EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32012R0231
Commission Regulation (EU) No 231/2012 of 9 March 2012 laying down specifications for food additives listed in Annexes II and III to Regulation (EC) No 1333/2008 of the European Parliament and of the Council Text with EEA relevance
Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului Text cu relevanță pentru SEE
Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului Text cu relevanță pentru SEE
OJ L 83, 22.3.2012, p. 1–295
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 13 Volume 037 P. 3 - 297
In force: This act has been changed. Current consolidated version: 29/10/2023
|
22.3.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 83/1 |
REGULAMENTUL (UE) NR. 231/2012 AL COMISIEI
din 9 martie 2012
de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
Având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (1), în special articolul 14 și articolul 30 alineatul (4) și Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (2), în special articolul 7 alineatul (5),
întrucât:
|
(1) |
Pentru aditivii alimentari enumerați în listele Uniunii Europene din anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, ar trebui să fie adoptate specificații referitoare la origine, criterii de puritate și orice alte informații necesare. |
|
(2) |
În acest scop, specificațiile pentru aditivi alimentari stabilite anterior în Directiva 2008/128/CE a Comisiei din 22 decembrie 2008 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (3), Directiva 2008/84/CE a Comisiei din 27 august 2008 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (4) și Directiva 2008/60/CE a Comisiei din 17 iunie 2008 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (5) ar trebui să fie actualizate și preluate în prezentul regulament. În consecință, aceste directive ar trebui abrogate. |
|
(3) |
Este necesar să se țină seama de specificațiile și tehnicile analitice stabilite în Codex Alimentarius, elaborat de Comitetul mixt FAO/OMS de experți pentru aditivi alimentari (denumit în continuare „JECFA”). |
|
(4) |
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a emis un aviz privind siguranța copolimerului de metacrilat bazic (6) ca agent de glazurare. Aditivul alimentar menționat a fost ulterior autorizat pe baza unor utilizări specifice și i-a fost atribuit numărul E 1205. Prin urmare, ar trebui adoptate specificații pentru acest aditiv alimentar. |
|
(5) |
Potrivit informațiilor prezentate de către producătorii de produse alimentare, coloranții alimentari ester etilic al acidului beta-apo-8'-carotenic (E 160f) și brun FK (E 154), precum și substanța purtătoare cu conținut de aluminiu bentonit (E 558), nu mai sunt utilizate. Prin urmare, specificațiile actuale pentru aditivii alimentari menționați nu ar trebui să fie preluate în prezentul regulament. |
|
(6) |
La 10 februarie 2010, autoritatea și-a exprimat avizul cu privire la siguranța esterilor zaharozei cu acizi grași (E 473) preparați din esteri vinilici ai acizilor grași (7). Specificațiile actuale ar trebui adaptate în consecință, în special prin reducerea limitelor maxime de impurități care prezintă probleme legate de siguranță. |
|
(7) |
Criteriile specifice de puritate aplicabile în prezent ar trebui adaptate prin reducerea limitelor maxime pentru metalele grele de interes individuale dacă este fezabil și dacă limitele JECFA sunt mai mici decât limitele în vigoare în prezent. În conformitate cu abordarea menționată, ar trebui reduse limitele maxime pentru contaminanții 4-metilimidazol din caramelul amoniacal (E 150c), cenușa sulfatată din beta-caroten [E 160a (i)] și magneziul și sărurile de alcali din carbonatul de calciu (E 170). O derogare de la abordarea menționată ar trebui acordată numai pentru aditivii citrat trisodic [E 331 (iii)] (conținut de plumb), caragenan (E 407) și alga Eucheuma prelucrată (E 407a) (conținut de cadmiu), deoarece producătorii au declarat că respectarea unor dispoziții mai stricte ale Uniunii, reflectând limitele JECFA, nu ar fi fezabilă din punct de vedere tehnic. Contribuția la ingestia totală a acestor doi contaminanți (plumb și cadmiu) din cei trei aditivi alimentari individuali nu este considerată a fi semnificativă. Dimpotrivă, pentru fosfați (E 338-E 341 și E 450-E 452) ar trebui stabilite valori noi semnificativ mai mici comparativ cu cele indicate de JECFA, ca urmare a noilor evoluții ale proceselor de fabricație, luând în considerare recentele recomandări ale autorității privind o reducere a ingestiei de arsen, în special sub formă anorganică (8). În plus, o nouă dispoziție cu privire la arsen pentru acidul glutamic (E 620) ar trebui să fie introdusă din motive de siguranță. Per ansamblu, adaptările respective sunt în beneficiul consumatorilor, deoarece limitele maxime pentru metalele grele devin mai stricte atât în general, cât și în majoritatea aditivilor alimentari. Pentru a facilita orice decizii ulterioare în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, specificațiile ar trebui să includă informații detaliate privind procesul de producție și materiile prime utilizate pentru un anumit aditiv alimentar. |
|
(8) |
Specificațiile nu ar trebui să facă trimitere la teste organoleptice referitoare la gust, deoarece nu se așteaptă ca autoritățile de control să își asume riscul de a gusta o substanță chimică. |
|
(9) |
Specificațiile nu ar trebui să facă trimitere la clase de substanțe, deoarece această trimitere nu are nicio valoare adăugată. |
|
(10) |
Specificațiile nu ar trebui să facă trimitere la parametrul general „metale grele”, deoarece acest parametru nu are legătură cu toxicitatea, ci mai degrabă cu o metodă analitică generică. Parametrii referitori la metalele grele individuale au legătură cu toxicitatea și sunt incluși în specificații. |
|
(11) |
Unii aditivi alimentari sunt în prezent enumerați sub diferite denumiri [carboximetilceluloză (E 466), carboximetilceluloză de sodiu reticulată (E 468), carboximetilceluloză hidrolizată enzimatic (E 469) și ceară de albine, albă și galbenă (E 901)] în diferite dispoziții din Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Prin urmare, specificațiile stabilite în prezentul regulament ar trebui să facă trimitere la aceste denumiri diferite. |
|
(12) |
Dispozițiile actuale privind hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) sunt prea generice, nu sunt relevante din punct de vedere al siguranței și ar trebui să fie înlocuite cu limitele maxime pentru HPA individuale relevante pentru aditivii alimentari carbon vegetal (E 153) și ceară microcristalină (E 905). Limite maxime similare ar trebui stabilite pentru conținutul de formaldehidă din caragenan (E 407) și alga Eucheuma prelucrată (E 407a), pentru criteriile microbiologice specifice referitoare la agar-agar (E 406) și pentru conținutul de Salmonella spp. din manitolul [E 421) (ii)] fabricat prin fermentație. |
|
(13) |
Utilizarea 2-propanolului (izopropanol, alcool izopropilic) ar trebui să fie permisă pentru fabricarea aditivilor curcumină (E 100) și extract de ardei roșu (E 160c), în conformitate cu specificațiile JECFA, deoarece această utilizare specifică a fost considerată de autoritate ca fiind sigură (10). Utilizarea etanolului ca înlocuitor pentru 2-propanol în procesul de fabricație a gumei gellan (E 418) ar trebui să fie permisă în cazul în care produsul final respectă în continuare toate celelalte specificații, etanolul fiind considerat ca prezentând mai puține probleme de siguranță. |
|
(14) |
Procentul principiului de colorare din coșenilă, acid carminic, carmine (E 120) ar trebui specificat, deoarece se aplică limite maxime pentru cantitățile acestui principiu. |
|
(15) |
Sistemul de numerotare pentru subcategoriile de caroteni (E 160a) ar trebui să fie actualizat, în vederea alinierii acestuia la sistemul de numerotare din Codex Alimentarius. |
|
(16) |
Forma solidă a acidului lactic (E 270) ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în specificații, deoarece acidul lactic poate fi fabricat în prezent în stare solidă și nu prezintă probleme de siguranță. |
|
(17) |
Actuala valoare a temperaturii pentru pierderea prin uscare referitoare la citratul monosodic [E 331 (i)], forma anhidră, ar trebui să fie ajustată deoarece, în condițiile specificate în prezent, substanța se descompune. De asemenea, condițiile de uscare a citratului trisodic [E 331 (iii)] ar trebui ajustate pentru a îmbunătăți reproductibilitatea metodei. |
|
(18) |
Valoarea actuală pentru absorbția specifică a alfa-tocoferolului (E 307) ar trebui să fie corectată, iar punctul de sublimare pentru acidul sorbic (E 200) ar trebui înlocuit cu un „test de solubilitate”, întrucât punctul de sublimare nu este relevant. Specificarea surselor de bacterii din procesul de fabricație a nisinei (E 234) și natamicinei (E 235) ar trebui să fie actualizată în conformitate cu actuala nomenclatură taxonomică. |
|
(19) |
Deoarece în prezent sunt disponibile noi tehnici de prelucrare inovatoare care au ca rezultat obținerea de aditivi alimentari mai puțin contaminați, prezența aluminiului în aditivii alimentari ar trebui să fie restricționată. Pentru a spori securitatea juridică și nediscriminarea, este oportun ca fabricanții de aditivi alimentari să dispună de o perioadă de tranziție pentru a se adapta treptat la aceste restricții. |
|
(20) |
Ar trebui să fie stabilite limite maxime pentru aluminiu în aditivii alimentari, după caz, în special pentru fosfații de calciu [E 341 (i)-(iii)] destinați a fi utilizați în alimente pentru sugari și copii de vârstă mică (11), în conformitate cu avizul relevant al Comitetului științific pentru alimentație emis la 7 iunie 1996 (12). De asemenea, în acest cadru ar trebui să fie stabilită o limită maximă pentru aluminiu în citratul de calciu (E 333). |
|
(21) |
Limitele maxime pentru aluminiu din fosfații de calciu [E 341 (i)-(iii)], difosfatul disodic [E 450 (i)] și difosfatul diacid de calciu [E 450 (vii)] ar trebui să fie în conformitate cu avizul autorității din 22 mai 2008 (13). Limitele actuale ar trebui să fie reduse dacă acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și în cazul în care contribuția la ingestia totală de aluminiu este semnificativă. În acest cadru, lacurile de aluminiu ale coloranților alimentari individuali ar trebui să fie autorizate numai în cazul în care sunt necesare din punct de vedere tehnic. |
|
(22) |
Dispozițiile privind limitele maxime pentru aluminiu în fosfatul dicalcic [E 341 (ii)], fosfatul tricalcic [E 341 (iii)] și difosfatul diacid de calciu [E 450 (vii)] nu ar trebui să producă nicio perturbare a pieței ca urmare a unei eventuale lipse a aprovizionării. |
|
(23) |
În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 258/2010 al Comisiei din 25 martie 2010 de instituire a unor condiții speciale privind importurile de gumă de guar originară sau expediată din India, ca urmare a riscului de contaminare cu pentaclorfenol și dioxine (14), ar trebui să se stabilească limite maxime pentru contaminantul pentaclorfenol în guma de guar (E 412). |
|
(24) |
În conformitate cu considerentul (48) din Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (15), statelor membre li se solicită examinarea și a altor produse alimentare decât cele incluse în regulamentul respectiv în vederea detectării contaminantului 3-MCPD, cu scopul a se analiza necesitatea stabilirii unor niveluri maxime pentru această substanță. Autoritățile franceze au furnizat date privind concentrații mari de 3-MCPD în aditivul alimentar glicerol (E 422), precum și nivelul mediu de utilizare a acestui aditiv alimentar în diverse categorii de alimente. Ar trebui stabilite limite maxime pentru 3-MCPD din acest aditiv alimentar pentru a se evita contaminarea produselor alimentare finite la un nivel mai ridicat decât cel admisibil, ținând seama de factorul de diluare. |
|
(25) |
Datorită evoluției metodelor analitice, anumite specificații actuale ar trebui actualizate. Actuala valoare limită „nedetectabil” este legată de evoluția metodelor analitice și ar trebui înlocuită cu un număr specific pentru aditivii esteri ai acizilor cu mono- și digliceride (E 472a-f), esteri poliglicerici ai acizilor grași (E 475) și esteri 1,2-propandiolici ai acizilor grași (E 477). |
|
(26) |
Specificațiile referitoare la procesul de fabricație ar trebui să fie actualizate pentru esterii acidului citric cu mono- și digliceridele acizilor grași (E 472c), deoarece utilizarea de baze alcaline se înlocuiește în prezent cu utilizarea sărurilor lor cu acțiune mai blândă. |
|
(27) |
Criteriul actual „acizi grași liberi” pentru aditivii esteri ai acidului citric cu mono- și digliceridele acizilor grași (E 472c) și esteri ai acizilor mono- și diacetiltartric cu mono- și digliceridele acizilor grași (E 472e) nu este oportun. Acesta ar trebui înlocuit cu criteriul „indice de aciditate”, deoarece acesta din urmă exprimă mai bine estimarea titrimetrică a grupărilor acide libere. Acest lucru este în conformitate cu cel de-al 71-lea raport privind aditivii alimentari al JECFA (16), în cadrul căruia această modificare a fost adoptată pentru esterii acizilor mono- și diacetiltartric cu mono- și digliceridele acizilor grași (E 472e). |
|
(28) |
Descrierea actuală eronată a aditivului oxid de magneziu (E 530) ar trebui corectată în conformitate cu informațiile trimise de producători, în scopul aducerii acestuia în conformitate cu Farmacopeea Europeană (17). Actuala valoare maximă pentru substanțele reducătoare din aditivul acid gluconic (E 574) ar trebui, de asemenea, actualizată, deoarece această limită nu este fezabilă din punct de vedere tehnic. Pentru estimarea conținutului de apă din xilitol (E 967), metoda actuală bazată pe „Pierdere prin uscare” ar trebui să fie înlocuită cu o metodă mai adecvată. |
|
(29) |
Unele dintre actualele specificații pentru aditivul ceară de candelilla (E 902) nu ar trebui să fie preluate în prezentul regulament deoarece nu sunt fiabile. Pentru difosfat diacid de calciu [E 450 (vii)] actuala rubrică privind conținutul de P2O5 ar trebui corectată. |
|
(30) |
La actuala rubrică „Compoziție” pentru taumatină (E 957) ar trebui corectat un factor de calcul. Factorul respectiv se utilizează în metoda Kjeldahl pentru estimarea conținutului total de substanță pe baza măsurării azotului. Factorul de calcul ar trebui actualizat în conformitate cu literatura de specialitate publicată relevantă pentru taumatină (E 957). |
|
(31) |
Autoritatea a evaluat siguranța glicozidelor steviolice utilizate ca îndulcitor și a emis un aviz la 10 martie 2010 (18). Utilizarea glicozidelor steviolice, cărora li s-a alocat numărul E 960, a fost ulterior permisă pe baza unor condiții de utilizare bine definite. Prin urmare, ar trebui adoptate specificații pentru acest aditiv alimentar. |
|
(32) |
Din cauza unei schimbări taxonomice, specificațiile actuale pentru materiile prime (drojdii) utilizate la producerea de eritritol (E 968) ar trebui actualizate. |
|
(33) |
Pentru extractul de Quillaia (E 999), actualele specificații referitoare la intervalul pH-ului ar trebui să fie ajustate în vederea armonizării cu JECFA. |
|
(34) |
Combinația de acid citric și acid fosforic [ambii sunt în prezent autorizați în mod individual pentru a fi utilizați la fabricarea aditivului polidextroză (E 1200)] ar trebui să fie permisă, dacă produsul final este în continuare în conformitate cu specificațiile de puritate, deoarece combinația îmbunătățește producția și are ca rezultat o cinetică a reacției mai controlabilă. Nu există probleme de siguranță implicate de respectiva modificare. |
|
(35) |
Spre deosebire de moleculele mici, masa moleculară a unui polimer nu este o valoare unică. Un anumit polimer poate avea o distribuție de molecule cu mase diferite. Distribuția poate depinde de modul în care este produs polimerul. Proprietățile fizice și comportamentul polimerului sunt legate de masa moleculară și de distribuția moleculelor cu o anumită masă în amestec. Un grup de modele matematice descrie amestecul în moduri diferite cu scopul de a clarifica distribuția moleculelor din amestec. Dintre diferitele modele disponibile, literatura științifică recomandă utilizarea masei molare medii gravimetrice (Mw) pentru descrierea polimerilor. Specificațiile pentru polivinilpirolidonă (E 1201) ar trebui să fie ajustate în consecință. |
|
(36) |
Criteriul „Intervalul de distilare” menționat în specificațiile actuale pentru 1,2-propandiol (E 1520) duce la concluzii contradictorii față de rezultatele testului. Prin urmare, acest criteriu ar trebui corectat și redenumit ca „Testul de distilare”. |
|
(37) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Specificațiile aditivilor alimentari
Specificațiile aditivilor alimentari, inclusiv coloranții și îndulcitorii, care figurează în anexa II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Abrogări
Directivele 2008/60/CE, 2008/84/CE și 2008/128/CE se abrogă începând cu 1 decembrie 2012.
Articolul 3
Măsuri tranzitorii
Alimentele care conțin aditivi alimentari care au fost introduse legal pe piață înainte de 1 decembrie 2012, dar nu sunt conforme cu prezentul regulament, pot fi comercializate în continuare până la epuizarea stocurilor.
Articolul 4
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 decembrie 2012.
Cu toate acestea, specificațiile stabilite în anexă pentru aditivii glicozide steviolice (E 960) și copolimer de metacrilat bazic (E 1205) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 9 martie 2012.
Pentru Comisie
Președintele
José Manuel BARROSO
(1) JO L 354, 31.12.2008, p. 16.
(2) JO L 354, 31.12.2008, p. 1.
(4) JO L 253, 20.9.2008, p. 1.
(5) JO L 158, 18.6.2008, p. 17.
(6) Grupul pentru aditivi alimentari și surse nutritive adăugate în alimente al EFSA (ANS); Scientific Opinion on the use of Basic Methacrylate Copolymer as a food additive on request from the European Commission (Aviz științific privind utilizarea copolimerului metacrilat bazic ca aditiv alimentar în urma unei solicitări din partea Comisiei Europene). EFSA Journal 2010; 8(2):1513.
(7) Grupul pentru aditivi alimentari și surse nutritive adăugate în alimente al EFSA (ANS); Scientific Opinion on the safety of sucrose esters of fatty acids prepared from vinyl esters of fatty acids and on the extension of use of sucrose esters of fatty acids in flavourings on request from the European Commission (Aviz științific privind siguranța esterilor zaharozei cu acizi grași preparați din esteri vinilici ai acizilor grași și privind extinderea utilizării esterilor zaharozei cu acizi grași în arome, ca urmare a unei solicitări din partea Comisiei Europene). EFSA Journal 2010; 8(3):1512.
(8) Grupul pentru contaminanții din lanțul alimentar al EFSA (CONTAM); Scientific Opinion on Arsenic in Food (Aviz științific cu privire la arsenul din alimente). EFSA Journal 2009; 7(10):1351.
(10) Grupul pentru aditivi alimentari și surse nutritive adăugate în alimente al EFSA (ANS); Scientific Opinion on the re-evaluation of curcumin (E 100) as a food additive [Aviz științific privind reevaluarea curcuminei (E 100) ca aditiv alimentar]. EFSA Journal 2010; 8(9):1679.
(11) Astfel cum sunt definiți în Directiva 2006/125/CE a Comisiei din 5 decembrie 2006 privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică (versiune codificată) (JO L 339, 6.12.2006, p. 16).
(12) Opinion on Additives in nutrient preparations for use in infant formulae, follow-on formulae and weaning foods (Aviz privind aditivii în preparatele nutritive utilizate în formulele de început, formulele de continuare și alimentele pentru sugari și copii de vârstă mică). Reports of the Scientific Committee on food (40th Series), p. 13-30, 1997.
(13) Scientific Opinion of the Panel on Food Additives, Flavourings, Processing Aids and Food Contact Materials on a request from European Commission on Safety of aluminium from dietary intake (Avizul științific al Grupului pentru aditivi alimentari, arome, adjuvanți tehnologici și materiale care vin în contact cu alimentele, emis la solicitarea Comisiei Europene, privind siguranța aluminiului din alimentație). The EFSA Journal 2008; 754, 1-34.
(14) JO L 80, 26.3.2010, p. 28.
(15) JO L 364, 20.12.2006, p. 5.
(16) WHO Technical Report Series, nr. 956, 2010.
(17) EP 7.0 volumul 2, p. 2415-2416.
(18) Grupul pentru aditivi alimentari și surse nutritive al EFSA (ANS); Scientific Opinion on the safety of steviol glycosides for the proposed uses as a food additive (Avizul științific privind siguranța glicozidelor steviolice pentru utilizările propuse ca aditiv alimentar). The EFSA Journal 2010; 8(4):1537.
ANEXĂ
Notă: Oxidul de etilenă nu se poate utiliza la sterilizarea aditivilor alimentari
Lacuri de aluminiu pentru utilizare în coloranți numai dacă se menționează în mod explicit.
|
Definiție: |
Lacurile de aluminiu sunt preparate prin reacția coloranților care îndeplinesc criteriile de puritate stabilite în monografia de specificații corespunzătoare, cu alumina în mediu apos. Alumina este, în general, materialul neuscat, proaspăt preparat, obținut prin reacția sulfatului sau clorurii de aluminiu cu carbonatul de sodiu sau calciu, sau cu bicarbonatul sau amoniacul. După formarea lacului, produsul este filtrat, spălat cu apă și uscat. În produsul finit poate fi prezentă și alumina care nu a reacționat. |
|
Substanțe insolubile în HCl |
Nu mai mult de 0,5 % |
|
Substanțe insolubile în NaOH |
Nu mai mult de 0,5 %, numai pentru E 127 eritrozină |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % (în mediu neutru) Se aplică criterii de puritate specifice pentru coloranții corespunzători. |
E 100 CURCUMINĂ
|
Sinonime |
Galben natural CI 3; Galben de curcuma; Diferoilmetan |
||||||||
|
Definiție |
Curcumina se obține prin extracția cu solvent a curcumei, adică din rizomi măcinați din tulpini de Curcuma longa L. Pentru a obține pulbere concentrată de curcumină, extractul se purifică prin cristalizare. Produsul este compus în principal din curcumină; adică, principiul de colorare [1,7-bis(4-hidroxi-3-metoxifenil)hepta-1,6-dien-3,5-dionă] și cei doi derivați dezmetoxi în proporție variabilă. Pot fi prezente cantități mici de uleiuri și rășini prezente în mod natural în curcuma. Curcumina este folosită, de asemenea, ca lac de aluminiu; conținutul de aluminiu este mai mic de 30 %. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetat de etil, acetonă, dioxid de carbon, diclormetan, n-butanol, metanol, etanol, hexan, 2-propanol. |
||||||||
|
Nr. indicelui de culoare |
75300 |
||||||||
|
EINECS |
207-280-5 |
||||||||
|
Denumire chimică |
|
||||||||
|
Formulă chimică |
|
||||||||
|
Masă moleculară |
|
|
|
||||||
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % coloranți totali
|
||||||||
|
Descriere |
Pulbere cristalină galben-portocalie |
||||||||
|
Identificare |
|||||||||
|
Spectrometrie |
Maximum în etanol la cca. 426 nm |
||||||||
|
Intervalul de topire |
179 °C-182 °C |
||||||||
|
Puritate |
|||||||||
|
Solvenți reziduali |
Acetat de etil |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|||||||
|
Acetonă |
|||||||||
|
n-butanol |
|||||||||
|
Metanol |
|||||||||
|
Etanol |
|||||||||
|
Hexan |
|||||||||
|
2-Propanol |
|||||||||
|
Diclormetan: nu mai mult de 10 mg/kg |
|||||||||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||||||||
|
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
||||||||
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||||||||
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||||||||
1 607 la cca. 426 nm în etanolPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 101 (i) RIBOFLAVINĂ
|
Sinonime |
Lactoflavină; |
|
|
Definiție |
||
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
|
EINECS |
201-507-1 |
|
|
Denumire chimică |
7,8-dimetil-10-(D-ribo-2,3,4,5-tetrahidroxipentil)benzo(g)pteridin-2,4(3H,10H)-dionă; 7,8-dimetil-10-(1′-D-ribitil)izoaloxazină |
|
|
Formulă chimică |
C17H20N4O6 |
|
|
Masă moleculară |
376,37 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră
|
|
|
Descriere |
Pulbere cristalină de culoare galbenă spre galben-portocaliu, cu miros ușor |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Raportul A375/A267 este între 0,31 și 0,33 |
în soluție apoasă |
|
Raportul A444/A267 este între 0,36 și 0,39 |
||
|
Maximum în apă la cca. 375 nm |
||
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între – 115° și – 140° în soluție de hidroxid de sodiu 0,05 N |
|
|
Puritate |
||
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1,5 % (105 °C, 4 ore) |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
|
Amine aromatice primare |
Nu mai mult de 100 mg/kg (calculate ca anilină) |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
328 la cca. 444 nm în soluție apoasăE 101 (ii) RIBOFLAVINĂ-5′-FOSFAT
|
Sinonime |
Riboflavină-5′-fosfat de sodiu |
|
|
Definiție |
Aceste specificații se aplică riboflavinei-5′-fosfat împreună cu cantități mici de riboflavină liberă și difosfat de riboflavină. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
|
EINECS |
204-988-6 |
|
|
Denumire chimică |
Fosfat monosodic de (2R,3R,4S)-5-(3′)10′-dihidro-7′,8′-dimetil-2′,4′-dioxo-10′-benzo[γ]pteridinil)-2,3,4-trihidroxipentil; sare monosodică de ester 5′-monofosfat de riboflavină |
|
|
Formulă chimică |
Pentru forma dihidrată: C17H20N4NaO9P · 2H2O |
|
|
Pentru forma anhidră: C17H20N4NaO9P |
||
|
Masă moleculară |
514,36 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % coloranți totali calculați ca C17H20N4NaO9P.2H2O
|
|
|
Descriere |
Pulbere cristalină higroscopică de culoare galbenă spre portocaliu, cu miros ușor |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Raportul A375/A267 este între 0,30 și 0,34 |
în soluție apoasă |
|
Raportul A444/A267 este între 0,35 și 0,40 |
||
|
Maximum în apă la cca. 375 nm |
||
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 38° și + 42° într-o soluție de HCl 5 molar |
|
|
Puritate |
||
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 8 % (100 °C, 5 ore în vid pe P2O5) pentru forma dihidrat |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 25 % |
|
|
Fosfat anorganic |
Nu mai mult de 1,0 % (calculat ca PO4 raportat la substanța anhidră) |
|
|
Substanțe colorante auxiliare |
Riboflavină (liberă): Nu mai mult de 6 % Difosfat de riboflavină: Nu mai mult de 6 % |
|
|
Amine aromatice primare |
Nu mai mult de 70 mg/kg (calculate ca anilină) |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
250 la cca. 375 nm în soluție apoasăE 102 TARTRAZINĂ
|
Sinonime |
Colorant alimentar galben CI 4 |
|
Definiție |
Tartrazina se prepară din acid 4-amino-benzensulfonic, care este diazotat utilizând acid clorhidric și nitrit de sodiu. Compusul diazoic este apoi cuplat cu acid 4,5-dihidro-5-oxo-1-(4-sulfofenil)-1H-pirazol-3-carboxilic sau cu esterul metilic, esterul etilic sau o sare a acestui acid carboxilic. Colorantul rezultat este purificat și izolat ca sare de sodiu. Tartrazina constă în principal din 5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat trisodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Tartrazina este descrisă ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
19140 |
|
EINECS |
217-699-5 |
|
Denumire chimică |
5-hidroxi-1-(4-sulfonatofenil)-4-(4-sulfonatofenilazo)-H-pirazol-3-carboxilat trisodic |
|
Formulă chimică |
C16H9N4Na3O9S2 |
|
Masă moleculară |
534,37 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere portocalie aurie sau granule |
|
Aspectul soluției apoase |
Galbenă |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 426 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
Acid 4-hidrazinobenzen sulfonic |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
Acid 4-aminobenzen-1-sulfonic |
|
|
Acid 5-oxo-1-(4-sulfofenil)-2-pirazolin-3-carboxilic |
|
|
Acid diazoamino-4,4’-di(benzen sulfonic) |
|
|
Acid tetrahidroxisuccinic |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
530 la cca. 426 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 104 GALBEN DE CHINOLINĂ
|
Sinonime |
Colorant alimentar galben CI 13 |
||||||
|
Definiție |
Galbenul de chinolină se prepară prin sulfonarea 2-(2-chinolil)indan-1,3-dionei sau a unui amestec care conține aproximativ două treimi 2-(2-chinolil)indan-1,3-dionă și o treime 2-[2-(6-metilchinolil)]indan-1,3-dionă. Galbenul de chinolină constă în principal din sărurile de sodiu ale unui amestec de derivați disulfonați (în principal), monosulfonați și trisulfonați ai compusului de mai sus și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Galbenul de chinolină este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
||||||
|
Nr. indicelui de culoare |
47005 |
||||||
|
EINECS |
305-897-5 |
||||||
|
Denumire chimică |
Săruri disodice ale disulfonaților de 2-(2-chinolil) indan-1,3-dionă (component principal) |
||||||
|
Formulă chimică |
C18H9N Na2O8S2 (component principal) |
||||||
|
Masă moleculară |
477,38 (component principal) |
||||||
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 70 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu Galbenul de chinolină trebuie să aibă următoarea compoziție: Din totalul materiilor colorante prezente:
|
||||||
|
Descriere |
Pulbere sau granule galbene |
||||||
|
Aspectul soluției apoase |
Galbenă |
||||||
|
Identificare |
|||||||
|
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă de acid acetic cu pH 5 la cca. 411 nm |
||||||
|
Puritate |
|||||||
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
||||||
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 4,0 % |
||||||
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
||||||
|
2-metilchinolină |
În total nu mai mult de 0,5 % |
||||||
|
acid 2-metilchinolin sulfonic |
|||||||
|
acid ftalic |
|||||||
|
2,6-dimetil chinolină |
|||||||
|
acid 2,6-dimetil chinolin sulfonic |
|||||||
|
2-(2-chinolil)indan-1,3-dionă |
Nu mai mult de 4 mg/kg |
||||||
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
||||||
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
||||||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||||||
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||||||
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||||||
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||||||
865 (component principal) la cca. 411 nm în soluție apoasă de acid aceticPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 110 SUNSET YELLOW FCF
|
Sinonime |
Colorant alimentar galben CI 3; Galben-portocaliu S |
|
Definiție |
Sunset yellow FCF constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Sunset yellow FCF este fabricat prin diazotarea acidului 4-aminobenzensulfonic utilizând acid clorhidric și nitrit de sodiu sau acid sulfuric și nitrit de sodiu. Compusul diazoic este cuplat cu acid 6-hidroxi-2-naftalin-sulphonic. Colorantul este izolat ca sare de sodiu și uscat. Sunset yellow FCF este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
15985 |
|
EINECS |
220-491-7 |
|
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(4-sulfonatofenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic |
|
Formulă chimică |
C16H10N2Na2O7S2 |
|
Masă moleculară |
452,37 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare roșu-portocaliu |
|
Aspectul soluției apoase |
Portocalie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în apă la 485 nm la pH 7 |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 5,0 % |
|
1-(fenilazo)-2-naftalenol (Sudan I) |
Nu mai mult de 0,5 mg/kg |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
Acid 4-aminobenzen-1-sulfonic |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
|
|
acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic |
|
|
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic |
|
|
Acid diazoamino-4,4’-di(benzen sulfonic) |
|
|
Acid 6,6′-oxidi(naftalin-2-sulfonic) |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
555 la cca 485 nm în soluție apoasă la pH 7Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 120 COȘENILĂ, ACID CARMINIC, CARMINE
|
Sinonime |
Roșu natural CI 4 |
|
Definiție |
Carminele și acidul carminic se obțin din extractele apoase, alcoolice apoase sau alcoolice din coșenilă, care constă din carapacele uscate ale insectelor femele de Dactylopius coccus Costa. Principiul de colorare este acidul carminic. Se pot forma lacuri de aluminiu din acid carminic (carmine) în care se presupune că aluminiul și acidul carminic sunt prezenți în raport molar de 1:2. În produsele comerciale, principiul de colorare este prezent în asociație cu cationi de amoniu, calciu, potasiu sau sodiu, separat sau în combinație, iar acești cationi pot fi prezenți și în exces. Produsele comerciale pot conține, de asemenea, substanțe proteice provenind din insectele de origine și pot să conțină și carminați liberi sau reziduuri mici de cationi de aluminiu nelegați. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75470 |
|
EINECS |
Coșenilă: 215-680-6; acid carminic: 215-023-3; carmine: 215-724-4 |
|
Denumire chimică |
acid 7-β-D-glucopiranozil-3,5,6,8-tetrahidroxi-1-metil-9,10-dioxoantracen-2-carboxilic (acid carminic); carmina este chelatul de aluminiu hidratat al acestui acid |
|
Formulă chimică |
C22H20O13 (acid carminic) |
|
Masă moleculară |
492,39 (acid carminic) |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 2,0 % acid carminic în extrasele care conțin acid carminic; nu mai puțin de 50 % acid carminic în chelați. |
|
Descriere |
Solid friabil sau pulbere de culoare roșie spre roșu închis. Extractul de coșenilă este în general un lichid roșu închis, dar care poate fi și uscat pentru obținerea unei pulberi. |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă amoniacală la cca. 518 nm Maxim în soluție diluată de acid clorhidric la 494 nm pentru acid carminic
|
|
Puritate |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
139 la pic la cca. 494 nm în acid clorhidric diluat pentru acid carminicPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 122 AZORUBINĂ, CARMOIZINĂ
|
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 3 |
|
Definiție |
Azorubina este alcătuită în principal din 4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Azorubina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
14720 |
|
EINECS |
222-657-4 |
|
Denumire chimică |
4-hidroxi-3-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-1-sulfonat disodic |
|
Formulă chimică |
C20H12N2Na2O7S2 |
|
Masă moleculară |
502,44 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare roșu spre castaniu |
|
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 516 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
acid 4-hidroxinaftalin-1-sulfonic |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
510 la cca. 516 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 123 AMARANT
|
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 9 |
|
Definiție |
Amarantul constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-3,6-disulfonat trisodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Amarantul este sintetizat prin cuplarea acidului 4-amino-1-naftalinsulfonic cu acidul 3-hidroxi-2,7- naftalindisulfonic. Amarantul este descris sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
16185 |
|
EINECS |
213-022-2 |
|
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-3,6-disulfonat trisodic |
|
Formulă chimică |
C20H11N2Na3O10S3 |
|
Masă moleculară |
604,48 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare brun-roșiatică |
|
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 520 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 3,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
|
|
acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic |
|
|
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic |
|
|
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-6-trisulfonic |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
440 la cca. 520 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 124 PONCEAU 4R, COȘENILĂ ROȘIE A
|
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 7; coccină nouă |
|
Definiție |
Ponceau 4R constă în principal din 2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-6,8-disulfonat trisodic și din materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Ponceau 4R este sintetizat prin cuplarea acidului naftionic diazotat cu acidul G (acid 2-naftol-6,8- disulfonic) și prin transformarea produsului de cuplare în sare de trisodiu. Ponceau 4R este descrisă sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
16255 |
|
EINECS |
220-036-2 |
|
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(4-sulfonato-1-naftilazo) naftalin-6,8-disulfonat trisodic |
|
Formulă chimică |
C20H11N2Na3O10S3 |
|
Masă moleculară |
604,48 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare roșiatică |
|
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 505 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-disulfonic |
|
|
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
|
|
acid 6-hidroxinaftalin-2-sulfonic |
|
|
acid 7-hidroxinaftalin-1,3-6-trisulfonic |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
430 la cca. 505 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 127 ERITROZINĂ
|
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 14 |
|
Definiție |
Eritrozina constă în principal din benzoat monohidrat disodic de 2-(2,4,5,7-tetraiodo-3-oxido-6-oxoxanten-9-il) și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Eritrozina este sintetizată prin iodarea fluoresceinei, produs de condensare al rezorcinolului și anhidridei ftalice Eritrozina este descrisă sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
45430 |
|
EINECS |
240-474-8 |
|
Denumire chimică |
Benzoat monohidrat disodic de 2-(2,4,5,7-tetraiodo-3-oxido-6-oxoxanten-9-il) |
|
Formulă chimică |
C20H6I4Na2O5 H2O |
|
Masă moleculară |
897,88 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 87 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu anhidră
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule roșii |
|
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în apă la 526 nm la pH 7 |
|
Puritate |
|
|
Ioduri anorganice |
Nu mai mult de 0,1 % (calculate ca iodură de sodiu) |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare (cu excepția fluoresceinei) |
Nu mai mult de 4,0 % |
|
Fluoresceină |
Nu mai mult de 20 mg/kg |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
Tri-iodorezorcinol |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Acid 2-(2,4-dihidroxi-3,5-diiodobenzoil) benzoic |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe extractibile în eter |
Pentru o soluție cu pH între 7 și 8, nu mai mult de 0,2 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
1 100 la cca. 526 nm în soluție apoasă la pH 7Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 129 ROȘU ALLURA AC
|
Sinonime |
Colorant alimentar roșu CI 17 |
|
Definiție |
Roșu allura AC constă în principal din 2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonato-fenilazo) naftalin-6-sulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Roșu allura AC este sintetizat prin cuplarea acidului 5-amino-4-metoxi-2-toluensulfonic diazotat cu acidul 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic Roșu allura AC este descris sub forma de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
16035 |
|
EINECS |
247-368-0 |
|
Denumire chimică |
2-hidroxi-1-(2-metoxi-5-metil-4-sulfonatofenilazo)-naftalin-6-sulfonat disodic |
|
Formulă chimică |
C18H14N2Na2O8S2 |
|
Masă moleculară |
496,42 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule roșu închis |
|
Aspectul soluției apoase |
Roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 504 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 3,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid 6-hidroxi-2-naftalin sulfonic, sare de sodiu |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
acid 4-amino-5-metoxi-2-metilbenzen sulfonic |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
acid 6,6-oxibis (2-naftalin sulfonic), sare disodică |
Nu mai mult de 1,0 % |
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
540 la cca. 504 nm în soluție apoasă la pH 7Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 131 ALBASTRU PATENT V
|
Sinonime |
Colorant alimentar albastru CI 5 |
|
Definiție |
Albastru patent V constă în principal din compuși de calciu sau sodiu de (4-[α-(4-dietilaminofenil)-5-hidroxi-2,4-disulfofenil-metiliden]2,5-ciclohexadien-1-iliden) sare internă de hidroxid de dietil amoniu și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu și/sau sulfat de calciu ca și componente principale incolore. Sarea de potasiu este de asemenea permisă. |
|
Nr. indicelui de culoare |
42051 |
|
EINECS |
222-573-8 |
|
Denumire chimică |
Compus de calciu sau sodiu de (4-[α-(4-dietilaminofenil)-5-hidroxi-2,4-disulfofenil-metiliden]2,5-ciclohexadien-1-iliden) sare internă de hidroxid de dietil-amoniu |
|
Formulă chimică |
Compus de calciu: C27H31N2O7S2Ca1/2 Compus de sodiu: C27H31N2O7S2Na |
|
Masă moleculară |
Compus de calciu: 579,72 Compus de sodiu: 582,67 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule albastru închis |
|
Aspectul soluției apoase |
Albastră |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în apă la 638 nm cu pH 5 |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 2,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
3-hidroxi-benzaldehidă |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
acid 3-hidroxi benzoic |
|
|
acid 3-hidroxi-4-sulfobenzoic |
|
|
acid N,N-dietilamino benzen sulfonic |
|
|
Leucobază |
Nu mai mult de 4,0 % |
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Dintr-o soluție cu pH 5, nu mai mult de 0,2 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
2 000 la cca. 638 nm în soluție apoasă la pH 5Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 132 INDIGOTINĂ, CARMIN INDIGO
|
Sinonime |
Colorant alimentar albastru CI 1 |
|
Definiție |
Indigotina constă în principal dintr-un amestec de 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,5′-disulfonat disodic și 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Indigotina este descrisă sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. Carmin indigo este obținut prin sulfonarea indigoului. Aceasta se realizează prin încălzirea indigoului (sau a pastei de indigo) în prezența acidului sulfuric. Colorantul este izolat și supus procedurilor de purificare. |
|
Nr. indicelui de culoare |
73015 |
|
EINECS |
212-728-8 |
|
Denumire chimică |
3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,5′-disulfonat disodic |
|
Formulă chimică |
C16H8N2Na2O8S2 |
|
Masă moleculară |
466,36 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu; 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic: nu mai mult de 18 %
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule albastru închis |
|
Aspectul soluției apoase |
Albastră |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 610 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Exclusiv 3,3′-dioxo-2,2′-bi-indoliliden-5,7′-disulfonat disodic: nu mai mult de 1,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid isatin-5-sulfonic |
În total nu mai mult de 0,5 % |
|
acid 5-sulfoantranilic |
|
|
Acid antranilic |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
480 la cca. 610 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 133 ALBASTRU BRILIANT FCF
|
Sinonime |
Colorant alimentar albastru CI 2 |
|
Definiție |
Albastrul briliant FCF constă în principal din α-[4-(N-etil-3-sulfonatbenzilamino) fenil]-α-[4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino)ciclohexa-2,5-dieniliden] toluen-2-sulfonat disodic și izomerii acestuia și materii colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Albastrul briliant FCF este descris sub formă de sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
42090 |
|
EINECS |
223-339-8 |
|
Denumire chimică |
α-[4-(N-etil-3-sulfonatbenzilamino) fenil]-α-[4-(N-etil-3-sulfonatobenzilamino) ciclohexa-2,5-dieniliden] toluen-2-sulfonat disodic |
|
Formulă chimică |
C37H34N2Na2O9S3 |
|
Masă moleculară |
792,84 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 85 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule albastru-roșiatice |
|
Aspectul soluției apoase |
Albastră |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 630 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 6,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
Sumă de acizi 2-, 3- și 4-formil benzen sulfonic |
Nu mai mult de 1,5 % |
|
Acid 3-((etil) (4-sulfofenil) amino) metil benzen sulfonic |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
Leucobază |
Nu mai mult de 5,0 % |
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % la pH 7 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
1 630 la cca. 630 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 140 (i) CLOROFILE
|
Sinonime |
Verde natural CI 3; Clorofilă de magneziu; Feofitină de magneziu |
|
|
Definiție |
Clorofilele se obțin prin extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. În timpul îndepărtării ulterioare a solventului, magneziul natural coordonat poate fi îndepărtat parțial sau total din clorofile pentru a forma feofitinele corespunzătoare. Principalele materii colorante sunt feofitinele și clorofilele de magneziu. Produsul extras, din care s-a înlăturat solventul, conține alți pigmenți, cum ar fi carotenoidele, precum și uleiuri, grăsimi și ceruri provenite din materia primă. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75810 |
|
|
EINECS |
Clorofile: 215-800-7, clorofila a: 207-536-6, clorofila b: 208-272-4 |
|
|
Denumire chimică |
Principalele principii de colorare sunt: Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-132-metoxicarbonil-2,7,12,18-tetrametil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta [at]-porfirin-17-il)propionat, (feofitina a), sau ca și complex de magneziu (clorofila a) Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-7-formil-132-metoxicarbonil-2,12,18-trimetil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat, (feofitina b), sau ca și complex de magneziu (clorofila b) |
|
|
Formulă chimică |
Clorofila a (complex de magneziu): C55H72MgN4O5 Clorofila a: C55H74N4O5 Clorofila b (complex de magneziu): C55H70MgN4O6 Clorofila b: C55H72N4O6 |
|
|
Masă moleculară |
Clorofila a (complex de magneziu): 893,51 Clorofila a: 871,22 Clorofila b (complex de magneziu): 907,49 Clorofila b: 885,20 |
|
|
Compoziție |
Conținutul total de clorofile combinate și a complecșilor lor de magneziu nu este mai mic de 10 %
|
|
|
Descriere |
Solid ceros de culoare de la verde măsliniu la verde închis în funcție de conținutul de magneziu coordonat |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maximum în cloroform la cca. 409 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metil etil cetonă |
||
|
Metanol |
||
|
Etanol |
||
|
2-Propanol |
||
|
Hexan |
||
|
Diclormetan: |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
700 la cca. 409 nm în cloroformE 140 (ii) CLOROFILINE
|
Sinonime |
Verde natural CI 5; Clorofilină sodică; Clorofilină potasică |
|||||
|
Definiție |
Sărurile alcaline ale clorofilinelor se obțin prin saponificarea produsului de extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. Saponificarea îndepărtează grupările metil și fitol ester și poate să desfacă parțial nucleul ciclopentenil. Grupările acide sunt neutralizate pentru a forma săruri de potasiu și/sau sodiu. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|||||
|
Nr. indicelui de culoare |
75815 |
|||||
|
EINECS |
287-483-3 |
|||||
|
Denumire chimică |
Principalele principii de colorare în formă acidă sunt:
În funcție de gradul de hidroliză, nucleul ciclopentenil poate fi desfăcut cu producerea unei a treia grupări carboxil. Complexele de magneziu pot, de asemenea, să fie prezente. |
|||||
|
Formulă chimică |
Clorofilina a (forma acidă): C34H34N4O5 Clorofilina b (forma acidă): C34H32N4O6 |
|||||
|
Masă moleculară |
Clorofilina a: 578,68 Clorofilina b: 592,66 Fiecare masă poate crește cu 18 daltoni dacă nucleul ciclopentil este desfăcut. |
|||||
|
Compoziție |
Conținutul total de clorofiline nu este mai mic de 95 % din proba uscată la 100 °C timp de o oră.
|
|||||
|
Descriere |
Pulbere de culoare verde închis până la albastru/negru. |
|||||
|
Identificare |
||||||
|
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 9 la cca. 405 nm și cca. 653 nm |
|||||
|
Puritate |
||||||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
||||
|
Metil etil cetonă |
||||||
|
Metanol |
||||||
|
Etanol |
||||||
|
2-Propanol |
||||||
|
Hexan |
||||||
|
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|||||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|||||
|
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|||||
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||||
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|||||
700 la cca. 405 nm în soluție apoasă la pH 9
140 la cca. 653 nm în soluție apoasă la pH 9E 141 (i) COMPLEXE DE CUPRU ALE CLOROFILELOR
|
Sinonime |
Verde natural CI 3; Clorofilă de cupru; Feofitină de cupru |
|
|
Definiție |
Clorofilele de cupru se obțin prin adăugarea unei sări de cupru substanței obținute prin extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. Produsul, din care solventul a fost îndepărtat, conține alți pigmenți, precum carotenoizi, grăsimi și ceruri provenite din materia primă. Principalii coloranți sunt feofitinele de cupru. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75810 |
|
|
EINECS |
Clorofila de cupru a: 239-830-5; Clorofila de cupru b: 246-020-5 |
|
|
Denumire chimică |
[Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-132-metoxicarbonil-2,7,12,18-tetrametil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat] de cupru(II) (clorofila de cupru a) [Fitil (132R,17S,18S)-3-(8-etil-7-formil-132-metoxicarbonil-2,12,18-trimetil-13′-oxo-3-vinil-131-132-17,18-tetrahidrociclopenta[at]-porfirin-17-il)propionat] de cupru(II) (clorofila de cupru b) |
|
|
Formulă chimică |
Clorofila de cupru a: C55H72Cu N4O5 Clorofila de cupru b: C55H70Cu N4O6 |
|
|
Masă moleculară |
Clorofila de cupru a: 932,75 Clorofila de cupru b: 946,73 |
|
|
Compoziție |
Conținutul total de clorofile de cupru nu este mai mic de 10 %
|
|
|
Descriere |
Solid ceros de culoare de la verde albastru la verde închis în funcție de materia primă |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maxim în cloroform la cca. 422 nm și la cca. 652 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metil etil cetonă |
||
|
Metanol |
||
|
Etanol |
||
|
2-Propanol |
||
|
Hexan |
||
|
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Ioni de cupru |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|
|
Cupru total |
Nu mai mult de 8 % din totalul de feofitine de cupru |
|
540 la cca. 422 nm în cloroform
300 la cca. 652 nm în cloroformPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 141 (ii) COMPLEXE DE CUPRU ALE CLOROFILINELOR
|
Sinonime |
Complex de cupru al clorofilinei sodice; complex de cupru al clorofilinei potasice; verde natural CI 5 |
|
|
Definiție |
Sărurile alcaline ale clorofilinelor de cupru se obțin prin adăugarea cuprului la produsul obținut prin saponificarea produsului de extracție cu solvent din specii de plante comestibile, iarbă, lucernă și urzică. saponificarea îndepărtează grupările metil și fitol ester și poate să desfacă parțial nucleul ciclopentenil. După adăugarea cuprului în clorofilina purificată, grupările acide sunt neutralizate pentru a forma săruri de potasiu și/sau sodiu. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, diclormetan, dioxid de carbon, metanol, etanol, 2-propanol și hexan. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75815 |
|
|
EINECS |
|
|
|
Denumire chimică |
Principalele principii de colorare în formă acidă sunt 3- (10-carboxilato-4-etil-1,3,5,8-tetrametil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat, complex de cupru (clorofilina de cupru a) și 3-(10-carboxilato-4-etil-3-formil-1,5,8-trimetil-9-oxo-2-vinilforbin-7-il)propionat, complex de cupru (clorofilina de cupru b) |
|
|
Formulă chimică |
Clorofilina de cupru a (forma acidă): C34H32Cu N4O5 Clorofilina de cupru b (forma acidă): C34H30Cu N4O6 |
|
|
Masă moleculară |
Clorofilina de cupru a: 640,20 Clorofilina de cupru b: 654,18 Fiecare masă poate crește cu 18 daltoni dacă nucleul ciclopentil este desfăcut. |
|
|
Compoziție |
Conținutul total de clorofiline de cupru nu este mai mic de 95 % din proba uscată la 100 °C timp de o oră.
|
|
|
Descriere |
Pulbere de culoare verde închis până la albastru/negru. |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maxim în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5 la cca. 405 nm și la 630 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metil etil cetonă |
||
|
Metanol |
||
|
Etanol |
||
|
2-Propanol |
||
|
Hexan |
||
|
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Ioni de cupru |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|
|
Cupru total |
Nu mai mult de 8 % din totalul clorofilinelor de cupru |
|
565 la cca. 405 nm în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5
145 la cca. 630 nm în soluție apoasă de tampon fosfat la pH 7,5Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 142 VERDE S
|
Sinonime |
Colorant alimentar verde CI 4, Verde briliant BS |
|
Definiție |
Verdele S constă în principal din N-[4-([4-(dimetilamino) fenil][2-hidroxi-3,6-disulfo-1-naftalenil}-metilen)-2,5-ciclohexadien-1-iliden]-N-metilmetanaminiu de sodiu și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca și componente principale incolore. Verdele S este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
44090 |
|
EINECS |
221-409-2 |
|
Denumire chimică |
N-[4-([4-(dimetilamino)fenil][2-hidroxi-3,6-disulfo-1-naftalenil]-metilen)-2,5-ciclohexadien-1-iliden]-N-metilmetanaminiu de sodiu; 5-[4-(dimetilamino)-α-(4-dimetiliminociclohexa-2,5-dieniliden)benzil]-6-hidroxi-7-sulfonato-naftalin-2-sulfonat de sodiu (denumire chimică alternativă). |
|
Formulă chimică |
C27H25N2NaO7S2 |
|
Masă moleculară |
576,63 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare albastru închis sau verde închis |
|
Aspectul soluției apoase |
Albastră sau verde |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 632 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 1,0 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
4,4′-bis(dimetilamino)-benzhidril alcool |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
4,4′-bis(dimetilamino)-benzofenonă |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
acid 3-hidroxinaftalin-2,7-disulfonic |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Leucobază |
Nu mai mult de 5,0 % |
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
1 720 la cca. 632 nm în soluție apoasăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 150a CARAMEL SIMPLU
|
Sinonime |
Caramel caustic |
|
Definiție |
Caramelul simplu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză). Pentru favorizarea caramelizării pot fi utilizați acizi, alcali și săruri, cu excepția compușilor de amoniu și a sulfiților. |
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
EINECS |
232-435-9 |
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
|
|
Masă moleculară |
|
|
Compoziție |
|
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
|
Identificare |
|
|
Puritate |
|
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Nu mai mult de 50 % |
|
Colorant legat de fosforil celuloză |
Nu mai mult de 50 % |
|
Intensitatea culorii (1) |
0,01-0,12 |
|
Azot total |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Sulf total |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 150b CARAMEL DE SULFIT CAUSTIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Caramelul de sulfit caustic se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența sulfiților (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu și bisulfit de sodiu); nu se folosesc compuși de amoniu. |
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
EINECS |
232-435-9 |
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
|
|
Masă moleculară |
|
|
Compoziție |
|
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
|
Identificare |
|
|
Puritate |
|
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Peste 50 % |
|
Intensitatea culorii (2) |
0,05-0,13 |
|
Azot total |
Nu mai mult de 0,3 % (3) |
|
Dioxid de sulf |
Nu mai mult de 0,2 % (3) |
|
Sulf total |
0,3-3,5 % (3) |
|
Sulf legat de celuloză DEAE |
Peste 40 % |
|
Raportul de absorbție al colorantului legat de celuloză DEAE |
19-34 |
|
Raportul de absorbție (A 280/560) |
Mai mare de 50 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 150c CARAMEL AMONIACAL
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Caramelul amoniacal se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența compușilor de amoniu (hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu și fosfat de amoniu); nu se folosesc sulfiți. |
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
EINECS |
232-435-9 |
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
|
|
Masă moleculară |
|
|
Compoziție |
|
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
|
Identificare |
|
|
Puritate |
|
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Nu mai mult de 50 % |
|
Colorant legat de fosforil celuloză |
Peste 50 % |
|
Intensitatea culorii (4) |
0,08-0,36 |
|
Azot amoniacal |
Nu mai mult de 0,3 % (5) |
|
4-metilimidazol |
Nu mai mult de 200 mg/kg (5) |
|
2-acetil-4-tetrahidroxi-butilimidazol |
Nu mai mult de 10 mg/kg (5) |
|
Sulf total |
Nu mai mult de 0,2 % (5) |
|
Azot total |
0,7-3,3 % (5) |
|
Raportul de absorbție al colorantului legat de fosforil celuloză |
13-35 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 150d CARAMEL CU SULFIT DE AMONIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Caramelul cu sulfit de amoniu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența atât a sulfiților, cât și a compușilor de amoniu (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu, bisulfit de sodiu, hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu, fosfat de amoniu, sulfat de amoniu, sulfit de amoniu și bisulfit de amoniu). |
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
EINECS |
232-435-9 |
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
|
|
Masă moleculară |
|
|
Compoziție |
|
|
Descriere |
Lichide sau solide de culoare maro închis spre negru. |
|
Identificare |
|
|
Puritate |
|
|
Colorant legat de celuloză DEAE |
Peste 50 % |
|
Intensitatea culorii (6) |
0,10-0,60 |
|
Azot amoniacal |
Nu mai mult de 0,6 % (7) |
|
Dioxid de sulf |
Nu mai mult de 0,2 % (7) |
|
4-metilimidazol |
Nu mai mult de 250 mg/kg (7) |
|
Azot total |
0,3-1,7 % (7) |
|
Sulf total |
0,8-2,5 % (7) |
|
Raportul azot/sulf din precipitatul de alcool |
0,7-2,7 |
|
Raportul de absorbție a precipitatului de alcool (8) |
8-14 |
|
Raportul de absorbție (A 280/560) |
Nu mai mult de 50 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 151 NEGRU BRILIANT BN, NEGRU PN
|
Sinonime |
Colorant alimentar negru CI 1 |
|
Definiție |
Negru briliant BN constă în principal din 4-acetamido-5-hidroxi-6-[7-sulfonato-4-(4-sulfonatofenilazo)-1-naftilazo]naftalin-1,7-disulfonat tetrasodic și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat de sodiu ca principale componente incolore. Negru briliant BN este descris ca o sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
28440 |
|
EINECS |
219-746-5 |
|
Denumire chimică |
4-Acetamido-5-hidroxi-6-[7-sulfonato-4-(4-sulfonatofenilazo)-1-naftilazo]naftalin-1,7-disulfonat tetrasodic |
|
Formulă chimică |
C28H17N5Na4O14S4 |
|
Masă moleculară |
867,69 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 80 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule negre |
|
Aspectul soluției apoase |
Neagră-albăstruie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă la cca. 570 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 4 % (raportat la conținutul de colorant) |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
Acid 4-acetamido-5-hidroxinaftalin-1,7-disulfonic |
În total nu mai mult de 0,8 % |
|
Acid 4-amino-5-hidroxinaftalin-1,7-disulfonic |
|
|
acid 8-aminonaftalin-2-sulfonic |
|
|
4,4′-diazoaminodi-(acid benzensulfonic) |
|
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în mediu neutru |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
530 la cca. 570 nm în soluțiePot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 153 CARBON VEGETAL
|
Sinonime |
Negru vegetal |
|
Definiție |
Carbonul vegetal activat este produs prin carbonizarea materialelor vegetale cum ar fi lemnul, reziduurile de celuloză, turba, coaja de nucă de cocos și alte învelișuri vegetale. Carbonul activat astfel produs este măcinat de o moară cu valțuri, iar praful de carbon cu activitate înaltă rezultat este tratat cu un ciclon. Fracția fină de la ciclon este purificată prin spălare cu acid clorhidric, neutralizată și apoi uscată. Produsul rezultat este cunoscut în mod tradițional ca negru vegetal. Produsele cu o mai mare putere de colorare sunt produse din fracția fină printr-un tratament suplimentar cu ciclon sau prin măcinare suplimentară, urmate de spălare cu acid, neutralizare și uscare. Acesta constă în principal din carbon fin divizat. Carbonul vegetal poate conține mici cantități de azot, hidrogen și oxigen. Produsul poate absorbi umezeala după procesul de fabricație. |
|
Nr. indicelui de culoare |
77266 |
|
EINECS |
231-153-3 |
|
Denumire chimică |
Carbon |
|
Formulă chimică |
C |
|
Masă atomică |
12,01 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % carbon raportat la substanța anhidră și fără cenușă |
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 12 % (120 °C, 4 ore) |
|
Descriere |
Pulbere neagră, inodoră |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și solvenți organici |
|
Combustie |
Prin încălzire la roșu arde încet, fără flacără |
|
Puritate |
|
|
Cenușă (total) |
Nu mai mult de 4 % (temperatura de aprindere: 625 °C) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Hidrocarburi aromatice policiclice |
Benzo(a)piren mai puțin de 50 μg/kg în extractul obținut prin extracția unui gram de produs cu 10 g ciclohexan pur într-un proces de extracție continuu. |
|
Substanță solubilă în alcali |
Filtratul obținut prin fierberea a 2 g de probă cu 20 ml N hidroxid de sodiu și filtrare este incolor. |
E 155 BRUN HT
|
Sinonime |
Colorant alimentar brun CI 3 |
|
Definiție |
Brun HT constă în principal din 4,4′-(2,4-dihidroxi-5-hidroximetil-1,3-fenilen bisazo) di (naftalin-1-sulfonat) disodic și substanțe colorante auxiliare împreună cu clorură de sodiu și/sau sulfat ca principale componente incolore. Brun HT este descris ca sare de sodiu. Sărurile de calciu și potasiu sunt, de asemenea, permise. |
|
Nr. indicelui de culoare |
20285 |
|
EINECS |
224-924-0 |
|
Denumire chimică |
4,4′-(2,4-dihidroxi-5-hidroximetil-1,3-fenilen bisazo) di (naftalin-1-sulfonat) disodic |
|
Formulă chimică |
C27H18N4Na2O9S2 |
|
Masă moleculară |
652,57 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 70 % coloranți totali calculați ca sare de sodiu.
|
|
Descriere |
Pulbere sau granule de culoare brun-roșiatică |
|
Aspectul soluției apoase |
Brună |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă de pH 7 la cca. 460 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 10 % (metoda TLC) |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid 4-aminonaftalin-1-sulfonic |
Nu mai mult de 0,7 % |
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (calculate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Nu mai mult de 0,2 % în soluție cu pH 7 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
403 la cca. 460 nm în soluție apoasă la pH 7Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 160a (i) BETA-CAROTEN
|
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
|
Definiție |
Aceste specificații se aplică în mod predominant la toți izomerii trans ai beta-carotenului împreună cu mici cantități de alte carotenoide. Preparatele diluate și stabilizate pot prezenta diferite proporții de izomeri trans și cis. |
|
Nr. indicelui de culoare |
40800 |
|
EINECS |
230-636-6 |
|
Denumire chimică |
Beta-caroten; beta, beta-caroten |
|
Formulă chimică |
C40H56 |
|
Masă moleculară |
536,88 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % coloranți totali (exprimați ca beta-caroten)
|
|
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare roșie până la roșie-maronie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 453-456 nm |
|
Puritate |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât beta-caroten: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
2 500 la cca. 440-457 nm în ciclohexanE 160a (ii) CAROTEN DIN PLANTE
|
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
|
|
Definiție |
Carotenii vegetali se obțin prin extracția cu solvent din specii de plante comestibile, morcovi, uleiuri vegetale, iarbă, lucernă (alfalfa) și urzică. Principiul de colorare de bază constă în principal din carotenoide, beta-carotenul fiind predominant. Pot fi prezenți alfa- și gama-carotenul, precum și alți pigmenți. În afara pigmenților de culoare, această substanță poate conține uleiuri, grăsimi și ceruri prezente în mod natural în materia primă. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: acetonă, metil etil cetonă, metanol, etanol, 2-propanol, hexan (9), diclormetan și dioxid de carbon. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75130 |
|
|
EINECS |
230-636-6 |
|
|
Denumire chimică |
|
|
|
Formulă chimică |
Beta-caroten: C40H56 |
|
|
Masă moleculară |
Beta-caroten: 536,88 |
|
|
Compoziție |
Conținutul de caroten (calculat ca beta-caroten) este nu mai puțin de 5 %. Pentru produsele obținute prin extragerea uleiurilor vegetale: nu mai puțin de 0,2% în grăsimi comestibile
|
|
|
Descriere |
|
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 440-457 nm și 470-486 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metil etil cetonă |
||
|
Metanol |
||
|
2-Propanol |
||
|
Hexan |
||
|
Etanol |
||
|
Diclormetan |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
2 500 la cca. 440-457 nm în ciclohexanE 160a (iii) BETA-CAROTEN DIN Blakeslea trispora
|
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
|
|
Definiție |
Obținut printr-un proces de fermentație prin utilizarea unei culturi mixte din cele două tipuri sexuale (+) și (–) ale unor tulpini de ciupercă Blakeslea trispora. Beta-carotenul se extrage din biomasă cu acetat de etil sau acetat de izobutil, urmat de 2-propanol și cristalizare. Produsul cristalizat constă în principal din trans beta-caroten. Din cauza procesului natural de fermentație, aproximativ 3 % din produs constă într-un amestec de carotenoide, ceea ce este specific produsului. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
40800 |
|
|
EINECS |
230-636-6 |
|
|
Denumire chimică |
Beta-caroten; beta, beta-caroten |
|
|
Formulă chimică |
C40H56 |
|
|
Masă moleculară |
536,88 |
|
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % coloranți totali (exprimați ca beta-caroten)
|
|
|
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare roșie, roșie-maronie sau purpuriu-violet (culoarea variază în funcție de solventul de extracție folosit și de condițiile de cristalizare) |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 453-456 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetat de etil |
Nu mai mult de 0,8 %, separat sau în combinație |
|
Etanol |
||
|
Acetat de izobutil: Nu mai mult de 1,0 % |
||
|
Propan-2-ol: Nu mai mult de 0,1 % |
||
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
|
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât beta-caroten: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Criterii microbiologice |
||
|
Mucegaiuri |
Nu mai mult de 100 colonii per gram |
|
|
Drojdii |
Nu mai mult de 100 colonii per gram |
|
|
Salmonella spp. |
Absentă în 25 g |
|
|
Escherichia coli |
Absentă în 5 g |
|
2 500 la aproximativ 440-457 nm în ciclohexanE 160a (iv) CAROTEN DIN ALGE
|
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 5 |
|
Definiție |
Amestecul de caroten se poate obține și din speciile de alge Dunaliella salina, care cresc în marile lacuri sărate din Whyalla, Australia de Sud. Beta-carotenul se extrage prin utilizarea unui ulei esențial. Preparatul este o suspensie de 20-30 % în ulei comestibil. Raportul de izomeri trans și cis se situează în intervalul 50/50-71/29. Principiul de colorare de bază constă în principal din carotenoide, beta-carotenul fiind predominant. Pot fi prezenți alfa-carotenul, luteina, zeaxantina și beta-criptoxantina. În afara pigmenților de culoare, această substanță poate conține uleiuri, grăsimi și ceruri prezente în mod natural în materia primă. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75130 |
|
EINECS |
|
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
Beta-caroten: C40H56 |
|
Masă moleculară |
Beta-caroten: 536,88 |
|
Compoziție |
Conținutul de caroten (calculat ca beta-caroten) este de minimum 20 %
|
|
Descriere |
|
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 440-457 nm și 474-486 nm |
|
Puritate |
|
|
Tocoferoli naturali în ulei comestibil |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
2 500 la aproximativ 440-457 nm în ciclohexanE 160b ANNATTO, BIXINĂ, NORBIXINĂ
(i) BIXINĂ ȘI NORBIXINĂ EXTRASE CU SOLVENȚI
|
Sinonime |
Portocaliu natural CI 4 |
|
|
Definiție |
Bixina se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellanna L.) cu unul sau mai mulți dintre următorii solvenți: acetonă, metanol, hexan sau diclormetan, dioxid de carbon, urmate de îndepărtarea solventului. Norbixina se prepară prin hidroliza cu soluție alcalină apoasă a bixinei extrase. Bixina și norbixina pot conține alte substanțe extrase din semințele de annatto. Pulberea de bixină conține mai mulți componenți colorați, principalul fiind bixina, care poate fi prezentă în ambele forme, cis și trans. De asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai bixinei. Pulberea de norbixină conține produsul de hidroliză al bixinei sub formă de săruri de sodiu sau potasiu ca principiu de colorare de bază. Pot fi prezente ambele forme, cis și trans. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
|
|
EINECS |
Annatto: 215-735-4, extract din semințe de annatto: 289-561-2; bixină: 230-248-7 |
|
|
Denumire chimică |
Bixină: |
6′-metilhidrogen-9′-cis-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioat |
|
6′-metilhidrogen-9′-trans-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioat |
||
|
Norbixină: |
Acid 9′-cis-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioic |
|
|
Acid 9′-trans-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioic |
||
|
Formulă chimică |
Bixină: |
C25H30O4 |
|
Norbixină: |
C24H28O4 |
|
|
Masă moleculară |
Bixină: |
394,51 |
|
Norbixină: |
380,48 |
|
|
Compoziție |
Conținutul de pulbere de bixină nu este mai mic de 75 % din totalul carotenoidelor calculat ca bixină. |
|
|
Conținutul de pulbere de norbixină nu este mai mic de 25 % din totalul carotenoidelor calculat ca norbixină. |
||
|
Bixină: |
|
|
|
Norbixină: |
|
|
|
Descriere |
Pulbere, suspensie sau soluție maro-roșiatică |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Bixină: |
Maximum în cloroform la cca. 502 nm |
|
Norbixină: |
Maximum în soluție diluată de KOH la cca. 482 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metanol |
||
|
Hexan |
||
|
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
(ii) ANNATTO EXTRAS CU ALCALI
|
Sinonime |
Portocaliu natural CI 4 |
|
|
Definiție |
Annatto solubil în apă se prepară prin extracția cu soluții alcaline apoase (hidroxid de potasiu sau de sodiu) din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) Annatto solubil în apă conține norbixină, produsul de hidroliză al bixinei, sub formă de săruri de sodiu sau de potasiu ca principiu de colorare de bază. Pot fi prezente ambele forme, cis și trans. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
|
|
EINECS |
Annatto: 215-735-4, extract din semințe de annatto: 289-561-2; bixină: 230-248-7 |
|
|
Denumire chimică |
Bixină: |
6′-metilhidrogen-9′-cis-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioat |
|
6′-metilhidrogen-9′-trans-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioat |
||
|
Norbixină: |
Acid 9′-cis-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioic |
|
|
Acid 9′-trans-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioic |
||
|
Formulă chimică |
Bixină: |
C25H30O4 |
|
Norbixină: |
C24H28O4 |
|
|
Masă moleculară |
Bixină: |
394,51 |
|
Norbixină: |
380,48 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 0,1 % carotenoide totale calculate ca norbixină. |
|
|
Norbixină: |
|
|
|
Descriere |
Pulbere, suspensie sau soluție maro-roșiatică |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Bixină: |
Maximum în cloroform la cca. 502 nm |
|
Norbixină: |
Maximum în soluție diluată de KOH la cca. 482 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
(iii) ANNATTO EXTRAS CU ULEIURI
|
Sinonime |
Portocaliu natural CI 4 |
|
|
Definiție |
Extractele de annatto în uleiuri, sub formă de soluție sau suspensie, se prepară prin extracția din învelișul exterior al semințelor arborelui de annatto (Bixa orellana L.) cu uleiuri vegetale comestibile. Extractul de annatto în uleiuri conține mai mulți compuși colorați, principalul fiind bixina, care poate fi prezentă în ambele forme, cis și trans. De asemenea, pot fi prezenți produși de degradare termică ai bixinei. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75120 |
|
|
EINECS |
Annatto: 215-735-4, extract din semințe de annatto: 289-561-2; bixină: 230-248-7 |
|
|
Denumire chimică |
Bixină: |
6′-metilhidrogen-9′-cis-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioat |
|
6′-metilhidrogen-9′-trans-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioat |
||
|
Norbixină: |
Acid 9′-cis-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioic |
|
|
Acid 9′-trans-6,6′-diapocaroten-6,6′-dioic |
||
|
Formulă chimică |
Bixină: |
C25H30O4 |
|
Norbixină: |
C24H28O4 |
|
|
Masă moleculară |
Bixină: |
394,51 |
|
Norbixină: |
380,48 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 0,1 % din totalul carotenoidelor calculat ca bixină. |
|
|
Bixină: |
|
|
|
Descriere |
Pulbere, suspensie sau soluție maro-roșiatică |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Bixină: |
Maximum în cloroform la cca. 502 nm |
|
Norbixină: |
Maximum în soluție diluată de KOH la cca. 482 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 160c EXTRACT DE ARDEI ROȘU, CAPSANTINĂ, CAPSORUBINĂ
|
Sinonime |
Oleorășină de ardei roșu |
|
|
Definiție |
Extractul de ardei roșu se obține prin extracția cu solvent din specii de ardei roșu care constau din fructe păstaie măcinate cu sau fără semințe de Capsicum annuum L. și conține principalele principii de colorare ai acestui condiment. Principalele principii de colorare sunt capsantina și capsorubina. O largă varietate de alți compuși colorați sunt prezenți. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: metanol, etanol, acetonă, hexan, diclormetan, acetat de etil, 2-propanol și dioxid de carbon. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
|
EINECS |
Capsantina: 207-364-1, capsorubină: 207-425-2 |
|
|
Denumire chimică |
Capsantina: (3R, 3′S, 5′R)-3,3′-dihidroxi- β,κ-caroten-6-onă Capsorubina: (3S, 3′S, 5R, 5′R)-3,3′-dihidroxi- κ,κ-caroten-6,6′-dionă |
|
|
Formulă chimică |
Capsantina: |
C40H56O3 |
|
Capsorubina: |
C40H56O4 |
|
|
Masă moleculară |
Capsantina: |
584,85 |
|
Capsorubina: |
600,85 |
|
|
Compoziție |
Extract de ardei roșu: conține nu mai puțin de 7,0 % carotenoide Capsantină/capsorubină: nu mai puțin de 30 % din totalul de carotenoide
|
|
|
Descriere |
Lichid vâscos roșu-închis |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maxim în acetonă la cca. 462 nm |
|
|
Reacția de culoare |
Se obține o culoare albastră intensă prin adăugarea unei picături de acid sulfuric la o picătură de probă în 2-3 picături de cloroform |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetat de etil |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metanol |
||
|
Etanol |
||
|
Acetonă |
||
|
Hexan |
||
|
2-Propanol |
||
|
Diclormetan: |
nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Capsaicină |
Nu mai mult de 250 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
2 100 la cca. 462 nm în acetonăE 160d Licopen
(i) Licopen sintetic
|
Sinonime |
Licopen obținut prin sinteză chimică |
|
Definiție |
Licopenul sintetic este un amestec de izomeri geometrici de licopeni și este produs prin condensarea Wittig a intermediarilor sintetici utilizați frecvent în producția altor carotenoide utilizate în produse alimentare. Licopenul sintetic constă predominant din licopen all-trans în amestec cu 5-cis-licopen și mici cantități de alți izomeri. Preparatele comerciale de licopen destinate utilizării în produse alimentare sunt formulate ca suspensii în uleiuri comestibile sau ca pulbere dispersabilă în apă sau solubilă în apă. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75125 |
|
EINECS |
207-949-1 |
|
Denumire chimică |
ψ,ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen |
|
Formulă chimică |
C40H56 |
|
Masă moleculară |
536,85 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 96% licopeni totali (cel puțin 70 % licopen all-trans)
|
|
Descriere |
Pulbere cristalină de culoare roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrofotometrie |
Absorbția maximă a soluției în hexan la aproximativ 470 nm |
|
Testul pentru carotenoide |
Culoarea soluției în acetonă a probei dispare după adăugări succesive de soluție de nitrit de sodiu 5 % și acid sulfuric 1N |
|
Solubilitate |
Insolubil în apă, liber solubil în cloroform |
|
Proprietățile soluției de 1 % în cloroform |
Limpede, de culoare roșu-portocaliu intens |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (40 °C, 4 ore la 20 mm Hg) |
|
Apo-12’-licopenal |
Nu mai mult de 0,15 % |
|
Oxid de trifenil fosfină |
Nu mai mult de 0,01 % |
|
Solvenți reziduali |
Metanol cel mult 200 mg/kg, Hexan, 2-propanol: Nu mai mult de 10 mg/kg din fiecare. Diclormetan: Nu mai mult de 10 mg/kg (numai în preparatele comerciale) |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-(ii) Licopen din tomate
|
Sinonime |
Galben natural 27 |
|
|
Definiție |
Licopenul este obținut prin extracție cu solvent din tomate (Lycopersicon esculentum L.) urmată de îndepărtarea solventului. Pot fi utilizați numai următorii solvenți: dioxid de carbon, acetat de etil, acetonă, 2-propanol, metanol, etanol și hexan. Principalul principiu de colorare din tomate este licopenul, însă pot fi prezenți și alți pigmenți carotenoizi în cantități mici. Pe lângă pigmenții coloranți, produsul poate conține ulei, grăsimi, ceruri și componente aromatice prezente în mod natural în tomate. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
75125 |
|
|
EINECS |
207-949-1 |
|
|
Denumire chimică |
Ψ,Ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen |
|
|
Formulă chimică |
C40H56 |
|
|
Masă moleculară |
536,85 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 5 % coloranți totali |
|
|
Descriere |
Lichid vâscos roșu-închis |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrofotometrie |
Maximum în hexan la aproximativ 472 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
2-Propanol |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Hexan |
||
|
Acetonă |
||
|
Etanol |
||
|
Metanol |
||
|
Acetat de etil |
||
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 1 % |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450.(iii) Licopen obținut din Blakeslea trispora
|
Sinonime |
Galben natural 27 |
|
Definiție |
Licopenul obținut din Blakeslea trispora este extras din biomasa fungică și purificat prin cristalizare și filtrare. Constă în principal din licopen all-trans. De asemenea, conține mici cantități de alte carotenoide. Singurii solvenți utilizați în procesul de fabricație sunt 2-propanolul și acetatul de izobutil. Preparatele comerciale de licopen destinate utilizării în produse alimentare sunt formulate ca suspensii în uleiuri comestibile sau ca pulbere dispersabilă în apă sau solubilă în apă. |
|
Nr. indicelui de culoare |
75125 |
|
EINECS |
207-949-1 |
|
Denumire chimică |
Ψ,Ψ-caroten, all-trans-licopen, (all-E)-licopen, (all-E)-2,6,10,14,19,23,27,31-octametil-2,6,8,10,12,14,16,18,20,22,24,26,30-dotriacontatridecaen |
|
Formulă chimică |
C40H56 |
|
Masă moleculară |
536,85 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 95 % licopeni totali și nu mai puțin de 90 % licopen all-trans din cantitatea totală de coloranți
|
|
Descriere |
Pulbere cristalină de culoare roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrofotometrie |
Absorbția maximă a soluției în hexan la aproximativ 470 nm |
|
Testul pentru carotenoide |
Culoarea soluției în acetonă a probei dispare după adăugări succesive de soluție de nitrit de sodiu 5 % și acid sulfuric 1N |
|
Solubilitate |
Insolubil în apă, liber solubil în cloroform |
|
Proprietățile soluției de 1 % în cloroform |
Limpede, de culoare roșu-portocaliu intens |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (40 °C, 4 ore la 20 mm Hg) |
|
Alte carotenoide |
Nu mai mult de 5 % |
|
Solvenți reziduali |
2-Propanol: Nu mai mult de 0,1 % Acetat de izobutil: Nu mai mult de 1,0 % Diclormetan: Nu mai mult de 10 mg/kg (numai în preparatele comerciale) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
la 465 - 475 nm în hexan (pentru 100 % licopen all-trans pur) este 3 450E 160e BETA-APO-8′-CAROTENAL (C30)
|
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 6 |
|
Definiție |
Aceste specificații se aplică în mod predominant izomerilor all-trans ai β-apo-8′-carotenal împreună cu mici cantități de alte substanțe carotenoide. Formele stabilizate și diluate sunt preparate din β-apo-8′-carotenal care respectă aceste specificații și includ soluții sau suspensii de β-apo-8′-carotenal în grăsimi sau uleiuri comestibile, emulsii sau pulberi care se dispersează în apă. Aceste preparate pot avea diferite rapoarte de izomeri cis/trans. |
|
Nr. indicelui de culoare |
40820 |
|
EINECS |
214-171-6 |
|
Denumire chimică |
β-Apo-8′-carotenal; trans-β-apo-8′caroten-aldehidă |
|
Formulă chimică |
C30H40O |
|
Masă moleculară |
416,65 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % din totalul coloranților
|
|
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare violet închis cu luciu metalic |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în ciclohexan la 460–462 nm |
|
Puritate |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât β-apo-8′-carotenal: nu mai mult de 3,0 % din totalul coloranților |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
2 640 la 460–462 nm în ciclohexanE 161b Luteină
|
Sinonime |
Amestec de carotenoide; xantofile |
|
|
Definiție |
Luteina se obține prin extracția cu solvent din specii de fructe și plante comestibile, iarbă, lucernă (alfalfa) și Tagetes erecta. Principiul de colorare de bază constă în carotenoide, predominante fiind luteina și esterii cu acizii grași ai acesteia. De asemenea, sunt prezente cantități variabile de caroteni. Luteina poate conține grăsimi, uleiuri și ceruri prezente în mod natural în materialul vegetal. Numai următorii solvenți pot fi folosiți pentru extracție: metanol, etanol, 2-propanol, hexan, acetonă, metil etil cetonă și dioxid de carbon. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
|
EINECS |
204-840-0 |
|
|
Denumire chimică |
3,3′-dihidroxi-d-caroten |
|
|
Formulă chimică |
C40H56O2 |
|
|
Masă moleculară |
568,88 |
|
|
Compoziție |
Conținut de coloranți totali nu mai puțin de 4 % calculați ca luteină
|
|
|
Descriere |
Lichid maro-gălbui închis |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maxim în cloroform/etanol (1:9) la cca. 445 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Acetonă |
Nu mai mult de 50 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Metil etil cetonă |
||
|
Metanol |
||
|
Etanol |
||
|
2-Propanol |
||
|
Hexan |
||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
2 550 la cca. 445 nm în cloroform/etanol (10 + 90) sau în hexan/etanol/acetonă (80 + 10 + 10)E 161g CANTAXANTINĂ
|
Sinonime |
Colorant alimentar portocaliu CI 8 |
|
|
Definiție |
Aceste specificații se aplică în mod predominant la izomerii all-trans ai cantaxantinei împreună cu mici cantități de alte substanțe carotenoide. Formele stabilizate și diluate sunt preparate din cantaxantină care respectă aceste specificații și includ soluții sau suspensii de cantaxantină în grăsimi sau uleiuri comestibile, emulsii sau pulberi care se dispersează în apă. Aceste preparate pot avea diferite rapoarte de izomeri cis/trans. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
40850 |
|
|
EINECS |
208-187-2 |
|
|
Denumire chimică |
β-Caroten-4,4′-dionă; cantaxantină; 4,4′-dioxo-β-caroten |
|
|
Formulă chimică |
C40H52O2 |
|
|
Masă moleculară |
564,86 |
|
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 96 % din totalul coloranților (exprimați ca și cantaxantină) |
|
|
|
la cca. 485 nm în cloroform |
|
|
la 468–472 nm în ciclohexan |
||
|
la 464–467 nm în eter de petrol |
||
|
Descriere |
Cristale sau pulbere cristalină de culoare violet închis |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maximum în cloroform la cca. 485 nm Maxim în ciclohexan la 468–472 nm Maximum în eter de petrol la 464–467 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
|
Substanțe colorante auxiliare |
Carotenoide altele decât cantaxantina: nu mai mult de 5,0 % din totalul coloranților |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 162 ROȘU DE SFECLĂ, BETANINĂ
|
Sinonime |
Roșu de sfeclă |
|
Definiție |
Roșul de sfeclă se obține din rădăcini de soiuri de sfeclă roșie (Beta vulgaris L. var. rubra) prin presarea sfeclei zdrobite până la obținerea sucului sau prin extracția apoasă din rădăcini de sfeclă mărunțite și îmbogățire ulterioară cu principiu activ. Colorantul este compus din diferiți pigmenți care aparțin clasei betalaină. Principiul de colorare de bază constă din betacianine (roșu) în care betanina reprezintă 75–95 %. Cantități mici de betaxantină (galben) și produși de degradare a betalainelor (maro deschis) pot fi prezente. În afara pigmenților coloranți, sucul sau extractul conțin: zaharuri, săruri și/sau proteine conținute în mod natural de sfecla roșie. Soluția poate fi concentrată și anumite produse pot fi rafinate pentru a îndepărta cea mai mare parte a zaharurilor, sărurilor și proteinelor. |
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
EINECS |
231-628-5 |
|
Denumire chimică |
Acid (S-(R′, R′)-4-(2-(2-carboxi-5(β-D-glucopiranoziloxi)-2,3-dihidro-6-hidroxi-1H-indol-1-il)etenil)-2,3-dihidro-2,6-piridin-dicarboxilic; 1-(2-(2,6-dicarboxi-1,2,3,4-tetrahidro-4-piridiliden)etiliden)-5-β-D-glucopiranoziloxi)-6-hidroxiindoliu-2-carboxilat |
|
Formulă chimică |
Betanină: C24H26N2O13 |
|
Masă moleculară |
550,48 |
|
Compoziție |
Conținut de colorant roșu (exprimat ca betanină) nu mai puțin de 0,4 %
|
|
Descriere |
Lichid, pastă, pulbere sau solid roșu sau roșu închis |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maximum în apă de pH 5 la cca. 535 nm |
|
Puritate |
|
|
Nitrat |
Nu mai mult de 2 g nitrat anion/g de colorant roșu (calculat plecând de la compoziție) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
1 120 la cca. 535 nm în soluție apoasă la pH 5E 163 ANTOCIANINE
|
Sinonime |
|
|
|
Definiție |
Antocianinele se obțin prin macerare sau extracție cu apă sulfuroasă, apă acidificată, dioxid de carbon, metanol sau etanol din soiuri de legume și fructe comestibile, urmată de concentrare și/sau purificare, după caz. Produsul rezultat poate fi transformat în pulbere printr-un proces de uscare industrială. Antocianinele conțin componente comune din materia primă, în special antocianină, acizi organici, taninuri, zaharuri, săruri minerale, etc. dar nu în mod necesar în aceeași proporție ca în materia primă. Etanolul poate fi prezent în mod natural ca rezultat al procesului de macerare. Principiul de colorare este antocianina. Produsele sunt comercializate în funcție de capacitatea de colorare, determinată prin analiză. Conținutul de colorant nu se exprimă utilizând unități cantitative. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
|
|
|
EINECS |
208-438-6 (cianidină); 205-125-6 (peonidină); 208-437-0 (delfinidină); 211-403-8 (malvidină); 205-127-7 (pelargonidină); 215-849-4 (petunidină) |
|
|
Denumire chimică |
clorură de 3,3′,4′,5,7-pentahidroxi-flaviliu (cianidină) clorură de 3,4′,5,7-tetrahidroxi-3′-metoxiflaviliu (peonidină) clorură de 3,4′,5,7-tetrahidroxi-3′, 5′-dimetoxiflaviliu (malvidină) clorură de 3,5,7-trihidroxi-2-(3,4,5,trihidroxifenil)-1-benzopiriliu (delfinidină) clorură de 3,3′,4′,5,7-pentahidroxi-5′-metoxiflaviliu (petunidină) clorură de 3,5,7-trihidroxi-2-(4-hidroxifenil)-1-benzopiriliu (pelargonidină) |
|
|
Formulă chimică |
Cianidină: C15H11O6Cl Peonidină: C16H13O6Cl Malvidină: C17H15O7Cl Delfinidină: C15H11O7Cl Petunidină: C16H13O7Cl Pelargonidină: C15H11O5Cl |
|
|
Masă moleculară |
Cianidină: 322,6 Peonidină: 336,7 Malvidină: 366,7 Delfinidină: 340,6 Petunidină: 352,7 Pelargonidină: 306,7 |
|
|
Compoziție |
|
|
|
Descriere |
Lichid, pastă sau pulbere de culoare roșu-purpuriu cu un miros ușor caracteristic |
|
|
Identificare |
||
|
Spectrometrie |
Maximum în metanol cu concentrație de HCl de 0,01 % Cianidină: 535 nm Peonidină: 532 nm Malvidină: 542 nm Delfinidină: 546 nm Petunidină: 543 nm Pelargonidină: 530 nm |
|
|
Puritate |
||
|
Solvenți reziduali |
Metanol |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|
Etanol |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|
|
Dioxid de sulf |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg pe procent de pigment |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Pot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 170 CARBONAT DE CALCIU
|
Sinonime |
Pigment alb CI 18; cretă |
|
Definiție |
Carbonatul de calciu este produsul obținut din calcar sau prin precipitarea ionilor de calciu cu ioni carbonați. |
|
Nr. indicelui de culoare |
77220 |
|
EINECS |
Carbonat de calciu: 207-439-9 Calcar: 215-279-6 |
|
Denumire chimică |
Carbonat de calciu |
|
Formulă chimică |
CaCO3 |
|
Masă moleculară |
100,1 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau amorfă, inodoră și insipidă |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Practic insolubil în apă și alcool. Se dizolvă cu efervescență în acid acetic diluat, acid clorhidric diluat și acid azotic diluat, iar soluțiile obținute dau, după fierbere, teste pozitive pentru calciu. |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2,0 % (200 °C, 4 ore) |
|
Substanțe insolubile în acid |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Magneziu și săruri alcaline |
Nu mai mult de 1 % |
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|
Antimoniu (ca Sb) |
Nu mai mult de 100 mg/kg, separat sau în combinație |
|
Cupru (ca Cu) |
|
|
Crom (ca Cr) |
|
|
Zinc (ca Zn) |
|
|
Bariu (ca Ba) |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 171 DIOXID DE TITAN
|
Sinonime |
Pigment alb CI 6 |
|
Definiție |
Dioxidul de titan constă în principal din dioxid de titan pur sub formă de anatază și/sau rutil care poate fi acoperit cu mici cantități de alumină și/sau silice pentru a îmbunătăți proprietățile tehnologice ale produsului. Formele anatază ale dioxidului de titan pigmentar pot fi obținute numai printr-un proces de sulfatare care creează o cantitate mare de acid sulfuric ca produs secundar. Formele rutil ale dioxidului de titan sunt, de regulă, obținute printr-un proces de clorinare. Anumite forme rutil de dioxid de titan sunt produse utilizând mică (cunoscută și ca silicat de potasiu și aluminiu) ca model pentru a forma structura granulară de bază. Mica este acoperită la suprafață cu dioxid de titan utilizând un proces specializat patentat. Dioxidul de titan rutil sub formă de granule este fabricat prin supunerea pigmentului sidefat care constă din mică acoperită cu dioxid de titaniu (rutil) unei dizolvări extractive în mediu acid urmată de o dizolvare extractivă în alcali. Prin acest proces toată mica este îndepărtată, iar produsul rezultat este o formă granulată de dioxid de titan rutil. |
|
Nr. indicelui de culoare |
77891 |
|
EINECS |
236-675-5 |
|
Denumire chimică |
Dioxid de titan |
|
Formulă chimică |
TiO2 |
|
Masă moleculară |
79,88 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța fără alumină și silice |
|
Descriere |
Pulbere albă spre ușor colorată |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și solvenți organici. Se dizolvă încet în acid fluorhidric și în acid sulfuric concentrat fierbinte. |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, 3 ore) |
|
Pierdere prin calcinare |
Nu mai mult de 1 % pe o bază fără materii volatile (800 °C) |
|
Oxid de aluminiu și/sau dioxid de siliciu |
În total nu mai mult de 2,0 % |
|
Substanțe solubile în HCl 0,5 N |
Nu mai mult de 0,5 % raportat la substanța fără alumină și fără silice și, în plus, pentru produse care conțin alumină și/sau silice, nu mai mult de 1,5 % raportat la produsul vândut ca atare. |
|
Substanțe solubile în apă |
Nu mai mult de 0,5 % |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
|
Antimoniu |
Nu mai mult de 2 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
|
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg după extracție cu HCl 0,5 N. |
E 172 OXIZI DE FIER ȘI HIDROXIZI DE FIER
|
Sinonime |
Oxid de fier galben: pigment galben CI 42 și 43 |
|
|
Oxid de fier roșu: pigment roșu CI 101 și 102 |
||
|
Oxid de fier negru: pigment negru CI 11 |
||
|
Definiție |
Oxizii de fier și hidroxizii de fier sunt obținuți prin sinteză și constau în principal din oxizi de fier anhidri și/sau hidratați. Domeniul nuanțelor include culorile galben, roșu, maro și negru. Oxizii de fier de calitate alimentară se deosebesc de cei de calitate tehnică în principal prin niveluri reduse de contaminare cu alte metale. Aceasta se realizează prin selectarea și controlul sursei de fier și/sau prin gradul de purificare chimică în cursul procesului de fabricație. |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
Oxid de fier galben: |
77492 |
|
Oxid de fier roșu: |
77491 |
|
|
Oxid de fier negru: |
77499 |
|
|
EINECS |
Oxid de fier galben: |
257-098-5 |
|
Oxid de fier roșu: |
215-168-2 |
|
|
Oxid de fier negru: |
235-442-5 |
|
|
Denumire chimică |
Oxid de fier galben: oxid feric hidratat, oxid de fier (III) hidratat |
|
|
Oxid de fier roșu: oxid feric anhidru, oxid de fier (III) anhidru |
||
|
Oxid de fier negru: oxid feros feric, oxid de fier (II, III) |
||
|
Formulă chimică |
Oxid de fier galben: |
FeO(OH) · H2O |
|
Oxid de fier roșu: |
Fe2O3 |
|
|
Oxid de fier negru: |
FeO.Fe2O3 |
|
|
Masă moleculară |
88,85: |
FeO(OH) |
|
159,70: |
Fe2O3 |
|
|
231,55: |
FeO.Fe2O3 |
|
|
Compoziție |
Galben nu mai puțin de 60 %, roșu și negru nu mai puțin de 68 % fier total, exprimat ca fier |
|
|
Descriere |
Pulbere cu tentă gălbuie, roșiatică, maronie sau neagră |
|
|
Identificare |
||
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și în solvenți organici Solubil în acizi minerali concentrați |
|
|
Puritate |
||
|
Substanțe solubile în apă |
Nu mai mult de 1,0 % |
prin dizolvare totală |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Crom |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|
|
Cupru |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
|
Nichel |
Nu mai mult de 200 mg/kg |
|
|
Zinc |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|
E 173 ALUMINIU
|
Sinonime |
Pigment metalic CI |
|
Definiție |
Pulberea de aluminiu se compune din particule fine de aluminiu. Măcinarea se poate face sau nu în prezența uleiurilor vegetale comestibile și/sau a acizilor grași utilizați ca aditivi de calitate alimentară. Nu conține adaosuri de alte substanțe decât uleiuri vegetale comestibile și/sau acizi grași utilizați ca aditivi de calitate alimentară. |
|
Nr. indicelui de culoare |
77000 |
|
EINECS |
231-072-3 |
|
Denumire chimică |
Aluminiu |
|
Formulă chimică |
Al |
|
Masă atomică |
26,98 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % calculat ca Al pe bază de produs fără ulei |
|
Descriere |
Pulbere sau folii subțiri gri-argintii |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Insolubil în apă și în solvenți organici. Solubil în acid clorhidric diluat. |
|
Testul pentru aluminiu |
O probă dizolvată în acid clorhidric diluat este se consideră test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, pentru greutate constantă) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 174 ARGINT
|
Sinonime |
Argentum |
|
Definiție |
|
|
Nr. indicelui de culoare |
77820 |
|
EINECS |
231-131-3 |
|
Denumire chimică |
Argint |
|
Formulă chimică |
Ag |
|
Masă atomică |
107,87 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % Ag |
|
Descriere |
Pulbere sau foi subțiri de culoare argintie |
|
Identificare |
|
|
Puritate |
|
E 175 AUR
|
Sinonime |
Pigment metalic 3; Aurum |
|
|
Definiție |
||
|
Nr. indicelui de culoare |
77480 |
|
|
EINECS |
231-165-9 |
|
|
Denumire chimică |
Aur |
|
|
Formulă chimică |
Au |
|
|
Masă atomică |
197,0 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % Au |
|
|
Descriere |
Pulbere sau foi subțiri de culoare aurie |
|
|
Identificare |
|
|
|
Puritate |
||
|
Argint |
Nu mai mult de 7 % |
după dizolvare completă |
|
Cupru |
Nu mai mult de 4 % |
|
E 180 LITOLRUBINĂ BK
|
Sinonime |
Pigment Roșu CI 57; Pigment de rubin; carmin 6B |
|
Definiție |
Litolrubina BK conține în principal 3-hidroxi-4-(4-metil-2-sulfonatofenilazo)-2-naftalin-carboxilat de calciu și substanțe colorante auxiliare împreună cu apă, clorură de calciu și/sau sulfat de calciu ca principale componente incolore. |
|
Nr. indicelui de culoare |
15850:1 |
|
EINECS |
226-109-5 |
|
Denumire chimică |
3-hidroxi-4-(4-metil-2-sulfonatofenilazo)-2-naftalin-carboxilat de calciu |
|
Formulă chimică |
C18H12CaN2O6S |
|
Masă moleculară |
424,45 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % coloranți totali
|
|
Descriere |
Pulbere de culoare roșie |
|
Identificare |
|
|
Spectrometrie |
Maxim în dimetilformamidă la cca. 442 nm |
|
Puritate |
|
|
Substanțe colorante auxiliare |
Nu mai mult de 0,5 % |
|
Compuși organici alții decât substanțe colorante: |
|
|
acid 2-amino-5-metilbenzensulfonic, sare de calciu |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
acid 3-hidroxi-2-naftalincarboxilic, sare de calciu |
Nu mai mult de 0,4 % |
|
Amine aromatice primare nesulfonate |
Nu mai mult de 0,01 % (exprimate ca anilină) |
|
Substanțe extractibile în eter |
Pentru o soluție cu pH 7, nu mai mult de 0,2 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Cadmiu |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
200 la cca. 442 nm în dimetilformamidăPot fi utilizate lacuri de aluminiu ale acestui colorant.
E 200 ACID SORBIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
203-768-7 |
|
Denumire chimică |
Acid sorbic; Acid trans, trans-2,4-hexadienoic |
|
Formulă chimică |
C6H8O2 |
|
Masă moleculară |
112,12 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Ace incolore sau pulbere albă fluidă, având un ușor miros caracteristic și care nu își modifică culoarea după încălzire timp de 90 de minute la 105 °C |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
Între 133 °C și 135 °C, după uscare în vid timp de 4 ore într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Spectrometrie |
O soluție de 2-propanol (1 la 4 000 000) are absorbanța maximă la 254 ± 2 nm |
|
Testul pentru legături duble |
Test pozitiv |
|
Solubilitate |
Puțin solubil în apă, solubil în etanol. |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 0,5 % (metoda Karl Fischer) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Aldehide |
Nu mai mult de 0,1 % (ca formaldehidă) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 202 SORBAT DE POTASIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
246-376-1 |
|
Denumire chimică |
Sorbat de potasiu; (E, E)-2,4-hexadienoat de potasiu; Sare de potasiu a acidului trans, trans 2,4-hexadienoic |
|
Formulă chimică |
C6H7O2K |
|
Masă moleculară |
150,22 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă care nu își modifică culoarea după încălzire timp de 90 de minute la 105 °C |
|
Identificare |
|
|
Intervalul de topire al acidului sorbic |
Intervalul de topire al acidului sorbic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 133 °C și 135 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
Testul pentru legături duble |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1,0 % (105 °C, 3 ore) |
|
Aciditate sau alcalinitate |
Nu mai mult de aproximativ 1,0 % (ca acid sorbic sau K2CO3) |
|
Aldehide |
Nu mai mult de 0,1 % calculat ca formaldehidă |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 203 SORBAT DE CALCIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-321-6 |
|
Denumire chimică |
Sorbat de calciu; Săruri de calciu ale acidului trans, trans-2,4-hexadienoic |
|
Formulă chimică |
C12H14O4Ca |
|
Masă moleculară |
262,32 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Pulbere cristalină fină albă care nu își modifică culoarea după încălzire la 105 °C timp de 90 de minute |
|
Identificare |
|
|
Intervalul de topire al acidului sorbic |
Intervalul de topire al acidului sorbic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 133 °C și 135 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
Testul pentru legături duble |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2,0 %, determinată prin uscare în vid timp de patru ore într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Aldehide |
Nu mai mult de 0,1 % (ca formaldehidă) |
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 210 ACID BENZOIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
200-618-2 |
|
Denumire chimică |
Acid benzoic; Acid benzencarboxilic; Acid fenilcarboxilic |
|
Formulă chimică |
C7H6O2 |
|
Masă moleculară |
122,12 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
121,5 °C -123,5 °C |
|
Testul de sublimare |
Test pozitiv |
|
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
|
pH |
Aproximativ 4 (soluție în apă) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5% (3 ore, în prezența acidului sulfuric) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
|
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,07 % exprimat ca și clorură corespunzând la 0,3 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
|
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai intensă decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC (10), 0,3 ml clorură ferică TSC (11), 0,1 ml sulfat de cupru TSC (12) și 4,4 ml apă. |
|
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții neutralizate de acid benzoic, primul precipitat nu trebuie să aibă un punct de topire diferit de cel al acidului benzoic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 211 BENZOAT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
208-534-8 |
|
Denumire chimică |
Benzoat de sodiu; sare de sodiu a acidului benzencarboxilic; sare de sodiu a acidului fenilcarboxilic |
|
Formulă chimică |
C7H5O2Na |
|
Masă moleculară |
144,11 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % C7H5O2Na, după uscare la 105 °C timp de 4 ore |
|
Descriere |
Pulbere cristalină sau granule albe, aproape fără miros |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Liber solubil în apă, greu solubil în etanol |
|
Intervalul de topire al acidului benzoic |
Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1,5 % (105 °C, 4 ore) |
|
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
|
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de sodiu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic |
|
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
|
Aciditate sau alcalinitate |
Neutralizarea unui gram de benzoat de sodiu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 212 BENZOAT DE POTASIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
209-481-3 |
|
Denumire chimică |
Benzoat de potasiu; sare de potasiu a acidului benzencarboxilic; sare de potasiu a acidului fenilcarboxilic |
|
Formulă chimică |
C7H5KO2·3H2O |
|
Masă moleculară |
214,27 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % de C7H5KO2, după uscare la 105 °C la greutate constantă |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Intervalul de topire al acidului benzoic |
Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 26,5 % (105 °C, 4 ore) |
|
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
|
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai puternică decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC, 0,3 ml clorură ferică TSC, 0,1 ml sulfat de cupru TSC și 4,4 ml apă |
|
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de potasiu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic |
|
Aciditate sau alcalinitate |
Neutralizarea unui gram de benzoat de potasiu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 213 BENZOAT DE CALCIU
|
Sinonime |
Benzoat monocalcic |
|
|
Definiție |
||
|
EINECS |
218-235-4 |
|
|
Denumire chimică |
Benzoat de calciu; dibenzoat de calciu |
|
|
Formulă chimică |
Anhidru: |
C14H10O4Ca |
|
Monohidrat: |
C14H10O4Ca·H2O |
|
|
Trihidrat: |
C14H10O4Ca·3H2O |
|
|
Masă moleculară |
Anhidru: |
282,31 |
|
Monohidrat: |
300,32 |
|
|
Trihidrat: |
336,36 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare la 105 °C |
|
|
Descriere |
Cristale albe sau incolore sau pulbere albă |
|
|
Identificare |
||
|
Intervalul de topire al acidului benzoic |
Intervalul de topire al acidului benzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat între 121,5 °C și 123,5 °C după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
|
Testul pentru benzoat |
Test pozitiv |
|
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
|
Puritate |
||
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 17,5 % (105 °C, pentru greutate constantă) |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
|
Compuși organici clorurați |
Nu mai mult de 0,06 % exprimat ca și clorură, corespunzând la 0,25 % exprimat ca acid monoclorbenzoic |
|
|
Substanțe ușor oxidabile |
Se adaugă 1,5 ml acid sulfuric în 100 ml apă, se încălzește până la punctul de fierbere și se adaugă 0,1 N KMnO4 în picături până când culoarea roz persistă timp de 30 de secunde. Se dizolvă un gram de probă, rotunjită la cel mai apropiat mg, în soluția încălzită și se titrează cu 0,1 N KMnO4 până când culoarea roz persistă 15 secunde. Nu sunt necesari mai mult de 0,5 ml |
|
|
Substanțe ușor carbonizabile |
O soluție rece de 0,5 g acid benzoic în 5 ml acid sulfuric între 94,5 și 95,5 % nu trebuie să aibă o colorație mai puternică decât cea a lichidului de referință conținând 0,2 ml clorură de cobalt TSC, 0,3 ml clorură ferică TSC, 0,1 ml sulfat de cupru TSC și 4,4 ml apă |
|
|
Acizi policiclici |
La acidificarea fracționată a unei soluții (neutralizate) de benzoat de calciu, primul precipitat nu trebuie să aibă un interval de topire diferit de cel al acidului benzoic |
|
|
Aciditate sau alcalinitate |
Neutralizarea unui gram de benzoat de calciu, în prezența fenolftaleinei, nu trebuie să necesite mai mult de 0,25 ml NaOH 0,1 N sau HCl 0,1 N |
|
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 214 p-HIDROXIBENZOAT DE ETIL
|
Sinonime |
Etil paraben; p-oxibenzoat de etil |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
204-399-4 |
|
Denumire chimică |
p-hidroxibenzoat de etil; Ester etilic al acidului p-hidroxibenzoic |
|
Formulă chimică |
C9H10O3 |
|
Masă moleculară |
166,8 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % după uscare timp de 2 ore la 80 °C |
|
Descriere |
Cristale mici, incolore, aproape inodore, sau pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
115 °C-118 °C |
|
Testul pentru p-hidroxibenzoat |
Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic izolat prin acidificare și nerecristalizat: între 213 °C și 217 °C, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru alcool |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (80 °C, 2 ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
|
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 215 SAREA DE SODIU A p-HIDROXIBENZOATULUI DE ETIL
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
252-487-6 |
|
Denumire chimică |
Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de etil; Compus de sodiu al esterului etilic al acidului p-hidroxibenzoic |
|
Formulă chimică |
C9H9O3Na |
|
Masă moleculară |
188,8 |
|
Compoziție |
Conținut de ester etilic al acidului p-hidroxibenzoic nu mai mic de 83 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere higroscopică albă, cristalină |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
între 115 °C și 118 °C, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric |
|
Testul pentru p-hidroxibenzoat |
Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic rezultat din probă este între 213 °C și 217 °C |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
9,9-10,3 (soluție apoasă 0,1 %) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 5 % (prin uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric) |
|
Cenușă sulfatată |
Între 37 și 39 % |
|
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 218 p-HIDROXIBENZOAT DE METIL
|
Sinonime |
Metil paraben; p-oxibenzoat de metil |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
243-171-5 |
|
Denumire chimică |
p-hidroxibenzoat de metil; Ester metilic al acidului p-hidroxibenzoic |
|
Formulă chimică |
C8H8O3 |
|
Masă moleculară |
152,15 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare timp de 2 ore la 80 °C |
|
Descriere |
Cristale mici, incolore, aproape inodore, sau pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
125 °C-128 °C |
|
Testul pentru p-hidroxibenzoat |
Intervalul de topire al acidului p-hidroxibenzoic rezultat din probă este între 213 °C și 217 °C după uscare timp de două ore la 80 °C |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (80 °C, 2 ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
|
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 219 SAREA DE SODIU A p-HIDROXIBENZOATULUI DE METIL
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
|
|
Denumire chimică |
Sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil; Compus de sodiu al esterului metilic al acidului p-hidroxibenzoic |
|
Formulă chimică |
C8H7O3Na |
|
Masă moleculară |
174,15 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere higroscopică albă |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
Precipitatul alb format prin acidificarea cu acid clorhidric a unei soluții apoase 10 % g/v a sării de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil (utilizând ca indicator hârtia de turnesol) trebuie să aibă un interval de topire între 125 °C și 128 °C după spălare cu apă și uscare la 80 °C timp de 2 ore |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
9,7-10,3 (soluție 0,1% în apă fără dioxid de carbon) |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 5 % (metoda Karl Fischer) |
|
Cenușă sulfatată |
Între 40 % și 44,5 % raportat la substanța anhidră |
|
Acid p-hidroxibenzoic și acid salicilic |
Nu mai mult de 0,35 % exprimat ca acid p-hidroxibenzoic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 220 DIOXID DE SULF
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-195-2 |
|
Denumire chimică |
Dioxid de sulf; anhidrida acidului sulfuros |
|
Formulă chimică |
SO2 |
|
Masă moleculară |
64,07 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % |
|
Descriere |
Gaz incolor, neinflamabil, cu miros puternic, înțepător, sufocant |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru substanțe sulfuroase |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 0,05 % (metoda Karl Fischer) |
|
Reziduu nevolatil |
Nu mai mult de 0,01 % |
|
Trioxid de sulf |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Alte gaze care nu sunt prezente în aer în mod obișnuit |
Fără urme |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 221 SULFIT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
|
Definiție |
||
|
EINECS |
231-821-4 |
|
|
Denumire chimică |
Sulfit de sodiu (anhidru sau heptahidrat) |
|
|
Formulă chimică |
Anhidru: |
Na2SO3 |
|
Heptahidrat: |
Na2SO37H2O |
|
|
Masă moleculară |
Anhidru: |
126,04 |
|
Heptahidrat: |
252,16 |
|
|
Compoziție |
Anhidru: |
Nu mai puțin de 95 % Na2SO3 și nu mai puțin 48 % SO2 |
|
Heptahidrat: |
Nu mai puțin de 48 % Na2SO3 și nu mai puțin de 24 % SO2 |
|
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau cristale incolore |
|
|
Identificare |
||
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
|
pH |
8,5-11,5 (anhidru: soluție 10 %; heptahidrat: soluție 20 %) |
|
|
Puritate |
||
|
Tiosulfat |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2 |
|
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 222 BISULFIT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-921-4 |
|
Denumire chimică |
Bisulfit de sodiu; sulfit acid de sodiu |
|
Formulă chimică |
NaHSO3 în soluție apoasă |
|
Masă moleculară |
104,06 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 32 % g/g NaHSO3 |
|
Descriere |
Soluție limpede, incoloră spre galben |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
2,5-5,5 (soluție apoasă 10 %) |
|
Puritate |
|
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg de Na2SO3 raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 223 METABISULFIT DE SODIU
|
Sinonime |
Pirosulfit; Pirosulfit de sodiu |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-673-0 |
|
Denumire chimică |
Disulfit de sodiu; Pentaoxodisulfat disodic |
|
Formulă chimică |
Na2S2O5 |
|
Masă moleculară |
190,11 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % Na2S2O5 și nu mai puțin de 64 % SO2 |
|
Descriere |
Cristale albe sau pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
4,0-5,5 (soluție apoasă 10 %) |
|
Puritate |
|
|
Tiosulfat |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2 |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 224 METABISULFIT DE POTASIU
|
Sinonime |
Pirosulfit de potasiu |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
240-795-3 |
|
Denumire chimică |
Disulfit de potasiu; Pentaoxodisulfat de potasiu |
|
Formulă chimică |
K2S2O5 |
|
Masă moleculară |
222,33 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 90 % K2S2O5 și nu mai puțin de 51,8 % SO2, restul fiind alcătuit aproape în întregime din sulfat de potasiu |
|
Descriere |
Cristale incolore sau pulbere albă cristalină |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Tiosulfat |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la conținutul de SO2 |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 226 SULFIT DE CALCIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
218-235-4 |
|
Denumire chimică |
Sulfit de calciu |
|
Formulă chimică |
CaSO3·2H2O |
|
Masă moleculară |
156,17 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % CaSO3·2H2O și nu mai puțin de 39 % SO2 |
|
Descriere |
Cristale albe sau pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 227 BISULFIT DE CALCIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
237-423-7 |
|
Denumire chimică |
Bisulfit de calciu; Sulfit acid de calciu |
|
Formulă chimică |
Ca(HSO3)2 |
|
Masă moleculară |
202,22 |
|
Compoziție |
Între 6 și 8 % (g/v) dioxid de sulf și între 2,5 și 3,5 % (g/v) dioxid de calciu corespunzând la între 10 și 14 % (g/v) bisulfit de calciu [Ca(HSO3)2] |
|
Descriere |
Soluție apoasă limpede galben-verzuie, având un miros specific de dioxid de sulf |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 228 BISULFIT DE POTASIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-870-1 |
|
Denumire chimică |
Bisulfit de potasiu; Sulfit acid de potasiu |
|
Formulă chimică |
KHSO3, în soluție apoasă |
|
Masă moleculară |
120,17 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 280 g KHSO3/litru (sau 150 g SO2/litru) |
|
Descriere |
Soluție apoasă limpede, incoloră |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru sulfit |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 5 mg/kg raportat la conținutul de SO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 234 NISINĂ
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Nisina constă în mai multe polipeptide înrudite produse de tulpini ale Lactococcus lactis subsp. lactis |
|
EINECS |
215-807-5 |
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
C143H230N42O37S7 |
|
Masă moleculară |
3 354,12 |
|
Compoziție |
Concentratul de nisină conține nu mai puțin de 900 unități per mg într-un amestec de substanțe solide din lapte degresat și un conținut minim de clorură de sodiu de 50 % |
|
Descriere |
Pulbere de culoare albă |
|
Identificare |
|
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 3 % (102 °C-103 °C, pentru greutate constantă) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 235 NATAMICINĂ
|
Sinonime |
Pimaricină |
||||
|
Definiție |
Natamicina este un fungicid din grupul macrolidelor poliene și este produs de tulpini de Streptomyces natalensis sau de alte specii relevante |
||||
|
EINECS |
231-683-5 |
||||
|
Denumire chimică |
Un stereoizomer de acid 22-(3-amino-3,6-dideoxi-β-D-mannopiranoziloxi)-1,3,26-trihidroxi-12-metil-10-oxo-6,11,28-trioxatriciclo[22.3.1.05,7]octacosa-8,14,16,18,20-pentaen-25-carboxilic. |
||||
|
Formulă chimică |
C33H47O13N |
||||
|
Masă moleculară |
665,74 |
||||
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % raportat la substanța uscată |
||||
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă spre alb crem |
||||
|
Identificare |
|||||
|
Reacții de culoare |
La adăugarea, pe o placă cu godeuri, a câteva cristale de natamicină la o picătură de:
|
||||
|
Spectrometrie |
O soluție 0,0005 % g/v în 1 % acid acetic metanolic are maximuri de absorbție la aproximativ 290 nm, 303 nm și 318 nm, un umăr la aproximativ 280 nm și minimuri de absorbție la aproximativ 250 nm, 295,5 nm și 311 nm |
||||
|
pH |
5,5-7,5 (soluție 1 % g/v într-un amestec neutralizat în prealabil de 20 părți dimetilformamidă și 80 părți apă) |
||||
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 250° și + 295° (o soluție de 1 % g/v în acid acetic glacial, la 20 °C și calculată în raport cu substanța uscată) |
||||
|
Puritate |
|||||
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 8 % (peste P2O5 în vid la 60 °C și greutate constantă) |
||||
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,5 % |
||||
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
||||
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
||||
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
||||
|
Criterii microbiologice |
|||||
|
Număr total de germeni |
Nu mai mult de 100 colonii per gram |
||||
E 239 HEXAMETILENTETRAMINĂ
|
Sinonime |
Hexamină; Metenamină |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
202-905-8 |
|
Denumire chimică |
1,3,5,7-tetraazatriciclo [3.3.1.13,7]-decan, hexametilentetramină |
|
Formulă chimică |
C6H12N4 |
|
Masă moleculară |
140,19 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere cristalină incoloră sau albă |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru formaldehidă |
Test pozitiv |
|
Testul pentru amoniac |
Test pozitiv |
|
Punctul de sublimare: |
Aproximativ 260 °C |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (la 105 °C în vid peste P2O5 timp de 2 ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,05 % |
|
Sulfați |
Nu mai mult de 0,005 % exprimați ca SO4 |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 0,005 % exprimate ca Cl |
|
Săruri de amoniu |
Nedetectabile |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 242 DICARBONAT DE DIMETIL
|
Sinonime |
DMDC; Pirocarbonat de dimetil |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
224-859-8 |
|
Denumire chimică |
Dicarbonat de dimetil; Ester dimetilic al acidului pirocarbonic |
|
Formulă chimică |
C4H6O5 |
|
Masă moleculară |
134,09 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,8 % |
|
Descriere |
Lichid incolor, se descompune în soluție apoasă. Este coroziv pentru piele și ochi și toxic prin inhalare și ingerare |
|
Identificare |
|
|
Descompunere |
După diluare teste pozitive pentru CO2 și metanol |
|
Punct de topire |
17 °C |
|
Punct de fierbere |
172 °C, cu descompunere |
|
Densitate la 20 °C |
Aproximativ 1,25 g/cm3 |
|
Spectru de absorbție în infraroșu |
Maximum la 1 156 și 1 832 cm–1 |
|
Puritate |
|
|
Carbonat de dimetil |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Clor, total |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 249 NITRIT DE POTASIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-832-4 |
|
Denumire chimică |
Nitrit de potasiu |
|
Formulă chimică |
KNO2 |
|
Masă moleculară |
85,11 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 95 % raportat la substanța anhidră (14) |
|
Descriere |
Granule delicvescente, albe sau gălbui |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru nitriți |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
pH |
6,0-9,0 (soluție 5 %) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 3 % (4 ore, pe silicagel) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 250 NITRIT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-555-9 |
|
Denumire chimică |
Nitrit de sodiu |
|
Formulă chimică |
NaNO2 |
|
Masă moleculară |
69,00 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 97 % raportat la substanța anhidră (15) |
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau aglomerări gălbui |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru nitriți |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,25 % (4 ore, pe silicagel) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 251 NITRAT DE SODIU
I. NITRAT DE SODIU SOLID
|
Sinonime |
Salpetru de Chile; Salpetru cubic |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-554-3 |
|
Denumire chimică |
Nitrat de sodiu |
|
Formulă chimică |
NaNO3 |
|
Masă moleculară |
85,00 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină, ușor higroscopică |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru nitrați |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
5,5-8,3 (soluție 5 %) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2 % (105 °C, 4 ore) |
|
Nitriți |
Nu mai mult de 30 mg/kg exprimați ca NaNO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
II. |
NITRAT DE SODIU LICHID |
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Nitratul de sodiu lichid este o soluție apoasă de nitrat de sodiu rezultată direct din reacția chimică dintre hidroxidul de sodiu și acidul azotic în cantități stoechiometrice, fără cristalizare ulterioară. Formele standardizate preparate din nitratul de sodiu lichid care îndeplinesc aceste specificații pot conține acid azotic în cantități excesive, dacă acestea sunt indicate clar sau sunt menționate pe etichetă. |
|
EINECS |
231-554-3 |
|
Denumire chimică |
Nitrat de sodiu |
|
Formulă chimică |
NaNO3 |
|
Masă moleculară |
85,00 |
|
Compoziție |
Conține între 33,5 % și 40,0 % NaNO3 |
|
Descriere |
Lichid limpede, incolor |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru nitrați |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
1,5-3,5 |
|
Puritate |
|
|
Acid azotic liber |
Nu mai mult de 0,01 % |
|
Nitriți |
Nu mai mult de 10 mg/kg exprimați ca NaNO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 0,3 mg/kg |
Prezenta specificație se referă la o soluție apoasă de 35 %
E 252 NITRAT DE POTASIU
|
Sinonime |
Salpetru de Chile; Salpetru cubic |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
231-818-8 |
|
Denumire chimică |
Nitrat de potasiu |
|
Formulă chimică |
KNO3 |
|
Masă moleculară |
101,11 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină sau cristale transparente având un gust răcoritor, sărat, înțepător |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru nitrați |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
pH |
4,5-8,5 (soluție 5 %) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 1 % (105 °C, 4 ore) |
|
Nitriți |
Nu mai mult de 20 mg/kg exprimați ca KNO2 |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 260 ACID ACETIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
200-580-7 |
|
Denumire chimică |
Acid acetic; Acid etanoic |
|
Formulă chimică |
C2H4O2 |
|
Masă moleculară |
60,05 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,8 % |
|
Descriere |
Lichid limpede, incolor, cu miros înțepător caracteristic |
|
Identificare |
|
|
Punct de fierbere |
118 °C la presiune de 760 mm (coloană de mercur) |
|
Densitate specifică |
Aproximativ 1,049 |
|
Testul pentru acetat |
O soluție de 1 la 3 dă teste pozitive pentru acetat |
|
Punct de solidificare |
Nu mai jos de 14,5 °C |
|
Puritate |
|
|
Reziduu nevolatil |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|
Acid formic, formiați și alte substanțe oxidabile |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg exprimat ca acid formic |
|
Substanțe ușor oxidabile |
Se diluează 2 ml de probă într-un vas cu dop de sticlă cu 10 ml apă și se adaugă 0,1 ml de permanganat de potasiu 0,1 N. Culoarea roz nu se modifică în brun timp de 30 minute |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 0,5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 261 ACETAT DE POTASIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
204-822-2 |
|
Denumire chimică |
Acetat de potasiu |
|
Formulă chimică |
C2H3O2K |
|
Masă moleculară |
98,14 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Cristale incolore, delicvescente sau pulbere albă cristalină, inodoră sau cu miros ușor acetic |
|
Identificare |
|
|
pH |
7,5-9,0 (soluție apoasă 5 %) |
|
Testul pentru acetat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 8 % (150 °C, 2 ore) |
|
Acid formic, formiați și alte substanțe oxidabile |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg exprimat ca acid formic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 262 (i) ACETAT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
|
Definiție |
||
|
EINECS |
204-823-8 |
|
|
Denumire chimică |
Acetat de sodiu |
|
|
Formulă chimică |
C2H3NaO2·nH2O (n = 0 sau 3) |
|
|
Masă moleculară |
Anhidru: |
82,03 |
|
Trihidrat: |
136,08 |
|
|
Compoziție |
Conține (atât forma anhidră, cât și forma trihidrat) nu mai puțin de 98,5 % raportat la substanța anhidră |
|
|
Descriere |
Anhidru: |
Pulbere albă, inodoră, granulată, higroscopică |
|
Trihidrat: |
Cristale incolore, transparente sau pulbere cristalină granulată, inodoră sau cu miros ușor acetic. Eflorescent în aer cald, uscat |
|
|
Identificare |
||
|
pH |
8,0-9,5 (soluție apoasă 1 %) |
|
|
Testul pentru acetat |
Test pozitiv |
|
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
|
Puritate |
||
|
Pierdere prin uscare |
Anhidru: |
Nu mai mult de 2 % (120 °C, 4 ore) |
|
Trihidrat: |
Între 36 și 42 % (120 °C, 4 ore) |
|
|
Acid formic, formiați și alte substanțe oxidabile |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg exprimat ca acid formic |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 262 (ii) DIACETAT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Diacetatul de sodiu este un compus molecular al acetatului de sodiu cu acidul acetic |
|
EINECS |
204-814-9 |
|
Denumire chimică |
Diacetat acid de sodiu |
|
Formulă chimică |
C4H7NaO4·nH2O (n = 0 sau 3) |
|
Masă moleculară |
142,09 (anhidru) |
|
Compoziție |
Conține între 39 și 41 % acid acetic liber și între 58 și 60 % acetat de sodiu |
|
Descriere |
Solid alb, higroscopic, cristalin cu miros acetic |
|
Identificare |
|
|
pH |
4,5-5,0 (soluție apoasă 10 %) |
|
Testul pentru acetat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 2 % (metoda Karl Fischer) |
|
Acid formic, formiați și alte substanțe oxidabile |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg exprimat ca acid formic |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 263 ACETAT DE CALCIU
|
Sinonime |
|
|
|
Definiție |
||
|
EINECS |
200-540-9 |
|
|
Denumire chimică |
Acetat de calciu |
|
|
Formulă chimică |
Anhidru: |
C4H6O4Ca |
|
Monohidrat: |
C4H6O4Ca·H2O |
|
|
Masă moleculară |
Anhidru: |
158,17 |
|
Monohidrat: |
176,18 |
|
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța anhidră |
|
|
Descriere |
Acetatul de calciu anhidru este un solid alb, higroscopic, voluminos, cristalin, cu gust ușor amar. Poate prezenta un miros ușor de acid acetic. Monohidratul poate fi sub formă de ace, granule sau pulbere |
|
|
Identificare |
||
|
pH |
6,0-9,0 (soluție apoasă 10 %) |
|
|
Testul pentru acetat |
Test pozitiv |
|
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
|
Puritate |
||
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 11 % (155 °C la greutate constantă, pentru monohidrat) |
|
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
|
Acid formic, formiați și alte substanțe oxidabile |
Nu mai mult de 1 000 mg/kg exprimat ca acid formic |
|
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 270 ACID LACTIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Constă dintr-un amestec de acid lactic (C3H4O3) și lactat de acid lactic (C6H10O5). Se obține prin fermentarea lactică a zaharurilor sau se prepară prin sinteză. Acidul lactic este higroscopic și, atunci când este concentrat prin fierbere, se condensează și formează lactatul de acid lactic, care prin diluare și încălzire hidrolizează în acid lactic. |
|
EINECS |
200-018-0 |
|
Denumire chimică |
Acid lactic; Acid 2-hidroxipropionic; Acid 1-hidroxietan-1-carboxilic |
|
Formulă chimică |
C3H6O3 |
|
Masă moleculară |
90,08 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 76 % |
|
Descriere |
De la lichid siropos la solid, incolor sau gălbui, aproape inodor |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru lactat |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Clorură |
Nu mai mult de 0,2 % |
|
Sulfat |
Nu mai mult de 0,25 % |
|
Fier |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
Notă: Prezenta specificație se referă la soluție apoasă 80 %; pentru soluții apoase mai puțin concentrate, calculați valorile corespunzătoare conținutului de acid lactic al acestora
E 280 ACID PROPIONIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
201-176-3 |
|
Denumire chimică |
Acid propionic; Acid propanoic |
|
Formulă chimică |
C3H6O2 |
|
Masă moleculară |
74,08 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % |
|
Descriere |
Lichid uleios, incolor sau slab gălbui, cu miros ușor înțepător |
|
Identificare |
|
|
Punct de topire |
– 22 °C |
|
Interval de distilare |
Între 138,5 °C și 142,5 °C |
|
Puritate |
|
|
Reziduu nevolatil |
Nu mai mult de 0,01 % dacă se usucă la 140 °C la greutate constantă |
|
Aldehide |
Nu mai mult de 0,1 % exprimat ca formaldehidă |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 281 PROPIONAT DE SODIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
205-290-4 |
|
Denumire chimică |
Propionat de sodiu; Propanoat de sodiu |
|
Formulă chimică |
C3H5O2Na |
|
Masă moleculară |
96,06 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare timp de 2 ore la 105 °C |
|
Descriere |
Pulbere albă cristalină higroscopică sau pulbere albă fină |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru propionat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
7,5-10,5 (soluție apoasă 10 %) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 4 % (105 °C, 2 ore) |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Fier |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 282 PROPIONAT DE CALCIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
223-795-8 |
|
Denumire chimică |
Propionat de calciu |
|
Formulă chimică |
C6H10O4Ca |
|
Masă moleculară |
186,22 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare timp de 2 ore la 105 °C |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru propionat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
pH |
6,0-9,0 (soluție apoasă 10 %) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 4 % (105 °C, 2 ore) |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
Fier |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 283 PROPIONAT DE POTASIU
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
206-323-5 |
|
Denumire chimică |
Propionat de potasiu; Propanoat de potasiu |
|
Formulă chimică |
C3H5KO2 |
|
Masă moleculară |
112,17 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % după uscare timp de 2 ore la 105 °C |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru propionat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru potasiu |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 4 % (105 °C, 2 ore) |
|
Substanțe insolubile în apă |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Fier |
Nu mai mult de 30 mg/kg |
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 10 mg/kg |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 284 ACID BORIC
|
Sinonime |
Acid boracic; Acid ortoboric; Borofax |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
233-139-2 |
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
H3BO3 |
|
Masă moleculară |
61,84 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,5 % |
|
Descriere |
Cristale transparente sau granule albe sau pulbere, incolore, inodore; ușor onctuoase la atingere; se găsește în natură ca sasolit |
|
Identificare |
|
|
Punct de topire |
Aproximativ 171 °C |
|
Testul de ardere |
Arde cu flacără verde |
|
pH |
3,8-4,8 (soluție apoasă 3,3 %) |
|
Puritate |
|
|
Peroxizi |
Nu se colorează prin adăugarea unei soluții de KI |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 285 TETRABORAT DE SODIU (BORAX)
|
Sinonime |
Borat de sodiu |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
215-540-4 |
|
Denumire chimică |
Tetraborat de sodiu; Biborat de sodiu; Piroborat de sodiu; Tetraborat anhidru |
|
Formulă chimică |
Na2B4O7 Na2B4O7·10H2O |
|
Masă moleculară |
201,27 |
|
Compoziție |
|
|
Descriere |
Pulbere sau plăci sticloase ce devin opace prin expunerea la aer; greu solubile în apă |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
Între 171 °C și 175 °C, cu descompunere |
|
Puritate |
|
|
Peroxizi |
Nu se colorează prin adăugarea unei soluții de KI |
|
Arsen |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 290 DIOXID DE CARBON
|
Sinonime |
Gaz de acid carbonic; Gheață uscată (forma solidă); Anhidridă carbonică |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
204-696-9 |
|
Denumire chimică |
Dioxid de carbon |
|
Formulă chimică |
CO2 |
|
Masă moleculară |
44,01 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % v/v raportat la substanța gazoasă |
|
Descriere |
Gaz incolor în condiții ambientale normale, cu miros ușor înțepător. Dioxidul de carbon comercial este transportat și manipulat sub formă lichidă în cilindri sub presiune, în sisteme de stocare în vrac sau în blocuri solide comprimate de „gheață uscată”. Formele solide (gheață uscată) conțin de obicei aditivi, de exemplu propilen glicol sau ulei mineral, ca lianți |
|
Identificare |
|
|
Formare de precipitat |
Dacă un jet de probă se trece printr-o soluție de hidroxid de bariu, se produce un precipitat alb care se dizolvă cu efervescență în acid acetic diluat |
|
Puritate |
|
|
Aciditate |
915 ml de gaz barbotați în 50 ml de apă proaspăt fiartă nu trebuie să facă apa mai acidă in prezența indicatorului metiloranj decât 50 ml apă proaspăt fiartă la care s-a adăugat 1 ml acid clorhidric (0,01 N) |
|
Substanțe reducătoare, hidrogen fosforat și sulfurat |
915 ml de gaz barbotat în 25 ml reactiv de azotat de argint amoniacal la care s-a adăugat 3 ml amoniac nu trebuie să provoace tulburarea sau închiderea la culoare a acestei soluții |
|
Monoxid de carbon |
Nu mai mult de 10 μl/l |
|
Conținut de ulei |
Nu mai mult de 5 mg/kg |
E 296 ACID MALIC
|
Sinonime |
Acid pomalic |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
230-022-8, 210-514-9, 202-601-5 |
|
Denumire chimică |
Acid hidroxibutandioic; Acid hidroxisuccinic |
|
Formulă chimică |
C4H6O5 |
|
Masă moleculară |
134,09 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,0 % |
|
Descriere |
Pulbere sau granule cristaline albe sau aproape albe |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
127 °C-132 °C |
|
Testul pentru malat |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Acid fumaric |
Nu mai mult de 1,0 % |
|
Acid maleic |
Nu mai mult de 0,05 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 297 ACID FUMARIC
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
203-743-0 |
|
Denumire chimică |
Acid trans-butendioic; Acid trans-1,2-etilen-dicarboxilic |
|
Formulă chimică |
C4H4O4 |
|
Masă moleculară |
116,07 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,0 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere cristalină sau granule albe |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
286 °C-302 °C (capilar închis, încălzire rapidă) |
|
Testul pentru legături duble |
Test pozitiv |
|
Testul pentru acid 1,2-dicarboxilic |
Test pozitiv |
|
pH |
3,0-3,2 (soluție 0,05 % la 25 °C) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (120 °C, 4 ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Acid maleic |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 300 ACID ASCORBIC, ACID L-ASCORBIC
|
Sinonime |
Acid L-xilo-ascorbic; Acid L(+)- ascorbic |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
200-066-2 |
|
Denumire chimică |
Acid L-ascorbic; Acid ascorbic; 2,3-didehidro-L-treo-hexono-1,4-lactonă; 3-ceto-L-gulofuranolactonă |
|
Formulă chimică |
C6H8O6 |
|
Masă moleculară |
176,13 |
|
Compoziție |
Conține cel puțin 99 % C6H8O6 după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric timp de 24 de ore |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă sau galben pal, inodoră |
|
Interval de topire |
Între 189 °C și 193 °C, cu descompunere |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru acid ascorbic |
Test pozitiv |
|
pH |
Între 2,4 și 2,8 (soluție apoasă 2 %) |
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 20,5° și + 21,5° (soluție apoasă 10 % g/v) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,4 % (în vid în prezența acidului sulfuric, timp de 24 de ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 301 ASCORBAT DE SODIU
|
Sinonime |
L-ascorbat de sodiu; Sarea monosodică a acidului L-ascorbic |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
205-126-1 |
|
Denumire chimică |
Ascorbat de sodiu; L-ascorbat de sodiu; 2,3-didehidro-L-treo-hexono-1,4-lactonă enolat de sodiu; 3-ceto-L-gulofurano-lactonă enolat de sodiu |
|
Formulă chimică |
C6H7O6Na |
|
Masă moleculară |
198,11 |
|
Compoziție |
Ascorbatul de sodiu, după uscare în vid într-un desicator cu acid sulfuric timp de 24 de ore, conține nu mai puțin de 99 % C6H7O6Na |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă sau aproape albă, inodoră, care se închide la culoare prin expunere la lumină |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru ascorbat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru sodiu |
Test pozitiv |
|
pH |
Între 6,5 și 8,0 (soluție apoasă 10 %) |
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 103° și + 106° (soluție apoasă 10 % g/v) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 0,25 % (în vid în prezența acidului sulfuric, timp de 24 de ore) |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 302 ASCORBAT DE CALCIU
|
Sinonime |
Ascorbat de calciu dihidrat |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
227-261-5 |
|
Denumire chimică |
Ascorbat de calciu dihidrat; Sare de calciu a 2,3-didehidro-L-treo-hexono-1,4-lactonă dihidrat |
|
Formulă chimică |
C12H14O12Ca·2H2O |
|
Masă moleculară |
426,35 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la raportat la greutatea fără substanțe volatile |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă spre gri-gălbui pal, inodoră |
|
Identificare |
|
|
Testul pentru ascorbat |
Test pozitiv |
|
Testul pentru calciu |
Test pozitiv |
|
pH |
Între 6,0 și 7,5 (soluție apoasă 10 %) |
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 95° și + 97° (soluție apoasă 5 % g/v) |
|
Puritate |
|
|
Fluoruri |
Nu mai mult de 10 mg/kg (exprimate ca fluor) |
|
Substanțe volatile |
Nu mai mult de 0,3 % determinate prin uscare la temperatura camerei timp de 24 ore într-un desicator cu acid sulfuric sau pentoxid de fosfor |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 304 (i) PALMITAT DE ASCORBIL
|
Sinonime |
Palmitat de L-ascorbil |
|
Definiție |
|
|
EINECS |
205-305-4 |
|
Denumire chimică |
Palmitat de ascorbil; Palmitat de L-ascorbil; 2,3-didehidro-L-treo-hexono-1,4-lactonă-6-palmitat; 6-palmitoil-3-ceto-L-gulofuranolactonă |
|
Formulă chimică |
C22H38O7 |
|
Masă moleculară |
414,55 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Pulbere albă sau alb-gălbuie cu miros de citrice |
|
Identificare |
|
|
Interval de topire |
Între 107 °C și 117 °C |
|
Rotație specifică |
[α]D 20 între + 21° și + 24° (în soluție de metanol 5 % g/v) |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2% (cuptor cu vid, 56 °C-60 °C, 1 oră) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 304 (ii) STEARAT DE ASCORBIL
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
EINECS |
246-944-9 |
|
Denumire chimică |
Stearat de ascorbil; Stearat de L-ascorbil; 2,3-didehidro-L-treo-hexono-1,4-lactonă-6-stearat; 6-stearoil-3-ceto-L-gulofuranolactonă |
|
Formulă chimică |
C24H42O7 |
|
Masă moleculară |
442,6 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % |
|
Descriere |
Pulbere albă sau alb-gălbuie cu miros de citrice |
|
Identificare |
|
|
Punct de topire |
Aproximativ 116°C |
|
Puritate |
|
|
Pierdere prin uscare |
Nu mai mult de 2% (cuptor cu vid, 56 °C-60 °C, 1 oră) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Mercur |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
E 306 EXTRACT BOGAT ÎN TOCOFEROL
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
Produs obținut prin distilarea cu vapori în vid a produselor uleioase din legume comestibile, cuprinzând tocoferoli și tocotrienoli concentrați Conține tocoferoli cum ar fi d-α-, d-β-, d-γ- și d-δ-tocoferoli |
|
EINECS |
|
|
Denumire chimică |
|
|
Formulă chimică |
|
|
Masă moleculară |
430,71 (d-α-tocoferol) |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 34 % tocoferoli totali |
|
Descriere |
Ulei vâscos roșu maroniu spre roșu, limpede, cu miros și gust caracteristice. Poate prezenta o ușoară separare a constituenților de tip ceară în formă microcristalină |
|
Identificare |
|
|
Prin metoda adecvată de cromatografie gaz-lichid |
|
|
Rotație specifică |
[α]D 20 nu mai puțin de + 20° |
|
Solubilitate |
Insolubil în apă. Solubilă în etanol. Miscibil cu eter |
|
Puritate |
|
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Arse | |