EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32013R1308

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

OJ L 347, 20.12.2013, p. 671–854 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 08/12/2023

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/1308/oj

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/671


REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” prezintă posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) ulterior anului 2013. În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată începând cu 1 ianuarie 2014. Reforma respectivă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (5). Ținând seama de domeniul de aplicare al acestei reforme, se impune abrogarea regulamentului respectiv și înlocuirea sa cu un nou regulament privind organizarea comună a piețelor produselor agricole. Reforma ar trebui, de asemenea, în măsura posibilului, să armonizeze, să raționalizeze și să simplifice dispozițiile, în special pe cele care privesc mai mult de un sector agricol, inclusiv prin garantarea posibilității adoptării de către Comisie a unor elemente neesențiale ale măsurilor prin intermediul unor acte delegate.

(2)

Prezentul regulament ar trebui să cuprindă toate elementele fundamentale ale organizării comune a piețelor produselor agricole.

(3)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor produselor agricole enumerate în anexa I la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumite împreună „tratatele”), pentru a asigura existența unei organizări comune a piețelor pentru produsele respective, conform dispozițiilor de la articolul 40 alineatul (1) din TFUE.

(4)

Ar trebui să se precizeze că Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia ar trebui să se aplice, în principiu, măsurilor prevăzute în prezentul regulament. În special, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 stabilește dispoziții pentru a garanta respectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile referitoare la PAC, inclusiv controale și aplicarea unor măsuri și sancțiuni administrative în cazul nerespectării, precum și norme referitoare la constituirea și eliberarea garanțiilor și la recuperarea plăților necuvenite.

(5)

În temeiul articolului 43 alineatul (3) din TFUE, măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor se adoptă de către Consiliu. În scopul clarității, în cazul în care se aplică articolul 43 alineatul (3) din TFUE, prezentul regulament ar trebui să precizeze în mod explicit faptul că măsurile vor fi adoptate de Consiliu având ca temei juridic respectivul articol.

(6)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Realizarea de către Comisie a consultărilor adecvate în timpul lucrărilor pregătitoare, inclusiv a consultării experților, este deosebit de importantă. În momentul pregătirii și al elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(7)

Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească, anumite definiții referitoare la anumite sectoare. Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului orezului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește modificarea definițiilor privind sectorul orezului, în măsura în care este necesar pentru actualizarea acestora din perspectiva evoluțiilor pieței.

(8)

Prezentul regulament vizează descrierea produselor și include trimiteri la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată. Modificările aduse nomenclaturii Tarifului Vamal Comun pot impune necesitatea introducerii de ajustări tehnice subsecvente la prezentul regulament. Pentru a lua în considerare aceste modificări, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește efectuarea ajustărilor tehnice necesare. În scopul asigurării clarității și a simplității, Regulamentul (CEE) nr. 234/79 (7), care prevede în prezent o astfel de competență, ar trebui abrogat, iar competența ar trebui integrată în prezentul regulament.

(9)

Ar trebui fixați ani de comercializare pentru cereale, orez, zahăr, furaje uscate, semințe, vin, ulei de măsline și măsline de masă, in și cânepă, fructe și legume, fructe și legume procesate, banane, lapte, produse lactate și viermi de mătase, care să fie adaptați, pe cât posibil, la ciclurile biologice de producție ale fiecăruia dintre aceste produse.

(10)

Pentru a stabiliza piețele și a garanta comunității agricole un nivel de viață decent, a fost elaborat un sistem diferențiat de sprijinire a piețelor în funcție de sectoare și au fost introduse scheme de sprijin direct, ținându-se seama, pe de o parte, de necesitățile diferite ale acestor sectoare și, pe de altă parte, de interdependențele dintre sectoare. Măsurile menționate iau forma intervenției publice sau a unei plăți pentru depozitarea privată. Este în continuare necesar să se mențină măsurile de sprijinire a piețelor, care ar trebui totodată raționalizate și simplificate.

(11)

Ar trebui să fie stabilite grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor în sectorul cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc și al cărnii de oaie și de capră pentru înregistrarea prețurilor și pentru aplicarea mecanismelor de intervenție în aceste sectoare. De asemenea, grilele utilizate în Uniune urmăresc obiectivul de a ameliora transparența pieței.

(12)

Din motive de claritate și transparență, ar trebui să se prevadă o structură comună pentru dispozițiile referitoare la intervenția publică, menținându-se în același timp politica urmată în fiecare sector. În acest scop, este necesar să se facă distincție între pragurile de referință și prețurile de intervenție, iar acestea din urmă să fie definite. În acest context, este important să se precizeze în special că numai prețurile de intervenție pentru intervenția publică corespund prețurilor administrate aplicate menționate la punctul 8 prima teză din anexa 3 la Acordul OMC privind agricultura (și anume sprijinirea prețului pieței). În acest context, ar trebui să se înțeleagă faptul că intervenția pe piață poate lua forma unei intervenții publice, precum și alte forme de intervenție care nu utilizează indicații de prețuri stabilite ex ante.

(13)

După caz, pentru fiecare sector în cauză, având în vedere practica și experiența acumulate în cadrul organizărilor comune ale piețelor (OCP) anterioare, schema de intervenție publică ar trebui să fie disponibilă în anumite perioade ale anului și ar trebui, în perioadele respective, fie să fie deschisă cu titlu permanent, fie să fie deschise în funcție de prețurile de piață.

(14)

Prețul de intervenție publică ar trebui să constituie un preț fix pentru anumite cantități în ceea ce privește anumite produse, iar în alte cazuri ar trebui să depindă de ofertare, reflectând practica și experiența din cadrul OCP anterioare.

(15)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea desfacerii produselor achiziționate în cadrul intervenției publice. Aceste măsuri ar trebui luate astfel încât să se evite perturbarea pieței, garantându-se egalitatea în ce privește accesul la mărfuri și egalitatea de tratament a cumpărătorilor.

(16)

Programul existent de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, adoptat în cadrul PAC, ar trebui să facă obiectul unui regulament separat adoptat pentru a reflecta obiectivele de coeziune socială ale acestui program. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea de eliminare a produselor deținute în intervenție publică prin punerea lor la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului respectiv.

(17)

Pentru a atinge obiectivul echilibrării pieței și al stabilizării prețurilor de pe piață, poate fi necesară acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole. Pentru a asigura transparența pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care aceasta poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată, ținând seama de situația de pe piață.

(18)

Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea cerințelor și condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în ceea ce privește calitatea și eligibilitatea lor, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(19)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectoarelor cerealelor și al orezului nedecorticat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate pentru stabilirea criteriilor de calitate în ceea ce privește achiziționarea și vânzarea acestor produse.

(20)

Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice și privind anumite norme privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și tratarea lor în ceea ce privește taxele vamale și oricare alte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(21)

Pentru a se garanta că depozitarea privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată, precum și condițiile de acordare a plății unui avans și condițiile de recomercializare sau de eliminare a produselor care fac obiectul contractelor de depozitare privată.

(22)

Pentru a asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește dispozițiile pentru utilizarea procedurilor de atribuire, și stabilirea condițiilor suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori și a cerinței care revine acestora de a constitui o garanție.

(23)

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și de necesitățile sectoarelor cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, precum și de necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește adaptarea și actualizarea grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor în sectoarele respective, precum și stabilirea unor dispoziții și derogări conexe suplimentare.

(24)

Consumul de fructe și legume, precum și lapte și produse lactate de către elevi ar trebui încurajat, în vederea creșterii durabile a proporției acestor produse în alimentația copiilor, în etapa în care se formează obiceiurile lor alimentare, contribuind astfel la realizarea obiectivelor PAC, în special stabilizarea piețelor și asigurarea disponibilității de aprovizionare atât în prezent, cât și în viitor. Ar trebui, prin urmare, promovat ajutorul din partea Uniunii pentru finanțarea sau cofinanțarea furnizării de astfel de produse către copiii din instituțiile de învățământ.

(25)

Pentru a asigura o gestiune bugetară corectă a programului Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli și respectiv a programului de distribuire a laptelui în școli, ar trebui elaborate dispoziții adecvate pentru fiecare dintre ele. Ajutorul din partea Uniunii nu ar trebui utilizat pentru a înlocui finanțarea eventualelor programe naționale existente de încurajare a consumului de fructe și legume în școli și a sistemelor de distribuire a laptelui în școli. Ținând seama de constrângerile bugetare, statele membre ar trebui totuși să poată înlocui contribuția lor financiară la programele respective cu contribuții din partea sectorului privat. Pentru ca programele lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli să fie eficace, este posibil să fie necesare măsuri de însoțire pentru care acestea să fie autorizate să acorde un ajutor național. Statele membre care participă la aceste programe ar trebui să facă cunoscut faptul că ajutorul din partea Uniunii are caracter de subvenționare.

(26)

Pentru a încuraja obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul vizează copiii care au o prezență regulată în cadrul instituțiilor de învățământ administrate sau recunoscute de statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, privind criteriile suplimentare referitoare la direcționarea ajutorului, aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului, precum și elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile de însoțire.

(27)

Pentru a se asigura o utilizare eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, referitor la metoda de realocare a ajutoarelor între statele membre pe baza solicitărilor de ajutoare care au fost primite, a costurilor eligibile pentru ajutorul Uniunii, inclusiv posibilitatea fixării unui plafon global pentru astfel de costuri, precum și obligația statelor membre de a monitoriza și evalua eficacitatea programelor lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

(28)

Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate care să impună statelor membre participante la un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli să aducă la cunoștința publicului caracterul de subvenție al ajutorului acordat din partea Uniunii.

(29)

Pentru a lua în considerare evoluția tendințelor în cazul modelelor de consum de produse lactate, de inovațiile și evoluțiile de pe piața produselor lactate, de disponibilitatea produselor pe diferite piețe ale Uniunii, precum și de aspectele nutriționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la programul de distribuire a laptelui în școli în ceea ce privește: produsele eligibile pentru sistem, strategiile naționale sau regionale ale statelor membre, inclusiv măsurile de însoțire, după caz, precum și monitorizarea și evaluarea programului.

(30)

Pentru a se asigura că beneficiarii și solicitanții corespunzători sunt eligibili pentru ajutor din partea Uniunii și că acesta este utilizat eficient și eficace, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind beneficiarii și solicitanții eligibili pentru ajutor, cerința ca solicitanții să fie aprobați de statele membre și utilizarea produselor lactate în pregătirea meselor servite în instituțiile de învățământ.

(31)

Pentru a se asigura că solicitanții ajutorului își respectă obligațiile, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la cerința de constituire a unei garanții în cazul în care se efectuează o plată în avans din ajutor.

(32)

Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la programul de distribuire a laptelui în școli, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la condițiile în care statele membre urmează să facă cunoscută participarea lor la acest program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

(33)

Pentru a garanta că ajutorul se reflectă în prețul la care sunt puse la dispoziție produsele, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la instituirea monitorizării prețurilor în cadrul programului de distribuire a laptelui în școli.

(34)

Finanțarea din partea Uniunii este menită să încurajeze organizațiile de producători recunoscute, asociațiile de organizații de producători sau organizațiile interprofesionale să elaboreze programe de activitate în vederea ameliorării producției și comercializării de ulei de măsline și de măsline de masă. În acest context, prezentul regulament ar trebui să prevadă ca sprijinul din partea Uniunii să fie alocat în funcție de prioritatea activităților întreprinse în cadrul respectivelor programe de activitate. Cofinanțarea ar trebui totuși redusă pentru a ameliora eficiența acestor programe.

(35)

Pentru a se asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii acordat organizațiilor de operatori, asociațiilor de organizații de producători sau organizațiilor interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și pentru a ameliora calitatea producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitor la măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul din partea Uniunii și, respectiv, a activităților și costurilor care nu pot fi finanțate astfel; alocarea unor fonduri minime din finanțarea din partea Uniunii pentru domenii specifice; cerința de constituire a unei garanții; precum și criteriile de care trebuie să țină seama statele membre la selectarea și aprobarea programelor de activitate.

(36)

Prezentul regulament ar trebui să facă distincție între, pe de o parte, fructele și legumele în stare proaspătă, care cuprinde fructele și legumele destinate consumului direct și fructele și legumele destinate procesării și, pe de altă parte, fructele și legumele procesate. Normele privind fondurile operaționale, programele operaționale și asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să se aplice numai în cazul primei categorii iar ambele tipuri de fructe și legume din cadrul acelei categorii ar trebui să fie tratate în mod similar.

(37)

Producția de fructe și legume este imprevizibilă, iar produsele sunt perisabile. Până și excedentele limitate pot perturba în mod serios piața. Prin urmare, ar trebui instituite măsuri de gestionare a crizelor, iar măsurile respective ar trebui să fie în continuare integrate în programe operaționale.

(38)

Producția și comercializarea fructelor și legumelor ar trebui să țină seama în totalitate de aspectele de protecție a mediului, inclusiv în ceea ce privește practicile de cultivare, gestionarea deșeurilor și eliminarea produselor retrase de pe piață, în special în privința protecției calității apelor, a conservării biodiversității și a întreținerii peisajului rural.

(39)

Ar trebui să se acorde sprijin pentru constituirea grupurilor de producători pentru toate sectoarele din toate statele membre în cadrul politicii de dezvoltare rurală. Așadar, sprijinul specific în sectorul fructelor și legumelor ar trebui să fie eliminat.

(40)

Pentru a acorda organizațiilor de producători și asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor o mai mare responsabilitate pentru deciziile lor financiare și pentru a orienta resursele publice alocate acestora către cerințe viitoare, ar trebui stabilite condițiile în care pot fi utilizate aceste resurse. Cofinanțarea fondurilor operaționale instituite de organizațiile de producători și de asociațiile acestora reprezintă o soluție adecvată. În anumite cazuri, ar trebui să se permită posibilități de finanțare suplimentare. Fondurile operaționale ar trebui utilizate numai pentru finanțarea programelor operaționale din sectorul fructelor și legumelor. Pentru a controla cheltuielile Uniunii, ajutorul acordat organizațiilor de producători și asociațiilor acestora care instituie fonduri operaționale ar trebui să facă obiectul unui plafon.

(41)

În regiunile în care organizarea producției din sectorul fructelor și legumelor este slabă, ar trebui autorizată acordarea unor contribuții financiare naționale suplimentare. În cazul statelor membre care sunt dezavantajate în mod deosebit pe plan structural, contribuțiile respective ar trebui să fie rambursate de Uniune.

(42)

Pentru a garanta un sprijin durabil, eficient și orientat acordat organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor și asociațiilor acestora, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește fondurile și programele operaționale, cadrele și strategiile naționale pentru programele operaționale, în legătură cu obligația de a monitoriza și de a evalua eficacitatea acestora, asistența financiară din partea Uniunii, măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, precum și asistența financiară națională.

(43)

În sectorul vitivinicol, este important să se prevadă măsuri de sprijin care să consolideze structurile competitive. Deși aceste măsuri ar trebui definite și finanțate de Uniune, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege pachetul adecvat de măsuri care să răspundă necesităților organismelor lor regionale, ținând cont de particularitățile acestora, după caz, și integrându-le în programele naționale de sprijin. Statele membre ar trebui să își asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.

(44)

Promovarea și comercializarea vinurilor din Uniune ar trebui să reprezinte una dintre măsurile esențiale eligibile pentru programele naționale de sprijin. Sprijinirea inovării poate spori perspectivele de comercializare a produselor viticole ale Uniunii, precum și competitivitatea acestora. Date fiind efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului vitivinicol, activitățile de restructurare și de reconversie ar trebui să fie sprijinite în continuare. Ar trebui să fie disponibil și un sprijin pentru investițiile în sectorul vitivinicol destinate să amelioreze performanța economică a întreprinderilor în sine. Sprijinul pentru distilarea subproduselor ar trebui să fie o măsură pusă la dispoziția statelor membre care doresc să recurgă la un astfel de instrument pentru a garanta calitatea vinului și pentru a proteja totodată mediul.

(45)

Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situațiilor de criză, instrumentele de prevenire, cum sunt asigurarea recoltei, fondurile mutuale și recoltarea înainte de coacere, ar trebui să fie eligibile pentru sprijin în cadrul programelor de sprijin pentru sectorul vitivinicol.

(46)

Dispozițiile referitoare la sprijinul pentru viticultori prin repartizarea drepturilor la plată, conform celor hotărâte de statele membre, au dobândit caracter definitiv începând cu exercițiul financiar 2015, în temeiul articolului 103n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și sub rezerva condițiilor prevăzute în dispoziția respectivă.

(47)

Pentru a se asigura că programele de sprijin ale statelor membre pentru sectorul vitivinicol își îndeplinesc obiectivele și că există o utilizare eficientă și eficace a fondurilor Uniunii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la: norme în ceea ce privește responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin sau a modificărilor aduse programelor de sprijin și data punerii în aplicare a acestora; conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltei, precum și condiționalitatea aferentă acestei posibilități; norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans; norme privind utilizarea anumitor termeni; norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare; norme privind evitarea dublei finanțări a proiectelor; norme privind obligația producătorilor de a retrage subprodusele rezultate din vinificație, precum și excepții de la această obligație prin care să se evite obligații administrative suplimentare; și norme privind certificarea voluntară a distileriilor și cele care prevăd posibilitatea statelor membre de a stabili condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin.

(48)

Apicultura este caracterizată prin diversitatea condițiilor de producție și prin gradele diferite de rentabilitate, precum și prin răspândirea și varietatea operatorilor economici atât la nivelul producției, cât și la cel al comercializării. De asemenea, ținând cont de impactul în creștere pe care îl au asupra sănătății albinelor invaziile de anumite tipuri de dăunători și, în special, răspândirea varoozei în mai multe state membre în cursul ultimilor ani și de dificultățile pe care această boală le provoacă pentru producția de miere, este în continuare necesară o acțiune la nivelul Uniunii în special deoarece varooza este o boală care nu poate fi eradicată complet și care trebuie tratată cu produse autorizate. Date fiind aceste condiții și pentru a îmbunătăți producția și comercializarea produselor apicole în Uniune, ar trebui să se elaboreze, o dată la trei ani, programe naționale pentru acest sector în vederea ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole. Este necesar ca aceste programe naționale să fie finanțate parțial de Uniune.

(49)

Ar trebui să fie precizate acțiunile care pot fi incluse în programele apicole. Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficiente pentru îmbunătățirea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește actualizarea listei de măsuri prin adaptarea măsurilor existente sau prin adăugarea de noi măsuri.

(50)

Pentru a se asigura utilizarea efectivă și eficientă a fondurilor Uniunii în sectorul apicol, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește evitarea dublei finanțări între programele apicole ale statelor membre și programele de dezvoltare rurală și baza alocării contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant.

(51)

Conform Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (8), plățile pe suprafață pentru hamei au fost decuplate începând cu 1 ianuarie 2010. Pentru a permite organizațiilor de producători de hamei să își continue activitatea la fel ca înainte, ar trebui introdusă o dispoziție specifică care să prevadă utilizarea, în statele membre în cauză, a unor sume echivalente pentru aceleași activități. Pentru a garanta faptul că ajutoarele finanțează obiectivele organizațiilor de producători, după cum se prevede în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cererile de ajutor, normele privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea ajutoarelor.

(52)

Ajutoarele din partea Uniunii pentru creșterea viermilor de mătase ar trebui decuplate și integrate în cadrul schemei de plăți directe ca urmare a abordării adoptate pentru ajutoare în alte sectoare.

(53)

Ajutorul pentru laptele degresat și laptele praf degresat produs în Uniune și destinat utilizării ca furaje și transformării în cazeină și cazeinați nu s-a dovedit eficace în sprijinirea pieței și, în consecință, ar trebui eliminat, împreună cu normele privind utilizarea cazeinei și a cazeinaților la fabricarea brânzeturilor.

(54)

Decizia de a pune capăt interdicției tranzitorii privind plantarea viței-de-vie la nivelul Uniunii la data respectivă este justificată de atingerea obiectivelor principale ale reformei din 2008 a organizării pieței vitivinicole a Uniunii, în special de eliminarea vechilor surplusuri structurale ale producției de vin și îmbunătățirea treptată a competitivității și a orientării către piață a sectorului vitivinicol din Uniune. Aceste evoluții pozitive au fost rezultatul unei descreșteri semnificative a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie în Uniune, al ieșirii de pe piață a unor producători mai puțin competitivi, precum și al eliminării treptate a anumitor măsuri de sprijinire a pieței menite să elimine stimulentele pentru investiții lipsite de viabilitate economică. Reducerea capacității de aprovizionare și sprijinirea unor măsuri structurale, precum și promovarea exporturilor de vin au permis o adaptare mai bună la o cerere în scădere la nivelul Uniunii, care rezultă dintr-o scădere treptată a consumului în statele membre cu tradiție în producția de vin.

(55)

Cu toate acestea, perspectivele creșterii progresive a cererii la nivelul pieței mondiale oferă un stimulent de creștere a capacității de aprovizionare și, prin urmare, de a planta viță-de-vie nouă în următorul deceniu. Deși ar trebui să se urmărească obiectivul esențial privind creșterea competitivității sectorului vitivinicol al Uniunii pentru a nu pierde cotele de piață deținute pe piața mondială, o creștere prea rapidă a plantărilor noi de viță-de-vie ca reacție la previziunile de dezvoltare a cererii internaționale poate duce din nou la o situație de capacitate de aprovizionare excesivă pe termen mediu, având un eventual impact social și de mediu în anumite zone de producție de vin. Pentru a asigura o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie în perioada dintre 2016 și 2030, la nivelul Uniunii ar trebui creat un sistem nou de gestionare a plantărilor de viță-de-vie, sub forma unui sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie.

(56)

În cadrul acestui nou sistem, autorizațiile pentru plantările de viță-de-vie pot fi acordate fără costuri pentru producători și ar trebui să expire după trei ani dacă nu sunt folosite. Acest lucru ar contribui la utilizarea rapidă și directă a autorizațiilor de către producătorii de vin cărora le-au fost acordate, evitându-se astfel speculațiile.

(57)

Creșterea plantărilor noi de viță-de-vie ar trebui să fie încadrată de un mecanism de garantare la nivelul Uniunii, bazat pe obligația statelor membre de a pune la dispoziție anual autorizații pentru plantări noi reprezentând 1 % din suprafețele plantate cu viță-de-vie, asigurând în același timp o anumită flexibilitate pentru a răspunde unor situații specifice ale fiecărui stat membru. Statele membre ar trebui să poată decide în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor suprafețe mai mici la nivel național sau regional, inclusiv la nivelul suprafețelor eligibile pentru anumite denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate, pe baza unor motive obiective și nediscriminatorii, asigurând totodată că limitările impuse sunt peste 0 % și nu sunt excesiv de stricte în raport cu obiectivele urmărite.

(58)

Pentru a garanta acordarea nediscriminatorie a autorizațiilor, ar trebui stabilite anumite criterii, în special în cazul în care numărul total de hectare puse la dispoziție prin autorizațiile emise de statele membre este depășit de numărul total al hectarelor care fac obiectul cererilor prezentate de producători.

(59)

Acordarea de autorizații unor producători care defrișează o suprafață existentă cultivată cu viță-de-vie ar trebui să aibă loc automat, după prezentarea unei cereri și independent de mecanismul de garantare pentru plantări noi, deoarece nu contribuie la creșterea totală a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie. În anumite zone eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda astfel de autorizații pentru replantări, pe baza recomandărilor din partea organizațiilor profesionale recunoscute și reprezentative.

(60)

Acest nou sistem de autorizații pentru plantări de viță-de-vie nu ar trebui să se aplice statelor membre care nu aplică regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare al Uniunii și ar trebui să fie facultativ pentru statele membre în cazul cărora, deși se aplică drepturile de plantare, suprafața plantată cu viță-de-vie nu depășește un anumit prag.

(61)

Ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare spre noul sistem, în special cu scopul de a evita plantările excesive înainte de lansarea noului sistem. Statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea de a decide cu privire la termenul pentru prezentarea de cereri pentru reconversia drepturilor de plantare în autorizații între 31 decembrie 2015 și 31 decembrie 2020.

(62)

Pentru a asigura o punere în aplicare armonizată și eficace a noului sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, Comisiei ar trebui să-i fie delegată competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește condițiile excluderii anumitor plantări de viță-de-vie din sistem, normele privind criteriile de eligibilitate și de prioritate, adăugarea de criterii de eligibilitate și de prioritate, precum și coexistența unor culturi de viță-de-vie care urmează să fie defrișate cu culturi nou plantate și motivele pe baza cărora statele membre ar putea limita acordarea de autorizații pentru replantări.

(63)

Controlul plantărilor neautorizate ar trebui să se desfășoare într-un mod eficace, pentru a asigura respectarea normelor privind noul sistem.

(64)

Aplicarea unor standarde de comercializare a produselor agricole poate contribui la ameliorarea condițiilor economice de producție și de comercializare, precum și la creșterea calității acestor produse. Prin urmare, aplicarea acestor standarde este în interesul producătorilor, al comercianților și al consumatorilor.

(65)

Ca urmare a Comunicării Comisiei privind politica în domeniul calității produselor agricole și a discuțiilor ulterioare, este adecvată menținerea unor standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse, pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a contribui la ameliorarea condițiilor economice de producție și comercializare a produselor agricole, precum și la calitatea acestora.

(66)

Ar trebui prevăzute dispoziții cu caracter orizontal pentru standardele de comercializare.

(67)

Standardele de comercializare ar trebui împărțite în norme obligatorii pentru sectoare sau produse specifice și mențiuni rezervate facultative care se stabilesc în funcție de sector sau de produs.

(68)

Standardele de comercializare ar trebui, în principiu, să se aplice tuturor produselor agricole vizate care sunt comercializate în Uniune.

(69)

În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzută lista sectoarelor și a produselor cărora li se pot aplica standardele de comercializare. Cu toate acestea, pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a îmbunătăți calitatea produselor agricole și condițiile economice de producție și comercializare a acestora, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește modificarea listei respective, cu respectarea unor condiții stricte.

(70)

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a se ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea anumitor produse agricole și în scopul adaptării la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea unor obstacole în calea inovării în materie de produse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește adoptarea standardelor de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, precum și derogări și scutiri de la aceste standarde. Standardele de comercializare ar trebui să țină seama, printre altele, de caracteristicile naturale și esențiale ale produselor în cauză, evitând astfel modificarea substanțială a componenței obișnuite a produsului vizat. Mai mult, standardele de comercializare ar trebui să țină seama de posibilul risc la adresa consumatorilor, care ar putea fi induși în eroare datorită așteptărilor și percepțiilor acestora. Nicio derogare sau exonerare de la standarde nu ar trebui să presupună costuri suplimentare numai pentru fermieri.

(71)

Standardele de comercializare ar trebui să se aplice pentru a permite pieței să fie aprovizionată cu ușurință cu produse de calitate standardizată și satisfăcătoare și ar trebui să vizeze, în special, definițiile tehnice, clasificarea, prezentarea, marcarea și etichetarea, ambalarea, metoda de producție, conservarea, depozitarea, transportul, documentele administrative aferente, certificarea și termenele de valabilitate, restricțiile de utilizare și eliminarea.

(72)

Ținând seama de interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și proprietățile de producție agricolă ale acestora și de interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, ar trebui să fie posibil să se stabilească locul de producție agricolă și/sau locul de proveniență, de la caz la caz în funcție de nivelul geografic adecvat, luând totodată în considerare particularitățile anumitor sectoare, îndeosebi în cazul produselor agricole procesate.

(73)

Ar trebui să se prevadă norme speciale referitoare la produsele importate din țări terțe dacă dispozițiile naționale în vigoare în țările terțe justifică derogări de la standardele de comercializare, în cazul în care se garantează echivalența lor cu legislația Uniunii. Este, de asemenea, oportun să se stabilească norme privind aplicarea standardelor de comercializare aplicabile produselor exportate din Uniune.

(74)

Produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor ar trebui să fie comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine. Pentru a asigura aplicarea corectă a cerinței respective și a lua în considerare anumite situații specifice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește derogările specifice de la cerința în cauză.

(75)

În întreaga Uniune ar trebui urmată o politică referitoare la calitate prin aplicarea unei proceduri de certificare în cazul produselor din sectorul hameiului și prin interzicerea comercializării acestor produse dacă nu le-a fost emis un certificat. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a cerinței respective și a lua în considerare anumite situații specifice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește măsurile de derogare de la cerința în cauză în scopul de a satisface cerințele comerciale ale anumitor țări terțe sau pentru produse destinate unor utilizări speciale.

(76)

Pentru anumite sectoare și produse, definițiile, denumirile și denumirile comerciale constituie elemente importante pentru determinarea condițiilor de concurență. În consecință, este oportun să se prevadă, pentru sectoarele și/sau produsele respective, definițiile, denumirile și denumirile comerciale care ar trebui utilizate în Uniune numai pentru comercializarea produselor care respectă cerințele corespunzătoare.

(77)

Pentru a adapta definițiile și denumirile comerciale ale anumitor produse la necesitățile care rezultă din evoluția cererii consumatorilor, din progresul tehnic, sau la necesitatea de inovare în materie de produse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte în ceea ce privește modificări, derogări sau excepții de la definiții și denumiri comerciale.

(78)

Pentru a se asigura că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale stabilite pentru anumite sectoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele privind precizarea și aplicare acestora.

(79)

Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(80)

Ar trebui stabilite anumite practici oenologice și restricții asociate producției de vin, în special în ceea ce privește cupajul și utilizarea anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri și struguri proaspeți originari din țări terțe. Pentru a respecta standardele internaționale, pentru practicile oenologice suplimentare, Comisia ar trebui să țină seama de practicile oenologice recomandate de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV).

(81)

Ar trebui să fie prevăzute norme de clasificare a soiurilor de struguri de vinificație, conform cărora statelor membre care produc peste 50 000 de hectolitri pe an să le revină în continuare responsabilitatea de a clasifica soiurile de struguri de vinificație din care se poate produce vin pe teritoriul lor. Anumite soiuri de struguri de vinificație ar trebui excluse.

(82)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menține sau de a adopta anumite norme naționale privind nivelurile de calitate a materiilor grase tartinabile.

(83)

În sectorul vitivinicol, statele membre ar trebui autorizate să limiteze sau să excludă utilizarea anumitor practici oenologice și să poată menține restricții mai severe pentru vinurile produse pe teritoriile lor, precum și să permită utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(84)

În scopul de a asigura punerea în aplicare corectă și transparentă a normelor naționale pentru anumite produse și sectoare în ceea ce privește standardele de comercializare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor de aplicare a acestor standarde de comercializare, precum și a condițiilor privind deținerea, circulația și utilizarea produselor obținute din practici experimentale.

(85)

În plus față de standardele de comercializare, ar trebui stabilite mențiuni de calitate, pentru a se asigura că mențiunile care descriu particularitățile produselor sau proprietăți de producție agricolă sau de procesare nu sunt folosiți abuziv pe piață și sunt fiabili pentru consumatori în identificarea diferitelor calități ale unui produs. Având în vedere obiectivele prezentului regulament și în interesul clarității, mențiunile de calitate facultative existente ar trebui să fie enumerate în prezentul regulament.

(86)

Ar trebui să se permită statelor membre să stabilească norme privind eliminarea produselor vitivinicole care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a asigura aplicarea corectă și transparentă a normelor naționale privind produsele vitivinicole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în ceea ce privește stabilirea de condiții pentru utilizarea produselor vitivinicole care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul regulament.

(87)

Pentru a lua în considerare situația de pe piață și evoluțiile standardelor de comercializare și ale celor internaționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește rezervarea unei mențiuni rezervate facultative suplimentare și stipularea condițiilor de utilizare a acesteia, precum și de modificare a condițiilor de utilizare și de anulare a unei mențiuni rezervate facultative.

(88)

Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și așteptările consumatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea detaliilor suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare.

(89)

Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea normelor suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

(90)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește condițiile în care produsele importate sunt considerate ca fiind de un nivel echivalent de conformitate cu cerințele din Uniune privind standardele de comercializare și care să permită măsuri de derogare de la normele conform cărora produsele trebuie comercializate în Uniune numai în conformitate cu standardele respective, precum și cu privire la normele referitoare la aplicarea standardelor de comercializare pentru produsele exportate din Uniune.

(91)

Dispozițiile privind vinul ar trebui aplicate în lumina acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(92)

În Uniune, conceptul de vinuri de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristicile specifice care pot fi atribuite originii geografice a vinurilor. Acest tip de vinuri este identificat pentru consumatori prin intermediul denumirilor de origine și al indicațiilor geografice protejate. Pentru a face posibilă existența unui cadru mai transparent și mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, ar trebui să se introducă un regim în cadrul căruia cererile de denumire de origine sau de indicație geografică să fie examinate în conformitate cu politica orizontală a Uniunii referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile și băuturile spirtoase, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(93)

Pentru a menține caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica norme mai stricte.

(94)

Pentru a putea beneficia de protecție în Uniune, denumirilor de origine și indicațiile geografice pentru vinuri ar trebui recunoscute și înregistrate la nivelul Uniunii în conformitate cu normele de procedură stabilite de Comisie.

(95)

Protecția ar trebui să fie disponibilă pentru denumirile de origine și indicațiile geografice din țările terțe, atunci când acestea sunt protejate în țara de origine.

(96)

Este necesar ca procedura de înregistrare să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o țară terță să își exercite drepturile prin notificarea opoziției.

(97)

Denumirile de origine și indicațiile geografice înregistrate ar trebui să fie protejate împotriva oricăror utilizări prin care se profită de reputația de care beneficiază produsele care respectă normele legale. Pentru a favoriza o concurență loială și a nu induce în eroare consumatorii, această protecție ar trebui să se extindă asupra produselor și serviciilor care nu intră sub incidența prezentului regulament, inclusiv acelea care nu sunt prevăzute în anexa I la tratate.

(98)

Pentru a lua în considerare practicile existente în materie de etichetare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește acordarea permisiunii de a utiliza o denumire a unui soi de struguri de vinificație care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată.

(99)

Pentru a lua în considerare particularitățile producției în spațiul geografic delimitat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea criteriilor suplimentare de delimitare a spațiului geografic și restricțiile și derogările privind producția din spațiul geografic delimitat.

(100)

Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(101)

Pentru a garanta protecția drepturilor sau intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește categoria de solicitanți care pot cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice; condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate. Comisia ar trebui să fie de asemenea împuternicită să adopte condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere; condițiile aplicabile cererilor care vizează arii geografice dintr-o țară terță; data de la care se aplică protecția sau modificarea unei protecții; și condițiile referitoare la modificarea caietului de sarcini al produsului.

(102)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(103)

Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește denumirile de vinuri cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009, sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme tranzitorii referitoare la respectivele denumiri de vinuri, la vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și la modificarea caietului de sarcini al produsului.

(104)

Anumite mențiuni sunt utilizate în mod tradițional în Uniune pentru a oferi consumatorilor informații despre particularitățile și calitatea vinurilor, venind să completeze informațiile oferite de denumirile de origine protejate și de indicațiile geografice protejate. Pentru a asigura funcționarea pieței interne și pentru a permite o concurență loială, precum și pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, aceste mențiuni tradiționale ar trebui să poată beneficia de protecție în Uniune.

(105)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(106)

Pentru a garanta protecția drepturilor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește categoria de solicitanți care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale; condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale, motivele pentru care se poate obiecta la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale, domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de struguri de vinificație, motivele anulării unei mențiuni tradiționale, data depunerii unei cereri sau a unei solicitări; precum și procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(107)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe și stabilirea unor derogări aferente.

(108)

Descrierea, denumirea și prezentarea produselor din sectorul vitivinicol reglementate de prezentul regulament pot avea consecințe importante asupra perspectivelor lor de comercializare. Diferențele dintre legislația statelor membre privind etichetarea produselor din sectorul vitivinicol pot împiedica buna funcționare a pieței interne. Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor și ale producătorilor. Din acest motiv, este necesar să se prevadă norme ale Uniunii referitoare la etichetare și prezentare.

(109)

Pentru a garanta respectarea practicilor existente în materie de etichetare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea circumstanțelor excepționale în care este justificată omiterea referirii la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată”.

(110)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește prezentarea și utilizarea indicațiilor de etichetare, altele decât cele prevăzute în prezentul regulament, anumite indicații obligatorii și respectiv facultative.

(111)

Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(112)

Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt afectați, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește dispozițiile tranzitorii referitoare la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(113)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale cu produse din sectorul vitivinicol dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește derogările de la normele privind etichetarea și prezentarea în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele legislației din țara terță vizată.

(114)

După încheierea sistemului de contingente, vor fi în continuare necesare instrumente specifice destinate asigurării unui echilibru corect al drepturilor și obligațiilor între întreprinderile producătoare de zahăr și producătorii de sfeclă de zahăr. Prin urmare, ar trebui stabilite dispozițiile standard care să reglementeze acordurile interprofesionale scrise încheiate între aceștia.

(115)

Reforma din 2006 a regimului privind zahărul a introdus schimbări cu impact larg în sectorul zahărului din Uniune. Pentru a permite producătorilor de sfeclă de zahăr să își finalizeze adaptarea la noua situație a pieței și la orientarea sporită către piață a sectorului zahărului, sistemul actual de cote pentru zahăr ar trebui extins până la eliminarea sa la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

(116)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește actualizarea definițiilor tehnice privind sectorul zahărului; actualizarea condițiilor de achiziționare pentru sfeclă stabilite de prezentul regulament; precum și norme suplimentare privind determinarea greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al zahărului livrat unei întreprinderi și privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(117)

Experiența recentă a demonstrat necesitatea unor măsuri specifice pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu zahăr pe piața Uniunii pe parcursul perioadei restante a cotelor pentru zahăr.

(118)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului și pentru a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește: condițiile de achiziționare și contractele de livrare; actualizarea condițiilor de achiziționare pentru sfeclă prevăzute în prezentul regulament; și criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor.

(119)

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea unei liste de produse la a căror fabricare se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

(120)

Pentru a garanta că întreprinderile care fabrică sau prelucrează zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină respectă obligațiile care le revin, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(121)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului și pentru a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, ar trebui să se delege Comisiei competența de adopta acte delegate în ceea ce privește înțelesul termenilor referitori la funcționarea regimului de cote, precum și condițiile aplicabile vânzărilor către regiunile ultraperiferice.

(122)

Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește reportarea zahărului.

(123)

Pentru o mai bună gestionare a potențialului viticol, statele membre ar trebui să comunice Comisiei un inventar al potențialului lor de producție pe baza registrului viticol. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare și reconversie ar trebui să se limiteze la statele membre care au comunicat inventarul.

(124)

Pentru a facilita monitorizarea și verificarea potențialului de producție de către statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește conținutul registrului viticol, precum și scutirile.

(125)

Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să existe cerința ca toate produsele din sectorul vitivinicol reglementate de prezentul regulament să aibă un document de însoțire atunci când circulă în Uniune.

(126)

Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele: privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia; privind condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate; privind obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia; privind specificarea entității care are obligația de a ține un registru și privind scutirile de la obligația de a ține un registru; precum și privind operațiunile care trebuie incluse în registru.

(127)

În absența unei legislații la nivelul Uniunii referitoare la contractele scrise, formale, statele membre pot decide, în conformitate cu legislația națională referitoare la contracte, că este obligatoriu să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării totodată a dreptului Uniunii și, în special, a bunei funcționări a pieței interne și a organizării comune a piețelor. Având în vedere diversitatea situațiilor constatate în Uniune și pentru a respecta principiul subsidiarității, o astfel de decizie ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre. Cu toate acestea, în sectorul laptelui și al produselor lactate, pentru a se asigura că respectivele contracte sunt conforme unor standarde minime adecvate și pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și a organizării comune a piețelor, ar trebui să se stabilească anumite condiții de bază la nivelul Uniunii pentru utilizarea acestor contracte. Toate aceste condiții de bază ar trebui negociate în mod liber. Întrucât statutul unora dintre cooperativele de produse lactate poate cuprinde deja norme cu efect similar, aceste cooperative ar trebui scutite, în scopul simplificării, de obligația de a încheia contracte. Pentru a consolida eficacitatea unui astfel de sistem de contracte, statele membre ar trebui să decidă dacă acesta ar trebui să se aplice și în cazul în care intermediarii colectează laptele de la fermieri în vederea livrării către procesatori.

(128)

Pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor de produse lactate, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu procesatorii, ceea ce ar duce la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a îndeplini aceste obiective ale PAC, ar trebui adoptată o dispoziție în temeiul articolului 42 și al articolului 43 alineatul (2) din TFUE, cu scopul de a permite organizațiilor de producători constituite de fermierii producători de produse lactate sau asociațiilor acestora să negocieze în mod colectiv cu o fermă producătoare de produse lactate clauzele contractuale, inclusiv prețul, pentru o parte din producția de lapte crud a membrilor săi sau pentru toată producția de lapte crud a membrilor săi. În vederea menținerii unei concurențe efective pe piața produselor lactate, această posibilitate ar trebui să fie supusă unor limite cantitative adecvate. Pentru a nu submina funcționarea eficientă a cooperativelor și pentru claritate ar trebui să se specifice că, în cazul în care calitatea de membru al unei cooperative implică o obligație în ceea ce privește o parte din sau toată producția de lapte a fermierului respectiv, și anume aceea de a livra lapte crud în condițiile stabilite în cadrul statutelor cooperativei sau a normelor și deciziilor întemeiate pe acestea, condițiile respective nu ar trebui să facă obiectul unor negocieri prin intermediul unei organizații de producători.

(129)

Având în vedere importanța denumirilor de origine protejată și a indicațiilor geografice protejate, îndeosebi pentru regiunile rurale vulnerabile, și cu scopul de a genera valoare adăugată și de a menține calitatea brânzeturilor, în special a celor care beneficiază de denumiri de origine protejată și de indicații geografice protejate, și având în vedere expirarea preconizată a sistemului cotelor de lapte, ar trebui să li se permită statelor membre să aplice norme pentru a reglementa întreaga aprovizionare cu astfel de brânzeturi produse în zona geografică definită, la solicitarea unei organizații interprofesionale, a unei organizații de producători sau a unui grup definit în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. O astfel de solicitare ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de lapte care să reprezinte o largă majoritate a volumului de lapte utilizat pentru brânzeturile respective, iar în cazul organizațiilor interprofesionale și al grupurilor, aceasta ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de brânzeturi care reprezintă o largă majoritate a producătorilor brânzeturilor respective.

(130)

Pentru a urmări evoluțiile pieței, Comisia are nevoie să obțină în timp util informații privind volumele de lapte crud livrate. Prin urmare, ar trebui să se adopte dispozițiile necesare pentru a asigura faptul că primul cumpărător comunică în mod regulat astfel de informații statelor membre și că statele membre notifică Comisia în acest sens.

(131)

Organizațiile de producători și asociațiile acestora pot juca un rol util în concentrarea ofertei, ameliorarea comercializării, planificarea și adaptarea producției la cerere, optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producător, efectuarea de cercetări, promovarea bunelor practici și furnizarea de asistență tehnică, gestionarea produselor secundare și a instrumentelor de gestionare a riscurilor disponibile pentru membrii lor, contribuind astfel la consolidarea puterii de negociere a producătorilor în lanțul alimentar.

(132)

Organizațiile interprofesionale pot juca un rol important în facilitarea dialogului dintre actorii din lanțul de aprovizionare și în promovarea bunelor practici și a transparenței pieței.

(133)

Normele existente referitoare la definirea și recunoașterea acestor organizații de producători și a asociațiilor lor, precum și a organizațiilor interprofesionale, ar trebui, prin urmare, armonizate, raționalizate și extinse pentru a prevedea o eventuală recunoaștere la cerere în baza statutelor stabilite în conformitate cu prezentul regulament pentru anumite sectoare. În special criteriile de recunoaștere și statutele organizațiilor de producători ar trebui să asigure faptul că organismele respective sunt constituite la inițiativa producătorilor și sunt controlate în conformitate cu norme care permit membrilor producători să examineze în mod democratic organizația și deciziile acesteia.

(134)

Dispozițiile existente în diverse sectoare, amplificând impactul organizațiilor de producători, al asociațiilor acestora și al organizațiilor interprofesionale, permițând statelor membre, în anumite condiții, să extindă anumite norme ale unor astfel de organizații la operatori nemembri, s-au dovedit eficace și trebuie armonizate, raționalizate și extinse la toate sectoarele.

(135)

Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a adopta anumite măsuri pentru a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, ceea ce ar putea contribui la stabilizarea piețelor și la garantarea unui nivel de viață decent pentru comunitatea agricolă în cauză.

(136)

În scopul de a încuraja inițiativele organizațiilor de producători, ale asociațiilor acestora și ale organizațiilor interprofesionale de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativei privind retragerea de pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte în ceea ce privește măsurile de: îmbunătățire a calității; de promovare a unei organizări mai bune a producției, a prelucrării și a comercializării; de facilitare a înregistrării tendințelor prețurilor de piață; și de permitere a elaborării unor previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate.

(137)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței vinurilor, statele membre ar trebui să fie în măsură să aplice deciziile luate de organizațiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare a acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(138)

În timp ce utilizarea contractelor scrise formale în sectorul laptelui este reglementată de dispoziții separate, utilizarea acestor contracte poate contribui, de asemenea, la consolidarea responsabilității operatorilor în alte sectoare, la o mai mare sensibilizare a acestora cu privire la necesitatea de a se ține cont într-o mai mare măsură de semnalele pieței, de a se ameliora transmiterea prețurilor și de a se adapta oferta la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. În absența unei legislații la nivelul Uniunii referitoare la aceste contracte, statele membre pot decide, în conformitate cu legislația națională referitoare la contracte, că este obligatoriu să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării totodată a dreptului Uniunii și, în special, a bunei funcționări a pieței interne și a organizării comune a piețelor.

(139)

Pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor din sectorul cărnii de vită și mânzat și din sectorul uleiului de măsline, precum și producătorilor de anumite culturi arabile, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu operatorii din aval, ducând astfel la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a îndeplini aceste obiective ale PAC, organizațiile de producători recunoscute ar trebui să poată să negocieze, sub rezerva unor limite cantitative, condițiile contractelor de livrare, inclusiv prețurile, pentru o parte sau pentru toată producția membrilor lor, cu condiția ca aceste organizații să urmărească unul sau mai multe dintre următoarele obiective referitoare la concentrarea ofertei, introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor și optimizarea costurilor de producție și cu condiția ca urmărirea acestor obiective să ducă la integrarea activităților, iar această integrare să genereze eventual îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației de producători în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE. Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca organizațiile de producători să desfășoare anumite activități specifice și ca aceste activități să fie semnificative în ceea ce privește volumul producției în cauză și în ceea ce privește costul producerii și introducerii pe piață a produsului.

(140)

Pentru a asigura valoarea adăugată și pentru a menține calitatea, în special a jambonului care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, ar trebui să se permită statelor membre, în condiții stricte, să aplice norme de reglementare a ofertei de jambon de acest tip, cu condiția ca normele respective să fie susținute de o mare majoritate a producătorilor de jambon de acest tip și, după caz, de producătorii de porci din zona geografică legată de jambonul respectiv.

(141)

Obligativitatea înregistrării tuturor contractelor de livrare a hameiului produs în Uniune reprezintă o măsură împovărătoare care ar trebui eliminată.

(142)

Pentru a asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar și pentru a contribui la eficacitatea acțiunilor acestora fără a impune o sarcină administrativă inutilă și fără a submina principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: obiectivele specifice care pot, trebuie sau nu trebuie urmărite de aceste organizații și asociații și, după caz, care ar trebui să se adauge la cele prevăzute în prezentul regulament; regulamentele acestor organizații și asociații, statutele organizațiilor altele decât organizațiile de producători, condițiile specifice aplicabile statutelor organizațiilor de producători din anumite sectoare, inclusiv derogările, structura, perioada de afiliere, dimensiunea, responsabilitatea democratică și activitățile acestor organizații și asociații, precum și efectele care decurg din fuziuni; condițiile privind recunoașterea, retragerea și, suspendarea recunoașterii, efectele care decurg din acestea, precum și solicitările în vederea întreprinderii unor acțiuni corective în cazul nerespectării criteriilor de recunoaștere;

organizațiile și asociațiile transnaționale și normele legate de asistența administrativă în cazul cooperării transnaționale; sectoarele care fac obiectul autorizării de către statele membre pentru care se aplică externalizarea și condițiile și natura activităților care pot fi externalizate, precum și punerea la dispoziție de către organizații sau asociații a unor mijloace tehnice; baza pentru calcularea volumului minim sau a valorii minime a producției comercializabile a organizațiilor și asociațiilor; normele de calcul al volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor purtate de o organizație de producători, acceptarea unor membri care nu sunt producători, în cazul organizațiilor de producători, sau care nu sunt organizații de producători, în cazul asociațiilor organizațiilor de producători;

extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri, inclusiv utilizarea și alocarea plății respective de către organizațiile în cauză și o listă cu norme de producție mai stricte care poate fi completată, cerințe suplimentare privind reprezentativitatea, zonele economice în cauză, inclusiv examinarea definiției lor de către Comisie, perioadele minime în care normele ar trebui să se aplice înainte de extinderea aplicării lor, persoanele sau organizațiile cărora li se pot aplica normele sau contribuțiile, precum și situațiile în care Comisia poate solicita ca extinderea aplicării normelor sau a contribuțiilor obligatorii să fie refuzată sau retrasă.

(143)

Monitorizarea fluxurilor comerciale este, în principal, o chestiune de gestionare care ar trebui abordată într-o manieră flexibilă. Decizia referitoare la introducerea cerințelor în materie de licențe ar trebui luată ținând cont de necesitatea licențelor în scopul gestionării piețelor în cauză și în special în scopul monitorizării importurilor sau a exporturilor produselor în cauză.

(144)

Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor care sunt aplicabile, necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, precum și a importurilor și a exporturilor, necesitatea unei bune gestiuni a pieței și necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește lista de produse care fac obiectul prezentării unei licențe de import sau de export, precum și cazurile și situațiile în care prezentarea unei licențe de import sau de export nu este necesară.

(145)

Pentru a prevedea noi elemente ale sistemului de licențe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: drepturile și obligațiile care decurg din licență, efectele juridice ale acesteia și cazurile în care se aplică toleranța în ceea ce privește respectarea obligației de a importa sau exporta cantitatea menționată în licență sau în care trebuie indicată originea, condiționarea eliberării unei licențe de import sau a punerii în liberă circulație de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, printre altele, originea, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor; transferul de licențe sau restricțiile referitoare la transmisibilitate; condiții suplimentare pentru licențele de import pentru cânepă și principiul asistenței administrative între statele membre pentru a preveni sau pentru a trata cazurile de fraudă sau neregulile și situațiile și cazurile în care este necesară sau nu este necesară constituirea unei garanții prin care să se asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitate a licenței.

(146)

Elementele esențiale ale taxelor vamale aplicabile produselor agricole, care reflectă acordurile OMC și acordurile bilaterale, sunt stabilite în Tariful Vamal Comun. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri pentru calcularea detaliată a taxelor de import în temeiul acestor elemente esențiale.

(147)

Sistemul prețurilor de intrare ar trebui menținut pentru anumite produse. Pentru a asigura eficiența sistemului prețurilor de intrare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește verificarea veridicității prețului declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import și precizarea condițiilor în care este necesară constituirea unei garanții.

(148)

Pentru a evita sau contracara efectele negative asupra pieței Uniunii, care ar putea rezulta din importul anumitor produse agricole, importul produselor de acest tip ar trebui să facă obiectul achitării unei taxe suplimentare, dacă sunt întrunite anumite condiții.

(149)

În anumite condiții, este necesar să se deschidă și să se gestioneze contingente tarifare de import care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau care rezultă din alte acte juridice ale Uniunii. Pentru contingentele tarifare de import, metoda de administrare adoptată ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitățile de aprovizionare a piețelor de producție, de procesare și de consum a Uniunii, atât a celor existente, cât și a celor emergente, din punctul de vedere al competitivității, siguranței și continuității aprovizionării și al necesității de a menține echilibrul pieței.

(150)

Pentru a respecta angajamentele din acordurile încheiate ca parte a Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale legate de nivelul contingentelor tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorg în Spania și de nivelul contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea dispozițiilor necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, după caz, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză.

(151)

Pentru a asigura un acces echitabil la cantitățile disponibile și egalitatea de tratament a operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate, referitoare la: stabilirea condițiilor și criteriilor de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar; stabilirea unor norme cu privire la transferul de drepturi între operatori și, acolo unde este cazul, la restricționarea transferului în cadrul gestionării contingentului tarifar; condiționarea participării la contingentul tarifar de constituirea unei garanții; și adoptarea unor dispoziții, acolo unde este necesar, privind particularitățile, cerințele sau restricțiile aplicabile contingentului tarifar prevăzute în acordul internațional sau într-un alt act.

(152)

În anumite cazuri, produsele agricole pot beneficia de un tratament special la importul în țări terțe dacă respectă diferitele specificații și/sau condiții de preț. O cooperare administrativă între autoritățile țărilor terțe importatoare și cele ale Uniunii este necesară pentru buna aplicare a acestui sistem. În acest scop, este necesar ca produsele să fie însoțite de un certificat eliberat în Uniune.

(153)

Pentru a se asigura că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță atunci când sunt respectate anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune conform TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind obligația autorităților competente din statele membre de a emite, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor.

(154)

Pentru a evita ca piața cânepii destinate producției de fibre să fie perturbată de culturi ilicite de cânepă, prezentul regulament ar trebui să prevadă controlul importurilor de cânepă și de semințe de cânepă pentru a garanta că produsele în cauză oferă anumite garanții în ceea ce privește conținutul lor în tetrahidrocanabinol. În plus, importul de semințe de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, ar trebui să fie supus în continuare unui regim de control care prevede autorizarea importatorilor în cauză.

(155)

O politică de calitate este urmărită la nivelul Uniunii în privința produselor din sectorul hameiului. În cazul importului, dispozițiile care asigură că nu se importă decât produsele care corespund exigențelor de calitate minimă echivalente ar trebui integrate în prezentul regulament. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cazurile în care nu ar trebui să se aplice obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetare a ambalajelor.

(156)

Uniunea a încheiat cu țări terțe mai multe acorduri în materie de acces preferențial pe piață, conform cărora aceste țări pot exporta zahăr din trestie de zahăr către Uniune în condiții favorabile. Ar trebui păstrate pentru o anumită perioadă dispozițiile conexe referitoare la evoluția nevoilor de zahăr ale rafinăriilor și, în anumite condiții, rezervarea licențelor de import operatorilor specializați care utilizează cantități importante de zahăr brut din trestie de zahăr importat, care sunt considerați a fi rafinării cu activitate permanentă ale Uniunii. Pentru a se asigura rafinarea zahărului importat, destinat rafinării, în conformitate cu cerințele respective, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la utilizarea termenilor legați de funcționarea regimurilor de import, condițiile și cerințele de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere de licență de import, inclusiv pentru constituirea unei garanții, precum și normele privind sancțiunile administrative care trebuie aplicate.

(157)

Regimul taxelor vamale permite renunțarea la oricare alte măsuri de protecție la frontierele externe ale Uniunii. Piața internă și mecanismul de taxe ar putea, în condiții excepționale, să se dovedească inadecvate. În asemenea cazuri, pentru ca piața Uniunii să nu devină vulnerabilă la perturbările care ar putea apărea, Uniunea ar trebui să fie capabilă să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebui să fie conforme cu angajamentele internaționale ale Uniunii.

(158)

Este oportun să se permită suspendarea utilizării regimului de perfecționare activă și pasivă atunci când piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată ca urmare a acestei proceduri.

(159)

Ar trebui să se rețină restituțiile la exportul către țări terțe calculate pe baza diferenței dintre prețurile practicate în Uniune și cele practicate pe piața mondială și cuprinse în limitele fixate de angajamentele asumate în cadrul OMC, ca măsură sub incidența căreia ar putea intra anumite produse cărora li se aplică prezentul regulament atunci când condițiile pieței interne corespund celor care justifică măsuri excepționale. Exporturile care fac obiectul unor subvenții ar trebui supuse unor limite exprimate în termeni de valoare și cantitate și, fără a aduce atingere aplicării unor măsuri excepționale, restituția disponibilă ar trebui să fie zero.

(160)

La stabilirea restituțiilor la export, ar trebui să se asigure respectarea limitelor exprimate în termeni de valoare prin monitorizarea plăților în temeiul normelor referitoare la Fondul european de garantare agricolă. Monitorizarea ar putea fi facilitată impunându-se stabilirea obligatorie în avans a restituțiilor la export, prevăzându-se, în același timp, posibilitatea, în cazul restituțiilor diferențiate, de a schimba destinația prevăzută în interiorul unei arii geografice în care se aplică o rată unică de restituție la export. În cazul schimbării destinației, este necesar să se plătească restituția la export aplicabilă destinației reale, plafonând-o la nivelul valorii care se aplică destinației stabilite în prealabil.

(161)

Ar trebui asigurată respectarea limitelor cantitative cu ajutorul unui sistem de monitorizare fiabil și eficace. În acest scop, este necesar ca restituțiile la export să fie acordate numai dacă există o licență de export. Acordarea restituțiilor la export în limitele disponibile ar trebui să se efectueze în funcție de situația specială a fiecăruia dintre produsele respective. Ar trebui acceptate excepții de la această regulă doar pentru produsele procesate care nu figurează în anexa I la tratate, cărora nu li se aplică limite exprimate în volum. Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a deroga de la cerința respectării cu strictețe a normelor de gestionare în cazul în care exporturile care beneficiază de restituții nu sunt susceptibile de a depăși limitele cantitative fixate.

(162)

În cazul exportului de animale vii din specia bovină, ar trebui să se acorde și să se plătească restituțiile la export numai dacă se respectă dispozițiile prevăzute de legislația Uniunii în materie de bunăstare a animalelor, în special în ceea ce privește protecția animalelor în timpul transportului.

(163)

Pentru a asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cerința de a constitui o garanție care să asigure îndeplinirea obligațiilor operatorilor.

(164)

Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a operatorilor și a autorităților, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate prin care să stabilească pragurile sub care nu poate fi impusă obligația de a elibera sau de a prezenta o licență de export, să desemneze destinațiile sau operațiunile pentru care poate fi justificată o exonerare de obligația de a prezenta o licență de export și prin care să permită, în situații justificate, acordarea ex post de licențe de export.

(165)

Pentru a aborda anumite situații practice care justifică eligibilitatea totală sau parțială a restituțiilor la export și pentru a ajuta operatorii să facă față perioadei dintre depunerea cererii și plata finală a restituției la export, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele referitoare la: o altă dată pentru restituție; plata în avans a restituțiilor la export, inclusiv condițiile de constituire și de eliberare a unei garanții;dovezi suplimentare în cazurile în care există îndoieli privind destinația reală a produselor, și posibilitatea reimportării lor pe teritoriul vamal al Uniunii; destinațiile tratate ca destinații de export din Uniune, precum și includerea destinațiilor eligibile pentru restituții la export pe teritoriul vamal al Uniunii.

(166)

Pentru a garanta egalitatea în ceea ce privește accesul exportatorilor la restituțiile la export pentru produsele specificate în anexa I la tratate și pentru produsele procesate din acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind aplicarea anumitor norme referitoare la produsele agricole produselor exportate sub forma unor mărfuri procesate.

(167)

Pentru a asigura că produsele care beneficiază de restituții la export sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii și pentru a evita întoarcerea lor pe acest teritoriu, precum și pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a operatorilor în ceea ce privește producerea și prezentarea dovezilor că produsele care beneficiază de restituție au ajuns într-o țară de destinație eligibilă pentru restituții diferențiate, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: termenul până la care trebuie să se încheie ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv termenul pentru întoarcerea temporară a produselor; procesarea la care pot fi supuse produsele care beneficiază de restituții la export în respectiva perioadă; dovada că produsele au ajuns la o destinație pentru a fi eligibile pentru restituții diferențiate; pragurile de restituție și condițiile în care exportatorii pot fi exonerați de obligația de a prezenta respectiva dovadă; precum și condițiile de aprobare a dovezii, furnizate de către terțe părți independente, referitor la faptul că produsele au ajuns la o destinație pentru care se aplică restituții diferențiate.

(168)

Pentru a încuraja exportatorii să respecte condițiile în materie de bunăstare a animalelor și pentru a permite autorităților competente să verifice cheltuirea corectă a restituțiilor la export dacă acestea sunt condiționate de respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate, în ceea ce privește cerințele în materie de bunăstare a animalelor în afara teritoriului vamal al Uniunii, inclusiv utilizarea unor terțe părți independente.

(169)

Pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cerințele și condițiile specifice pentru operatori și pentru produsele eligibile pentru o restituție la export și stabilirea de coeficienți pentru calcularea restituțiilor la export care să ia în considerare procesul de maturare a anumitor băuturi spirtoase obținute din cereale.

(170)

Prețurile minime pentru exportul de bulbi de flori nu mai sunt utile și ar trebui eliminate.

(171)

În conformitate cu articolul 42 din TFUE, dispozițiile din TFUE referitoare la concurență se aplică producției și comercializării produselor agricole numai în măsura stabilită de legislația Uniunii în cadrul dispozițiilor de la articolul 43 alineatul (2) din TFUE și în conformitate cu procedura prevăzută în aceste dispoziții.

(172)

Având în vedere specificul sectorului agricol și dependența acestuia de buna funcționare a întregului lanț de aprovizionare cu produse alimentare, inclusiv de aplicarea eficientă a normelor concurențiale în toate sectoarele aferente, în întregul lanț de aprovizionare cu produse agricole, care poate fi extrem de concentrat, ar trebui acordată o atenție deosebită dispoziției privind aplicarea regulilor de concurență menționate la articolul 42 din TFUE. În acest scop, este necesară o cooperare strânsă între Comisie și autoritățile ale statelor membre în domeniul concurenței. Mai mult, orientările adoptate, după caz, de Comisie reprezintă un instrument potrivit de orientare pentru întreprinderi și alte părți interesate.

(173)

Ar trebui să se prevadă faptul că regulile de concurență referitoare la acordurile, deciziile și practicile menționate la articolul 101 din TFUE, respectiv privind abuzul de poziție dominantă, se aplică producției de produse agricole și comerțului cu acestea, cu condiția ca aplicarea lor să nu pună în pericol îndeplinirea obiectivelor PAC.

(174)

Ar trebui admisă o abordare specială în cazul organizațiilor de fermieri sau de producători ori al asociațiilor acestora care au drept scop producția sau comercializarea comună a produselor agricole sau utilizarea instalațiilor comune, cu excepția cazului în care o asemenea acțiune comună elimină concurența sau pune în pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

(175)

Fără a aduce atingere reglementării ofertei de anumite produse precum jambonul și brânzeturile, care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, sau vinul, care este vizat de un set de norme specifice, ar trebui urmată o abordare specială în ceea ce privește anumite activități ale unor organizații interprofesionale, cu condiția ca acestea să nu ducă la împărțirea piețelor, să nu afecteze buna funcționare a OCP, să nu denatureze sau să elimine concurența, să nu implice stabilirea de prețuri sau cote și să nu creeze discriminare.

(176)

Acordarea de ajutoare naționale ar pune în pericol buna funcționare a pieței interne. De aceea, dispozițiile TFUE privind ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, ca regulă generală, produselor agricole. Cu toate acestea, în anumite cazuri, ar trebui să fie permise anumite excepții. În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să poată stabili un inventar al ajutoarelor naționale existente, noi sau propuse, să formuleze observații adecvate în atenția statelor membre și să propună măsuri adecvate.

(177)

Dispozițiile referitoare la prima de defrișare și anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin al sectorului vitivinicol nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării de plăți naționale cu același scop.

(178)

Din cauza situației economice speciale a producției și a comercializării renilor și a produselor derivate, Finlanda și Suedia ar trebui să acorde în continuare plăți naționale în acest sector.

(179)

În Finlanda, cultura sfeclei de zahăr se supune unor condiții geografice și climatice specifice al căror efect nefavorabil asupra sectorului se adaugă efectelor generale ale reformei din sectorul zahărului. Acest stat membru ar trebui, prin urmare, să fie autorizat, în mod permanent, să efectueze plăți naționale către producătorii săi de sfeclă de zahăr.

(180)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua plăți naționale pentru cofinanțarea măsurilor referitoare la apicultură prevăzute în prezentul regulament, precum și pentru protecția exploatațiilor apicole dezavantajate prin condiții structurale sau naturale sau care fac obiectul programelor de dezvoltare economică, cu excepția plăților naționale alocate pentru producție sau comerț.

(181)

Statele membre care participă la programele de îmbunătățire a accesului copiilor la hrană ar trebui să poată acorda, suplimentar față de ajutorul din partea Uniunii, ajutor național pentru furnizarea produselor și pentru anumite costuri aferente.

(182)

În vederea soluționării situațiilor de criză justificate, chiar și după încetarea perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda plăți naționale pentru distilarea de criză în limita a 15 % din valoarea globală a bugetului anual relevant al statului membru respectiv pentru programul său național de sprijin. Aceste plăți naționale ar trebui notificate Comisiei și aprobate înainte de a fi acordate.

(183)

Statele membre ar trebui să poată continua să efectueze plăți naționale pentru fructele cu coajă prevăzute în prezent la articolul 120 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru a amortiza efectele decuplării fostei scheme de ajutoare a Uniunii pentru fructele cu coajă. Din motive de claritate, deoarece regulamentul respectiv urmează să fie abrogat, aceste plăți naționale ar trebui prevăzute în prezentul regulament.

(184)

Ar trebui prevăzute măsuri speciale de intervenție pentru a se putea reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței. Ar trebui definită sfera de aplicare a acestor măsuri.

(185)

Pentru a reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau de alte evenimente și situații care perturbă sau amenință să perturbe piața în mod semnificativ, în cazul în care situația respectivă sau efectele ei pe piață sunt susceptibile să continue sau să se agraveze, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește măsurile necesare pentru a aborda respectiva situație de perturbare a pieței, respectând totodată eventualele obligații ce rezultă din acordurile internaționale și cu condiția ca orice alte măsuri disponibile în temeiul prezentului regulament să pară insuficiente, inclusiv măsuri care să extindă sau să modifice, după caz, domeniul de aplicare, durata sau alte aspecte ale altor măsuri prevăzute în cadrul prezentului regulament sau să prevadă restituții la export ori să suspende taxele la import, în totalitate sau parțial, inclusiv pentru anumite cantități sau perioade, după caz.

(186)

Restricțiile la libera circulație care rezultă din aplicarea de măsuri destinate să combată răspândirea bolilor animalelor ar putea provoca dificultăți pe piață în unul sau mai multe state membre. Experiența arată că perturbări grave ale pieței, cum ar fi reducerea importantă a consumului sau a prețurilor, pot fi provocate de o pierdere de încredere a consumatorilor cauzată de existența unor riscuri pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori a plantelor. În lumina experienței, măsurile care se datorează unei pierderi a încrederii consumatorilor ar trebui extinse la produsele din plante.

(187)

Măsurile excepționale de sprijinire a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor și al cărnii de pasăre ar trebui să fie direct legate de măsurile sanitare și veterinare adoptate pentru a combate răspândirea bolilor. Măsurile ar trebui luate la cererea statelor membre pentru a evita perturbări grave ale piețelor.

(188)

Pentru a reacționa în mod concret în situații excepționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește extinderea listei de produse, conform prevederii din prezentul regulament, pentru care pot fi adoptate măsuri excepționale de sprijin.

(189)

Comisia ar trebui autorizată să adopte măsurile necesare pentru rezolvarea anumitor probleme specifice în caz de urgență.

(190)

Reacția eficientă și eficace la amenințările de perturbare a pieței poate avea o importanță deosebită pentru sectorul laptelui. În mod asemănător, pot apărea probleme specifice pentru sectorul respectiv în caz de urgență. Prin urmare, este necesar să se evidențieze faptul că măsurile adoptate de către Comisie, menționate anterior, în cazuri de perturbare a pieței, inclusiv a unor dezechilibre de piață, sau măsurile necesare pentru a soluționa probleme specifice în caz de urgență pot interveni, în special în sectorul laptelui.

(191)

Pentru a reacționa în perioadele de dezechilibre grave ale pieței, pot fi oportune, drept măsuri excepționale, categorii specifice de acțiuni colective ale operatorilor privați, în scopul de a stabiliza sectoarele vizate, sub rezerva unor garanții, limite și condiții clare. În cazul în care astfel de acțiuni pot intra sub incidența articolului 101 alineatul (1) din TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să prevadă o derogare temporară. Totuși, aceste acțiuni ar trebui să vină în completarea acțiunii Uniunii în cadrul intervenției publice și al depozitării private sau al măsurilor excepționale avute în vedere în prezentul regulament și nu ar trebui să afecteze funcționarea pieței interne.

(192)

Ar trebui să fie posibil să se impună întreprinderilor, statelor membre sau țărilor terțe să transmită comunicări în scopul aplicării prezentului regulament, al monitorizării, al analizei și al gestionării pieței produselor agricole, al asigurării transparenței pieței și a bunei funcționări a măsurilor din cadrul PAC, în scopul verificării, controlării, monitorizării, evaluării și auditării măsurilor din cadrul PAC, precum și al respectării cerințelor prevăzute în acordurile internaționale, inclusiv cerințele de notificare în temeiul acestor acorduri. În vederea asigurării unei abordări armonizate, raționalizate și simplificate, ar trebui să se acorde Comisiei competența de a adopta toate măsurile necesare cu privire la comunicări. În acest sens, Comisia ar trebui să țină seama de necesarul de date și de sinergiile dintre posibilele surse de date.

(193)

Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește: natura și tipul informațiilor care trebuie notificate; categoriile de date care trebuie procesate și perioadele maxime de păstrare; scopul prelucrării, mai ales în eventualitatea publicării acestor date și a transferului lor către țări terțe; drepturile de acces la informațiile sau sistemele de informare puse la dispoziție și condițiile de publicare a informațiilor.

(194)

Se aplică dreptul Uniunii privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(195)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a emis un aviz la 14 decembrie 2011 (12).

(196)

Ar trebui să se transfere fonduri din rezerva pentru situații de criză în sectorul agricol cu respectarea condițiilor și a procedurii menționate la articolul (24) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și la punctul 22 din 17 decembrie 2013 Acordul Interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (13) și ar trebui clarificat că prezentul regulament reprezintă actul de bază aplicabil.

(197)

Pentru a asigura o tranziție fără probleme de la măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 la cele stabilite în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea măsurilor necesare, în special cele necesare pentru protecția drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale întreprinderilor.

(198)

Ar trebui să se recurgă la procedura de urgență pentru adoptarea actelor delegate în temeiul prezentului regulament numai în cazuri excepționale, în care aceasta se dovedește imperativ necesară pentru a reacționa în mod eficient și concret în fața riscului de perturbare a pieței sau atunci când au loc perturbări ale pieței. Utilizarea procedurii de urgență ar trebui justificată, iar cazurile în care se impune utilizarea unei astfel de proceduri ar trebui precizate.

(199)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(200)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare a prezentului regulament, dat fiind faptul că actele respective se referă la PAC conform dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Cu toate acestea, procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare a prezentului regulament cu privire la aspectele privind concurența, dat fiind că procedura de consultare este utilizată în general pentru adoptarea actelor de punere în aplicare în domeniul legislației în materie de concurență.

(201)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în ceea ce privește adoptarea, modificarea sau revocarea unor măsuri de protecție ale Uniunii, suspendarea utilizării prelucrării sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă sau pasivă și, dacă este necesar, pentru a reacționa imediat la situația de pe piață și a soluționa probleme specifice în caz de urgență, care necesită o soluționare imediată, atunci când, în cazuri justificate corespunzător, aceste acte sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(202)

În ceea ce privește anumite măsuri luate în temeiul prezentului regulament care necesită o acțiune rapidă sau care constau în simpla aplicare a unor dispoziții generale unor situații specifice în mod nediscreționar, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare fără a aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(203)

În plus, ar trebui să se delege Comisiei competența de a se achita de anumite sarcini administrative sau de gestionare care nu necesită adoptarea unor acte delegate sau de punere în aplicare.

(204)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă anumite norme specifice cu privire la Croația, în conformitate cu Actul de aderare a Croației (15).

(205)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, mai multe măsuri sectoriale vor expira la un interval relativ scurt de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. După abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, dispozițiile relevante ar trebui să continue să se aplice până la expirarea schemelor în cauză.

(206)

Regulamentul (CEE) nr. 922/72 al Consiliului (16) privind ajutorul pentru viermi de mătase pentru anul de creștere 1972/1973 este caduc; Regulamentul (CEE) nr. 234/79 privind procedura de adaptare a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun este înlocuit de prezentul regulament; Regulamentul (CE) nr. 1601/96 al Consiliului (17) privind ajutorul pentru producătorii de hamei pentru recolta anului 1995 este o măsură temporară, care, prin natura sa, este în prezent caducă. Regulamentul (CE) nr. 1037/2001 al Consiliului (18) de autorizare a ofertei și livrării anumitor vinuri importate a fost înlocuit de dispozițiile Acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin adoptate prin Decizia 2006/232/CE a Consiliului (19) și este, prin urmare, caduc. Din motive de claritate și certitudine juridică aceste regulamente ar trebui abrogate.

(207)

Anumite norme din sectorul laptelui și produselor lactate, în special cele privind relațiile contractuale și negocierile; furnizarea de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată; și declarațiile primilor cumpărători, organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale au intrat de curând în vigoare și rămân justificate de situația economică actuală a pieței produselor lactate și de structura lanțului de aprovizionare. Prin urmare, acestea ar trebui aplicate în sectorul respectiv pe o perioadă suficient de lungă (atât înainte, cât și după eliminarea cotelor de lapte), pentru a le permite să își producă efectele pe deplin. Aceste norme ar trebui să fie totuși temporare și să facă obiectul unei revizuiri. Comisia ar trebui să adopte rapoarte privind evoluțiile de pe piața laptelui și produselor lactate, care trebuie prezentate până la 30 iunie 2014 și, respectiv, până la 31 decembrie 2018, referitoare în special la posibilele stimulente vizând să încurajeze fermierii să încheie acorduri de producție comune,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

(2)   Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

(a)

cereale, partea I;

(b)

orez, partea II;

(c)

zahăr, partea III;

(d)

furaje uscate, partea IV;

(e)

semințe, partea V;

(f)

hamei, partea VI;

(g)

ulei de măsline și măsline de masă, partea VII;

(h)

in și cânepă, partea VIII;

(i)

fructe și legume, partea IX;

(j)

produse din fructe și legume procesate, partea X;

(k)

banane, partea XI;

(l)

vin, partea XII;

(m)

pomi și alte plante vii, bulbi, rădăcini și altele asemănătoare, flori tăiate și frunziș ornamental, partea XIII;

(n)

tutun, partea XIV;

(o)

carne de vită și mânzat, partea XV;

(p)

lapte și produse lactate, partea XVI;

(q)

carne de porc, partea XVII;

(r)

carne de oaie și de capră, partea XVIII;

(s)

ouă, partea XIX;

(t)

carne de pasăre, partea XX;

(u)

alcool etilic de origine agricolă, partea XXI;

(v)

produse apicole, partea XXII;

(w)

viermi de mătase, partea XXIII;

(x)

alte produse, partea XXIV.

Articolul 2

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune (PAC)

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

(2)   Definițiile stabilite în anexa II partea II secțiunea B se aplică numai până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr.

(3)   Se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (20) al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care există prevederi contrare în prezentul regulament.

(4)   Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorului orezului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să modifice definițiile referitoare la sectorul orezului stabilite în anexa II partea I în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței.

(5)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiunile definite ca atare la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(b)

„fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” înseamnă condiții meteorologice cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui fermier dat în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

Articolul 4

Modificări ale nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

Articolul 5

Rate de conversie pentru orez

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se stabilesc ratele de conversie pentru orez pentru diferite stadii de procesare, respectiv costurile de procesare și valoarea produselor secundare;

(b)

se adoptă toate măsurile necesare cu privire la aplicarea ratelor de conversie pentru orez.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 6

Anii de comercializare

Sunt stabiliți următorii ani de comercializare:

(a)

de la data de 1 ianuarie la data de 31 decembrie a unui an dat, pentru sectoarele fructelor și al legumelor, al fructelor și al legumelor procesate și al bananelor;

(b)

de la data de 1 aprilie la data de 31 martie a anului următor, pentru sectorul furajelor uscate și cel al viermilor de mătase;

(c)

de la data de 1 iulie la data de 30 iunie a anului următor pentru:

(i)

sectorul cerealelor;

(ii)

sectorul semințelor;

(iii)

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iv)

sectorul inului și al cânepii;

(v)

sectorul laptelui și produselor lactate;

(d)

de la data de 1 august la data de 31 iulie a anului următor, pentru sectorul vitivinicol;

(e)

de la data de 1 septembrie la data de 31 august a anului următor, pentru sectorul orezului;

(f)

de la data de 1 octombrie la data de 30 septembrie a anului următor, pentru sectorul zahărului.

Articolul 7

Praguri de referință

(1)   Se fixează următoarele praguri de referință:

(a)

pentru sectorul cerealelor, 101,31 EUR/tonă pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(b)

pentru orezul nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită la punctul A din anexa III, pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(c)

pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definit la punctul B din anexa III, în privința zahărului neambalat, franco fabrică:

(i)

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

(ii)

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

(d)

pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, 2 224 EUR/tonă pentru carcasele de bovine masculi din clasa de conformație/gradul de acoperire cu grăsime R3, astfel cum este prevăzut în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, menționată la punctul A din anexa IV;

(e)

pentru sectorul laptelui și al produselor lactate;

(i)

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

(ii)

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

(f)

pentru carnea de porc, 1 509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, definite în termeni de greutate și conținut de carne macră, astfel cum se stabilește în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc menționată la punctul B din anexa IV, după cum urmează:

(i)

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

(ii)

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

(g)

pentru sectorul uleiului de măsline:

(i)

1 779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

(ii)

1 710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

(iii)

1 524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

(2)   Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.

PARTEA II

PIAȚA INTERNĂ

TITLUL I

INTERVENȚIA PE PIAȚĂ

CAPITOLUL I

Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

(a)

intervenția publică, dacă produsele sunt achiziționate de autoritățile competente ale statelor membre și sunt depozitate de acestea până la desfacere; și

(b)

acordarea de ajutor pentru depozitarea produselor de către operatori privați.

Articolul 9

Proveniența produselor eligibile

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Articolul 10

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.

Secțiunea 2

Intervenția publică

Articolul 11

Produse eligibile pentru intervenția publică

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz și porumb;

(b)

orez nedecorticat;

(c)

carne proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită și mânzat, încadrate la codurile NC 0201 10 00 și 0201 20 20-0201 20 50;

(d)

unt produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată obținută direct și exclusiv din lapte de vacă într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate și cu un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

(e)

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte de vacă prin procedeul pulverizării într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea substanței uscate, fără grăsimi.

Articolul 12

Perioadele de intervenție publică

Intervenția publică este disponibilă pentru:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz și porumb, de la 1 noiembrie la 31 mai;

(b)

orez nedecorticat, de la 1 aprilie la 31 iulie;

(c)

carnea de vită și mânzat, pe durata întregului an;

(d)

unt și lapte praf degresat, de la 1 martie la 30 septembrie.

Articolul 13

Deschiderea și închiderea intervenției publice

(1)   În cursul perioadelor menționate la articolul 11, intervenția publică:

(a)

este deschisă pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat;

(b)

poate fi deschisă de Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat (inclusiv soiuri sau tipuri specifice de orez nedecorticat), dacă situația de pe piață impune acest lucru. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2);

(c)

poate fi deschisă de Comisie pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), în cazul în care prețul mediu de piață în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c) într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine menționate la punctul A din anexa IV, este mai mic de 85 % din pragul de referință stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (d).

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Articolul 14

Achizițiile la preț fix sau prin procedură de atribuire

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 15

Prețul de intervenție publică

(1)   Prețul de intervenție publică înseamnă:

(a)

prețul la care produsele sunt achiziționate în cadrul intervenției publice dacă acest lucru se face la preț fix; sau

(b)

prețul maxim la care produsele eligibile pentru intervenția publică pot fi achiziționate, dacă acest lucru se face prin procedură de atribuire.

(2)   Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 16

Principii generale privind desfacerea produselor din stocul de intervenție publică

(1)   Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

(a)

să se evite orice perturbare a pieței;

(b)

să se asigure accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a cumpărătorilor; și

(c)

să se respecte angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(2)   Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 14 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3)   În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care au fost vândute în anul anterior produsele achiziționate conform intervenției publice.

Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 17

Produse eligibile

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

(a)

zahăr alb;

(b)

ulei de măsline;

(c)

fibre de in;

(d)

carne proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult;

(e)

unt produs din smântână obținută direct și exclusiv din lapte de vacă;

(f)

brânză;

(g)

lapte praf degresat fabricat din lapte de vacă;

(h)

carne de porc;

(i)

carne de oaie și de capră.

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Articolul 18

Condiții de acordare a ajutorului

(1)   Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

(a)

prețurile medii de piață înregistrate în Uniune și de pragurile de referință, precum și de costurile de producție ale produselor respective; și/sau

(b)

necesitatea de a reacționa în timp util la o situație de pe piață deosebit de dificilă sau la evoluțiile economice cu un impact negativ semnificativ asupra marjelor din sectorul respectiv.

(2)   Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

(a)

se acordă ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17, ținând seama de condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

(b)

se limitează acordarea ajutorului pentru depozitarea privată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(3)   Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Secțiunea 4

Dispoziții comune privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 19

Competențe delegate

(1)   Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

(a)

calității acestora în ceea ce privește parametrii de calitate, grupurile de calitate, gradele de calitate, categoriile, caracteristicile și vechimea produsului;

(b)

eligibilității acestora, în ceea ce privește cantitățile, ambalarea, inclusiv etichetarea, conservarea, contractele de depozitare anterioare, aprobarea întreprinderilor, precum și stadiul produselor cărora li se aplică prețul de intervenție publică și ajutorul pentru depozitarea privată.

(2)   Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

(3)   Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a)

cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice;

(b)

normele privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și pentru tratarea acestor produse în ceea ce privește taxele vamale și toate celelalte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(4)   Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a)

normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată;

(b)

condițiile pentru acordarea unui avans din respectivul ajutor;

(c)

condițiile în care se poate decide că produsele care fac obiectul contractelor de depozitare privată pot fi repuse pe piață sau eliminate.

(5)   Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

(a)

prin care să se prevadă utilizarea procedurilor de atribuire care garantează accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a operatorilor;

(b)

prin care să se stabilească condițiile suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori pentru a facilita gestionarea și controlul eficient al sistemului pentru statele membre și operatori;

(c)

prin care să se stabilească cerința impusă operatorilor de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor acestora.

(6)   Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor;

(b)

se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective;

(c)

se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori;

(d)

statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.

Articolul 20

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

(a)

costurile pe care trebuie să le plătească operatorul în cazul în care produsele livrate pentru intervenție publică nu îndeplinesc cerințele minime de calitate;

(b)

stabilirea capacității minime de depozitare pentru spațiile de stocare pentru intervenție;

(c)

perioadele, piețele și prețurile de piață reprezentative necesare pentru aplicarea prezentului capitol;

(d)

livrarea produselor care urmează să fie achiziționate în cadrul intervenției publice, costurile de transport care trebuie suportate de ofertant, preluarea produselor de către agențiile de plăți și plata;

(e)

diferitele operațiuni aferente procesului de dezosare pentru sectorul cărnii de vită și mânzat;

(f)

modalitățile practice pentru ambalarea, comercializarea și etichetarea produselor;

(g)

procedurile pentru aprobarea întreprinderilor care produc unt și lapte praf degresat în sensul prezentului capitol;

(h)

orice autorizație de depozitare în afara teritoriului statului membru în care produsele au fost achiziționate și depozitate;

(i)

vânzarea sau eliminarea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice, în special în ceea ce privește prețurile de vânzare, condițiile referitoare la scoaterea din depozit, utilizarea sau destinația ulterioară a produselor eliberate din stoc, inclusiv procedurile privind produsele puse la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului menționat la articolul 16 alineatul (2), inclusiv transferurile între statele membre;

(j)

în ceea ce privește produsele achiziționate în cadrul intervenției publice, dispozițiile privind posibilitatea pentru statele membre să vândă, sub propria lor răspundere, cantități mici rămase în depozit sau cantități care nu mai pot fi reambalate sau care s-au deteriorat;

(k)

în ceea ce privește depozitarea privată, încheierea și conținutul contractelor dintre autoritatea competentă a statului membru și solicitanți;

(l)

plasarea și păstrarea produselor în depozitare privată și scoaterea acestora din depozit;

(m)

durata depozitării private și dispozițiile conform cărora această durată, odată specificată în contracte, poate fi scurtată sau prelungită;

(n)

procedurile care trebuie urmate pentru achizițiile la preț fix, inclusiv procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia, sau pentru acordarea ajutorului stabilit în prealabil pentru depozitarea privată;

(o)

recurgerea la proceduri de atribuire atât pentru intervenție publică, cât și pentru depozitarea privată, în special în ceea ce privește:

(i)

depunerea ofertelor și cantitatea minimă pentru care se poate depune o ofertă;

(ii)

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia; și

(iii)

selectarea ofertelor, asigurându-se că se acordă prioritate celor mai favorabile pentru Uniune și permițând totodată ca acest fapt să nu ducă neapărat la atribuirea unui contract;

(p)

aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de vită, de porc și de oaie;

(q)

o prezentare a carcaselor și a semicarcaselor diferită de cea prevăzută la punctul A.IV din în anexa IV în vederea stabilirii prețurilor de piață;

(r)

factorii de corecție care trebuie aplicați de statele membre pentru a fi utilizați pentru o prezentare diferită a carcaselor de vită și de oaie în cazul în care nu este utilizată prezentarea de referință;

(s)

modalitățile practice pentru marcarea carcaselor clasificate și pentru calcularea de către Comisie a mediei ponderate a prețului din Uniune pentru carcasele de vită, porc și oaie;

(t)

autorizarea statelor membre de a dispune, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriile lor, o prezentare a carcaselor de porc diferită de cea prevăzută la punctul B.III din anexa IV, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

practicile comerciale obișnuite de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită la anexa IV punctul B.III primul paragraf;

(ii)

cerințele tehnice justifică această prezentare;

(iii)

carcasele sunt jupuite în mod uniform;

(u)

dispozițiile pentru revizuirea la fața locului a punerii în aplicare a clasificării carcaselor în statele membre de către un comitet al Uniunii alcătuit din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre, pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea clasificării carcaselor. Aceste dispoziții prevăd ca Uniunea să suporte costurile rezultate din activitatea de revizuire.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 21

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

(a)

greutatea carcasei;

(b)

culoarea cărnii;

(c)

gradul de acoperire cu grăsime.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Scheme de ajutor

Secțiunea 1

scheme de îmbunătățire a accesului la alimente

Articolul 22

Grupul-țintă

Schemele de ajutor destinate îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Subsecțiunea 1

Programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli

Articolul 23

Ajutor pentru aprovizionarea cu fructe și legume, fructe și legume procesate și produse pe bază de banane destinate copiilor

(1)   Ajutoarele din partea Uniunii se acordă pentru:

(a)

aprovizionarea instituțiilor de învățământ menționate la articolul 22 cu produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și al bananelor, destinate copiilor; și

(b)

anumite costuri legate de logistică, precum și de distribuție, echipamente, promovare, monitorizare, evaluare și măsurile de însoțire.

(2)   Statele membre care doresc să participe la program elaborează, la nivel național sau regional, o strategie prealabilă pentru punerea în aplicare a acestuia. Acestea prevăd, de asemenea, măsurile de însoțire necesare pentru a asigura eficacitatea programului și care pot include informații privind măsurile educative legate de obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale și lupta împotriva risipei de alimente.

(3)   Cu ocazia elaborării strategiilor lor, statele membre întocmesc o listă a produselor din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și al bananelor care vor fi eligibile în cadrul programelor lor. Lista nu include produse care sunt enumerate în anexa V.

Cu toate acestea, în cazuri justificate corespunzător, ca de exemplu atunci când un stat membru dorește să asigure o gamă largă de produse prin programul său sau dorește ca programul său să fie mai atractiv, strategiile pot prevedea posibilitatea ca astfel de produse să devină eligibile doar în cazul în care se adaugă cantități limitate din substanțele enumerate în anexa menționată.

Statele membre asigură faptul că autoritățile lor competente în materie de sănătate aprobă lista acestor produse care sunt eligibile în cadrul programelor lor.

Statele membre își selecționează produsele pe baza unor criterii obiective care pot include aspecte legate de sănătate și mediu, caracterul sezonier, soiul sau disponibilitatea produsului, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune, în special achizițiilor locale, piețelor locale, lanțurilor de aprovizionare scurte sau beneficiilor pentru mediu.

(4)   Măsurile de stabilire a ajutorului din partea Uniunii menționat la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(5)   Ajutorul Uniunii, menționat la alineatul (1), este alocat fiecărui stat membru în funcție de criterii obiective care au la bază proporția de copii cu vârste între șase și zece ani.

Statele membre care participă la regimul de ajutoare solicită în fiecare an un ajutor din partea Uniunii pe baza strategiei lor menționate la alineatul (2).

Măsurile privind stabilirea nivelului minim al ajutorului din partea Uniunii pentru fiecare stat membru care participă la regimul de ajutoare, precum și privind repartizarea indicativă și cea definitivă a ajutorului către statele membre se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(6)   Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la alineatul (1) nu este utilizat pentru a înlocui finanțarea acordată oricăror programe naționale în derulare de încurajare a consumului de fructe în școli, care furnizează fructe și legume, fructe și legume procesate și banane, sau altor programe de distribuire la nivelul școlilor care includ astfel de produse.

Totuși, dacă un stat membru are deja în derulare un program care ar fi eligibil pentru obținerea de ajutor din partea Uniunii în temeiul prezentului articol și dacă acesta intenționează să extindă aplicarea lui sau să îl facă mai eficient, inclusiv în ceea ce privește grupul-țintă al programului, durata acestuia sau produsele eligibile, ajutorul Uniunii poate fi acordat dacă limitările stabilite în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE sunt respectate în ceea ce privește raportul dintre ajutorul Uniunii și cuantumul total al contribuției naționale. În acest caz, statul membru indică în strategia sa de punere în aplicare cum intenționează să își extindă programul sau să îl facă mai eficient.

(7)   Statele membre pot acorda, pe lângă ajutoarele din partea Uniunii, un ajutor național, în conformitate cu articolul 217.

(8)   Programul Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli nu aduce atingere niciunui alt program național separat de încurajare a consumului de fructe și legume în școli care este compatibil cu dreptul Uniunii.

(9)   Uniunea poate finanța, de asemenea, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, monitorizare și evaluare legate de programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la acest program și măsuri conexe de constituire a unei rețele.

(10)   Statele membre participante la program aduc la cunoștința publicului, în locurile de distribuție a alimentelor, participarea lor la schema de ajutoare și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

Articolul 24

Competențe delegate

(1)   Pentru a promova formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a)

criteriile suplimentare referitoare la direcționarea ajutorului de către statele membre;

(b)

aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului de către statele membre;

(c)

elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile conexe.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

metoda de realocare în ceea ce privește repartizarea orientativă a ajutorului menționată la articolul 23 alineatul (5) între statele membre pe baza cererilor de ajutor primite;

(b)

costurile din cadrul strategiilor statelor membre eligibile pentru ajutor din partea Uniunii și posibilitatea fixării unui plafon global pentru anumite costuri;

(c)

obligația statelor membre de a monitoriza și evalua eficacitatea programelor lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

(3)   Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la program, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să impună statelor membre ca, printr-un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, să aducă la cunoștința publicului caracterul de subvenționare al ajutorului din partea Uniunii.

Articolul 25

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni, inclusiv:

(a)

informațiile care urmează să fie incluse în strategiile statelor membre;

(b)

cererile de ajutor și plăți;

(c)

metodele de promovare a schemei și măsurile de constituire a unor rețele la nivelul acesteia;

(d)

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de evaluare și de monitorizare realizate de statele membre care participă la programul Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 2

Programul de distribuire a laptelui în școli

Articolul 26

Ajutor pentru distribuirea de lapte și produse lactate către copii

(1)   Se acordă ajutoare din partea Uniunii pentru distribuirea către copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22 a unor produse din lapte și lapte procesat încadrate la codurile NC 0401, 0403, 0404 90 și 0406 sau la codul NC 2202 90.

(2)   Începând cu 1 august 2015, statele membre care doresc să participe la program trebuie să aibă în prealabil o strategie, la nivel național sau regional, pentru punerea în aplicare a acestuia. Acestea pot prevedea, de asemenea, măsuri de însoțire care pot include informații privind măsurile educative legate de obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale și lupta împotriva risipei de alimente și care sunt necesare pentru a asigura eficacitatea programului.

(3)   Cu ocazia elaborării strategiilor lor, statele membre întocmesc o listă cuprinzând laptele și produsele lactate care vor fi eligibile în cadrul programelor lor respective, în conformitate cu normele adoptate de Comisie în temeiul articolului 27.

(4)   Cu excepția distribuției de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ, ajutorul din partea Uniunii prevăzut la alineatul (1) nu este folosit pentru a înlocui finanțarea acordată oricăror programe naționale în derulare de încurajare a consumului de lapte și produse lactate sau altor programe de distribuție la nivelul școlilor care includ laptele și produsele lactate. Cu toate acestea, se poate acorda ajutor din partea Uniunii dacă un stat membru are deja în derulare un program care ar fi eligibil pentru obținerea de ajutor din partea Uniunii în temeiul prezentului articol și dacă intenționează să extindă aplicarea acestuia sau să îl facă mai eficient, inclusiv în ceea ce privește grupul-țintă al programului, durata acestuia sau produsele eligibile. În acest caz, statul membru indică în strategia sa de punere în aplicare cum intenționează să își extindă programul sau să îl facă mai eficient.

(5)   Statele membre pot acorda, pe lângă ajutoarele din partea Uniunii, un ajutor național, în conformitate cu articolul 217.

(6)   Programul Uniunii de încurajare a consumului de lapte și produse lactate în școli nu aduce atingere niciunui alt program național separat de încurajare a consumului de lapte și produse lactate în școli care este compatibil cu dreptul Uniunii.

(7)   Măsurile cu privire la stabilirea ajutoarelor din partea Uniunii pentru întreaga gamă de lapte și produse lactate și a cantității maxime eligibile pentru ajutor din partea Uniunii, în conformitate cu alineatul (1), se iau de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(8)   Statele membre participante la program aduc la cunoștința publicului, în locurile de distribuire a alimentelor, participarea lor la schema de ajutoare și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

Articolul 27

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare evoluția tendințelor în cazul modelelor de consum de produse lactate, inovațiile și evoluțiile de pe piața produselor lactate, disponibilitatea produselor pe diferite piețe ale Uniunii, precum și aspectele nutriționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

produsele eligibile pentru ajutor în cadrul programului, în conformitate cu dispozițiile articolului 26 alineatul (1) și ținând seama de aspectele nutriționale;

(b)

elaborarea de strategii naționale sau regionale de către statele membre, inclusiv măsurile de însoțire, după caz; și

(c)

măsurile necesare pentru monitorizare și evaluare.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

norme privind eligibilitatea beneficiarilor și a solicitanților de ajutor;

(b)

cerința ca solicitanții să fie aprobați de statele membre;

(c)

utilizarea produselor lactate care beneficiază de ajutor în pregătirea meselor servite în instituțiile de învățământ.

(3)   Pentru a se asigura că solicitanții ajutorului își respectă obligațiile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind obligația de a constitui o garanție în cazul în care se efectuează o plată în avans din ajutor.

(4)   Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la schema de ajutoare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se precizează condițiile în care statele membre urmează să facă cunoscută participarea lor la programul de ajutor și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

(5)   Pentru a se asigura reflectarea ajutorului în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind instituirea monitorizării prețurilor în cadrul programului.

Articolul 28

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni, inclusiv cu privire la:

(a)

procedurile care să garanteze respectarea cantității maxime eligibile pentru ajutoare;

(b)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans;

(c)

informațiile care să le fie furnizate statelor membre pentru aprobarea solicitanților, cereri de ajutor și plăți;

(d)

metodele de promovare a schemei;

(e)

gestionarea sistemului de monitorizare a prețurilor conform articolului 27 alineatul (5).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Ajutorul în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 29

Programe de sprijinire a sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă

(1)   Uniunea finanțează programe de lucru trienale care urmează să fie stabilite de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152, asociații ale organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 sau organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 în unul sau mai multe dintre domeniile următoare:

(a)

monitorizarea și gestionarea pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(b)

ameliorarea impactului cultivării măslinelor asupra mediului;

(c)

îmbunătățirea competitivității culturilor de măsline prin modernizare;

(d)

ameliorarea calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă;

(e)

sistemul de trasabilitate, certificarea și protejarea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă, în special monitorizarea calității uleiurilor de măsline vândute consumatorilor finali, sub autoritatea administrațiilor naționale;

(f)

difuzarea informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizațiile interprofesionale în vederea îmbunătățirii calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă.

(2)   Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este:

(a)

11 098 000 EUR pe an pentru Grecia;

(b)

576 000 EUR pe an pentru Franța; și

(c)

35 991 000 EUR pe an pentru Italia.

(3)   Finanțarea maximă de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este limitată la sumele rezervate de statele membre. Finanțarea maximă a costurilor eligibile este:

(a)

75 % pentru activitățile desfășurate în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

75 % pentru investițiile în active fixe și 50 % pentru alte activități desfășurate în domeniul menționat la alineatul (1) litera (d);

(c)

75 % pentru programele de lucru desfășurate în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizațiile recunoscute menționate la alineatul (1) din cel puțin două state membre producătoare, în domeniile menționate la alineatul (1) literele (e) și (f), și 50 % pentru celelalte activități desfășurate în aceleași domenii.

Statul membru respectiv asigură o finanțare suplimentară reprezentând până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de finanțarea din partea Uniunii.

Articolul 30

Competențe delegate

Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii prevăzut la articolul 29 și în vederea îmbunătățirii calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

în ceea ce privește domeniile menționate la articolul 29 alineatul (1), măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul Uniunii și activitățile și costurile care nu pot fi finanțate;

(b)

nivelul minim al finanțării din partea Uniunii alocate de statele membre pentru anumite domenii;

(c)

obligația de a constitui o garanție atunci când se prezintă o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului;

(d)

criteriile de care trebuie să țină seama statele membre în selectarea și aprobarea programelor de lucru.

Articolul 31

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a)

punerea în aplicare a unor programe de lucru și modificarea acestora;

(b)

plata ajutorului, inclusiv a avansurilor din acesta;

(c)

procedurile privind constituirea garanției și cuantumul acesteia atunci când este prezentată o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Ajutorul în sectorul fructelor și legumelor

Articolul 32

Fonduri operaționale

(1)   Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)

contribuțiile financiare ale:

(i)

membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși; sau

(ii)

asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

(b)

ajutor financiar din partea Uniunii, care poate fi acordat organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora în cazul în care respectivele asociații prezintă, gestionează și pun în aplicare un program operațional sau un program operațional parțial, în conformitate cu termenii și condițiile care urmează să fie adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 37 și, respectiv, al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 38.

(2)   Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost prezentate statelor membre și au fost aprobate de acestea.

Articolul 33

Programe operaționale

(1)   Programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani. Programele operaționale urmăresc cel puțin două dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) sau două dintre următoarele obiective:

(a)

planificarea producției, inclusiv estimarea și monitorizarea producției și a consumului;

(b)

ameliorarea calității produselor, indiferent dacă acestea sunt proaspete sau procesate;

(c)

creșterea valorii comerciale a produselor;

(d)

promovarea produselor proaspete sau procesate;

(e)

măsuri de protecție a mediului, în special în domeniul apei, și metode de producție care să respecte mediul, inclusiv agricultura ecologică;

(f)

prevenirea și gestionarea crizelor.

Programele operaționale se transmit statelor membre spre aprobare.

(2)   Asociațiile organizațiilor de producători pot, de asemenea, să prezinte un program operațional integral sau parțial, alcătuit din acțiuni identificate, dar nerealizate de organizațiile membre în cadrul programelor lor operaționale. Programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători fac obiectul acelorași norme ca programele operaționale ale organizațiilor de producători și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)

acțiunile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt integral finanțate din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective și că fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale acestor organizații membre;

(b)

acțiunile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;

(c)

nu există finanțare dublă.

(3)   Prevenirea și gestionarea crizelor, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (f), se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele fructelor și legumelor, incluzând, în acest context:

(a)

investiții de eficientizare a gestionării volumelor introduse pe piață;

(b)

măsuri referitoare la cursuri de formare și schimburi de bune practici;

(c)

promovarea și comunicarea cu caracter preventiv sau în perioade de criză;

(d)

sprijin pentru costurile administrative generate de constituirea unor fonduri mutuale;

(e)

replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(f)

retragerea de pe piață;

(g)

recoltarea înainte de coacere sau nerecoltarea fructelor și a legumelor;

(h)

asigurarea recoltelor.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de capital și dobânzi menționate la al cincilea paragraf, nu includ mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operațional.

Organizațiile de producători pot lua credite în condiții comerciale pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor. În acest caz, rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente creditelor poate fi considerată ca parte a programului operațional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 34. Orice acțiune specifică de prevenire și gestionare a crizelor poate să fie finanțată prin astfel de credite sau direct sau prin intermediul ambelor variante.

(4)   În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„recoltare înainte de coacere” înseamnă recoltarea totală, într-o anumită zonă, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza fenomenelor meteorologice, a bolilor sau din alte motive;

(b)

„nerecoltare” înseamnă încetarea actualului ciclu de producție din zona în cauză în cazul în care produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă. Distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli nu se consideră nerecoltare.

(5)   Statele membre se asigură că:

(a)

programele operaționale includ două sau mai multe acțiuni de protecție a mediului; sau

(b)

cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale vizează acțiuni de protecție a mediului.

Acțiunile de protecție a mediului respectă cerințele privind plățile pentru agromediu și climat prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În cazul în care cel puțin 80 % dintre producători, membri ai unei organizații de producători, trebuie să respecte unul sau mai multe angajamente de agromediu și climat identice prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, fiecare dintre respectivele angajamentele se consideră a fi o acțiune de protecție a mediului în sensul primului paragraf litera (a) din prezentul alineat.

Sprijinul pentru acțiunile de protecție a mediului menționate la primul paragraf din prezentul alineat acoperă costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din respectivele acțiuni.

(6)   Statele membre se asigură că investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficace de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Articolul 34

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a asociației acestor organizații.

Cu toate acestea, în cazul organizațiilor de producători, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.

În cazul asociațiilor organizațiilor de producători, acest procent poate fi majorat la 4,7 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată exclusiv pentru măsuri de prevenire și gestionare a crizelor puse în aplicare de către asociația organizațiilor de producători în numele membrilor săi.

(3)   La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care acesta îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)

este prezentat de mai multe organizații de producători din Uniune care participă, în state membre diferite, la programe transnaționale;

(b)

este prezentat de una sau mai multe organizații de producători implicate în programe care funcționează pe bază interprofesională;

(c)

acoperă numai ajutorul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (23);

(d)

este primul program prezentat de o organizație de producători recunoscută care reprezintă rezultatul unei fuziuni dintre două organizații de producători recunoscute;

(e)

este primul program prezentat de o asociație recunoscută a organizațiilor de producători;

(f)

este prezentat de organizații de producători din state membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume;

(g)

este prezentat de o organizație de producători dintr-una dintre regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE.

(4)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) crește la 100 % în cazul retragerilor de fructe și legume de pe piață, care nu trebuie să depășească 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, iar cantitățile retrase sunt eliminate prin:

(a)

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special din cauza lipsei mijloacelor de subzistență; sau

(b)

distribuirea gratuită către oricare dintre următoarele: unități penitenciare, școli, instituțiile menționate la articolul 22, tabere de vacanță pentru copii, spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile pentru ca aceste cantități distribuite să fie în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități.

Articolul 35

Asistență financiară națională

(1)   În regiuni ale statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este deosebit de scăzut, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să autorizeze statele membre, la cererea justificată corespunzător a acestora, să plătească organizațiilor de producători asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a). Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   În regiuni ale statelor membre în care organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători și grupurile de producători menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 comercializează mai puțin de 15 % din valoarea producției de fructe și legume din respectivele regiuni, în cazul în care producția de fructe și legume reprezintă cel puțin 15 % din producția agricolă totală din respectivelor regiuni, asistența financiară națională menționată la alineatul (1) din prezentul articol poate fi rambursată de către Uniune la solicitarea statului membru respectiv.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește rambursarea respectivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 36

Cadrul național și strategia națională pentru programele operaționale

(1)   Statele membre instituie un cadru național care cuprinde condițiile generale privind acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 33 alineatul (5). Respectivul cadru prevede, în special, că acțiunile respective trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în special pe cele prevăzute la articolul 3.

Statele membre prezintă propunerea de cadru Comisiei, care, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), poate solicita, în termen de trei luni de la prezentare, modificări în cazul în care constată că propunerea nu ar contribui la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 191 din TFUE și în cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii. Investițiile în exploatațiile individuale sprijinite de programele operaționale trebuie să respecte, de asemenea, obiectivele respective.

(2)   Fiecare stat membru stabilește o strategie națională destinată programelor operaționale sustenabile pe piața fructelor și legumelor. Această strategie include:

(a)

o analiză a situației din perspectiva punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a potențialului de dezvoltare;

(b)

justificarea priorităților alese;

(c)

obiectivele programelor operaționale și ale instrumentelor, precum și indicatorii de performanță;

(d)

evaluarea programelor operaționale;

(e)

obligațiile de raportare ale organizațiilor de producători.

De asemenea, strategia națională trebuie să includă cadrul național menționat la alineatul (1).

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Articolul 37

Competențe delegate

Pentru a asigura un sprijin eficient, orientat și durabil al organizațiilor de producători și al asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească norme privind:

(a)

fondurile operaționale și programele operaționale, în ceea ce privește:

(i)

sumele estimate, deciziile organizațiilor de producători și ale asociațiilor acestora referitoare la contribuțiile financiare și la utilizarea fondurilor operaționale;

(ii)

măsurile, acțiunile, cheltuielile și costurile administrative și de personal care să fie incluse sau excluse din cadrul programelor operaționale, modificările acestora și cerințele suplimentare care să fie stabilite de statele membre;

(iii)

evitarea dublei finanțări dintre programele operaționale și programele de dezvoltare rurală;

(iv)

programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători;

(v)

normele specifice aplicabile în cazurile în care asociațiile organizațiilor de producători gestionează, dezvoltă, pun în aplicare și prezintă, integral sau parțial, programe operaționale;

(vi)

obligația de a utiliza indicatori comuni în scopul monitorizării și evaluării programelor operaționale;

(b)

cadrul național și strategia națională pentru programe operaționale privind obligația de monitorizare și evaluare a eficacității cadrului național și a strategiilor naționale;

(c)

asistența financiară din partea Uniunii, cu privire la:

(i)

baza de calcul a asistenței financiare din partea Uniunii și valoarea producției comercializate, menționată la articolul 34 alineatul (2);

(ii)

perioadele de referință aplicabile pentru calcularea ajutorului;

(iii)

acordarea unor plăți în avans, precum și cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iv)

normele specifice aplicabile finanțării programelor operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători, în special cele privind aplicarea limitelor menționate la articolul 34 alineatul (2);

(d)

măsuri de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, cu privire la:

(i)

posibilitatea ca statele membre să nu aplice una sau mai multe măsuri de prevenire și gestionare a crizelor;

(ii)

condițiile privind articolul 33 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) și (c);

(iii)

destinațiile admisibile, care să fie stabilite de statele membre, ale produselor retrase;

(iv)

nivelul maxim al ajutorului pentru retragerile de pe piață;

(v)

cerința referitoare la notificarea în prealabil în cazul retragerilor de pe piață;

(vi)

baza de calcul a volumului producției comercializate pentru distribuția gratuită menționată la articolul 34 alineatul (4) și stabilirea unui volum maxim al producției comercializate în cazul retragerilor;

(vii)

cerința de afișare a emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(viii)

condițiile referitoare la destinatarii produselor retrase;

(ix)

utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(x)

condițiile, care urmează să fie adoptate de statele membre, de recoltare înainte de coacere și de nerecoltare;

(xi)

asigurarea recoltelor;

(xii)

fonduri mutuale; și

(xiii)

condițiile referitoare la replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare și la stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru această replantare, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) primul paragraf litera (e);

(e)

asistență financiară națională cu privire la:

(i)

gradul de organizare a producătorilor;

(ii)

cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iii)

nivelul maxim al rambursării asistenței financiare naționale de către Uniune.

Articolul 38

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri în ceea ce privește:

(a)

administrarea fondurilor operaționale;

(b)

informațiile care urmează să fie incluse în programele operaționale, cadrele naționale și strategiile naționale menționate la articolul 36, prezentarea programelor operaționale către statele membre, termenele, documentele însoțitoare și aprobarea de către statele membre;

(c)

punerea în aplicare a programelor operaționale de către organizațiile de producători și de către asociațiile organizațiilor de producători;

(d)

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de monitorizare și evaluare a strategiilor naționale și a programelor operaționale;

(e)

cererile de ajutor și plata ajutoarelor, inclusiv plata în avans și plata parțială a ajutorului;

(f)

modalitățile practice pentru afișarea emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(g)

respectarea standardelor de comercializare în cazul retragerilor;

(h)

costurile de transport, de sortare și de ambalare în cazul distribuirilor gratuite;

(i)

măsurile de promovare, de informare și de formare în caz de prevenire și gestionare a crizelor;

(j)

punerea în practică a operațiunilor de retragere, a recoltării înainte de coacere, a nerecoltării și a măsurilor de asigurare a recoltelor;

(k)

aplicarea, autorizarea, plata și rambursarea asistenței financiare naționale;

(l)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 4

Programe de sprijin în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale și măsuri eligibile

Articolul 39

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune stabilește normele care reglementează acordarea de fonduri din partea Uniunii către statele membre, precum și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul unor programe naționale de sprijin întocmite pentru o perioadă de cinci ani („programe de sprijin”), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

Articolul 40

Compatibilitate și coerență

(1)   Programele de sprijin trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu activitățile, politicile și prioritățile Uniunii.

(2)   Statele membre dețin responsabilitatea pentru programele de sprijin și asigură compatibilitatea acestora cu ordinea juridică internă și elaborarea și punerea lor în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita tratamentul inegal nejustificat între producători.

(3)   Nu se acordă sprijin:

(a)

pentru proiecte de cercetare și măsuri destinate să susțină astfel de proiecte, altele decât cele menționate la articolul 45 alineatul (2) literele (d) și (e);

(b)

pentru măsurile cuprinse în programele de dezvoltare rurală ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

Articolul 41

Prezentarea programelor de sprijin

(1)   Fiecare stat membru producător enumerat în anexa VI prezintă Comisiei un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde cel puțin una dintre măsurile eligibile prevăzute la articolul 38.

(2)   Măsurile de sprijin din proiectele de programe de sprijin se elaborează la un nivel geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Statul membru consultă autoritățile și organizațiile competente la nivelul teritorial corespunzător cu privire la proiectul de program de sprijin înainte de a-l prezenta Comisiei.

(3)   Fiecare stat membru prezintă un singur proiect de program de sprijin, care poate lua în considerare particularitățile regionale.

(4)   Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni de la prezentarea Comisiei a proiectului de program de sprijin.

Cu toate acestea, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se constate că proiectul de program de sprijin prezentat nu respectă condițiile prevăzute în prezenta secțiune și informează statul membru în consecință. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un proiect de program de sprijin revizuit. Programul de sprijin revizuit devine aplicabil la două luni după prezentarea proiectului de program de sprijin revizuit, cu excepția cazului în care persistă o incompatibilitate, situație în care se aplică prezentul paragraf.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(5)   Alineatul (4) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin aplicabile prezentate de statele membre.

Articolul 42

Conținutul programelor de sprijin

Programele de sprijin includ cel puțin următoarele elemente:

(a)

o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum și obiectivele cuantificate ale acestora;

(b)

rezultatele consultărilor organizate;

(c)

o evaluare a efectelor preconizate de ordin tehnic, economic, ecologic și social;

(d)

un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

(e)

un tabel de finanțare general care să indice resursele care urmează să fie utilizate și alocarea indicativă preconizată a acestor resurse între diferitele măsuri, în conformitate cu limitele bugetare stabilite în anexa VI;

(f)

criteriile și indicatorii cantitativi care urmează să fie utilizați pentru monitorizare și evaluare, precum și măsurile adoptate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a programelor de sprijin; și

(g)

desemnarea autorităților și organismelor competente responsabile de punerea în aplicare a programului de sprijin.

Articolul 43

Măsuri eligibile

Programele de sprijin pot cuprinde una sau mai multe dintre măsurile următoare:

(a)

promovarea, în conformitate cu articolul 45;

(b)

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, în conformitate cu articolul 46;

(c)

recoltarea înainte de coacere, în conformitate cu articolul 47;

(d)

fondurile mutuale, în conformitate cu articolul 48;

(e)

asigurarea recoltei, în conformitate cu articolul 49;

(f)

investițiile, în conformitate cu articolul 50;

(g)

inovarea în sectorul vitivinicol în conformitate cu articolul 51;

(h)

distilarea subproduselor, în conformitate cu articolul 52.

Articolul 44

Norme generale aplicabile programelor de sprijin

(1)   Fondurile disponibile din partea Uniunii se alocă în limitele bugetare prevăzute în anexa VI.

(2)   Sprijinul din partea Uniunii se acordă numai pentru cheltuielile eligibile suportate după prezentarea proiectelor de programe de sprijin relevante.

(3)   Statele membre nu contribuie la costurile aferente măsurilor finanțate de Uniune în cadrul programelor de sprijin.

Subsecțiunea 2

Măsuri de sprijin specifice

Articolul 45

Promovare

(1)   Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare a vinurilor produse în Uniune:

(a)

în statele membre, în scopul informării consumatorilor cu privire la consumul de vin moderat și la sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine și indicațiile geografice; sau

(b)

în țări terțe, în vederea îmbunătățirii competitivității acestora.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) se aplică vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie și constau în una sau mai multe dintre următoarele:

(a)

relații publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care vizează în mod special standardele înalte ale produselor din Uniune, în mod deosebit în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

(b)

participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

(c)

campanii de informare, în special privind sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

(d)

studii ale noilor piețe, necesare pentru extinderea piețelor de desfacere;

(e)

studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de informare și promovare.

(3)   Contribuția Uniunii la măsurile de informare sau de promovare menționate la alineatul (1) nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

Articolul 46

Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole

(1)   Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este creșterea competitivității producătorilor de vin.

(2)   Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole sunt sprijinite cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului lor de producție, în conformitate cu articolul 145 alineatul (3).

(3)   Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care ar putea, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea unor sisteme de producție durabilă și a amprentei ecologice a sectorului vitivinicol, poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

(a)

reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

(b)

relocarea plantațiilor viticole;

(c)

replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(d)

ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special, introducerea de sisteme avansate de producție durabilă.

Reînnoirea normală a plantațiilor viticole, adică replantarea aceleiași parcele de teren cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului.

Statele membre pot stabili specificații suplimentare, în special în ceea ce privește vârsta plantațiilor viticole înlocuite.

(4)   Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, inclusiv ameliorarea tehnicilor de gestionare a acestor plantații, poate lua numai următoarele forme:

(a)

acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderea veniturilor lor ca urmare a punerii în aplicare a măsurii;

(b)

o contribuție la costurile de restructurare și reconversie.

(5)   Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor, menționată la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

(a)

sub rezerva dispozițiilor din partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin care se stabilește regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, autorizarea coexistenței plantațiilor viticole vechi și noi până la încheierea regimului tranzitoriu pentru o perioadă maximă de trei ani;

(b)

o compensație financiară.

(6)   Contribuția Uniunii la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole nu depășește 50 % din acestea. În regiunile mai puțin dezvoltate, contribuția Uniunii la costurile de restructurare și reconversie nu depășește 75 %.

Articolul 47

Recoltarea înainte de coacere

(1)   În sensul prezentului articol, „recoltarea înainte de coacere” înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

Faptul de a lăsa struguri de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție (nerecoltare) nu se consideră recoltare înainte de coacere.

(2)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Uniunii, pentru a preveni crizele pe piață.

(3)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză. Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și a pierderilor de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

(4)   Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească plafonul stabilit la alineatul (3).

Articolul 48

Fonduri mutuale

(1)   Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

(2)   Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv pentru a acoperi costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 49

Asigurarea recoltelor

(1)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

(2)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Uniunii, care nu depășește:

(a)

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor produse de fenomene climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări:

(i)

împotriva pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile

(ii)

împotriva pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

(3)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice despăgubiri pe care aceștia le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

Articolul 50

Investiții

(1)   Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale în instalații de procesare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structuri și instrumente de comercializare. Aceste investiții vizează îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii și adaptarea acesteia la cererile pieței, precum și sporirea competitivității acesteia și se referă la producerea sau comercializarea produselor viticole menționate în anexa VII partea II, inclusiv în vederea îmbunătățirii economiei de energie și a eficienței energetice globale, precum și a proceselor durabile.

(2)   Atunci când este acordat la rata maximă, ajutorul prevăzut la alineatul (1):

(a)

se aplică numai microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (24);

(b)

se poate, de asemenea, aplica tuturor întreprinderilor în cazul regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și al insulelor mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (26).

(3)   Costurile eligibile exclud costurile neeligibile menționate la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)   Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției Uniunii sunt următoarele:

(a)

50 % în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

40 % în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)

75 % în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(d)

65 % în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(5)   Articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 51

Inovarea în sectorul vitivinicol

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale destinate dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii noi referitoare la produsele menționate în anexa VII partea II. Sprijinul are menirea de a spori perspectivele de comercializare și competitivitatea produselor viticole ale Uniunii și poate cuprinde o componentă de transfer de cunoștințe. Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește contribuția Uniunii la măsurile de sprijin acordate în temeiul prezentului articol sunt aceleași precum cele prevăzute la articolul 50 alineatul (4).

Articolul 52

Distilarea subproduselor

(1)   Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite în anexa VIII partea II secțiunea D.

Valoarea ajutorului se stabilește pe % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

(2)   Ajutorul se plătește distileriilor care procesează subprodusele de vinificație care sunt livrate pentru distilare în alcool brut cu o tărie alcoolică de minimum 92 % din volum.

Statele membre pot condiționa acordarea ajutorului de depunerea de către beneficiar a unei garanții.

(3)   Nivelurile maxime aplicabile ale ajutoarelor se bazează pe costurile de colectare și procesare și sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 54.

(4)   Ajutorul în cauză include o sumă forfetară menită să compenseze costurile de colectare a subproduselor rezultate în urma procesului de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

(5)   Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.

Subsecțiunea 3

Dispoziții procedurale

Articolul 53

Competențe delegate

Pentru a se asigura că programele de sprijin pentru sectorul vinului ale statelor membre îndeplinesc obiectivele vizate și că fondurile Uniunii sunt utilizate într-un mod eficace și eficient, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

norme privind responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin și modificările aduse programelor de sprijin și data punerii lor în aplicare;

(b)

norme privind conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre, precum și condițiile și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltelor menționat la articolul 49;

(c)

norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(d)

norme privind utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(e)

norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) primul paragraf litera (c);

(f)

norme privind evitarea dublei finanțări între:

(i)

diferitele operațiuni ale programului de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și

(ii)

programul de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și programele sale pentru dezvoltare rurală sau de promovare;

(g)

norme în temeiul cărora producătorii urmează să retragă produsele secundare de vinificație, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor;

(h)

norme care să permită statelor membre să stabilească condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin în cadrul programelor lor.

Articolul 54

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri privind:

(a)

prezentarea programelor de sprijin, planificarea financiară corespunzătoare și revizuirea programelor de sprijin;

(b)

procedurile de depunere a cererilor, de selecție a acestora și de plată;

(c)

depunerea, formatul și conținutul rapoartelor și evaluărilor programelor de sprijin ale statelor membre;

(d)

fixarea de către statele membre a ratelor ajutorului pentru recoltarea înainte de coacere și pentru distilarea subproduselor;

(e)

gestionarea financiară și dispozițiile privind aplicarea măsurilor de sprijin de către statele membre;

(f)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 5

Ajutor pentru sectorul apicol

Articolul 55

Programe naționale și finanțare

(1)   În scopul ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, statele membre pot elabora, pentru sectorul apicol, programe naționale pentru o perioadă de trei ani („programele apicole”). Respectivele programe sunt elaborate în cooperare cu organizații reprezentative din domeniul apiculturii.

(2)   Contribuția Uniunii la programele apicole este echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru programele respective, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 57 primul paragraf litera (c).

(3)   Pentru a beneficia de contribuția Uniunii prevăzută la alineatul (2), statele membre realizează un studiu privind structura producției și a comercializării în sectorul apicol de pe teritoriul lor.

(4)   Programele apicole pot include următoarele măsuri:

(a)

asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori;

(b)

combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei;

(c)

raționalizarea transhumanței;

(d)

măsuri de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole cu scopul de a-i ajuta pe apicultori să își comercializeze și să își valorifice produsele;

(e)

măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol din Uniune;

(f)

colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

(g)

monitorizarea pieței;

(h)

îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piață;

Articolul 56

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru apicultură, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a)

evitarea dublei finanțări dintre programele apicole și programele de dezvoltare rurală ale statelor membre;

(b)

baza pentru alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant, printre altele, pe baza numărului total de familii de albine din Uniune.

(2)   Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficace pentru ameliorarea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în vederea actualizării listei măsurilor menționate la articolul 55 alineatul (4) care poate fi inclusă în programele apicole ale statelor membre, adăugând alte măsuri sau adaptând măsurile respective fără a elimina niciuna dintre ele. Această actualizare a listei măsurilor nu afectează programele naționale adoptate înainte de intrarea în vigoare a actului delegat.

Articolul 57

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a)

conținutul programelor naționale și al studiilor efectuate de statele membre privind structura producției și a comercializării în sectoarele lor apicole;

(b)

procedura pentru realocarea fondurilor neutilizate;

(c)

aprobarea programelor apicole prezentate de statele membre, inclusiv alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant și nivelul maxim al finanțării de către statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 6

Ajutor pentru sectorul hameiului

Articolul 58

Ajutoare pentru organizațiile de producători

(1)   Uniunea acordă un ajutor organizațiilor de producători din sectorul hameiului recunoscute în conformitate cu articolul 152, în vederea finanțării urmăririi obiectivelor menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(2)   În cazul Germaniei, fondurile din partea Uniunii alocate ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) se ridică la 2 277 000 EUR pe an.

Articolul 59

Competențe delegate

Pentru a asigura că ajutorul menționat la articolul 58 finanțează urmărirea obiectivelor menționate la articolul 152, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a)

cererile de ajutor, inclusiv norme privind termenele și documentele aferente;

(b)

norme privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea sumelor plătibile fiecărei organizații de producători.

Articolul 60

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni cu privire la plata ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Articolul 61

Durata

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2030, Comisia urmând să efectueze o evaluare la jumătatea perioadei în scopul de a evalua funcționalitatea sistemului și, după caz, de a prezenta propuneri.

Secțiunea 1

Gestionarea sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 62

Autorizații

(1)   Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

(2)   Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), corespunzător unei suprafețe specifice exprimate în hectare, în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

(3)   Autorizațiile menționate la alineatul (1) sunt valabile timp de trei ani de la data la care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   Prezentul capitol nu se aplică plantării sau replantării zonelor destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, zonelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului și nici zonelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului național.

Articolul 63

Mecanismul de garantare pentru plantări noi

(1)   Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent.

(2)   Statele membre pot:

(a)

să aplice la nivel național un procent mai mic decât cel prevăzut la alineatul (1);

(b)

să limiteze utilizarea autorizațiilor la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată sau pentru suprafețe fără o indicație geografică.

(3)   Oricare dintre limitările menționate la alineatul 2 contribuie la o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie, se stabilește pentru o valoare mai mare de 0 % și se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

(a)

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de producție excesivă de produse vinicole în raport cu perspectivele pieței pentru produsele respective, nedepășind ceea ce este necesar pentru satisfacerea acestei necesități;

(b)

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de devalorizare semnificativă a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate.

(4)   Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Articolul 64

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1)   Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

În sensul prezentului articol, statele membre pot aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii:

(a)

solicitantul dispune de o suprafață agricolă care nu este mai mică decât zona pentru care solicită autorizația;

(b)

solicitantul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare;

(c)

solicitantul nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unei anumite denumiri de origine protejate, care se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice;

(d)

în cazurile justificate corespunzător, unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), cu condiția să fie aplicate în mod obiectiv și nediscriminatoriu.

(2)   Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. De asemenea, acordarea de autorizații poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii:

(a)

producători care înființează plantări de viță-de-vie pentru prima dată și care sunt numiți șefi ai exploatației (exploatații nou înființate);

(b)

zone în care podgoriile contribuie la conservarea mediului;

(c)

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul unor proiecte de consolidare a terenurilor;

(d)

suprafețe care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice;

(e)

caracterul durabil al proiectelor de dezvoltare sau al replantărilor pe baza unei evaluări economice;

(f)

suprafețe care urmează să fie nou plantate pentru a spori competitivitatea la nivel de exploatație agricolă și la nivel regional;

(g)

proiecte cu potențial de îmbunătățire a calității produselor cu indicații geografice;

(h)

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul creșterii dimensiunii exploatațiilor mici și mijlocii.

(3)   Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1) și (2) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

Articolul 65

Rolul organizațiilor profesionale

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările prezentate de organizații profesionale recunoscute care funcționează în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157, ale unor grupuri de producători interesate menționate la articolul 95 sau ale altor tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Articolul 66

Replantările

(1)   Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

(2)   Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

(3)   Autorizația menționată la alineatul (1) este utilizată în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. În cazul suprafețelor eligibile pentru producții de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, statele membre pot limita replantarea, pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale, în conformitate cu articolul 65, la vița-de-vie care respectă aceeași specificație privind denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată ca și suprafața defrișată.

(4)   Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Articolul 67

Regula „de minimis”

(1)   Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

(2)   Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10 000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Articolul 68

Dispoziții tranzitorii

(1)   Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

Această conversie are loc în urma unei cereri care trebuie prezentată de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să prezinte astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2020.

(2)   Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca drepturile de plantare menționate la alineatul (1). Dacă aceste autorizații nu sunt utilizate, acestea expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă statele membre au luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2023.

(3)   Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Articolul 69

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a)

condițiile pentru aplicarea excepției menționate la articolul 62 alineatul (4);

(b)

normele privind criteriile menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(c)

adăugarea unor criterii la cele enumerate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(d)

coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi nou plantate, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2);

(e)

motivația deciziilor luate de statele membre în temeiul articolului 66 alineatul (3).

Articolul 70

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a)

procedurile de acordare a autorizațiilor;

(b)

registrele care trebuie ținute de statele membre și notificările care trebuie trimise Comisiei.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Controlul sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 71

Plantările neautorizate

(1)   Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

(2)   În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

(3)   Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)   Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Articolul 72

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventualele reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

TITLUL II

NORME PRIVIND COMERCIALIZAREA ȘI ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Norme privind comercializarea

Secțiunea 1

Standarde de comercializare

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.

Subsecțiunea 2

Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse

Articolul 74

Principiu general

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Articolul 75

Stabilire și conținut

(1)   Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

(a)

ulei de măsline și măsline de masă;

(b)

fructe și legume;

(c)

produse din fructe și legume procesate;

(d)

banane;

(e)

plante vii;

(f)

ouă;

(g)

carne de pasăre

(h)

materii grase tartinabile destinate consumului uman;

(i)

hamei.

(2)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (27), standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

(a)

definițiile tehnice, denumirile și denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;

(b)

criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta și categoria;

(c)

specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;

(d)

prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privința centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării și utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;

(e)

criterii precum aspectul, consistența, conformația, caracteristicile produsului și ponderea conținutului de apă;

(f)

substanțe specifice utilizate în procesul de producție sau componente ori constituenți, inclusiv conținutul cantitativ, puritatea și identitatea acestora;

(g)

tipul de activitate agricolă și metoda de producție, inclusiv practicile oenologice, și sisteme avansate de producție durabilă;

(h)

cupajul mustului și al vinului, inclusiv definițiile lor, amestecul și restricțiile corespunzătoare;

(i)

frecvența de colectare, livrarea, conservarea și manipularea, metoda de conservare și temperatura, depozitarea și transportul;

(j)

locul de proveniență agricolă și/sau originea, cu excepția cărnii de pasăre și a materiei grase tartinabile;

(k)

restricțiile cu privire la utilizarea anumitor substanțe și practici;

(l)

utilizarea specifică;

(m)

condițiile care reglementează eliminarea, deținerea, circulația și utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78, precum și eliminarea subproduselor.

(4)   În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

(5)   Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

(a)

particularitățile produsului în cauză;

(b)

necesitatea de a asigura condiții care să faciliteze introducerea produselor pe piață;

(c)

interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și ale producției agricole și interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de proveniență agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile și sarcinile administrative pentru operatori, precum și beneficiile oferite producătorilor și consumatorilor finali;

(d)

metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor;

(e)

recomandările standard adoptate de organismele internaționale;

(f)

necesitatea conservării caracteristicilor naturale și esențiale ale produselor și necesitatea de a nu se aduce modificări substanțiale în ceea ce privește compoziția produsului în cauză.

(6)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

Articolul 76

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor și legumelor

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)   Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

(3)   Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

(4)   În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

Articolul 77

Certificarea hameiului

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

(2)   Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

(3)   Certificatul indică cel puțin:

(a)

locul (locurile) de producție a hameiului;

(b)

anul (anii) de recoltare; și

(c)

soiul (soiurile).

(4)   Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

(a)

în vederea îndeplinirii cerințelor comerciale ale unor țări terțe; sau

(b)

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

Măsurile menționate la primul paragraf:

(i)

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; și

(ii)

sunt însoțite de garanții pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.

Articolul 78

Definiții, denumiri și denumiri comerciale pentru anumite sectoare și produse

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

(a)

carne de vită și mânzat;

(b)

vin;

(c)

lapte și produse lactate destinate consumului uman;

(d)

carne de pasăre;

(e)

ouă;

(f)

materii grase tartinabile destinate consumului uman; și

(g)

ulei de măsline și măsline de masă.

(2)   Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

(4)   Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

(5)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Articolul 79

Toleranța

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(2)   La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Articolul 80

Practici oenologice și metode de analiză

(1)   Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

Primul paragraf nu se aplică:

(a)

sucului de struguri și sucului de struguri concentrat; și

(b)

mustului de struguri și mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.

(2)   Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

(a)

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;

(b)

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel național sau

(c)

nu respectă normele stabilite în anexa VIII.

Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oțet sau în scopuri industriale, cu condiția ca această autorizare să nu stimuleze producția produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.

(3)   Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

(a)

ia în considerare practicile oenologice și metodele de analiză recomandate și publicate de OIV, precum și rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;

(b)

ia în calcul protecția sănătății umane;

(c)

ia în calcul riscul potențial pentru consumatori de a fi induși în eroare din cauza percepției lor deja formate și a așteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea și viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d)

face posibilă conservarea caracteristicilor naturale și esențiale ale vinului și nu aduce modificări substanțiale compoziției produsului în cauză;

(e)

asigură un nivel minim acceptabil de protecție a mediului;

(f)

respectă normele generale în materie de practici oenologice și normele stabilite în anexa VIII.

(4)   Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

(5)   Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele și normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.

Articolul 81

Soiuri de struguri de vinificație

(1)   Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

soiurile respective aparțin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucișare între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis;

(b)

soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată la primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(3)   Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Cu toate acestea, și în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificație care respectă condițiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

(a)

soiurile de struguri de vinificație care nu sunt clasificate, în ceea ce privește statele membre altele decât cele menționate la alineatul (3);

(b)

soiurile de struguri de vinificație care nu respectă dispozițiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3).

(5)   Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Cu toate acestea, nu există nicio obligație de defrișare a suprafețelor respective dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.

Articolul 82

Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Articolul 83

Norme naționale pentru anumite produse și sectoare

(1)   Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naționale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.

(2)   Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

(3)   Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(4)   Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)   Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului (28).

Subsecțiunea 3

Mențiuni rezervate facultative

Articolul 84

Dispoziție generală

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Articolul 85

Mențiuni rezervate facultative existente

(1)   Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

(2)   Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

Articolul 86

Rezervarea, modificarea și anularea mențiunilor rezervate facultative

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

să rețină o mențiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condițiile de utilizare a acesteia;

(b)

să modifice condițiile de utilizare a unei mențiuni rezervate facultative; sau

(c)

să anuleze o mențiune rezervată facultativă.

Articolul 87

Mențiuni rezervate facultative suplimentare

(1)   O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

(a)

mențiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producție agricolă sau de procesare și se referă la un sector sau produs;

(b)

utilizarea mențiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularitățile sale sau printr-o proprietate de producție agricolă sau de procesare;

(c)

caracteristica sau proprietatea produsului menționată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piață, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;

(d)

condițiile și utilizarea mențiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Atunci când introduce mențiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaționale relevante și mențiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.

(2)   Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 88

Restricții privind utilizarea mențiunilor rezervate facultative

(1)   O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

(2)   Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

(3)   Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

Subsecțiunea 4

Standarde de comercializare referitoare la import și export

Articolul 89

Dispoziții generale

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a)

condițiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii și condițiile de derogare de la articolul 74; și

(b)

normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.

Articolul 90

Dispoziții speciale pentru importurile de vin

(1)   Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor încadrate la codurile NC 2009 61, 2009 69 și 2204 care sunt importate în Uniune.

(2)   Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

(3)   Importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:

(a)

unui certificat care să ateste conformitatea cu dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în țara de origine a produsului;

(b)

unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.

Subsecțiunea 5

Dispoziții comune

Articolul 91

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește: