52010DC0386

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 20.7.2010

COM(2010) 386 final

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Politica UE de combatere a terorismului:principale realizări și viitoare provocări

SEC(2010) 911

COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Politica UE de combatere a terorismului:principale realizări și viitoare provocări

INTRODUCERE

Cu toate că în Uniunea Europeană nu a mai avut loc niciun atac terorist de mare amploare de la evenimentele din Madrid și Londra, amenințarea reprezentată de terorism rămâne semnificativă și evoluează în mod constant[1]. Amenințarea vine nu numai din partea terorismului islamist, ci și din partea teroriștilor separatiști și anarhiști. Modalitățile de atac utilizate de teroriști s-au schimbat, după cum au arătat atacurile de la Mumbay din 2008 și atentatul asupra unei curse aeriene pe ruta Amsterdam-Detroit din ziua de Crăciun a anului 2009. În prezent, amenințările vin atât din partea unor teroriști organizați, cât și a unor așa-numiți „lupi singuratici”, care, posibil, și-au dezvoltat convingerile radicale pe baza propagandei extremiste și au găsit pe internet materiale de formare și modalități de realizare a unei bombe. Aceste evoluții arată că eforturile comunității internaționale de a combate această amenințare trebuie, la rândul lor, să evolueze.

A venit momentul efectuării unui inventar al principalelor realizări legislative și de politică la nivelul UE în combaterea terorismului și al definirii unor viitoare provocări în acest domeniu. Prezenta comunicare furnizează elementele-cheie ale unei evaluări politice a actualei Strategii UE de combatere a terorismului, astfel cum a solicitat Parlamentul European, și reprezintă o importantă etapă pregătitoare în cadrul strategiei mai ample privind securitatea internă. Prezenta comunicare nu aduce atingere faptului că statele membre sunt actorii principali în acest sensibil domeniu de politică.

Inventarierea unor realizări trecute și anticiparea unor viitoare provocări sunt deosebit de relevante în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, precum și a adoptării unui nou program de lucru multianual și a unui plan de acțiune pentru domeniul justiție, libertate și securitate („Programul de la Stockholm”). Prezenta comunicare valorifică și completează măsurile și inițiativele referitoare la combaterea terorismului identificate în Programul de la Stockholm[2] și în planul de acțiune pentru punerea în aplicare a acestuia[3], care definesc pe larg viitoarele acțiuni ale UE.

Strategia UE din 2005 de combatere a terorismului[4], care continuă să fie principalul cadru de referință pentru acțiunea UE în acest domeniu, urmărește patru axe: prevenire, protecție, urmărire și reacție. Prezenta comunicare urmează această structură. Pentru fiecare dintre cele patru axe, au fost evidențiate câteva realizări importante și au fost identificate viitoare provocări. Comunicarea este însoțită de un document de lucru al serviciilor Comisiei, care cuprinde un tabel ce oferă o perspectivă mai cuprinzătoare a principalelor acțiuni întreprinse de UE în cadrul celor patru axe[5].

Evaluarea instrumentelor specifice pentru culegerea și gestionarea datelor (inclusiv instrumentele care se referă la registrele cu numele pasagerilor și păstrarea datelor din domeniul telecomunicațiilor) va face obiectul unei comunicări separate. De asemenea, prezenta comunicare analizează în principal amenințările reprezentate de terorism pentru securitatea internă a Uniunii Europene. Cooperarea cu partenerii externi a fost menționată numai în cazurile în care aceasta afectează securitatea internă a UE.

PRINCIPALELE REALIZăRI ALE UE șI VIITOARE PROVOCăRI

Strategia UE de combatere a terorismului și planul de acțiune pentru punerea în aplicare a acesteia adoptă o abordare largă în definirea acțiunilor și instrumentelor care pot contribui la combaterea terorismului[6]. În cadrul prezentei comunicări nu se pot discuta toate măsurile care au fost luate de-a lungul ultimilor cinci ani în aceste vaste domenii, prin urmare, comunicarea se concentrează pe principalele piste strategice din cadrul celor patru axe ale strategiei de combatere a terorismului - prevenire, protecție, urmărire și reacție.

Prevenire

Principala provocare din cadrul acestei axe este prevenirea radicalizării și a recrutării care instigă la comiterea infracțiunilor de terorism. Însă prevenirea cuprinde și abordarea modului în care teroriștii utilizează internetul – pentru comunicare, colectare de fonduri, formare, recrutare și propagandă. Programul de la Stockholm[7] subliniază că, în următorii cinci ani, ar trebui consolidată în special această axă, ceea ce implică, de asemenea, o cercetare în domeniul securității mai importantă și mai bine orientată, care să includă activități operaționale și tehnice, precum și studii de natură politică și privind aspectele societale.

Principalele realizări

Principalul instrument juridic al UE în abordarea infracțiunilor de terorism este Decizia-cadru privind combaterea terorismului (2002/475/JAI)[8], care definește faptele pe care statele membre trebuie să le considere infracțiuni de terorism. La inițiativa Comisiei, acest instrument juridic a fost modificat pentru a trata și mai specific aspecte privind prevenirea[9]. Decizia-cadru modificată prevede acum un cadru juridic pentru apropierea dispozițiilor naționale referitoare la:

- provocarea publică de a comite o infracțiune de terorism;

- recrutarea pentru terorism; și

- pregătirea pentru terorism.

Aceasta înseamnă că, în momentul în care decizia-cadru va fi transpusă în toate statele membre, va fi posibilă urmărirea penală și condamnarea celor care încearcă să implice alte persoane în activități teroriste prin instigarea la săvârșirea unor acte teroriste, prin încercarea de a le înrola în rețele teroriste sau furnizându-le informațiile de care au nevoie pentru a comite atacurile, cum ar fi modalități de realizare a unei bombe. Odată cu adoptarea modificărilor, aceste forme de activitate infracțională vor putea fi pedepsite în ansamblul UE, chiar și când acestea sunt comise prin intermediul internetului. Acesta este un pas important care aliniază legislația UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului din mai 2005, care a servit ca model la elaborarea noilor dispoziții.

De asemenea, Comisia dorește să promoveze o abordare de parteneriat public-privat în scopul combaterii utilizării internetului în scopuri teroriste[10]. Comisia a inițiat un dialog între autoritățile de aplicare a legii și furnizorii de servicii în vederea reducerii difuzării pe internet a conținutului ilegal legat de terorism. În prezent se lucrează la elaborarea unui model de acord european pentru facilitarea cooperării public-privat în acest domeniu.

Radicalizarea se produce nu doar prin intermediul internetului, ci și prin recrutare directă. Raportul Europol din 2010 privind situația terorismului și evoluția acesteia arată că multe organizații teroriste și extremiste sunt sprijinite de ramuri active de tineri care, pentru anumite state membre, constituie o problemă, deoarece sunt vectori potențiali ai radicalizării și recrutării. Acest fapt confirmă că ideologiile extremiste rămân oarecum atractive pentru anumiți indivizi receptivi. Raportul TE-SAT confirmă, de asemenea, că un număr deloc neglijabil de radicaliști călătoresc din UE în zone de conflict sau frecventează tabere de pregătire pentru teroriști, de unde se întorc în Europa. Toate acestea indică faptul că riscurile asociate cu radicalizarea tinerilor în vederea comiterii infracțiunilor de terorism rămân considerabile.

De-a lungul ultimilor ani, Uniunea Europeană a instituit o serie de politici importante care urmăresc combaterea radicalizării și a recrutării. Sunt în curs activități semnificative de punere în aplicare și de sprijinire a acestor politici. Un eveniment deosebit de important a fost adoptarea Strategiei specifice a UE pentru combaterea radicalizării și recrutării[11]. Această strategie are trei obiective: contracararea activităților rețelelor și indivizilor care racolează persoane în scopuri teroriste; asigurarea prevalenței poziției majoritare asupra extremismului și promovarea democrației, securității, justiției și egalității de șanse. Au fost stabilite etape detaliate pentru promovarea acestor obiective în cadrul unui plan de acțiune și al unui plan de punere în aplicare, aprobate în iunie 2009. În plus, a fost adoptată o strategie de comunicare media.

În urma unei inițiative din partea coordonatorului UE pentru combaterea terorismului[12], anumite state membre, care au fost de acord să preia conducerea pentru dezvoltarea unor piste de acțiune concrete, au inițiat o serie de proiecte pentru punerea în aplicare a acestei strategii și a planului de acțiune. Aceste proiecte sunt: comunicare strategică și media (UK), formarea imamilor (ES), poliția comunitară (BE), cooperarea cu autoritățile locale (NL), de-radicalizarea (DK) și terorismul și internetul (DE). Un număr semnificativ din aceste proiecte primesc sprijin financiar din partea Comisiei.

Comisia a contribuit la dezvoltarea politicii în acest domeniu prin comunicarea sa din 2005 privind combaterea radicalizării violente[13]. În plus, cu sprijinul Comisiei, s-au efectuat numeroase studii și o situație a cercetării academice disponibile.

De asemenea, pentru a sprijini dialogul între cadrele universitare și factorii de decizie care lucrează în acest domeniu, Comisia a creat în 2008 o Rețea europeană de experți pe probleme de radicalizare (ENER). ENER și-a ținut prima reuniune la Bruxelles, la 27 februarie 2009. Seminarele din 2009 și 2010 au reunit specialiști în științe sociale, alte cadre universitare și practicieni care se confruntă direct cu problema, în scopul elaborării și schimbului de bune practici. Temele abordate cuprind domenii cu evoluție dinamică, cum ar fi focarele recrutării, angajarea societății civile în combaterea extremismului violent și acordarea unui rol mai pregnant comunităților locale pentru a combate radicalizarea. Seminarele au, de asemenea, ca obiectiv sprijinirea punerii în aplicare a proiectelor inițiate de către coordonatorul pentru combaterea terorismului.

În sfârșit, este important de subliniat că și inițiativele UE de combatere a rasismului, xenofobiei și discriminării pot contribui la prevenirea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste.

Viitoare provocări

Va fi necesară identificarea mai precisă a celor mai eficace metode de a combate radicalizarea și recrutarea. Va trebui evaluată eficacitatea politicilor naționale care au fost instituite și vor trebui dezvoltați indicatori fiabili care să furnizeze date în sprijinul acestei evaluări.

( În 2011, Comisia intenționează să lanseze o comunicare care va analiza experiența acumulată în statele membre în combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste. Aceasta va constitui baza pentru revizuirea și actualizarea strategiei UE și a planului de acțiune existente.

O altă provocare va fi identificarea și instituirea celor mai eficace abordări privind utilizarea internetului în scopuri teroriste.

Vor fi necesare activități suplimentare pentru a sprijini eforturile autorităților de aplicare a legii din statele membre în abordarea conținutului ilegal pe internet în acest context; de asemenea, vor trebui consolidate parteneriatele public-privat.

Protecție

Cel de al doilea obiectiv al Strategiei de combatere a terorismului este de a proteja cetățenii și infrastructurile. Această parte a strategiei este, pe departe, domeniul cel mai vast, care cuprinde o serie largă de activități, inclusiv evaluări ale amenințărilor la nivelul UE, securitatea lanțului de aprovizionare, protejarea infrastructurii critice, securitatea transporturilor și controalele la frontieră, precum și cercetarea în domeniul securității.

Principalele realizări

În ultimii cinci ani s-au făcut importanți pași înainte în consolidarea securității frontierelor. Noi tehnologii sunt utilizate pentru dezvoltarea unui sistem modern de gestionare integrată a frontierelor. În 2006 s-au introdus pașapoartele biometrice. A doua generație a Sistemului de informații Schengen și a Sistemului de informații privind vizele este în curs de dezvoltare și cadrul lor juridic a fost stabilit.

În domeniul securității informatice, în 2005 a fost adoptată Decizia-cadru privind atacurile împotriva sistemelor informatice[14], iar o comunicare din 2009[15] a instituit un plan de acțiune care să abordeze în mod specific amenințările la adresa infrastructurilor critice de informație.

În ultimii ani a fost instituit și dezvoltat un substanțial cadru legislativ privind securitatea transporturilor, în special cu privire la aviația civilă și transportul maritim. În domeniul aviației civile, acest cadru comun a consolidat în mod evident nivelul de securitate în cadrul UE și în alte părți ale lumii. După încercarea de a utiliza substanțe explozive lichide pe cursele aeriene UE-USA în 2006, au fost elaborate acte legislative pentru a răspunde acestei amenințări. Comisia tocmai a lansat o comunicare separată privind utilizarea scanerelor de securitate în aeroporturile din UE[16]. De asemenea, UE cooperează cu partenerii internaționali în abordarea introducerii noilor tehnologii pentru a face față amenințărilor în evoluție. În domeniul securității transportului maritim, Uniunea Europeană a integrat în legislația UE Codul internațional pentru securitatea navelor și a instalațiilor portuare, iar Comisia joacă un rol activ în cadrul Organizației Maritime Internaționale. Atât în context aviatic, cât și maritim, Comisia cooperează strâns cu administrațiile statelor membre în operarea unui sistem de inspecții ale facilităților aeroportuare și portuare.

De asemenea, Comisia a elaborat un Plan de acțiune al UE privind îmbunătățirea securității explozivilor, care a fost aprobat de Consiliu în aprilie 2008[17]. Punerea în aplicare a celor 50 de acțiuni concrete de reducere la minimum a riscului atacurilor teroriste cu explozivi este în curs și implică Europol și autoritățile statelor membre.

Activitățile referitoare la explozivi cuprind măsuri de combatere a accesului facil la anumite produse chimice care sunt utilizate de teroriști pentru a fabrica acasă explozivi. Pe baza unei ample consultări cu autoritățile statelor membre și cu sectorul produselor chimice, Comisia pregătește în prezent propuneri de măsuri legislative și nelegislative pentru a îmbunătăți controlul la nivelul UE al accesului la aceste substanțe precursoare. Adoptarea acestor propuneri este preconizată pentru toamna anului 2010.

Pentru a sprijini dezvoltarea politicilor de securitate și de combatere a terorismului, s-a creat un Program cuprinzător de cercetare în domeniul securității, ca parte a celui de al 7-lea Program-cadru privind cercetarea și dezvoltarea tehnologică, căruia i s-au pus la dispoziție 1,4 miliarde EUR pentru perioada 2007-2013. Forumul european pentru cercetare și inovare în domeniul securității (ESRIF), care și-a elaborat raportul final anul trecut[18], oferă cele mai recente evoluții în acest domeniu.

În 2006, Comisia a adoptat un Program european general pentru protecția infrastructurii critice (PEPIC). Ca parte a acestui program, Directiva privind infrastructurile critice europene (ICE), care se concentrează asupra procedurii de identificare și desemnare a ICE și care cuprinde o definiție a infrastructurii critice europene, a fost adoptată la sfârșitul anului 2008. Această directivă este doar un prim pas al demersului UE în ceea ce privește abordarea amenințărilor aduse infrastructurii critice europene. Inițial, directiva este aplicabilă numai sectorului energiei și transporturilor. Activitățile privind infrastructura critică cuprind eforturile de a crea o rețea de alertă privind infrastructurile critice (CIWIN) și o rețea UE de referință pentru laboratoarele care testează echipamentul de securitate, care ar trebui să sprijine instituirea standardizării și certificării soluțiilor în materie de securitate.

În domeniul securității lanțului de aprovizionare, UE s-a angajat să pună în aplicare standardele SAFE ale Organizației Mondiale a Vămilor (OMV), care vizează securizarea și facilitarea comerțului mondial, adoptate de Consiliul OMV în iunie 2005. Comisia a introdus modificări privind securitatea la Codul Vamal Comunitar existent și la dispozițiile de aplicare ale acestuia (Regulamentul 648/2005[19] și Regulamentul 1875/2006[20]), pentru a consolida securitatea lanțurilor de aprovizionare care intră sau părăsesc UE. Măsurile cuprindeau introducerea cerinței de a furniza informații prealabile cu privire la încărcături și un cadru comunitar de gestionare a riscurilor. În plus, a fost lansat programul referitor la operatorii economici autorizați, în cadrul căruia operatorii economici se oferă să sporească securitatea lanțurilor lor de aprovizionare în schimbul unor măsuri de facilitare a schimburilor comerciale.

Viitoare provocări

Există multe domenii în cadrul acestei axe în care se poate face mai mult. Directiva privind infrastructurile critice va fi revizuită după trei ani, pentru a se evalua impactul acesteia și necesitatea de a include și alte sectoare, de exemplu sectorul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC). Planul de acțiune privind securitatea explozivilor ar trebui revizuit și, de asemenea, ar trebui evaluată eficacitatea sa.

( Vor continua activitățile de consolidare a securității transporturilor, în special prin dezvoltarea unor noi tehnologii care să contracareze eforturile teroriștilor de a se sustrage detectării (de exemplu prin utilizarea substanțelor explozive lichide sau a materialelor nemetalice). Trebuie să asigurăm securitatea pasagerilor, respectând totodată drepturile fundamentale. Implicarea părților interesate este deosebit de importantă în domeniul securității transportului.

Ar trebui înregistrate progrese în ceea ce privește standardizarea și certificarea soluțiilor în materie de securitate (de exemplu tehnologiile de detectare), ca parte a eforturilor de a dezvolta o politică europeană în materie de securitate industrială. Ar trebui instituit un proces de verificare și testare a soluțiilor în materie de securitate la nivelul UE, precum și un sistem de recunoaștere reciprocă a rezultatelor certificării.

( Una dintre principalele provocări este aceea de a asigura că legăturile dintre utilizatorii din sectorul public (inclusiv practicienii din domeniul aplicării legii), comunitatea de cercetare, furnizorii de tehnologii și sectorul tehnologic sunt consolidate și menținute, pentru a asigura o politică eficace de cercetare în materie de securitate și, astfel, a contribui la un nivel înalt de securitate.

URMăRIRE

Această axă a Strategiei UE de combatere a terorismului cuprinde aspecte cum ar fi culegerea și analiza informațiilor, împiedicarea deplasării teroriștilor și a activităților acestora, cooperarea judiciară și polițienească și combaterea finanțării terorismului.

Principalele realizări

În ultimii ani a fost convenit un număr semnificativ de instrumente care consolidează culegerea și schimbul de informații între agențiile de aplicare a legii și autoritățile judiciare ale statelor membre. Printre acestea se numără Directiva privind păstrarea datelor, integrarea cadrului Prüm în legislația UE și Decizia-cadru privind simplificarea schimbului de informații între autoritățile de aplicare a legii. Mandatul european de arestare a facilitat transferul între statele membre al persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni grave, inclusiv a unor acte de terorism[21]. A fost adoptată, de asemenea, prima etapă pentru mandatul european de obținere a probelor, care facilitează obținerea probelor în alt stat membru[22].

Funcționarea Europol a fost consolidată prin intermediul noului său cadru juridic și a fost întărită cooperarea cu Eurojust. Europol a contribuit în mod semnificativ la punerea în aplicare a multor elemente ale Strategiei de combatere a terorismului, inclusiv prin schimbul de informații și fișierele sale de lucru pentru analiză, precum și prin dezvoltarea unor instrumente mai strategice, cum ar fi Baza europeană de date privind bombele și sistemul de avertizare rapidă privind explozivii și materialele chimice, biologice, radioactive și nucleare (CBRN).

Au fost instituite dispoziții juridice pentru combaterea finanțării terorismului, în special a treia directivă privind combaterea spălării banilor. Legislația UE privind procedurile de includere pe o listă a persoanelor și entităților care au legătură cu terorismul, în scopul înghețării fondurilor acestora, a fost revizuită pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale. Această revizuire a cuprins, în special, dreptul la mecanisme reparatorii eficiente și dreptul la apărare al persoanelor și entităților în cauză, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene de Justiție. În sfârșit, Regulamentul 1889/2005[23] al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din UE contribuie la prevenirea finanțării terorismului prin monitorizarea mișcărilor de numerar la frontierele UE.

În afară de legislație, Comisia dezvoltă și măsuri de politică pentru combaterea finanțării terorismului, de exemplu orientări fără caracter obligatoriu pentru remedierea situației de vulnerabilitate a organizațiilor non-profit în ceea ce privește utilizarea abuzivă în scopul finanțării terorismului. Este preconizată lansarea unei comunicări pentru începutul anului 2011.

Viitoare provocări

Relația dintre toate aceste noi instrumente juridice pentru schimbul de informații, interacțiunea dintre ele și cele mai bune practici pentru a le utiliza sunt în prezent examinate și vor face obiectul unor comunicări distincte. Provocarea va fi aceea de a asigura că aceste instrumente răspund unor nevoi reale, astfel încât autoritățile statelor membre să poată schimba informațiile necesare pentru a preveni și a combate infracțiunile de terorism, asigurând totodată respectarea deplină a dreptului la viață privată și a normelor privind protecția datelor.

( Acest lucru necesită determinarea modalităților adecvate de a institui o politică europeană privind utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) în scopul combaterii terorismului și a criminalității organizate.

Cu privire la finanțarea terorismului, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a introdus o nouă dispoziție (articolul 75 TFUE) care poate servi ca temei juridic pentru instituirea unui cadru pentru măsuri administrative specifice, cum ar fi înghețarea fondurilor sau a activelor financiare care aparțin sau sunt deținute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal.

De asemenea, Comisia va analiza necesitatea de a adopta acte legislative la nivelul UE privind tehnicile de investigare, care sunt deosebit de relevante pentru investigarea și prevenirea infracțiunilor de terorism.

( Acest aspect ar putea fi rezolvat printr-o propunere legislativă privind un sistem cuprinzător pentru obținerea de probe în materie penală în baza principiului recunoașterii reciproce, care să acopere toate tipurile de probe, pe care Comisia o va pregăti în 2011.

O ultimă provocare în cadrul acestei axe este aceea de a asigura că politica UE în domeniul combaterii terorismului se bazează în mod adecvat pe probe și este sprijinită de cele mai bune evaluări ale amenințărilor. O parte din răspunsul la această provocare va veni din instituirea comună a unei metodologii bazate pe parametri comuni de analiză a amenințărilor la nivel european.

REACțIE

Această axă a Strategiei UE de combatere a terorismului reunește aspecte cum ar fi capacitatea civilă de reacție pentru a gestiona urmările unui atac terorist, sistemele de avertizare rapidă, gestionarea crizelor în general și asistența acordată victimelor terorismului.

Principalele realizări

Principalul element al reacției UE, care a fost dezvoltată în ultimii ani, este Mecanismul UE de protecție civilă, care asigură o reacție coordonată la orice criză, inclusiv la atacuri teroriste, valorificând capacitățile statelor membre. În plus, au fost instituite mecanisme, atât la nivelul Uniunii Europene (Înțelegerile privind coordonarea situațiilor de criză – CCA), cât și al Comisiei, în special (sistemul ARGUS), pentru a organiza o reacție coordonată la situațiile de criză. Au loc exerciții periodice pentru a pune în practică aceste înțelegeri la toate nivelurile.

Europol, are, de asemenea, un rol important în reacția la incidentele teroriste, în special când acestea au consecințe transfrontaliere. Acesta sprijină reacții coordonate la astfel de incidente prin intermediul mecanismului său de schimb de informații.

Capacitățile statelor membre de a reacționa la incidente teroriste au fost revizuite în cadrul celei de a doua runde a exercițiului de evaluare inter pares . Raportul final privind această inițiativă a fost recent adoptat și acesta furnizează statelor membre o serie de recomandări concrete pentru a-și îmbunătăți eforturile. Acestea se referă la chestiuni structurale, comunicări, cooperare îmbunătățită și contact cu publicul[24].

Având în vedere implicațiile potențiale grave ale eventualității în care teroriștii obțin materiale chimice, biologice, radioactive și nucleare (CBRN), din 2006, Comisia face eforturi pentru a asigura o protecție mai eficientă pentru aceste materiale. În iunie 2009, Comisia a adoptat o comunicare și un proiect de plan de acțiune al UE privind materialele CBRN, care au fost aprobate de Consiliu în noiembrie 2009. Planul de acțiune al UE privind materialele CBRN constă în 130 de acțiuni specifice în domeniul prevenirii, detectării și reacției la incidentele CBRN și instituie un program clar de activitate pentru statele membre și pentru UE în anii viitori[25]. În ceea ce privește nivelul de pregătire și capacitatea de reacție, acestea cuprind asigurarea faptului că riscurile CBRN sunt luate în considerare în planificarea de urgență, organizarea periodică de exerciții CBRN, consolidarea măsurilor de contracarare și îmbunătățirea fluxurilor de informații.

Comisia a sprijinit în mod constant victimele atacurilor teroriste, inclusiv prin activități de finanțare menite să le îmbunătățească situația. În ultimii cinci ani, au fost puse la dispoziție aproximativ 5 milioane EUR pentru sprijinirea victimelor terorismului. Comisia finanțează, de asemenea, o Rețea a asociațiilor victimelor terorismului. Obiectivul principal al acestei rețele este de a stimula cooperarea transnațională între asociațiile victimelor terorismului și de a consolida reprezentarea intereselor victimelor la nivelul UE.

Viitoare provocări

În prezent se află în curs o evaluare a politicii UE în materie de protecție civilă, care va furniza informații privind acțiunile viitoare. Comisia analizează, de asemenea, modalități de a consolida coordonarea și cooperarea pentru a facilita protecția consulară, în special în timpul situațiilor de criză, și va prezenta o comunicare în acest sens în toamna acestui an.

( Rolul UE în gestionarea crizelor și catastrofelor va trebui consolidat în continuare, în special prin dezvoltarea capacității de reacție rapidă a UE, pe baza instrumentelor pentru ajutor umanitar și protecție civilă existente.

Punerea în aplicare a Planului de acțiune privind materialele CBRN constituie o prioritate. Structurile de sprijin al punerii în aplicare a Planului de acțiune privind materialele CBRN au fost create la începutul anului 2010, iar activitățile în acest sens continuă. Comisia va sprijini punerea în aplicare și prin cereri de propuneri punctuale în cadrul programului financiar creat pentru a sprijini combaterea terorismului și a criminalității organizate.

Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm precizează că, în 2011, Comisia va face o propunere legislativă de creare a unui instrument cuprinzător pentru protecția victimelor, inclusiv a victimelor terorismului.

( Un nou element important este clauza de solidaritate, introdusă în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (articolul 222). Vor trebui stabilite rapid normele metodologice de aplicare pentru acest mecanism obligatoriu.

Aspecte orizontale

Pe lângă cele patru axe ale Strategiei de combatere a terorismului din 2005, pentru punerea în aplicare a acesteia sunt importante o serie de aspecte orizontale. Printre acestea se numără respectarea drepturilor fundamentale, cooperarea cu partenerii externi în domeniul combaterii terorismului și finanțarea.

Respectarea drepturilor fundamentale

Respectarea drepturilor fundamentale și statul de drept se află în centrul abordării UE privind combaterea terorismului. Măsurile de combatere a acestui flagel trebuie întotdeauna întreprinse cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale. UE trebuie să dea un exemplu în acest sens, iar Carta Drepturilor Fundamentale a UE trebuie să ghideze toate politicile UE. Aceasta nu este doar o cerință juridică, ci și o condiție esențială pentru promovarea încrederii reciproce între autoritățile naționale și în rândul publicului larg. Prin urmare, Comisia se străduiește să asigure faptul că toate instrumentele utilizate în combaterea terorismului respectă deplin drepturile fundamentale. În special, trebuie asigurat faptul că schimbul de informații în scopul combaterii terorismului respectă drepturile consacrate în Carta Drepturilor Fundamentale, în special protecția datelor cu caracter personal, precum și în legislația UE din acest domeniu. Mai mult, Comisia se angajează să asigure că politicile sale promovează incluziunea și participarea și că nu stigmatizează niciun grup anume de persoane.

În acest context, se poate face referire la un raport pregătit de Comisie în 2009, care oferă o sinteză a răspunsurilor statelor membre la un chestionar privind dreptul penal, dreptul administrativ/procedural și drepturile fundamentale în combaterea terorismului[26]. Este important să se urmărească evoluțiile din statele membre, inclusiv căile de atac introduse împotriva măsurilor de combatere a terorismului adoptate de instanțele naționale, și să se tragă concluzii pentru elaborarea unor politici sustenabile în acest domeniu la nivelul UE.

( Prioritatea va fi de a asigura că orice act legislativ sau acțiune ale UE în acest domeniu respectă Carta Drepturilor Fundamentale, inclusiv legislația de punere în aplicare instituită de statele membre.

Cooperare internațională și parteneriate cu țări terțe

În urma evenimentelor din septembrie 2001, multe eforturi s-au concentrat asupra creării condițiilor juridice și ale cadrului politic necesare pentru o cooperare consolidată cu partenerii externi ai UE în domeniul combaterii terorismului. Aceasta a însemnat desfășurarea activităților prin intermediul unor organizații și organisme internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și G8, precum și dezvoltarea unor parteneriate strânse cu o serie de țări terțe, în special cu Statele Unite.

Organizația Națiunilor Unite și-a dezvoltat propria strategie globală de combatere a terorismului, care a fost adoptată de Adunarea Generală în septembrie 2006. Consiliul Europei și OSCE sunt implicate, de asemenea, în inițiative de combatere a terorismului. Și G8 a fost activ în acest domeniu, în special prin intermediul grupului Roma/Lyon și al Grupului de acțiune privind combaterea terorismului.

De asemenea, există legături între politicile dezvoltate pentru securitatea internă în cadrul Uniunii Europene și dimensiunile internaționale ale acestora. De exemplu, Planul de acțiune al UE privind materialele CBRN este legat de eforturile mondiale de a combate proliferarea armelor de distrugere în masă. Există, de asemenea, strânse legături între planul de acțiune și Inițiativa globală pentru combaterea terorismului nuclear. În plus, funcționarea regimului UE pentru controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare contribuie semnificativ la limitarea accesului actorilor statali și nestatali la materiale care ar putea fi utilizate pentru fabricarea armelor chimice, biologice sau nucleare. Comisia conduce acțiunile în acest domeniu.

Relația cu Statele Unite ocupă un loc special în eforturile UE de combatere a terorismului. În 2009 și 2010 au fost adoptate mai multe declarații comune, în special declarația comună UE-SUA cu privire la închiderea centrului de detenție de la Guantanamo Bay și viitoarea cooperare în combaterea terorismului, declarația comună UE-SUA privind consolidarea cooperării transatlantice în domeniul justiției, libertății și securității, Declarația de la Toledo privind securitatea aviatică și o declarație UE-SUA din 2010 privind combaterea terorismului. De asemenea, au fost convenite o serie de acorduri importante cu UE. Printre acestea se numără două acorduri de cooperare cu Europol, un acord de cooperare cu Eurojust și un acord privind registrele cu numele pasagerilor (PNR). Un acord privind Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP) a fost recent finalizat. Toate aceste acorduri au urmărit asigurarea faptului că informațiile necesare pentru prevenirea terorismului sunt disponibile autorităților relevante de aplicare a legii, în conformitate cu cerințele juridice ale UE. De asemenea, acorduri privind transferul datelor PNR au fost semnate cu Canada și Australia.

Au fost luate o serie de măsuri concrete și la nivel de experți, pentru a îmbunătăți cooperarea practică cu partenerii noștri pe teme de combatere a terorismului, inclusiv organizarea, la sfârșitul anului 2008, a seminarului de experți UE-SUA privind securitatea explozivilor. De atunci, în 2010 au fost organizate și alte seminare de experți UE-SUA privind explozivii, protejarea infrastructurii critică și prevenirea extremismului violent. În sfârșit, cooperarea între UE și SUA în materie de combatere a terorismului se desfășoară pe teren în mai multe țări terțe și în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite.

( Principala provocare va fi dezvoltarea în continuare a canalelor și mecanismelor de cooperare cu partenerii externi, în special cu SUA, care vor permite UE să se angajeze mai eficient și mai structurat cu acești parteneri, atât la nivel strategic, cât și la nivel practic. O astfel de cooperare consolidată nu ar trebui să se concentreze numai pe aspectele de securitate internă, ci și pe țări terțe și regiuni identificate drept priorități comune în combaterea amenințărilor teroriste, cum ar fi Afganistan, Pakistan, Irak, Yemen, Somalia sau regiunea Sahel. Agențiile UE, în special Europol și Eurojust, ar trebui să fie în continuare strâns implicate în cooperarea cu partenerii externi, pentru a întări valoarea adăugată a UE.

Astfel de eforturi ar trebui să ia în considerare cercetările privind situația socio-economică a țărilor respective pentru a evidenția posibilele rădăcini ale radicalizării sau ale recrutării pentru terorism, precum și capacitățile de reacție interne, iar la baza dialogului cu partenerii relevanți ar trebui să stea drepturile fundamentale.

Finanțare

Din ce în ce mai mult finanțarea s-a dovedit a fi o parte importantă de sprijin atât pentru politicile UE de combatere a terorismului, cât și pentru eforturile statelor membre. Pentru acțiunile în cadrul UE, o astfel de finanțare a fost furnizată prin programul Securitate și protecția libertăților, care cuprinde programul specific pentru prevenirea, pregătirea și gestionarea consecințelor terorismului și ale altor riscuri legate de securitate și programul privind prevenirea și combaterea criminalității[27]. În perioada 2007-2013, o sumă totală de 745 milioane EUR a fost pusă la dispoziție pentru sprijinirea politicilor de combatere a terorismului și a criminalității organizate. Zeci de proiecte de sprijinire a punerii în aplicare a strategiei UE de combatere a terorismului au fost finanțate din aceste programe, iar numărul de cereri continuă să crească.

( Comisia va face propuneri privind finanțarea pentru perioada de după 2013 în contextul următorului cadru financiar multianual și va analiza fezabilitatea creării unui Fond pentru securitatea internă.

În ceea ce privește acțiunile externe, în 2006 a fost creat Instrumentul de stabilitate, care îi oferă UE un mijloc de a rezolva o serie de provocări globale la adresa securității, inclusiv combaterea rețelelor teroriste transnaționale. În 2010, aproximativ 22 milioane EUR au fost puse la dispoziție pentru cooperarea în materie de securitate în mai multe regiuni în care amenințarea terorismului a crescut.

PERSPECTIVE

Evaluarea principalelor realizări întreprinsă în prezenta comunicare arată că în anii viitori trebuie depuse eforturi importante, în special în domeniul prevenirii terorismului și al protejării populației UE împotriva unor posibile atacuri și a consecințelor acestora. Eforturile Uniunii Europene în acest domeniu ar trebui să se concentreze asupra acestui punct, iar Comisia va analiza provocările identificate mai în detaliu în cadrul strategiei mai largi privind securitate internă – este în curs de elaborare o Comunicare privind strategia de securitate internă.

Strategia de combatere a terorismului din 2005 și-a dovedit valoarea prin reunirea și încurajarea punerii în aplicare a unei serii largi de acțiuni și instrumente care au contribuit semnificativ la combaterea terorismului la nivelul UE. Avantajul unei asemenea strategii cuprinzătoare a fost că a permis Uniunii Europene să dezvolte un proces de elaborare de politici mai sistematic și mai puțin dependent de incidente. Relevanța continuă a strategiei a fost confirmată recent prin Programul de la Stockholm. Cu toate acestea, astfel cum se arată în Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm, noul cadru instituțional oferă Uniunii o ocazie fără precedent de a-și interconecta mai bine diferitele instrumente de combatere a terorismului, precum și dimensiunile internă și externă. Deși relevanța și principala abordare urmată de strategie în sine sunt indiscutabile, este momentul să mergem un pas înainte și să analizăm atât punerea în aplicare a strategiei la nivel național, cât și modalitățile de a garanta că aceasta continuă să fie de actualitate și în pas cu ultimele evoluții în domeniu. În această activitate, ar trebui acordată o considerație specială noii structuri instituționale create în temeiul Tratatului de la Lisabona.

Pentru a sprijini acest lucru, Comisia va lansa un studiu pentru a evalua mai în detaliu politicile și prioritățile actuale, care ar trebui să fie disponibil pentru evaluarea intermediară a Programului de la Stockholm. Acest lucru este important pentru a oferi tuturor actorilor-cheie de la nivelul UE – Consiliul, Parlamentul, Comisia – o viziune și o înțelegere comună a viitoarelor priorități în domeniul combaterii terorismului.

***

[1] Pentru cele mai recente cifre, a se vedea Raportul Europol din 2010 privind situația terorismului și evoluția acesteia (TE-SAT), disponibil online la adresa http://www.europol.europa.eu/publications.

[2] JO C 115, 4.5.2010, p. 1.

[3] COM(2010) 171 final din 20 aprilie 2010.

[4] Doc. 14469/4/05 din 30 noiembrie 2005.

[5] SEC(2010)…..

[6] Ultima situație completă a tuturor acțiunilor care trebuiau finalizate, elaborată în 2007 (doc. 7233/1/07), consta în 140 de diferite puncte de acțiune, iar cea mai recentă situație a punctelor de acțiune restante (doc. 15358/09 elaborat în noiembrie 2009) cuprinde încă 50 de puncte de acțiune.

[7] JO C 115, 4.5.2010, p. 24.

[8] JO L 164, 22.6.2002, p.3.

[9] Decizia-cadru 2008/919/JAI, adoptată la 28 noiembrie 2008, JO L 330, 9.12.2008, p. 21.

[10] În scopul de sprijini autoritățile de aplicare a legii în acest domeniu, Comisia a comandat două studii care vor contribui la dezvoltarea politicii și vor servi ca fundament al deciziei de a adopta măsuri practice de pentru a combate utilizarea internetului în scopuri teroriste:

- măsuri nelegislative pentru prevenirea distribuirii pe internet a informațiilor cu conținut radical violent, inclusiv cooperarea între ONG-uri și autoritățile de aplicare a legii;

- metodologii și instrumente tehnologice adaptate pentru detectarea eficientă a informațiilor cu conținut radical violent pe internet.

Rezultatele acestor studii sunt preconizate pentru 2011.

[11] Strategia UE pentru combaterea radicalizării și recrutării pentru terorism a fost revizuită în noiembrie 2008 (CS / 2008 / 15175).

[12] Crearea unui post de coordonator pentru combaterea terorismului (CCT) a fost convenită de Consiliul European în reuniunea acestuia de la 25 martie 2004 în cadrul unei declarații privind terorismul, adoptată ca reacție la atentatele cu bombă din Madrid. CCT își desfășoară activitatea în cadrul Secretariatului Consiliului, coordonează activitățile Consiliului de combatere a terorismului și, ținând seama în mod corespunzător de responsabilitățile Comisiei, efectuează o supraveghere a tuturor instrumentelor aflate la dispoziția Uniunii pentru a prezenta rapoarte periodice Consiliului și a da curs deciziilor acestuia.

[13] COM(2005) 313 din 21 septembrie 2005.

[14] JO L 69, 16.3.2005.

[15] COM(2009) 149 final din 30 martie 2009.

[16] COM(2010) 311 final din 15 iunie 2010.

[17] Doc. 8109/08.

[18] Disponibil online la adresa: http://www.esrif.eu.

[19] JO L 117, 4.5.2005, p. 13.

[20] JO L 360, 19.12.2006, p. 64.

[21] Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, JO L 190, 18.7.2002, p. 1.

[22] Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2008 privind mandatul european de obținere a probelor în scopul obținerii de obiecte, documente și date în vederea utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală, JO L 350, 30.12.2008, p. 72.

[23] JO L 309, 25.11.2005, p. 9.

[24] Doc. 8568/10.

[25] Doc. 15505/1/09.

[26] SEC(2009) 225 din 19 februarie 2009.

[27] JO L 58, 24.2.2007, p. 1.