HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)

27 aprilie 2017 ( *1 )

„Trimitere preliminară — Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice — Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH) — Obligație generală de înregistrare și cerințe privind informațiile — Substanțe chimice neînregistrate — Export în afara teritoriului Uniunii Europene al unor substanțe chimice neînregistrate”

În cauza C‑535/15,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania), prin decizia din 10 septembrie 2015, primită de Curte la 14 octombrie 2015, în procedura

Freie und Hansestadt Hamburg

împotriva

Jost Pinckernelle,

cu participarea:

Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul L. Bay Larsen (raportor), președinte de cameră, și domnii M. Vilaras, J. Malenovský, M. Safjan și D. Šváby, judecători,

avocat general: domnul E. Tanchev,

grefier: domnul K. Malacek, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 28 septembrie 2016,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru Freie und Hansestadt Hamburg, de M. Vogelsang, Rechtsanwalt;

pentru domnul Pinckernelle, de A. Anisic, Rechtsanwältin;

pentru guvernul german, de T. Henze, de J. Möller și de K. Petersen, în calitate de agenți;

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de M. Russo, avvocato dello Stato;

pentru Comisia Europeană, de T. Maxian Rusche și de D. Kukovec, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 21 decembrie 2016,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO 2006, L 396, p. 1, rectificare în JO 2007, L 136, p. 3, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3, denumit în continuare „Regulamentul REACH”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Freie und Hansestadt Hamburg (orașul liber și hanseatic Hamburg, Germania, denumit în continuare „orașul Hamburg”), pe de o parte, și domnul Jost Pinckernelle, pe de altă parte, în legătură cu exportul în afara teritoriului Uniunii Europene a unor substanțe chimice care au fost importate fără a fi înregistrate în conformitate, printre altele, cu articolul 5 din Regulamentul REACH.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3

Considerentele (1)-(3) și (7) ale Regulamentului REACH au următorul cuprins:

„(1)

Prezentul regulament ar trebui să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, precum și libera circulație a substanțelor, ca atare, în preparate sau în articole, îmbunătățind totodată competitivitatea și inovația. […]

(2)

Funcționarea eficientă a pieței interne a substanțelor poate fi realizată numai în cazul în care nu există diferențe semnificative, de la un stat membru la altul, între cerințele aplicabile substanțelor.

(3)

Ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului în cadrul aproprierii dispozițiilor legislative privind substanțele, în vederea realizării unei dezvoltări durabile. Această legislație ar trebui să se aplice în mod nediscriminatoriu, fie că substanțele fac obiectul schimburilor comerciale pe piața internă, fie la nivel internațional, în conformitate cu angajamentele internaționale ale Comunității.

[…]

(7)

În vederea conservării integrității pieței interne și a asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane, în special sănătatea lucrătorilor, precum și a mediului, este necesar să se asigure că producerea substanțelor în Comunitate respectă dreptul comunitar, chiar și în cazul în care aceste substanțe sunt exportate.”

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Scop și domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Scopul prezentului regulament este de a se asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației.”

5

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Aplicare”, prevede la alineatul (7) litera (c) punctul (i):

„Sunt exceptate de la titlurile II, V și VI următoarele:

[…]

(c)

substanțele ca atare sau în preparate, înregistrate în conformitate cu titlul II, exportate din Comunitate de către un operator din cadrul lanțului de aprovizionare și reimportate în Comunitate de către același sau de către un alt operator din cadrul lanțului de aprovizionare, care atestă că:

(i)

substanța reimportată este aceeași cu substanța exportată;

[…]”

6

Articolul 3 din Regulamentul REACH, intitulat „Definiții”, are următorul cuprins:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

9.

prin «producător» se înțelege orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Comunității, care produce o substanță pe teritoriul Comunității;

10.

prin «import» se înțelege introducerea fizică pe teritoriul vamal al Comunității;

11.

prin «importator» se înțelege orice persoană fizică sau juridică stabilită pe teritoriul Comunității care este responsabilă pentru import;

12.

prin «introducere pe piață» se înțelege furnizarea către un terț sau punerea la dispoziția acestuia [a unui produs], fie contra cost, fie cu titlu gratuit. Importul este considerat ca fiind introducere pe piață;

[…]

21.

prin «substanță notificată» se înțelege o substanță pentru care a fost prezentată o notificare și care putea fi introdusă pe piață în conformitate cu Directiva 67/548/CEE [a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 1967, L 196, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 23)].”

7

Potrivit articolului 5 din acest regulament, intitulat „Fără informații, nu este pe piață («No data, no market»)”:

„Sub rezerva articolelor 6, 7, 21 și 23, substanțele ca atare, în preparate sau în articole nu pot fi produse sau introduse pe piață în Comunitate decât dacă au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile relevante ale prezentului titlu, atunci când se solicită aceasta.”

8

Articolul 6 din regulamentul menționat, intitulat „Obligația generală de înregistrare a substanțelor ca atare sau în amestecuri”, prevede la alineatul (1):

„Cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului regulament, orice producător sau importator al unei substanțe, ca atare sau într‑un preparat sau în preparate, în cantități anuale de o tonă sau mai mari, prezintă o cerere de înregistrare [Agenției Europene pentru Produse Chimice (denumită în continuare «Agenția»].”

9

Articolul 7 din Regulamentul REACH, intitulat „Înregistrarea și notificarea substanțelor aflate în compoziția articolelor”, prevede la alineatul (1):

„Orice fabricant sau importator de articole prezintă o cerere de înregistrare Agenției pentru orice substanță aflată în compoziția articolelor respective, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

substanța este prezentă în articolele respective în cantități care totalizează anual peste o tonă/fabricant sau importator;

(b)

substanța este destinată să fie emisă în condiții de utilizare normale sau care pot fi prevăzute în mod rezonabil.

Prezentarea cererii de înregistrare este însoțită de taxa impusă în conformitate cu titlul IX.”

10

Articolul 21 din acest regulament, intitulat „Producerea și importul substanțelor”, prevede la alineatul (1):

„În cazul în care nu există indicații contrare din partea Agenției, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), în intervalul de trei săptămâni de la data depunerii cererii de înregistrare, un solicitant al înregistrării poate să înceapă sau să continue producerea sau importul unei substanțe sau fabricarea sau importul unui articol, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 27 alineatul (8).

În cazul înregistrărilor substanțelor care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate), un astfel de solicitant al înregistrării poate să continue producerea sau importul substanței sau fabricarea sau importul unui articol, cu condiția să nu existe indicații contrare din partea Agenției, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), în intervalul de trei săptămâni de la data depunerii cererii de înregistrare sau, în cazul în care aceasta se depune în perioada de două luni înainte de termenul relevant de la articolul 23, cu condiția să nu existe indicații contrare din partea Agenției, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), în intervalul de trei luni de la termenul respectiv, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 27 alineatul (8).

În cazul unei actualizări a unei înregistrări în conformitate cu articolul 22, un solicitant al înregistrării poate să continue producerea sau importul substanței sau producerea sau importul articolului, cu condiția să nu existe indicații contrare din partea Agenției, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), în intervalul de trei săptămâni de la data actualizării, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 27 alineatul (8).”

11

Articolul 23 din regulamentul menționat, intitulat „Dispoziții speciale pentru substanțele care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate)”, are următorul cuprins:

„(1)   Până la 1 decembrie 2010, articolul 5, articolul 6, articolul 7 alineatul (1), articolele 17, 18 și 21 nu se aplică următoarelor substanțe:

(a)

substanțelor care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate) clasificate ca fiind cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, […], și produse în Comunitate sau importate, în cantități anuale care ating cel puțin o tonă/producător sau importator, cel puțin o dată după 1 iunie 2007;

(b)

substanțelor care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate) clasificate ca fiind foarte toxice pentru organismele acvatice și care pot provoca efecte adverse pe termen lung în mediul acvatic […], și produse în Comunitate sau importate, în cantități anuale care ating cel puțin 100 de tone/producător sau importator, cel puțin o dată după 1 iunie 2007;

(c)

substanțelor care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate) produse în Comunitate sau importate, în cantități anuale care ating cel puțin 1000 de tone/producător sau importator, cel puțin o dată după 1 iunie 2007.

(2)   Până la 1 iunie 2013, articolul 5, articolul 6, articolul 7 alineatul (1), articolele 17, 18 și 21 nu se aplică substanțelor care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate) produse în Comunitate sau importate, în cantități anuale care ating cel puțin 100 de tone/producător sau importator, cel puțin o dată după 1 iunie 2007.

(3)   Până la 1 iunie 2018, […]

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(3), o înregistrare poate fi prezentată oricând înainte de termenul relevant.

(5)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis substanțelor înregistrate în temeiul articolului 7.”

12

În temeiul articolului 28 din Regulamentul REACH, intitulat „Obligația de preînregistrare a substanțelor care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizate)”:

„(1)   Pentru a beneficia de regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 23, fiecare solicitant potențial al înregistrării unei substanțe care beneficiază de un regim tranzitoriu (etapizată), în cantități anuale de cel puțin o tonă, inclusiv, fără limitare, intermediari, transmite Agenției următoarele informații:

[…]

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) se prezintă în intervalul cuprins între 1 iunie 2008 și 1 decembrie 2008.

(3)   Solicitanții înregistrării care nu transmit informațiile cerute în temeiul alineatului (1) nu pot invoca articolul 23.

[…]”

13

Articolul 31 din acest regulament, intitulat „Cerințe pentru fișele cu date de securitate”, prevede la alineatul (5):

„Fișa cu date de securitate se furnizează într‑una dintre limbile oficiale ale statului (statelor) membru (membre) în care substanța sau preparatul este introdus pe piață, cu excepția cazului în care statul (statele) membru (membre) prevede (prevăd) altfel.”

14

Articolul 112 din regulamentul menționat, intitulat „Domeniul de aplicare”, care face parte din titlul XI din acesta, denumit „Inventarul clasificării și etichetării”, prevede:

„Prezentul titlu se aplică:

[…]

(b)

substanțelor circumscrise domeniului de aplicare al articolului 1 din Directiva 67/548/CEE, care întrunesc criteriile de clasificare ca periculoase, în conformitate cu directiva respectivă, și care sunt introduse pe piață ca atare sau în preparat într‑o concentrație mai mare decât concentrația limită specificată de Directiva 1999/45/CE, după caz, ceea ce are ca rezultat clasificarea preparatului ca periculos.”

15

Potrivit articolului 126 din Regulamentul REACH, intitulat „Sancțiuni în caz de nerespectare a regulamentului”:

„Statele membre stabilesc dispoziții referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și descurajante. […]”

16

Articolul 129 din acest regulament, intitulat „Clauza de salvgardare”, prevede la alineatele (2) și (3):

„(2)   Comisia ia o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 133 alineatul (3) în termen de 60 de zile de la primirea informațiilor din partea statului membru. Această decizie:

(a)

autorizează măsura provizorie pentru o perioadă de timp definită în decizie sau

(b)

solicită statului membru să revoce măsura provizorie.

(3)   Dacă, în cazul unei decizii cum este cea menționată la alineatul (2) litera (a), măsura provizorie luată de către statul membru este de a impune o restricție la introducerea pe piață sau utilizarea unei substanțe, statul membru în cauză inițiază o procedură comunitară de restricționare prin prezentarea unui dosar Agenției, în conformitate cu anexa XV, în termen de trei luni de la data deciziei Comisiei.”

17

Anexa XV la Regulamentul REACH stabilește, potrivit propriei formulări, principiile generale pentru întocmirea dosarelor în vederea propunerii și a justificării, printre altele, a restricțiilor de producere, introducere pe piață sau utilizare a unei substanțe pe teritoriul Comunității.

Dreptul german

18

Gesetz zum Schutz vor gefährlichen Stoffen (Chemikaliengesetz) (Legea privind protecția împotriva substanțelor chimice periculoase, denumită în continuare „Legea privind produsele chimice”), în versiunea care rezultă din Comunicarea din 28 august 2013 (BGBl. I, p. 3498, 3991), prevede la articolul 27b, intitulat „Încălcarea Regulamentului [REACH]”, că „[s]e pedepsește cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă orice persoană care încalcă Regulamentul [REACH]”.

Litigiul principal și întrebarea preliminară

19

Domnul Pinckernelle comercializează substanțe chimice.

20

După data de 1 decembrie 2008, el a importat din China cel puțin 19,4 tone de sulfat de nicotină fără să fi procedat la înregistrarea prealabilă necesară în temeiul articolului 28 din Regulamentul REACH.

21

Întrucât domnul Pinckernelle nu a efectuat înregistrarea acestui produs nici în temeiul articolului 6 din acest regulament, orașul Hamburg a decis că el nu avea dreptul de a folosi produsul menționat sau de a‑l introduce pe piață decât după obținerea unei autorizații pentru utilizarea preconizată.

22

Domnul Pinckernelle a solicitat autorizația de a exporta produsul respectiv în Rusia, cerere care a fost respinsă de orașul Hamburg pentru motivul că acesta din urmă se afla în mod nelegal în Hamburg. Orașul Hamburg a respins de asemenea reclamația domnului Pinckernelle îndreptată împotriva deciziei de respingere.

23

În consecință, domnul Pinckernelle a sesizat Verwaltungsgericht Hamburg (Tribunalul Administrativ Hamburg, Germania) cu o acțiune împotriva respingerii reclamației, acțiune care nu a fost admisă de această instanță.

24

În apelul formulat de domnul Pinckernelle, Oberverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Superior, Germania) a anulat, la 25 februarie 2014, hotărârea pronunțată de Verwaltungsgericht Hamburg (Tribunalul Administrativ Hamburg) și a impus orașului Hamburg obligația de a‑i autoriza domnului Pinckernelle exportul solicitat de acesta al sulfatului de nicotină.

25

Oberverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Superior) și‑a motivat hotărârea considerând că, în orice caz, exportul preconizat al unei substanțe importate cu încălcarea articolului 5 din Regulamentul REACH nu poate constitui ulterior o nouă încălcare a dispozițiilor coroborate ale articolului 3 punctul 12 și ale articolului 5 din acest regulament în cazul în care substanța în discuție nu este – ca în speță – disponibilă pe piața europeană ca urmare a unei interdicții de utilizare.

26

Orașul Hamburg a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală, Germania). El susține că articolul 5 din Regulamentul REACH interzice exportul către țări terțe al unor substanțe care se găsesc pe teritoriul Uniunii dacă și în măsura în care acestea nu au fost înregistrate în conformitate cu acest regulament.

27

Separat de acest contencios administrativ, domnul Pinckernelle a fost condamnat, în cadrul unei proceduri penale în Germania, la 18 luni de închisoare cu suspendare, cu o perioadă de probă de trei ani, și la plata unei amenzi de 340000 de euro, pentru motivul, printre altele, că a importat substanțe chimice cu încălcarea articolului 5 din Regulamentul REACH.

28

În aceste condiții, Bundesverwaltungsgericht (Curtea Administrativă Federală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 5 din Regulamentul [REACH] trebuie interpretat în sensul că, sub rezerva articolelor 6, 7, 21 și 23 din acest regulament, substanțele nu pot fi exportate în afara teritoriului Uniunii dacă nu au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile relevante ale titlului II din același regulament, atunci când se solicită aceasta?”

Cu privire la întrebarea preliminară

29

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 din Regulamentul REACH trebuie să fie interpretat în sensul că substanțele care nu au fost înregistrate cu ocazia importului lor pe teritoriul Uniunii în conformitate cu acest regulament pot fi exportate în afara acestui teritoriu.

30

Astfel, răspunsul la această întrebare depinde de conținutul obligației de înregistrare prevăzute la această dispoziție.

31

În această privință, conform jurisprudenței constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 17 martie 2016, Liffers, C‑99/15, EU:C:2016:173, punctul 14 și jurisprudența citată).

32

În ceea ce privește modul de redactare a articolului 5 din Regulamentul REACH, trebuie arătat că, în versiunile acestei dispoziții în limbile bulgară, estonă, greacă, engleză, franceză, italiană, neerlandeză, polonă, portugheză și finlandeză, expresia „în Comunitate” se referă în mod expres la producerea substanțelor. În schimb, în versiunile în limbile cehă, daneză, letonă, maghiară, română, slovacă, slovenă și suedeză ale acestui articol 5, expresia „în Comunitate” se raportează atât la producerea, cât și la introducerea pe piață a substanțelor. În sfârșit, în ceea ce privește versiunile în limbile spaniolă, germană și lituaniană ale articolului menționat, acestea sunt ambigue.

33

De asemenea, în timp ce interpretarea articolului 5 din Regulamentul REACH potrivit căreia expresia „în Comunitate” se raportează atât la producerea, cât și la introducerea pe piață a substanțelor nu este exclusă în ceea ce privește ansamblul versiunilor lingvistice ale acestei dispoziții, interpretarea potrivit căreia expresia menționată se referă în mod exclusiv la producerea acestor substanțe este contrară modului de redactare a dispoziției amintite în limbile cehă, daneză, letonă, maghiară, română, slovacă, slovenă și suedeză.

34

În ceea ce privește contextul în care se înscrie dispoziția în discuție, trebuie amintit că articolul 3 punctul 12 din Regulamentul REACH definește „introducerea pe piață” ca fiind furnizarea către un terț sau punerea la dispoziția acestuia a unui produs, fie contra cost, fie cu titlu gratuit, importul fiind considerat introducere pe piață. În schimb, această dispoziție nu prevede că exportul unui produs poate fi considerat introducere pe piață.

35

Or, întrucât articolul 3 punctul 12 din Regulamentul REACH definește, în sensul regulamentului respectiv, noțiunea „introducere pe piață”, aceasta trebuie să fie înțeleasă în mod uniform în cadrul regulamentului menționat.

36

În această privință, trebuie menționat articolul 3 punctul 21 din Regulamentul REACH, în temeiul căruia o „substanță notificată” este o substanță pentru care a fost prezentată o notificare și care ar putea fi introdusă pe piață în conformitate cu Directiva 67/548. Or, această directivă prevede, la articolul 1 alineatele (1) și (3), pe de o parte, că urmărește apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase, atunci când acestea sunt introduse pe piață în statele membre ale Comunității, și, pe de altă parte, că nu se aplică substanțelor periculoase care sunt exportate în țările terțe. Prin urmare, „introducerea pe piață” la care se referă articolul 3 punctul 21 din Regulamentul REACH privește numai piața internă și exclude exporturile în afara acesteia.

37

Potrivit articolului 31 alineatul (5) din Regulamentul REACH, „[f]ișa cu date de securitate se furnizează într‑una dintre limbile oficiale ale statului (statelor) membru (membre) în care substanța sau preparatul este introdus pe piață, cu excepția cazului în care statul (statele) membru (membre) prevede (prevăd) altfel.” Astfel, și această dispoziție raportează „introducerea pe piață” numai la piața internă.

38

Situația este aceeași în cazul articolului 112 litera (b) din Regulamentul REACH, în temeiul căruia titlul XI din acest regulament se aplică, în anumite condiții, „substanțelor circumscrise domeniului de aplicare al articolului 1 din Directiva 67/548/CEE”, mai precis substanțelor periculoase care sunt „introduse pe piață în statele membre ale Comunității”, cu excluderea celor care sunt „exportate în țările terțe”.

39

În temeiul articolului 129 alineatul (3) din Regulamentul REACH, dacă, în cazul unei decizii a Comisiei prin care se autorizează măsurile provizorii pentru o perioadă definită, măsura provizorie luată de către statul membru este de a impune o restricție la introducerea pe piață sau la utilizarea unei substanțe, statul membru în cauză inițiază o procedură comunitară de restricționare prin prezentarea unui dosar Agenției, în conformitate cu anexa XV la acest regulament, în termen de trei luni de la data deciziei Comisiei. Or, această anexă XV stabilește principiile generale pentru întocmirea dosarelor în vederea propunerii și a justificării, printre altele, a restricțiilor de producere, introducere pe piață sau utilizare a unei substanțe pe teritoriul Comunității. Prin urmare, rezultă că „introducerea pe piață” prevăzută la articolul 129 alineatul (3) din Regulamentul REACH se referă numai la piața internă și nu acoperă exporturile către țări terțe.

40

Cu privire la acest ultim aspect trebuie subliniat că, în cadrul Regulamentului REACH, substanțele care părăsesc teritoriul Comunității nu sunt prezentate ca fiind „introduse pe piață”, ci ca fiind „exportate”. Astfel, articolul 2 alineatul (7) litera (c) punctul (i) din acest regulament prevede că „[s]unt exceptate de la titlurile II, V și VI […] substanțele ca atare sau în preparate, înregistrate în conformitate cu titlul II, exportate din Comunitate de către un operator din cadrul lanțului de aprovizionare și reimportate în Comunitate de către același sau de către un alt operator din cadrul lanțului de aprovizionare, care atestă că […] substanța reimportată este aceeași cu substanța exportată”.

41

Din ceea ce precedă rezultă că exportul unei substanțe către o țară terță nu poate fi calificat drept „introducere pe piață” a acestei substanțe, în sensul articolului 3 punctul 12 și al articolului 5 din Regulamentul REACH.

42

În această privință este necesar să se arate că obiectivele Regulamentului REACH nu se opun unei asemenea interpretări a dispozițiilor menționate. Astfel, acest regulament se întemeiază în mod explicit pe articolul 95 CE, devenit articolul 114 TFUE, ale cărui dispoziții se aplică pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 14 CE, devenit articolul 26 TFUE, și anume instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne, care cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care este asigurată, printre altele, libera circulație a mărfurilor.

43

În cadrul menționat, considerentul (1) al Regulamentului REACH precizează că acesta ar trebui să asigure în special libera circulație a mărfurilor. În această privință, Curtea a precizat că aceasta privește piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 martie 2016, Canadian Oil Company Sweden și Rantén, C‑472/14, EU:C:2016:171, punctul 32). În temeiul considerentului (2) al acestui regulament, funcționarea eficientă a pieței interne a substanțelor poate fi realizată numai în cazul în care nu există diferențe semnificative de la un stat membru la altul între cerințele aplicabile substanțelor. Potrivit considerentului (7) al regulamentului menționat, în vederea conservării integrității pieței interne și a asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane, în special sănătatea lucrătorilor, precum și a mediului, este necesar să se asigure că producerea substanțelor în Comunitate respectă dreptul comunitar, chiar și în cazul în care aceste substanțe sunt exportate.

44

Rezultă din ansamblul acestor elemente că piața la care se face referire în Regulamentul REACH este piața internă și că, prin urmare, „introducerea pe piață” se raportează la piața internă. O asemenea interpretare nu este contrazisă de niciun element al acestui regulament, cu atât mai mult cu cât, atunci când se pune problema punerii în circulație a substanțelor în afara pieței interne, regulamentul menționat se referă la noțiunea de export.

45

Orașul Hamburg și guvernul german au susținut că interpretarea expresiei „introducere pe piață” de la articolul 5 din Regulamentul REACH în sensul că nu privește decât piața internă, iar nu și exportul către țări terțe al unor substanțe chimice neînregistrate cu ocazia importului lor în Uniune, ar putea să genereze riscul ca unii importatori lipsiți de scrupule să încalce în mod conștient obligațiile de înregistrare a substanțelor chimice impuse de Uniune, știind că pot pur și simplu să exporte.

46

În această privință trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 126 din Regulamentul REACH, statele membre stabilesc dispoziții referitoare la sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament. printre care și a articolului 5, care impune înregistrarea substanțelor, în special atunci când sunt importate, și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Pe de altă parte, sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și descurajante.

47

În speță trebuie să se observe că, după cum se precizează la punctul 18 din prezenta hotărâre, reglementarea germană prevede că se pedepsește cu închisoarea de până la doi ani sau cu amendă orice persoană care încalcă Regulamentul REACH.

48

În sfârșit, după cum reiese din dosarul aflat la dispoziția Curții și în special din decizia de trimitere, autoritățile competente pot recurge la dispozițiile dreptului administrativ național pentru a impune respectarea, dacă este cazul prin executare silită, a obligației de înregistrare a unei substanțe care face obiectul unui import, astfel cum această obligație decurge, printre altele, din articolul 5 din Regulamentul REACH.

49

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea preliminară că articolul 5 din Regulamentul REACH coroborat cu articolul 3 punctul 12 din acest regulament trebuie să fie interpretat în sensul că substanțele care nu au fost înregistrate cu ocazia importului lor pe teritoriul Uniunii în conformitate cu regulamentul menționat pot fi exportate în afara acestui teritoriu.

Cu privire la cheltuielile de judecată

50

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

 

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei coroborat cu articolul 3 punctul 12 din acest regulament trebuie să fie interpretat în sensul că substanțele care nu au fost înregistrate cu ocazia importului lor pe teritoriul Uniunii Europene în conformitate cu regulamentul menționat pot fi exportate în afara acestui teritoriu.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: germana.