1

Cambodia Rice Federation (CRF) este o asociație care apără interesele industriei orezului din Cambodgia. În cererea introductivă pe care a depus‑o împreună cu Regatul Cambodgiei, ea arată că acționează în speță pentru membrii săi, care sunt toți actori ai acestei industrii, și în nume propriu.

2

De la începutul anilor ’70, Uniunea Europeană acordă preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare, în cadrul sistemului său de preferințe tarifare generalizate.

3

Preferințele tarifare generalizate acordate de Uniune în mod nereciproc sunt integrate într‑un regim comercial autonom conceput pentru a încuraja țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia, precum și să promoveze buna guvernanță și dezvoltarea durabilă, ajutându‑le să genereze venituri suplimentare datorită comerțului internațional, astfel cum prevede considerentul (7) al Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO 2012, L 303, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul SPG”). În consecință, dispozitivul prevăzut de Regulamentul SGP funcționează ca o expresie a politicii Uniunii în materie de cooperare pentru dezvoltare.

4

În cadrul Regulamentului SPG, Uniunea acordă țărilor în curs de dezvoltare un acces preferențial la piața sa sub forma reducerii taxelor prevăzute de Tariful vamal comun aplicabile în mod normal, care este alcătuit dintr‑un regim general și două regimuri speciale. Regimul așa‑numit „Totul în afară de arme” (denumit în continuare „regimul TAA”) este un regim special în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate.

5

Pentru a beneficia de regimul TAA, o țară trebuie să fie identificată de Organizația Națiunilor Unite ca aparținând categoriei țărilor cel mai puțin dezvoltate (articolul 17 din Regulamentul SGP). Lista țărilor beneficiare de regimul TAA menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul SGP este reluată în anexa IV la același regulament.

6

În temeiul regimului TAA, importurile de orez Indica originar din Cambodgia și Myanmar/Birmania (denumit în continuare „produsul în cauză”) în Uniune beneficiau, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul SGP, de o suspendare totală a taxelor prevăzute de Tariful vamal comun.

7

La 16 februarie 2018, Republica Italiană, susținută ulterior de alte state membre, a introdus o cerere la Comisia Europeană, în temeiul articolului 22 și al articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul SGP, prin care solicită adoptarea unor măsuri de salvgardare cu privire la produsul în cauză.

8

Potrivit articolului 22 alineatul (1) din Regulamentul SGP, atunci când un produs originar dintr‑o țară ce beneficiază de oricare dintre regimurile preferențiale menționate la articolul 1 alineatul (2) din regulamentul menționat este importat în cantități sau la prețuri care generează sau amenință să genereze dificultăți grave pentru producătorii din Uniune de produse similare sau aflate în concurență directă, taxele prevăzute de Tariful vamal comun pot fi reintroduse pentru produsul respectiv.

9

La 16 martie 2018, Comisia a deschis o anchetă de salvgardare cu privire la importurile produsului în cauză, în vederea obținerii informațiilor necesare pentru a efectua o evaluare aprofundată. Această anchetă a beneficiat de participarea, printre alții, a guvernului cambodgian, a CRF și a anumitor morari‑exportatori din Cambodgia.

10

În urma anchetei de salvgardare, Comisia, întrucât a concluzionat că produsul în cauză era importat în cantități și la prețuri care generau dificultăți grave pentru industria din Uniune, a decis, prin adoptarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/67 din 16 ianuarie 2019 de impunere a unor măsuri de salvgardare cu privire la importurile de orez Indica originar din Cambodgia și Myanmar/Birmania (JO 2019, L 15, p. 5, denumit în continuare „regulamentul atacat”), să reintroducă temporar taxele prevăzute de Tariful vamal comun la importurile produsului în cauză. Comisia a considerat că măsurile de salvgardare trebuiau adoptate pentru o perioadă de trei ani și a instituit o reducere progresivă a nivelului taxelor aplicabile.

11

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 10 aprilie 2019, Regatul Cambodgiei și CRF au introdus prezenta acțiune.

12

Prin înscrisul separat depus la grefa Tribunalului la 28 iunie 2019, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate împotriva acțiunii, în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

13

La 21 august 2019, Regatul Cambodgiei și CRF au depus observații cu privire la excepția de inadmisibilitate.

14

La 28 februarie 2020, Tribunalul a adresat o întrebare scrisă Comisiei în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură. Comisia a dat curs acestei cereri în termenul stabilit.

15

În cererea introductivă, Regatul Cambodgiei și CRF solicită Tribunalului:

16

În cadrul excepției de inadmisibilitate, Comisia solicită Tribunalului:

17

În observațiile privind excepția de inadmisibilitate, Regatul Cambodgiei și CRF solicită Tribunalului:

18

În temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, la solicitarea pârâtului, Tribunalul poate să se pronunțe asupra inadmisibilității fără a intra în dezbaterea fondului. În conformitate cu articolul 130 alineatul (7) din regulamentul menționat, Tribunalul se pronunță cât mai curând cu putință cu privire la cerere sau, dacă împrejurări speciale justifică aceasta, unește examinarea cererii cu fondul.

19

În speță, întrucât Comisia a solicitat pronunțarea asupra inadmisibilității, Tribunalul, considerând că este suficient de lămurit pe baza examinării înscrisurilor din dosar, decide să se pronunțe asupra acestei cereri fără continuarea procedurii.

20

În susținerea excepției sale de inadmisibilitate, Comisia arată, cu titlu principal, că Regatul Cambodgiei și CRF nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de calitatea procesuală activă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

21

Mai întâi, Comisia, fără a lua poziție în mod expres cu privire la domeniul de aplicare al articolului 263 al patrulea paragraf TFUE în ceea ce privește intrarea unui un stat suveran străin în sfera de competență a instanțelor Uniunii, solicită totuși Tribunalului să examineze argumentele Consiliului formulate în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 20 septembrie 2019, Venezuela/Consiliul (T‑65/18, în prezent în recurs, EU:T:2019:649), și în special critica potrivit căreia o țară terță nu ar putea fi considerată o „persoană fizică sau juridică” în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

22

În continuare, Comisia susține că regulamentul atacat nu privește direct Regatul Cambodgiei și CRF.

23

În această privință, Comisia arată, în primul rând, că regulamentul atacat nu produce niciun efect juridic în Cambodgia și, așadar, nu poate privi din punct de vedere juridic Regatul Cambodgiei și CRF.

24

În al doilea rând, chiar dacă regulamentul atacat ar putea produce efecte juridice în Cambodgia, acesta nu ar restrânge și nici nu ar interzice exportul orezului Indica din Cambodgia în Uniune. Comisia adaugă că regulamentul atacat nu este decât consecința condițiilor procedurale stabilite prin Regulamentul SGP, care determină o suspendare temporară a avantajelor regimului TAA. Dezavantajul concurențial și impactul negativ asupra activităților de export către Uniune pe care regulamentul atacat le‑ar putea eventual cauza Regatului Cambodgiei și CRF nu sunt decât critici de fapt cu aplicabilitate generală.

25

În al treilea rând, potrivit Comisiei, efectele juridice care decurg din regulamentul atacat nu pot rezulta decât din punerea sa în aplicare de către autoritățile vamale ale statelor membre și nu s‑ar produce decât la nivelul importatorilor din Uniune, care nu sunt părți în litigiu.

26

În al patrulea rând, Comisia susține că regulamentul atacat necesită utilizarea unor măsuri de executare de către autoritățile vamale ale statelor membre, astfel încât nu produce, prin el însuși și fără măsuri de executare, niciun efect juridic concret asupra Regatului Cambodgiei și a CRF.

27

În continuare, Comisia susține că regulamentul atacat nu privește în mod individual Regatul Cambodgiei și CRF.

28

În această privință, Comisia arată, în primul rând, că regulamentul atacat este un act cu aplicabilitate generală, care necesită măsuri de executare și care privește în mod identic toți importatorii efectivi sau potențiali ai produsului în cauză, și nu individualizează Regatul Cambodgiei și CRF.

29

În al doilea rând, Comisia susține că trebuie să se facă o distincție între regulamentul atacat și actele hibride, precum regulamentele antidumping, care individualizează operatorul economic în cauză, întrucât acesta nu conține nicio decizie individuală care să personalizeze Regatul Cambodgiei și CRF.

30

În al treilea rând, Comisia susține că regulamentul atacat, întrucât este un act cu aplicabilitate generală, nu definește nicio categorie precisă afectată de regulamentul menționat și adaugă că nimic nu indică faptul că interesele Regatului Cambodgiei și ale CRF ar coincide cu cele ale unei categorii.

31

În al patrulea rând, Comisia arată că, chiar ar exista o categorie vizată de regulamentul atacat, aceasta nu ar cuprinde în mod necesar Regatul Cambodgiei și CRF, întrucât nimic nu indică faptul că acestea reprezintă ansamblul intereselor unei asemenea categorii.

32

În al cincilea rând, Comisia susține că simplul fapt că Regatul Cambodgiei și CRF au participat la ancheta care a precedat adoptarea regulamentului atacat nu determină individualizarea acestora prin regulamentul menționat.

33

Cu titlu subsidiar, Comisia susține că Regatul Cambodgiei și CRF nu au niciun interes personal de a exercita acțiunea în mod direct împotriva regulamentului atacat.

34

În această privință, Comisia arată că regulamentul atacat nu se aplică teritoriului Cambodgiei, ci teritoriului acoperit de Tariful vamal comun al Uniunii, astfel încât nu are niciun efect juridic obligatoriu asupra situației Regatului Cambodgiei și a CRF. Comisia adaugă că regulamentul atacat nu împiedică exportul orezului Indica originar din Cambodgia către Uniune și cauzează, cel mult, doar un prejudiciu de fapt general teoretic și viitor sub forma unei eventuale scăderi a vânzărilor. Întrucât entitățile Uniunii sunt singurele care suportă consecințele juridice ale regulamentului atacat, acesta nu cauzează niciun prejudiciu personal Regatului Cambodgiei și nici CRF.

35

Regatul Cambodgiei și CRF contestă argumentele Comisiei.

36

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că spiritul tratatelor este în sensul de a asigura deschiderea căii acțiunii directe împotriva tuturor dispozițiilor adoptate de instituții și care vizează producerea unui efect juridic (a se vedea Hotărârea din 23 aprilie 1986, Les Verts/Parlamentul, 294/83, EU:C:1986:166, punctul 24 și jurisprudența citată). Astfel, dispozițiile tratatelor privind dreptul justițiabililor de a exercita acțiunea nu pot fi interpretate restrictiv (Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, EU:C:1963:17, p. 222, și Hotărârea din 11 iulie 1996, Métropole télévision și alții/Comisia, T‑528/93, T‑542/93, T‑543/93 și T‑546/93, EU:T:1996:99, punctul 60).

37

Astfel, Uniunea este o comunitate de drept întrucât nici statele sale membre, nici instituțiile sale nu pot să se sustragă controlului conformității actelor lor cu tratatele, care au instituit un sistem complet de căi de atac și de proceduri menit să încredințeze Curții de Justiție a Uniunii Europene controlul legalității actelor instituțiilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 aprilie 1986, Les Verts/Parlamentul, 294/83, EU:C:1986:166, punctele 23 și 24).

38

Acest principiu al protecției jurisdicționale efective este un principiu general al dreptului Uniunii care decurge din tradițiile constituționale comune statelor membre și care a fost de asemenea consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Hotărârea din 27 iunie 2013, Agrokonsulting-04, C‑93/12, EU:C:2013:432, punctul 59, și Hotărârea din 5 noiembrie 2019, BCE și alții/Trasta Komercbanka și alții, C‑663/17 P, C‑665/17 P și C‑669/17 P, EU:C:2019:923, punctele 55 și 56).

39

Potrivit unei jurisprudențe constante, admisibilitatea unei acțiuni introduse de o persoană fizică sau juridică împotriva unui act al cărui destinatar nu este această persoană, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, este supusă condiției de a‑i fi recunoscută calitatea procesuală activă, care există în două ipoteze. Pe de o parte, o astfel de acțiune poate fi formulată cu condiția ca acest act să o privească direct și individual. Pe de altă parte, o astfel de persoană poate introduce o acțiune împotriva unui act normativ care nu presupune măsuri de executare dacă acesta o privește direct (a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctele 59 și 91 și jurisprudența citată, Ordonanța din 12 ianuarie 2017, Amrita și alții/Comisia, C‑280/16 P, nepublicată, EU:C:2017:9, punctul 33 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 martie 2018, European Union Copper Task Force/Comisia, C‑384/16 P, EU:C:2018:176, punctul 32 și jurisprudența citată).

40

În această privință, trebuie arătat că actele de instituire a măsurilor de salvgardare sunt de natură să privească în mod direct și individual persoanele fizice sau juridice care pot dovedi că au fost identificate în actele Comisiei sau că au fost vizate de anchetele pregătitoare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 februarie 1984, Allied Corporation și alții/Comisia, 239/82 și 275/82, EU:C:1984:68, punctele 10-12; a se vedea de asemenea Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctele 73 și 79 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 septembrie 2013, Huvis/Consiliul, T‑536/08, nepublicată, EU:T:2013:432, punctul 25 și jurisprudența citată).

41

Jurisprudența citată la punctul 40 de mai sus, deși privește regulamente de instituire a taxelor antidumping, este de asemenea pertinentă în speță. Astfel, s‑a statuat că condiția potrivit căreia o persoană nu poate formula o acțiune împotriva unui regulament decât dacă este vizată nu numai direct, ci și individual trebuie interpretată în lumina dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă ținând cont de diversele circumstanțe care sunt de natură să individualizeze un reclamant (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iulie 2002, Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul, C‑50/00 P, EU:C:2002:462, punctul 44, Hotărârea din 1 aprilie 2004, Comisia/Jégo‑Quéré, C‑263/02 P, EU:C:2004:210, punctul 36, și Hotărârea din 28 aprilie 2015, T & L Sugars și Sidul Açúcares/Comisia, C‑456/13 P, EU:C:2015:284, punctul 44).

42

Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței, regulamentele de instituire a măsurilor de salvgardare, deși pot avea, prin natura și prin domeniul lor de aplicare, un caracter normativ prin faptul că se aplică tuturor operatorilor economici interesați, sunt susceptibile să privească individual anumite persoane fizice sau juridice în considerarea unor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană (a se vedea Hotărârea din 10 aprilie 2003, Comisia/Nederlandse Antillen, C‑142/00 P, EU:C:2003:217, punctul 65 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 30 aprilie 2003, VVG International și alții/Comisia, T‑155/02, EU:T:2003:125, punctele 40 și 41 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 2002, Rica Foods/Comisia, T‑47/00, EU:T:2002:7, punctele 34 și 36). Așadar, unui regulament de instituire a unor măsuri de salvgardare i se poate recunoaște, la fel ca unui regulament de instituire a unor taxe antidumping, o natură hibridă.

43

Întrucât Regatul Cambodgiei și CRF nu sunt destinatarii regulamentului atacat, acestea sunt principiile în lumina cărora trebuie să se examineze dacă este vorba despre persoane fizice sau juridice vizate în mod direct și individual de regulamentul atacat.

44

În răspuns la întrebarea adresată de Tribunal în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Comisia a confirmat că nu opune în mod expres o cauză de inadmisibilitate acțiunii introduse de Regatul Cambodgiei întemeiate pe noțiunea de „persoană fizică sau juridică” în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Aceasta a arătat totuși că problema admisibilității unei cauze în fața Tribunalului este o problemă de ordine publică, care ar trebui, dacă este cazul, să fie invocată din oficiu.

45

În această privință, trebuie amintit că obiectivul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE este de a acorda o protecție jurisdicțională adecvată tuturor persoanelor fizice sau juridice care sunt în mod direct și individual vizate de actele instituțiilor Uniunii (Hotărârea din 10 iunie 2009, Polonia/Comisia, T‑257/04, EU:T:2009:182, punctul 53, și Ordonanța din 10 iunie 2009, Polonia/Comisia, T‑258/04, nepublicată, EU:T:2009:183, punctul 61).

46

Dispozițiile articolului 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie să facă obiectul unei interpretări teleologice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, EU:C:1963:17, p. 222), astfel încât excluderea din principiu a statelor terțe de la protecția jurisdicțională acordată în temeiul acestui articol ar contraveni obiectivului său.

47

Pe de altă parte, deși statele terțe nu pot revendica statutul procesual conferit statelor membre prin sistemul Uniunii, ele beneficiază totuși cel puțin de aceleași posibilități de a sta în judecată pe care acesta din urmă le recunoaște persoanelor juridice (Hotărârea din 10 iunie 2009, Polonia/Comisia, T‑257/04, EU:T:2009:182, punctul 52, și Ordonanța din 10 iunie 2009, Polonia/Comisia, T‑258/04, nepublicată, EU:T:2009:183, punctul 60, Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauza Polonia/Consiliul, C‑273/04, EU:C:2007:361, punctul 40).

48

Astfel, s‑a statuat deja că, în măsura în care o entitate beneficiază de personalitate juridică, aceasta poate în principiu să introducă o acțiune în anulare în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (a se vedea în acest sens Ordonanța din 1 octombrie 1997, Regione Toscana/Comisia, C‑180/97, EU:C:1997:451, punctele 10-12, și Hotărârea din 22 noiembrie 2001, Nederlandse Antillen/Consiliul, C‑452/98, EU:C:2001:623, punctul 51).

49

În plus, nici articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, nici vreo altă dispoziție a dreptului primar nu exclud statele terțe de la dreptul de a introduce o acțiune în anulare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctul 36, și Hotărârea din 18 septembrie 2015, Iran Liquefied Natural Gas/Consiliul, T‑5/13, nepublicată, EU:T:2015:644, punctul 48).

50

Prin urmare, în lipsa unei excluderi în textul tratatelor, un stat terț care are personalitate juridică în dreptul atât internațional, cât și intern nu poate fi împiedicat să conteste un act al Uniunii în fața Tribunalului dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de articolul 263 al patrulea paragraf TFUE.

51

În consecință, expresia „orice persoană fizică sau juridică” care figurează la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie înțeleasă în sensul că acoperă și statele care nu sunt membre ale Uniunii, precum Regatul Cambodgiei.

52

În ceea ce privește noțiunea de afectare directă, este necesar să se constate că decizia care face obiectul acțiunii privește direct o persoană fizică sau juridică atunci când sunt îndeplinite două condiții cumulative, și anume ca măsura contestată, pe de o parte, să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a persoanei fizice sau juridice și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (a se vedea Hotărârea din 4 decembrie 2019, Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo/Comisia, C‑342/18 P, nepublicată, EU:C:2019:1043, punctul 38 și jurisprudența citată).

53

În această privință, în primul rând, trebuie amintit că, pentru a stabili dacă un act produce efecte juridice, este necesar să se aibă în vedere obiectul, conținutul, substanța, domeniul de aplicare, efectele sale sau chiar contextul juridic și factual în care a intervenit, iar nu natura, forma, denumirea, suportul material sau semnatarul său (a se vedea Ordonanța din 8 martie 2012, Octapharma Pharmazeutika/EMA, T‑573/10, EU:T:2012:114, punctul 30 și jurisprudența citată).

54

În speță, articolul 22 alineatul (1) din Regulamentul SPG acordă statelor membre, precum și anumitor terți posibilitatea de a atrage atenția Comisiei cu privire la existența unor împrejurări care ar putea face necesară recurgerea la măsuri de salvgardare.

55

Regulamentul atacat, adoptat în temeiul articolului 22 alineatul (1) din Regulamentul SPG, instituie măsuri de salvgardare având ca scop limitarea dificultăților grave pe care exporturile orezului Indica provenind din Cambodgia le‑au cauzat industriei Uniunii.

56

Din articolul 1 alineatul (1) din regulamentul atacat reiese că acesta are ca obiect să reintroducă temporar taxele prevăzute de Tariful vamal comun la importurile de orez Indica originar din Cambodgia, care se află în concurență cu produse similare sau direct concurente comercializate în Uniune. Potrivit articolului 1 alineatul (2) din regulamentul atacat, taxa aplicabilă orezului Indica originar din Cambodgia este de 175 de euro pe tonă pentru primul an, 150 de euro pe tonă pentru al doilea an și 125 de euro pe tonă pentru al treilea an de la data intrării în vigoare a regulamentului atacat. Articolul 1 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede de asemenea care va fi cuantumul taxei aplicabile în cazul ajustării taxei prevăzute de Tariful vamal comun.

57

Potrivit informațiilor furnizate de Regatul Cambodgiei și de CRF și necontestate de Comisie, exporturile de orez Indica din Cambodgia către Uniune reprezintă o parte semnificativă din exporturile totale de orez Indica originar din Cambodgia, și anume între 50 și 70 %. Comisia a precizat de asemenea în considerentul (28) al regulamentului atacat că, la sfârșitul perioadei de anchetă, Cambodgia totaliza 25 % din totalul importurilor produsului în cauză în Uniune. Prin urmare, trebuie să se arate că regulamentul atacat este susceptibil să afecteze în mod semnificativ situația economică a Cambodgiei. Pe de altă parte, Comisia a recunoscut, în considerentul (84) al regulamentului atacat, că a supune Cambodgia taxelor integrale prevăzute de Tariful vamal comun ar face mai dificile exporturile din această țară.

58

Desigur, s‑a statuat deja că simplul fapt că un act este susceptibil să aibă o influență asupra situației materiale a unui reclamant nu este suficient pentru a se putea considera că acesta îl privește direct și că numai existența unor împrejurări specifice ar putea abilita un justițiabil, care pretinde că actul se repercutează asupra poziției sale pe piață, să introducă o acțiune în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (Hotărârea din 10 decembrie 1969, Eridania și alții/Comisia, 10/68 și 18/68, EU:C:1969:66, punctul 7, și Hotărârea din 18 octombrie 2018, ArcelorMittal Tubular Products Ostrava și alții/Comisia, T‑364/16, EU:T:2018:696, punctul 40).

59

Or, Tribunalul amintește că regulamentul atacat a fost adoptat în temeiul Regulamentului SPG. Astfel cum a subliniat Comisia în considerentul (82) al regulamentului atacat, obiectivul principal al Regulamentului SPG este sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în eforturile lor de a reduce sărăcia, precum și de a promova buna guvernanță și dezvoltarea durabilă, ajutându‑le să genereze în special locuri de muncă, industrializare și venituri suplimentare prin comerțul internațional. Regimul TAA sprijină țările cele mai sărace și mai slab dezvoltate din lume, dintre care Cambodgia face parte potrivit Regulamentului SPG, vulnerabile din cauza bazei de export reduse și nediversificate, să valorifice oportunitățile comerciale și acordă țărilor cel mai puțin dezvoltate un acces preferențial pe piața Uniunii care constă într‑o suspendare totală a taxelor prevăzute de Tariful vamal comun.

60

Regulamentul atacat pune capăt temporar accesului preferențial la piața Uniunii de care beneficia Regatul Cambodgiei în calitate de țară înscrisă în anexa IV la Regulamentul SGP, care reia lista țărilor beneficiare ale regimului TAA, menționat la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul SGP. Instituirea unor măsuri de salvgardare schimbă, așadar, condițiile atât legale, cât și economice în care are loc comercializarea orezului Indica originar din Cambodgia pe piața Uniunii. Prin urmare, poziția legală a Regatului Cambodgiei este afectată în mod direct și substanțial.

61

Regulamentul atacat produce, așadar, în mod direct efecte juridice asupra Regatului Cambodgiei din moment ce, prin acest regulament, Comisia a modificat situația juridică a Regatului Cambodgiei în calitate de țară care beneficiază de o suspendare totală a taxelor prevăzute de Tariful vamal comun.

62

În consecință, trebuie respinse argumentele Comisiei referitoare la faptul că regulamentul atacat nu produce niciun efect juridic asupra Regatului Cambodgiei și nu afectează exporturile orezului Indica din Cambodgia către Uniune.

63

Trebuie respins de asemenea argumentul Comisiei potrivit căruia Regatul Cambodgiei nu ar fi afectat în mod direct în situația sa juridică, dat fiind că măsurile de salvgardare instituite prin regulamentul atacat se aplică numai importatorilor stabiliți în Uniune. Deși este adevărat că regulamentul atacat prevede măsuri care se aplică în primul rând importatorilor menționați, aceste măsuri au ca efect afectarea directă a statului cambodgian, care, astfel cum se arată la punctele 57, 59 și 61 de mai sus, este limitat în activitatea sa economică ca urmare a aplicării acestor măsuri în privința sa.

64

Este de la sine înțeles că revine importatorilor stabiliți în Uniune sarcina de a aplica măsurile menționate, dat fiind că actele adoptate de instituțiile Uniunii nu au, în principiu, vocația să se aplice în afara teritoriului Uniunii. În pofida acestui fapt, entitățile afectate de regulamentul atacat sunt susceptibile să fie vizate în mod direct de măsurile de salvgardare aplicate în privința lor. Astfel, faptul de a reintroduce temporar taxele prevăzute de Tariful vamal comun la importurile produsului în cauză către Uniune echivalează cu limitarea accesului la piața Uniunii pentru anumite entități, printre care Regatul Cambodgiei, care beneficiau anterior de un acces preferențial la piața Uniunii printr‑un regim special de preferințe tarifare (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 13 septembrie 2018, Almaz‑Antey/Consiliul, T‑515/15, nepublicată, EU:T:2018:545, punctul 65).

65

Pe de altă parte, trebuie amintit că simplul fapt că Regatul Cambodgiei nu plătește tarifele aplicabile la importul orezului Indica originar din Cambodgia către Uniune, aceste taxe fiind achitate de importatorii în Uniune, nu permite să se concluzioneze că regulamentul atacat nu produce niciun efect juridic asupra situației sale (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 20 martie 1985, Timex/Consiliul și Comisia, 264/82, EU:C:1985:119, punctele 12-16, și Hotărârea din 3 mai 2018, Distillerie Bonollo și alții/Consiliul, T‑431/12, în prezent în recurs, EU:T:2018:251, punctele 61 și 62).

66

În al doilea rând, trebuie arătat că simpla împrejurare că, pentru aplicarea actului a cărui anulare se solicită, intervine o măsură națională de executare nu permite să se excludă că un reclamant poate fi considerat vizat în mod direct de actul în cauză, cu condiția însă ca statul membru însărcinat cu punerea în aplicare a acestuia să nu dispună de nicio putere de apreciere autonomă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2005, Land Oberösterreich și Austria/Comisia, T‑366/03 și T‑235/04, EU:T:2005:347, punctul 29 și jurisprudența citată).

67

Astfel, în cazul în care statul membru însărcinat cu punerea în aplicare a actului atacat nu dispune de nicio putere de apreciere autonomă, intervenția deciziei naționale prezintă un caracter automat, iar situația juridică a reclamantului trebuie considerată afectată în mod direct de decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2009, Comisia/Ente per le Ville Vesuviane și Ente per le Ville Vesuviane/Comisia, C‑445/07 P et C‑455/07 P, EU:C:2009:529, punctele 45 și 46 și jurisprudența citată).

68

În această privință, Tribunal consideră că, având în vedere modul de redactare a articolului 1 alineatele (1)-(3) din regulamentul atacat, acesta nu lasă nicio marjă de apreciere statelor membre în ceea ce privește impozitarea în cauză și nivelul cuantumului taxei aplicabile orezului Indica originar din Cambodgia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 1995, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, T‑480/93 și T‑483/93, EU:T:1995:162, punctul 63), astfel încât cea de a doua condiție a afectării directe este de asemenea îndeplinită.

69

Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că regulamentul atacat privește în mod direct Regatul Cambodgiei.

70

În ceea ce privește noțiunea de afectare individuală prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, pentru ca o persoană fizică sau juridică să poată fi considerată vizată în mod individual de un act cu aplicabilitate generală adoptat de o instituție a Uniunii, trebuie ca aceasta să fie afectată în situația sa juridică prin actul în cauză, în considerarea anumitor calități care îi sunt specifice sau a unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, o individualizează într‑un mod analog cu cel în care ar fi individualizat destinatarul unei asemenea decizii (Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, EU:C:1963:17, p. 223, și Hotărârea din 18 mai 1994, Codorniu/Consiliul, C‑309/89, EU:C:1994:197, punctul 20; a se vedea de asemenea Hotărârea din 10 aprilie 2003, Comisia/Nederlandse Antillen, C‑142/00 P, EU:C:2003:217, punctul 65 și jurisprudența citată).

71

Rezultă din jurisprudența citată la punctele 40-42 de mai sus că caracterul normativ al unui act atacat nu exclude posibilitatea ca acesta să privească în mod direct și individual anumite persoane juridice sau fizice interesate (Hotărârea din 18 mai 1994, Codorniu/Consiliul, C‑309/89, EU:C:1994:197, punctul 19; a se vedea de asemenea Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctul 72 și jurisprudența citată, Hotărârea din 14 septembrie 1995, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, T‑480/93 și T‑483/93, EU:T:1995:162, punctul 66).

72

Prin urmare, contrar celor susținute de Comisie, faptul că regulamentul atacat urmărește să reintroducă taxele prevăzute de Tariful vamal comun în privința tuturor importurilor produsului în cauză către Uniune nu determină de facto imposibilitatea ca anumite persoane fizice sau juridice să fie vizate în mod individual de regulamentul menționat.

73

Având în vedere jurisprudența amintită la punctul 42 de mai sus, trebuie respins și argumentul Comisiei prin care se urmărește înlăturarea posibilității ca un regulament de instituire a unor măsuri de salvgardare, precum cel atacat în speță, să aibă o natură hibridă, asemenea regulamentelor antidumping și antisubvenții.

74

Întrucât regulamentul atacat instituie măsuri de salvgardare cu aplicabilitate generală, trebuie să se constate că, astfel cum susține în mod întemeiat Comisia, orice persoană dispusă și aptă să exporte produsul în cauză către Uniune este susceptibilă să fie supusă aplicării acestuia. Totuși, aceasta nu înseamnă că, în anumite împrejurări, anumite persoane fizice sau juridice nu pot să fie vizate în mod individual de regulamentul menționat și, în acest temei, să facă parte dintr‑o categorie definită.

75

Astfel, faptul că o persoană intervine în procesul care conduce la adoptarea unui act al Uniunii poate fi de natură să individualizeze această persoană în raport cu actul în discuție, ceea ce implică în mod necesar că acest act produce efecte juridice obligatorii în privința sa, atunci când reglementarea Uniunii aplicabilă îi acordă anumite garanții procedurale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 1983, Fediol/Comisia, 191/82, EU:C:1983:259, punctul 31, Hotărârea din 17 ianuarie 2002, Rica Foods/Comisia, T‑47/00, EU:T:2002:7, punctul 55, și Ordonanța din 14 decembrie 2005, Arizona Chemical și alții/Comisia, T‑369/03, EU:T:2005:458, punctul 72).

76

Pe de altă parte, protecția jurisdicțională de care beneficiază o persoană fizică sau juridică în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE trebuie stabilită pe baza specificității situației acestei persoane în raport cu orice altă persoană vizată. Astfel, ceea ce este determinant pentru identificarea persoanelor vizate în mod individual de o decizie care instituie o măsură de salvgardare este protecția jurisdicțională de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, țara sau teritoriul, precum și întreprinderile interesate împotriva cărora este adoptată măsura de salvgardare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 februarie 1999, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, C‑390/95 P, EU:C:1999:66, punctul 28).

77

Faptul că, în temeiul unor dispoziții specifice, Comisia are obligația să țină seama de consecințele actului pe care preconizează să îl adopte asupra situației anumitor persoane fizice sau juridice este de asemenea de natură să le individualizeze (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 1995, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, T‑480/93 și T‑483/93, EU:T:1995:162, punctul 67 și jurisprudența citată).

78

În speță, Regatul Cambodgiei este vizat în mod expres și specific de regulamentul atacat. Astfel, acesta este identificat nominal în titlul regulamentului atacat ca țară în privința căreia sunt instituite măsurile de salvgardare.

79

În ceea ce privește garanțiile procedurale de care beneficiază Regatul Cambodgiei în calitate de țară împotriva căreia au fost adoptate măsurile de salvgardare, trebuie să se constate că articolul 22 alineatul (4) din Regulamentul SPG prevede că Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de instituire a normelor referitoare la procedura de adoptare a măsurilor de salvgardare cu caracter general, în special în ce privește drepturile părților.

80

Acesta este temeiul în care a fost adoptat Regulamentul delegat (UE) nr. 1083/2013 al Comisiei din 28 august 2013 de stabilire a normelor referitoare la procedura de retragere temporară a preferințelor tarifare și de adoptare a măsurilor de salvgardare cu caracter general, în conformitate cu Regulamentul SGP (JO 2013, L 293, p. 16, denumit în continuare „regulamentul delegat”).

81

În conformitate cu normele de procedură stabilite de regulamentul delegat, țării beneficiare a regimului TAA, precum și „părților interesate”, definite la articolul 22 alineatul (3) din Regulamentul SGP ca fiind acele părți implicate în producția, distribuția sau vânzarea importurilor originare dintr‑o țară beneficiară a unuia dintre regimurile preferențiale și a produselor similare sau direct concurente, li se recunoaște un anumit număr de drepturi și de garanții procedurale.

82

Pe lângă calitatea sa de țară beneficiară a regimului TAA, Regatului Cambodgiei i s‑a recunoscut de asemenea calitatea de „parte interesată”. Astfel, reiese din considerentul (19) al regulamentului atacat că Comisia a inclus guvernul cambodgian în lista „părților interesate” care și‑au prezentat observațiile în urma comunicării constatărilor Comisiei.

83

Așadar, regulamentul delegat prevede că Regatul Cambodgiei, în calitate de țară beneficiară a regimului TAA, precum și toate celelalte părți interesate au dreptul de a fi informate cu privire la deschiderea anchetei și de a li se transmite textul integral al plângerii scrise [articolul 10 alineatul (2) din regulamentul delegat]. În stadiul anchetei, Comisia are obligația de a lua în considerare observațiile părților interesate, în măsura în care acestea sunt susținute prin elemente de probă suficiente [articolul 11 alineatul (2) din regulamentul delegat]. Ulterior, atunci când Comisia comunică considerațiile esențiale pe baza cărora adoptă decizia, aceleași părți pot de asemenea să își comunice observațiile, care sunt luate în considerare de Comisie [articolul 17 alineatele (3) și (5) din regulamentul delegat].

84

Regatul Cambodgiei, în calitate de țară beneficiară a regimului TAA, precum și toate celelalte părți interesate au în plus dreptul, pe baza unei cereri scrise, de a avea acces la dosarul întocmit de Comisie după deschiderea anchetei. Ele pot lua cunoștință de toate informațiile care figurează în dosar și pot răspunde la acestea. Comentariile lor se iau în considerare în măsura în care sunt suficient de bine documentate [articolul 14 alineatul (2) din regulamentul delegat]. Regulamentul menționat acordă de asemenea țării beneficiare a regimului TAA și părților interesate dreptul de a fi audiate de Comisie [articolul 15 alineatul (1) din regulamentul delegat] și de a solicita intervenția unui consilier‑auditor [articolul 16 alineatul (1) din regulamentul delegat].

85

În ceea ce privește participarea activă a Regatului Cambodgiei la procedura de anchetă, este cert că Regatul Cambodgiei a intervenit în cursul procedurii care a condus la adoptarea regulamentului atacat. Astfel, în considerentul (19) al regulamentului atacat, Comisia se referă la observațiile prezentate de guvernul cambodgian în calitate de parte interesată. Alte referiri la participarea activă a Regatului Cambodgiei sau a guvernului cambodgian la ancheta desfășurată de Comisie sunt amintite în considerentele (34), (41), (52), (72) și (73) ale regulamentului atacat.

86

Deși simpla participare activă la anchetă nu este o condiție suficientă în sine pentru a aprecia afectarea individuală a unei persoane fizice sau juridice, ea nu este totuși lipsită de relevanță. Astfel, participarea activă a reclamantului la procedura de anchetă, de exemplu prin intermediul comunicării de date și depunerea de observații scrise, constituie un element relevant pentru a stabili sau nu afectarea individuală a acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 aprilie 2015, TMK Europe, C‑143/14, EU:C:2015:236, punctele 24-26, și Hotărârea din 11 iulie 1996, Sinochem Heilongjiang/Consiliul, T‑161/94, EU:T:1996:101, punctul 47).

87

În ceea ce privește necesitatea de a ține seama de consecințele regulamentului atacat asupra situației Regatului Cambodgiei, Tribunalul constată că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 56-59 de mai sus, regulamentul atacat, prin suspendarea temporară a protecției de care beneficia Regatul Cambodgiei în temeiul Regulamentului SPG, este susceptibil să îi cauzeze un prejudiciu economic semnificativ, având în vedere importanța pe care o reprezintă exporturile orezului Indica către Uniune pentru economia acestei țări.

88

Comisia însăși a invocat obiectivul Regulamentului SGP ca motiv care justifică o liberalizare progresivă a măsurilor de salvgardare în perioada de trei ani și a considerat astfel că o reducere progresivă a nivelului taxelor aplicabile ar trebui să fie suficientă pentru industria Uniunii pentru a contracara deteriorarea situației economice sau financiare [considerentele (81)-(85) ale regulamentului atacat].

89

Tribunalul deduce din ceea ce precedă că, atunci când adoptă măsuri de salvgardare, Comisia trebuie, în măsura în care împrejurările din speță nu se opun, să se informeze cu privire la repercusiunile negative pe care decizia sa riscă să le aibă asupra economiei Regatului Cambodgiei, în calitate de țară beneficiară a regimului TAA, precum și asupra părților interesate și concluzionează că acestea trebuie considerate, în scopul stabilirii admisibilității unei acțiuni, ca vizate în mod individual, în calitate de membri ai unui cerc restrâns de persoane fizice sau juridice identificate sau identificabile de către Comisie și afectate în mod special de regulamentul atacat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 1985, Piraiki‑Patraiki/Comisia, 11/82, EU:C:1985:18, punctele 28 și 31, și Hotărârea din 11 februarie 1999, Antillean Rice Mills și alții/Comisia, C‑390/95 P, EU:C:1999:66, punctul 25 și jurisprudența citată).

90

Obligația Comisiei de a lua în considerare situația specifică a Regatului Cambodgiei este confirmată de constatarea că adoptarea măsurilor de salvgardare în temeiul articolului 26 din Regulamentul SGP aduce atingere și derogă de la o libertate de export care rezultă din accesul preferențial acordat Regatului Cambodgiei pe piața Uniunii în temeiul Regulamentului SGP.

91

Atunci când o decizie afectează un grup de persoane care erau identificate sau identificabile la momentul la care a fost adoptat acest act și în funcție de criterii specifice membrilor grupului, respectivele persoane pot fi vizate în mod individual de acest act în măsura în care fac parte dintr‑un cerc restrâns de operatori economici și situația poate fi aceasta în special atunci când decizia modifică drepturile dobândite de aceste persoane anterior adoptării sale (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 2014, Stichting Woonpunt și alții/Comisia, C‑132/12 P, EU:C:2014:100, punctul 59 și jurisprudența citată). În speță, Regatul Cambodgiei face parte dintr‑o categorie închisă, în calitate de țară beneficiară a regimului TAA, identificată în regulamentul atacat, care a participat în mod activ la procedura care a condus la adoptarea regulamentului atacat și în privința căreia au fost luate în considerare consecințele măsurilor de salvgardare pentru a stabili taxele prevăzute de Tariful vamal comun.

92

Din cuprinsul punctelor 79-91 de mai sus rezultă că Regatul Cambodgiei se află într‑o situație specifică în raport cu cea a oricărei alte persoane.

93

Prin urmare, fără a fi necesar să se stabilească dacă regulamentul atacat constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare, în sensul celei de a doua ipoteze prevăzute de jurisprudența citată la punctul 39 de mai sus, trebuie să se concluzioneze că Regatul Cambodgiei este vizat în mod individual de regulamentul atacat și are, în consecință, calitate procesuală activă în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

94

Deși reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, atunci când, în prezența uneia și aceleiași acțiuni introduse de mai mulți reclamanți, a fost stabilită calitatea procesuală activă a unuia dintre aceștia, nu se impune examinarea calității procesuale active a celorlalți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 martie 1993, CIRFS și alții/Comisia, C‑313/90, EU:C:1993:111, punctul 31, și Hotărârea din 9 iulie 2007, Sun Chemical Group și alții/Comisia, T‑282/06, EU:T:2007:203, punctul 50 și jurisprudența citată), Tribunalul decide cu titlu suplimentar să examineze problema admisibilității acțiunii în privința CRF.

95

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că jurisprudența a recunoscut admisibilitatea acțiunilor formulate de asociații în trei situații bine determinate. Este vorba, în primul rând, despre cazul în care o dispoziție legală recunoaște în mod expres asociațiilor profesionale o serie de drepturi cu caracter procedural, în al doilea rând, despre cel în care asociația reprezintă interesele unor întreprinderi care, ele, ar avea calitate procesuală activă și, în al treilea rând, despre cel în care asociația este individualizată ca urmare a afectării intereselor sale proprii ca asociație și în special pentru că poziția sa de negociator este afectată prin actul a cărui anulare este solicitată (a se vedea Ordonanța din 30 septembrie 1997, Federolio/Comisia, T‑122/96, EU:T:1997:142, punctul 61 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Aiscat/Comisia, T‑182/10, EU:T:2013:9, punctul 48 și jurisprudența citată).

96

În speță, CRF susține că acționează pentru membrii săi și în nume propriu, astfel încât se prevalează în esență de a doua și de a treia ipoteză. Așadar, trebuie să se stabilească dacă, pe de o parte, CRF și, pe de altă parte, membrii săi sunt vizați în mod direct și individual de regulamentul atacat.

97

Tribunalul consideră oportun să examineze, în primul rând, a doua ipoteză menționată la punctul 94 de mai sus, și anume cea în care asociația reprezintă interesele întreprinderilor membre care, ele, ar avea calitate procesuală activă.

98

În această ipoteză, calitatea procesuală activă a asociației se întemeiază pe considerația potrivit căreia introducerea acțiunii de către aceasta reprezintă avantaje procedurale, întrucât permite evitarea introducerii unui număr ridicat de acțiuni diferite îndreptate împotriva acelorași acte, asociația substituindu‑se unuia sau mai multora dintre membrii săi ale căror interese le reprezintă, acești membri aflându‑se ei înșiși în situația de a introduce o acțiune admisibilă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 iulie 1995, AITEC și alții/Comisia, T‑447/93-T‑449/93, EU:T:1995:130, punctul 60).

99

Așadar, trebuie să se examineze dacă membrii CRF s‑ar fi aflat într‑o situație care să permită introducerea unei acțiuni în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Întrucât aceste întreprinderi nu sunt destinatare ale regulamentului atacat, trebuie examinată problema dacă acesta le privește în mod direct și individual.

100

Mai întâi, reiese din jurisprudența citată la punctele 40-42 de mai sus că nu este exclus ca un regulament care instituie măsuri de salvgardare care are, prin natura și prin domeniul său de aplicare general, un caracter normativ, prin faptul că se aplică tuturor operatorilor economici interesați, să îi poată privi în mod direct și individual pe unii dintre aceștia, printre care, în anumite condiții, producătorii și exportatorii produsului respectiv.

101

Asemenea acte sunt de natură să privească în mod direct și individual întreprinderile producătoare și exportatoare ale orezului Indica originar din Cambodgia cărora le sunt imputate dificultățile grave cauzate sau care riscă să fie cauzate industriei Uniunii pe baza datelor referitoare la activitatea lor comercială. Acesta este cazul întreprinderilor producătoare și exportatoare care pot demonstra că au fost identificate în actele Comisiei sau că au fost vizate de anchetele pregătitoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 1984, Allied Corporation și alții/Comisia, 239/82 și 275/82, EU:C:1984:68, punctele 11 și 12, și Hotărârea din 7 mai 1987, NTN Toyo Bearing și alții/Consiliul, 240/84, EU:C:1987:202, punctul 5).

102

Prin urmare, Tribunalul va examina în special problema calității procesuale active a CRF în numele membrilor săi care au fost identificați de Comisie în regulamentul atacat sau care au fost vizați de procedura care a condus la adoptarea regulamentului atacat.

103

În primul rând, trebuie arătat că reiese din jurisprudența citată la punctele 100 și 101 de mai sus că o întreprindere nu poate fi considerată vizată în mod direct de un regulament care instituie măsuri de salvgardare numai în temeiul calității sale de producătoare a produsului supus taxei menționate, calitatea de exportatoare fiind, în această privință, esențială. Astfel, din această jurisprudență reiese că afectarea directă, printr‑un regulament de instituire a unor măsuri de salvgardare, a anumitor producători și exportatori ai produsului în cauză este legată în special de faptul că le sunt imputate dificultățile grave cauzate sau care riscă să fie cauzate industriei Uniunii. Or, un producător care nu își exportă producția pe piața Uniunii, ci se limitează la desfacerea sa pe piața sa națională, nu poate fi la originea unor asemenea dificultăți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctul 74).

104

În speță, din considerentele (8), (35) și (38) ale regulamentului atacat reiese că Comisia a menționat că a primit 13 răspunsuri la procedura de eșantionare de la morarii‑exportatori din Cambodgia. Trei dintre aceștia au fost selectați inițial pe baza celui mai mare volum de exporturi către Uniune. În urma unei analize mai aprofundate și a observațiilor primite de la CRF, Comisia a înlocuit doi exportatori din Cambodgia și a precizat că, în cele din urmă, o singură societate exportatoare din Cambodgia a răspuns la chestionar. Calitatea de exportatoare a societăților cambodgiene vizate de procedura de anchetă și de eșantionare nu este, așadar, contestată. De asemenea, Comisia nu contestă că exportatorii cambodgieni care au fost astfel identificați și vizați de procedura care a condus la adoptarea regulamentului atacat sunt membri ai CRF. Printre acestea, Amru Rice (Cambodia) Co., Ltd a fost identificată nominal în regulamentul atacat, iar Golden Rice (Cambodia) Co., Ltd a răspuns la chestionarul trimis de Comisie.

105

În plus, comportamentele comerciale ale exportatorilor cambodgieni se află în mod direct la originea cererii de anchetă adresate Comisiei, care a condus la adoptarea regulamentului atacat. Pe de altă parte, din considerentele (62)-(64) ale regulamentului atacat reiese că exporturile producției membrilor CRF pe piața Uniunii și activitățile lor comerciale se află în mod direct la originea constatărilor referitoare la existența unor dificultăți grave suportate de industria Uniunii.

106

În al doilea rând, în ceea ce privește existența unor efecte asupra situației juridice a persoanelor fizice sau juridice vizate, din cuprinsul punctelor 52-62 de mai sus reiese că regulamentul atacat, în măsura în care reintroduce taxele prevăzute de Tariful vamal comun asupra importurilor de orez Indica originar din Cambodgia efectuate de membrii exportatori ai CRF către Uniune, modifică situația materială a membrilor menționați. Astfel, este cert că reintroducerea taxelor prevăzute de Tariful vamal comun este de natură să facă mai dificile exporturile către Uniune, ceea ce Comisia a recunoscut în considerentul (84) al regulamentului atacat. În plus, regulamentul atacat modifică și situația lor juridică. Astfel, regulamentul menționat modifică drepturile recunoscute exportatorilor cambodgieni prin Regulamentul SGP de a putea beneficia de un acces preferențial pe piața Uniunii prin intermediul unei suspendări totale a taxelor prevăzute de Tariful vamal comun.

107

În al treilea rând, având în vedere principiile expuse la punctele 63-65 de mai sus, trebuie respins argumentul Comisiei potrivit căruia membrii exportatori ai CRF nu ar fi direct afectați în situația lor juridică, dat fiind că măsurile de salvgardare instituite prin regulamentul atacat se aplică numai importatorilor stabiliți în Uniune. Astfel, aceste măsuri au ca efect afectarea directă a membrilor exportatori ai CRF, cărora le este limitată activitatea economică. Faptul de a reintroduce temporar taxele prevăzute de Tariful vamal comun la importurile de orez Indica originar din Cambodgia către Uniune echivalează cu limitarea accesului pe piața Uniunii al exportatorilor care beneficiau anterior de un acces preferențial pe piața Uniunii prin intermediul unui regim special de preferințe tarifare. Astfel, simplul fapt că membrii exportatori ai CRF nu plătesc tarifele aplicabile importului de orez Indica originar din Cambodgia în Uniune, aceste taxe fiind achitate de importatori, nu permite să se concluzioneze că regulamentul atacat nu produce niciun efect asupra situației lor juridice.

108

În al patrulea rând, o societate ale cărei produse sunt supuse unor măsuri de salvgardare este vizată în mod direct de un regulament care instituie asemenea măsuri, întrucât acesta din urmă obligă autoritățile vamale din statele membre să perceapă taxele instituite fără să le lase vreo marjă de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 1997, Shanghai Bicycle/Consiliul, T‑170/94, EU:T:1997:134, punctul 41 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 19 noiembrie 1998, Champion Stationery și alții/Consiliul, T‑147/97, EU:T:1998:266, punctul 31). În speță, s‑a constatat deja, la punctele 66 și 68 de mai sus, că regulamentul atacat nu lasă nicio marjă de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare.

109

Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că membrul exportator al CRF care a fost identificat de Comisie în regulamentul atacat și membrii exportatori ai CRF identificați și vizați de procedura care a condus la adoptarea regulamentului atacat sunt vizați în mod direct de regulamentul atacat.

110

Astfel cum s‑a arătat deja la punctele 42, 71-77, 100 și 101 de mai sus, caracterul normativ al regulamentului atacat nu exclude posibilitatea ca anumite întreprinderi să fie vizate în mod individual de regulamentul menționat, în considerarea anumitor calități care le sunt specifice și care le caracterizează în raport cu orice altă persoană.

111

În această privință, este necesar mai întâi să se arate că protecția jurisdicțională a întreprinderilor vizate în mod individual de măsuri de salvgardare nu poate fi afectată de simpla împrejurare că măsurile sunt instituite prin referire la un stat, iar nu prin referire la întreprinderi individuale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 1997, Shanghai Bicycle/Consiliul, T‑170/94, EU:T:1997:134, punctul 38). Astfel, faptul că măsurile de salvgardare sunt impuse de regulamentul atacat la scară națională, iar nu prin referire la exportatorii identificați, nu poate în sine să împiedice protecția jurisdicțională a membrilor exportatori ai CRF.

112

În orice caz, s‑a statuat deja că un producător‑exportator desemnat nominal într‑un regulament atacat poate fi considerat vizat în mod individual [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2016, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑351/13, nepublicată, EU:T:2016:616, punctul 28 și jurisprudența citată]. În speță, din cuprinsul punctului 104 de mai sus reiese că Amru Rice (Cambodia) Co. a fost identificată nominal în regulamentul atacat și că alți membri exportatori ai CRF au fost identificați de Comisie în cadrul procedurii de eșantionare și de anchetă.

113

În continuare, în ceea ce privește garanțiile procedurale de care beneficiază membrii CRF, în calitate de exportatori din Cambodgia, trebuie să se constate că, în conformitate cu normele de procedură prevăzute de regulamentul delegat, exportatorilor orez Indica originar din Cambodgia, precum și „părților interesate”, în sensul articolului 22 alineatul (3) din Regulamentul SGP, li se recunoaște un anumit număr de drepturi și de garanții procedurale.

114

Așadar, regulamentul delegat prevede că exportatorii, precum și toate celelalte părți interesate au dreptul de a fi informate cu privire la deschiderea anchetei și de a li se transmite textul integral al plângerii scrise [articolul 10 alineatul (2) din regulamentul delegat]. În cazul în care Comisia dorește să efectueze vizite de verificare, inclusiv în țările terțe, pentru a examina printre altele documentele exportatorilor, aceasta trebuie să obțină acordul operatorilor economici vizați de aceste vizite și să îi informeze cu privire la natura informațiilor care trebuie verificate și furnizate (articolul 12 din regulamentul delegat). Părților interesate li se recunosc de asemenea celelalte drepturi detaliate la punctele 83 și 84 de mai sus.

115

În această privință, trebuie amintit că din cuprinsul punctului 104 de mai sus reiese că nu se contestă că societățile cambodgiene vizate de procedura de eșantionare și de anchetă au calitatea de exportatoare și că acești exportatori sunt membri ai CRF. Amru Rice (Cambodia) CO., membru exportator al CRF, a fost, pe de altă parte, inclusă nominal de Comisie în lista „părților interesate”.

116

În plus, în ceea ce privește participarea activă a membrilor exportatori ai CRF la procedura care a condus la adoptarea regulamentului atacat, din cuprinsul punctelor 104 și 115 de mai sus reiese că un anumit număr de membri exportatori ai CRF au fost selectați de Comisie și au intervenit în cadrul procedurii de eșantionare și în cadrul procedurii de anchetă. Comisia a recunoscut că a utilizat, în măsura posibilului, datele și observațiile furnizate de membrii exportatori ai CRF care au participat la anchetă [considerentele (8), (19), (35) și (38) ale regulamentului atacat].

117

Faptul că Comisia a decis să nu rețină informațiile furnizate de anumite întreprinderi care s‑au angajat în ancheta pregătitoare nu repune în discuție posibilitatea întreprinderilor respective de a invoca participarea lor în susținerea demonstrării individualizării acestora. Exportatorii care au luat parte la procedura de eșantionare, precum și cei care au fost selectați inițial au participat la procedura de anchetă pregătitoare și și‑au văzut poziția examinată de Comisie în cadrul procedurii care a condus la adoptarea regulamentului atacat. Această concluzie nu este repusă în discuție de faptul că, în final, Comisia a decis să nu rețină informațiile furnizate de acești exportatori (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 1996, Sinochem Heilongjiang/Consiliul, T‑161/94, EU:T:1996:101, punctul 47).

118

În plus, în ceea ce privește obligația Comisiei de a ține seama de consecințele actului pe care preconizează să îl adopte asupra situației producătorilor‑exportatori membri ai CRF, din considerentele (81) și (84) ale regulamentului atacat reiese că, prin faptul că a indicat că Cambodgia „nu s‑ar confrunta cu taxele integrale pe tot parcursul celor trei ani (ceea ce ar face mai dificile exporturile), ci ar putea treptat să crească exporturile de orez Indica către Uniune”, Comisia a recunoscut că regulamentul menționat ar avea consecințe negative asupra situației economice a exportatorilor cambodgieni și a facilității cu care pot exporta orezul Indica originar din Cambodgia către Uniune. Ea a ținut seama de aceste consecințe și pentru a decide că o reducere progresivă a nivelului taxei prevăzute de Tariful vamal comun ar fi suficientă.

119

În sfârșit, trebuie adăugat că pot fi vizate în mod individual acelea dintre persoanele fizice sau juridice cărora le‑au fost aplicate măsurile de salvgardare prin utilizarea datelor referitoare la activitățile lor comerciale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2018, Rotho Blaas, C‑207/17, EU:C:2018:840, punctul 33 și jurisprudența citată).

120

În speță, din considerentele (27)-(42) și (61)-(64), (66)-(68), (76) și (77) ale regulamentului atacat rezultă că Comisia a utilizat cifrele Eurostat referitoare la importurile provenite din Cambodgia, așadar ale întreprinderilor exportatoare cambodgiene, în cifre absolute și în cote de piață, precum și prețurile acestora, și a legat în mod explicit creșterea acestor importuri de dificultățile grave cauzate industriei din Uniune, care, potrivit Comisiei, au justificat adoptarea măsurilor de salvgardare. Membrul exportator al CRF identificat nominal în regulamentul atacat și membrii exportatori ai CRF identificați de Comisie și vizați de procedura de eșantionare și de anchetă sunt astfel vizați în mod individual de regulamentul atacat în măsura în care măsurile de salvgardare au fost aplicate prin utilizarea datelor referitoare la activitatea lor comercială.

121

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se considere că membrii CRF, exportatori ai orezului Indica originar din Cambodgia către Uniune, fac parte dintr‑o categorie închisă în sensul jurisprudenței, care au fost identificați nominal în regulamentul atacat și care au participat la procedura care a condus la adoptarea regulamentului menționat, ale căror date referitoare la activitatea lor comercială au fost utilizate pentru a le aplica măsurile de salvgardare și în privința cărora au fost luate în considerare consecințele măsurilor menționate pentru a stabili taxele prevăzute de Tariful vamal comun. Așadar, aceste întreprinderi sunt vizate în mod individual de regulamentul atacat.

122

Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că CRF are calitate procesuală activă pentru aceia dintre membrii săi exportatori ai orezului Indica originar din Cambodgia către Uniune vizați în mod direct și individual de regulamentul atacat, fără a fi necesar să se analizeze problema calității CRF pentru a acționa cu titlu individual sau în numele acelora dintre membrii săi care nu au fost identificați de Comisie sau nu au fost vizați de procedura care a condus la adoptarea regulamentului atacat și fără a fi necesar să se stabilească dacă regulamentul atacat constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare, în sensul celei de a doua ipoteze prevăzute de jurisprudența citată la punctul 39 de mai sus.

123

Întrucât argumentul lipsei interesului de a exercita acțiunea al Regatului Cambodgiei și al CRF a fost invocat cu titlu subsidiar de Comisie, Tribunalul amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante, o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care aceasta din urmă are un interes să obțină anularea actului atacat. Un asemenea interes presupune ca anularea acestui act să fie susceptibilă, prin ea însăși, să aibă consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2009, Comisia/Koninklijke FrieslandCampina, C‑519/07 P, EU:C:2009:556, punctul 63, Hotărârea din 21 decembrie 2011, ACEA/Comisia, C‑319/09 P, nepublicată, EU:C:2011:857, punctul 67, Hotărârea din 27 februarie 2014, Stichting Woonpunt și alții/Comisia, C‑132/12 P, EU:C:2014:100, punctul 67, și Hotărârea din 27 februarie 2014, Stichting Woonlinie și alții/Comisia, C‑133/12 P, EU:C:2014:105, punctul 54).

124

Interesul unui reclamant de a exercita acțiunea trebuie să fie născut și actual. El nu poate privi o situație viitoare și ipotetică. Acest interes trebuie, având în vedere obiectul acțiunii, să existe în stadiul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității, și trebuie să existe în continuare, până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului (a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctele 56 și 57 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Deutsche Post/Comisia, T‑388/11, EU:T:2019:237, punctul 48 și jurisprudența citată).

125

Reclamantul este cel căruia îi revine sarcina de a face dovada interesului său de a exercita acțiunea. Dacă interesul pe care îl invocă un reclamant privește o situație juridică viitoare, acesta trebuie să demonstreze că atingerea adusă acestei situații se dovedește certă încă din momentul respectiv. În plus, un reclamant nu poate invoca situații viitoare și incerte pentru a‑și justifica interesul de a solicita anularea actului atacat (a se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2014, Hagenmeyer și Hahn/Comisia, T‑17/12, EU:T:2014:234, punctul 39 și jurisprudența citată).

126

În speță, Tribunalul amintește că s‑a constatat deja că regulamentul atacat produce efecte atât asupra situației economice, cât și asupra situației juridice a Regatului Cambodgiei și a membrilor exportatori ai CRF.

127

Întrucât activitățile Regatului Cambodgiei și ale CRF sunt afectate de regulamentul atacat, anularea taxelor prevăzute de Tariful vamal comun reintroduse prin regulamentul menționat, care se aplică importurilor în Uniune de orez Indica originar din Cambodgia, este susceptibilă să aducă un beneficiu personal Regatului Cambodgiei și CRF.

128

Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că Cambodgia precum și CRF, pentru membrii săi exportatori vizați de ancheta care a condus la adoptarea regulamentului atacat, au un interes să solicite anularea regulamentului menționat.

129

Această concluzie nu este repusă în discuție de jurisprudența invocată de Comisie.

130

Astfel, în Hotărârea din 21 decembrie 2016, Consiliul/Front Polisario (C‑104/16 P, EU:C:2016:973), Curtea a soluționat chestiunea aplicării unui acord de liberalizare de către autoritățile unui stat terț unei zone geografice care face obiectul unor revendicări teritoriale. Chestiunea ridica astfel o problematică de drept internațional de recunoaștere a frontierelor unui teritoriu, iar nu pe cea a efectelor unui regulament care intră în sfera politicii comerciale a Uniunii.

131

Din tot ceea ce precedă rezultă că excepția de inadmisibilitate trebuie respinsă.

132

În temeiul articolului 133 din Regulamentul de procedură, în hotărârea sau ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată. Întrucât prin prezenta ordonanță nu se finalizează judecata, cererile privind cheltuielile de judecată trebuie soluționate odată cu fondul.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă)

a decis: