14.6.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 151/1

---

REGULAMENTUL (UE) 2018/858 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018

privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), piața internă cuprinde o zonă fără frontiere interne, în cadrul căreia se asigură libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalului. Normele pieței interne ar trebui să fie transparente, simple, coerente și eficiente, oferind astfel securitate juridică și claritate în beneficiul întreprinderilor și al consumatorilor.

(2)	În acest scop, Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a instituit un cadru UE cuprinzător pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective.

(3)

În 2013, Comisia a efectuat o evaluare a cadrului juridic al Uniunii pentru omologarea de tip a autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, care a arătat că prin Directiva 2007/46/CE s-a instituit un cadru adecvat pentru realizarea principalelor obiective de armonizare, funcționare eficace a pieței interne și concurență loială și a concluzionat că, prin urmare, acest cadru ar trebui să se aplice în continuare.

(4)

Respectiva evaluare a concluzionat, de asemenea, că este necesar, cu toate acestea, să se introducă dispoziții privind supravegherea pieței pentru a completa cerințele de omologare de tip, să se clarifice procedurile de rechemare și cele de salvgardare, precum și condițiile pentru acordarea de extinderi ale omologărilor pentru tipuri de vehicule existente, să se îmbunătățească punerea în aplicare a cadrului de omologare de tip prin armonizarea și consolidarea procedurilor pentru omologarea de tip și pentru conformitatea procedurilor de producție aplicate de autoritățile statelor membre și de serviciile tehnice, să se delimiteze clar rolurile și responsabilitățile operatorilor economici din lanțul de aprovizionare, precum și ale autorităților și ale părților implicate în punerea în aplicare a cadrului, garantând independența autorităților și părților respective și prevenind conflictele de interese, precum și că este necesar să se îmbunătățească gradul de adecvare al sistemelor alternative de omologare (omologări naționale pentru serii mici și omologări naționale individuale ale vehiculelor) și gradul de adecvare al procesului de omologare de tip în mai multe etape în scopul de a asigura flexibilitatea necesară pentru piețele de nișă și pentru întreprinderile mici și mijlocii, fără însă a afecta condițiile de concurență echitabile.

(5)

În plus, recente dificultăți la punerea în aplicare a cadrului pentru omologarea UE de tip au scos la iveală anumite deficiențe și au demonstrat că este nevoie de o revizuire fundamentală a acestuia pentru a asigura un cadru de reglementare solid, transparent, previzibil și sustenabil care să garanteze un nivel ridicat de siguranță și de protecție a sănătății și a mediului.

(6)

Prezentul regulament introduce o serie de garanții care să preîntâmpine aplicarea necorespunzătoare a cerințelor impuse în procesul de acordare a omologării vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate. Pentru a evita abuzurile în cadrul procesului de omologare în viitor, este important ca respectivele garanții să fie eficace.

(7)

Prezentul regulament stabilește norme și principii armonizate pentru omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, precum și pentru omologarea individuală a vehiculelor, în vederea asigurării bunei funcționări a pieței interne, în interesul companiilor și al consumatorilor și pentru a oferi un nivel ridicat de siguranță și de protecție a sănătății și a mediului.

(8)

Prezentul regulament stabilește cerințele tehnice și administrative pentru omologarea de tip a autovehiculelor pentru transportul de persoane (categoria M) și a autovehiculelor pentru transportul de marfă (categoria N) și a remorcilor acestora (categoria O), precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de siguranță și de performanță de mediu.

(9)

Autoritățile naționale ar trebui să asigure aplicarea și respectarea cerințelor prezentului regulament într-un mod uniform la nivelul Uniunii pentru a asigura condiții de concurență echitabile și pentru a se evita aplicarea unor standarde divergente la nivelul Uniunii. Acestea ar trebui să coopereze pe deplin cu forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii (denumit în continuare „forumul”) și cu Comisia în ceea ce privește activitățile de audit și de supraveghere ale acesteia.

(10)

Prezentul regulament ar trebui să consolideze actualul cadru pentru omologarea UE de tip, în special prin introducerea unor dispoziții privind supravegherea pieței. Supravegherea pieței în sectorul autovehiculelor ar trebui introdusă prin precizarea obligațiilor care revin operatorilor economici din lanțul de aprovizionare, a responsabilităților autorităților de aplicare a legii din statele membre, precum și a măsurilor care urmează a fi luate în cazul în care pe piață sunt întâlnite produse din industria autovehiculelor care prezintă riscuri grave pentru siguranță sau pentru mediu, care subminează protecția consumatorilor sau care nu îndeplinesc cerințele de omologare de tip.

(11)

Pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a cerințelor de omologare de tip, dispozițiile actuale privind conformitatea producției ar trebui să fie consolidate, printre altele, prin stabilirea unor audituri periodice obligatorii privind metodele de control al conformității și conformitatea continuă a produselor din industria autovehiculelor în cauză, precum și prin consolidarea cerințelor privind competența, obligațiile și activitățile serviciilor tehnice care efectuează încercările de omologare de tip pentru întregul vehicul sub responsabilitatea autorităților de omologare. Buna funcționare a serviciilor tehnice este crucială pentru a asigura un nivel ridicat de siguranță și de protecție a sănătății, precum și încrederea cetățenilor în sistem. Criteriile pentru desemnarea serviciilor tehnice prevăzute în Directiva 2007/46/CE ar trebui să fie mai detaliate în prezentul regulament pentru a garanta aplicarea lor consecventă în toate statele membre. Metodele de evaluare a serviciilor tehnice în statele membre au tendința de a varia progresiv, având în vedere complexitatea sporită a activității acestora. Prin urmare, este necesar să se prevadă obligații procedurale care să asigure un schimb de informații și de monitorizare a practicilor din statele membre pentru evaluarea, desemnarea, notificarea și monitorizarea serviciilor tehnice ale acestora. Aceste obligații procedurale existente ar trebui să elimine discrepanțele în ceea ce privește metodele utilizate și în ceea ce privește interpretarea criteriilor pentru desemnarea serviciilor tehnice. Pentru a se asigura o supraveghere adecvată și condiții de concurență echitabile la nivelul Uniunii, evaluarea unui serviciu tehnic solicitant ar trebui să includă o evaluare la fața locului.

(12)

În cazul omologărilor de tip în mai multe etape, este esențial să se verifice că modificările efectuate înainte de ultima etapă a completării nu afectează funcționarea sistemelor omologate de tip, a componentelor sau a unităților tehnice separate omologate într-un mod care ar invalida omologarea de tip acordată anterior.

(13)

Necesitatea controlului și a monitorizării serviciilor tehnice a crescut, deoarece progresul tehnic a sporit riscul ca serviciile tehnice să nu dețină competențele necesare pentru testarea tehnologiilor sau dispozitivelor nou-apărute în cadrul domeniului pentru care au fost desemnate. Având în vedere că progresul tehnic scurtează ciclurile produselor și întrucât intervalele dintre evaluările la fața locului în scop de supraveghere și cele de monitorizare variază, valabilitatea desemnării serviciilor tehnice ar trebui să fie limitată în timp, fapt ce ar trebui să asigure o evaluare periodică a competenței serviciilor tehnice.

(14)

Prin urmare, desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice de către statele membre, în conformitate cu criterii detaliate și stricte, ar trebui să intre sub incidența controalelor în materie de supraveghere, printre altele ca o condiție pentru reînnoirea desemnării acestora. Poziția serviciilor tehnice în raport cu producătorii ar trebui să fie consolidată, inclusiv dreptul și obligația acestora de a efectua inspecții neanunțate în fabrici și de a efectua teste fizice sau încercări de laborator ale produselor din industria autovehiculelor care fac obiectul prezentului regulament, pentru a asigura conformarea continuă a producătorilor după primirea omologării de tip pentru produsele lor din industria autovehiculelor.

(15)

Pentru a spori transparența și încrederea reciprocă și pentru a alinia și dezvolta mai bine criteriile pentru evaluarea, desemnarea și notificarea serviciilor tehnice, precum și procedurile de extindere și de reînnoire, statele membre ar trebui să coopereze atât între ele, cât și cu Comisia. Statele membre ar trebui să se consulte reciproc și cu Comisia cu privire la chestiuni cu relevanță generală pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și să se informeze reciproc, precum și să informeze Comisia. Este important ca statele membre și Comisia să utilizeze un sistem comun de schimb electronic securizat ca mijloc de a facilita și a consolida cooperarea administrativă după perioade de punere în aplicare adecvate pentru a face gestionarea schimbului de informații mai eficientă și mai eficace pe baza unor proceduri simple și unificate. Pentru a facilita accesibilitatea și transparența, informațiile ar trebui să fie disponibile sub formă de date structurate accesibile prin căutare electronică.

(16)

În cazul în care desemnarea unui serviciu tehnic se bazează pe acreditare în sensul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4), este necesar ca organismele de acreditare și autoritățile de omologare însărcinate cu desemnarea să facă schimb de informații relevante pentru evaluarea competenței serviciilor tehnice.

(17)	Statele membre ar trebui să poată să perceapă taxe pentru desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice, pentru a se asigura sustenabilitatea monitorizării acestor servicii tehnice de către statele membre și pentru a stabili condiții de concurență echitabile pentru serviciile tehnice.

(18)	În cazul în care, în pofida măsurilor luate de către statele membre pentru a asigura aplicarea permanentă și coerentă a acestor cerințe, competența unui serviciu tehnic este incertă, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a investiga cazuri individuale.

(19)

Pentru a asigura faptul că încercările și rapoartele furnizate de către serviciile tehnice nu sunt influențate de circumstanțe nelegitime, este important ca organizarea și funcționarea serviciilor tehnice să asigure o deplină imparțialitate și independență. Pentru a fi în măsură să își ducă la îndeplinire sarcinile într-un mod coerent și sistematic, serviciile tehnice ar trebui să dispună de un sistem de management satisfăcător, care să includă dispoziții privind secretul profesional. Pentru a permite serviciilor tehnice să își îndeplinească sarcinile în mod corespunzător, personalul acestora ar trebui să prezinte întotdeauna un nivel adecvat de cunoștințe, competențe și independență.

(20)

Se impune un mecanism solid de asigurare a conformității pentru a garanta îndeplinirea cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Respectarea cerințelor în materie de omologare de tip și de conformitate a producției din legislația care reglementează sectorul autovehiculelor ar trebui să rămână principala responsabilitate a autorităților de omologare, întrucât aceasta este o obligație strâns legată de omologarea de tip și presupune o cunoaștere detaliată a conținutului său. Prin urmare, este important ca performanța autorităților de omologare să fie verificată periodic.

(21)

Pentru a asigura respectarea prezentului regulament, pentru a garanta aplicarea sa uniformă pe întreg teritoriul Uniunii și pentru a facilita schimbul de bune practici, Comisia ar trebui să organizeze și să efectueze evaluări ale procedurilor instituite de autoritățile de omologare în conformitate cu prezentul regulament. Rezultatele unor astfel de evaluări, inclusiv orice recomandare fără caracter obligatoriu, ar trebui discutate în cadrul forumului. Evaluările ar trebui să fie efectuate periodic ținând seama de principiul proporționalității, de numărul și de varietatea omologărilor de tip acordate și de orice situații de neconformitate descoperită în timpul verificării conformității.

(22)

Pentru a garanta eficacitatea evaluării Comisiei, reducând, în același timp, sarcina administrativă, este important ca autoritățile de omologare și Comisia să coopereze în mod eficient în timpul evaluării, în special în timpul evaluării la sediul autorității de omologare în cauză. Evaluările Comisiei ar trebui să se desfășoare în conformitate cu legislația aplicabilă, respectând, printre altele, perioadele de lucru sau limba autorităților naționale. Costurile generate de aceste evaluări ar trebui să fie suportate de Comisie, inclusiv cele legate de traducerea documentelor.

(23)

Sistemul de verificare a conformității este în curs de consolidare prin recunoașterea unui proces oficial de acreditare a serviciilor tehnice sau prin introducerea unor evaluări inter pares periodice în ceea ce privește evaluarea și monitorizarea serviciilor tehnice de către autoritățile de omologare. În acest mod se urmărește să se asigure aplicarea unui nivel uniform de calitate și rigoare de către toate autoritățile de omologare în asigurarea respectării cerințelor de omologare de tip.

(24)

O coordonare mai strânsă între autoritățile naționale, prin intermediul schimbului de informații și al evaluărilor coordonate sub conducerea unei autorități de coordonare este fundamentală pentru a asigura un nivel constant ridicat de siguranță și de protecție a mediului și a sănătății în cadrul pieței interne. Aceasta ar conduce, de asemenea, la o utilizare mai eficientă a unor resurse limitate la nivel național. În acest scop, ar trebui să se constituie un forum consultativ pentru statele membre și Comisie având drept obiectiv promovarea celor mai bune practici, schimbul de informații și coordonarea activităților legate de asigurarea respectării legislației în materie de omologare de tip. Cooperarea între statele membre în acest domeniu, care, în prezent, are loc într-un cadru neoficial, ar fi avantajată de un cadru la un nivel mai oficial. Forumul ar trebui să fie alcătuit din reprezentanți desemnați de statele membre din partea autorităților lor de omologare și a autorităților de supraveghere a pieței. Reprezentanții care participă la o anumită reuniune ar trebui selectați în funcție de aspectele discutate în cadrul forumului. Pentru a beneficia de o serie de opinii și contribuții, este util ca anumiți observatori externi să fie invitați în mod regulat la forum, ori de câte ori activitățile acestor observatori sunt relevante pentru aspectele care urmează să fie discutate.

(25)

Pentru a evita potențialele conflicte de interes, autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să fie autonome unele față de celelalte în desfășurarea sarcinilor lor. În cazul în care un stat membru alege să pună aceste autorități în domeniul de competență al aceleiași organizații, ar trebui cel puțin să se asigure că respectiva organizație posedă structuri care să asigure faptul că activitățile autorităților rămân distincte unele față de celelalte în ceea ce privește gestiunea lor directă și procedura decizională.

(26)

Normele privind supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective. Respectivele norme nu împiedică statele membre să aleagă autoritățile competente care urmează să îndeplinească sarcinile respective. Competența în materie de supraveghere a pieței poate fi repartizată mai multor autorități naționale pentru a ține seama de sistemele naționale de supraveghere a pieței din statele membre instituite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008. O coordonare și o monitorizare eficientă la nivelul Uniunii și la nivel național ar trebui să garanteze punerea în aplicare a noului cadru de omologare de tip și de supraveghere a pieței de către autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței.

(27)	Prezentul regulament este necesar să includă norme privind supravegherea pieței, pentru a consolida drepturile și obligațiile autorităților naționale, pentru a asigura o coordonare efectivă a activităților lor de supraveghere a pieței și pentru a clarifica procedurile aplicabile.

(28)	Este necesar ca autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile de omologare să își poată îndeplini în mod corespunzător sarcinile prevăzute în prezentul regulament. Statele membre ar trebui, în special, să le pună la dispoziție resursele necesare în acest scop.

(29)

În vederea sporirii transparenței în procesul de omologare și pentru a facilita schimbul de informații și verificarea independentă de către autoritățile de supraveghere a pieței, autoritățile de omologare și Comisie, documentația privind omologarea de tip ar trebui să fie furnizată în format electronic și pusă la dispoziția publicului, sub rezerva derogărilor privind protecția secretelor comerciale și protecția datelor cu caracter personal.

(30)

Obligațiile autorităților naționale privind supravegherea pieței prevăzute în prezentul regulament sunt mai specifice decât cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Acesta este rezultatul nevoii de a se ține seama de particularitățile cadrului de omologare de tip și de necesitatea de a completa acest cadru cu un mecanism eficace de supraveghere a pieței, care să asigure verificarea temeinică a conformității produselor din industria autovehiculelor reglementate de prezentul regulament. Pentru a asigura funcționarea cadrului, este esențial ca autoritățile de supraveghere a pieței să verifice conformitatea produselor din industria autovehiculelor, indiferent dacă omologarea de tip a acestora a fost acordată anterior sau ulterior datei intrării în vigoare a prezentului regulament.

(31)

Pentru buna funcționare a supravegherii pieței este esențială verificarea conformității vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate de pe piață, pe baza unei evaluări solide a riscurilor. Respectiva verificare a conformității, alături de instituirea unui număr minim de verificări pe an ale vehiculelor, ar contribui, de asemenea, la punerea în aplicare efectivă la nivelul Uniunii a obligațiilor privind supravegherea pieței.

(32)

Având în vedere particularitățile și riscurile potențiale legate de emisii, o parte corespunzătoare din numărul minim de verificări ar trebui să fie repartizată pentru verificările legate de emisii. În scopul de a asigura deplina conformitate a vehiculelor, fiecare verificare unică ar trebui să includă verificarea faptului că toate cerințele pentru omologarea de tip care se aplică vehiculului supus încercării în ceea ce privește emisiile au fost îndeplinite.

(33)

Orice încercare efectuată pe orice vehicul în orice stat membru ar trebui să poată să fie utilizată în scopul luării de măsuri corective și restrictive într-un alt stat membru. Rezultatele verificărilor vehiculelor efectuate în interiorul unui stat membru ar trebui să fie considerate adecvate în scopul invocării de măsuri corective și restrictive într-un alt stat membru. Prin urmare, nu ar trebui să fie necesar transportul fizic al vehiculelor în cauză în scopul niciunei verificări efectuate în numele unui alt stat membru.

(34)

Este deosebit de important ca autoritățile naționale și Comisia să considere încercările și inspecțiile de verificare a conformității în funcționare a vehiculelor ca fiind parte a procedurii de verificare a conformității. Selectarea vehiculelor care urmează să facă obiectul respectivei verificări a conformității ar trebui să se bazeze pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor, care ia în considerare gravitatea unei posibile neconformități, probabilitatea producerii acesteia, precum și alți posibili indicatori, cum ar fi introducerea vehiculelor cu tehnologii noi instalate, orice istoric sau rapoarte anterioare de neconformitate, rezultatele încercării de teledetecție și preocupările exprimate de către părți terțe recunoscute.

(35)

În plus, pentru a verifica conformitatea cu cerințele relevante, Comisia ar trebui să organizeze și să efectueze încercări și inspecții de verificare a conformității care sunt independente de cele efectuate de statele membre în temeiul obligațiilor lor naționale de supraveghere a pieței. În cazul în care astfel de încercări și inspecții se efectuează pe vehiculele înmatriculate, de comun acord cu titularul certificatului de înmatriculare al vehiculului, este important să se țină seama de faptul că vehiculele modificate ar putea să nu fie adecvate pentru o astfel de verificare a conformității. De asemenea, este important să se ia în considerare implicațiile pentru titularul certificatului de înmatriculare al vehiculului, în special în cazul în care titularul este o persoană fizică, caz în care modalitatea adecvată de selectare a vehiculelor este fie prin intermediul unei invitații publice, fie prin intermediul autorităților statelor membre. În cazul în care respectivele încercări și inspecții stabilesc faptul că există o neconformitate sau în cazul în care se constată că o omologare de tip a fost acordată pe baza unor date incorecte, Comisia ar trebui să aibă dreptul de a iniția acțiuni de remediere la nivelul Uniunii pentru a restabili conformitatea vehiculelor respective și de a investiga motivele pentru care omologarea de tip a fost incorectă. Ar trebui asigurată finanțarea corespunzătoare de la bugetul general al Uniunii pentru a permite efectuarea unor astfel de încercări și inspecții de verificare a conformității.

(36)

Pentru a sprijini statele membre în sarcina care le revine de a detecta dispozitivele de manipulare, Comisia a publicat, la 26 ianuarie 2017, Orientări privind evaluarea strategiilor auxiliare de control al emisiilor și prezența dispozitivelor de manipulare în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 715/2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6). În concordanță cu respectivele orientări, activitățile de încercare ale Comisiei, ale autorităților de omologare de tip și ale serviciilor tehnice în scopul detectării dispozitivelor de manipulare ar trebui să aibă în continuare un caracter imprevizibil și ar trebui să includă, de asemenea, condiții de încercare modificate care implică variații ale condițiilor fizice și ale parametrilor de încercare.

(37)

Pentru a se asigura un nivel ridicat de siguranță în funcționarea vehiculelor, pentru a asigura protecția ocupanților acestora și a altor participanți la trafic și pentru a asigura protecția mediului și a sănătății, ar trebui continuată armonizarea și adaptarea la progresele tehnice și științifice a cerințelor tehnice și a standardelor de mediu aplicabile vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate.

(38)

Atingerea obiectivului prezentului regulament nu ar trebui afectată de faptul că anumite sisteme, componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente pot fi instalate pe vehicule sau în acestea după ce vehiculele respective au fost introduse pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune. Prin urmare, ar trebui luate măsuri adecvate pentru a garanta că sistemele, componentele, unitățile tehnice separate sau piesele și echipamentele care pot fi instalate pe vehicule sau în acestea și care pot afecta în mod semnificativ funcționarea sistemelor esențiale pentru protecția mediului sau pentru siguranța în funcționare fac obiectul controalelor de către autoritatea de omologare înainte de a fi introduse pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune.

(39)

Respectivele măsuri ar trebui să se aplice numai unui număr restrâns de piese sau echipamente. În cazul unui risc grav, Comisia ar trebui, după consultarea părților interesate, să stabilească, cu prioritate, o listă a acestor piese sau echipamente și a cerințelor corespunzătoare. Pentru elaborarea acestei liste, Comisia ar trebui să se asigure în special că piesele de schimb și echipamentele care sunt esențiale pentru controlul emisiilor și siguranță îndeplinesc specificațiile de performanță ale pieselor și echipamentelor originale. Comisia ar trebui, de asemenea, să consulte părțile interesate pe baza unui raport și să depună eforturi pentru realizarea unui echilibru echitabil între cerințele de îmbunătățire a siguranței rutiere și cele de protecție a mediului și între interesele consumatorilor, producătorilor și distribuitorilor menținând totodată concurența pe piața pieselor de schimb.

(40)

Sistemul de omologare UE de tip trebuie să permită fiecărui stat membru să confirme că fiecare tip de vehicul și fiecare tip de sistem, componentă sau unitate tehnică separată destinate tipului respectiv de vehicul au fost supuse încercărilor și inspecțiilor prevăzute în prezentul regulament pentru a se verifica conformitatea lor cu cerințele de omologare de tip prevăzute în prezentul regulament și că producătorul a obținut un certificat de omologare pentru acestea. Sistemul de omologare UE de tip obligă producătorii să producă vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate în conformitate cu tipul omologat. Un producător de vehicule trebuie să certifice acest lucru prin emiterea unui certificat de conformitate pentru fiecare vehicul. Orice vehicul care deține un certificat de conformitate valabil ar trebui să poată fi pus la dispoziție pe piață și înmatriculat în vederea utilizării în Uniune.

(41)

În vederea simplificării schimbului de informații legate de omologarea de tip între autoritățile competente și pentru a face informațiile relevante accesibile publicului, după perioadele de punere în aplicare adecvate, utilizarea de baze de date online cu posibilitate de căutare ar trebui să fie obligatorie. Pentru păstrarea datelor confidențiale, este important ca toate schimburile de date să fie efectuate prin intermediul unor protocoale securizate de schimb de date. O atenție specială ar trebui să se acorde eliminării utilizării necorespunzătoare a datelor, evitându-se inclusiv crearea de prime înregistrări multiple atunci când se utilizează certificate de conformitate în format electronic.

(42)

Conformitatea producției reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale sistemului de omologare UE de tip și, prin urmare, măsurile stabilite de producător pentru a garanta o astfel de conformitate ar trebui să fie aprobate de autoritatea competentă sau de un serviciu tehnic calificat în mod corespunzător desemnat în acest scop și să facă obiectul unei verificări periodice prin intermediul unor audituri independente periodice. În plus, autoritățile de omologare trebuie să asigure verificarea conformității continue a produselor din industria autovehiculelor în cauză.

(43)

Valabilitatea neîntreruptă a omologărilor de tip presupune ca producătorul să informeze autoritatea care a omologat tipul său de vehicul cu privire la orice modificări ale caracteristicilor tipului sau ale cerințelor de siguranță și de performanță de mediu aplicabile tipului respectiv, astfel încât să se poată verifica dacă tipul de vehicul continuă să îndeplinească toate cerințele aplicabile. De asemenea, condițiile pentru modificarea omologărilor de tip ar trebui clarificate pentru a se garanta o aplicare uniformă a procedurilor și a se asigura respectarea cerințelor de omologare de tip în întreaga Uniune, în special pentru a se asigura aplicarea strictă a normelor care fac distincție între omologările de tip modificate și omologările de tip noi. Pentru a se asigura că cele mai recente cerințe sunt implementate pe toate vehiculele noi la un anumit moment în timp, este important ca actele de reglementare enumerate în anexa II să includă nu numai data punerii în aplicare a noilor cerințe pentru noile omologări de tip, ci și data de la care noile cerințe devin obligatorii pentru punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate.

(44)

Evaluarea riscului grav pentru siguranță și a efectelor nocive pentru sănătatea publică și mediu raportate ar trebui să se desfășoare la nivel național, însă ar trebui să fie asigurată coordonarea la nivelul Uniunii în cazul în care un risc sau efect nociv raportat poate fi extins dincolo de teritoriul unui stat membru, cu scopul de a pune în comun resursele și de a asigura coerența în ceea ce privește acțiunile corective care trebuie luate pentru reducerea riscurilor sau a efectelor nocive identificate.

(45)

Pentru a se asigura că toate vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate introduse pe piață oferă un nivel ridicat de siguranță și de protecție a mediului, producătorul sau orice alt operator economic din lanțul de aprovizionare ar trebui să ia măsurile corective adecvate, inclusiv retragerea vehiculelor, în cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru utilizatori sau pentru mediu, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. Autoritățile de omologare ar trebui să fie împuternicite să evalueze și să verifice dacă aceste măsuri corective sunt adecvate. Autoritățile de omologare ale altor state membre ar trebui să aibă dreptul să adopte măsuri corective și restrictive atunci când consideră că măsurile corective luate de producător nu sunt adecvate.

(46)

În cazul în care se aplică măsuri corective, titularii certificatelor de înmatriculare pentru vehiculele afectate nu ar trebui să suporte costul reparațiilor la vehiculele lor, inclusiv în cazurile în care reparațiile au fost efectuate pe cheltuiala titularului certificatului de înmatriculare înainte de adoptarea măsurii corective. Acest lucru nu ar trebui împiedice consumatorii de a recurge la soluții bazate pe dreptul contractual, aplicabil în temeiul legislației Uniunii sau al dreptului intern.

(47)

Ar trebui să se asigure o flexibilitate corespunzătoare prin intermediul unor sisteme de omologare alternativă pentru producătorii care produc vehicule în serii mici. Aceștia ar trebui să poată beneficia de avantajele pieței interne, cu condiția ca vehiculele lor să fie conforme cu cerințele specifice de omologare UE de tip pentru vehicule produse în serii mici. Într-un număr limitat de cazuri specifice, este adecvat să se permită omologarea națională de tip pentru seriile mici. Pentru a preveni abuzurile, orice procedură simplificată pentru vehiculele produse în serii mici ar trebui să fie limitată la cazuri care implică o producție foarte restrânsă, în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, este necesară definirea precisă a conceptului de vehicule produse în serii mici, prin raportare la numărul vehiculelor fabricate, la cerințele care trebuie respectate, precum și la condițiile de introducere pe piață a vehiculelor respective. Este la fel de important să se precizeze un sistem alternativ de omologare pentru vehicule individuale, în special pentru a oferi suficientă flexibilitate în cazul omologării vehiculelor produse în mai multe etape.

(48)

Uniunea este o parte contractantă la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite din 20 martie 1958 privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul din 1958 revizuit”) (5). Uniunea a acceptat un număr semnificativ de regulamente anexate la Acordul din 1958 revizuit și, prin urmare, are obligația să accepte omologările de tip acordate în temeiul regulamentelor respective, ca fiind conforme cu cerințele echivalente din Uniune. În scopul simplificării cadrului pentru omologarea de tip, precum și pentru alinierea acestuia la cadrul internațional al Organizației Națiunilor Unite (ONU), prin Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (6), Uniunea a abrogat directivele sale de omologare de tip specifice și le-a înlocuit cu aplicarea obligatorie a regulamentelor ONU relevante. Pentru a reduce sarcinile administrative aferente procesului de omologare de tip, dacă este cazul, ar trebui să se permită producătorilor de vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate să solicite omologarea de tip direct în conformitate cu prezentul regulament, prin intermediul obținerii unei omologări în temeiul regulamentelor ONU relevante menționate în anexele la prezentul regulament.

(49)

În consecință, regulamentele ONU și amendamentele la acestea în favoarea cărora Uniunea a votat sau pe care Uniunea le aplică în conformitate cu Decizia 97/836/CE, ar trebui să fie încorporate în legislația privind omologarea UE de tip. Prin urmare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei, pentru a modifica anexele la prezentul regulament pentru a se garanta actualizarea în mod regulat a trimiterilor la regulamentele ONU și la amendamentele respective la acestea prevăzute în lista actelor de reglementare relevante.

(50)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, în special în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, se impune accesul nelimitat la informațiile referitoare la repararea și la întreținerea vehiculelor, prin intermediul unui format standardizat care să poată fi folosit pentru a obține informațiile tehnice, precum și o concurență echitabilă pe piața serviciilor care oferă aceste informații. Cerințele de furnizare a informațiilor referitoare la reparații și întreținere sunt prevăzute în prezent în Regulamentele (CE) nr. 715/2007 (7) și (CE) nr. 595/2009 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Cerințele respective ar trebui consolidate în prezentul regulament, iar Regulamentele (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 ar trebui modificate în mod corespunzător.

(51)

Progresul tehnic, introducerea de noi metode sau tehnici de diagnosticare și de reparare pentru vehicule, cum ar fi accesul de la distanță la informațiile referitoare la vehicule și programele informatice ale acestora nu ar trebui să fragilizeze obiectivul prezentului regulament cu privire la accesul operatorilor independenți la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

(52)

Pentru a garanta o concurență reală pe piața serviciilor legate de informațiile privind repararea și întreținerea vehiculelor, precum și pentru a clarifica faptul că aceste informații includ, de asemenea, informații care trebuie furnizate operatorilor independenți, alții decât reparatorii, pentru a garanta astfel că piața independentă a reparațiilor și a întreținerii vehiculelor în ansamblu poate concura cu distribuitorii autorizați, indiferent dacă producătorul de vehicule oferă aceste informații distribuitorilor și reparatorilor autorizați sau dacă folosește aceste informații pentru a efectua chiar el repararea și întreținerea, este necesar să se stabilească în detaliu informațiile care să fie furnizate în vederea accesului la informațiile privind repararea și întreținerea vehiculelor.

(53)

Pentru inspecția vehiculelor, în special pentru componentele de siguranță și de mediu ale acestora, se consideră necesar ca centrele de inspecție și autoritățile competente relevante să aibă acces la informațiile tehnice ale fiecărui vehicul, astfel cum se prevede în Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Pentru a facilita respectarea cerințelor prevăzute în directiva respectivă, operatorii independenți ar trebui să aibă acces la informațiile tehnice relevante necesare pentru pregătirea vehiculelor pentru inspecțiile tehnice auto.

(54)

Întrucât în prezent nu există nicio procedură structurată comună pentru schimbul de date privind componentele vehiculelor între producătorii de vehicule și operatorii independenți, este necesară definirea unor principii privind un astfel de schimb de date. Comitetul European de Standardizare (CEN) ar trebui să elaboreze în mod oficial o viitoare procedură structurată comună privind formatul standard al schimbului de date, cu toate că mandatul acordat CEN nu stabilește în prealabil nivelul detaliilor pe care le va furniza respectivul standard. Activitatea desfășurată de către CEN ar trebui să reflecte, în special, interesele și nevoile producătorilor de vehicule și pe cele ale operatorilor independenți și ar trebui să ia în considerare, de asemenea, soluții precum formatele de date deschise, descrise de un ansamblu de metadate bine definite, care să fie adaptate infrastructurilor privind tehnologia informației existente.

(55)

În vederea asigurării eficacității prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește cerințele de omologare de tip referitoare la performanța de mediu și de siguranță a autovehiculelor și a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (10). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(56)	Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să-i fie conferite competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(57)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectării prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Acestea ar trebui, în special, să reflecte riscul pentru siguranță, riscul pentru sănătate sau pentru mediu pe care numărul de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate neconforme puse la dispoziție pe piață l-ar putea reprezenta. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la sancțiunile impuse în fiecare an, pentru a monitoriza coerența punerii în aplicare a respectivelor norme.

(58)

În cazul în care efectuează încercări de verificare a conformității, serviciile tehnice ar trebui să fie în măsură să aleagă parametrii încercărilor în mod liber și imprevizibil în limitele prevăzute în actele de reglementare relevante. Acest lucru ar trebui să le ajute pe acestea să verifice dacă vehiculele încercate sunt conforme cu întreaga gamă de parametri, inclusiv cu parametrii care corespund cazului celui mai nefavorabil pentru încercare.

(59)

Pentru a se asigura că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate sunt conforme cu prezentul regulament în toate cazurile, acestea ar trebui să fie considerate ca nefiind conforme cu cerințele relevante în cazul în care rezultatele încercărilor nu pot fi verificate empiric de către autoritatea relevantă chiar și atunci când toți parametrii de încercare au fost reproduși sau luați în considerare. Este necesar să se impună sancțiuni operatorilor economici și serviciilor tehnice care falsifică rezultatele încercărilor sau prezintă declarații false sau date incorecte pentru omologarea de tip.

(60)

În interesul clarității, al coerenței logice și al simplificării, Directiva 2007/46/CE ar trebui abrogată și înlocuită cu prezentul regulament. Adoptarea prezentului regulament garantează că dispozițiile sunt direct aplicabile și că pot fi actualizate în timp util și într-un mod mai eficient pentru a ține cont mai bine de progresul tehnic și de evoluția reglementărilor înregistrate în contextul Acordului din 1958 revizuit.

(61)

În vederea sprijinirii măsurilor corective și restrictive la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să aibă competența de a impune amenzi administrative armonizate operatorilor economici în cazul cărora s-a constatat că au încălcat prezentul regulament, indiferent de locul în care s-a acordat inițial omologarea de tip pentru un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată. Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea procedurii, a metodelor de calcul și de colectare a amenzilor administrative pe baza principiilor stabilite în prezentul regulament.

(62)

Ori de câte ori măsurile prevăzute de prezentul regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal, aceasta ar trebui să fie efectuată în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 (12) și (CE) nr. 45/2001 (13) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și cu măsurile naționale de punere în aplicare a respectivelor regulamente. Este important ca producătorii să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a se conforma normelor privind prelucrarea și transmiterea datelor cu caracter personal care sunt generate când vehiculul este utilizat.

(63)	Pentru a permite statelor membre și autorităților naționale, precum și operatorilor economici să se pregătească pentru aplicarea noilor norme introduse de prezentul regulament, ar trebui stabilită o dată de aplicare ulterioară datei intrării în vigoare.

(64)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea dispozițiilor administrative și a cerințelor tehnice pentru omologarea de tip a vehiculelor noi din categoriile M, N și O și pentru omologarea de tip a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, precum și pentru supravegherea pieței acestor vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

(1)   Prezentul regulament stabilește dispozițiile administrative și cerințele tehnice privind omologarea de tip și introducerea pe piață a tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate noi menționate la articolul 2 alineatul (1) și privind omologările individuale ale vehiculelor.

De asemenea, prezentul regulament stabilește dispozițiile privind introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor și a echipamentelor care pot prezenta un risc major pentru funcționarea corectă a sistemelor esențiale ale vehiculelor menționate la articolul 2 alineatul (1).

(2)   Prezentul regulament stabilește cerințele pentru supravegherea pieței vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care fac obiectul omologării. De asemenea, prezentul regulament stabilește cerințele pentru supravegherea pieței pentru piesele și echipamentele pentru aceste vehicule.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică vehiculelor din categoriile M și N și remorcilor acestora din categoria O destinate utilizării pe drumurile publice, inclusiv vehiculelor din aceste categorii concepute și fabricate în una sau mai multe etape, precum și sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate, cât și pieselor și echipamentelor concepute și fabricate pentru a fi instalate pe aceste vehicule și remorcile lor.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică următoarelor vehicule:

(a)	vehiculelor agricole sau forestiere, astfel cum au fost definite în Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14);

(b)	vehiculelor cu două sau trei roți și cvadriciclurilor, astfel cum au fost definite în Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15);

(c)	vehiculelor cu șenile;

(d)	vehiculelor concepute și fabricate sau adaptate pentru a fi utilizate exclusiv de forțele armate.

(3)   Pentru următoarele vehicule, producătorul poate solicita omologarea de tip sau omologarea individuală în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca vehiculele respective să îndeplinească cerințele din prezentul regulament:

(a)	vehicule concepute și fabricate pentru a fi folosite în principal pe șantiere sau în cariere, porturi sau aeroporturi;

(b)	vehicule concepute și fabricate sau adaptate pentru a fi folosite de către serviciile de protecție civilă, serviciile de pompieri și forțele de menținere a ordinii publice;

(c)	orice vehicul autopropulsat conceput și fabricat în mod specific pentru efectuarea de lucrări care, datorită caracteristicilor sale constructive, nu este adecvat pentru transportul de persoane sau pentru transportul de marfă și care nu este un utilaj montat pe șasiul unui autovehicul.

Astfel de omologări nu aduc atingere aplicării Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16).

(4)   În temeiul prezentului regulament, producătorul poate solicita omologarea individuală pentru următoarele tipuri de vehicule:

(a)	vehicule destinate exclusiv curselor automobilistice organizate pe drum;

(b)	prototipuri de vehicule folosite în circulația rutieră, pe răspunderea unui producător, pentru a efectua un program de încercări specific, cu condiția ca acestea să fi fost special concepute și fabricate în acest scop.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament și al actelor de reglementare enumerate în anexa II, dacă nu se specifică altfel în cuprinsul acestora, se aplică următoarele definiții:

1.	„omologare de tip” înseamnă procedura prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante;

2.	„omologare UE de tip” înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante prevăzute în prezentul regulament;

3.

„omologare națională de tip” înseamnă procedura prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante prevăzute în legislația unui stat membru, valabilitatea unei astfel de omologări fiind limitată la teritoriul statului membru respectiv;

4.	„certificat de omologare de tip” înseamnă documentul prin care autoritatea de omologare certifică în mod oficial faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este omologată de tip;

5.	„certificat de conformitate” înseamnă documentul eliberat de către producător care certifică faptul că un vehicul fabricat este conform cu tipul de vehicul omologat și respectă toate actele de reglementare care erau aplicabile în momentul fabricării sale;

6.

„omologare individuală a unui vehicul” înseamnă procedura prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un anumit vehicul, unic sau nu, respectă dispozițiile administrative și cu cerințele tehnice relevante pentru omologarea UE individuală a vehiculelor sau pentru omologarea națională individuală a vehiculelor;

7.	„omologare de tip a întregului vehicul” înseamnă procedura prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un tip de vehicul incomplet, complet sau completat respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante;

8.	„omologare de tip în mai multe etape” înseamnă procedura prin care una sau mai multe autorități de omologare certifică faptul că, în funcție de stadiul său de completare, un tip de vehicul incomplet sau completat respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

9.

„omologare de tip în etape succesive” înseamnă o procedură constând în colectarea treptată a întregului set de certificate de omologare UE de tip sau certificate de omologare ONU de tip pentru sistemele, componentele și unitățile tehnice separate aparținând vehiculului și care conduce, în etapa finală, la omologarea de tip a întregului vehicul;

10.

„omologare de tip într-o singură etapă” înseamnă procedura prin care o autoritate de omologare certifică, printr-o operație unică, faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, considerate ca un ansamblu, respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile;

11.

„omologare de tip mixtă” înseamnă o omologare de tip în etape succesive în cazul căreia una sau mai multe omologări de tip ale unor sisteme sunt obținute în ultima etapă a omologării de tip a întregului vehicul, fără a fi necesară eliberarea certificatelor de omologare UE de tip pentru sistemele respective;

12.	„omologare de tip a unui sistem” înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de sistem respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante;

13.	„omologare de tip a unei unități tehnice separate” înseamnă procedura prin care autoritatea de omologare certifică faptul că un tip de unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante în raport cu unul sau mai multe tipuri de vehicule specificate;

14.	„omologare de tip a unei componente” înseamnă procedura prin care o autoritate de omologare certifică faptul că un tip de componentă independentă de un vehicul respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante;

15.	„vehicul” înseamnă orice autovehicul sau remorca acestuia;

16.	„autovehicul” înseamnă orice vehicul cu motor, care este conceput și fabricat pentru a se deplasa prin propriile sale mijloace, care are cel puțin patru roți, este complet, completat sau incomplet și care are o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 km/h;

17.

„remorcă” înseamnă orice vehicul cu roți fără autopropulsie, conceput și fabricat pentru a fi tractat de un autovehicul, care se poate articula cel puțin în jurul unei axe orizontale perpendiculare pe planul median longitudinal și în jurul unei axe verticale paralele cu planul median longitudinal al autovehiculului de tractare;

18.	„sistem” înseamnă un ansamblu de dispozitive combinate pentru a permite efectuarea uneia sau a mai multor funcții specifice într-un vehicul și care face obiectul cerințelor din prezentul regulament sau oricărora dintre actele de reglementare enumerate în anexa II;

19.

„componentă” înseamnă un dispozitiv destinat pentru a face parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat de tip independent de un vehicul și care face obiectul cerințelor din prezentul regulament sau oricărora dintre actele de reglementare enumerate în anexa II, atunci când actul de reglementare specific cuprinde dispoziții exprese în acest sens;

20.

„unitate tehnică separată” înseamnă un dispozitiv care este destinat pentru a face parte dintr-un vehicul, care poate fi omologat de tip separat de vehicul, dar numai în legătură cu unul sau mai multe tipuri specificate de vehicul și care face obiectul cerințelor din prezentul regulament sau oricărora dintre actele de reglementare enumerate în anexa II, atunci când actul de reglementare specific cuprinde dispoziții exprese în acest sens;

21.	„piese” înseamnă bunuri utilizate la asamblarea, repararea sau întreținerea unui vehicul, precum și piese de schimb;

22.	„echipamente” înseamnă bunuri, altele decât piesele care pot fi adăugate la un vehicul sau pot fi instalate pe acesta;

23.	„piese de schimb” înseamnă bunuri care urmează să fie instalate în sau pe un vehicul pentru a înlocui piesele originale ale respectivului autovehicul, inclusiv bunuri necesare pentru funcționarea autovehiculului, cu excepția combustibilului;

24.	„vehicul de bază” înseamnă orice vehicul utilizat în etapa inițială a unei omologări de tip în mai multe etape;

25.	„vehicul incomplet” înseamnă orice vehicul a cărui completare necesită cel puțin încă o etapă de fabricație pentru a îndeplini cerințele tehnice relevante prevăzute în prezentul regulament;

26.	„vehicul completat” înseamnă un vehicul rezultat în urma procesului de omologare de tip în mai multe etape care îndeplinește cerințele tehnice relevante prevăzute în prezentul regulament;

27.	„vehicul complet” înseamnă un vehicul care nu trebuie să fie completat pentru a îndeplini cerințele tehnice relevante prevăzute în prezentul regulament;

28.	„vehicul de sfârșit de serie” înseamnă un vehicul care face parte dintr-un stoc și care, din cauza intrării în vigoare a unor noi cerințe tehnice în temeiul cărora acesta nu a fost omologat de tip, nu poate sau nu mai poate fi pus la dispoziție pe piață, înmatriculat sau pus în funcțiune;

29.	„vehicul alimentat cu carburanți alternativi” înseamnă un vehicul conceput astfel încât să poată funcționa cu cel puțin un tip de carburant care poate fi fie de natură gazoasă, la presiunea și temperatura atmosferică, fie obținut în mod substanțial din uleiuri neminerale;

30.	„vehicul fabricat în serie mică” înseamnă un tip de vehicul al cărui număr de unități care sunt puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune nu depășește limitele cantitative anuale stabilite în anexa V;

31.	„vehicul cu destinație specială” înseamnă un vehicul din categoriile M, N sau O având caracteristici tehnice specifice care îi permit să îndeplinească o funcție care necesită adaptări sau echipamente speciale;

32.	„tip de vehicul” înseamnă o grupă specifică de vehicule care au în comun cel puțin criteriile precizate în partea B din anexa I, inclusiv un grup de vehicule care includ variante și versiuni ale acestora;

33.	„semi-remorcă” înseamnă un vehicul tractat la care axa sau axele se află în spatele centrului de greutate al vehiculului (când acesta este încărcat uniform) și care este prevăzut cu un dispozitiv de prindere care permite forțelor orizontale și verticale să fie transmise vehiculului tractor;

34.

„supravegherea pieței” înseamnă activitățile desfășurate de autoritățile de supraveghere a pieței și măsurile luate de acestea pentru a se asigura că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate, precum și piesele și echipamentele puse la dispoziție pe piață sunt conforme cu cerințele prevăzute în legislația de armonizare relevantă a Uniunii și nu pun în pericol sănătatea, siguranța, mediul sau orice alt aspect legat de protecția interesului public;

35.	„autoritate de supraveghere a pieței” înseamnă autoritatea sau autoritățile naționale responsabile cu supravegherea pieței pe teritoriul statului membru;

36.

„autoritate de omologare” înseamnă autoritatea sau autoritățile unui stat membru, notificată (notificate) Comisiei de către statul membru respectiv, responsabilă (responsabile) de toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau unități tehnice separate sau ale omologării individuale a unui vehicul, de procesul de autorizare pentru piese și echipamente, de acordarea omologării și, după caz, de retragerea sau refuzul de a acorda omologarea de tip, de legătura ca și punct de contact cu autoritățile de omologare ale celorlalte state membre, de desemnarea serviciilor tehnice și de asigurarea respectării de către producător a obligațiilor în materie de conformitate a producției;

37.

„autoritate națională” înseamnă o autoritate de omologare sau orice altă autoritate implicată în și responsabilă pentru supravegherea pieței, controlul la frontieră sau înmatricularea într-un stat membru în ceea ce privește vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele;

38.	„serviciu tehnic” înseamnă o organizație sau un organism desemnat(ă) de autoritatea de omologare drept laborator de încercări în vederea efectuării de încercări sau drept organism de evaluare a conformității pentru efectuarea evaluării inițiale și a altor încercări sau inspecții;

39.	„organism național de acreditare” înseamnă un organism național de acreditare astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008;

40.

„producător” înseamnă o persoană fizică sau juridică responsabilă pentru toate aspectele omologării de tip a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau unități tehnice separate sau pentru omologarea individuală ori pentru procesul de autorizare a pieselor și echipamentelor, pentru asigurarea conformității producției și pentru aspectele privind supravegherea pieței legate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa și echipamentul respective produse, indiferent dacă persoana respectivă este sau nu direct implicată în toate etapele de proiectare și fabricație ale vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate respective;

41.

„reprezentant al producătorului” înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Uniunii care a fost desemnată în mod corespunzător de producător să îl reprezinte în fața autorității de omologare sau a autorității de supraveghere a pieței și care acționează în denumirea producătorului în chestiuni care țin de domeniul de aplicare al prezentului regulament;

42.	„importator” înseamnă o persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Uniunii, care introduce pe piață un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament care a fost fabricat(ă) într-o țară terță;

43.	„distribuitor” înseamnă un comerciant sau orice altă persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, alta decât producătorul sau importatorul, care pune la dispoziție pe piață un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament;

44.	„operator economic” înseamnă producătorul, reprezentantul producătorului, importatorul sau distribuitorul;

45.

„operator independent” înseamnă o persoană fizică sau juridică, alta decât un comerciant autorizat sau un reparator autorizat, care este implicată direct sau indirect în repararea și întreținerea vehiculelor și care include reparatori, producători sau distribuitori de echipamente pentru reparații, de unelte sau de piese de schimb, precum și editori de informații tehnice, cluburi automobilistice, operatori de asistență rutieră, operatori care oferă servicii de inspecție și încercări, operatori care oferă cursuri de formare pentru instalatori, producători și reparatori de echipamente pentru vehicule alimentate cu combustibil alternativ; operator independent înseamnă, de asemenea, reparatori, comercianți și distribuitori autorizați din cadrul sistemului de distribuție al unui anumit producător de vehicule, în măsura în care aceștia prestează servicii de reparații și întreținere pentru vehicule în raport cu care aceștia nu fac parte din sistemul de distribuție al producătorului vehiculului;

46.	„reparator autorizat” înseamnă o persoană fizică sau juridică care prestează servicii de reparații și întreținere pentru vehicule și care operează în cadrul sistemului de distribuție al producătorului;

47.	„reparator independent” înseamnă o persoană fizică sau juridică care prestează servicii de reparații și întreținere pentru vehicule și care nu operează în cadrul sistemului de distribuție al producătorului;

48.

„informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculului” înseamnă toate informațiile, inclusiv toate modificările și completările ulterioare ale acestor informații, care sunt necesare pentru diagnosticarea, efectuarea de lucrări de service și inspectarea unui vehicul, pregătirea acestuia pentru inspecția tehnică, repararea, reprogramarea, reinițializarea unui vehicul sau care sunt necesare pentru sprijinul pentru diagnosticarea la distanță a unui vehicul sau pentru instalarea de piese și echipamente pe un vehicul și pe care producătorul le furnizează partenerilor săi, comercianților și reparatorilor autorizați sau care sunt utilizate de producător pentru reparații și întreținere;

49.

„informații privind sistemul de diagnosticare la bord (OBD) al vehiculului” înseamnă informațiile generate de un sistem aflat la bordul unui vehicul sau care este conectat la un motor și care este capabil să detecteze o defecțiune și, dacă este cazul, să indice apariția acesteia printr-un sistem de alarmă, să identifice zona probabilă a defecțiunii prin intermediul unor informații stocate în memoria unui calculator și să comunice informațiile respective în exterior;

50.	„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție pentru prima dată în Uniune a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente;

51.	„punere la dispoziție pe piață” înseamnă orice furnizare a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament spre distribuire sau utilizare pe piață în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;

52.	„punere în funcțiune” înseamnă prima utilizare în Uniune, în scopul destinat, a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente;

53.	„înmatriculare” înseamnă o autorizare administrativă pentru punerea în funcțiune în traficul rutier a unui vehicul omologat, care implică identificarea vehiculului și emiterea unui număr de serie pentru acesta, denumit număr de înmatriculare, care poate fi permanent sau temporar;

54.

„metodă de încercare virtuală” înseamnă simulări pe calculator, inclusiv calcule, pentru a demonstra că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată îndeplinește cerințele tehnice dintr-un act de reglementare enumerat în anexa II fără a fi necesar să se recurgă la utilizarea fizică a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate;

55.

„cerințe alternative” înseamnă dispoziții administrative și cerințe tehnice care vizează asigurarea unui nivel de siguranță în funcționare, de protecție a mediului și de securitate în muncă echivalente în cea mai mare măsură posibilă cu nivelul prevăzut de unul sau mai multe dintre actele de reglementare enumerate în anexa II;

56.	„evaluare la fața locului” înseamnă o verificare la sediul unui serviciu tehnic sau al unuia dintre subcontractanții sau filialele acestuia;

57.

„evaluare la fața locului în scop de supraveghere” înseamnă o evaluare periodică de rutină la fața locului care nu este nici evaluarea la fața locului realizată pentru desemnarea inițială a serviciului tehnic sau al unuia dintre subcontractanții sau filialele acestuia, nici evaluarea la fața locului realizată pentru reînnoirea respectivei desemnări;

58.	„data de fabricație a vehiculului” înseamnă data la care a fost finalizată fabricarea unui vehicul în conformitate cu omologarea obținută de producător.

Articolul 4

Categorii de vehicule

(1)   În sensul prezentului regulament, se disting următoarele categorii de vehicule:

(a)

Categoria M cuprinde autovehicule concepute și fabricate în principal pentru transportul de persoane și al bagajelor acestora, subdivizată în: (i)   Categoria M1 : autovehicule cu cel mult opt locuri așezate în plus față de locul așezat al conducătorului și fără spațiu pentru pasageri în picioare, indiferent dacă numărul locurilor așezate este limitat la locul așezat al conducătorului auto; (ii)   Categoria M2 : autovehicule cu mai mult de opt locuri așezate în plus față de locul așezat al conducătorului auto și care au o masă maximă care nu depășește 5 tone, indiferent dacă respectivele autovehicule au un spațiu pentru pasageri în picioare; și (iii)   Categoria M3 : autovehicule cu mai mult de opt locuri așezate în plus față de locul așezat al conducătorului auto și care au o masă maximă care depășește 5 tone, indiferent dacă respectivele autovehicule au un spațiu pentru pasageri în picioare;

(b)

Categoria N cuprinde autovehiculele concepute și fabricate în principal pentru transportul de marfă, subdivizată în: (i)   Categoria N1 : autovehicule cu o masă maximă care nu depășește 3,5 tone; (ii)   Categoria N2 : autovehicule cu o masă maximă care depășește 3,5 tone, dar care nu depășește 12 tone; și (iii)   Categoria N3 : autovehicule cu o masă maximă care depășește 12 tone;

(c)

Categoria O cuprinde remorcile, subdivizată în: (i)   Categoria O1 : remorci cu o masă maximă care nu depășește 0,75 tone; (ii)   Categoria O2 : remorci cu o masă maximă care depășește 0,75 tone, dar care nu depășește 3,5 tone; (iii)   Categoria O3 : remorci cu o masă maximă care depășește 3,5 tone, dar care nu depășește 10 tone; și (iv)   Categoria O4 : remorci cu o masă maximă care depășește 10 tone.

(2)   Criteriile pentru clasificarea autovehiculelor, tipurilor de autovehicule, variantelor și versiunilor sunt prevăzute în anexa I.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei I în ceea ce privește tipurile de vehicule și tipurile de caroserie pentru a ține seama de progresul tehnic.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII GENERALE

Articolul 5

Cerințe tehnice

(1)   Vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate sunt în conformitate cu cerințele prevăzute în actele de reglementare enumerate în anexa II.

(2)   Se consideră că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate sunt neconforme cu prezentul regulament, în special în următoarele cazuri:

(a)	dacă se abat de la datele cuprinse în certificatele de omologare UE de tip și în anexele la acestea sau de la datele descriptive din rapoartele de încercare peste nivelul prevăzut de actul de reglementare relevant;

(b)	dacă nu au fost îndeplinite, în conformitate cu toate condițiile prevăzute de actul de reglementare relevant, criteriile de performanță sau valorile limită pentru producția de serie, prevăzute în actul de reglementare relevant;

(c)	dacă autoritățile de omologare, autoritățile de supraveghere a pieței sau Comisia nu pot reproduce, în conformitate cu toate condițiile prevăzute în actul de reglementare relevant, oricare dintre informațiile furnizate de producător în fișa de informații.

În evaluarea conformității în sensul prezentului alineat se iau în considerare numai verificările, încercările, inspecțiile și evaluările realizate de autoritățile de omologare, autoritățile de supraveghere a pieței sau Comisie sau în numele acestora.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei II pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare prin introducerea și actualizarea trimiterilor la actele de reglementare care cuprind cerințele pe care vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate trebuie să le respecte.

Articolul 6

Obligațiile statelor membre

(1)   Statele membre instituie sau desemnează propriile autorități de omologare și autorități de supraveghere a pieței. Statele membre notifică Comisia cu privire la instituirea și desemnarea autorităților respective.

Această notificare include denumirea respectivelor autorități, adresele acestora, inclusiv adresele electronice, și domeniile de competență ale acestora. Comisia publică pe site-ul său de internet o listă a autorităților de omologare și a autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv detaliile de contact ale acestora.

Statele membre se asigură că propriile autorități de omologare și autorități de supraveghere a pieței respectă o separare strictă a rolurilor și responsabilităților și că acestea funcționează independent unele de celelalte. Respectivele autorități pot fi în cadrul aceleiași organizații, cu condiția ca activitățile lor să fie gestionate în mod autonom, ca parte a unor structuri separate.

(2)   În cazul în care un stat membru are mai mult de o autoritate de omologare responsabilă de omologarea vehiculelor, inclusiv de omologarea individuală a vehiculelor, acesta desemnează una dintre ele care are competența de a acorda omologări de tip în calitate de unică autoritate de omologare care este responsabilă de schimbul de informații cu autoritățile competente în materie de omologare ale celorlalte state membre, în sensul articolului 11, și de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în capitolul XV.

(3)   În cazul în care un stat membru are mai mult de o autoritate de supraveghere a pieței responsabilă de supravegherea pieței, acesta desemnează una dintre acestea în calitate de unică autoritate de supraveghere a pieței care este responsabilă de schimbul de informații cu autoritățile de supraveghere a pieței ale celorlalte state membre, în sensul articolului 11.

(4)   Statele membre permit introducerea pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune numai a vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care respectă prezentul regulament.

(5)   Statele membre nu interzic, nu limitează și nu împiedică introducerea pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate care respectă prezentul regulament, cu excepția cazurilor prevăzute în capitolul XI.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, statele membre pot decide să nu permită circulația pe drumuri, introducerea pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor cărora li s-a acordat omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament, dar care depășesc dimensiunile, greutățile și sarcinile pe osii armonizate, prevăzute în anexa I la Directiva 96/53/CE a Consiliului (17).

(6)   În conformitate cu prezentul regulament și cu capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, statele membre organizează și efectuează supravegherea pieței, precum și controale ale vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care intră pe piață.

(7)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere a pieței au dreptul, în cazul în care acestea consideră că este necesar și justificat, să intre în incintele operatorilor economici de pe teritoriul lor și să ridice orice eșantioane necesare de vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate pentru efectuarea unor încercări de conformitate.

(8)   Statele membre reexaminează și evaluează periodic derularea activităților lor de omologare de tip. Astfel de reexaminări și evaluări se efectuează cel puțin o dată la fiecare patru ani, iar rezultatele acestora sunt comunicate Comisiei și forumului pentru schimbul de informații privind respectarea legii menționat la articolul 11 („forumul”).

Statul membru pune la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor reexaminărilor și evaluărilor periodice.

Statele membre informează Comisia și forumul cu privire la modul în care abordează recomandările menționate la articolul 11 alineatul (5) emise de forum.

(9)   Statele membre reexaminează și evaluează periodic derularea activităților lor de supraveghere a pieței. Astfel de reexaminări și evaluări se efectuează cel puțin o dată la fiecare patru ani, iar rezultatele acestora sunt comunicate Comisiei și forumului.

Statele membre pun la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor reexaminărilor și evaluărilor periodice.

Statele membre informează Comisia și cu privire la modul în care abordează recomandările menționate la articolul 11 alineatul (5) emise de forum.

(10)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii criteriilor comune pentru formatul de prezentare a informațiilor privind reexaminarea și evaluarea menționate la alineatele (8) și (9) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 7

Obligațiile autorităților de omologare

(1)   Autoritățile de omologare acordă omologare numai pentru vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate care respectă prezentul regulament.

(2)   Autoritățile de omologare își îndeplinesc sarcinile în mod independent și imparțial. Acestea păstrează confidențialitatea pentru a proteja secretele comerciale, sub rezerva obligației prevăzute la articolul 9 alineatul (4) de a pune la dispoziția Comisiei informații și a oricăror alte obligații de publicare aplicabile prevăzute de dreptul Uniunii în vederea protejării intereselor utilizatorilor din Uniune.

Autoritățile de omologare cooperează eficient și eficace și fac schimb de informații relevante pentru rolul și atribuțiile lor.

(3)   În scopul de a permite autorităților de supraveghere a pieței să efectueze verificări, autoritățile de omologare pun la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței informațiile necesare în legătură cu omologarea de tip a vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care fac obiectul încercărilor de verificare a conformității. Aceste informații includ cel puțin informațiile înscrise în certificatul de omologare UE de tip și în anexele sale menționate la articolul 28 alineatul (1). Autoritățile de omologare furnizează respectivele informații autorităților de supraveghere a pieței fără întârzieri nejustificate.

(4)   În cazul în care o autoritate de omologare a fost informată în conformitate cu capitolul XI, că există suspiciuni că un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată prezintă un risc grav sau că este în neconformitate, aceasta ia toate măsurile necesare pentru a examina omologarea de tip acordată și, acolo unde este cazul, pentru a corecta sau retrage omologarea de tip în funcție de motivele și de gravitatea abaterilor demonstrate.

Articolul 8

Obligațiile autorităților de supraveghere a pieței

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței efectuează verificări periodice pentru a controla respectarea de către vehicule, sisteme, componente și unitățile tehnice separate a cerințelor relevante. Astfel de verificări se efectuează la o scară adecvată prin intermediul unor verificări ale documentelor și, unde este cazul, al unor încercări în laborator și în trafic efectuate pe baza unor eșantioane relevante din punct de vedere statistic.

La efectuarea acestor verificări, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama de:

(a)	principiile consacrate în materie de evaluare a riscurilor;

(b)	reclamațiile justificate; și

(c)	orice altă informație relevantă, inclusiv informațiile comunicate în cadrul forumului și orice rezultate ale încercărilor publicate de părțile terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10).

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), autoritățile de supraveghere a pieței din fiecare stat membru efectuează un număr minim de încercări ale vehiculelor pe an. Respectivul număr minim de încercări pentru fiecare stat membru este de o încercare la fiecare 40 000 de autovehicule noi înmatriculate în respectivul stat membru în anul anterior, dar nu mai puțin de cinci încercări.

Fiecare încercare verifică conformitatea cu actele de reglementare aplicabile enumerate în anexa II.

(3)   Autoritățile de supraveghere a pieței care efectuează mai mult de cinci încercări pe an efectuează cel puțin 20 % din numărul minim de încercări sub forma testelor legate de emisii comparabile cu încercările pentru omologare de tip care acoperă toate cerințele aplicabile legate de emisii ale tipului încercat prevăzute în actele de reglementare enumerate în anexa II.

(4)   Autoritatea de supraveghere a pieței dintr-un stat membru poate conveni cu autoritatea de supraveghere a pieței din alt stat membru ca autoritatea de supraveghere a pieței din acel alt stat membru să efectueze încercările necesare în temeiul alineatelor (2) și (3).

(5)   Autoritatea de supravegherea a pieței dintr-un stat membru poate conveni cu Comisia ca aceasta să efectueze încercările în conformitate cu alineatul (3) pe cheltuiala statului membru respectiv. Orice încercare efectuată în temeiul prezentului alineat contribuie la numărul minim de încercări necesar în temeiul alineatului (2).

(6)   Fiecare stat membru elaborează în fiecare an o prezentare generală cuprinzătoare a verificărilor sale de supraveghere a pieței pe care intenționează să le realizeze și o transmite forumului până la 1 martie.

(7)   Fiecare stat membru redactează la fiecare doi ani un raport cu privire la constatările sale în urma oricărei încercări de verificare a conformității pe care a efectuat-o în cursul celor doi ani precedenți. Respectivul raport se transmite forumului până la data de 30 septembrie a anului următor expirării perioadei de doi ani în cauză.

(8)   Autoritățile de supraveghere a pieței le solicită operatorilor economici să pună la dispoziția autorităților documentele, informațiile și alte specificații tehnice, inclusiv accesul la software și la algoritmi, pe care autoritățile le consideră necesare în vederea desfășurării activităților de supraveghere a pieței.

(9)   În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate omologate de tip, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama în mod corespunzător de certificatele de conformitate, de mărcile de omologare de tip sau de certificatele de omologare de tip prezentate de operatorii economici.

(10)   Autoritățile de supraveghere a pieței iau măsurile necesare pentru a atenționa utilizatorii de pe teritoriile statelor lor membre, într-un interval de timp corespunzător, cu privire la riscurile pe care ele sau Comisia le-au identificat în legătură cu orice vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, pentru a preveni sau reduce riscul de vătămare sau de producere a vreunei alte daune, inclusiv punând la dispoziție astfel de informații pe site-ul de internet al autorității de supraveghere a pieței.

Autoritățile de supraveghere a pieței cooperează cu operatorii economici la acțiunile care ar putea preveni sau reduce riscurile provocate de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care au fost puse la dispoziție pe piață de către respectivii operatori.

(11)   În cazul în care decid să retragă de pe piață un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată, în conformitate cu capitolul XI, autoritățile de supraveghere a pieței ale unui stat membru informează operatorul economic în cauză și autoritatea de omologare corespunzătoare.

(12)   Autoritățile de supraveghere a pieței își îndeplinesc sarcinile în mod independent și imparțial. Acestea păstrează confidențialitatea pentru a proteja secretele comerciale, sub rezerva obligației prevăzute la articolul 9 alineatul (4) de a pune la dispoziția Comisiei informații și a oricăror alte obligații de publicare aplicabile prevăzute de dreptul Uniunii în vederea protejării intereselor utilizatorilor din Uniune.

(13)   Autoritățile de supraveghere a pieței din diferitele state membre își coordonează activitățile de supraveghere a pieței, cooperează între ele și împărtășesc rezultatele respectivelor activități între ele și cu forumul. După caz, autoritățile de supraveghere a pieței convin asupra repartizării sarcinilor și asupra specializărilor.

(14)   Dacă într-un stat membru există mai multe autorități responsabile cu supravegherea pieței sau cu controalele la frontierele externe, autoritățile în cauză cooperează eficient și eficace și își împărtășesc informațiile ce țin de rolurile și atribuțiile lor respective.

(15)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii criteriilor comune de determinare a proporției adecvate a verificărilor de conformitate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și a stabilirii criteriilor comune pentru formatul prezentării menționate la alineatul (6) și respectiv al raportării menționate la alineatul (7) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 9

Verificarea conformității de către Comisie

(1)   Comisia organizează și efectuează, pe cheltuiala sa, încercări și inspecții, pentru a verifica dacă vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate respectă cerințele relevante.

Încercările și inspecțiile se efectuează, printre altele, prin intermediul unor încercări în laborator și în trafic, pe baza unor eșantioane relevante din punct de vedere statistic, și sunt completate cu verificări ale documentelor.

Atunci când efectuează respectivele încercări și inspecții, Comisia ține seama de:

(a)	principiile consacrate în materie de evaluare a riscului;

(b)	reclamațiile justificate; și

(c)

orice alte informații relevante, inclusiv de informațiile comunicate în cadrul forumului, de rezultatele încercărilor publicate de către părți terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10), informații cu privire la noile tehnologii de pe piață și rapoartele rezultate din teledetecția în trafic.

Comisia poate încredința îndeplinirea încercărilor și inspecțiilor serviciilor tehnice, caz în care serviciul tehnic acționează în numele Comisiei. Atunci când Comisia încredințează îndeplinirea încercărilor sau a inspecțiilor serviciilor tehnice în sensul prezentului articol, Comisia se asigură că serviciul tehnic utilizat este altul decât serviciul tehnic care a efectuat încercarea inițială în vederea omologării de tip.

Încercările și inspecțiile respective se pot efectua:

(a)	pe vehicule noi furnizate de producători sau de alt operator economic, astfel cum se prevede la alineatul (2);

(b)	pe vehicule înmatriculate în acord cu titularul certificatului de înmatriculare al vehiculului.

(2)   Producătorii care dețin omologări de tip sau alți operatori economici pun la dispoziția Comisiei, la cerere și în schimbul unei compensații echitabile, un număr relevant din punct de vedere statistic de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate selecționate de Comisie din cadrul producției lor, care sunt reprezentative pentru vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate disponibile pentru introducerea pe piață în conformitate cu omologarea de tip respectivă. Astfel de vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate se pun la dispoziție pentru încercare la momentul și locul și pentru perioada specificate de Comisie.

(3)   Înainte de efectuarea de către Comisie a încercărilor și inspecțiilor sale, aceasta notifică statul membru în care a fost acordată omologarea de tip, precum și statul membru în care vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată a fost pusă la dispoziție pe piață.

Statele membre cooperează cu Comisia atunci când aceasta efectuează încercările și inspecțiile.

(4)   În scopul de a permite Comisiei să efectueze încercările și inspecțiile conform prezentului articol, statele membre pun fără întârziere la dispoziția Comisiei informațiile necesare referitoare la omologarea de tip a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate care fac obiectul încercărilor de verificare a conformității vehiculelor. Informațiile respective includ cel puțin informațiile înscrise în certificatul de omologare UE de tip și în anexele sale menționate la articolul 28 alineatul (1).

(5)   Producătorii pun la dispoziție Comisiei, cu titlu gratuit și fără întârzieri nejustificate, orice date care sunt necesare pentru verificarea conformității și care nu sunt disponibile în certificatul de omologare UE de tip și în anexele sale menționate la articolul 28 alineatul (1).

Astfel de date includ toți parametrii și setările necesare pentru recrearea cu exactitate a condițiilor de încercare care au fost utilizate la momentul încercării în vederea obținerii omologării de tip. Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii datele care urmează a fi puse la dispoziție, sub rezerva protecției secretelor comerciale și a protecției datelor cu caracter personal, în conformitate cu legislația Uniunii și cu dreptul intern. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(6)   În cazul în care constată că vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate nu sunt conforme cu cerințele de omologare de tip prevăzute de prezentul regulament, că vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate nu respectă omologarea de tip sau că omologarea de tip a fost acordată pe baza unor date incorecte, Comisia inițiază procedura prevăzută la articolul 53 sau la articolul 54.

În cazul în care încercările și inspecțiile pun sub semnul întrebării însăși corectitudinea omologării de tip, Comisia informează imediat autoritatea sau autoritățile de omologare în cauză, precum și forumul.

Comisia informează autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței relevante pentru ca acestea să ia măsuri adecvate de atenționare a utilizatorilor din Uniune, într-un interval de timp adecvat, cu privire la orice neconformitate pe care a identificat-o în legătură cu orice vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, pentru a preveni sau reduce riscul de vătămare sau de producere a vreunei alte daune.

Comisia pune la dispoziția publicului un raport cu privire la constatările sale în urma oricărei încercări de verificare a conformității pe care a efectuat-o și transmite aceste constatări statelor membre și forumului. Raportul respectiv cuprinde detalii cu privire la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care au fost evaluate și identitatea producătorului în cauză, precum și o scurtă descriere a constatărilor, inclusiv natura neconformității, dacă este cazul.

Articolul 10

Evaluări ale Comisiei

(1)   Comisia organizează și realizează evaluări ale procedurilor instituite de autoritățile de omologare care au acordat omologări UE de tip în cei cinci ani precedenți evaluării, în special ale procedurilor pentru acordarea omologărilor de tip, pentru respectarea conformității producției și pentru desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice. Astfel de evaluări includ o analiză prin prelevare aleatorie de eșantioane din omologările de tip acordate în conformitate cu cerințele aplicabile, prevăzute la articolul 26 alineatul (2) litera (c) în cei cinci ani precedenți evaluării.

(2)   Evaluările au drept scop sprijinirea autorităților de omologare care acordă omologări UE de tip pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament și pentru a face schimb de bune practici.

(3)   Evaluările se realizează în conformitate cu legislația statului membru în cauză, ținând seama în mod corespunzător de drepturile autorităților în cauză și se supun principiului proporționalității. Comisia își îndeplinește atribuțiile în mod independent și imparțial și respectă confidențialitatea pentru a proteja secretele comerciale în conformitate cu legislația aplicabilă. Comisia suportă costurile ocazionate de astfel de evaluări.

(4)   Autoritățile de omologare în cauză facilitează evaluarea prin cooperarea cu Comisia, acordându-i acesteia orice asistență necesară și furnizându-i orice documente necesare.

(5)   Comisia se asigură că personalul care participă la evaluare este suficient de calificat și instruit în mod adecvat. Comisia informează statele membre și autoritățile de omologare în cauză cu suficient timp înainte de evaluare cu privire la data de la care evaluarea urmează să înceapă și cu privire la identitatea personalului care urmează să realizeze evaluarea. Durata evaluării la sediul autorității de omologare în cauză nu depășește în mod normal două zile și nu depășește în niciun caz trei zile.

(6)   Fiecare autoritate de omologare care a acordat cel puțin o omologare UE de tip pentru o perioadă de cinci ani este evaluată de Comisie o singură dată în perioada respectivă.

Prin derogare de la primul paragraf, evaluarea unei autorități de omologare poate fi mai puțin frecventă în cazul în care Comisia consideră că prima evaluare a respectivei autorități demonstrează că procedurile instituite asigură aplicarea eficace a prezentului regulament, luând în considerare domeniul de aplicare și gama omologărilor UE de tip acordate.

(7)   Comisia comunică forumului rezultatul evaluării, inclusiv eventualele recomandări, și pune la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor. Forumul analizează rezultatele evaluării.

(8)   Statele membre raportează Comisiei și forumului cu privire la modul în care abordează toate recomandările incluse în rezultatul evaluării.

(9)   Ținând seama în mod corespunzător de considerentele exprimate de forum, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii criteriilor comune de determinare a domeniului de aplicare și a metodologiei utilizate pentru evaluare, a compoziției echipei de evaluare, a planului pentru evaluările care acoperă o perioadă de cel puțin cinci ani și a condițiilor specifice în temeiul cărora frecvența evaluărilor poate fii redusă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 11

Forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii

(1)   Comisia instituie, prezidează și gestionează un forum pentru schimbul de informații privind respectarea legii („forumul”).

Forumul este alcătuit din reprezentanți desemnați de fiecare stat membru pentru a reprezenta autoritățile lor de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței.

Ori de câte ori este cazul, serviciile tehnice, părțile terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10), reprezentanții Parlamentului European, ai industriei sau ai operatorilor economici relevanți precum și ai părților interesate implicate în aspecte legate de siguranță și de mediu pot fi invitați ca observatori la forum, în conformitate cu normele de procedură menționate la alineatul (7) din prezentul articol.

Sarcinile consultative ale forumului au drept obiectiv promovarea celor mai bune practici pentru a se facilita interpretarea uniformă și punerea în aplicare a prezentului regulament, schimbul de informații privind problemele legate de aplicare, cooperarea, în special în ceea ce privește evaluarea, desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice, dezvoltarea de metode și instrumente de lucru, elaborarea unei proceduri de schimb electronic de informații și evaluarea proiectelor de aplicare armonizată și a sancțiunilor.

(2)   Forumul ia în considerare:

(a)	aspecte legate de interpretarea uniformă a cerințelor prevăzute în prezentul regulament și în actele de reglementare prevăzute în anexa II la punerea în aplicare a cerințelor respective;

(b)	rezultatele activităților referitoare la omologarea de tip și la supravegherea pieței care au fost desfășurate de statele membre în conformitate cu articolul 6 alineatele (8) și (9);

(c)	rezultatele încercărilor și inspecțiilor efectuate de către Comisie în conformitate cu articolul 9;

(d)	evaluările efectuate de către Comisie în conformitate cu articolul 10;

(e)	rapoartele de încercare care semnalează o posibilă neconformitate prezentate de părțile terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10);

(f)	rezultatele activităților privind conformitatea producției desfășurate de către autoritățile de omologare în conformitate cu articolul 31;

(g)	informațiile prezentate de către statele membre în temeiul articolului 67 alineatul (6) cu privire la procedurile lor de evaluare, desemnare și notificare a serviciilor tehnice, precum și de monitorizare a acestora din urmă;

(h)	aspecte de relevanță generală în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor prevăzute de prezentul regulament referitoare la evaluarea, la desemnarea și la monitorizarea serviciilor tehnice în conformitate cu articolul 67 alineatul (10) și cu articolul 78 alineatul (4);

(i)	încălcări săvârșite de operatorii economici;

(j)	punerea în aplicare a măsurilor corective sau restrictive prevăzute în capitolul XI;

(k)	planificarea, coordonarea și rezultatele activităților de supraveghere a pieței;

(l)	aspecte legate de accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor, precum și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, prevăzute în capitolul XIV și, în special, aspecte legate de punerea în aplicare a procedurilor instituite în temeiul articolului 65.

(3)   Pe baza informațiilor rapoartelor prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 8 alineatul (7), Comisia pune la dispoziția publicului, la fiecare doi ani, un raport de sinteză privind activitățile de supraveghere a pieței.

(4)   În fiecare an, Comisia prezintă Parlamentului European o sinteză a activităților forumului.

(5)   Ca parte a misiunii sale de consiliere și luând în considerare rezultatele analizei efectuate în temeiul alineatului (2), forumul poate să exprime un aviz sau să emită o recomandare.

Atunci când exprimă un aviz sau emite o recomandare, forumul depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, forumul își exprimă avizul sau emite recomandări printr-o majoritate simplă a statelor membre. Fiecare stat membru dispune de un vot. Statele membre cu poziții divergente pot solicita înregistrarea în avizul sau în recomandările forumului a pozițiilor lor și a motivațiilor care stau la baza acestor poziții.

(6)   Atunci când adoptă acte de punere în aplicare, Comisia ține seama în mod corespunzător de avizele exprimate de forum în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Forumul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 12

Schimbul de date online

(1)   Comisia și statele membre utilizează sistemul electronic comun și securizat, menționat la articolul 27, pentru schimbul de informații referitoare la certificatele de omologare UE de tip si anexele acestora menționate la articolul 28 alineatul (1), inclusiv în ceea ce privește orice rapoarte de încercare, precum și modificările, refuzurile sau retragerile oricărei omologări UE de tip.

Comisia și statele membre utilizează Sistemul de Informare Rapidă (RAPEX) instituit în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18) și Sistemul de informare și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) instituit în temeiul Regulamentului (CE) Nr. 765/2008 pentru supravegherea pieței, rechemări și alte activități relevante între autoritățile de supraveghere a pieței, statele membre și Comisie.

(2)   Începând cu 5 iulie 2026, statele membre pun la dispoziția publicului, prin numărul de identificare al vehiculului, certificatul de conformitate al fiecărui vehicul sub formă de date structurate în format electronic în cadrul sistemului electronic comun și securizat de schimb de informații, în conformitate cu articolul 37.

Începând cu 5 iulie 2026, statele membre pun la dispoziția publicului informațiile conținute în certificatul de conformitate, cu excepția numerelor de identificare ale vehiculelor, sub formă de date structurate în format electronic, în cadrul sistemului electronic comun și securizat de schimb de informații, în conformitate cu articolul 37.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului și a criteriilor de acces public în ceea ce privește informațiile menționate la primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(3)   Comisia adoptă toate măsurile necesare pentru a institui o interfață între sistemul electronic comun și securizat de schimb de informații, menționat la articolul 27, RAPEX și ICSMS pentru a facilita activitățile de supraveghere a pieței și a asigura coordonarea, coerența și precizia informațiilor furnizate consumatorilor și părților terțe.

(4)   Statele membre utilizează sistemul electronic comun și securizat de schimb de informații menționat la articolul 27, pentru a întocmi o listă a omologărilor UE de tip pentru vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate pe care le-au acordat, modificat, refuzat sau retras, precum și o listă a serviciilor tehnice care au efectuat încercările pentru omologările UE de tip respective, puse la dispoziția publicului începând cu 1 septembrie 2022.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului și a criteriilor de acces public în ceea ce privește informațiile menționate la primul paragraf din prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(5)   Comisia elaborează un instrument pentru a pune la dispoziția publicului rezultatele încercărilor și reclamațiile referitoare la performanța vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate din partea părților terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10).

Articolul 13

Obligații generale ale producătorilor

(1)   Producătorii se asigură că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate pe care le-au fabricat și care sunt introduse pe piață au fost fabricate și omologate în conformitate cu cerințele prevăzute în prezentul regulament și, în special, cu cele de la articolul 5.

(2)   Producătorii răspund în fața autorității de omologare pentru toate aspectele procedurii de omologare și pentru asigurarea conformității producției.

În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorii sunt responsabili, de asemenea, pentru omologarea și conformitatea producției sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate pe care le-au adăugat în cadrul etapei de completare a vehiculului. Producătorii care modifică componentele, sistemele sau unitățile tehnice separate deja omologate în etapele anterioare sunt responsabili pentru omologarea de tip și conformitatea producției componentelor, sistemelor sau unităților tehnice separate modificate. Producătorii din etapa anterioară furnizează informații producătorilor din etapa ulterioară cu privire la orice modificare care poate afecta omologarea de tip a unei componente, omologarea de tip a unui sistem, omologarea de tip a unei unități tehnice separate sau omologarea de tip a întregului vehicul. Aceste informații sunt furnizate de îndată ce a fost acordată noua extindere a omologării de tip a întregului vehicul și nu mai târziu de data începerii producției vehiculului incomplet.

(3)   Producătorii care modifică un vehicul incomplet de o manieră care conduce la clasificarea acestuia în altă categorie de vehicule și care conduce la modificarea cerințelor deja evaluate într-o etapă anterioară a omologării de tip sunt, de asemenea, obligați să asigure conformitatea cu cerințele aplicabile pentru categoria de vehicule din care face parte vehiculul modificat.

(4)   În scopul omologării UE de tip a unor vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate, un producător stabilit în afara Uniunii desemnează un reprezentant unic stabilit în Uniune pentru a reprezenta producătorul în fața autorității de omologare. În scopul supravegherii pieței, producătorul respectiv desemnează, de asemenea, un reprezentant unic stabilit în Uniune, care poate fi același ca reprezentantul desemnat în vederea omologării UE de tip.

(5)   Producătorii se asigură că vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate nu sunt concepute pentru a încorpora strategii sau alte mijloace care modifică performanțele expuse în procedurile de încercare, astfel încât acestea să nu fie conforme cu prezentul regulament atunci când își desfășoară activitatea în condiții care pot fi întâlnite în mod rezonabil în condiții normale de funcționare.

(6)   Producătorii stabilesc proceduri care garantează că producția de serie a vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate rămâne în conformitate cu tipul omologat.

(7)   Producătorii analizează toate reclamațiile pe care le primesc referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate cu vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele pe care le-au introdus pe piață.

Producătorii țin o evidență a acestor reclamații, inclusiv pentru fiecare reclamație o descriere a problemei și detaliile necesare pentru identificarea cu precizie a tipului afectat de vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament, iar în cazul reclamațiilor motivate, producătorii își informează distribuitorii și importatorii cu privire la acestea.

(8)   Pe vehiculele, componentele sau unitățile sale tehnice separate puse la dispoziție pe piață sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește componenta sau unitatea tehnică separată, producătorii indică, în plus față de plăcuța producătorilor fixată pe vehiculele lor și de mărcile de omologare de tip aplicate pe componentele sau unitățile lor tehnice separate în conformitate cu articolul 38, numele, denumirea comercială înregistrată sau marca comercială înregistrată și adresa din Uniune la care pot fi contactați.

(9)   Producătorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu afectează conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(10)   Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (5) și sub rezerva protecției secretelor comerciale și a păstrării datelor cu caracter personal în temeiul legislației Uniunii și a dreptului intern, producătorii de vehicule pun la dispoziție datele care sunt necesare pentru testarea de către părți terțe a unei posibile neconformități, incluzând toți parametrii și setările necesare pentru recrearea cu exactitate a condițiilor de testare care au fost utilizate la momentul încercării în vederea obținerii omologării de tip.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii datele care urmează a fi puse la dispoziție cu titlu gratuit, precum și a cerințelor care trebuie îndeplinite de către părțile terțe pentru a demonstra interesul lor legitim în domeniul siguranței publice sau protecției mediului și recurgerea la instalații adecvate de încercare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 14

Obligațiile producătorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele lor neconforme sau care prezintă un risc grav

(1)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care au fost introduse pe piață sau puse în funcțiune nu sunt în conformitate cu prezentul regulament sau dacă omologarea de tip a fost acordată pe baza unor date incorecte, producătorul ia fără întârziere măsurile corective necesare pentru a restabili conformitatea vehiculului, sistemului, componentei, unității tehnice separate, piesei sau echipamentului, pentru a le retrage de pe piață sau pentru a le rechema, după caz.

Producătorul informează imediat autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip în mod amănunțit cu privire la neconformitate și la toate măsurile întreprinse.

(2)   Dacă vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul prezintă un risc grav, producătorul furnizează imediat autorităților de omologare și autorităților de supraveghere a pieței informații detaliate în legătură cu riscul și cu toate măsurile adoptate în legătură cu acesta.

(3)   Producătorii păstrează certificatele de omologare UE de tip și anexele acestora menționate la articolul 28 alineatul (1) pentru o perioadă de 10 ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cazul unui vehicul și pentru o perioadă de cinci ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cazul unui sistem, al unei componente sau al unei unități tehnice separate.

Producătorii unui vehicul păstrează la dispoziția autorităților de omologare, pentru o perioadă de 10 ani de la data de producție a vehiculului, o copie a certificatelor de conformitate menționate la articolul 36.

(4)   La cererea motivată a unei autorități naționale sau a Comisiei, producătorii furnizează autorității respective sau Comisiei o copie a certificatului de omologare UE de tip sau a autorizației menționate la articolul 55 alineatul (1) care demonstrează conformitatea vehiculului, a sistemului, a componentei, a unității tehnice separate, a piesei sau a echipamentului într-o limbă ușor de înțeles de autoritatea națională sau de Comisie.

La cererea motivată a unei autorități naționale, producătorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 15

Obligațiile reprezentanților producătorului

(1)   Reprezentantul producătorului îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător. Mandatul respectiv prevede în privința reprezentantului cel puțin următoarele:

(a)

are acces la certificatul de omologare UE de tip și la anexele acestuia menționate la articolul 28 alineatul (1), precum și la certificatul de conformitate într-una din limbile oficiale ale Uniunii; aceste documente se pun la dispoziția autorităților de omologare și a autorităților de supraveghere a pieței pentru o perioadă de 10 ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cazul unui vehicul și pentru o perioadă de cinci ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cazul unui sistem, al unei componente sau al unei unități tehnice separate;

(b)

pune la dispoziția unei autorități de omologare, la cererea motivată din partea acesteia, toate informațiile, documentele și toate celelalte specificații tehnice, inclusiv accesul la software și la algoritmi, care sunt necesare pentru a demonstra conformitatea fabricării vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unității tehnice separate;

(c)

cooperează cu autoritățile de omologare sau cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea acestora, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscului grav prezentat de vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele care fac obiectul respectivului mandat;

(d)	informează imediat producătorul cu privire la reclamațiile și rapoartele referitoare la riscuri, incidente suspectate sau problemele de neconformitate care se referă la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele care fac obiectul mandatului respectiv;

(e)	are dreptul să își încheie mandatul fără a trebui să suporte penalizări în cazul în care producătorul acționează contrar obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(2)   Un reprezentant al producătorului care își încheie mandatul din motivele menționate la alineatul (1) litera (e) informează imediat atât autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip, cât și Comisia.

Informațiile care urmează a fi furnizate specifică cel puțin:

(a)	data încheierii mandatului;

(b)	data până la care reprezentantul producătorului care își încheie mandatul poate fi menționat în informațiile furnizate de către producător, inclusiv în orice material promoțional;

(c)	transferul de documente, inclusiv aspectele legate de confidențialitate și de drepturile de proprietate;

(d)

obligația reprezentantului producătorului care își încheie mandatul, după încheierea mandatului, de a transmite producătorului sau noului reprezentant al producătorului orice reclamații sau rapoarte cu privire la riscuri și incidente suspectate a fi cauzate de un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament pentru care reprezentantul producătorului care își încheie mandatul fusese desemnat ca reprezentant al producătorului.

Articolul 16

Obligațiile importatorilor

(1)   Importatorii introduc pe piață numai vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care sunt în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   Înainte de introducerea pe piață a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate omologate de tip, importatorii se asigură că acesta sau aceasta face obiectul unui certificat de omologare UE de tip valabil și că sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poartă marca de omologare de tip necesară și se conformează dispozițiilor de la articolul 13 alineatul (8).

În cazul unui vehicul, importatorul se asigură că vehiculul este însoțit de certificatul de conformitate necesar.

(3)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată nu respectă cerințele din prezentul regulament și în special dacă nu corespunde omologării sale de tip, importatorii nu introduc pe piață, nu permit punerea în funcțiune sau înmatricularea vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate până când conformitatea nu a fost restabilită.

(4)   În cazul în care un vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament prezintă un risc grav, importatorii informează producătorul și autoritățile de supraveghere a pieței în această privință. În cazul vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate omologate de tip, importatorii informează în acest sens, de asemenea, autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip.

(5)   Importatorii precizează pe vehicul, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipamente sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document care însoțește componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentele, numele, denumirea comercială înregistrată sau marca comercială înregistrată, precum și adresa la care pot fi contactați.

(6)   Importatorii se asigură că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată este însoțit(ă) de instrucțiunile și informațiile prevăzute la articolul 59, în limba sau limbile oficiale ale statelor membre în cauză.

(7)   Pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor, importatorii păstrează un registru de reclamații și rechemări referitoare la vehicule, sisteme, componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente pe care le-au introdus pe piață și își informează distribuitorii cu privire la aceste reclamații și rechemări.

(8)   Importatorii informează imediat producătorul relevant cu privire la toate reclamațiile pe care le-au primit referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate legate de vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele pe care le-au introdus pe piață.

(9)   Importatorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu afectează conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 17

Obligațiile importatorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele acestora care sunt neconforme sau care prezintă un risc grav

(1)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care a fost introdus(ă) pe piață de către importatori nu este în conformitate cu prezentul regulament, importatorii iau fără întârziere măsurile corective necesare pentru restabilirea conformității vehiculului, sistemului, componentei, unității tehnice separate, piesei sau echipamentului, sub supravegherea producătorului, pentru retragerea de pe piață sau pentru rechemare, după caz. Importatorii informează, de asemenea, producătorul și autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip.

(2)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament care a fost introdus(ă) pe piață prezintă un risc grav, importatorii furnizează imediat informații detaliate în legătură cu riscul grav producătorilor și autorităților de omologare și autorităților de supraveghere a pieței.

De asemenea, importatorii informează autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la orice măsură luată, furnizând detalii, în special în legătură cu riscul grav și cu orice măsură întreprinsă de producător.

(3)   Importatorii păstrează o copie a certificatului de omologare UE de tip și a anexelor la acesta menționate la articolul 28 alineatul (1) pentru o perioadă de 10 ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cazul unui vehicul și pentru o perioadă de cinci ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cazul unui sistem, al unei componente sau al unei unități tehnice separate și se asigură că acestea pot fi puse la dispoziția autorităților de omologare și autorităților de supraveghere a pieței, la cerere.

(4)   La cererea motivată a unei autorități naționale, importatorii furnizează autorității respective toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate, într-o limbă ușor de înțeles de autoritatea în cauză.

La cererea motivată a unei autorități naționale, importatorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 18

Obligațiile distribuitorilor

(1)   Înainte de punerea la dispoziție pe piață a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate, distribuitorii verifică dacă vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poartă plăcuța producătorului sau marca de omologare de tip necesară, dacă este însoțit(ă) de documentele necesare și de instrucțiunile și informațiile privind siguranța, prevăzute la articolul 59, în limba sau limbile oficiale ale statului membru relevant și dacă producătorul și importatorul au respectat dispozițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (8) și, respectiv, la articolul 16 alineatul (5).

(2)   Distribuitorii informează imediat producătorul relevant cu privire la toate reclamațiile pe care le primesc referitoare la riscuri, incidente suspectate sau probleme de neconformitate legate de vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

(3)   Distribuitorii se asigură că, pe toată perioada în care un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se află în responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau de transport nu afectează conformitatea cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 19

Obligațiile distribuitorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele acestora care sunt neconforme sau care prezintă un risc grav

(1)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament nu este conform(ă) cu cerințele din prezentul regulament, distribuitorii informează în acest sens producătorul, importatorul și autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip și nu pun la dispoziție pe piață vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul până când conformitatea nu a fost restabilită.

(2)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament puse la dispoziție pe piață de către distribuitori nu este în conformitate cu prezentul regulament, aceștia informează producătorul, importatorul și autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip.

(3)   În cazul în care un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament prezintă un risc grav, distribuitorii furnizează imediat informații detaliate cu privire la riscul grav în cauză producătorului, importatorului și autorităților de omologare și autorităților de supraveghere a pieței ale statelor membre în care vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul în cauză au fost puse la dispoziție pe piață.

Distribuitorii îi informează, de asemenea, în legătură cu orice măsură adoptată, furnizând detalii cu privire la orice măsură adoptată de către producător.

(4)   La cererea motivată a unei autorități naționale, distribuitorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care aceștia le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 20

Situațiile în care obligațiile producătorilor se aplică importatorilor și distribuitorilor

În sensul prezentului regulament, un importator sau un distribuitor este considerat producător și i se aplică obligațiile care revin producătorului în temeiul articolelor 8, 13 și 14, în următoarele cazuri:

(a)

atunci când importatorul sau distribuitorul pune la dispoziție pe piață sau este responsabil pentru punerea în funcțiune a unui vehicul, a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate în numele său sau al mărcii sale comerciale sau atunci când modifică un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată în așa fel încât vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată poate să nu mai fie în conformitate cu cerințele aplicabile; sau

(b)

atunci când importatorul sau distribuitorul pune la dispoziție pe piață sau este responsabil pentru punerea în funcțiune a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate pe baza unei omologări ONU de tip acordate pentru un producător din afara Uniunii și nu poate fi identificat niciun reprezentant al producătorului pe teritoriul Uniunii.

Articolul 21

Identificarea operatorilor economici

La cererea unei autorități de omologare sau a unei autorități de supraveghere a pieței, pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a unui vehicul și pentru o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piață a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament, operatorii economici trebuie să furnizeze informații cu privire la următoarele aspecte:

(a)	identitatea oricărui operator economic care le-a furnizat un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament;

(b)	identitatea oricărui operator economic căruia i-au furnizat un vehicul, un sistem, o componentă, o unitate tehnică separată, o piesă sau un echipament.

CAPITOLUL III

PROCEDURI PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

Articolul 22

Proceduri pentru omologarea UE de tip

(1)   La depunerea unei cereri de omologare de tip pentru întregul vehicul, producătorul poate alege una dintre următoarele proceduri:

(a)	omologarea de tip în etape succesive;

(b)	omologarea de tip într-o singură etapă;

(c)	omologarea de tip mixtă.

În plus, pentru un vehicul incomplet sau completat, producătorul poate alege o omologare de tip în mai multe etape.

(2)   Fără a aduce atingere cerințelor actelor de reglementare enumerate în anexa II, pentru omologarea de tip a unui sistem, omologarea de tip a unei componente și omologarea de tip a unei unități tehnice separate este aplicabilă numai omologarea de tip într-o singură etapă.

(3)   Omologarea de tip în mai multe etape este acordată unui tip de vehicul incomplet sau completat care, având în vedere stadiul de completare a vehiculului, este în conformitate cu datele din dosarul informativ menționat la articolul 24 și care îndeplinește cerințele tehnice prevăzute în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II.

Omologarea de tip în mai multe etape se aplică, de asemenea, vehiculelor complete care au fost transformate sau modificate de un alt producător după completarea lor.

(4)   Omologarea UE de tip pentru ultima etapă a completării se acordă numai după ce autoritatea de omologare a verificat, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa IX, dacă tipul de vehicul omologat în etapa finală îndeplinește, în momentul omologării, toate cerințele tehnice aplicabile. Verificarea include analiza documentelor referitoare la toate cerințele prevăzute de omologarea UE de tip a unui tip de vehicul incomplet acordată pe parcursul procedurii în mai multe etape, inclusiv dacă omologarea UE de tip a fost acordată pentru o categorie diferită de vehicul.

(5)   Alegerea procedurii pentru omologarea UE de tip menționată la alineatul (1) nu aduce atingere cerințelor aplicabile pe care tipul de vehicul omologat trebuie să le îndeplinească la momentul acordării omologării de tip pentru întregul vehicul.

(6)   Omologarea de tip în mai multe etape poate fi utilizată, de asemenea, de către un singur producător, cu condiția ca aceasta să nu fie utilizată pentru a eluda cerințele aplicabile vehiculelor produse într-o singură etapă. Vehiculele produse de un singur producător nu sunt considerate a fi fost produse în mai multe etape în sensul articolelor 41, 42 și 49.

Articolul 23

Cererea de omologare UE de tip

(1)   Producătorul prezintă autorității de omologare o cerere pentru omologarea UE de tip, precum și dosarul informativ menționat la articolul 24.

(2)   Pentru un anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată se poate prezenta o singură cerere. Respectiva cerere se prezintă doar într-un singur stat membru și doar unei singure autorități de omologare.

Nu se poate prezenta o nouă cerere într-un alt stat membru în ceea ce privește același tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, în cazul în care:

(a)	o autoritate de omologare a refuzat să acorde o omologare de tip pentru tipul respectiv;

(b)	o autoritate de omologare a retras omologarea de tip pentru tipul respectiv; sau

(c)	producătorul a retras o cerere de omologare de tip pentru tipul respectiv.

Autoritatea de omologare refuză o cerere de omologare de tip pentru o desemnare de tip diferită sau pentru o modificare cu privire la o cerere anterioară în cazul în care modificările nu sunt suficiente pentru a constitui un nou tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată.

(3)   O cerere de omologare UE de tip a unui anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată include o declarație a producătorului prin care se certifică, în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf că:

(a)	producătorul nu a solicitat o omologare UE de tip pentru același tip de la nicio altă autoritate de omologare și nicio altă autoritate de omologare nu a acordat producătorului o astfel de omologare;

(b)	nicio autoritate de omologare nu a refuzat să acorde omologarea de tip tipului respectiv;

(c)	nicio autoritate de omologare nu a retras omologarea de tip pentru tipul respectiv; și

(d)	producătorul nu a retras o cerere pentru omologare de tip a tipului respectiv.

(4)   Pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care urmează a fi omologată se prezintă o cerere separată.

Articolul 24

Dosarul informativ

(1)   Dosarul informativ conține următoarele elemente:

(a)

o fișă de informații, elaborată în conformitate cu modelul prevăzut în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (4) pentru omologarea de tip într-o singură etapă sau omologarea de tip mixtă a întregului vehicul sau pentru omologarea de tip în etape succesive a întregului vehicul sau, în cazul omologării de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate, elaborată în conformitate cu actul de reglementare relevant enumerat în anexa II;

(b)	setul complet de date, desene, fotografii și alte informații relevante;

(c)	pentru vehicule, indicarea procedurii sau procedurilor alese în conformitate cu articolul 22 alineatul (1);

(d)	orice informație suplimentară solicitată de autoritatea de omologare în contextul procedurii de omologare UE de tip.

(2)   Fișa de informații menționată la alineatul (1) litera (a) pentru omologarea de tip a întregului vehicul conține un set complet de informații privind caracteristicile tipului de vehicul care sunt necesare autorității de omologare pentru a identifica tipul de vehicul și pentru a desfășura procedura de omologare de tip în mod adecvat.

(3)   Producătorul prezintă dosarul informativ autorității de omologare într-un format electronic acceptabil pentru autoritatea respectivă. Autoritatea de omologare poate accepta și dosare informative prezentate pe suport de hârtie.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului pentru fișa de informații și orice altă parte a dosarului informativ și a unui format electronic armonizat în sensul alineatului (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 5 iulie 2020.

Articolul 25

Informații suplimentare care trebuie furnizate într-o cerere pentru omologare UE de tip

(1)   O cerere de omologare de tip în etape succesive conține, pe lângă dosarul informativ menționat la articolul 24, setul complet de certificate de omologare UE de tip sau de certificate de omologare ONU de tip și anexele la acestea care sunt necesare în temeiul actelor de reglementare enumerate în anexa II.

În cazul unei omologări de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate, în temeiul actelor de reglementare enumerate în anexa II, autoritatea de omologare are acces la dosarul informativ și, dacă este cazul, la certificatele de omologare UE de tip și la anexele la acestea, până în momentul în care omologarea de tip a întregului vehicul este fie acordată, fie refuzată.

(2)   O cerere de omologare de tip mixtă conține, pe lângă dosarul informativ menționat la articolul 24, certificatele de omologare UE de tip sau certificatele de omologare ONU de tip și anexele la acestea care sunt necesare în temeiul actelor de reglementare enumerate în anexa II.

În cazul sistemelor pentru care nu a fost prezentat niciun certificat de omologare UE de tip sau niciun certificat de omologare ONU de tip, cererea conține, pe lângă dosarul informativ menționat la articolul 24, informațiile necesare pentru omologarea sistemelor respective în faza de omologare a vehiculului și un raport de încercare în locul certificatului de omologare UE de tip sau un certificat de omologare ONU de tip.

(3)   O cerere de omologare de tip în mai multe etape conține cel puțin următoarele informații:

(a)	în prima etapă, acele părți ale dosarului informativ și acele certificate de omologare UE de tip sau certificate de omologare ONU de tip sau, dacă este cazul, rapoarte de încercare care sunt relevante pentru stadiul de completare a vehiculului de bază;

(b)

în cea de a doua etapă și în etapele ulterioare, acele părți ale dosarului informativ și acele certificate de omologare UE de tip sau certificate de omologare ONU de tip care sunt relevante pentru stadiul de completare curent, o copie a certificatului de omologare UE de tip a întregului vehicul acordat în stadiul de fabricație anterior al vehiculului, precum și detalii complete privind orice modificare sau completare adusă vehiculului de producător.

Informațiile specificate la prezentul alineat se furnizează în conformitate cu articolul 24 alineatul (3).

(4)   Autoritatea de omologare și serviciile tehnice au acces la software și la algoritmii vehiculului în măsura în care consideră necesar în vederea desfășurării activităților lor.

Autoritatea de omologare și serviciile tehnice pot solicita, de asemenea, producătorului să furnizeze documente sau orice informații suplimentare necesare pentru a permite autorității de omologare sau serviciilor tehnice să dezvolte un nivel adecvat de înțelegere a sistemelor, inclusiv a procesului de dezvoltare a sistemului și a conceptului sistemului, precum și funcțiile software-ului și algoritmii de care este nevoie pentru a se verifica conformitatea cu cerințele prezentului regulament, pentru a lua o decizie privind încercările necesare sau pentru a facilita efectuarea încercărilor respective.

CAPITOLUL IV

DESFĂȘURAREA PROCEDURILOR PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

Articolul 26

Dispoziții generale privind desfășurarea procedurilor pentru omologarea UE de tip

(1)   Pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată poate fi acordată doar o singură omologare UE de tip.

(2)   O autoritate de omologare care a primit o cerere în conformitate cu articolul 23 acordă o omologare UE de tip numai după ce verifică următoarele elemente:

(a)	măsurile privind conformitatea producției menționate la articolul 31;

(b)	că declarația menționată la articolul 23 alineatul (3) a fost prezentată;

(c)	conformitatea tipului de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată cu cerințele aplicabile;

(d)

în cazul unor omologări de tip ale întregului vehicul în conformitate cu procedurile de omologare de tip în etape succesive, mixtă sau în mai multe etape, autoritatea de omologare verifică, în temeiul articolului 22 alineatul (4), dacă sistemele, componentele și unitățile tehnice separate fac obiectul unor omologări de tip separate și valabile care au fost acordate în temeiul cerințelor aplicabile în momentul acordării omologării de tip pentru întregul vehicul.

(3)   Se aplică procedurile referitoare la omologarea UE de tip prevăzute în anexa III și procedurile referitoare la omologarea de tip în mai multe etape prevăzute în anexa IX.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexelor III și IX pentru a lua în considerare evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare prin actualizarea procedurilor cu privire la omologarea UE de tip și la omologarea de tip în mai multe etape.

(4)   Autoritatea de omologare pregătește un dosar de omologare constând în dosarul informativ menționat la articolul 24, însoțit de rapoarte de încercare și de toate celelalte documente care au fost adăugate la dosarul informativ de către serviciul tehnic sau de către autoritatea de omologare în îndeplinirea atribuțiilor sale.

Dosarul de omologare poate fi păstrat în format electronic. Acesta include un opis care precizează clar toate paginile și formatul fiecărui document și care înregistrează în ordine cronologică orice modificare a omologării UE de tip.

Autoritatea de omologare păstrează dosarul de omologare timp de 10 ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cauză.

(5)   Autoritatea de omologare refuză acordarea unei omologări UE de tip în cazul în care constată că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care deși este conform(ă) cu cerințele aplicabile, prezintă totuși un risc grav pentru siguranță sau poate să dăuneze în mod grav mediului înconjurător sau sănătății publice. În acest caz, autoritatea de omologare în cauză trimite neîntârziat autorităților de omologare ale celorlalte state membre și Comisiei un dosar detaliat în care explică motivele deciziei sale și prezintă dovezi în sprijinul constatărilor sale.

(6)   În conformitate cu articolul 22 alineatul (4), în cazul procedurilor de omologare de tip în etape succesive, mixtă și în mai multe etape, autoritatea de omologare refuză acordarea unei omologări UE de tip în cazul în care constată că sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate nu sunt conforme cu cerințele prevăzute în prezentul regulament.

Autoritatea de omologare solicită autorităților de omologare care au acordat omologări de tip sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate să acționeze în conformitate cu articolul 54 alineatul (2).

Articolul 27

Notificarea omologării UE de tip acordate, modificate, refuzate sau retrase

(1)   La emiterea sau modificarea certificatului de omologare UE de tip, autoritatea de omologare pune la dispoziția autorităților de omologare ale celorlalte state membre, a autorităților de supraveghere a pieței și a Comisiei o copie a certificatului de omologare UE de tip pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă și unitate tehnică separată pentru care s-a acordat o omologare de tip, precum și anexele la aceasta, inclusiv rapoartele de încercare menționate la articolul 30. Copia respectivă se pune la dispoziție prin intermediul unui sistem electronic comun și securizat de schimb de informații, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(2)   Autoritatea de omologare informează fără întârziere autoritățile de omologare ale celorlalte state membre și Comisia asupra refuzului acordării sau asupra retragerii oricărei omologări UE de tip, precizând motivele deciziei sale, prin intermediul sistemului electronic comun și securizat de schimb de informații, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3).

(3)   În ceea ce privește sistemul electronic comun și securizat de schimb de informații, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului documentelor electronice care trebuie să fie puse la dispoziție, a mecanismului de schimb, a procedurilor de informare a autorităților cu privire la acordarea omologărilor UE de tip, cu privire la modificări, refuzuri de acordare și retrageri în acest sens, precum și cu privire la măsurile de securitate relevante. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primele astfel de acte de punere în aplicare se adoptă până la 5 iulie 2020.

Articolul 28

Certificatul de omologare UE de tip

(1)   Certificatul de omologare UE de tip conține următoarele anexe:

(a)	dosarul de omologare menționat la articolul 26 alineatul (4);

(b)	rapoartele de încercare menționate la articolul 30 în cazul omologării de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate ori fișa rezultatelor încercărilor în cazul omologării de tip a întregului vehicul;

(c)	în cazul omologării de tip a întregului vehicul, numele și specimenul de semnătură ale persoanei sau persoanelor autorizate să semneze certificatele de conformitate și o declarație privind funcția lor în cadrul societății;

(d)	în cazul omologării de tip a întregului vehicul, un specimen completat al unui certificatului de conformitate pentru acel tip de vehicul.

(2)   Certificatului de omologare UE de tip i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat care permite cel puțin identificarea statului membru care a acordat omologarea UE de tip și identificarea cerințelor pe care tipul de vehicul, de sistem, componentă sau unitate tehnică separată le respectă.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelelor pentru certificatul de omologare UE de tip, pentru sistemul de numerotare armonizat și, respectiv, pentru fișa rezultatelor încercărilor, precizând inclusiv formatele electronice relevante. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 5 iulie 2020.

(4)   Pentru fiecare tip de vehicul, sistem, componentă și unitate tehnică separată, autoritatea de omologare efectuează următoarele operații:

(a)	completează toate secțiunile relevante ale certificatului de omologare UE de tip, inclusiv anexele sale;

(b)	redactează opisul dosarului de omologare astfel cum se menționează la articolul 26 alineatul (4);

(c)	emite producătorului, fără întârziere, certificatul de omologare UE de tip completat, precum și anexele sale.

(5)   În cazul unei omologări UE de tip a cărei perioadă de valabilitate a fost limitată în conformitate cu articolul 39, cu articolul 43 sau cu partea III a anexei II sau cu privire la care anumite dispoziții din prezentul regulament sau din actele de reglementare enumerate în anexa II nu se aplică, certificatul de omologare UE de tip precizează restricțiile respective sau dispozițiile relevante care nu se aplică.

(6)   În cazul în care producătorul unui vehicul optează pentru procedura de omologare de tip mixtă, autoritatea de omologare completează dosarul de omologare astfel cum se menționează la articolul 26 alineatul (4) cu menționarea rapoartelor de încercare menționate la articolul 30 în cazul sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate pentru care nu a fost emis niciun certificat de omologare UE de tip. Autoritatea de omologare identifică, de asemenea, precis în dosarul de omologare cerințele tehnice din actele de reglementare enumerate în anexa II pentru care a fost încercat vehiculul.

(7)   În cazul în care producătorul unui vehicul optează pentru procedura de omologare de tip într-o singură etapă, autoritatea de omologare anexează la certificatul de omologare UE de tip o listă a actelor de reglementare relevante în conformitate cu modelul prezentat în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3).

Articolul 29

Dispoziții speciale privind omologările UE de tip pentru sisteme, componente și unități tehnice separate

(1)   O omologare UE de tip se acordă pentru un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată care este în conformitate cu datele din dosarul informativ menționat la articolul 24 și care îndeplinește cerințele tehnice specificate în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II.

(2)   În cazul în care componentele sau unitățile tehnice separate, indiferent dacă sunt sau nu destinate reparațiilor, service-ului sau întreținerii, fac la rândul lor obiectul unei omologări de tip de sistem pentru un vehicul, nu este necesară omologarea de tip suplimentară a componentelor sau unităților tehnice separate, dacă nu se prevede o astfel de omologare de tip în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II.

(3)   În cazul în care o componentă sau o unitate tehnică separată își îndeplinește funcția sau prezintă o caracteristică specifică numai împreună cu alte părți ale vehiculului, iar din acest motiv conformitatea poate fi verificată numai în situația în care componenta sau unitatea tehnică separată respectivă funcționează împreună cu părțile respective ale vehiculului, domeniul de aplicare al omologării UE de tip pentru componenta sau unitatea tehnică separată este limitat în consecință.

În astfel de cazuri, certificatul de omologare UE de tip specifică orice restricții de utilizare a componentei sau a unității tehnice separate și precizează condițiile speciale de instalare a respectivei componente sau unități tehnice separate pe un vehicul.

În cazul în care componenta sau unitatea tehnică separată respectivă este instalată pe un vehicul, autoritatea de omologare verifică, în momentul omologării vehiculului, respectarea de către componenta sau unitatea tehnică separată a tuturor restricțiilor de utilizare aplicabile privind utilizarea sau condițiile de instalare.

Articolul 30

Încercările necesare pentru omologarea UE de tip

(1)   Pentru acordarea omologărilor UE de tip, autoritatea de omologare verifică conformitatea cu cerințele tehnice ale prezentului regulament prin intermediul unor încercări adecvate efectuate de serviciile tehnice proprii.

(2)   Elementele fundamentale ale testelor, inclusiv cerințele tehnice pentru care s-a verificat conformitatea prin încercări, se înregistrează într-un raport de încercare.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului rapoartelor de încercare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 5 iulie 2020.

(4)   Producătorul pune la dispoziția autorităților de omologare și furnizează serviciilor tehnice în cauză vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate necesare în temeiul actelor de reglementare relevante enumerate în anexa II pentru efectuarea încercărilor prevăzute.

(5)   Sunt efectuate încercările necesare ale vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care sunt reprezentative pentru tipul care urmează a fi omologat.

(6)   În cazul în care pentru parametrii și condițiile folosite pentru efectuarea încercărilor adecvate menționate la alineatul (1) se prevede o gamă de valori, serviciile tehnice pot alege orice valoare din gama respectivă.

(7)   La cererea producătorului și cu acordul autorității de omologare, pot fi folosite metode de încercare virtuale, în conformitate cu anexa VIII, ca opțiuni alternative la încercările menționate la alineatul (1).

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei VIII pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și în materie de reglementare prin actualizarea listei actelor de reglementare în cazul cărora un producător sau un serviciu tehnic poate utiliza metode de încercare virtuală, precum și a condițiilor specifice în temeiul cărora urmează să fie utilizate metodele de încercare virtuală respective.

Articolul 31

Măsuri privind conformitatea producției

(1)   Autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip face demersurile necesare în temeiul anexei IV pentru a verifica, dacă este necesar în cooperare cu autoritățile de omologare ale celorlalte state membre, dacă producătorul fabrică vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate în conformitate cu tipul omologat.

(2)   Autoritatea de omologare care a acordat o omologare de tip a întregului vehicul verifică conformitatea cu articolele 36 și 37 a unui număr de eșantioane de vehicule și de certificate relevant din punct de vedere statistic și controlează dacă datele din respectivele certificate de conformitate sunt corecte.

(3)   Autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip face demersurile necesare pentru a verifica, dacă este necesar în cooperare cu autoritățile de omologare ale celorlalte state membre, dacă măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol sunt în continuare adecvate, astfel încât vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate în curs de fabricație să fie în continuare conforme cu tipul omologat, iar respectivele certificate de conformitate să respecte în continuare articolele 36 și 37.

(4)   Pentru a verifica dacă un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată se conformează tipului omologat, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip ia măsurile necesare pentru a efectua verificările și încercările pe eșantioane prelevate la sediul producătorului, inclusiv la unitățile de producție ale acestuia, care sunt necesare pentru omologarea UE de tip.

În conformitate cu anexa IV, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a efectua astfel de verificări sau de încercări cu frecvența prevăzută în actele de reglementare enumerate în anexa II sau cel puțin o dată la trei ani dacă nu se specifică nicio frecvență în actele respective.

(5)   Pentru a verifica dacă un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată se conformează tipului omologat, autoritatea de omologare sau serviciile tehnice:

(a)	dacă în procedurile de încercare descrise în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II se prevede o gamă de valori, stabilește valorile în mod aleatoriu din gama prevăzută atunci când efectuează verificări sau încercări; și

(b)	are acces la software, algoritmi, documentație și orice informații suplimentare în conformitate cu articolul 25 alineatul (4).

(6)   Autoritatea de omologare care a acordat o omologare UE de tip face demersurile necesare pentru a verifica dacă producătorul respectă obligațiile prevăzute în capitolul XIV. Aceasta verifică, în special, dacă, în scopul respectării respectivelor obligații, producătorul a modificat sau a completat informațiile privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

(7)   Atunci când o autoritate de omologare care a acordat o omologare UE de tip stabilește că producătorul nu mai produce vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate în conformitate cu tipul omologat sau cu cerințele prezentului regulament sau stabilește că certificatele de conformitate nu mai sunt conforme cu articolele 36 și 37 chiar dacă producția continuă, aceasta face demersurile necesare pentru a se asigura că se respectă cu strictețe măsurile de asigurare a conformității producției sau retrage omologarea de tip. Autoritatea de omologare poate decide să ia toate măsurile restrictive necesare în conformitate cu capitolul XI.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei IV pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare prin actualizarea procedurilor privind conformitatea producției.

Articolul 32

Tarife

(1)   Tarifele pentru activitățile de omologare UE de tip se percep de la producătorii care au depus o cerere pentru omologarea UE de tip în statul membru în cauză.

Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție suficiente resurse pentru a acoperi costurile aferente activităților de supraveghere a pieței. Fără a aduce atingere dreptului intern, aceste costuri pot fi acoperite prin tarife care pot fi percepute de către statul membru în care sunt introduse pe piață vehiculele.

(2)   Statele membre pot percepe tarife administrative de la serviciile tehnice care solicită să fie desemnate pentru a acoperi, integral sau parțial, costurile aferente activităților exercitate de autoritățile naționale responsabile de serviciile tehnice în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL V

MODIFICĂRILE ȘI VALABILITATEA OMOLOGĂRILOR UE DE TIP

Articolul 33

Dispoziții generale privind modificările omologărilor UE de tip

(1)   Producătorul informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip cu privire la orice modificare a datelor din dosarul de omologare menționat la articolul 26 alineatul (4), inclusiv orice schimbare în dosarul cu documentația extinsă în temeiul actelor de reglementare enumerate în anexa II.

Autoritatea de omologare decide dacă respectiva schimbare necesită o modificare, sub forma unei revizuiri sau a unei extinderi a omologării UE de tip, în conformitate cu articolul 34, sau dacă respectiva schimbare necesită o nouă omologare UE de tip.

(2)   O cerere pentru o modificare trebuie să fie înaintată doar autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip existentă.

(3)   În cazul în care o autoritate de omologare constată că o modificare necesită repetarea inspecțiilor sau a încercărilor, aceasta informează producătorul în consecință.

(4)   În cazul în care o autoritate de omologare constată, pe baza inspecțiilor sau a încercărilor prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, că sunt îndeplinite în continuare cerințele pentru omologarea UE de tip, se aplică procedurile menționate la articolul 34.

(5)   În cazul în care consideră că modificările în ceea ce privește datele din dosarul de omologare nu pot fi acoperite de o extindere a omologării de tip existente, autoritatea de omologare refuză să modifice omologarea UE de tip și dispune solicitarea de către producător a unei noi omologări UE de tip.

Articolul 34

Revizuirile și extinderile omologărilor UE de tip

(1)   O modificare este considerată o „revizuire” în cazul în care o autoritate de omologare constată că, în pofida modificării datelor din dosarul de omologare prevăzut la articolul 26 alineatul (4), respectivul tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată îndeplinește în continuare cerințele aplicabile pentru respectivul tip și că, prin urmare, nu este necesară repetarea niciunei inspecții sau încercări.

În acest caz, autoritatea de omologare emite paginile revizuite din dosarul de omologare, după caz și fără întârziere, marcând fiecare pagină revizuită pentru a indica în mod clar natura modificării și data noii emiteri sau emite o versiune actualizată, consolidată a dosarului de omologare, însoțită de o descriere detaliată a modificărilor.

(2)   Modificarea este considerată o „extindere” atunci când autoritatea de omologare consideră că datele din dosarul de omologare au fost modificate și în oricare dintre următoarele situații:

(a)	sunt necesare noi inspecții sau încercări pentru a verifica respectarea în continuare a cerințelor pe care s-a bazat actuala omologare UE de tip;

(b)	a fost modificată oricare dintre informațiile din certificatul de omologare UE de tip, cu excepția anexelor acestuia; sau

(c)	pentru tipul omologat de vehicul, de sistem, de componentă sau de unitate tehnică separată, intră în vigoare noi cerințe, în conformitate cu orice act de reglementare enumerat în anexa II.

În cazul unei extinderi, autoritatea de omologare emite fără întârziere un certificat de omologare UE de tip actualizat, care este însoțit de un număr de extindere, care crește odată cu numărul de extinderi succesive deja acordate. Certificatul de omologare respectiv specifică în mod clar motivul extinderii și data noii emiteri și, după caz, durata de valabilitate.

(3)   Ori de câte ori sunt emise pagini modificate ale dosarului de omologare sau o versiune consolidată și actualizată a acestuia, opisul dosarului de omologare este modificat în consecință, astfel încât să indice data celei mai recente extinderi sau revizuiri sau data celei mai recente consolidări a versiunii actualizate.

(4)   Nu este necesară nicio extindere a omologării de tip a unui tip de vehicul în cazul în care noile cerințe prevăzute la alineatul (2) litera (c) sunt, din punct de vedere tehnic, irelevante pentru tipul de vehicul respectiv sau se referă la alte categorii de vehicule decât cea din care face parte tipul în cauză.

Articolul 35

Încetarea valabilității

(1)   La șapte ani de la ultima actualizare a dosarului de omologare în cazul unui certificat de omologare UE de tip a întregului vehicul pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 și la 10 ani pentru vehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3 și O, autoritatea de omologare de tip verifică dacă tipul de vehicul respectă toate actele de reglementare care sunt relevante pentru tipul respectiv.

În cazul în care autoritatea de omologare efectuează verificarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat, nu este necesar ca încercările menționate la articolul 30 să fie repetate.

(2)   Omologarea UE de tip își încetează valabilitatea în fiecare dintre următoarele cazuri:

(a)

atunci când pentru tipul omologat de vehicul, de sistem, de componentă sau de unitate tehnică separată devin obligatorii noi cerințe pentru punerea la dispoziție pe piață, înmatriculare sau punerea în funcțiune, iar omologarea UE de tip nu poate fi extinsă pentru motivele prevăzute la articolul 34 alineatul (2) litera (c);

(b)	atunci când o verificare efectuată în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol constată că vehiculul nu respectă toate actele de reglementare care sunt relevante pentru tipul respectiv;

(c)

atunci când producția de vehicule în conformitate cu tipul omologat de vehicul este oprită definitiv în mod voluntar, fapt considerat a surveni atunci când niciun vehicul de tipul în cauză nu a fost fabricat în cei doi ani precedenți; cu toate acestea, astfel de omologări de tip își mențin valabilitatea în scopul înmatriculării sau al punerii în funcțiune atât timp cât nu se aplică litera (a) din prezentul alineat;

(d)	în cazul în care omologarea UE de tip a fost retrasă în conformitate cu articolul 31 alineatul (7);

(e)	în cazul în care valabilitatea certificatului de omologare UE de tip expiră din cauza unei restricții menționate la articolul 39 alineatul (6);

(f)	în cazul în care omologarea de tip s-a dovedit a fi bazată pe declarații false, rezultate falsificate ale încercării sau în cazul în care nu au fost dezvăluite date care ar fi condus la refuzul de a acorda omologarea de tip.

(3)   În cazul în care omologarea de tip a întregului vehicul pentru o singură variantă a unui tip de vehicul sau pentru o singură versiune a unei variante își încetează valabilitatea, omologarea de tip a întregului vehicul pentru tipul de vehicul respectiv își încetează valabilitatea numai în ceea ce privește varianta sau versiunea respectivă.

(4)   În cazul în care producția unui anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată este oprită definitiv, producătorul notifică de îndată acest fapt autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip respectivă.

În termen de o lună de la primirea notificării menționate la primul alineat, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru tipul de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată în cauză informează în consecință autoritățile de omologare ale celorlalte state membre.

(5)   În cazul în care un certificat de omologare UE de tip este pe cale să își înceteze valabilitatea, producătorul notifică de îndată acest fapt autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip.

(6)   La primirea notificării efectuate de producător, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip comunică de îndată autorităților de omologare ale celorlalte state membre și Comisiei toate informațiile relevante pentru punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate, după caz.

În ceea ce privește vehiculele, comunicarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat precizează data la care a fost fabricat vehiculul și numărul de identificare („VIN”) al acestuia, astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Regulamentul (UE) nr. 19/2011 al Comisiei (19), corespunzătoare ultimului vehicul produs.

CAPITOLUL VI

CERTIFICATUL DE CONFORMITATE ȘI MARCAJELE

Articolul 36

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie

(1)   Producătorul emite un certificat de conformitate, sub forma unui document pe suport de hârtie care însoțește fiecare vehicul complet, incomplet sau completat fabricat în conformitate cu tipul de vehicul omologat. În acest scop, producătorul folosește modelul prevăzut în actele de punere în aplicare menționate la alineatul (4).

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie descrie principalele caracteristici ale vehiculului, precum și performanțele tehnice ale acestuia în termeni concreți. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie include data de fabricație a vehiculului. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie este conceput astfel încât să prevină falsificarea.

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se înmânează gratuit cumpărătorului odată cu vehiculul. Înmânarea certificatului nu poate fi condiționată de o cerere explicită sau de transmiterea de informații suplimentare producătorului.

(2)   Începând cu 5 iulie 2026, producătorul este scutit de obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol de a emite certificatul de conformitate pe suport de hârtie care să însoțească fiecare vehicul, dacă producătorul pune la dispoziție certificatul de conformitate sub formă de date structurate în format electronic în conformitate cu articolul 37 alineatul (1).

(3)   Pentru o perioadă de 10 ani începând cu data la care a fost fabricat vehiculul, producătorul emite, la cererea proprietarului vehiculului, un duplicat al certificatului de conformitate pe suport de hârtie, contra unei plăți care nu depășește costul de emitere a duplicatului certificatului. Cuvântul „duplicat” este perfect vizibil pe fața oricărui duplicat al certificatului.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind certificatul de conformitate pe suport de hârtie care includ, în special:

(a)	modelul certificatului de conformitate;

(b)	elementele de securitate pentru a împiedica falsificarea certificatului de conformitate; și

(c)	specificația privind modalitatea de semnare a certificatului de conformitate.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă înainte de 1 septembrie 2020.

(5)   Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se redactează în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

(6)   Persoana sau persoanele autorizate să semneze certificate de conformitate pe suport de hârtie fac parte din personalul producătorului și sunt autorizate în mod corespunzător să angajeze responsabilitatea juridică a producătorului cu privire la proiectarea și la fabricația vehiculului sau cu privire la conformitatea producției vehiculului.

(7)   Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se completează integral și nu conține restricții de utilizare a vehiculului diferite de cele prevăzute de prezentul regulament sau de oricare dintre actele de reglementare enumerate în anexa II.

(8)   În cazul unui vehicul de bază incomplet, producătorul completează doar respectivele rubrici din certificatul de conformitate pe suport de hârtie care sunt relevante în ceea ce privește gradul de completare al vehiculului.

(9)   În cazul unui vehicul incomplet sau completat, producătorul completează doar respectivele rubrici din certificatul de conformitate pe suport de hârtie care privesc adăugirile sau modificările efectuate în stadiul actual al omologării și, după caz, anexează toate certificatele de conformitate pe suport de hârtie care au fost emise în etapele anterioare.

Articolul 37

Certificatul de conformitate în format electronic

(1)   Fără a aduce atingere articolului 36 alineatul (1), începând cu 5 iulie 2026, producătorul pune certificatul de conformitate la dispoziție, gratuit și fără nicio întârziere nejustificată după data de fabricație a vehiculului, autorității de omologare care a acordat, sub formă de date structurate în format electronic, omologarea de tip pentru întregul vehicul, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (8) de la prezentul articol.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 36 alineatul (1), orice producător poate decide să pună certificatul de conformitate la dispoziție în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol înainte de 5 iulie 2026.

(3)   Autoritatea de omologare pune la dispoziție certificatul de conformitate sub formă de date structurate, în format electronic în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (8), astfel încât certificatul de conformitate poate fi accesat de către autoritățile de omologare, de către autoritățile de supraveghere a pieței și de către autoritățile responsabile cu înmatricularea din statele membre, precum și de către Comisie.

(4)   Statele membre pot exonera producătorii de obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol în ceea ce privește tipurile de vehicule care dețin certificatul de omologare națională de tip pentru vehicule fabricate în serii mici, în conformitate cu articolul 42.

(5)   Autoritatea de omologare care primește certificatul de conformitate sub formă de date structurate în format electronic, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (8) de la prezentul articol oferă acces numai pentru citirea certificatului de conformitate astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (2). În cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, astfel de acces se oferă producătorului din etapa ulterioară.

(6)   Orice schimb de date în conformitate cu prezentul articol se realizează prin intermediul protocoalelor de schimb securizat de date.

(7)   Statele membre stabilesc organizarea și structura rețelei lor de date pentru a permite primirea, începând cu 1 septembrie 2025, a datelor din cadrul certificatelor de conformitate sub formă de date structurate în format electronic, în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la alineatul (8), de preferință prin utilizarea sistemelor existente pentru schimbul de date structurate.

(8)   Ținând cont de datele care trebuie să apară pe certificatul de conformitate pe suport de hârtie, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind certificatele de conformitate sub formă de date structurate în format electronic care includ, în special:

(a)	formatul și structura de bază ale elementelor de date din cadrul certificatelor de conformitate în format electronic și mesajele utilizate în cadrul schimbului;

(b)	cerințele minime privind schimbul securizat de date, inclusiv prevenirea coruperii datelor și a folosirii abuzive a datelor și măsurile de garantare a autenticității datelor electronice, cum ar fi utilizarea semnăturii digitale;

(c)	modalitățile pentru schimbul de date din cadrul certificatului de conformitate în format electronic;

(d)	cerințele minime pentru identificatorul unic specific vehiculului și pentru formatul informațiilor pentru cumpărător în conformitate cu alineatul (5);

(e)	accesul numai pentru citire menționat la alineatul (5);

(f)	derogări pentru producătorii de anumite categorii de vehicule și tipuri de vehicule produse în serii mici.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă înainte de 1 septembrie 2020.

(9)   Statele membre sunt în măsură să facă schimb de certificate de conformitate în format electronic în conformitate cu prezentul articol cu celelalte state membre începând cu 5 iulie 2026.

(10)   Începând cu 5 iulie 2026, producătorul emite un duplicat al certificatului de conformitate pe suport de hârtie în cazuri excepționale, la cererea unei autorități naționale.

Articolul 38

Plăcuțele producătorului și plăcuțele suplimentare ale producătorului, marcaje și mărcile de omologare de tip ale componentelor sau ale unităților tehnice separate

(1)   Producătorul unui vehicul aplică pe fiecare vehicul fabricat în conformitate cu tipul omologat o plăcuță a producătorului și, dacă este cazul, plăcuțe suplimentare, indicații sau simboluri, cu marcajele prevăzute în temeiul prezentului regulament și în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II.

(2)   Producătorul unei componente sau al unei unități tehnice separate aplică pe fiecare componentă și unitate tehnică separată fabricată în conformitate cu tipul omologat, indiferent dacă aceasta face parte dintr-un sistem, marca de omologare de tip prevăzută de actele de reglementare relevante enumerate în anexa II.

În cazul în care nu este prevăzută aplicarea unei astfel de mărci de omologare de tip, producătorul fixează pe componenta sau unitatea tehnică separată cel puțin denumirea comercială sau marca comercială a producătorului, precum și numărul tipului sau un număr de identificare.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului pentru marca de omologare UE de tip. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 5 iulie 2020.

(4)   Operatorii economici introduc și pun la dispoziție pe piață numai vehicule, componente și unități tehnice separate care sunt marcate în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL VII

TEHNOLOGII SAU CONCEPTE NOI

Articolul 39

Derogări pentru tehnologii sau concepte noi

(1)   Producătorul poate solicita o omologare UE de tip pentru un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care încorporează tehnologii sau concepte noi, care sunt incompatibile cu unul sau mai multe dintre actele de reglementare enumerate în anexa II.

(2)   Autoritatea de omologare acordă omologarea UE de tip menționată la alineatul (1) dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)	cererea de omologare UE de tip precizează motivele pentru care tehnologiile sau conceptele noi în cauză determină incompatibilitatea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate cu unul sau mai multe dintre actele de reglementare enumerate în anexa II;

(b)

în cererea de omologare UE de tip sunt descrise implicațiile pentru siguranță și pentru mediu ale tehnologiilor sau ale conceptelor noi și măsurile luate pentru a se garanta că, în comparație cu cerințele pentru care se solicită derogarea, este asigurat un nivel de siguranță și de protecție a mediului cel puțin echivalent;

(c)	sunt prezentate descrieri și rezultate ale încercărilor care dovedesc că este îndeplinită condiția de la litera (b).

(3)   Acordarea omologărilor UE de tip prin derogare în cazul tehnologiilor sau al conceptelor noi face obiectul unei autorizații din partea Comisiei.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la acordarea autorizației menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(4)   Până la adoptarea de către Comisie a actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (3), autoritatea de omologare poate acorda o omologare UE de tip provizorie, valabilă numai pe teritoriul statului membru al autorității de omologare respective, pentru un tip de vehicul vizat în derogarea solicitată. Autoritatea de omologare informează neîntârziat Comisia și celelalte state membre în legătură cu aceasta prin intermediul unui dosar care conține informațiile menționate la alineatul (2).

Caracterul provizoriu și valabilitatea teritorială limitată ale omologării UE de tip figurează în titlul certificatului de omologare UE de tip și în titlul certificatului de conformitate.

(5)   Autoritățile de omologare ale altor state membre pot accepta pe teritoriul național omologarea UE de tip provizorie menționată la alineatul (4), cu condiția să informeze în scris autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip provizorie cu privire la acceptarea lor.

(6)   După caz, actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3) precizează dacă autorizațiile fac obiectul vreunei restricții, în special în ceea ce privește numărul maxim de vehicule care intră sub incidența autorizației. În toate cazurile, omologarea UE de tip este valabilă cel puțin 36 de luni.

(7)   În cazul în care, prin actele de punere în aplicare menționate la alineatul (3), Comisia refuză acordarea autorizației, autoritatea de omologare informează de îndată titularul omologării UE de tip provizorii menționate la alineatul (4) că omologarea UE de tip provizorie va fi revocată în termen de șase luni de la data actului de punere în aplicare.

Cu toate acestea, vehiculele care au fost produse în conformitate cu omologarea UE de tip provizorie înainte de încetarea valabilității acesteia pot fi introduse pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune în orice stat membru care a acceptat omologarea UE de tip provizorie în conformitate cu alineatul (5).

Articolul 40

Adaptarea ulterioară a actelor de reglementare

(1)   În cazul în care Comisia a autorizat acordarea unei omologări UE de tip în temeiul articolului 39, aceasta ia imediat măsurile necesare pentru adaptarea actelor de reglementare în cauză la ultimele evoluții tehnologice.

În cazul în care derogarea acordată în temeiul articolului 39 se referă la un regulament ONU, Comisia avansează propuneri pentru a modifica regulamentul ONU în cauză, în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului din 1958 revizuit.

(2)   De îndată ce actele de reglementare relevante sunt modificate, orice restricție cuprinsă în actele de punere în aplicare menționate la articolul 39 alineatul (3) este ridicată.

(3)   În cazul în care nu au fost întreprinse măsurile necesare adaptării actelor de reglementare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia poate adopta, la cererea statului membru care a acordat omologarea UE de tip provizorie, acte de punere în aplicare cu privire la decizia de a autoriza extinderea valabilității omologării UE de tip provizorii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

CAPITOLUL VIII

VEHICULE PRODUSE ÎN SERII MICI

Articolul 41

Omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii mici

(1)   La solicitarea producătorului și în limitele cantitative anuale aferente categoriilor de vehicule M, N și O prevăzute în anexa V partea A punctul 1, statele membre acordă o omologare UE de tip pentru un tip de vehicul fabricat în serie mică care îndeplinește cel puțin cerințele tehnice prevăzute în anexa II partea I apendicele 1.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică vehiculelor cu destinație specială.

(3)   Certificatului de omologare UE de tip pentru vehicule produse în serii mici i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat care permite cel puțin identificarea statului membru care a acordat omologarea UE de tip și a cerințelor pe care vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată le respectă.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului și a sistemului de numerotare pentru certificatele de omologare UE de tip pentru vehiculele produse în serii mici. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(5)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei II partea I apendicele 1 în vederea stabilirii cerințelor tehnice pentru categoriile de vehicule M, N și O și a modificării în mod corespunzător a anexei V partea A punctul 1 în ceea ce privește limitele cantitative anuale.

Articolul 42

Omologarea națională de tip a vehiculelor produse în serii mici

(1)   Producătorii pot solicita o omologare națională de tip a vehiculelor produse în serii mici în cadrul limitelor cantitative anuale stabilite în anexa V partea A punctul 2. Limitele respective se aplică punerii la dispoziție pe piață, înmatriculării sau punerii în funcțiune a vehiculelor din tipul omologat pe piața fiecărui stat membru într-un an dat.

(2)   Statele membre pot decide să exonereze orice tip de vehicul menționat la alineatul (1) de obligația de a respecta una sau mai multe dintre cerințele prezentului regulament sau una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în actele de reglementare enumerate în anexa II, cu condiția ca statele membre respective să fi prevăzut cerințe alternative relevante.

(3)   În cazul omologării naționale de tip a vehiculelor produse în serii mici, autoritatea de omologare acceptă sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care sunt omologate de tip în conformitate cu actele de reglementare enumerate în anexa II.

(4)   Certificatului de omologare națională de tip pentru vehicule produse în serii mici i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat care permite cel puțin identificarea statului membru care a acordat omologarea de tip și caracterizarea omologării drept una acordată pentru o serie mică la nivel național.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului și a sistemului de numerotare armonizat pentru certificatul de omologare națională de tip a vehiculelor produse în serii mici este care poartă antetul „Certificat de omologare națională de tip pentru vehicule produse în serii mici” și precizează conținutul și natura derogărilor acordate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Până la adoptarea de către Comisie a astfel de acte de punere în aplicare, statele membre pot continua să stabilească formatul certificatelor de omologare națională de tip.

Articolul 43

Valabilitatea unei omologări naționale de tip a vehiculelor produse în serii mici

(1)   Valabilitatea omologării naționale de tip a vehiculelor produse în serii mici este limitată la teritoriul statului membru a cărui autoritate de omologare a acordat omologarea.

(2)   La cererea producătorului, autoritatea de omologare trimite autorităților de omologare ale statelor membre alese de producător o copie a certificatului de omologare națională de tip, inclusiv părțile relevante din dosarul de omologare prevăzut la articolul 26 alineatul (4), prin scrisoare recomandată sau prin e-mail.

(3)   Autoritățile de omologare ale statelor membre acceptă omologarea națională de tip, cu excepția cazului în care au motive rezonabile de a crede că cerințele tehnice naționale în temeiul cărora a fost omologat tipul de vehicul nu sunt echivalente cu cerințele proprii.

(4)   În termen de două luni de la primirea documentelor menționate la alineatul (2), autoritățile de omologare ale statelor membre alese de producător comunică autorității de omologare care a acordat omologarea națională de tip decizia lor de a accepta sau nu omologarea de tip. În cazul în care nu s-a comunicată o astfel de decizie în respectivul termen de două luni, omologarea națională de tip se consideră a fi acceptată.

(5)   La cererea unui solicitant care intenționează să introducă pe piață, să înmatriculeze sau să pună în funcțiune într-un alt stat membru un vehicul care deține o omologare națională de tip pentru vehicule produse în serii mici, autoritatea de omologare care a acordat omologarea națională de tip pentru vehicule produse în serii mici furnizează autorității naționale a celuilalt stat membru o copie a certificatului de omologare de tip, inclusiv părțile relevante din dosarul de omologare.

Autoritatea de omologare a celuilalt stat membru permite introducerea pe piață, înmatricularea sau intrarea în funcțiune a unui astfel de vehicul, cu excepția cazului în care are motive întemeiate de a crede că cerințele tehnice naționale pe baza cărora tipul de vehicul a fost omologat nu sunt echivalente cu propriile sale cerințe.

CAPITOLUL IX

OMOLOGĂRI INDIVIDUALE ALE VEHICULELOR

Articolul 44

Omologări UE individuale ale vehiculelor

(1)   Statele membre acordă o omologare UE individuală pentru un vehicul care respectă cerințele prevăzute în anexa II partea I apendicele 2 sau, în cazul vehiculelor cu destinație specială, în anexa II partea III.

Prezentul capitol nu se aplică vehiculelor incomplete.

(2)   Cererea de omologare UE individuală a vehiculului este prezentată de către proprietarul vehiculului, de către producător, de către reprezentantul producătorului sau de către importator.

(3)   Statele membre nu efectuează încercări distructive pentru a stabili dacă vehiculul îndeplinește cerințele menționate la alineatul (1), dar folosesc în schimb orice informație relevantă furnizată de către solicitant în acest scop.

(4)   Certificatului de omologare UE individuală a unui vehicul i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat, care permite cel puțin identificarea statului membru care a acordat omologarea UE individuală a vehiculului.

(5)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului și a sistemului de numerotare pentru certificatele de omologare UE individuală a vehiculului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 5 iulie 2020.

(6)   Statele membre permit introducerea pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor care au un certificat de omologare UE individuală în curs de valabilitate.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei II partea I în ceea ce privește stabilirea cerințelor tehnice pentru vehiculele din categoriile M, N și O.

Articolul 45

Omologări naționale individuale ale vehiculelor

(1)   Pentru un anumit vehicul, unic sau nu, statele membre pot decide să acorde o derogare de la obligația de a respecta una sau mai multe cerințe ale prezentului regulament ori una sau mai multe dintre cerințele prevăzute în actele de reglementare enumerate în anexa II, cu condiția ca statele membre respective să fi impus cerințe alternative relevante.

(2)   O cerere de omologare națională individuală a vehiculului este înaintată de către proprietarul vehiculului, de către producător, de către reprezentantul producătorului sau de către importator.

(3)   Statele membre nu efectuează încercări distructive pentru a stabili dacă vehiculul îndeplinește cerințele alternative menționate la alineatul (1), dar folosesc în schimb orice informație relevantă furnizată de către solicitant în acest scop.

(4)   În scopul unei omologări naționale individuale a vehiculului, autoritatea de omologare acceptă sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care sunt omologate de tip în conformitate cu actele de reglementare enumerate în anexa II.

(5)   Un stat membru emite fără întârziere un certificat de omologare națională individuală a vehiculului în cazul în care vehiculul este conform cu descrierea anexată la cerere și cu cerințele alternative relevante.

(6)   Certificatului de omologare națională individuală a vehiculului i se acordă un număr unic în conformitate cu un sistem de numerotare armonizat care permite cel puțin identificarea statului membru care a acordat omologarea UE de tip și identificarea cerințelor pe care vehiculul le respectă.

(7)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului și a sistemului de numerotare armonizat pentru certificatul de omologare națională individuală a vehiculului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Până la adoptarea de către Comisie a astfel de acte de punere în aplicare, statele membre pot continua să stabilească formatul certificatelor de omologare națională individuală a vehiculului.

Articolul 46

Valabilitatea unei omologări naționale individuale a vehiculului

(1)   Valabilitatea unei omologări naționale individuale a vehiculului este limitată la teritoriul statului membru care a acordat omologarea individuală a vehiculului.

(2)   La cererea unui solicitant care dorește să pună la dispoziție pe piață, să înmatriculeze sau să pună în funcțiune într-un alt stat membru un vehicul căruia i s-a acordat o omologare națională individuală, statul membru care a acordat omologarea îi furnizează solicitantului o declarație privind cerințele tehnice pe baza cărora vehiculul a fost omologat.

(3)   Un stat membru permite punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune pe teritoriul său a unui vehicul căruia un alt stat membru i-a acordat o omologare națională individuală în conformitate cu articolul 45, cu excepția cazului în care statul membru are motive rezonabile să creadă că respectivele cerințe alternative relevante pe baza cărora vehiculul a fost omologat nu sunt echivalente cu dispozițiile sale sau că vehiculul nu este conform cu cerințele în cauză.

(4)   Prezentul articol se aplică vehiculelor care au fost omologate de tip în conformitate cu prezentul regulament și care au fost modificate înainte de prima înmatriculare sau de punerea lor în funcțiune.

Articolul 47

Dispoziții specifice

(1)   Procedurile stabilite la articolele 44 și 45 se pot aplica în cazul unui anumit vehicul fabricat în mai multe etape.

(2)   Procedurile stabilite la articolele 44 și 45 nu înlocuiesc o etapă intermediară din cadrul derulării normale a unei omologări de tip în mai multe etape și nu se aplică pentru obținerea omologării etapei inițiale a unui vehicul.

CAPITOLUL X

PUNEREA LA DISPOZIȚIE PE PIAȚĂ, ÎNMATRICULAREA SAU PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE

Articolul 48

Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a altor vehicule decât vehiculele de sfârșit de serie

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 51, 52 și 53, vehiculele pentru care omologarea de tip a întregului vehicul este obligatorie sau pentru care producătorul a obținut omologarea de tip respectivă se pun la dispoziție pe piață, se înmatriculează sau sunt puse în funcțiune numai dacă sunt însoțite de un certificat de conformitate valabil emis în conformitate cu articolele 36 și 37.

Înmatricularea și punerea în funcțiune a vehiculelor incomplete pot fi refuzate atât timp cât vehiculele rămân incomplete. Înmatricularea și punerea în funcțiune a vehiculelor incomplete nu se folosesc cu scopul de a eluda aplicarea articolului 49.

(2)   Numărul de vehicule produse în serii mici puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune în cursul aceluiași an nu depășește limitele cantitative anuale stabilite în anexa V.

Articolul 49

Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor de sfârșit de serie

(1)   Sub rezerva limitelor fixate în anexa V partea B și doar în perioada limitată menționată la alineatul (2), statele membre pot înmatricula vehiculele conforme unui tip de vehicul a cărui omologare UE de tip nu mai este valabilă și pot autoriza punerea la dispoziție pe piață și punerea în funcțiune a acestora.

Primul paragraf se aplică numai acelor vehicule aflate pe teritoriul Uniunii care au făcut obiectul unei omologări UE de tip valabile în momentul fabricării și care nu au fost înmatriculate sau puse în funcțiune înainte de expirarea valabilității omologării UE de tip respective.

(2)   Alineatul (1) se aplică doar, în cazul vehiculelor complete, pentru o perioadă de 12 luni de la data expirării valabilității omologării UE de tip și, în cazul vehiculelor completate, pentru o perioadă de 18 luni de la data respectivă.

(3)   Producătorul care dorește să beneficieze de alineatul (1) prezintă o cerere autorității competente din fiecare stat membru afectat de înmatricularea sau de punerea în funcțiune a vehiculelor în cauză. Cererea specifică motivele tehnice sau economice care împiedică vehiculele respective să îndeplinească noile cerințe tehnice.

Statele membre în cauză decid în termen de trei luni de la primirea unei astfel de cereri dacă permit înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor respective pe teritoriul lor și, în caz afirmativ, numărul acelor vehicule.

(4)   Statele membre aplică măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că numărul de vehicule care urmează a fi înmatriculate sau puse în funcțiune în cadrul procedurii stabilite la prezentul articol este controlat în mod eficace.

Articolul 50

Punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a componentelor și a unităților tehnice separate

(1)   Componentele și unitățile tehnice separate, inclusiv cele destinate serviciilor postvânzare, pot fi puse la dispoziție pe piață sau pot fi puse în funcțiune numai dacă îndeplinesc cerințele din actele de reglementare relevante enumerate în anexa II și dacă sunt marcate în conformitate cu articolul 38.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică în cazul componentelor sau al unităților tehnice separate care sunt special fabricate sau concepute pentru vehiculele care nu sunt reglementate de prezentul regulament.

(3)   Statele membre pot permite punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a componentelor și a unităților tehnice separate care fac obiectul unei derogări în temeiul articolului 39 sau care urmează să fie instalate pe vehicule care fac obiectul omologărilor acordate în conformitate cu articolele 41, 42, 44 și 45 privind componenta sau unitatea tehnică separată în cauză.

(4)   De asemenea, statele membre pot permite punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a componentelor și a unităților tehnice separate care urmează a fi utilizate la vehicule a căror omologare de tip în temeiul prezentului regulament sau în temeiul Directivei 2007/46/CE nu a fost necesară în momentul în care vehiculele respective au fost puse la dispoziție pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune.

(5)   De asemenea, statele membre pot permite punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a componentelor de schimb și a unităților tehnice separate care urmează a fi utilizate pe vehicule pentru care a fost acordată omologarea de tip înainte de intrarea în vigoare a cerințelor actelor de reglementare relevante enumerate în anexa II, în conformitate cu cerințele actului relevant aplicabil în momentul în care omologările de tip respective au fost acordate inițial.

CAPITOLUL XI

CLAUZE DE SIGURANȚĂ

Articolul 51

Evaluarea națională cu privire la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate în legătură cu care există suspiciuni de risc grav sau de neconformitate

În cazul în care, pe baza propriilor activități de supraveghere a pieței sau a unor informații furnizate de o autoritate de omologare sau de un producător sau pe baza unor reclamații, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să creadă că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau în privința altor aspecte legate de protecția interesului public care intră sub incidența prezentului regulament ori nu se conformează cerințelor prevăzute de prezentul regulament, acestea evaluează vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză cu privire la cerințele relevante prevăzute de prezentul regulament. Operatorii economici relevanți și autoritățile relevante de omologare cooperează pe deplin cu autoritățile de supraveghere a pieței inclusiv prin transmiterea rezultatelor tuturor verificărilor sau încercărilor relevante efectuate în conformitate cu articolul 31.

Articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică evaluării riscurilor vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză.

Articolul 52

Procedurile naționale aplicate vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care prezintă un risc grav sau nu sunt conforme cu cerințele

(1)   În cazul în care, în urma efectuării evaluării în temeiul articolului 51, autoritatea de supraveghere a pieței a unui stat membru constată că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau în privința altor aspecte legate de protecția interesului public care intră sub incidența prezentului regulament, aceasta solicită fără întârziere ca operatorul economic relevant să ia imediat toate măsurile corective adecvate pentru a garanta că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză nu mai prezintă riscul respectiv în momentul introducerii pe piață, al înmatriculării sau al punerii în funcțiune.

(2)   În cazul în care, în urma efectuării evaluării în temeiul articolului 51, autoritatea de supraveghere a pieței a unui stat membru constată că un vehicul, un sistem, o componentă sau unitate tehnică separată nu se conformează prezentului regulament, dar nu prezintă un risc grav astfel cum se menționează la alineatul (1) de la prezentul articol, aceasta solicită fără întârziere ca operatorul economic relevant să ia toate măsurile corective adecvate într-o perioadă de timp rezonabilă astfel încât să aducă un vehicul, un sistem, o componentă sau unitate tehnică separată în conformitate. Perioada respectivă este proporțională cu gravitatea neconformității pentru a se asigura că vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză este conform(ă) în momentul introducerii pe piață, al înmatriculării sau al punerii în funcțiune.

În conformitate cu obligațiile menționate la articolele 13-21, operatorii economici se asigură că sunt luate toate măsurile corective necesare în privința tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate în cauză pe care aceștia le-au introdus pe piață, înmatriculat sau pus în funcțiune în Uniune.

(3)   În cazul în care operatorii economici nu iau măsuri corective adecvate în termenul relevant precizat la alineatul (1) sau (2) sau în care riscul impune măsuri rapide, autoritățile naționale iau toate măsurile restrictive provizorii adecvate pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate în cauză pe piața lor națională sau pentru a le retrage de pe piață ori pentru a le rechema.

Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor restrictive menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii unei clasificări a gravității neconformității și a măsurilor corespunzătoare pe care autoritățile naționale trebuie să le ia pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 53

Măsuri corective și restrictive la nivelul Uniunii

(1)   Statul membru care adoptă măsuri corective sau restrictive în conformitate cu articolul 52 informează fără întârziere Comisia și celelalte state membre prin intermediul ICSMS. De asemenea, statul membru respectiv informează fără întârziere autoritatea de omologare care a acordat omologarea cu privire la constatările sale.

Informațiile furnizate includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză, a originii lor, a naturii presupusei neconformități și a riscului implicat, a tipului și a duratei măsurilor corective și restrictive naționale adoptate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant.

(2)   Statul membru care adoptă măsuri corective sau restrictive precizează, de asemenea, dacă riscul sau neconformitatea se datorează:

(a)	neîndeplinirii de către vehicul, de către sistem, de către componentă sau de către unitatea tehnică separată a cerințelor legate de sănătatea și siguranța persoanelor, de protecția mediului sau de alte aspecte referitoare la protecția interesului public reglementate de prezentul regulament; sau

(b)	lacunelor din actele de reglementare relevante enumerate în anexa II.

(3)   În termen de o lună de la notificarea menționată la alineatul (1), statele membre, altele decât statul membru care adoptă măsuri corective sau restrictive, informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice măsură corectivă sau restrictivă pe care au adoptat-o și la orice informație suplimentară de care dispun în privința neconformității și a riscului vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză, precum și, în caz de dezacord cu măsura națională notificată, cu privire la obiecțiile lor.

(4)   În cazul în care, în termen de o lună de la notificarea menționată la alineatul (1), nici alte state membre, nici Comisia nu ridică obiecții cu privire la o măsură națională notificată, măsura respectivă este considerată justificată. Celelalte state membre se asigură că se iau fără întârziere măsuri corective sau restrictive similare pe teritoriile lor față de vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză.

(5)   În cazul în care, în termen de o lună de la notificarea menționată la alineatul (1), un alt stat membru sau Comisia ridică o obiecție cu privire la o măsură națională notificată sau în cazul în care Comisia consideră că o măsură națională notificată contravine legislației Uniunii, Comisia consultă fără întârziere statele membre în cauză și operatorul sau operatorii economici relevanți.

Pe baza consultării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile corective sau restrictive armonizate la nivelul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la al doilea paragraf operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

În cazul în care Comisia consideră că o măsură națională notificată este nejustificată, statul membru în cauză retrage sau adaptează măsura, în conformitate cu decizia Comisiei menționată la al doilea paragraf.

(6)   În cazul în care stabilește, în urma încercărilor și inspecțiilor pe care le-a efectuat în conformitate cu articolul 9, că este necesară o măsură corectivă sau restrictivă la nivelul Uniunii, Comisia consultă fără întârziere statele membre în cauză și operatorul sau operatorii economici relevanți.

Pe baza consultării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile corective sau restrictive la nivelul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la al doilea paragraf operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

(7)   În cazul în care riscul sau neconformitatea se datorează lacunelor din actele de reglementare enumerate în anexa II, Comisia propune măsuri corespunzătoare după cum urmează:

(a)	în situația în care actele în cauză sunt acte juridice ale Uniunii, Comisia prezintă o propunere legislativă care stabilește modificările necesare ale actelor respective;

(b)	în situația în care actele în cauză sunt regulamente ONU, Comisia propune proiectele de modificări necesare la regulamentele ONU relevante în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului din 1958 revizuit.

(8)   În cazul în care o măsură corectivă este considerată drept justificată în conformitate cu prezentul articol sau face obiectul actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (5) sau (6), măsura respectivă se pune gratuit la dispoziția deținătorilor de înmatriculări pentru vehiculele afectate. În cazul în care s-au executat reparații pe cheltuiala deținătorului înmatriculării înainte de adoptarea măsurii corective, producătorul rambursează costul acestor reparații până la costul reparațiilor necesare în conformitate cu măsura corectivă respectivă.

Articolul 54

Omologarea UE de tip neconformă

(1)   În cazul în care constată că o omologare de tip care a fost acordată nu este conformă cu prezentul regulament, autoritățile de omologare refuză recunoașterea respectivei omologări de tip.

(2)   Autoritatea de omologare notifică refuzul său autorității de omologare care a acordat omologarea UE de tip, autorităților de omologare ale celorlalte state membre și Comisiei. În cazul în care, în termen de o lună de la notificare, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip confirmă neconformitatea omologării de tip, respectiva autoritate de omologare retrage omologarea de tip.

(3)   În cazul în care, în termen de o lună de la notificarea menționată la alineatul (2), autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip ridică o obiecție, Comisia consultă fără întârziere statele membre, în special autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip și operatorul economic relevant.

(4)   Pe baza consultării menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide dacă refuzul recunoașterii omologării UE de tip menționat la alineatul (1) de la prezentul articol este justificat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la primul paragraf operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

(5)   În cazul în care, în urma încercărilor și inspecțiilor pe care le-a efectuat în conformitate cu articolul 9, Comisia stabilește că o omologare de tip acordată nu este în conformitate cu prezentul regulament, aceasta consultă fără întârziere statele membre, în special autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip și operatorul economic relevant.

Pe baza consultărilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a decide cu privire la refuzul recunoașterii omologării de tip menționat la alineatul (1) de la prezentul articol. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(6)   Articolele 51, 52 și 53 se aplică vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care fac obiectul unei omologări de tip neconforme și care sunt deja puse la dispoziție pe piață.

Articolul 55

Introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor sau a echipamentelor care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale

(1)   Piesele sau echipamentele care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța lui de mediu nu sunt introduse pe piață, nu sunt puse în funcțiune și sunt interzise, cu excepția cazului în care au fost autorizate de o autoritate de omologare în conformitate cu articolul 56.

(2)   Astfel de autorizații se aplică numai pentru numărul restrâns de piese sau echipamente, care sunt incluse pe lista menționată la alineatul (4).

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea cerințelor pentru autorizarea pieselor și echipamentelor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Cerințele respective pot fi bazate pe actele de reglementare enumerate în anexa II sau pot consta într-o comparație a performanțelor de mediu sau de siguranță ale pieselor și echipamentelor cu performanțele de mediu sau de siguranță ale pieselor sau echipamentelor originale, după caz. În oricare dintre aceste cazuri, cerințele garantează că piesele sau echipamentele nu afectează buna funcționare a sistemelor care sunt esențiale pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța sa de mediu.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei VI pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și în materie de reglementare prin stabilirea și actualizarea listei de piese sau echipamente pe baza unei evaluări a următoarelor:

(a)	măsura în care există un risc grav pentru siguranța sau performanța de mediu a vehiculelor care sunt echipate cu piesele sau echipamentele respective;

(b)	efectul potențial asupra consumatorilor și asupra producătorilor de pe piața postvânzare al unei eventuale autorizații pentru piesele sau echipamentele respective în conformitate cu articolul 56 alineatul (1).

(5)   Alineatul (1) nu se aplică pieselor sau echipamentelor originale sau pieselor sau echipamentelor care aparțin unui sistem omologat de tip în conformitate cu actele de reglementare enumerate în anexa II, cu excepția cazului în care omologarea de tip se referă la alte aspecte decât riscul grav menționat la alineatul (1).

În sensul prezentului articol, piese sau echipamente originale înseamnă piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificațiile și standardele de producție prevăzute de producătorul vehiculului pentru asamblarea vehiculului în cauză.

(6)   Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică pieselor sau echipamentelor care sunt fabricate în mod exclusiv pentru vehiculele de curse. Piesele sau echipamentele enumerate în anexa VI care sunt utilizate atât pentru curse, cât și pentru circulația pe drumuri se pun la dispoziție pe piață doar pentru vehiculele destinate utilizării pe drumuri publice, dacă respectă cerințele prevăzute în actele delegate menționate la alineatul (3) de la prezentul articol și au fost autorizate de către Comisie. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care decide dacă se acordă respectivele autorizații. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 56

Cerințe conexe pentru piese și echipamente care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale

(1)   Producătorul de piese sau echipamente poate solicita autorizația menționată la articolul 55 alineatul (1) printr-o cerere prezentată autorității de omologare, însoțită de un raport de încercare redactat de un serviciu tehnic, care certifică faptul că piesele sau echipamentele pentru care se solicită autorizația sunt conforme cu cerințele menționate la articolul 55 alineatul (3). Acest producător poate prezenta doar o singură cerere pentru fiecare tip de piesă sau de echipament și doar unei singure autorități de omologare.

(2)   Cererea de autorizare include detaliile producătorului pieselor sau echipamentelor, tipul, numerele de identificare și codul pieselor sau echipamentelor, denumirea producătorului vehiculului, tipul de vehicul și, după caz, anul fabricării, precum și orice altă informație care permite identificarea vehiculului pe care urmează să fie instalate piesele sau echipamentele.

Autoritatea de omologare autorizează introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor sau echipamentelor în cazul în care constată, ținând seama de raportul de încercare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol și de alte probe, că piesele sau echipamentele în cauză sunt conforme cu cerințele menționate la articolul 55 alineatul (3).

Autoritatea de omologare eliberează fără întârziere producătorului un certificat de autorizare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabiliri modelului și a sistemului de numerotare pentru certificatul de autorizare menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(3)   Producătorul informează de îndată autoritatea de omologare care a emis autorizația asupra oricărei modificări care afectează condițiile în care autorizația a fost emisă. Autoritatea de omologare decide dacă se revizuiește autorizația sau dacă se emite o nouă autorizație și dacă sunt necesare alte încercări.

Producătorul se asigură că piesele și echipamentele sunt produse și continuă să fie produse potrivit condițiilor în care a fost emisă autorizația.

(4)   Înainte de emiterea unei autorizații, autoritatea de omologare se asigură de existența unor modalități și proceduri de asigurare a unui control efectiv al conformității producției.

În cazul în care autoritatea de omologare consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile de eliberare a autorizației, aceasta îi solicită producătorului să ia măsurile necesare pentru a asigura aducerea în conformitate a pieselor sau echipamentelor. Dacă este necesar, autoritatea de omologare retrage autorizația.

(5)   La cererea unei autorități naționale a unui alt stat membru, autoritatea de omologare care a emis autorizația îi trimite acesteia, în termen de o lună de la primirea cererii respective, o copie a certificatului de autorizare emis, însoțită de anexe, printr-un sistem electronic comun și securizat de schimb de informații. Copia respectivă poate fi trimisă și sub forma unui fișier electronic securizat.

(6)   O autoritate de omologare care nu este de acord cu autorizația emisă de un alt stat membru prezintă motivele dezacordului său Comisiei. Pentru a soluționa dezacordul, Comisia întreprinde măsurile necesare. Printre altele, dacă este necesar, și după consultarea autorităților de omologare relevante, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se solicită retragerea autorizației. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(7)   Până la întocmirea listei menționate la articolul 55 alineatul (4), statele membre pot menține dispoziții naționale referitoare la piese sau echipamente care pot afecta buna funcționare a sistemelor esențiale pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța lui de mediu.

CAPITOLUL XII

REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

Articolul 57

Regulamentele ONU necesare pentru omologarea UE de tip

(1)   Regulamentele ONU sau modificările la acestea care au primit votul favorabil al Uniunii sau pe care Uniunea le aplică și care sunt enumerate în anexa II fac parte din cerințele pentru omologarea UE de tip a vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate.

(2)   În cazul în care Uniunea a votat în favoarea unui regulament ONU sau a unei modificări a acestuia în scopul omologării de tip a întregului vehicul, Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea completării prezentului regulament pentru a dispune obligativitatea regulamentului ONU sau a modificărilor la acesta ori în vederea a modificării prezentului regulament.

Actele delegate respective specifică datele de la care regulamentul ONU sau modificările la acesta urmează să fie obligatorii și includ dispoziții tranzitorii, după caz, și, atunci când este cazul pentru omologarea UE de tip, data primei înmatriculări și a punerii în funcțiune a vehiculelor, precum și a punerii la dispoziție pe piață a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate.

Articolul 58

Echivalența regulamentelor ONU în scopul omologării UE de tip

(1)   Regulamentele ONU enumerate în partea II a anexei II sunt recunoscute ca fiind echivalente cu actele de reglementare corespondente, în măsura în care au același domeniu de aplicare și același obiect.

(2)   Autoritățile de omologare ale statelor membre acceptă omologările de tip acordate în conformitate cu regulamentele ONU menționate la alineatul (1) și, după caz, mărcile de omologare relevante, în locul omologărilor și mărcilor de omologare echivalente care au fost acordate în conformitate cu prezentul regulament și cu actele de reglementare enumerate în anexa II.

CAPITOLUL XIII

FURNIZAREA INFORMAȚIILOR TEHNICE

Articolul 59

Informații destinate utilizatorilor

(1)   Producătorul nu furnizează informații tehnice legate de caracteristicile tipului de vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament prevăzut(ă) de prezentul regulament, sau de actele de reglementare enumerate în anexa II, care sunt diferite de caracteristicile omologării de tip acordate de către autoritatea de omologare.

(2)   Producătorul pune la dispoziția utilizatorilor toate informațiile relevante, precum și instrucțiunile necesare care descriu orice condiție specială sau restricție privind utilizarea unui vehicul, a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament.

(3)   Informațiile menționate la alineatul (2) sunt furnizate în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul urmează să fie introdus(ă) pe piață, înmatriculat sau pus în funcțiune. Informațiile sunt furnizate, de asemenea, în manualul de utilizare.

Articolul 60

Informații destinate producătorilor

(1)   Producătorii de vehicule pun la dispoziția producătorilor de sisteme, componente, unități tehnice separate, de piese sau echipamente toate datele necesare pentru omologarea UE de tip a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate sau pentru obținerea autorizației menționate la articolul 55 alineatul (1).

Producătorii de vehicule pot impune un acord obligatoriu producătorilor de sisteme, componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente pentru a proteja confidențialitatea informațiilor care nu fac parte din domeniul public, inclusiv a celor legate de drepturile de proprietate intelectuală.

(2)   Producătorii de sisteme, componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente furnizează producătorilor de vehicule toate informațiile detaliate cu privire la restricțiile care se aplică omologărilor lor de tip și care sunt fie menționate la articolul 29 alineatul (3), fie impuse de un act de reglementare enumerat în anexa II.

CAPITOLUL XIV

ACCESUL LA INFORMAȚIILE PRIVIND OBD-URILE VEHICULELOR ȘI LA INFORMAȚIILE REFERITOARE LA REPARAREA ȘI ÎNTREȚINEREA VEHICULELOR

Articolul 61

Obligațiile producătorilor de a furniza informații privind OBD-urile vehiculelor și informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

(1)   Producătorii le oferă operatorilor independenți un acces nelimitat, standardizat și nediscriminatoriu la informații privind OBD-urile vehiculelor, la echipamente de diagnosticare și la alte echipamente, la instrumente, inclusiv la referințele complete ale software-urilor aplicabile și la descărcările disponibile ale acestora, precum și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor. Informațiile sunt prezentate într-un mod ușor accesibil în format care poate fi citit automat și sub formă de seturi de date prelucrabile electronic. Operatorii independenți au acces la serviciile de diagnosticare la distanță utilizate de către producători și de către distribuitori și reparatori autorizați.

Producătorii furnizează o structură standardizată, sigură și accesibilă la distanță pentru a permite reparatorilor independenți să realizeze operații care implică accesul la sistemul de siguranță al vehiculului.

(2)   Până la adoptarea de către Comisie a unui standard corespunzător prin intermediul lucrărilor Comitetului European pentru Standardizare (CEN) sau ale unui organism de standardizare comparabil, informațiile privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor sunt prezentate într-un mod ușor accesibil, astfel încât să poată fi prelucrate de operatorii independenți prin eforturi rezonabile.

Informațiile privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor sunt publicate pe site-urile de internet ale producătorilor folosind un format standardizat sau, dacă acest lucru nu este realizabil din cauza naturii informațiilor, într-un alt format adecvat. Pentru operatorii independenți, alții decât reparatorii, informațiile sunt prezentate, de asemenea, într-un format care poate fi citit automat și prelucrat electronic cu ajutorul unor instrumente de tehnologia informațiilor și software-uri ușor accesibile și care le permite operatorilor independenți să își îndeplinească sarcinile asociate activității lor comerciale în cadrul lanțului de aprovizionare de pe piața pieselor de schimb.

(3)   Cu toate acestea, în următoarele cazuri, este suficient ca producătorul să furnizeze rapid informațiile solicitate într-un format ușor de accesat atunci când un operator independent solicită acest lucru:

(a)	pentru tipurile de vehicule care fac obiectul unei omologări naționale de tip a vehiculelor produse în serii mici astfel cum se menționează la articolul 42;

(b)	pentru vehiculele cu destinație specială;

(c)	pentru tipurile de vehicule din categoriile O1 și O2 care nu utilizează instrumente de diagnosticare sau comunicații fizice ori fără fir cu unitatea sau unitățile de control electronic de la bord în scopul diagnosticării sau al reprogramării vehiculelor lor;

(d)	pentru etapa finală a omologării de tip în cazul procedurii de omologare de tip în mai multe etape, atunci când etapa finală vizează numai o caroserie care nu conține sisteme de control electronic al vehiculului și toate sistemele de control electronic al vehiculului de bază rămân neschimbate.

(4)   Detaliile cerințelor tehnice referitoare la accesul la OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, în special la specificațiile tehnice referitoare la modul în care urmează să fie furnizate informații privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, sunt prevăzute în anexa X.

(5)   De asemenea, producătorii pun la dispoziția operatorilor independenți, precum și a comercianților și a reparatorilor autorizați materiale pentru formare.

(6)   Producătorii se asigură că informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor sunt accesibile în orice moment, cu excepția cazului în care este necesară întreținerea sistemului informatic.

Producătorii pun la dispoziție orice modificări și completări ulterioare ale informațiilor privind OBD-urile vehiculelor și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor pe site-urile de internet ale acestora în același timp în care le pun la dispoziția reparatorilor autorizați.

(7)   În scopul fabricării și întreținerii pieselor de schimb sau de rezervă compatibile cu OBD-urile, precum și a dispozitivelor de diagnosticare și a echipamentelor de încercare, producătorii furnizează, fără discriminare, informațiile relevante privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor oricărui producător sau reparator de componente, de dispozitive de diagnosticare sau de echipamente de încercare interesat.

(8)   În scopul proiectării, fabricării și reparării echipamentelor auto pentru vehiculele alimentate cu combustibil alternativ, producătorii furnizează, fără discriminare, informațiile relevante privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor oricăror producători, instalatori sau reparatori de echipamente destinate vehiculelor alimentate cu combustibil alternativ interesați.

(9)   Atunci când datele referitoare la repararea și întreținerea unui vehicul sunt păstrate într-o bază de date centrală a producătorului vehiculului sau în numele său, reparatorii independenți au acces gratuit la aceste date și pot introduce informații referitoare la reparațiile și activitățile de întreținere pe care le-au efectuat.

(10)   Prezentul capitol nu se aplică vehiculelor care fac obiectul unor omologări individuale ale vehiculelor.

(11)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei X pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și de reglementare sau de a preveni abuzul prin actualizarea cerințelor referitoare la accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, inclusiv activitățile de reparații și întreținere susținute prin rețele wireless de arie largă și prin adoptarea și integrarea standardelor menționate la alineatul (2) de la prezentul articol. Comisia ține cont de actuala tehnologie a informației, de progresele tehnologice previzibile în materie de vehicule, de standardele ISO în vigoare și de posibilitatea existenței unui standard ISO internațional.

Articolul 62

Obligații referitoare la titularii mai multor omologări de tip

(1)   Producătorul responsabil pentru respectiva omologare de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate ori pentru o anumită etapă a unui vehicul are responsabilitatea, în cazul unei omologări de tip mixte, în etape succesive sau în mai multe etape, de a comunica atât producătorului final, cât și operatorilor independenți informațiile referitoare la repararea și întreținerea sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză sau privind etapa respectivă.

(2)   În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorul final este responsabil de asigurarea accesului la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa sa sau etapele sale de fabricație și legătura cu etapa sau etapele anterioare.

Articolul 63

Tarife pentru accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

(1)   Producătorul poate percepe tarife rezonabile și proporționale pentru accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, altele decât datele menționate la articolul 61 alineatul (10). Tarifele respective nu descurajează accesul la astfel de informații prin faptul că nu țin cont de frecvența accesării acestora de către operatorul independent. Accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor este oferit gratuit autorităților naționale, Comisiei și serviciilor tehnice.

(2)   Producătorul furnizează informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, inclusiv privind serviciile tranzacționale precum reprogramarea sau asistența tehnică, pe bază orară, zilnică, lunară și anuală, tarifele pentru accesul la aceste informații variind în funcție de perioadele respective pentru care se acordă accesul.

Pe lângă accesul pe bază de durată, producătorii pot oferi accesul pe bază de tranzacții; în acest caz, tarifele sunt percepute per tranzacție și nu țin cont de durata pentru care este acordat accesul.

În cazul în care producătorul oferă ambele sisteme de acces, reparatorii independenți aleg sistemele de acces, fie pe bază de durată, fie pe bază de tranzacții.

Articolul 64

Dovada respectării obligațiilor referitoare la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

(1)   Producătorul care a solicitat omologarea UE de tip sau omologarea națională de tip pune la dispoziția autorității de omologare dovada conformității cu prezentul capitol în termen de șase luni de la data respectivei omologări de tip.

(2)   Dacă o astfel de dovadă a conformității nu este furnizată în termenul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, autoritatea de omologare ia măsurile necesare în conformitate cu articolul 65.

Articolul 65

Respectarea obligațiilor referitoare la accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

(1)   O autoritate de omologare poate, în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie pe baza unei reclamații sau a unei evaluări efectuate de un serviciu tehnic, să verifice dacă producătorul respectă prezentul capitol și certificatul producătorului de acces la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor menționate în anexa X apendicele 1.

(2)   În cazul în care o autoritate de omologare constată că producătorul nu și-a îndeplinit obligațiile referitoare la accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip respectivă întreprinde măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația.

Măsurile menționate pot include retragerea sau suspendarea omologării de tip, amenzi sau alte măsuri adoptate în conformitate cu articolul 84.

(3)   În cazul în care un operator independent sau o asociație comercială reprezentând operatori independenți depune o reclamație către autoritatea de omologare privind nerespectarea de către producător a prezentului capitol, autoritatea de omologare procedează la efectuarea unui audit cu scopul de a verifica respectarea de către producător a articolelor menționate. Autoritatea de omologare solicită autorității de omologare care a acordat omologarea de tip a întregului vehicul să analizeze reclamația și să solicite ulterior de la producătorul vehiculului mijloace de probă care să demonstreze că sistemul utilizat de producător este în conformitate cu prezentul regulament. Rezultatele anchetei respective se comunică autorității naționale de omologare și operatorului independent sau asociației în termen de trei luni de la depunerea cererii comerciale în cauză.

(4)   Atunci când efectuează auditul, autoritatea de omologare poate solicita unui serviciu tehnic sau oricărui expert independent să efectueze o evaluare pentru a verifica dacă obligațiile referitoare la accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor au fost respectate.

Articolul 66

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule

(1)   În ceea ce privește accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule, instituit în conformitate cu articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (20), acoperă, de asemenea, toate vehiculele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Acesta își desfășoară activitățile în conformitate cu anexa X la prezentul regulament.

(2)   Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule evaluează dacă accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor afectează progresele înregistrate cu privire la reducerea furturilor de vehicule și prezintă recomandări pentru îmbunătățirea cerințelor referitoare la accesul la astfel de informații. În special, forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule acordă consiliere Comisiei cu privire la introducerea unui proces prin care operatorii independenți obțin aprobarea și autorizarea din partea organizațiilor acreditate în vederea accesării informațiilor referitoare la siguranța vehiculelor.

Comisia poate decide să păstreze confidențialitatea discuțiilor și a concluziilor forumului privind accesul la informațiile referitoare la vehicule.

CAPITOLUL XV

EVALUAREA, DESEMNAREA, NOTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA SERVICIILOR TEHNICE

Articolul 67

Autoritatea de omologare de tip responsabilă pentru servicii tehnice

(1)   Autoritatea de omologare desemnată de statul membru în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) (denumită în sensul prezentului capitol „autoritatea de omologare de tip”) este responsabilă pentru evaluarea, desemnarea, notificarea și monitorizarea serviciilor tehnice, inclusiv, dacă este cazul, a subcontractanților sau a filialelor respectivelor servicii tehnice. Autoritatea de omologare de tip poate decide ca evaluarea și monitorizarea serviciilor tehnice și, după caz, a subcontractanților sau a filialelor respectivelor servicii tehnice urmează să fie efectuate de către un organism național de acreditare.

(2)   Autoritățile de omologare de tip fac obiectul evaluărilor inter pares cu privire la orice activitate pe care o desfășoară în legătură cu evaluarea și monitorizarea serviciilor tehnice.

Evaluările inter pares acoperă evaluările tuturor sau a unora dintre operațiunile serviciilor tehnice care au fost efectuate de către autoritățile de omologare de tip în conformitate cu articolul 73 alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește competența personalului, corectitudinea metodologiei de încercare și de inspecție și corectitudinea rezultatelor încercărilor bazate pe domeniul de aplicare definit al actelor de reglementare enumerate în partea I a anexei II.

Activitățile legate de evaluarea și monitorizarea serviciilor tehnice care se ocupă numai de omologări individuale naționale care au fost acordate în conformitate cu articolul 45 sau de omologări naționale de tip pentru vehiculele fabricate în serii mici care au fost acordate în conformitate cu articolul 42 sunt scutite de evaluările inter pares.

Orice evaluare a serviciilor tehnice acreditate efectuată de către autoritățile de omologare de tip este scutită de evaluările inter pares.

(3)   Autoritățile de omologare de tip nu fac obiectul evaluărilor inter pares atunci când își desemnează toate serviciile tehnice exclusiv pe baza acreditării serviciilor tehnice.

(4)   Autoritatea de omologare de tip nu oferă servicii de consultanță în condiții comerciale sau concurențiale.

(5)   Autoritatea de omologare de tip are la dispoziție personal suficient pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament.

(6)   Fiecare stat membru furnizează Comisiei, forumului și celorlalte state membre care le solicită informații cu privire la procedurile lor de evaluare, desemnare și notificare a serviciilor tehnice și de monitorizare a serviciilor tehnice, precum și în legătură cu orice modificare a procedurilor.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului de utilizat pentru furnizarea informațiilor privind procedurile statelor membre menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(7)   Autoritățile de omologare de tip care fac obiectul evaluărilor inter pares stabilesc proceduri pentru audituri interne, în conformitate cu anexa III apendicele 2. Astfel de audituri interne se efectuează cel puțin o dată pe an. Cu toate acestea, frecvența auditurilor interne poate fi redusă dacă autoritatea de omologare de tip poate demonstra că sistemul său de management este pus în aplicare în mod efectiv și și-a dovedit stabilitatea.

(8)   Evaluările inter pares ale unei autorități de omologare de tip se efectuează cel puțin o dată la fiecare cinci ani de către o echipă de evaluare inter pares formată din două autorități de omologare de tip din alte state membre.

Comisia poate decide să participe în cadrul echipei de evaluare inter pares pe baza unei analize a evaluării riscurilor.

Evaluarea inter pares se efectuează sub responsabilitatea autorității de omologare care face obiectul evaluării și include o vizită la sediul unui serviciu tehnic selectat de echipa de evaluare inter pares.

Autoritățile de omologare de tip care nu fac obiectul unei evaluări inter pares în conformitate cu alineatul (3) nu sunt incluse în niciuna dintre activitățile aferente echipei de evaluare inter pares.

(9)   Ținând seama în mod corespunzător de considerentele exprimate de forum, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care definește un plan pentru evaluările inter pares care acoperă o perioadă de cel puțin cinci ani și care stabilește criterii privind componența echipei de evaluare inter pares, metodologia utilizată pentru evaluarea inter pares, calendarul, frecvența și celelalte sarcini legate de evaluarea inter pares. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(10)   Rezultatele evaluărilor inter pares sunt analizate de către forum. Comisia întocmește și publică rezumate ale rezultatelor evaluărilor inter pares.

Articolul 68

Desemnarea serviciilor tehnice

(1)   Autoritățile de omologare de tip desemnează servicii tehnice pentru a desfășura una sau mai multe dintre următoarele categorii de activități, în funcție de domeniul lor de competență:

(a)	categoria A: încercările specificate în prezentul regulament și în actele de reglementare enumerate în anexa II, pe care serviciile tehnice le efectuează în cadrul propriilor unități;

(b)	categoria B: supravegherea încercărilor specificate în prezentul regulament și în actele de reglementare enumerate în anexa II, inclusiv pregătirea acestor încercări, în cazul în care respectivele încercări au loc în cadrul unităților producătorului sau ale unei părți terțe;

(c)	categoria C: evaluarea și monitorizarea periodică a procedurilor producătorului destinate controlului conformității producției;

(d)	categoria D: supravegherea sau efectuarea încercărilor sau a inspecțiilor pentru supravegherea conformității producției.

(2)   Fiecare stat membru poate desemna o autoritate de omologare de tip în calitatea de serviciu tehnic pentru una sau mai multe dintre categoriile de activități menționate la alineatul (1).

(3)   Un serviciu tehnic se instituie în conformitate cu legislația unui stat membru și are personalitate juridică, cu excepția serviciilor tehnice care aparțin unei autorități de omologare de tip și a serviciilor tehnice interne acreditate aparținând producătorului, astfel cum se menționează la articolul 72.

(4)   Un serviciu tehnic încheie o asigurare de răspundere pentru activitățile sale, cu excepția cazului în care această responsabilitate este asumată, în conformitate cu dreptul intern, de statul membru sau cu excepția cazului în care statul membru este direct responsabil pentru evaluarea conformității.

(5)   Serviciile tehnice ale unei țări terțe, altele decât cele care au fost desemnate în conformitate cu articolul 72, pot fi desemnate și notificate Comisiei în sensul articolului 74 numai dacă un acord bilateral între Uniune și țara terță în cauză prevede posibilitatea de a desemna aceste servicii tehnice. Acest lucru nu împiedică un serviciu tehnic stabilit în temeiul legislației unui stat membru, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, să deschidă filiale în țări terțe, cu condiția ca respectivele filiale să fie gestionate și controlate direct de serviciul tehnic desemnat.

Articolul 69

Independența serviciilor tehnice

(1)   Un serviciu tehnic, inclusiv personalul său, este independent și îndeplinește activitățile pentru care a fost desemnat la cel mai înalt nivel de integritate profesională și de competență tehnică necesare în domeniul respectiv în care funcționează și este liber de orice presiune și stimulent, îndeosebi financiare, care i-ar putea influența aprecierea sau rezultatele activităților de evaluare și, în special, liber de presiuni sau stimulente din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane interesate de rezultatele activităților în cauză.

(2)   Un serviciu tehnic este o organizație sau un organism terț care nu este implicat în procesul de proiectare, fabricație, furnizare sau întreținere a vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unității tehnice separate pe care o evaluează, o supune încercărilor sau o inspectează.

Se poate considera că cerințele de la primul paragraf sunt îndeplinite de către o asociație comercială sau de către un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreținerea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate pe care le evaluează, le supune încercărilor sau le inspectează, cu condiția ca independența sa și absența oricărui conflict de interese să fie demonstrate autorității de omologare de tip a statului membru în cauză.

(3)   Un serviciu tehnic, personalul său de conducere și personalul responsabil cu îndeplinirea activităților pentru care sunt desemnate în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) nu proiectează, nu produc, nu furnizează și nu întrețin vehiculele, sistemele, componentele sau unitățile tehnice separate pe care le evaluează și nici nu reprezintă părți angajate în aceste activități. Aceasta nu exclude utilizarea respectivelor vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care sunt necesare pentru funcționarea serviciului tehnic și nici utilizarea în scopuri personale a unor astfel de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate.

(4)   Un serviciu tehnic se asigură că activitățile filialelor sale sau ale subcontractanților săi nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea categoriilor de activități pentru care a fost desemnat.

(5)   Personalul unui serviciu tehnic păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul prezentului regulament, mai puțin față de autoritatea de omologare de tip și, dacă este cazul, față de organismul național de acreditare, sau în cazurile impuse prin dreptul Uniunii sau prin dreptul intern.

Articolul 70

Competența serviciilor tehnice

(1)   Un serviciu tehnic este capabil să presteze toate activitățile pentru care solicită să fie desemnat în conformitate cu articolul 68 alineatul (1). Acesta demonstrează autorității de omologare de tip sau organismului național de acreditare care efectuează evaluarea sau monitorizarea serviciului tehnic respectiv că îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)	personalul său deține competențele corespunzătoare, cunoștințele tehnice specifice, formarea profesională necesară și o experiență suficientă și adecvată pentru a desfășura activitățile pentru care solicită să fie desemnat;

(b)

deține descrieri ale procedurilor relevante pentru desfășurarea activităților pentru care solicită să fie desemnat, ținând seama în mod corespunzător de gradul de complexitate al tehnologiei vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate respective, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție. Serviciul tehnic demonstrează transparența și reproductibilitatea procedurilor respective;

(c)	deține mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de categoria sau categoriile de activități pentru care solicită să fie desemnat și accesul la toate echipamentele și instalațiile necesare.

(2)   Un serviciu tehnic demonstrează, de asemenea, că posedă competențele necesare, cunoștințele tehnice specifice și o experiență demonstrată pentru a efectua încercări și inspecții în vederea evaluării conformității vehiculelor, a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate în raport cu prezentul regulament și că respectă standardele enumerate în anexa III apendicele 1. Cu toate acestea, standardele enumerate în anexa III apendicele 1 nu se aplică ultimei etape a unei proceduri naționale în mai multe etape, menționată la articolul 47 alineatul (1).

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei III în ceea ce privește cerințele pentru evaluarea serviciilor tehnice.

Articolul 71

Filiale și subcontractanți ai serviciilor tehnice

(1)   Serviciile tehnice pot subcontracta, cu acordul autorității relevante de omologare de tip însărcinate cu desemnarea, unele dintre categoriile de activități pentru care au fost desemnate în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) sau pot dispune ca aceste activități să fie realizate de o filială.

(2)   În cazul în care un serviciu tehnic subcontractează sarcini specifice din rândul categoriilor de activități pentru care a fost desemnat sau recurge la o filială pentru îndeplinirea acestor sarcini, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 68, 69 și 70 și informează autoritatea de omologare de tip în acest sens.

(3)   Serviciile tehnice preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanții sau filialele lor, indiferent de locul în care acestea sunt stabilite.

(4)   Serviciile tehnice țin la dispoziția autorității de omologare de tip însărcinate cu desemnarea documentele relevante privind evaluarea efectuată de către autoritatea de omologare de tip sau acreditarea efectuată de către organismul național de acreditare al subcontractantului sau al filialei și privind sarcinile îndeplinite de acestea.

Articolul 72

Servicii tehnice interne ale producătorului

(1)   Un serviciu tehnic intern al unui producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic în cazul activităților din categoria A menționate la articolul 68 alineatul (1) litera (a), însă doar în privința actelor de reglementare menționate în anexa VII. Un serviciu tehnic intern constituie o parte separată și distinctă a societății producătorului și nu este implicat în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreținerea vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate pe care le evaluează.

(2)   Un serviciu tehnic intern menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele cerințe:

(a)	a fost acreditat de un organism național de acreditare și îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III apendicele 1 și 2;

(b)

serviciul tehnic intern, inclusiv personalul acestuia, este identificabil din punctul de vedere al organizării întreprinderii și aplică metode de raportare în cadrul întreprinderii producătorului din care face parte, ceea ce asigură imparțialitatea sa și demonstrează această imparțialitate față de autoritatea de omologare de tip relevantă și de organismul național de acreditare relevant;

(c)	nici serviciul tehnic intern, nici personalul acestuia nu se angajează în vreo activitate care ar putea intra în conflict cu independența sau cu integritatea sa în ceea ce privește realizarea activităților pentru care a fost desemnat;

(d)	prestează servicii doar pentru întreprinderea producătorului din care face parte.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei VII pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și în materie de reglementare prin actualizarea listei actelor de reglementare și a restricțiilor pe care acestea le conțin.

Articolul 73

Evaluarea și desemnarea serviciilor tehnice

(1)   Serviciul tehnic solicitant adresează autorității de omologare de tip a statului membru o cerere oficială în care solicită să fie desemnat în conformitate cu anexa III apendicele 2 punctul 4. Cererea specifică categoriile de activități pentru care serviciul tehnic solicită să fie desemnat.

(2)   Înainte ca o autoritate de omologare de tip să desemneze un serviciu tehnic, autoritatea de omologare de tip sau organismul național de acreditare îl evaluează în conformitate cu o listă de acțiuni de îndeplinit în cadrul evaluării care să acopere cel puțin cerințele prevăzute în anexa III apendicele 2. Evaluarea include o evaluare la fața locului la sediul serviciului tehnic solicitant, precum și, dacă este cazul, o evaluare a tuturor filialelor sau subcontractanților situați atât în interiorul cât și în exteriorul Uniunii.

(3)   În cazurile în care evaluarea se realizează de către un organism național de acreditare, serviciul tehnic solicitant furnizează autorității de omologare de tip un certificat de acreditare valabil și raportul de evaluare corespunzător care atestă că serviciul tehnic îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III apendicele 2 în ceea ce privește categoriile de activități pentru care serviciul tehnic solicită desemnarea.

(4)   În cazurile în care evaluarea este efectuată de autoritatea de omologare de tip, autoritatea de omologare de tip din statul membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat numește în mod oficial o echipă de evaluare în comun alcătuită din reprezentanți ai autorităților de omologare de tip din cel puțin alte două state membre și un reprezentant al Comisiei.

În cazul în care serviciul tehnic solicită să fie desemnat într-un alt stat membru decât statul membru în care este stabilit, unul dintre reprezentanții din echipa de evaluare în comun provine de la autoritatea de omologare de tip a statului membru de stabilire, cu excepția cazului în care autoritatea de omologare de tip respectivă decide să nu facă parte din echipa de evaluare în comun.

Echipa de evaluare în comun participă la evaluarea serviciului tehnic solicitant, inclusiv la evaluarea la fața locului. Autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea a statului membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat oferă echipei de evaluare în comun toată asistența necesară și oferă acces în timp util la întreaga documentație necesară pentru a evalua serviciul tehnic solicitant.

(5)   În cazurile în care autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea efectuează evaluarea serviciilor tehnice care solicită efectuarea de încercări exclusiv în vederea unor omologări naționale individuale ale vehiculelor în conformitate cu articolul 45, autoritatea de omologare de tip din statul membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat este scutită de obligația de a numi o echipă de evaluare în comun. Serviciile tehnice care doar verifică instalarea corectă a componentelor din categoriile O1 și O2 sunt, de asemenea, scutite de evaluare.

(6)   În cazul în care serviciul tehnic a solicitat să fie desemnat de către una sau mai multe autorități de omologare de tip din statele membre, altele decât statul membru în care este stabilit, în conformitate cu articolul 74 alineatul (2), evaluarea se realizează o singură dată, cu condiția ca întregul domeniu de aplicare al desemnării serviciului tehnic să facă obiectul evaluării respective.

(7)   Echipa de evaluare în comun formulează constatările privind neconformitatea serviciului tehnic solicitant cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2 în cursul procesului de evaluare. Astfel de constatări se discută în cadrul echipei de evaluare în comun.

(8)   Echipa de evaluare în comun întocmește, după evaluarea la fața locului, un raport care indică măsura în care serviciul tehnic solicitant îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2.

(9)   Raportul menționat la alineatul (8) conține un rezumat al tuturor neconformităților constatate, împreună cu o recomandare care menționează dacă solicitantul poate fi desemnat ca serviciu tehnic.

(10)   Autoritatea de omologare de tip notifică Comisiei numele și competențele reprezentanților săi care participă la echipa de evaluare în comun.

(11)   Autoritatea de omologare de tip din statul membru unde serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat trimite Comisiei și, la cerere, autorităților de omologare de tip ale celorlalte state membre raportul privind rezultatul evaluării, în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa III apendicele 2. Raportul respectiv include documente justificative cu privire la competențele serviciului tehnic și la reglementările existente de care dispune autoritatea de omologare de tip pentru a monitoriza regulat serviciul tehnic.

(12)   Autoritățile de omologare de tip ale celorlalte state membre și Comisia pot reexamina raportul de evaluare și documentele justificative, pot pune întrebări sau exprima preocupări și pot solicita documente justificative suplimentare în termen de o lună de la data primirii raportului de evaluare și a documentelor justificative.

(13)   Autoritatea de omologare de tip a statului membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat răspunde la întrebările, preocupările și cererile de furnizare a documentelor justificative suplimentare în termen de patru săptămâni de la primirea lor.

(14)   În termen de patru săptămâni de la primirea răspunsului menționat la alineatul (13), autoritățile de omologare de tip ale celorlalte state membre sau Comisia pot adresa, individual sau în comun, recomandări autorității de omologare de tip din statul membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat. Autoritatea de omologare de tip ia în considerare recomandările atunci când ia decizia privind desemnarea serviciului tehnic. În cazul în care autoritatea de omologare de tip decide să nu dea curs recomandărilor formulate de celelalte state membre sau de Comisie, aceasta își motivează decizia în termen de două săptămâni de la adoptarea ei.

(15)   Valabilitatea desemnării serviciilor tehnice se limitează la cinci ani.

(16)   Autoritatea de omologare de tip care dorește să fie desemnată ca serviciu tehnic, în conformitate cu articolul 68 alineatul (2), demonstrează conformitatea cu prezentul regulament printr-o evaluare realizată de auditori independenți. Acești auditori pot aparține aceleiași organizații, cu condiția de a fi administrați în mod autonom față de personalul implicat în activitatea evaluată și cu condiția ca aceștia să respecte cerințele prevăzute în anexa III apendicele 2.

Articolul 74

Notificarea Comisiei în ceea ce privește desemnarea serviciilor tehnice

(1)   Autoritățile de omologare de tip notifică Comisiei denumirea, adresa, inclusiv adresa electronică, persoanele responsabile și categoria de activități ale fiecărui serviciu tehnic pe care l-au desemnat. Notificarea specifică în mod clar domeniul de aplicare al desemnării, activitățile și procedurile de evaluare a conformității, tipurile de vehicule, sisteme, componente și unități tehnice separate și subiectele enumerate în anexa II pentru care au fost desemnate serviciile tehnice, precum și eventualii subcontractanți sau eventualele filiale ale serviciilor tehnice și orice modificare ulterioară a acestor detalii.

Astfel de notificări se efectuează înainte ca serviciile tehnice desemnate să desfășoare orice activități menționate la articolul 68 alineatul (1).

(2)   Un serviciu tehnic poate fi desemnat de către una sau mai multe autorități de omologare de tip din alt stat membru decât statul membru în care este stabilit, cu condiția ca întregul domeniu de aplicare al desemnării efectuate de către autoritatea de omologare de tip să fie acoperit de o acreditare acordată în conformitate cu articolul 73 alineatul (3), sau de o evaluare efectuată în conformitate cu articolul 73 alineatul (4).

(3)   Comisia publică pe site-ul său internet și actualizează o listă cuprinzând detaliile de contact ale serviciilor tehnice desemnate, ale subcontractanților lor și ale filialelor lor care i-au fost notificate în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 75

Modificările și reînnoirea desemnărilor serviciilor tehnice

(1)   În cazul în care autoritatea de omologare de tip a constatat sau a fost informată că un serviciu tehnic nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul regulament, autoritatea de omologare de tip respectivă restricționează, suspendă sau retrage desemnarea, după caz, în funcție de gravitatea încălcării cerințelor sau a neîndeplinirii acestora.

Autoritatea de omologare de tip notifică imediat Comisiei și autorităților de omologare din celelalte state membre orice restricție, suspendare sau retragere a unei desemnări.

Comisia actualizează în consecință lista menționată la articolul 74 alineatul (3).

(2)   În caz de restricționare, de suspendare sau de retragere a desemnării sau în cazul în care serviciul tehnic și-a încetat activitatea, autoritatea de omologare de tip păstrează dosarele serviciului tehnic respectiv la dispoziția autorităților de omologare sau a autorităților de supraveghere a pieței ori transferă dosarele respective către un alt serviciu tehnic ales de producător de comun acord cu serviciul tehnic respectiv.

(3)   Autoritatea de omologare de tip evaluează în termen de trei luni de la data notificării prevăzute la paragraful al doilea de la alineatul (1) dacă nerespectarea de către serviciul tehnic are un impact asupra certificatelor de omologare UE de tip emise pe baza rapoartelor de inspecție și de încercare emise de serviciul tehnic care face obiectul modificării desemnării și informează celelalte autorități de omologare de tip și Comisia în consecință.

În termen de două luni de la data la care a notificat modificările la desemnare, autoritatea de omologare de tip prezintă Comisiei și celorlalte autorități de omologare de tip un raport privind concluziile sale în ceea ce privește neconformitatea. Dacă este necesar pentru a asigura siguranța vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate care au fost deja introduse pe piață, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea transmite autorităților de omologare de tip în cauză să suspende sau să retragă, într-un interval de timp rezonabil, toate certificatele de omologare UE de tip care au fost emise în mod necorespunzător.

(4)   În cazul în care desemnarea serviciilor tehnice a fost restricționată, suspendată sau retrasă, certificatele de omologare UE de tip care au fost emise pe baza unor rapoarte de inspecție și încercare emise de serviciile tehnice respective rămân valabile, cu excepția cazului în care omologările de tip respective își pierd valabilitatea în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) litera (f).

(5)   Extinderile domeniului de aplicare al desemnării serviciului tehnic care conduc la desemnarea unei categorii suplimentare de activități menționate la articolul 68 alineatul (1) se evaluează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 73.

Extinderile domeniului de aplicare al desemnării unui serviciu tehnic exclusiv pentru actele de reglementare enumerate în anexa II pot fi efectuate în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa III apendicele 2 și sub rezerva notificării menționate la articolul 74.

(6)   Desemnarea unui serviciu tehnic este reînnoită doar după ce autoritatea de omologare de tip a verificat dacă serviciul tehnic continuă să respecte cerințele prezentului regulament. Evaluarea se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 73.

Articolul 76

Monitorizarea serviciilor tehnice

(1)   Autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea monitorizează în permanență serviciile tehnice pentru a asigura conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2.

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică niciuneia dintre activitățile serviciilor tehnice care sunt monitorizate de organisme de acreditare în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) pentru a asigura conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2.

Serviciile tehnice furnizează, la cerere, toate informațiile și documentele relevante, care sunt necesare pentru a permite autorității de omologare de tip însărcinată cu desemnarea sau organismului național de acreditare să verifice respectarea respectivelor cerințe.

Serviciile tehnice informează fără întârziere autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea sau organismul național de acreditare cu privire la orice modificare, în special referitoare la personal, la instalații, la filiale sau la subcontractanți, care poate afecta conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2 sau capacitatea lor de a efectua sarcinile de evaluare a conformității referitoare la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate pentru care au fost desemnate.

(2)   Serviciile tehnice răspund fără întârziere la cererile formulate de o autoritate de omologare de tip sau de către Comisie cu privire la evaluările conformității pe care le-au efectuat.

(3)   Autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea se asigură că serviciul tehnic își îndeplinește obligația prevăzută la alineatul (2) de la prezentul articol, cu excepția cazului în care există un motiv legitim pentru a nu proceda astfel.

În cazul în care recunoaște existența unui motiv legitim, autoritatea de omologare de tip respectivă informează Comisia cu privire la această situație.

Comisia se consultă fără întârziere cu statele membre. Pe baza consultării respective, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide dacă motivul legitim este considerat justificat sau nu. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Serviciul tehnic și autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea pot solicita ca orice informație transmisă autorității de omologare de tip a unui alt stat membru sau Comisiei să fie tratată confidențial.

(4)   Cel puțin o dată la fiecare 30 de luni, autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea evaluează dacă fiecare serviciu tehnic aflat în responsabilitatea sa continuă să îndeplinească cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2. Respectiva evaluare include o evaluare la sediul fiecărui serviciu tehnic de care este responsabilă.

În termen de două luni de la data finalizării evaluării serviciului tehnic, fiecare stat membru raportează Comisiei și celorlalte state membre cu privire la activitățile sale de monitorizare. Respectivele rapoarte conțin un rezumat al evaluării, care este pus la dispoziția publicului.

Articolul 77

Contestarea competenței serviciilor tehnice

(1)   Comisia, în colaborare cu autoritatea de omologare de tip din statul membru în cauză, investighează toate cazurile în care i se atrage atenția asupra unor preocupări legate de competența unui serviciu tehnic sau de continuarea îndeplinirii de către un serviciu tehnic a cerințelor și responsabilităților care îi revin în temeiul prezentului regulament. De asemenea, Comisia poate începe astfel de investigații din proprie inițiativă.

Comisia investighează responsabilitatea serviciului tehnic în cazul în care este demonstrat sau în cazul în care există motive întemeiate să se considere că o omologare de tip a fost acordată pe baza unor informații false, că rezultatele încercării au fost falsificate sau că nu au fost dezvăluite informații sau specificații tehnice care ar fi condus la refuzul de a acorda omologarea de tip.

(2)   Comisia consultă autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea în cadrul investigației menționate la alineatul (1). Autoritatea de omologare de tip respectivă furnizează Comisiei, la cerere, toate informațiile relevante legate de performanță și de conformitatea serviciului tehnic în cauză cu cerințele privind independența și competența.

(3)   Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate confidențial.

(4)   În cazul în care constată că un serviciu tehnic nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește cerințele pentru desemnarea sa sau că este responsabil pentru oricare dintre circumstanțele menționate la alineatul (1), Comisia informează statul membru al autorității de omologare de tip însărcinată cu desemnarea cu privire la acest lucru.

Comisia solicită statului membru respectiv să ia măsuri restrictive, inclusiv restricționarea, suspendarea sau retragerea desemnării, dacă este necesar.

În cazul în care un stat membru nu ia măsurile restrictive necesare, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a decide să restricționeze, să suspende, sau să retragă desemnarea serviciului tehnic în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Comisia notifică statului membru în cauză actele de punere în aplicare respective și actualizează în consecință informațiile publicate în temeiul articolului 74 alineatul (3).

Articolul 78

Schimbul de informații cu privire la evaluarea, la desemnarea și la monitorizarea serviciilor tehnice

(1)   Autoritățile de omologare de tip se consultă reciproc și cu Comisia cu privire la întrebări cu relevanță generală pentru punerea în aplicare a cerințelor prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește evaluarea, desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice.

(2)   Autoritățile de omologare de tip se informează reciproc și informează Comisia cu privire la lista-model cu acțiuni de îndeplinit în cursul evaluării utilizată în conformitate cu articolul 73 alineatul (2) până la 5 iulie 2020, iar ulterior, cu privire la adaptările acestei liste până la adoptarea de către Comisie a unei liste armonizate cu acțiuni de îndeplinit în cursul evaluării. Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare pentru a stabili modelul pentru lista armonizată cu acțiuni de îndeplinit în cursul evaluării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

(3)   În cazul în care rapoartele de evaluare menționate la articolul 73 alineatul (8) indică discrepanțe între practicile generale ale autorităților de omologare de tip, statele membre sau Comisia pot solicita un schimb de informații.

Schimbul de informații este coordonat de forum.

Articolul 79

Cooperarea cu organismele naționale de acreditare

(1)   În cazul în care desemnarea unui serviciu tehnic se bazează pe acreditare în sensul Regulamentului (CE) nr. 765/2008, organismul național de acreditare și autoritatea de omologare de tip cooperează pe deplin în orice moment și fac schimb de informații relevante în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, inclusiv schimb de rapoarte referitoare la incidente și de alte informații aferente aspectelor aflate sub controlul serviciului tehnic în cazul în care informațiile pot fi relevante pentru evaluarea performanței serviciului tehnic.

(2)   Statele membre se asigură că autoritatea de omologare de tip a statului membru în care este stabilit serviciul tehnic informează organismul național de acreditare responsabil de acreditarea unui anumit serviciu tehnic cu privire la orice constatări relevante pentru acreditare. Organismul național de acreditare informează autoritatea de omologare de tip a statului membru în care este stabilit serviciul tehnic cu privire la constatările sale.

Articolul 80

Obligații privind funcționarea serviciilor tehnice

(1)   Serviciile tehnice își desfășoară activitățile pentru care au fost desemnate în conformitate cu articolul 68 alineatul (1).

(2)   În orice moment, serviciile tehnice:

(a)	permit autorității lor de omologare de tip însărcinate cu desemnarea să observe performanțele serviciului tehnic în timpul încercării pentru omologarea de tip; și

(b)	la cerere, furnizează autorității lor de omologare de tip însărcinate cu desemnarea informații cu privire la categoriile de activități pentru care au fost desemnate.

(3)   În cazul în care un serviciu tehnic constată că un producător nu respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament, raportează această neconformitate autorității de omologare de tip, pentru ca aceasta să solicite producătorului să ia măsurile corective corespunzătoare. Autoritatea de omologare de tip refuză să emită un certificat de omologare de tip în cazul în care nu au fost luate măsurile corective corespunzătoare.

Articolul 81

Obligații ale serviciilor tehnice privind informarea

(1)   Serviciile tehnice informează autoritățile de omologare de tip însărcinate cu desemnarea în ceea ce privește:

(a)	orice neconformitate observată care poate implica refuzul, restricționarea, suspendarea sau retragerea certificatului de omologare de tip;

(b)	orice circumstanță care afectează domeniul de aplicare și condițiile desemnării lor;

(c)	orice cerere de informare cu privire la activitățile lor, primită de la autoritățile de supraveghere a pieței.

(2)   La cererea autorității de omologare de tip însărcinate cu desemnarea, serviciile tehnice furnizează informații cu privire la activitățile efectuate în limita domeniului de aplicare al desemnării, sau cu privire la orice altă activitate pe care au efectuat-o, inclusiv în ceea ce privește activitățile transfrontaliere și subcontractările.

CAPITOLUL XVI

COMPETENȚE DELEGATE ȘI COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 82

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (2), la articolul 5 alineatul (3), la articolul 26 alineatul (3), la articolul 30 alineatul (8), la articolul 31 alineatul (8), la articolul 41 alineatul (5), la articolul 44 alineatul (7), la articolul 55 alineatele (3) și (4), la articolul 57 alineatul (2), la articolul 61 alineatul (11), la articolul 70 alineatul (3), la articolul 72 alineatul (3) și la articolul 85 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 4 iulie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (2), la articolul 5 alineatul (3), la articolul 26 alineatul (3), la articolul 30 alineatul (8), la articolul 31 alineatul (8), la articolul 41 alineatul (5), la articolul 44 alineatul (7), la articolul 55 alineatele (3) și (4), la articolul 57 alineatul (2), la articolul 61 alineatul (11), la articolul 70 alineatul (3), la articolul 72 alineatul (3) și la articolul 85 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (2), al articolului 5 alineatul (3), al articolului 26 alineatul (3), al articolului 30 alineatul (8), al articolului 31 alineatul (8), articolului 41 alineatul (5), al articolului 44 alineatul (7), al articolului 55 alineatele (3) și (4), al articolului 57 alineatul (2), al articolului 61 alineatul (11), al articolului 70 alineatul (3), al articolului 72 alineatul (3) și al articolului 85 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 83

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul tehnic – autovehicule (TCMV). Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL XVII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 84

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării de către operatorii economici și serviciile tehnice a prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. În special, respectivele sancțiuni sunt proporționale cu gravitatea neconformării și cu numărul de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate neconforme puse la dispoziție pe piața statului membru în cauză. Până la 1 septembrie 2020, statele membre notifică Comisia cu privire la normele și măsurile respective și o notifică fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

(2)   Printre tipurile de încălcări săvârșite de operatorii economici și serviciile tehnice care sunt supuse sancțiunilor se numără cel puțin următoarele:

(a)	falsul în declarații în timpul procedurilor de omologare sau în cadrul măsurilor corective sau restrictive impuse în conformitate cu capitolul XI;

(b)	falsificarea rezultatelor încercărilor pentru omologarea de tip sau pentru supravegherea pieței;

(c)	nedeclararea datelor sau a specificațiilor tehnice care ar putea duce la rechemarea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate sau la refuzul sau retragerea certificatului de omologare UE de tip;

(d)	neconformitatea serviciilor tehnice din punctul de vedere al cerințelor pentru desemnarea lor.

(3)   Pe lângă tipurile de încălcări prevăzute la alineatul (2), tipurile de încălcări din partea operatorilor economici care sunt, de asemenea, supuse unor sancțiuni sunt cel puțin următoarele:

(a)	refuzul de a acorda acces la informații;

(b)	punerea la dispoziție pe piață de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care fac obiectul omologării, dar nu sunt omologate, sau falsificarea de documente, certificate de conformitate, plăcuțe ale producătorului sau mărci de omologare în acest scop.

(4)   Statele membre prezintă anual Comisiei un raport cu privire la sancțiunile pe care le-au impus în anul precedent. Dacă nu au fost aplicate sancțiuni într-un anumit an, statele membre nu au obligația de a raporta Comisiei.

(5)   În fiecare an, Comisia elaborează un raport de sinteză privind sancțiunile impuse de statele membre. Raportul respectiv poate include recomandări pentru statele membre și este transmis forumului.

Articolul 85

Amenzi administrative în sprijinul măsurilor corective și restrictive la nivelul Uniunii

(1)   Atunci când adoptă decizii în conformitate cu articolul 53, Comisia poate impune amenzi administrative operatorilor economici în cauză pentru neconformitatea vehiculului, a sistemului, a componentei sau a unității tehnice separate cu cerințele prevăzute în prezentul regulament. Amenzile administrative prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare. În special amenzile sunt proporționale cu numărul vehiculelor neconforme înmatriculate pe piața Uniunii sau cu numărul de sisteme, componente sau unități tehnice separate neconforme puse la dispoziție pe piața Uniunii.

Amenzile administrative impuse de Comisie nu se adaugă sancțiunilor impuse de statele membre în conformitate cu articolul 84 pentru aceeași încălcare. Amenzile administrative impuse de Comisie nu depășesc 30 000 EUR pentru un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care nu este în conformitate.

Comisia nu poate iniția, reiniția sau continua procedurile prevăzute la prezentul articol împotriva operatorilor economici pentru încălcări ale prezentului regulament pentru care operatorii economici în cauză au fost sancționați sau cu privire la care au fost declarați ca nefiind răspunzători, în conformitate cu articolul 84, printr-o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată.

(2)   Pe baza principiilor stabilite la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea completării prezentului regulament prin stabilirea procedurii și a metodelor de calcul și de colectare a amenzilor administrative menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   Actele delegate menționate la alineatul (2) trebuie să fie în conformitate cu următoarele principii:

(a)	procedura aplicată de către Comisie trebuie să fie în conformitate cu dreptul la bună administrare și, în special, cu dreptul de a fi ascultat și dreptul de acces la dosar, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul comercial;

(b)

la calcularea amenzii administrative adecvate, Comisia este ghidată de principiile eficacității, proporționalității și disuasiunii, luând în considerare, atunci când este relevant, gravitatea și efectele încălcării, buna credință a operatorului economic, gradul de diligență și de cooperare din partea operatorului economic în cauză, repetarea, frecvența sau durata încălcării, precum și sancțiunile anterioare aplicate aceluiași operator economic;

(c)	amenzile administrative sunt colectate fără întârzieri nejustificate, cu stabilirea de termene de plată și, după caz, cu includerea posibilității de efectuare a plăților în mai multe tranșe și etape.

(4)   Cuantumurile amenzilor administrative sunt considerate venituri la bugetul general al Uniunii.

Articolul 86

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 715/2007

(1)   Regulamentul (CE) nr. 715/2007 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text: „Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6).”

2.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2)   În afară de aceasta, prezentul regulament stabilește norme privind conformitatea în funcționare, durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, sistemele de diagnosticare la bord (OBD) ale vehiculului și măsurarea consumului de combustibil.”

3.	La articolul 3, punctele 14 și 15 se elimină.

4.	Capitolul III se elimină.

5.	La articolul 13 alineatul (2), se elimină litera (e).

(2)   Trimiterile la dispozițiile eliminate din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut la punctul 1 din anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 87

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 595/2009

(1)   Regulamentul (CE) nr. 595/2009 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text: „Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE.”

2.

La articolul 1, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „(2)   Prezentul regulament stabilește, de asemenea, norme privind conformitatea în funcționare a vehiculelor și a motoarelor, durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării, sistemele de diagnosticare la bord (OBD) ale vehiculului și măsurarea consumului de combustibil și a emisiilor de CO2.”

3.	La articolul 3, punctele 11 și 13 se elimină;

4.	Articolul 6 se elimină;

5.	La articolul 11 alineatul (2), se elimină litera (e).

(2)   Trimiterile la dispozițiile eliminate din Regulamentul (CE) nr. 595/2009 se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut la punctul 2 din anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 88

Abrogarea Directivei 2007/46/CE

Directiva 2007/46/CE se abrogă cu efect de la 1 septembrie 2020.

Trimiterile la Directiva 2007/46/CE se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut la punctul 3 din anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 89

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu invalidează nicio omologare de tip a întregului vehicul sau omologare UE de tip acordată vehiculelor sau sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate înainte de 31 august 2020.

(2)   Autoritățile de omologare acordă extinderi și revizuiri ale omologărilor de tip ale întregului vehicul și ale omologărilor UE de tip vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, în conformitate cu articolele 33 și 34.

(3)   Serviciile tehnice desemnate deja înainte de 4 iulie 2018 fac obiectul evaluării menționate la articolul 73.

Desemnarea serviciilor tehnice desemnate deja înainte de 4 iulie 2018 se reînnoiește până la 5 iulie 2022, în cazul în care acele servicii tehnice respectă cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament.

Valabilitatea desemnării serviciilor tehnice efectuate înainte de 4 iulie 2018 încetează la 5 iulie 2022.

Articolul 90

Raportare

(1)   Până la 1 septembrie 2025, statele membre informează Comisia cu privire la aplicarea procedurilor de omologare de tip și de supraveghere a pieței prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Până la 1 septembrie 2026, pe baza informațiilor comunicate la alineatul (1) de la prezentul articol, Comisia prezintă în fața Parlamentului European și a Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea prezentului regulament, inclusiv privind modul de funcționare a verificării conformității în temeiul articolului 9.

Articolul 91

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 septembrie 2020.

Cu toate acestea, începând cu 5 iulie 2020, autoritățile naționale nu refuză acordarea omologării UE de tip sau a omologării naționale de tip pentru un nou tip de vehicul și nu interzic înmatricularea, introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a unui vehicul nou care este conform cu dispozițiile prezentului regulament, dacă acest lucru e solicitat de producător.

---

(1)  JO C 303, 19.8.2016, p. 86.

(2)  Poziția Parlamentului European din 19 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 mai 2018.

(3)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).

(5)  Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul din 1958 revizuit”) (JO L 346, 17.12.1997, p. 78).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1).

(9)  Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și de abrogare a Directivei 2009/40/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 51).

(10)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole sau forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).

(15)  Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).

(16)  Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

(17)  Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).

(18)  Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).

(19)  Regulamentul (UE) nr. 19/2011 al Comisiei din 11 ianuarie 2011 privind cerințele pentru omologarea de tip referitoare la plăcuța producătorului regulamentară și la numărul de identificare al vehiculului și de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 8, 12.1.2011, p. 1).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 199, 28.7.2008, p. 1).

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---