Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52018DC0098

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020 Contribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor din 23 februarie 2018

COM/2018/098 final

Bruxelles, 14.2.2018

COM(2018) 98 final

COMUNICARE A COMISIEI

Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020


FMT:ItalicContribuția Comisiei Europene la reuniunea informală a liderilor din 23 februarie 2018/FMT


UN BUGET PENTRU UNIUNEA CU 27 DE MEMBRI

Un buget nu este un exercițiu contabil, ci o reflecție a priorităților și a ambițiilor. Prin urmare, să discutăm mai întâi despre ce fel de Europă ne dorim.

Jean-Claude Juncker

Președintele Comisiei Europene

8 ianuarie 2018

1. Un buget pentru o Europă mai unită, mai puternică și mai democratică

La fiecare șapte ani, Uniunea decide cu privire la finanțele sale viitoare. Liderii au atunci ocazia de a răspunde prin angajamente financiare la întrebarea „Ce fel de Uniune își doresc?”. De fiecare dată, acesta este un moment important. De această dată însă, o astfel de decizie prezintă o dublă importanță, esențială, în contextul în care Europa poartă o dezbatere de fond cu privire la modul în care ar trebui să evolueze Uniunea în anii următori. Avem acum ocazia să optăm pentru Europa pe care ne-o dorim și să decidem să o dotăm cu un buget care să ne ajute să construim acest viitor.

Prin urmare, reuniunea informală a liderilor din 23 februarie este atât oportună, cât și esențială. Prima etapă constă în a stabili ce doresc europenii să realizeze împreună și în a defini de comun acord prioritățile. Cea de a doua constă în a pune la dispoziția Uniunii mijloacele de acțiune care îi sunt necesare. Aceste două etape sunt indisociabile. Opțiunile pe care le alegem în materie de priorități și domeniile în care dorim ca Uniunea să se implice vor contura tipul de buget de care avem nevoie. Bugetul UE este un mijloc de realizare a obiectivelor noastre politice.

În Cartea albă a Comisiei privind viitorul Europei, care va fi publicată la 1 martie 2017, sunt prezentate o serie de scenarii posibile pentru viitorul Europei. Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE din 28 iunie 2017 prezintă o analiză a ceea ce ar putea însemna fiecare dintre aceste scenarii pentru bugetul Uniunii. O Europă care se limitează la piața unică nu are nevoie de programe de finanțare ample. O Europă care decide să facă mai multe împreună are nevoie de resurse care să fie pe măsura ambițiilor mai mari. Indiferent de calea pe care vom alege să o urmăm, un lucru rămâne neschimbat: viitoarea Uniune cu 27 de membri trebuie să fie dotată cu un buget fiabil și rezistent la proba timpului, care să îi permită să își respecte eficient prioritățile.

Actualul cadru financiar a fost convenit pe fundalul celei mai grave crize economice și financiare cu care ne-am confruntat de mai multe generații. Finanțele publice din multe state membre s-au aflat sub presiune. Datorită eforturilor concertate ale Uniunii și ale statelor sale membre, situația din prezent este diferită. Pe măsură ce redresarea economică și-a intensificat ritmul, atenția noastră s-a deplasat treptat asupra provocărilor actuale și viitoare.

Liderii au adoptat, la data de 16 septembrie 2016 la Bratislava și la data de 25 martie 2017 în cadrul Declarației de la Roma, o agendă pozitivă pentru Europa cu 27 de membri. În prezent, cetățenii se așteaptă ca Uniunea să concretizeze această agendă. Următorul cadru financiar multianual reprezintă un moment decisiv în corelarea mijloacelor de acțiune cu aspirațiile cu mijloacele de acțiune.

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană va însemna pierderea unei contribuitor important la finanțarea politicilor și a programelor Uniunii. Prin urmare, va trebui să analizăm critic domeniile în care putem face economii și în care ne putem respecta prioritățile într-un mod mai eficient. Aceasta este o etapă esențială a acțiunilor pregătitoare care preced elaborarea oricărei propuneri bugetare, iar Comisia este ferm hotărâtă să recurgă la măsuri de modernizare și de raționalizare ori de câte ori este posibil. Va fi totuși necesar și să examinăm cu un spirit de deschidere resursele necesare transpunerii noilor priorități în rezultate concrete.

Comisia intenționează să își prezinte propunerile privind următorul cadru financiar multianual până cel târziu la începutul lunii mai 2018. La baza propunerilor vor sta consultările intense purtate cu statele membre, cu Parlamentul European și cu publicul larg. Aceste propuneri vor fi echitabile, echilibrate și axate fără echivoc pe obținerea de rezultate în mod eficient. În faza următoare, le va veni rândul statelor membre și Parlamentului European să decidă, atât cu privire la viitorul buget, cât și - aspect și mai important - cu privire la tipul de Europă pe care ni-l dorim.

Ajungerea la un acord privind un nou cadru financiar multianual pentru perioada 2021-2027 va marca un moment-cheie, care le va permite liderilor UE să își reînnoiască angajamentul față de agenda pozitivă și de Europa însăși. Acest acord va fi un test important pentru unitatea Uniunii noastre și pentru capacitatea noastră de a acționa într-o lume în schimbare. Liderii au acum o ocazie rară de a opta pentru o Uniune mai unită, mai puternică și mai democratică, precum și pentru un buget care să fie la înălțimea acestei aspirații.

2. Bugetul UE: factor de creștere a valorii adăugate europene

Bugetul UE este unic. Spre deosebire de bugetele naționale, care sunt utilizate în mare parte pentru furnizarea serviciilor publice și pentru finanțarea sistemelor de securitate socială, bugetul UE este, în principal, un buget de investiții. Cadrul financiar multianual, cu o durată de șapte ani, oferă un orizont de planificare pe termen lung, precum și stabilitatea necesară pentru planificarea investițiilor. Bugetul UE trebuie să fie întotdeauna în echilibru.

El ajută Uniunea să pună în aplicare politici comune și să răspundă unei game ample de provocări, atât în interiorul Uniunii, cât și în alte părți ale lumii. Echivalent cu aproximativ 1 % din veniturile naționale brute (VNB) combinate ale celor 28 de state membre actuale și cu numai aproximativ 2 % din cheltuielile publice din UE, bugetul UE nu reprezintă decât o mică parte din totalul cheltuielilor publice din Uniune. Cu alte cuvinte, fiecare cetățean se bucură de beneficiile enorme pe care le oferă Uniunea la un preț mai mic decât cel al unei cești de cafea pe zi. 

Dimensiunea bugetului UE ca procent din venitul național brut

Media în perioada 2014-2020

Media în perioada 2007-2013

Media în perioada 2000-2006

Media în perioada 1993-1999

Plafonul angajamentelor, în % din VNB al UE-28
*Estimarea angajamentelor pentru perioada 2014-2020, mai puțin cheltuielile Regatului Unit, în % din VNB al UE-27

(1,13%)*

De-a lungul timpului, componența bugetului UE a evoluat. Ponderea cheltuielilor aferente agriculturii și coeziunii a scăzut, deși reprezintă în continuare aproximativ 70 % din total. Investițiile sunt canalizate din ce în ce mai mult spre programe gestionate în mod direct la nivel european și spre domenii precum cercetarea și inovarea, rețelele transeuropene de transport și energetice, programele de mobilitate pentru tineri și acțiunea externă a Europei.



Criza economică și financiară a pus o presiune foarte mare asupra bugetelor naționale ale multor state membre. În acel moment, bugetul UE și mai ales fondurile structurale și de investiții europene s-au afirmat ca o sursă majoră de investiții stabile și favorabile creșterii economice. Fondul european pentru investiții strategice a jucat, de atunci, un rol foarte important în mobilizarea investițiilor private în întreaga Europă. În ultima perioadă, bugetul UE a sprijinit răspunsul european la criza refugiaților și la amenințările legate de criminalitatea organizată și de terorism. Aceste provocări au pus la încercare până la limită flexibilitatea bugetului.

În toate aceste domenii, atunci când își pun în comun resursele la nivel european, statele membre pot obține rezultate care nu ar putea să fie obținute prin cheltuieli efectuate la nivel național. În aceasta constă valoarea adăugată a bugetului UE. Un euro cheltuit prin bugetul european trebuie să valoreze mai mult pentru cetățenii noștri decât un euro cheltuit la nivel național. În multe domenii, finanțarea la nivel național, regional sau local reprezintă abordarea potrivită. În alte domenii, caracterul transfrontalier al provocărilor face ca programele paneuropene să fie mai eficace și mai eficiente. Dacă se axează pe domeniile potrivite, chiar și un buget al UE relativ modest poate avea un impact puternic pe teren, permițând în același timp realizarea unor economii la nivelul bugetelor naționale.

Beneficiile unor programe bine concepute, finanțate din bugetul UE, se răsfrâng asupra tuturor cetățenilor europeni. Favorizarea convergenței economice a regiunilor celor mai puțin dezvoltate prin politica de coeziune consolidează piața unică și creează oportunități pentru întreprinderile, lucrătorii și consumatorii din întreaga Uniune. Descoperirile științifice rezultate din programele de cercetare finanțate de UE îmbunătățesc calitatea vieții pentru toți cetățenii. Programele de mobilitate precum Erasmus+ înzestrează tinerii cu competențele necesare pe piața muncii, îmbunătățesc înțelegerea culturală și consolidează structura socială a Uniunii noastre.

Prin urmare, preocuparea comună pentru „solduri nete” din cadrul dezbaterii privind bugetul UE este de natură să dea naștere la o imagine distorsionată. Calculele legate de soldurile nete au alimentat percepția potrivit căreia negocierile privind bugetul UE reprezintă un joc cu sumă nulă între contribuabilii neți și beneficiarii neți. Se pierde astfel din vedere însăși esența bugetului UE. În realitate, cheltuielile alocate unui stat membru pot aduce beneficii multor altora prin crearea de oportunități de piață sau îmbunătățirea infrastructurii. De exemplu, se estimează că un sfert din creșterea economică suplimentară din țările care nu beneficiază de politica de coeziune se datorează beneficiilor indirecte provenite din creșterea vânzărilor către țările care beneficiază de politica de coeziune și a schimburilor comerciale cu acestea. Acest rezultat se datorează programelor de coeziune din perioada 2007-2013. Efectele în cauză sunt amplificate de efectul de levier pe care îl au împrumuturile sau alte instrumente financiare garantate de bugetul UE.

Europa în termeni contabili

Bugetul UE: soldul anual mediu pentru perioada 2014-2016 * (în miliarde de EUR)

* Soldurile bugetare operaționale medii pentru perioada 2014-2016, în miliarde de EUR. Cifrele pot varia de la an la an.

Cheltuielile UE creează, de asemenea, bunuri publice europene care aduc beneficii tuturor. Beneficiile aduse de stabilitate, de pace, de valorile comune, de condițiile de concurență echitabile din cadrul pieței unice europene sau de o capacitate de negociere situată pe același plan cu cea a marilor puteri mondiale, toate acestea nu figurează în calculul soldurilor nete. De exemplu, piața unică are un important impact pozitiv direct asupra ocupării forței de muncă și a creșterii economice. Piața unică permite societăților să își eficientizeze activitatea, creează locuri de muncă și scade prețurile de consum. Datorită ei, europenii sunt liberi să trăiască, să studieze și să lucreze oriunde își doresc.

Avantajele integrării pieței unice

Câștiguri în materie de venituri (în miliarde EUR, anul de referință: 2014) 1

Germania

Franța

Regatul Unit

Țările de Jos

Italia

Belgia

Spania

Polonia

Austria

Suedia

Irlanda

Republica Cehă

Danemarca

Ungaria

Luxemburg

Finlanda

România

Slovacia

Portugalia

Grecia

Slovenia

Bulgaria

Croația

Lituania

Estonia

Letonia

Malta

Cipru

Propunerile Comisiei pentru viitorul cadru financiar vor fi bazate pe principiul valorii adăugate europene. Concentrându-ne pe politici și priorități comune și pe domeniile în care bugetul UE poate produce bunuri publice pe care cheltuielile naționale nu ar permite să le obținem, putem depăși dezbaterea privind „soldul net”. Dacă bugetul UE este modern și bine conceput, toate statele membre vor fi beneficiare nete ale acestuia.

3. Către îndeplinirea priorităților noastre pentru viitor 

Datorită următorului cadru financiar multianual, fondurile disponibile ar trebui să corespundă mai bine priorităților politice ale Comisiei. Acesta ar trebui să se bazeze pe elementele care funcționează bine în prezent, anticipând totodată provocările de mâine. În consonanță cu Declarația de la Roma, bugetul ar trebui să creeze premisele unei Europe sigure și securizate, ale unei Europe prospere și durabile, ale unei Europe sociale și ale unei Europe mai puternice pe scena mondială.

Europenii declară în mod constant că securitatea și siguranța constituie o prioritate absolută pentru Uniunea în care trăiesc 2 , într-un moment în care instabilitatea din vecinătatea Europei creează probleme grave, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor noastre. Bugetul UE are un rol esențial în asigurarea unei gestionări eficace a migrației, în combaterea terorismului și în contracararea amenințărilor cibernetice. Rolul său în consolidarea controlului frontierelor externe este crucial. Bugetul nostru pentru perioada de după 2020 va fi, de exemplu, determinant pentru măsura în care viziunea unei poliții de frontieră și a unei gărzi de coastă la nivel european consolidate și pe deplin operaționale poate deveni realitate.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR 3

Cum poate bugetul UE să contribuie la o mai bună gestionare
a frontierelor externe ale UE?

Liderii au făcut apel la consolidarea frontierelor externe, apreciind că aceasta constituie o condiție prealabilă pentru eliminarea tuturor controalelor la frontierele interne. În 2016, a fost înființată poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene. Până în 2020, poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european va dispune de un personal care va număra 1 015 angajați, inclusiv agenți care își desfășoară activitatea pe teren. Acestora li se vor adăuga cel puțin 1 500 de agenți naționali pregătiți să intervină, care vor face parte din rezerva pentru reacție rapidă. În acest interval, bugetul său anual ar trebui să fie majorat de la de 292 milioane EUR la 335 milioane EUR. De asemenea, UE cofinanțează gestionarea frontierelor externe ale Europei, asigurată de cei 96 000 de polițiști naționali de frontieră, și sprijinul de urgență furnizat prin intermediul Fondului pentru securitate internă (Frontiere). Aceste activități necesită, împreună, aproximativ 4 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, ceea ce reprezintă echivalentul a 0,4 % din bugetul total al UE.

Modul în care va evolua poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european va depinde de deciziile luate cu privire la viitorul cadru financiar. În funcție de nivelul de ambiție, ar putea fi avute în vedere mai multe scenarii:

valorificarea la maximum a poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european existente ar sprijini dezvoltarea continuă a cadrului de schimb de informații (Eurosur), precum și capacitatea statelor membre de a realiza investiții pentru gestionarea frontierelor. De asemenea, în acest mod poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european ar avea garanția de a dispune de echipamentul necesar. Acest scenariu ar necesita un buget de aproximativ 8 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, echivalent cu aproximativ 0,8 % din actualul cadru financiar multianual;

o poliție de frontieră și gardă de coastă la nivel european consolidată ar permite sprijinirea unui sistem pe deplin integrat de gestionare a frontierelor UE. Acest scenariu s-ar baza pe un cadru juridic revizuit care să prevadă un mandat extins, reunind și consolidând instrumentele existente folosite pentru evaluarea riscurilor și realizarea tablourilor situaționale, consolidând capacitatea operațională a agenției prin crearea unui corp permanent de polițiști de frontieră europeni compus din cel puțin 3 000 de agenți ai UE, asigurând sprijin financiar și formare profesională pentru dezvoltarea componentei „agenți naționali de poliție de frontieră” în statele membre vulnerabile, constituind rezerve de experți mai mari și mai operaționale, precum și consolidând echipamentele proprii. Acest scenariu ar presupune un rol mult mai important în materie de returnări la nivelul UE, dar și coborârea pragurilor de declanșare a intervențiilor agenției, astfel încât să fie prevenite deficiențele grave în efectuarea controalelor la frontierele externe susceptibile de a duce la apariția unei crize. Acest scenariu ar necesita un buget de aproximativ 20-25 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, echivalent cu circa 1,8-2,3 % din actualul cadru financiar multianual;

un sistem complet de gestionare a frontierelor UE ar necesita un personal UE compus din 100 000 de angajați și constituirea, la nivelul UE, a unei rezerve substanțiale de echipamente, comparabilă cu cea a sistemelor din SUA sau Canada. Acest scenariu ar necesita circa 150 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, luând în calcul totalul cheltuielilor naționale pentru protecția frontierelor. Această sumă ar reprezenta aproximativ 14 % din actualul cadru financiar multianual, echivalând cu bugetul pe un an al UE. De exemplu, agenția vamală și de protecție a frontierelor a SUA (US Bureau of Customs and Border Protection) dispune de un buget anual de 13.56 miliarde USD și de peste 62 000 de salariați. Agenția de Servicii Frontaliere a Canadei dispune de un buget anual de aproximativ 2 de miliarde CAD și de peste 14 000 de angajați.

Uniunea noastră va avea nevoie, de asemenea, de instrumente bine concepute, flexibile și raționalizate în materie de apărare. În ceea ce privește securitatea, ne confruntăm cu provocări complexe, cărora niciun stat membru nu le poate face față prin forțe proprii. Europa va trebui să-și asume o mai mare responsabilitate față de protejarea intereselor și valorilor sale și a modului de viață european, în complementaritate cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Deși nu poate înlocui eforturile statelor membre în domeniul apărării, UE poate completa și acționa ca o pârghie pentru colaborarea acestora la dezvoltarea capacităților de apărare necesare pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă securitatea noastră comună. Această soluție ar evita suprapunerile și ar permite o utilizare mai eficientă a banilor contribuabilului.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care sunt modalitățile optime de sprijinire de sprijinire a unei veritabile
Uniuni Europene a Apărării?

Fondul european de apărare a fost lansat în iunie 2017 și este constituit treptat. În condițiile unui buget inițial limitat, de 90 de milioane EUR pentru cercetarea în domeniul apărării și de 500 milioane EUR pentru dezvoltare industrială pentru perioada 2017-2020 (adunate, aceste sume reprezintă aproximativ 0,05 % din cadrul financiar actual), fondul va putea susține, în faza inițială, numai un număr restrâns de proiecte colaborative de cercetare și dezvoltare.

Ce tip de fond de apărare ne dorim pentru viitor? O veritabilă Uniune Europeană a Apărării ar necesita o investiție semnificativă.

Având în vedere dimensiunea bugetelor naționale consacrate în prezent cercetării din domeniul apărării – Franța și Germania cheltuiesc fiecare peste 1 miliard de EUR pe an pentru cercetarea în domeniul apărării – și costurile ridicate ale dezvoltării tehnologiilor de vârf din acest domeniu, inclusiv a celor destinate apărării cibernetice, componenta fondului destinată cercetării ar avea nevoie de un buget estimativ de cel puțin 3,5 miliarde EUR pe parcursul perioadei pentru a produce efecte importante.

În mod similar, între 2021 și 2027 ar fi necesară o sumă minimă de aproximativ 7 miliarde EUR pentru a cofinanța o parte din costurile dezvoltării industriale în domeniul apărării. Această sumă ar permite mobilizarea unei investiții totale importante, de cel puțin 35 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, pentru dezvoltarea capabilităților de apărare. Aceasta ar corespunde unei proporții de 14 % din cheltuielile naționale dedicate capabilităților de apărare. În acest mod s-ar realiza un progres important către îndeplinirea obiectivului convenit de statele membre în cadrul Agenției Europene de Apărare de a dedica proiectelor de colaborare 35 % din cheltuielile pe care le efectuează în materie de echipamente.

Fondul european de apărare dispune de potențialul necesar pentru impulsiona în mod semnificativ autonomia strategică a UE și competitivitatea industriei europene a apărării. Cu toate acestea, din cauza limitărilor prevăzute de tratate, bugetul UE nu poate acoperi toate domeniile de acțiune ale UE în domeniul securității și al apărării. Un mecanism separat de finanțare, dotat cu aproximativ 10 miliarde EUR pentru perioada 2021-2027, ar crește considerabil capacitatea UE de a sprijini din punct de vedere financiar operațiunile care au implicații în domeniul apărării. Această sumă trebuie raportată la cele maximum 3,5 de miliarde EUR disponibile în cursul perioadei actuale.

La doi ani de la Acordul de la Paris, UE trebuie să acționeze cu hotărâre pentru a-și păstra locul de frunte în lupta împotriva schimbărilor climatice și în asigurarea unei tranziții armonioase către o economie modernă, nepoluantă și circulară. Ar trebui să se țină seama de experiența dobândită în ceea ce privește integrarea aspectelor legate de climă. UE trebuie, de asemenea, să își onoreze angajamentul în favoarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite. Bugetul UE sprijină, de asemenea, economia socială de piață a Europei, care este unică în lume. În Europa, realitățile economice și sociale diferă de la un stat la altul, de la ocuparea forței de muncă și nivelurile de sărăcie la sistemele de protecție socială. Bugetul UE va trebui să asigure îndeplinirea promisiunilor făcute de lideri la summitul social de la Göteborg. Aceasta înseamnă că dimensiunea socială a Uniunii va trebui să fie dezvoltată în continuare, inclusiv prin punerea în aplicare integrală a pilonului european al drepturilor sociale și sprijinirea tinerilor și a mobilității cetățenilor europeni. Vor fi necesare resurse adecvate pentru îmbunătățirea oportunităților de ocupare a forței de muncă și pentru soluționarea problemelor legate de competențe, inclusiv a celor legate de digitalizare.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum poate fi sprijinită cel mai bine mobilitatea tinerilor?

Timp de 30 de ani, programul Erasmus+ a ajutat nouă milioane de tineri să studieze, să se formeze, să predea sau să desfășoare activități de voluntariat în altă țară, oferindu-le șanse mai bune pe piața forței de muncă. Actualul program Erasmus+ 2014-2020 dispune de un buget de 14,7 miliarde EUR (aproximativ 1,3 % din pachetul total al actualului cadru financiar multianual), care nu poate oferi posibilități de mobilitate în scop educațional decât unei proporții de aproximativ 4 % din tinerii care trăiesc în Europa.

Există un consens puternic în ceea ce privește necesitatea de a intensifica mobilitatea și schimburile, inclusiv printr-un program Erasmus+ puternic consolidat, favorabil incluziunii și extins. În funcție de nivelul de ambiție, ar putea fi avute în vedere mai multe scenarii:

dublarea numărului de tineri care participă la Erasmus+, astfel încât proporția participanților să ajungă la 7,5% din tineretul din întreaga Europă ar necesita o investiție de 30 de miliarde EUR în viitorul cadru financiar multianual (pe o perioadă de șapte ani);

asigurarea posibilității ca, un tânăr din trei să participe la o experiență de învățare în străinătate în cadrul programului Erasmus+ ar necesita, pentru perioada 2021-2027, un buget de ordinul a 90 de miliarde EUR.

Pentru a se asigura coeziunea teritorială, socială și economică a Europei, este absolut necesar să se pună la dispoziție conectivitatea de ultimă generație în infrastructurile digitale, energetice și de transport. Europa trebuie să valorifice potențialul de inovare și să profite de oportunitățile pe care le oferă aceasta. Economia noastră, modul în care muncim, dar și sistemele noastre de învățământ și de securitate socială traversează transformări importante, provocate în special de evoluțiile tehnologice și de digitalizare. Europa rămâne în urmă în cursa către o economie și o societate digitale. Deficitul de investiții în sectorul digital dăunează nu numai capacității de inovare și de creștere economică a Europei, ci și posibilităților sale de a răspunde nevoilor care apar la nivelul societății. Din aceste motive, deblocarea oportunităților oferite de mediul online și finalizarea pieței unice digitale se înscriu printre prioritățile fundamentale ale Uniunii.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care sunt cele mai bune modalități de a propulsa transformarea
digitală a Europei?

În cursul actualei perioade de șapte ani, UE a alocat aproximativ 35 de miliarde EUR pentru a sprijini infrastructurile de date, conectivitatea și competențele digitale din Europa. Acest sprijin este furnizat prin Fondul european de dezvoltare regională (17 miliarde EUR), Programul-cadru pentru cercetare și inovare (13 miliarde EUR), Fondul social european (2,3 miliarde EUR), Mecanismul pentru interconectarea Europei (1 miliard EUR) și programul Europa Creativă (1 miliard EUR).

Simpla menținere sau reducerea nivelurilor actuale ale investițiilor ar risca să dăuneze capacității UE de a rămâne competitivă în sectoare-cheie ale industriei și serviciilor, cum ar fi producția industrială și industria constructoare de mașini, serviciile financiare, asistența medicală, transporturile, energia sau industria auto. Insuficiența investițiilor în competențele digitale ar accentua și mai mult decalajul dintre cerere și expertiza disponibilă, în timp ce automatizarea va înlocui unele sarcini tradiționale. Această situație ar avea drept consecințe deteriorarea perspectivelor în materie de ocupare a forței de muncă și de creștere economică și a calității serviciilor publice și sporirea vulnerabilității la amenințările la adresa securității cibernetice.

Dublarea sumelor investite în prezent în economia digitală, ceea ce ar face ca acestea să atingă aproximativ 70 miliarde EUR în perioada 2021-2027, ar permite realizarea unor progrese importante pe calea către o creștere inteligentă în domenii precum infrastructurile de date de înaltă calitate, conectivitatea și securitatea cibernetică. Această măsură ar permite introducerea unor noi servicii, securizate și de încredere, în domeniile e-sănătății, e-guvernării sau mobilității. Aceasta ar ajuta Europa să acceadă la un rol de lider în tehnicile de calcul de înaltă performanță, în internetul de nouă generație, în inteligența artificială, în robotică și în volumele mari de date. Poziția concurențială a industriei și a întreprinderilor din Europa în cadrul economiei digitalizate ar deveni astfel mai puternică. De asemenea, această măsură ar contribui într-o măsură importantă la eliminarea decalajului de competențe în întreaga Uniune.

Bugetul UE reprezintă o rampă de lansare pentru cercetători și echipele acestora, încurajândui să desfășoare activități de cercetare și să stimuleze inovarea. De asemenea, Europa trebuie să contribuie la crearea condițiilor favorabile pentru extinderea întreprinderilor. Dezvoltarea întreprinderilor cu capitalizare medie și a întreprinderilor mici și mijlocii după faza de început rămâne o provocare. Mulți antreprenori părăsesc Europa în căutarea unor condiții mai bune pentru a se dezvolta. Cercetarea și inovarea sunt cruciale pentru viitorul nostru. Acestea reprezintă singurul mod de a aborda simultan și în mod durabil problemele creșterii economice lente și creării insuficiente de locuri de muncă, precum și provocările mondiale în domenii precum sănătatea și securitatea, produsele alimentare și oceanele, schimbările climatice și energia.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care sunt cele mai bune mijloace de stimulare a competitivității
prin intermediul cercetării și al inovării?

Pentru economiile dezvoltate, precum Europa, cercetarea și inovarea au un rol crucial pentru creșterea productivității și stimularea competitivității. De aceea, viitorul buget al UE trebuie să ne permită să investim în factorii-cheie ai inovării, care vor permite industriei europene să se dezvolte și să prospere. În prezent, Uniunea consacră aproape 80 de miliarde EUR programului său cadru de cercetare și inovare Orizont 2020 pentru perioada 2014-2020. Ce buget de cercetare ar trebui să avem în viitor?

Menținerea sau chiar reducerea nivelurilor actuale de investiții ar lăsa nerezolvată problema subfinanțării. Astfel s-ar provoca un efect de domino asupra investițiilor naționale și private și ar fi subminate eforturile pentru atingerea obiectivului stabilit în Strategia Europa 2020 de a investi 3 % din produsul intern brut în cercetare și dezvoltare. Uniunea ar rămâne și mai mult în urmă față de liderii mondiali. Sprijinul oferit de cercetare altor politici ale UE ar scădea.

Se estimează că o majorare cu 50 % a fondurilor alocate prin programul-cadru, pentru a atinge suma de 120 de miliarde, ar determina, până în 2040, crearea a 420 000 de locuri de muncă suplimentare și o creștere a produsului intern brut cu circa 0,33 %. Astfel, ar continua tendința de majorare care a caracterizat ultimele bugete ale UE pentru cercetare și inovare și s-ar asigura o cotă acceptabilă a propunerilor de calitate care beneficiază de finanțare. Datorită fondurilor suplimentare, ar fi sporită atractivitatea Uniunii pentru cercetătorii de vârf din întreaga lume, s-ar remedia deficiențele în materie de inovare și s-ar valorifica posibilitățile de extindere. Fondurile ar sprijini progresele în domenii prioritare precum sectoarele digital, al energiei, al politicilor climatice și al sănătății.

Se estimează că dublarea fondurilor alocate prin programul-cadru, pentru a atinge suma de 160 de miliarde, ar determina, până în 2040, crearea a 650 000 de locuri de muncă suplimentare și o creștere a produsului intern brut cu circa 0,46 %. Astfel, UE ar putea deveni un lider mondial în ceea ce privește inițiativele la scară largă, pregătind terenul pentru intrarea deplină pe piață a soluțiilor în domenii precum bateriile, combaterea bolilor infecțioase, clădirile și vehiculele inteligente și ecologice, tehnologiile de decarbonizare, economia circulară, soluțiile privind deșeurile din plastic și automobilele conectate/automatizate.

În prezent, înregistrăm o creștere economică de peste 2 % pe an și întoarcem pagina după cea mai gravă criză economică și financiară din istoria UE. Zona euro s-a extins la 19 state membre, iar moneda euro este a doua cea mai utilizată monedă din lume. Toate statele din UE-27, cu excepția unuia, și-au asumat angajamentul juridic de a adera la zona euro la un moment dat. Piețele financiare au revenit la soliditatea dinaintea crizei, iar evoluțiile pozitive recente, inclusiv instituirea uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital, ne oferă ocazia de a repara acoperișul cât încă e soare afară.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum poate bugetul UE să sprijine realizarea
unei uniuni economice și monetare veritabile?

În decembrie 2017, Comisia a prezentat o viziune privind modul în care zona euro și Uniunea Europeană în ansamblu ar putea fi consolidate prin utilizarea bugetului UE, atât în prezent, cât și în viitor. Au fost prezentate patru funcții specifice: sprijinirea reformelor structurale la nivel național; facilitarea convergenței pentru statele membre aflate pe calea aderării la zona euro; oferirea unui mecanism de protecție pentru uniunea bancară și dezvoltarea unei funcții de stabilizare, care să reunească diferitele fonduri și instrumente ale UE și ale zonei euro, pentru a contribui la menținerea nivelurilor investițiilor în cazul unor șocuri asimetrice majore. Funcțiile respective necesită o regândire care merge dincolo de constrângerile bugetului actual al UE. De exemplu, acestea ar putea fi îndeplinite prin crearea de sinergii cu Banca Europeană de Investiții și cu un viitor Fond Monetar European. Pe de altă parte, bugetul de după 2020 va avea, de asemenea, un rol de jucat:

Instrumentul de realizare a reformelor și mecanismul de convergență vor trebui să poată oferi un sprijin și stimulente puternice pentru o gamă largă de reforme din statele membre. O linie bugetară de cel puțin 25 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani ar asigura o masă critică și ar ajuta să se evite concentrarea finanțării în doar câteva state membre.

Funcția de stabilizare trebuie să fie dezvoltată progresiv în timp, pe baza împrumuturilor reciproce („back-to-back”) garantate de bugetul UE, a împrumuturilor din partea Fondului Monetar European, a unui mecanism de asigurări voluntare și a unei componente de granturi din bugetul european. Nu este obligatoriu ca sumele care ar trebui alocate din bugetul UE să fie foarte ridicate, însă acestea vor trebui să aibă o valoare suficientă, de exemplu, pentru a reduce sarcina dobânzilor aferente împrumuturilor și pentru a oferi stimulente în vederea implementării corespunzătoare a mecanismului de sprijin.

Politica de coeziune este principala politică de investiții a Uniunii pentru reducerea decalajelor dintre regiuni și dintre statele membre, prin asigurarea unor oportunități egale cetățenilor din întreaga Europă. Aceasta reprezintă un motor important al creării de locuri de muncă, al creșterii sustenabile și al inovării în diferitele regiuni ale UE. Viitoarea politică de coeziune ar putea să își consolideze rolul de forță motrice a modernizării economiilor noastre prin oferirea de stimulente pentru reforme, într-o legătură mai strânsă cu semestrul european, în special cu recomandările specifice fiecărei țări.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care este nivelul de ambiție optim pentru o politică de coeziune eficientă?

Politica de coeziune este expresia concretă a solidarității cu părțile mai puțin dezvoltate economic ale Uniunii. Scopul acesteia este de a promova coeziunea economică, socială și teritorială. Sprijinul din partea fondurilor structurale și de investiții europene este în prezent disponibil în toate statele membre ale UE. Pe viitor, ar trebui să menținem situația actuală sau să limităm această politică la cele mai puțin dezvoltate regiuni și/sau state membre? Dacă eligibilitatea este menținută pentru toate regiunile și statele membre, care ar trebui să fie nivelul de ambiție?

În cazul în care eligibilitatea pentru acordarea de sprijin din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune va fi menținută pentru toate statele membre și regiunile, s-ar putea obține o eficiență sporită prin modularea intensității ajutoarelor și o mai bună direcționare a sprijinului. Dacă s-ar menține nivelurile actuale de cheltuieli, de circa 370 de miliarde EUR 4 , reprezentând aproape 35 % din cadrul financiar multianual, acest lucru ar permite să se mențină un accent puternic pe investițiile din toate regiunile în domenii precum inovarea, transformarea industrială, tranziția către o energie curată, politicile climatice și îmbunătățirea oportunităților de încadrare în muncă.

În cazul în care Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social european nu ar mai acorda sprijin pentru regiunile mai dezvoltate și regiunile în tranziție, aceasta ar echivala cu o reducere de aproximativ 95 de miliarde EUR pentru întreaga perioadă, ceea ce reprezintă mai mult de un sfert din alocările actuale din aceste fonduri. Această sumă corespunde unui procent de circa 8,7 % din actualul cadru financiar multianual. Conform acestui scenariu, nu s-ar mai acorda sprijin regiunilor din Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța continentală, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Suedia și multor regiuni din Italia și Spania.

Dacă sprijinul ar fi limitat și mai mult, doar la țările beneficiare ale fondurilor de coeziune, nici regiunile mai puțin dezvoltate din Franța, Italia și Spania nu ar mai beneficia de fonduri. Aceasta ar determina o reducere de aproximativ 124 de miliarde EUR pe parcursul întregii perioade, reprezentând aproximativ 33 % din alocările actuale. Această sumă corespunde unui procent de circa 11 % din actualul cadru financiar multianual.

Conform scenariilor 2 și 3, sprijinul pentru provocările economice, sociale și teritoriale ar reveni în sarcina autorităților naționale, regionale și locale, în conformitate cu principiul subsidiarității.

Va fi nevoie de o politică agricolă comună modernizată, care să sprijine tranziția spre un sector agricol pe deplin sustenabil și dezvoltarea unor zone rurale dinamice. Aceasta trebuie să asigure accesul la produse alimentare de calitate, accesibile, hrănitoare și diversificate. Politica agricolă comună modernizată trebuie să își consolideze valoarea adăugată europeană, reflectând un nivel mai ridicat de ambiție în domeniul mediului și climei și răspunzând preocupărilor cetățenilor cu privire la sănătatea lor, mediu și climă. Europa are nevoie de un sector agricol inteligent și rezilient, bazat pe structuri socioeconomice solide în zonele rurale.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Care este nivelul de ambiție optim pentru o politică agricolă comună eficientă?

În cadrul pentru perioada 2014-2020, politica agricolă comună mobilizează aproximativ 400 de miliarde EUR pentru finanțarea măsurilor de piață, a plăților directe pentru agricultori și a programelor de dezvoltare rurală, în scopul promovării agriculturii rurale sustenabile și a unor economii rurale viabile. Plățile directe reprezintă aproximativ 70 % din această sumă. Programele de dezvoltare rurală, care sprijină investițiile, formarea și o producție agricolă mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, au o valoare de aproximativ 100 de miliarde EUR pentru întreaga perioadă. Aceste programe sunt cofinanțate de statele membre. Prin politica agricolă comună, Uniunea contribuie la soluționarea problemelor structurale din zonele rurale, cum ar fi lipsa oportunităților de angajare atractive sau lipsa de personal calificat. Printre principalele obiective ale acestor eforturi se numără crearea de noi lanțuri valorice, de exemplu în domeniul energiei curate și al bioenergiei, și valorificarea potențialului natural al zonelor rurale.

Au loc în prezent discuții cu privire la modul optim de folosire a plăților directe. O sugestie importantă este aceea de a le reduce și de a le direcționa mai bine, în conformitate cu obiectivele politicii agricole comune. În prezent, 80 % din plățile directe ajung la 20 % dintre fermieri. Sunt, de asemenea, discutate modalitățile de reducere a diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește alocarea sprijinului agricol. Modificările aduse sistemului de plăți directe ar putea reprezenta o oportunitate de a concentra plățile asupra îndeplinirii rezultatelor preconizate, cum ar fi menținerea producției agricole în regiunile mai puțin profitabile sau regiunile montane, acordarea de sprijin sporit pentru fermele mici și mijlocii, investiții în sisteme de producție sustenabile și cu o utilizare eficientă a resurselor și o mai bună coordonare cu măsurile de dezvoltare rurală.

Menținerea nivelului cheltuielilor pentru politica agricolă comună la circa 400 de miliarde EUR 5 pentru întreaga perioadă, reprezentând aproximativ 37 % din actualul cadru financiar multianual, ar permite, printr-o mai bună direcționare, creșterea sprijinului oferit, în special pentru fermele mici și mijlocii, cu efecte pozitive asupra zonelor rurale. 

O reducere cu 30 % a sprijinului pentru politica agricolă comună ar echivala cu aproximativ 120 de miliarde EUR pentru perioada următorului cadru financiar multianual, sau circa 11 % din actualul cadru financiar multianual. Acest scenariu ar putea determina o scădere a venitului agricol mediu cu peste 10 % în mai multe state membre, precum și scăderi care ar putea fi mai pronunțate ale veniturilor din anumite sectoare.

O reducere cu 15 % a sprijinului pentru politica agricolă comună ar însemna aproximativ 60 de miliarde EUR pentru perioada următorului cadru financiar multianual, sau circa 5,5 % din actualul cadru financiar multianual. Acest scenariu ar determina o reducere mai limitată a veniturilor agricole medii, dar ar putea avea un impact vizibil în anumite sectoare, în funcție de opțiunile selectate.

Aceste scenarii nu trebuie analizate în mod izolat. Orice reducere a plăților directe ar trebui să fie însoțită de o mai bună direcționare a bugetului rămas, de exemplu prin punerea unui accent mai puternic pe fermele mici și mijlocii și o mai bună coordonare cu măsurile de dezvoltare rurală.

Uniunea trebuie, de asemenea, să fie în măsură să își ducă la îndeplinire obiectivele internaționale. Uniunea și statele sale membre reprezintă, împreună, cei mai mari furnizori de asistență pentru dezvoltare. Cetățenii UE se așteaptă ca Europa să joace un rol important la nivel mondial, să promoveze buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului, precum și o dezvoltare economică durabilă. Aceștia doresc ca Europa să încurajeze stabilitatea și securitatea, în special în vecinătatea imediată a Europei; să ofere masa critică necesară pentru a aborda cauzele profunde ale provocărilor globale precum migrația neregulamentară și extremismul violent; să susțină dezvoltarea durabilă, eradicarea sărăciei, precum și buna guvernanță și statul de drept, inclusiv lupta împotriva corupției și a criminalității organizate; să răspundă la crize, fie acestea din cauze naturale sau provocate de om; să conducă discuții multilaterale cu privire la chestiuni de interes mondial, să continue să promoveze o ordine globală bazată pe norme și să încurajeze cooperarea în domenii de interes comun, de la economie la energie, pace și securitate, apărare și combaterea schimbărilor climatice.

În același timp, instabilitatea și conflictele din vecinătatea noastră sudică și dincolo de aceasta au fost agravate de criza economică mondială. Acest lucru a amplificat presiunea migrației, astfel că în prezent asistăm la cele mai mari deplasări migratorii care au avut vreodată loc în regiune. Aceasta va rămâne o realitate și o provocare. Trebuie să consolidăm dimensiunea externă a eforturilor noastre de a rezolva problema migrației și să oferim sprijin pentru creștere și crearea de locuri de muncă.

În acest context, ar trebui să căutăm sinergii inteligente cu instituțiile financiare internaționale și cu băncile naționale de promovare economică și de dezvoltare, pentru a asigura o utilizare eficace a resurselor limitate și mobilizarea investițiilor private atunci când este posibil. Fondul european pentru dezvoltare durabilă, elementul central al Planului de investiții externe al UE, este un model care ar putea fi extins în viitor.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum ne putem reprezenta interesele cel mai bine dincolo de frontiere?

În viitor, Uniunea Europeană va trebui să dispună de instrumentele necesare pentru a putea aborda obiectivele și provocările existente și pe cele viitoare. În cadrul pentru perioada 2014-2020, bugetul consacrat acțiunii externe se ridică la aproximativ 66 de miliarde EUR. Această sumă corespunde unui procent de circa 6 % din actualul cadru financiar multianual. În plus, Fondul european de dezvoltare, care în prezent nu este inclus în bugetul Uniunii, constituie principalul instrument pentru furnizarea de asistență pentru dezvoltare țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și țărilor și teritoriilor de peste mări. Valoarea totală a resurselor financiare ale celui de-al 11-lea Fond european de dezvoltare se ridică la aproximativ 31 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020.

În viitor:

Majorarea volumului actual de finanțare pentru instrumentele externe la peste 100 de miliarde EUR pentru întreaga perioadă va permite UE să îndeplinească obiectivele existente și pe cele noi, care merg de la cooperarea internațională, gestionarea migrației, investiții, guvernanță, drepturile omului și statul de drept la promovarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, acordarea de asistență umanitară, gestionarea crizelor și prevenirea conflictelor. Va trebui să se pună un accent deosebit pe sprijinirea strategiei UE pentru Balcanii de Vest, precum și pe eforturile de stabilizare a UE în vecinătatea sa și în Africa.

O simplificare semnificativă și o raționalizare a instrumentelor externe ar putea spori și mai mult eficacitatea și eficiența bugetului pentru relații externe. De exemplu, Fondul european de dezvoltare ar putea fi inclus în cadrul financiar multianual, cu condiția ca acest lucru să fie reflectat de valoarea globală a plafonului de cheltuieli și ca mecanismele de flexibilitate existente să fie menținute.

Bugetul pentru relații externe ar trebui privit în contextul angajamentului colectiv al UE și al statelor membre de a consacra 0,7 % din venitul național brut asistenței oficiale pentru dezvoltare până în 2030. Pentru aceasta, va fi necesar un efort suplimentar în următorul cadru financiar multianual, de ordinul a 40 de miliarde EUR pentru următorii șapte ani, fără participarea Regatului Unit. Estimarea de mai sus se bazează pe presupunerea că UE își va menține ponderea actuală de 20 % din asistența oficială pentru dezvoltare. 



4. Modernizarea bugetului UE 

Prioritățile și opțiunile de politică prezentate mai sus ilustrează punctele privind viitorul buget al UE în legătură cu care trebuie făcute alegeri. Alegerile respective vor defini dimensiunea și gradul de ambiție al primului cadru financiar multianual al Uniunii cu 27 de membri. De asemenea, ele vor determina nivelul de ambiție al Europei și dacă Uniunea va putea să-și îndeplinească promisiunea exprimată în cadrul Agendei de la Bratislava.

Viitorul cadru financiar va trebui să fie suficient de mare, dar și suficient de flexibil. Vor fi necesare fonduri suficiente pentru a aborda noile priorități și a gestiona retragerea Regatului Unit. Deficitul care va rezulta din retragerea Regatului Unit ar trebui să fie acoperit în egală măsură prin alocarea de noi resurse și prin realizarea de economii în cadrul programelor existente. Bugetul va trebui să combine economiile proporționale și realocările în cadrul bugetului UE cu disponibilitatea de a furniza resurse suplimentare pentru îndeplinirea noilor priorități.

Este clar, de asemenea, că impactul bugetului european depinde nu doar de volumul său, ci și de modul în care programele de politică sunt concepute și implementate. Valoarea adăugată europeană, performanțele îmbunătățite și simplificarea sunt condițiile esențiale pentru un buget UE modern și eficace. O mai mare simplificare a normelor și a procedurilor va contribui la atingerea acestui scop. Programele de cheltuieli ale Europei trebuie să reflecte hotărârea de a ne asigura că fiecare euro este cheltuit în cel mai eficient mod posibil și aduce rapid rezultate pe teren.

În acest scop, vor trebui utilizate în mod optim instrumentele precum garanțiile, împrumuturile sau instrumentele financiare. De exemplu, Fondul european pentru investiții strategice consolidat joacă un rol important în catalizarea investițiilor private în întreaga Europă. Prin investiții comune în cercetare, inovare și infrastructură, am reușit să creăm creștere economică și locuri de muncă, răspunzând în același timp provocărilor provocărilor cu care se confruntă lumea în prezent, de la schimbările climatice la provocările legate de știință, transport, energie și politica spațială.

Pentru a utiliza aceste instrumente în mod eficient este necesar să avem o strategie clară și o abordare simplificată. Vor fi în continuare necesare granturi și subvenții pentru proiecte care nu generează venituri, precum programul de schimb Erasmus + sau asistența umanitară. Cu toate acestea, în toate cazurile în care există un interes de piață, garanțiile și instrumentele financiare pot mobiliza resurse financiare suplimentare față de cele acordate de la buget.

OPȚIUNI PENTRU VIITORUL CADRU FINANCIAR

 Cum putem utiliza instrumentele financiare pentru a face mai mult
cu resurse mai puține?

Documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE a subliniat rolul important pe care îl pot avea garanțiile și instrumentele financiare pentru a ne ajuta să facem „mai mult cu resurse mai puține”. De exemplu, Fondul european pentru investiții strategice ar trebui să mobilizeze peste 500 de miliarde EUR, sumă care ar reprezenta un impuls major pentru economia europeană. Deocamdată însă, peisajul instrumentelor bazate pe piață ale UE este fragmentat, cu aproape 40 de instrumente financiare, precum și trei garanții bugetare și fonduri de garantare gestionate la nivel central, care reprezintă o proporție de circa 4 % din actualul cadru financiar multianual. Numai pentru întreprinderile mici și mijlocii, există șapte instrumente financiare gestionate la nivel central și câteva sute în gestiune partajată. În mod evident, este necesar un efort de raționalizare și de îmbunătățire a eficienței.

O opțiune pentru a îmbunătăți eficiența și impactul instrumentelor care susțin investițiile din UE ar putea fi integrarea lor într-un singur instrument de sprijin pentru investiții. În acest mod ar fi consolidat și mai mult Fondul european pentru investiții strategice și ar fi asigurat un impact pozitiv asupra investițiilor, a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în întreaga UE.

Datorită utilizării mai extinse a instrumentelor financiare și a garanțiilor bugetare, investițiile mobilizate pentru următorul cadru financiar multianual ar putea atinge un nivel mai mult decât dublu, atingându-se suma de două mii de miliarde.

Flexibilitatea bugetară este alt principiu esențial care ar trebui să stea la baza următorului cadru financiar multianual. Acest lucru va fi esențial pentru adaptarea la noile nevoi și la condițiile geopolitice și interne instabile. Instrumentele speciale, bazate pe actualele mecanisme, vor rămâne esențiale pentru a face față noilor provocări, cum ar fi migrația sau asistența umanitară. În plus, există argumente puternice în favoarea unei regândiri a mecanismelor existente, pentru a ne asigura că bugetele alocate susțin cu adevărat prioritățile europene. În prezent, acest lucru nu este întotdeauna valabil, întrucât o parte a angajamentelor bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual sunt ulterior anulate din diferite motive, cum ar fi demararea cu întârziere a unor proiecte, erorile de formă legate de implementarea proiectelor sau erorile din cererile de rambursare. Astfel, bugetul UE nu este utilizat la potențialul său maxim pentru a sprijini obiectivele UE și a oferi o valoare adăugată europeană. Aceasta reprezintă o ocazie pierdută de a sprijini prioritățile noastre comune.

OPȚIUNI PRIVIND VIITORUL CADRU FINANCIAR

Cum se pot valorifica la maxim fondurile dezangajate?

În prezent, fondurile care au fost angajate în bugetul UE, dar care, în final, nu au fost cheltuite pentru punerea în aplicare a programelor UE sunt anulate. Aceste resurse reduc calculele anuale ale contribuțiilor naționale brute ale statelor membre naționale, comparativ cu punerea deplină în aplicare a angajamentelor bugetare.

În loc să fie anulate, aceste sume ar putea fi utilizate ca rezervă a Uniunii. Această rezervă ar putea fi folosită pentru realizarea priorităților comune și soluționarea provocărilor comune. Estimările actuale sugerează că prin intermediul acestui mecanism ar putea fi puse la dispoziție, pe o perioadă de 7 ani, în jur de 21-28 miliarde EUR. Sumele menționate ar fi putut fi utilizate, de exemplu, în 2015, pentru finanțarea Fondului european pentru investiții strategice și pentru abordarea deficiențelor în materie de investiții care au apărut ca urmare a crizei financiare, în loc să se reducă finanțarea unor programe valoroase precum Orizont 2020 sau Mecanismul pentru Interconectarea Europei. De asemenea, rezerva ar fi putut fi utilizată în 2016 pentru a sprijini crearea Instrumentului pentru refugiații din Turcia, care a necesitat utilizarea la maximum a flexibilității bugetului UE, precum și contribuții separate din partea statelor membre. Acest lucru ar fi permis, de asemenea, mobilizarea rapidă a unor fonduri sporite pentru abordarea crizei migrației.

Într-o lume aflată în schimbare rapidă, vor avea loc tot mai frecvent evenimente imprevizibile. Rezerva Uniunii ar permite o reacție mai rapidă și decisivă la astfel de evoluții. În următorii aproape zece ani vom continua să punem în aplicare viitorul cadru financiar. Această stabilitate pe termen lung este un atu, dar, în același timp, și o constrângere. O rezervă a Uniunii ar oferi un instrument nou solid și flexibil care să permită abordarea evenimentelor neprevăzute și asigurarea unui răspuns la situațiile de urgență în domenii cum ar fi securitatea și migrația.

În fine, în cadrul dezbaterii publice s-a sugerat că plata fondurilor bugetare ale UE ar putea fi legată de respectarea valorilor prevăzute la articolul 2 din Tratatul UE și, în special, de situația statului de drept din statele membre. Unele state membre au mers chiar mai departe, susținând că încălcările grave ale legislației UE ar trebui să aibă consecințe și să conducă la suspendarea plăților de la bugetul UE.

Uniunea este o comunitate de drept, iar valorile sale constituie însuși temeiul existenței sale. Acestea stau la baza întregii sale structuri juridice și instituționale și a tuturor politicilor și programelor sale. Respectul pentru aceste valori trebuie, prin urmare, să fie asigurat în toate politicile Uniunii. Acest lucru este valabil inclusiv în privința bugetului UE, respectarea valorilor fundamentale fiind o condiție prealabilă esențială pentru o bună gestiune financiară și o finanțare eficace a UE. Respectarea statului de drept este importantă pentru cetățenii europeni și pentru inițiativele antreprenoriale, inovare și investiții. Economia europeană se dezvoltă cel mai bine atunci când cadrul juridic și instituțional este în deplină concordanță cu valorile comune ale Uniunii.

OPȚIUNI PRIVIND VIITORUL CADRU FINANCIAR

Ar trebui ca finanțarea UE să fie condiționată într-o mai mare măsură
de îndeplinirea anumitor criterii?

Potențialul bugetului UE poate fi pe deplin valorificat numai dacă mediul economic, de reglementare și administrativ din statele membre este favorabil.

Acesta este motivul pentru care, în contextul actualului cadru financiar multianual, tuturor statele membre și beneficiarilor li se cere să arate că dispun de un cadru de reglementare solid pentru gestiunea financiară, că reglementările UE sunt puse în aplicare în mod corect și că au capacitatea administrativă și instituțională necesară pentru ca fondurile UE să fie un succes. În plus, condiționalitatea politică poate să încurajeze cooperarea dintre statele membre în domenii în care economiile de scară sau externalitățile sunt semnificative. Prin actualul cadru financiar multianual au fost introduse, de asemenea, noi dispoziții pentru a evita situațiile în care eficacitatea finanțării UE este subminată de politici economice și bugetare neadecvate.

Noul cadru financiar multianual reprezintă o ocazie de a examina dacă aceste principii au creat o bază solidă pentru obținerea de rezultate. De asemenea, este momentul să se analizeze modul în care se poate consolida legătura dintre finanțarea UE și respectarea valorilor fundamentale ale UE.

Cu toate acestea, orice astfel de mecanism ar trebui să fie transparent, proporțional și inatacabil din punct de vedere juridic. În timp ce acesta ar putea, în principiu, să se aplice tuturor politicilor relevante care implică cheltuieli de la bugetul UE, orice condiționalitate financiară ar trebui să fie bine definită și proporțională și să impună dovedirea existenței unei legături suficiente între condițiile impuse și scopul finanțării. Această dezbatere va trebui, de asemenea, să țină seama de impactul eventualelor încălcări, la nivel național, ale valorilor fundamentale sau ale statului de drept asupra beneficiarilor individuali, cum ar fi studenții Erasmus, cercetătorii și organizațiile societății civile, care nu sunt responsabili de aceste încălcări 6 . 



5. Finanțarea bugetului UE

Dezbaterea privind cadrul financiar post-2020 va acoperi nu numai scopurile pentru care ar trebui să fie folosit bugetul UE, ci și modul în care acesta va fi finanțat în viitor. Partea de venituri a bugetului a devenit complicată și legătura dintre obiectivele bugetului UE și modul în care acesta este finanțat a devenit tot mai puțin evidentă.

Surse de finanțare a bugetului UE

O reformă a componentei de venituri a bugetului UE ar contribui la focalizarea dezbaterii asupra obiectivelor și a acelor domenii în care UE poate genera o valoare adăugată reală 7 .

OPȚIUNI PRIVIND VIITORUL CADRU FINANCIAR

Ce ar putea însemna introducerea unor noi categorii de resurse
proprii pentru bugetul UE?

Schema de comercializare a certificatelor de emisii: Schema UE de comercializare a certificatelor de emisii este piatra de temelie a politicii UE în domeniul climei. Statele membre scot la licitație un număr de certificate, care sunt achiziționate de întreprinderi pentru a-și acoperi emisiile de gaze cu efect de seră. O parte a veniturilor obținute din licitarea certificatelor ar putea fi pusă la dispoziție pentru bugetul UE. În funcție de prețurile de pe piață ale certificatelor, o parte din sumele generate de schema de comercializare a certificatelor de emisii ar putea reprezenta venituri estimate între 7 și 105 miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani.

Resursele proprii bazate pe TVA: Taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe consum aplicat în funcție de valoarea adăugată a tuturor bunurilor și serviciilor comercializate în UE. În prezent, resursele proprii bazate pe această taxă se bazează pe calcule statistice foarte complexe. O sursă reformată de resurse proprii ar putea fi percepută în urma simplificării bazei de calcul a taxei pe valoarea adăugată. În prezent, valoarea veniturilor provenite din actualele resurse proprii bazate pe TVA sunt de aproximativ 105-140 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani și ar putea fi ajustate prin adaptarea ratei în funcție de nivelurile obligatorii.

Baza fiscală consolidată comună a societăților: Întreprinderile mari beneficiază în mare măsură de piața unică. Baza fiscală consolidată comună a societăților reprezintă un set unic de reguli comune de calculare a impozitului pe profit al societăților din Uniune. O contribuție întemeiată pe o bază fiscală armonizată a societăților, care ar putea include o componentă digitală, ar consolida legătura dintre beneficiile pieței unice și finanțarea Uniunii. Fiecare stat membru și-ar păstra posibilitatea de a impozita cota sa parte din profit în funcție de cota națională de impozitare. În funcție de modelul ales și de rata aplicată, o taxă legată de baza fiscală consolidată comună a societăților ar putea genera între 21 și 140 de miliarde EUR pe o perioadă de șapte ani, fără a include veniturile preconizate în urma reducerii evaziunii fiscale.

Senioraj este termenul utilizat pentru a descrie veniturilor pe care băncile centrale și guvernele le obțin din emiterea de monedă. Întrucât venitul monetar al Băncii Centrale Europene provenit din emiterea monedei euro este direct legat de uniunea economică și monetară, acesta ar putea fi considerat o posibilă sursă nouă de resurse proprii. O sumă echivalentă cu o parte din profiturile nete provenite din cotele băncilor centrale naționale în venitul monetar al zonei euro plătit la trezoreriile naționale ar putea fi pusă la dispoziție pentru bugetul UE, sub formă de contribuție națională. Un raționament similar a fost aplicat în ceea ce privește veniturile generate de Banca Centrală Europeană și de băncile centrale naționale din obligațiunile de stat grecești acumulate, atunci când, în 2012, miniștrii din cadrul Eurogrupului au convenit cu privire la transferarea către Grecia a unui echivalent al venitului provenit din deținerea de către Eurosistem (constituit din Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale) a unor obligațiuni emise de guvernul elen. În funcție de procentajul aplicat, veniturile estimate provenite din senioraj ar putea varia între 10,5 miliarde EUR (10 %) și 56 de miliarde EUR (50 %) pe o perioadă de șapte ani.

Noi resurse proprii ar putea fi utilizate pentru a crea o legătură mai directă cu politicile Uniunii 8 . Acesta ar putea fi, în special, cazul sprijinirii obiectivelor de durabilitate, a pieței unice și a uniunii economice și monetare. De exemplu, o parte din veniturile provenite din schema de comercializare a certificatelor de emisii ar putea contribui la sprijinirea obiectivelor de sustenabilitate ale UE. Componenta resurselor proprii bazată pe taxa pe valoarea adăugată ar trebui să fie simplificată și ar trebui să ia în considerare reforma în curs care vizează crearea unui spațiu european unic pentru taxa pe valoarea adăugată. O componentă a resurselor proprii bazată pe o parte din veniturile provenite din noua baza fiscală consolidată comună a societăților ar consolida legătura dintre beneficiile pieței unice și finanțarea bugetului UE. Alocarea unei părți din venitul realizat de Banca Centrală Europeană din emiterea de bancnote este un alt exemplu de posibilă nouă sursă de venituri la bugetul UE. În prezent sunt analizate în detaliu noi resurse proprii, inclusiv cele menționate în raportul Monti.

Retragerea Regatului Unit va reprezenta o ocazie de simplificare radicală a părții de venituri a bugetului. Corecția acordată anterior Regatului Unit, precum și corecțiile acordate altor membre care contribuie la finanțarea corecției în favoarea Regatului Unit, au făcut ca partea de venituri a bugetului să fie mai complexă și mai puțin transparentă. În prezent, există argumente puternice în favoarea eliminării tuturor acestor corecții, ca parte a unui pachet bugetar echilibrat și echitabil.

6. Importanța calendarului adoptării

Un acord politic rapid cu privire la un buget al UE nou și modern va fi esențial pentru a demonstra că Uniunea este pregătită să realizeze obiectivele agendei pozitive prezentate la Bratislava și la Roma.

Acest lucru ar demonstra că, în urma retragerii Regatului Unit, în 2019, Europa celor 27 de state membre este unită, are scopuri și direcții bine definite și este pregătită să își îndeplinească obiectivele și ar crea condițiile propice pentru lansarea la timp, la data de 1 ianuarie 2021, a noilor programe, transformând obiectivele politice în rezultate rapide și concrete.

Un acord rapid este de dorit nu numai din punct de vedere politic; acesta reprezintă, de asemenea, un imperativ de ordin practic. Toți partenerii noștri și beneficiarii fondurilor UE, precum și autoritățile naționale și regionale au nevoie de securitate juridică și financiară. Aceștia au nevoie de timp pentru a pregăti punerea în aplicare a noilor programe. Adoptarea tardivă a cadrului financiar actual a condus la întârzieri semnificative în lansarea noilor programe și, în consecință, în realizarea priorităților în materie de finanțare.

Costul de oportunitate al acestor întârzieri este ridicat. O tranziție ușoară către noul cadru financiar multianual va fi esențială pentru a menține dinamica redresării economice și pentru a permite Uniunii să continue să acționeze rapid și decisiv în multe domenii în care rapiditatea reacției este cheia succesului.

Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că experiența actualului cadru financiar nu se repetă.

Ajungerea, în 2019, la un acord cu privire la noul cadru financiar multianual nu numai că ar trimite un semnal cu privire la faptul că Europa celor 27 de state membre este puternică și unită, ci ar asigura, de asemenea, previzibilitatea și continuitatea finanțării, în beneficiul tuturor.

DE CE ESTE IMPORTANT SĂ SE EVITE ÎNTÂRZIERILE?

Lansarea programelor fondurilor structurale și de investiții europene 2014-2020 a suferit întârzieri considerabile. Legislația privind programele sectoriale a fost finalizată abia în decembrie 2013, în urma ajungerii, în prima jumătate anului respectiv, la un acord privind cadrul financiar multianual. Acest lucru a întârziat adoptarea normelor detaliate necesare pentru funcționarea efectivă a programelor, precum și negocierea ulterioară a acordurilor de parteneriat cu statele membre.

În consecință, au fost amânate atât investițiile, cât și sprijinul pentru anumite proiecte și reforme foarte necesare. La aceasta s-a adăugat o reducere importantă a creditelor de angajament la începutul perioadei curente.

Evoluția plafoanelor de angajament în perioada 2000-2020 (prețuri curente)

Plafoane de angajament

1,30 %

1,25 %

1,20 %

1,15 %

1,10 %

1,05 %

1,00 %

0,95 %

0,90 %

0,85 %

Întârzierile au consecințe reale pentru cetățeni.

Actele juridice pentru fondurile pentru azil, migrație și securitate au fost adoptate abia în 2014. Acest lucru a însemnat că desemnarea autorităților și adoptarea programelor au avut loc abia în 2015. Ca urmare a întârzierilor, statele membre nu au fost în măsură să lanseze proiectele la timp. Acest lucru a avut un impact asupra capacităților de primire și de cazare din statele membre și asupra gestionării frontierelor. Întârzierile au îngreunat foarte mult utilizarea, de către administrația elenă, a fondurilor UE pentru a se pregăti pentru criza din 2015. Adăposturile nu erau gata. Condițiile de primire a refugiaților erau precare, într-o perioadă în care pe insule soseau un număr foarte mare de persoane care aveau nevoie de protecție (iunie-septembrie 2015). În același timp, alte state membre, inclusiv Suedia și Austria, nu dispuneau de fonduri ale UE pentru a găzdui persoanele care soseau pe ruta Balcanilor de Vest. UE a trebuit să recurgă la asistența de urgență pentru a sprijini statele membre în cauză în aceste momente dificile.

O serie de acțiuni internaționale în cadrul programului Erasmus+ nu au putut fi realizate în 2014 ca urmare a adoptării cu întârziere a ultimului cadru financiar. Aceasta însemna că aproximativ 25-30 000 de schimburi între studenți și profesori din statele membre ale UE și din țările partenere ale acesteia, prevăzute pentru 2014, nu au putut avea loc în anul respectiv. În cazul în care astfel de întârzieri ar surveni la nivelul întregului program, 1 000 000 de tineri nu ar putea să beneficieze de pe urma unui schimb Erasmus+ în 2021.

Întârzierile în punerea în aplicare a următorului program-cadru pentru cercetare ar implica pierderea a aproximativ 5 000 de locuri de muncă în domeniul cercetării în fiecare lună (în jur de 3-4 % din numărul total de locuri de muncă în acest domeniu, în UE) și a încă 7 000 de locuri de muncă în sectorul economic propriu-zis. Peste 200 de publicații de cercetare ar putea fi pierdute în aceeași perioadă, inclusiv aproximativ 100 de articole de mare impact.

Înregistrarea unor întârzieri în selectarea proiectelor în stadiul incipient al punerii în aplicare a programelor de coeziune ar însemna că peste 100 000 de proiecte nu ar putea începe la timp. Domeniile afectate includ sprijinul pentru întreprinderi, eficiența energetică, asistența medicală, educația și incluziunea socială.

O serie de proiecte de infrastructură de mare amploare ar fi, de asemenea, puternic afectate de întârzieri. Programele spațiale, precum Galileo sau Copernicus, au cicluri de investiții lungi. Prin urmare, în cazul acestora este nevoie de previzibilitate în ceea ce privește achizițiile publice. Procesul de achiziții pentru un anumit număr de sateliți Galileo, care este în curs, se va încheia în 2019 și poate fi pus în aplicare pe deplin numai după ce toate noile cerințe juridice și bugetare vor fi în vigoare.

Un alt exemplu care ilustrează efectele negative ale întârzierilor în ajungerea la un acord privind un nou cadru financiar este „Rail Baltica”. Proiectul va permite construirea unei legături feroviare esențiale către statele baltice și ar trebui să fie finalizat în 2025/2027. Pentru acest proiect trebuie ca principalele achiziții publice necesare pentru construirea acestei legături feroviare să poată fi lansate în 2021. Acest lucru este crucial pentru finalizarea unui proiect care va contribui la asigurarea conectării a cinci milioane de persoane din statele baltice la restul Europei. Legătura feroviară de mare viteză va putea fi utilizată în același timp pentru transporturile de marfă de la un capăt la altul, din Finlanda până în Germania, Benelux și regiunea Mării Adriatice.

Se prevede ca tunelul de la baza masivului Brenner să fie finalizat în 2027, urmând ca lucrările de inginerie feroviară să demareze în cadrul următorului CFM. Acesta este un proiect esențial, prin care se vizează ca jumătate din cele 2,2 milioane de camioane care utilizează autostrada Brenner să fie înlocuite de transportul feroviar. Acest lucru va reduce gradul de poluare în pitoreștile văi dintre Munich-Innsbruck și Verona.

Centura Fehmarn, între Danemarca și Germania, legătura feroviară Evora-Merida, care va conecta în fine Lisabona și Madridul, și tunelul de bază Lyon-Torino, care va conecta rețelele feroviare de mare viteză ale Franței și Italiei, sunt, de asemenea, prevăzute a fi finalizate până la sfârșitul următorului cadru financiar multianual.

Nu ne putem permite ca aceste proiecte să sufere întârzieri în ceea ce privește planificarea sau procedurile de achiziții doar din cauza adoptării cu întârziere a următorului cadru financiar multianual.



CONCLUZIE

Cadrul financiar multianual post-2020 va fi un test decisiv pentru Uniunea Europeană cu 27 de state membre. În momentul în care liderii europeni se vor întruni la Sibiu, în România, la 9 mai 2019, pentru a lua decizii cu privire la viitorul Europei, Uniunea celor 27 de state membre trebuie să demonstreze că este o Uniune a acțiunii. Realizarea, până atunci, a unor progrese decisive privind cadrul financiar ar demonstra faptul că Uniunea poate reduce decalajul dintre prioritățile politice și obținerea de rezultate concrete pentru toți europenii.

Ajungerea la un acord rapid cu privire la un cadru financiar nou și modern va fi posibilă numai cu ajutorul unor orientări solide din partea liderilor UE și printr-o colaborare strânsă, de la bun început, cu Parlamentul European. Reuniunile Consiliului European din octombrie 2018 și decembrie 2018 vor fi etape importante în acest proces.

Comisia este pregătită să își asume pe deplin responsabilitățile care îi revin. Am fost atenți la opiniile instituțiilor UE, ale statelor membre, ale parlamentelor naționale și ale reprezentanților numeroaselor părți interesate care au un rol în viitorul buget, iar în lunile care urmează vom continua să facem acest lucru. Toate opțiunile și cifrele citate în prezenta comunicare sunt ilustrative și destinate să stimuleze o dezbatere deschisă. Acestea nu constituie poziția definitivă a Comisiei. Liderilor europeni le va reveni responsabilitatea de a adopta, cu aprobarea Parlamentului European, deciziile finale privind cadrul financiar multianual.

Propunerile noastre vor dezvolta ideile prezentate în prezenta comunicare și vor oferi o bază solidă care să le permită tuturor statelor membre să ajungă la un acord în timp util, cu aprobarea Parlamentului European. Acestea vor avea ca punct de plecare prioritățile asupra cărora au convenit liderii europeni.

Propunerile vor demonstra în mod clar ce înseamnă, din punct de vedere financiar, aceste priorități. Menținerea acestei legături este esențială pentru credibilitatea viitorului buget al UE. În cazul în care Uniunea decide să facă mai puțin, un buget mai redus va fi suficient,

dar indiferent de domeniile în care Uniunea decide să facă mai mult, consecințele financiare trebuie să fie pe măsură.

Europenii își doresc o Uniune puternică, în măsură să facă față provocărilor viitoare, și un buget care să poată asigura îndeplinirea obiectivelor lor. Liderii trebuie să joace un rol în îndeplinirea acestor așteptări.

Comisia invită liderii europeni:

-să sprijine adoptarea unui cadru financiar multianual al UE nou și modern, în beneficiul unei Europe care protejează, capacitează și apără;

-să susțină pe deplin și cu fermitate prioritățile convenite pe 16 septembrie 2016 la Bratislava și pe 25 martie 2017 prin Declarația de la Roma;

-să recunoască faptul că, pentru a transpune aceste priorități în termeni financiari, este necesar un buget suficient de mare, care să fie susținut de o combinație inteligentă de economii proporționale, realocări și resurse noi;

-să sprijine o reformă a părții de venituri a bugetului UE ca parte a unui pachet global echilibrat pentru următorul cadru financiar multianual, eliminând corecțiile și asigurând o legătură mai strânsă cu obiectivele concrete de politică ale Uniunii;

-să își exprime angajamentul de a colabora îndeaproape cu Parlamentul European și Comisia Europeană cu privire la propunerea concretă referitoare la cadrul financiar multianual, urmând ca Comisia să își prezinte propunerea cel târziu la începutul lunii mai 2018.

-să se angajeze ca până la reuniunea de la Sibiu, care va avea loc pe 9 mai 2019, să realizeze progrese decisive în ceea ce privește cadrul financiar multianual, pentru a permite Europei celor 27 de state membre să își înceapă activitatea în cele mai bune condiții.

(1)

     Sursă: Gabriel Felbermayr, Jasmin Gröschl, Inga Heiland (2018), Undoing Europe in a New Quantitative Trade Model, documentul de lucru nr. 250 al Ifo. Graficul ilustrează câștigurile în materie de venituri care pot fi atribuite, conform modelului aplicat, apartenenței la piața unică.

(2)

     Eurobarometrul special 464b: „Atitudinea europenilor față de securitate”, decembrie 2017.

(3)

     Opțiunile de politică expuse în prezentul document urmăresc să ilustreze posibilele puncte în legătură cu care trebuie făcute alegeri, pe baza ideilor avansate în cadrul dezbaterii publice. Ele nu sunt exhaustive și nu reflectă neapărat poziția Comisiei Europene.

(4)

     Aproximativ 12 miliarde EUR din această sumă au fost prealocate Regatului Unit, reprezentând circa 3 % din pachetul de coeziune din perioada respectivă.

(5)

     Aproximativ 27 de miliarde EUR din această sumă au fost prealocate Regatului Unit, reprezentând circa 7 % din totalul fondurilor politicii agricole comune.

(6)

     Acest lucru ar fi conform cu articolul 7 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care prevede că orice suspendare a drepturilor statelor membre „ține seama de eventualele consecințe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice.”

(7)

     A se vedea raportul privind „Finanțarea viitoare a UE” prezentat în ianuarie 2017 de către un grup la nivel înalt creat în comun de Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană și prezidat de Mario Monti.

(8)

     Modificările la Decizia privind resursele proprii, necesare pentru reformarea sistemului, vor necesita obținerea unanimității în cadrul Consiliului, după consultarea Parlamentului European, și ratificarea de către toate statele membre în conformitate cu cerințele lor constituționale. Astfel de modificări au fost efectuate în trecut ca parte a pachetului de măsuri care însoțește fiecare nou cadru financiar multianual. În orice caz, este posibil să fie necesare modificări ale plafonului resurselor proprii pentru a acoperi obligații financiare legate de împrumuturile sau instrumentele financiare garantate de la bugetul UE, noua funcție de stabilizare și posibila integrare a Fondului european de dezvoltare în cadrul financiar multianual.

Top