—

pentru „Valimar” OOD, de I. Komarevski, advokat;

—

pentru Nachalnik na Mitnitsa Varna, de S. Valkova, S. Yordanova, N. Yotsova și M. Kolarova, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul bulgar, de E. Petranova și de Y. Atanasov, în calitate de agenți;

—

pentru Consiliul Uniunii Europene, de S. Boelaert și de I. Gurov, în calitate de agenți, asistați de N. Chesaites, barrister, și de G. Berrisch, Rechtsanwalt;

—

pentru Comisia Europeană, de M. D. Roussanov, de H. van Vliet și de G. Koleva, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatele (8) și (9) și a articolului 11 alineatele (3), (9) și (10) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223, denumit în continuare „regulamentul de bază”), precum și validitatea Regulamentului (CE) nr. 1279/2007 al Consiliului din 30 octombrie 2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive la anumite cabluri din fier sau din oțel originare din Federația Rusă și de abrogare a măsurilor antidumping la importurile anumitor cabluri din fier sau din oțel originare din Thailanda și Turcia (JO L 285, p. 1, și rectificare în JO 2009, L 96, p. 39).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între „Valimar” OOD (denumită în continuare „Valimar”), o societate de drept bulgar, pe de o parte, și Nachalnik na Mitnitsa Varna (directorul vămii din orașul Varna, denumit în continuare „Nachalnik”), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de rambursare a taxelor antidumping aplicate, în anul 2011, unor importuri de cabluri din fier sau din oțel (denumite în continuare „produsele vizate”), produse și exportate din Rusia de Closed Joint Stock Company Severstal‑Metiz (denumită în continuare „SSM”), fostă Open Joint Stock Company Staleprokatny Zavod.

3

Regulamentul de bază a fost abrogat și înlocuit de Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51). Regulamentul de bază era însă aplicabil la data faptelor din litigiul principal.

4

Articolul 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul menționat prevedea:

„(8)   Prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export către Comunitate.

(9)   Atunci când nu există un preț de export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator și importator sau un terț, prețul de export poate fi calculat pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate rezonabilă.

[…]”

5

Articolul 11 alineatele (2), (3), (9) și (10) din regulamentul de bază prevedea:

„(2)   O măsură antidumping expiră la cinci ani de la instituirea ei sau la cinci ani de la data încheierii reexaminării celei mai recente care a avut ca obiect atât dumpingul, cât și prejudiciul, cu excepția cazului în care reexaminarea a stabilit că expirarea măsurii ar favoriza continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. O reexaminare a măsurilor care urmează să expire are loc fie la inițiativa Comisiei, fie pe baza cererii prezentate de către producătorii comunitari sau în numele lor și măsura rămâne în vigoare până la stabilirea rezultatelor reexaminării.

Se efectuează o reexaminare a măsurilor care urmează să expire atunci când cererea conține suficiente elemente de probă că suprimarea măsurilor ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. Această probabilitate poate fi indicată, de exemplu, de dovada continuării dumpingului și a prejudiciului sau de dovada că eliminarea prejudiciului se datorează în totalitate sau parțial existenței măsurilor sau de dovada că situația exportatorilor sau condițiile pieței sunt de asemenea natură încât implică probabilitatea unor noi practici de dumping care produc prejudicii.

[…]

(3)   Necesitatea menținerii măsurilor poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva trecerii unei perioade rezonabile de cel puțin un an de la instituirea măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din Comunitate, cerere care conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare.

O reexaminare intermediară se efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este necesară pentru a contrabalansa dumpingul și/sau continuarea sau reapariția prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsura ar fi suprimată sau modificată sau că măsura existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului.

În cadrul anchetelor efectuate în temeiul prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s‑au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate și au eliminat prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu articolul 3. În acest sens, se ține seama în cadrul aprecierii finale de toate elementele de probă pertinente și documentate corespunzător.

[…]

(9)   În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de dispozițiile articolului 17.

(10)   În orice anchetă efectuată în conformitate cu prezentul articol, Comisia examinează fiabilitatea prețurilor de export în sensul articolului 2. Cu toate acestea, în cazul în care se decide calcularea prețului de export în conformitate cu articolul 2 alineatul (9), ea trebuie să calculeze prețul de export fără să deducă valoarea taxelor antidumping achitate, atunci când sunt prezentate elemente de probă concludente conform cărora taxa este reflectată în mod corespunzător în prețurile de revânzare și în prețurile de vânzare ulterioare în Comunitate.”

6

Considerentul (87) al Regulamentului (CE) nr. 1601/2001 al Consiliului din 2 august 2001 privind instituirea unui drept antidumping definitiv și perceperea cu titlu definitiv a dreptului antidumping provizoriu instituit la importurile anumitor cabluri din fier sau din oțel originare din Republica Cehă, Rusia, Thailanda și Turcia (JO L 211, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 24, p. 114) prevedea că prețul de export fusese stabilit pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite pentru aceste produse la exportul către Comunitate.

7

Prin Decizia 2001/602/CE din 26 iulie 2001 privind acceptarea angajamentelor oferite în cadrul procedurii antidumping referitoare la importurile anumitor cabluri din fier sau din oțel originare din Republica Cehă, Republica Coreea, Malaysia, Rusia, Thailanda și Turcia și de încheiere a procedurii referitoare la importurile originare din Republica Coreea și Malaysia (JO L 211, p. 47), Comisia a acceptat angajamentele privind prețurile, în sensul articolului 8 din regulamentul de bază, prezentate de SSM. Potrivit considerentului (6) al Deciziei 2001/602, SSM s‑a angajat să vândă produsele vizate în Comunitate la un preț care să permită cel puțin eliminarea efectelor cauzatoare de prejudicii ale dumpingului.

8

În temeiul articolului 1 alineatul (3) și al articolului 2 din Regulamentul nr. 1601/2001, produsele vizate fabricate de SSM, cărora li se aplicau taxe antidumping de 36,1 %, erau scutite de acestea în cazul în care erau exportate direct de SSM către o societate care acționa în calitate de importator în Comunitate.

9

Comisia a fost sesizată, pe de o parte, cu cereri formulate de SSM și de o altă societate rusă având ca obiect reexaminarea intermediară parțială, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, a măsurilor antidumping instituite de Regulamentul nr. 1601/2001, limitată la dumping și privind perioada cuprinsă între 1 iulie 2003 și 30 iunie 2004, pentru motivul că circumstanțele care erau la originea acestor măsuri se schimbaseră în mod durabil, și, pe de altă parte, cu o cerere de reexaminare în urma expirării măsurilor menționate, formulată de comitetul de legătură al Federației Europene a Industriilor Cablurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază și privind perioada cuprinsă între 1 iulie 2005 și 30 iunie 2006. În urma acestor cereri, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul nr. 1279/2007.

10

Partea din considerentele Regulamentului nr. 1279/2007 privind dumpingul și probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului cuprindea printre altele considerentele (55)-(76), care vizau în special stabilirea prețului de export.

11

Considerentul (201) al Regulamentului nr. 1279/2007 prevedea că angajamentul privind prețurile care a determinat adoptarea Deciziei 2001/602 nu mai era viabil și trebuia să înceteze printr‑o decizie a Comisiei.

12

Considerentul (207) al regulamentului menționat prevedea:

„Cu privire la constatările din reexaminările intermediare privind cele două societăți din Rusia, se consideră adecvată modificarea taxei antidumping aplicabile societății BMK la 36,2 %, iar societății SSM, la 9,7 %.”

13

Articolul 214 din Codul vamal (Zakon za mitnitsite) prevede:

„1)   Restituirea taxelor vamale înseamnă rambursarea în totalitate sau în parte a taxelor vamale la import sau la export plătite.

2)   Restituirea are loc în cazul în care se stabilește că taxele vamale nu erau datorate la data efectuării plății sau dacă motivul care a stat la baza plății acestora a încetat să mai existe.”

14

Valimar are drept activitate principală importul și comercializarea de sârmă, de cabluri și de articole similare din oțel, din care o parte este originară din Rusia și este produsă de SSM.

15

Cu ocazia importului produselor vizate fabricate de SSM, Valimar a achitat taxe antidumping al căror cuantum a fost stabilit în conformitate cu Regulamentul nr. 1279/2007.

16

La 25 ianuarie 2011, Valimar a solicitat Teritorialno Mitnichesko upravlenie Varna (Direcția Teritorială a Vămilor din Varna) să constate că taxele vamale fuseseră plătite fără a fi datorate și trebuiau să îi fie rambursate, pentru motivul că regulamentul menționat era nul.

17

Întrucât Nachalnik a respins cererea menționată, Valimar a introdus o plângere administrativă împotriva acestei decizii la directorul administrației vamale, care a respins plângerea.

18

Valimar a introdus ulterior o acțiune la Administrativen sad Varna (Tribunalul Administrativ din Varna). Întrucât această acțiune a fost respinsă, Valimar a formulat recurs la Varhoven administrativen sad.

19

În susținerea recursului, Valimar a invocat nevaliditatea Regulamentului nr. 1279/2007 în măsura în care instituie taxe antidumping la importurile produselor vizate exportate de SSM, pentru motivul că ar încălca articolul 2 alineatul (8) și articolul 11 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

20

Instanța de trimitere consideră că pretențiile Valimar sunt admisibile și ridică problema validității Regulamentului nr. 1279/2007.

21

Îndoielile acestei instanțe privesc, în primul rând, o posibilă încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În această privință, instanța menționată arată că, deși prețul de export al produselor vizate a fost stabilit, în cadrul procedurii inițiale, pe baza prețului efectiv plătit sau care urma să fie plătit pentru exporturile către Comunitate conform articolului 2 alineatul (8) din acest regulament, acest preț de export a fost determinat, în cadrul reexaminărilor care au condus la adoptarea Regulamentului nr. 1279/2007, potrivit unei metode diferite constând în calcularea acestui preț de export pe baza prețurilor practicate de SSM pentru exporturile sale către țări terțe, fără ca această schimbare de metodă să fi fost justificată în mod expres în acest din urmă regulament printr‑o modificare a circumstanțelor astfel cum prevede articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.

22

Aceeași instanță are îndoieli, în al doilea rând, cu privire la existența unui temei juridic pentru metoda utilizată cu ocazia reexaminărilor, un astfel de temei nefiind prevăzut în mod expres nici la articolul 2 alineatele (8) și (9), nici la articolul 11 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

23

În aceste condiții, Varhoven administrativen sad a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

24

Guvernul bulgar exprimă îndoieli cu privire la admisibilitatea cererii de decizie preliminară în lumina jurisprudenței Curții care reiese din Hotărârea TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, EU:C:1994:90). Nachalnik invocă, la rândul său, inadmisibilitatea trimiterii preliminare.

25

Potrivit guvernului bulgar și Nachalnik, în temeiul jurisprudenței menționate, dacă persoana interesată nu a contestat un act în fața Tribunalului Uniunii Europene conform articolului 263 TFUE, aceasta nu îl poate ataca indirect prin intermediul unei cereri de decizie preliminară atunci când actul în cauză o privește direct și individual.

26

În această privință, guvernul bulgar susține că, potrivit punctului 21 din Hotărârea Nachi Europe (C‑239/99, EU:C:2001:101), un regulament de instituire a unei taxe antidumping poate privi în mod direct și individual nu numai producătorii‑exportatori citați în acesta, ci și importatorii care au o legătură cu producătorii și ale căror prețuri de revânzare a mărfurilor în cauză stau la baza calculării prețului de export.

27

Guvernul bulgar consideră că, ținând seama de calitatea sa de reprezentant comercial exclusiv al SSM în Bulgaria, Valimar poate fi considerată ca fiind un importator care are o legătură cu SSM, în sensul jurisprudenței citate la punctul anterior. În susținerea acestei argumentații, guvernul bulgar invocă Hotărârea ISO/Consiliul (118/77, EU:C:1979:92), în care Curtea a reținut că Import Standard Office, o societate de drept francez, importator exclusiv al unui producător japonez căruia îi fuseseră impuse taxe antidumping printr‑un regulament al Consiliului, era asociată în mod suficient de strâns cu acest producător și, prin urmare, era vizată în mod direct și individual de acest regulament. Guvernul bulgar apreciază că litigiul principal este similar celui din cauza care a determinat pronunțarea acestei hotărâri și că este posibil, așadar, să se considere că Valimar are o legătură suficient de strânsă cu SSM încât să fie vizată în mod direct și individual de Regulamentul nr. 1279/2007, în măsura în care acesta instituie o taxă antidumping la importul produselor vizate.

28

Trebuie arătat că posibilitatea unui justițiabil de a invoca în fața instanței sesizate nevaliditatea dispozițiilor cuprinse în acte ale Uniunii presupune că această parte nu dispunea de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva acestor dispoziții [a se vedea Hotărârea TWD Textilwerke Deggendorf (EU:C:1994:90), punctul 23, și Bolton Alimentari, C‑494/09, EU:C:2011:87, punctul 22].

29

Totuși, rezultă din aceeași jurisprudență că o asemenea acțiune directă trebuie să fie fără nicio îndoială admisibilă (a se vedea Hotărârea Bolton Alimentari, EU:C:2011:87, punctul 23). În speță, elementele transmise împreună cu cererea de decizie preliminară, precum și cele furnizate de guvernul bulgar și de Valimar în observațiile lor orale nu permit Curții să concluzioneze că o astfel de acțiune directă ar fi fost admisibilă.

30

Astfel, reglementările de instituire a unei taxe antidumping, deși au, prin natura și prin domeniul lor de aplicare, un caracter normativ, pot viza în mod direct și individual pe aceia dintre producătorii și exportatorii produsului în cauză cărora le sunt imputate practicile de dumping prin utilizarea datelor provenind din activitatea lor comercială. Această situație se regăsește, în general, în cazul întreprinderilor producătoare și exportatoare care pot dovedi că fuseseră identificate în actele Comisiei și ale Consiliului sau că fuseseră vizate de anchetele pregătitoare (a se vedea în acest sens Hotărârea Allied Corporation și alții/Comisia, 239/82 și 275/82, EU:C:1984:68, punctele 11 și 12).

31

Situația este aceeași pentru aceia dintre importatorii produsului în cauză ale căror prețuri de revânzare au fost luate în considerare pentru calcularea prețurilor de export și care sunt, în consecință, vizați de constatările privind existența unei practici de dumping (a se vedea Hotărârea Nashua Corporation și alții/Comisia și Consiliul, C‑133/87 și C‑150/87, EU:C:1990:115, punctul 15, precum și Hotărârea Gestetner Holdings/Consiliul și Comisia, C‑156/87, EU:C:1990:116, punctul 18).

32

Curtea a hotărât de asemenea că importatorii asociați cu exportatori din țări terțe ale căror produse sunt vizate de taxe antidumping pot ataca regulamentele de instituire a acestor taxe, în special în cazul în care prețul de export a fost calculat pe baza prețurilor de revânzare pe piața comunitară practicate de importatorii menționați și în cazul în care însăși taxa antidumping este calculată în funcție de aceste prețuri (a se vedea în acest sens Hotărârea Neotype Techmashexport/Comisia și Consiliul, C‑305/86, EU:C:1990:295, punctele 19 și 20).

33

În plus, recunoașterea dreptului anumitor categorii de operatori economici de a introduce o acțiune în anularea unui regulament antidumping nu poate împiedica însă ca alți operatori să poată de asemenea să fie vizați în mod individual de un astfel de regulament, în considerarea anumitor calități specifice și care îi caracterizează în raport cu orice altă persoană (a se vedea Hotărârea Extramet Industrie/Consiliul, C‑358/89, EU:C:1991:214, punctul 16).

34

Or, Valimar nu face parte din niciuna dintre categoriile de operatori economici identificați mai sus, în privința cărora Curtea a recunoscut un drept la o acțiune directă împotriva regulamentelor de instituire a unei taxe antidumping. De asemenea, nu se poate considera că aceasta se afla într‑o situație analogă celei a întreprinderii în discuție în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii ISO/Consiliul (EU:C:1979:92).

35

Astfel, este necesar să se observe că, pe de o parte, potrivit informațiilor transmise de instanța de trimitere, Valimar, în calitatea sa de importator independent, nu avea o legătură cu SSM și nu a participat la procedura administrativă organizată de Comisie în cadrul anchetei vizând stabilirea taxei antidumping. În această privință, Valimar a indicat în cursul ședinței că, deși importa în Bulgaria produsele SSM, printre altele, nu se putea considera în schimb că era reprezentantul său comercial sau că a încheiat un contract de reprezentare exclusivă cu aceasta. Valimar a susținut în plus că, la data deschiderii procedurii de reexaminare, Republica Bulgaria nu era încă membră a Uniunii și că ea nu importa produsele vizate, astfel încât nu se putea considera că avea calitate procesuală activă în privința Regulamentului nr. 1279/2007 la data adoptării acestuia.

36

Pe de altă parte, astfel cum reiese din regulamentul menționat, prețurile de revânzare practicate de Valimar nu au fost utilizate pentru a calcula prețul de export al SSM.

37

În consecință, trebuie constatat că regulamentul menționat nu vizează Valimar în considerarea unor calități specifice sau a unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană, ci doar ca urmare a calității sale obiective de importator al produselor respective, în aceeași calitate ca orice alt operator care se află, efectiv sau potențial, într‑o situație identică (a se vedea în acest sens Hotărârea Spijker Kwasten/Comisia, 231/82, EU:C:1983:220, punctul 9).

38

În aceste condiții, trebuie să se constate că cererea de decizie preliminară trebuie să fie declarată admisibilă.

39

Prin intermediul celor trei întrebări preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Regulamentul nr. 1279/2007 este valid în măsura în care instituie o taxă antidumping la importul produselor vizate fabricate de SSM, în lumina articolului 2 alineatele (8) și (9) și a articolului 11 alineatele (9) și (10) din regulamentul de bază.

40

În ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, desigur, este adevărat că, astfel cum reiese din această dispoziție, în general, metoda de calcul al marjelor de dumping folosită cu ocazia unei reexaminări trebuie, în principiu, să fie aceeași ca și cea utilizată cu ocazia anchetei inițiale care a condus la impunerea taxei antidumping.

41

Articolul 11 alineatul (9) menționat anterior prevede, cu toate acestea, o excepție care permite aplicarea unei metode diferite în cazul în care circumstanțele s‑au schimbat.

42

În această privință, trebuie amintit în primul rând că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea în special Hotărârea Lundberg, C‑317/12, EU:C:2013:631, punctul 19 și jurisprudența citată).

43

În al doilea rând, trebuie să se arate că, deși Curtea a avut deja ocazia să precizeze că excepția de la regula generală instituită la articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, care prevede aplicarea în cursul procedurii de reexaminare a unei metode identice cu cea utilizată în cadrul procedurii inițiale, trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, o astfel de cerință nu poate permite instituțiilor Uniunii să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu conținutul și cu finalitatea acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul și Comisia, C‑15/12 P, EU:C:2013:572, punctele 17 și 19).

44

Este adevărat că Regulamentul nr. 1279/2007 nu califică în mod expres drept schimbare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază motivele care s‑au aflat la originea aplicării unei metode diferite de cea care a fost utilizată în cadrul anchetei inițiale.

45

Cu toate acestea, trebuie să se arate, mai întâi, că reiese din considerentul (61) al Regulamentului nr. 1279/2007 că aproape toate exporturile realizate de un exportator rus în Comunitate au fost făcute în condițiile unui angajament privind prețurile, acceptat de Comisie în luna august 2001. În acest context, determinarea prețurilor de export nu a fost limitată numai la o analiză a comportamentului din trecut al exportatorilor, ci, de asemenea, a fost avută în vedere evoluția lor probabilă în viitor. În special, a fost examinată întrebarea dacă existența acestui angajament a influențat nivelul prețurilor de export, astfel încât acestea să nu mai poată constitui o bază fiabilă pentru constatarea comportamentului la export pentru viitor.

46

În continuare, trebuie să se observe că, astfel cum se precizează în considerentul (62) al acestui regulament, s‑a analizat dacă prețurile de export practicate de exportator către clienții din Comunitate puteau constitui o bază reală pentru calcularea marjei sale de dumping în cadrul anchetei de reexaminare, în pofida existenței unui angajament privind prețurile. Era vorba în special de a se determina dacă actualele prețuri de export către Comunitate nu au fost stabilite în mod artificial în raport cu prețurile minime de import și dacă, prin urmare, aceste prețuri puteau fi menținute pe viitor. Cu toate acestea, ancheta a arătat că sistemul utilizat pentru stabilirea numerelor de control al produselor pentru ancheta de reexaminare a fost mai complex față de sistemul de clasificare aplicat la vremea acceptării angajamentului în 2001. Acest lucru a condus la concluzia că orice comparație între numerele de control al produselor fiecărui preț minim de import și cele din ancheta de reexaminare nu ar putea fi fiabilă.

47

În sfârșit, în considerentul (63) al regulamentului menționat se indică faptul că a fost efectuată o comparație în funcție de tipul de produse între prețurile de export către Comunitate și prețurile practicate în cazul altor țări terțe. S‑a constatat astfel că prețurile de export către țările terțe erau în medie considerabil mai mici. Prin urmare, s‑a concluzionat că prețurile de export spre Comunitate practicate de SSM nu puteau fi utilizate pentru a stabili prețuri de export fiabile, în sensul articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, în contextul reexaminării intermediare. În absența unor prețuri de export fiabile pentru vânzările menționate, către statele membre, vânzările către alte țări au fost luate în considerare pentru estimarea prețurilor de export.

48

Ținând seama de circumstanțele care au fost descrise la punctele 45-47 din prezenta hotărâre, Consiliul a putut să concluzioneze în mod valabil, în considerentul (124) al Regulamentului nr. 1279/2007, că prețurile de export către țările terțe au fost considerate mai fiabile.

49

Trebuie să se constate, așadar, că, ținând cont, pe de o parte, de schimbarea circumstanțelor în raport cu ancheta inițială, rezultând din angajamentele privind prețurile cărora le erau supuse exporturile SSM, și, pe de altă parte, de lipsa de fiabilitate pentru reexaminare a metodei utilizate în cadrul anchetei inițiale, instituțiile în cauză, întemeindu‑se pe excepția prevăzută la articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, aveau dreptul să aplice, în cadrul procedurii de reexaminare, o metodă diferită de cea aplicată în cadrul anchetei inițiale.

50

Pentru a răspunde în mod complet la întrebările adresate, trebuie de asemenea să se verifice dacă instituțiile în cauză își puteau întemeia în mod valabil analiza pe prețurile de export ale SSM către țări terțe pentru a ajunge la concluzii pertinente în cadrul procedurilor de reexaminare. Cu alte cuvinte, este vorba de problema dacă articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 2 alineatele (8) și (9) din acest regulament a fost respectat atunci când, după ce au constatat că prețurile efectiv plătite la export nu erau fiabile din cauza altor circumstanțe decât cele prevăzute de această din urmă dispoziție, aceste instituții au utilizat o metodă de stabilire a prețurilor de export care nu era specificată în mod expres în dispoziția menționată.

51

În această privință, trebuie amintit în prealabil că, în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le examineze. Controlul jurisdicțional al unei asemenea aprecieri trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării regulilor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a absenței oricărui abuz de putere (a se vedea în acest sens Hotărârea Ikea Wholesale, C‑351/04, EU:C:2007:547, punctele 40 și 41, precum și Hotărârea Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 63).

52

Aceste considerații se aplică în special în cazul aprecierilor efectuate de instituții în cadrul procedurilor de reexaminare. Pe de o parte, în ceea ce privește reexaminarea măsurilor care urmează să expire, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, este vorba în esență de aprecierea faptului dacă eliminarea măsurii antidumping inițiale ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. Pe de altă parte, în ceea ce privește o reexaminare intermediară în temeiul articolului 11 alineatul (3) din acest regulament, Comisia poate printre altele să examineze dacă circumstanțele privind dumpingul și prejudiciul s‑au schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate și au eliminat prejudiciul stabilit anterior pentru a propune suprimarea, modificarea sau menținerea taxei antidumping stabilite la finalul anchetei inițiale.

53

În această privință, este necesar să se observe că articolul 11 din regulamentul de bază nu prevede nici la alineatul (2), nici la alineatul (3) metode sau modalități specifice care să fie obligatorii pentru instituțiile în cauză pentru a realiza verificările prevăzute de această dispoziție.

54

Potrivit modului de redactare a articolului 11 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul menționat, se ține seama, pentru a stabili dacă circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s‑au schimbat semnificativ, numai „de toate elementele de probă pertinente și documentate corespunzător”.

55

Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 58 din concluzii, controlul pe care Comisia îl efectuează în această privință o poate determina să efectueze nu numai o analiză retrospectivă a evoluției situației considerate, începând cu instituirea măsurii definitive inițiale, pentru a evalua necesitatea menținerii sau a modificării acestei măsuri pentru a contrabalansa dumpingul care stă la baza prejudiciului, dar și o analiză prospectivă a evoluției probabile a situației, începând cu adoptarea măsurii de reexaminare, pentru a evalua incidența probabilă a unei eliminări sau a unei modificări a măsurii menționate.

56

Trebuie de asemenea să se amintească faptul că o procedură de reexaminare este diferită, în principiu, de procedura anchetei inițiale, care este reglementată prin alte dispoziții ale regulamentului de bază [a se vedea în acest sens Hotărârea Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul, C‑422/02 P, EU:C:2005:56, punctul 49, și Hotărârea Hoesch Metals and Alloys, C‑373/08, EU:C:2010:68, punctul 65], Curtea hotărând deja că unele dintre aceste dispoziții nu au vocație să se aplice procedurii de reexaminare, având în vedere economia generală și obiectivele sistemului (a se vedea în acest sens Hotărârea Hoesch Metals and Alloys, EU:C:2010:68, punctul 77).

57

Astfel, diferența obiectivă dintre aceste două tipuri de proceduri constă în faptul că importurile supuse unei proceduri de reexaminare sunt cele care au făcut deja obiectul instituirii unor măsuri antidumping definitive și cu privire la care, în principiu, au fost aduse probe suficiente în sensul stabilirii faptului că eliminarea acestor măsuri ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În schimb, atunci când importurile sunt supuse unei anchete inițiale, obiectul acesteia este tocmai să stabilească existența, gradul și efectul oricărui dumping invocat [Hotărârea Europe Chemi‑Con (Deutschland)/Consiliul, EU:C:2005:56, punctul 50].

58

În această privință, trebuie arătat că articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază impune numai ca dispozițiile articolului 2 din regulamentul menționat să fie luate în considerare de către Comisie în cadrul unei anchete de reexaminare, fără să fie făcută o trimitere expresă la alineatele (8) și (9) ale acestui articol, spre deosebire de alineatele (11) și (12) ale articolului menționat.

59

Este, desigur, adevărat că existența unui angajament privind prețurile nu este menționată în mod expres la articolul 2 alineatul (9) din acest regulament printre circumstanțele care pot să justifice utilizarea unei metode diferite de cea prevăzută la articolul 2 alineatul (8). Totuși, aceste circumstanțe nu sunt enumerate în mod exhaustiv, iar constatarea potrivit căreia prețurile la export nu sunt fiabile din cauza angajamentului menționat justifică de asemenea aplicarea acestui articol, în măsura în care prețurile sunt calculate pe o „bază rezonabilă”.

60

În acest context, trebuie să se constate că, în împrejurări precum cele din litigiul principal, Consiliul nu a făcut o alegere neadecvată sau nerezonabilă atunci când a decis să utilizeze prețurile de export în țări terțe practicate de SSM drept indicator al prețurilor de export în Comunitate care ar fi practicate de SSM în lipsa unui angajament privind prețurile.

61

Având în vedere toate considerațiile precedente, este necesar să se constate că examinarea întrebărilor adresate nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului nr. 1279/2007.

62

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Examinarea întrebărilor adresate nu a revelat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului (CE) nr. 1279/2007 al Consiliului din 30 octombrie 2007 de impunere a unei taxe antidumping definitive la anumite cabluri din fier sau din oțel originare din Federația Rusă și de abrogare a măsurilor antidumping la importurile anumitor cabluri din fier sau din oțel originare din Thailanda și Turcia.