20/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

19

L 180/22

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Tratatul privind Uniunea Europeană marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni tot mai strânse între popoarele Europei.

(2)

În conformitate cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea Europeană se bazează pe principiile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre și trebuie să respecte drepturile fundamentale, garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate din tradițiile constituționale comune tuturor statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar.

(3)

Dreptul la egalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării pentru toate persoanele constituie un drept universal recunoscut de Declarația Universală a Drepturilor Omului, de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor, de Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și de Convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice și drepturile economice, sociale și culturale, precum și de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnate de toate statele membre.

(4)

Este important ca asemenea drepturi și libertăți fundamentale să fie respectate, inclusiv dreptul la libera asociere. Este important, de asemenea, în contextul accesului la bunuri și servicii și al furnizării de bunuri și servicii, să fie respectată protecția vieții private și de familie și tranzacțiile desfășurate în acest context.

(5)

Parlamentul European adoptă o serie de rezoluții privind lupta împotriva rasismului în cadrul Uniunii Europene.

(6)

Uniunea Europeană respinge teoriile care încearcă să stabilească existența unor rase umane separate. Folosirea termenului „rasă” în prezenta directivă nu implică acceptarea unor asemenea teorii.

(7)

Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999 a invitat Comisia să prezinte cât mai curând posibil propuneri de aplicare a articolului 13 din Tratatul CE cu privire la combaterea rasismului și a xenofobiei.

(8)

Orientările cu privire la ocuparea forței de muncă din anul 2000, convenite de Consiliul European de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999, subliniază necesitatea de a crea condițiile pentru o piață a muncii cuprinzătoare din punct de vedere social, prin formularea unui set coerent de politici menite să combată discriminarea unor grupuri precum minoritățile etnice.

(9)

Discriminarea bazată pe rasă sau origine etnică poate submina realizarea obiectivelor Tratatului CE, în special atingerea unui înalt nivel de ocupare a forței de muncă și de protecție socială, creșterea nivelului de trai și a calității vieții, coeziunea și solidaritatea economică și socială. Ea poate submina, de asemenea, obiectivul dezvoltării Uniunii Europene ca un spațiu al libertății, securității și justiției.

(10)

Comisia a prezentat în decembrie 1995 o comunicare privind rasismul, xenofobia și antisemitismul.

(11)

La 15 iulie 1996, Consiliul adoptă Acțiunea comună (96/443/JAI) privind măsurile de combatere a rasismului și xenofobiei (5), prin care statele membre se angajează să asigure o cooperare juridică eficientă, în ceea ce privește delictele generate de un comportament rasist sau xenofob.

(12)

În vederea dezvoltării unor societăți democratice și tolerante, care să permită participarea tuturor persoanelor, fără deosebire de rasă sau origine etnică, acțiunile specifice privind discriminarea bazată pe rasă sau origine etnică trebuie să depășească accesul la activități desfășurate ca angajat sau ca persoană independentă și să acopere domenii precum educația, protecția socială, inclusiv securitatea socială și sănătatea, avantajele sociale și accesul la bunuri și servicii, precum și furnizarea acestora.

(13)

În acest scop, orice discriminare directă sau indirectă, bazată pe rasă sau origine etnică, în domeniile care fac obiectul prezentei directive, trebuie interzisă în întreaga Comunitate. Această interdicție a discriminării trebuie să se aplice și resortisanților unor terțe țări, dar nu acoperă diferențele de tratament bazate pe cetățenie și nu aduce atingere dispozițiilor care reglementează intrarea și șederea resortisanților din terțe țări și accesul lor la forța de muncă și ocupație.

(14)

În aplicarea principiului privind egalitatea de tratament, fără deosebire de rasă sau origine etnică, Comunitatea, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul CE, ar trebui să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei, în special datorită faptului că femeile sunt adesea victimele unei multiple discriminări.

(15)

Aprecierea elementelor din care se poate deduce dacă a avut loc o discriminare directă sau indirectă este sarcina autorității judiciare naționale sau a unei alte autorități naționale competente, în concordanță cu legislația internă și cu practicile naționale. Asemenea reglementări pot prevedea, îndeosebi, ca discriminarea indirectă să fie stabilită prin orice mijloace, inclusiv pe baza datelor statistice.

(16)

Este important ca toate persoanele fizice să fie protejate împotriva discriminării pe baza rasei sau originii etnice. Statele membre trebuie, de asemenea, să acorde protecție, când este cazul și în concordanță cu tradițiile și practicile lor naționale, persoanelor juridice care sunt discriminate pe baza rasei sau originii etnice a membrilor lor.

(17)

Interzicerea discriminării nu trebuie să prejudicieze menținerea sau adoptarea unor măsuri care vizează prevenirea sau compensarea unui grup de persoane, având o anumită rasă sau origine etnică, pentru dezavantajele suferite, asemenea măsuri permițând crearea, de către persoane de o anumită rasă sau origine etnică, a unor organizații având ca obiectiv principal promovarea nevoilor speciale ale acelor persoane.

(18)

În împrejurări foarte limitate, o diferență de tratament poate fi justificată, atunci când o caracteristică legată de rasă sau origine etnică reprezintă o cerință ocupațională reală și hotărâtoare, când obiectivul este legitim și cerința proporțională. Asemenea împrejurări trebuie incluse în informațiile puse la dispoziția Comisiei de către statele membre.

(19)

Persoanele care au fost supuse unor discriminări pe baza rasei sau originii etnice trebuie să dispună de mijloace adecvate de protecție legală. Pentru a se asigura un nivel de protecție mai eficient, asociațiile și organismele legale trebuie, de asemenea, să aibă dreptul, în urma hotărârii statelor membre, să întreprindă demersuri în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură de drept intern cu privire la reprezentarea și apărarea în instanța judecătorească.

(20)

Aplicarea eficientă a principiului egalității necesită o protecție juridică adecvată împotriva represaliilor.

(21)

În situația unui caz aparent de discriminare, normele privind sarcina probei trebuie adaptate și, pentru ca principiul tratamentului egal să fie aplicat în mod eficient, sarcina probei trebuie să revină pârâtului, dacă se face dovada unei asemenea discriminări.

(22)

Statele membre pot să nu aplice normele cu privire la sarcina probei în cazul procedurilor în care investigarea faptelor cauzei cade în sarcina autorității sau a instanței judecătorești competente. Procedurile menționate sunt cele în care reclamantul nu trebuie să dovedească faptele pe care autoritatea sau instanța judecătorească competentă trebuie să le investigheze.

(23)

Statele membre trebuie să promoveze dialogul între partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale, cu scopul de a aborda diferitele forme de discriminare și a le combate.

(24)

Protecția față de discriminarea bazată pe rasă sau origine etnică s-ar consolida prin existența unui organism sau a unor organisme în fiecare stat membru, având competența de a analiza problemele în cauză, de a studia soluții posibile și de a acorda asistență concretă victimelor.

(25)

Prezenta directivă stabilește cerințe minime, lăsând astfel statelor membre opțiunea de a introduce sau de a menține dispoziții mai favorabile. Aplicarea dispozițiilor prezentei directive nu trebuie să servească drept justificare pentru nici un regres în ceea ce privește situația care există deja în fiecare stat membru.

(26)

Statele membre trebuie să prevadă sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare în cazurile de nerespectare a obligațiilor care decurg din prezenta directivă.

(27)

Statele membre pot încredința partenerilor sociali aplicarea prezentei directive, la cererea comună a acestora, în ceea ce privește dispozițiile care intră în domeniul acordurilor colective, cu condiția ca statele membre să ia măsurile necesare, prin care să se asigure că aceștia pot, în orice moment, garanta rezultatele impuse de prezenta directivă.

(28)

În concordanță cu principiile subsidiarității și proporționalității stabilite la articolul 5 din Tratatul CE, obiectivul prezentei directive, și anume acela de a asigura în toate statele membre un înalt nivel comun de protecție împotriva discriminării, nu poate fi îndeplinit corespunzător de către statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine îndeplinit de Comunitate, dată fiind amploarea și impactul acțiunii propuse. Prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge aceste obiective,

(a)

se consideră că are loc o discriminare directă atunci când o persoană este tratată mai puțin favorabil decât a fost sau ar fi o altă persoană, într-o situație comparabilă, pe baza rasei sau originii etnice;

(b)

se consideră că are loc o discriminare indirectă atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră pune o persoană, de o anumită rasă sau origine etnică, într-o situație specială dezavantajoasă, în comparație cu alte persoane, în afară de cazul în care acea dispoziție, criteriu sau practică se justifică obiectiv, printr-un scop legitim și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt corespunzătoare și necesare.

(a)

condițiile de acces la locurile de muncă, activități independente sau autonome, inclusiv criteriile de selecție și condițiile de recrutare, indiferent care este ramura de activitate și avându-se în vedere toate nivelele ierarhiei profesionale, inclusiv promovarea;

(b)

accesul la toate tipurile și la toate nivelele de orientare profesională, formare profesională, perfecționare și recalificare, inclusiv experiența practică de lucru;

(c)

condițiile de angajare și condițiile de muncă, inclusiv concedierile și remunerarea;

(d)

afilierea la și angajarea într-o organizație a lucrătorilor sau patronatului sau în orice organizație ai cărei membri aparțin unei anumite profesii, inclusiv beneficiile oferite de asemenea organizații;

(e)

protecția socială, inclusiv securitatea socială și îngrijirea medicală;

(f)

avantajele sociale;

(g)

educația;

(h)

accesul la bunuri și servicii și furnizarea acestora, la dispoziția publicului, inclusiv în ceea ce privește locuința.

—

acordarea de asistență independentă victimelor discriminării, în urmărirea plângerilor lor de discriminare, fără a aduce atingere dreptului victimelor și al asociațiilor, organizațiilor și al altor persoane juridice menționate la articolul 7 alineatul (2);

—

desfășurarea unor studii independente privind discriminarea;

—

publicarea unor rapoarte independente și formularea de recomandări în orice problemă legată de o asemenea discriminare.

(a)

abrogarea tuturor actelor cu putere de lege și actelor administrative care contravin principiului egalității de tratament;

(b)

declararea sau posibilitatea de a declara drept nule și neavenite sau de a modifica orice dispoziții contrare principiului egalității de tratament, incluse în contracte individuale sau colective, regulamente interioare de funcționare, norme care guvernează asociațiile cu scop lucrativ sau nelucrativ, precum și normele care guvernează profesiile independente și organizațiile sindicale și patronale.