1

La 20 martie 2015, reclamanta, Kwizda Holding GmbH, a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].

2

Marca a cărei înregistrare s‑a solicitat este semnul verbal UROAKUT.

3

Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea aparțin clasei 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Suplimente alimentare și preparate dietetice; preparate și articole medicale și veterinare”.

4

Cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 2015/058 din 26 martie 2015.

5

La 26 iunie 2015, intervenienta, Dermapharm GmbH, a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 46 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001], la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele menționate la punctul 3 de mai sus.

6

Opoziția se întemeia pe următoarele mărci anterioare:

7

Motivul invocat în susținerea opoziției a fost cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001].

8

La 3 mai 2016, divizia de opoziție a admis în totalitate opoziția, a respins cererea de înregistrare și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

9

La 4 iulie 2016, reclamanta a formulat la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).

10

Prin Decizia din 7 martie 2017 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a EUIPO a respins calea de atac și a confirmat decizia de respingere a cererii de înregistrare în cauză. După ce a considerat că publicul relevant era constituit din marele public germanofon, cu reședința în Germania și în Austria, normal informat și suficient de atent și de avizat, și din publicul specializat din domeniul medical și farmaceutic, care dă dovadă de un nivel de atenție ridicat, camera de recurs a confirmat identitatea sau caracterul foarte similar al produselor în discuție. Ulterior, aceasta a aprobat concluzia diviziei de opoziție potrivit căreia semnele în cauză prezentau un grad mediu de similitudine pe plan vizual și fonetic, ca urmare a elementului inițial comun „uro”, a structurii lor concordante și a lungimii lor similare. Din punct de vedere conceptual, camera de recurs a apreciat că semnele, considerate în ansamblul lor, nu aveau nicio semnificație pentru publicul relevant, astfel încât concordanța începutului semnelor stătea la baza unei „anumite similitudini conceptuale”. Prin urmare, având în vedere caracterul distinctiv mediu al mărcilor anterioare, camera de recurs a concluzionat în sensul existenței unui risc de confuzie, inclusiv pentru publicul specializat al cărui nivel de atenție este ridicat.

11

Reclamanta solicită Tribunalului:

12

EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:

13

În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

14

Aceasta arată în esență că în mod greșit a concluzionat camera de recurs că, în ceea ce privește mărcile anterioare și marca solicitată, exista un risc de confuzie în percepția publicului relevant.

15

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

16

Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului relevant pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.

17

Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie să fie apreciat în mod global, potrivit percepției pe care publicul relevant o are asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în cauză și ținând seama de toți factorii relevanți în speță, și anume interdependența dintre similitudinea semnelor și a produselor sau serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 33 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 22 septembrie 2016, Sun Cali/EUIPO – Abercrombie & Fitch Europe (SUN CALI), T‑512/15, EU:T:2016:527, punctul 44 și jurisprudența citată].

18

În vederea aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, un risc de confuzie presupune în același timp o identitate sau o similitudine între mărcile aflate în conflict, precum și o identitate sau o similitudine între produsele sau serviciile pe care le desemnează acestea. Aceste condiții sunt cumulative [a se vedea Hotărârea din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, EU:T:2009:14, punctul 42 și jurisprudența citată; Hotărârea din 22 septembrie 2016, SUN CALI, T‑512/15, EU:T:2016:527, punctul 45].

19

În lumina acestor considerații trebuie examinat dacă în mod întemeiat a apreciat camera de recurs că exista un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

20

Se poate deduce cu claritate din cuprinsul punctului 12 al deciziei atacate că respectiva cameră de recurs a considerat că teritoriul relevant era cel al Germaniei și al Austriei, și anume teritoriile pe care erau protejate mărcile anterioare. Această apreciere, care de altfel nu este contestată, trebuie să fie aprobată.

21

Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, este necesar să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse vizate, normal informat și suficient de atent și de avizat. Este necesar de asemenea să se ia în considerare faptul că nivelul de atenție al consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau servicii în cauză [Hotărârea din 3 septembrie 2009, Aceites del Sur‑Coosur/Koipe, C‑498/07 P, EU:C:2009:503, punctul 74; a se vedea de asemenea Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată].

22

În speță, camera de recurs a constatat, la punctele 12 și 21 din decizia atacată, că publicul relevant era publicul germanofon din Germania și din Austria și că produsele în cauză incluse în clasa 5 se adresau, pe de o parte, marelui public care trebuie considerat ca fiind normal informat și suficient de atent și de avizat, având un nivel de atenție mediu, și, pe de altă parte, publicului specializat din domeniul medical și farmaceutic, al cărui nivel de atenție este ridicat.

23

Cu toate că reclamanta nu repune în discuție definiția publicului relevant, aceasta contestă însă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia consumatorul mediu în cauză aparține „marelui public” care dă dovadă de un nivel de atenție mediu. Reclamanta susține că preparatele medicale sau dietetice și suplimentele alimentare se adresează unui public cu nevoi dietetice speciale, astfel încât atât publicul specializat, cât și consumatorul mediu vor avea un nivel de atenție sporit sau ridicat în privința produselor în discuție, independent de chestiunea dacă sunt vândute pe bază de rețetă sau nu.

24

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

25

Mai întâi, trebuie amintit că, atunci când produsele în cauză sunt medicamente sau produse farmaceutice, publicul relevant este constituit, pe de o parte, din profesioniști din domeniul medicinii și, pe de altă parte, din pacienți în calitate de consumatori finali ai produselor respective [a se vedea Hotărârea din 15 decembrie 2010, Novartis/OAPI – Sanochemia Pharmazeutika (TOLPOSAN), T‑331/09, EU:T:2010:520, punctul 21 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 5 octombrie 2017, Forest Pharma/EUIPO – Ipsen Pharma (COLINEB), T‑36/17, nepublicată, EU:T:2017:690, punctul 49]. Această definiție a publicului relevant, astfel cum a fost constatată de camera de recurs, trebuie deci să fie aprobată.

26

În plus, reiese din jurisprudență că, pe de o parte, specialiștii din domeniul medicinii dau dovadă de un nivel ridicat de atenție la momentul prescrierii de medicamente. De aici rezultă, pe de altă parte, că, în ceea ce îi privește pe consumatorii finali, în cazul în care produse farmaceutice sunt vândute fără rețetă, trebuie presupus că aceste produse interesează consumatorii care sunt prezumați a fi suficient de bine informați, de atenți și de avizați, din moment ce respectivele produse le afectează starea de sănătate, și că acești consumatori ar putea confunda într‑o mai mică măsură diversele categorii de produse. În plus, chiar în ipoteza în care ar fi obligatorie o prescripție medicală, consumatorii pot da dovadă de un nivel de atenție ridicat la prescrierea produselor în cauză, având în vedere că sunt produse farmaceutice. Astfel, medicamentele, eliberate pe bază de prescripție medicală sau nu, pot fi considerate ca beneficiind de un nivel de atenție sporit din partea consumatorilor normal informați și suficient de atenți și de avizați (a se vedea Hotărârea din 15 decembrie 2010, TOLPOSAN, T‑331/09, EU:T:2010:520, punctul 26 și jurisprudența citată).

27

Din aceeași jurisprudență rezultă că aceste considerații sunt aplicabile inclusiv atunci când produsele farmaceutice în cauză urmăresc să trateze afecțiuni și tulburări minore [Hotărârea din 13 mai 2015, Ferring/OAPI – Kora (Koragel), T‑169/14, nepublicată, EU:T:2015:280, punctul 31], cum este situația anumitor afecțiuni ale căilor urinare.

28

Același lucru este valabil pentru produsele dietetice în general, precum și pentru suplimentele alimentare, care nu sunt medicamente în sensul strict al cuvântului, însă constituie totuși produse care țin de domeniul sănătății, fiind destinate în general să amelioreze starea de sănătate, care pot fi considerate ca beneficiind de un nivel de atenție sporit din partea consumatorilor normal informați și suficient de atenți și de avizați [Hotărârea din 26 noiembrie 2015, Bionecs/OAPI – Fidia farmaceutici (BIONECS), T‑262/14, nepublicată, EU:T:2015:888, punctul 19; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 15 decembrie 2009, Trubion Pharmaceuticals/OAPI – Merck (TRUBION), T‑412/08, nepublicată, EU:T:2009:507, punctul 28].

29

În speță, produsele acoperite de marca solicitată care aparțin clasei 5 au în comun faptul că vocația lor esențială este aceea de a fi comercializate la recomandarea sau prin intermediul unui profesionist al sănătății, medic care prescrie medicamente, farmacist sau veterinar. Având în vedere incidența lor directă asupra sănătății utilizatorului și caracterul specific al patologiilor pe care urmăresc să le trateze, trebuie să se considere că consumatorii vor fi în general bine informați și deosebit de atenți și de avizați, astfel încât publicul relevant va da dovadă de un nivel de atenție ridicat, indiferent dacă este vorba despre marele public sau despre profesioniști [a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 aprilie 2014, Farmaceutisk Laboratorium Ferring/OAPI – Tillotts Pharma (OCTASA), T‑501/12, nepublicată, EU:T:2014:194, punctul 32, și Hotărârea din 13 decembrie 2017, Laboratorios Ern/EUIPO – Ascendo Medienagentur (SLIMDYNAMICS), T‑700/16, nepublicată, EU:T:2017:896, punctul 24].

30

Din ceea ce precedă rezultă că în mod greșit camera de recurs a considerat, la punctul 21 din decizia atacată, că o parte a publicului relevant ar da dovadă doar de un nivel de atenție mediu.

31

Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia similitudinea dintre produsele sau serviciile în discuție, trebuie să se ia în considerare toți factorii pertinenți care caracterizează raportul dintre acestea. Acești factori includ în special natura, destinația, utilizarea acestora, precum și caracterul lor concurent sau complementar. Se poate ține seama și de alți factori, precum canalele de distribuție pentru produsele respective [a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Hesse/OAPI, C‑50/15 P, EU:C:2016:34, punctul 21 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 iulie 2007, El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños), T‑443/05, EU:T:2007:219, punctul 37 și jurisprudența citată].

32

În speță, camera de recurs a considerat, la punctele 14 și 15 din decizia atacată, că produsele contestate incluse în clasa 5 sunt fie identice, fie foarte similare cu produsele vizate de mărcile anterioare.

33

Aceste constatări, care de altfel nu au fost contestate de reclamantă, trebuie aprobate.

34

Aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând seama în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză are un rol determinant în aprecierea globală a riscului respectiv. În această privință, consumatorul mediu percepe în mod normal o marcă ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 35 și jurisprudența citată).

35

Pentru a stabili caracterul distinctiv al unei componente a mărcii, trebuie să se aprecieze capacitatea mai mult sau mai puțin extinsă a acestei componente de a contribui la identificarea produselor sau serviciilor pentru care a fost înregistrată marca ca provenind de la o întreprindere determinată și de a distinge, așadar, aceste produse sau aceste servicii de cele ale altor întreprinderi. La această apreciere trebuie să se ia în considerare în special calitățile intrinseci ale elementului în cauză din perspectiva problemei dacă acesta este sau nu lipsit de orice caracter descriptiv pentru produsele sau serviciile pentru care a fost înregistrată marca [Hotărârea din 13 iunie 2006, Inex/OAPI – Wiseman (Reprezentarea unei piei de vacă), T‑153/03, EU:T:2006:157, punctul 35, și Hotărârea din 12 iulie 2012, Winzer Pharma/OAPI – Alcon (BAÑOFTAL), T‑346/09, nepublicată, EU:T:2012:368, punctul 78].

36

În speță, camera de recurs a considerat că semnele în conflict prezentau o similitudine vizuală și fonetică medie, precum și o „anumită similitudine conceptuală”. Camera de recurs a adăugat, la punctul 22 al deciziei atacate, că respectivul caracter distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare era mediu și că nu exista niciun indiciu evident că termenul de ansamblu „urocys” prezenta conotații descriptive.

37

Reclamanta contestă această afirmație, susține caracterul pur descriptiv al elementului „uro” și diferențele considerabile pe plan vizual, fonetic și conceptual dintre semnele în conflict.

38

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

39

Mai întâi, trebuie amintit că, deși consumatorul percepe în mod normal marca în ansamblu și nu procedează la o analiză a diverselor detalii ale acesteia, totuși, atunci când percepe un semn verbal, îl va descompune în elemente verbale care pentru el au o semnificație concretă sau care seamănă cu cuvinte pe care le cunoaște [a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2013, Eurocool Logistik/OAPI – Lenger (EUROCOOL), T‑599/10, nepublicată, EU:T:2013:399, punctul 104 și jurisprudența citată].

40

În plus, deși semnele în conflict concordă în prezența elementului inițial „uro”, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că aprecierea similitudinii dintre două semne nu se poate limita la luarea în considerare numai a unei componente a unui semn complex și la compararea acesteia cu un alt semn. Este necesar, dimpotrivă, să se efectueze comparația prin examinarea semnelor în cauză, fiecare luat în considerare în ansamblu, ceea ce nu exclude faptul ca impresia de ansamblu să poată fi dominată, în anumite împrejurări, de una sau mai multe dintre componentele sale (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 41 și jurisprudența citată).

41

Faptul că una dintre componentele unei mărci complexe este identică cu o altă marcă permite să se concluzioneze în sensul similitudinii acestor mărci numai dacă această componentă constituie elementul dominant în impresia de ansamblu produsă de marca complexă [a se vedea Hotărârea din 13 mai 2015, easyGroup IP Licensing/OAPI – TUI (easyAir‑tours), T‑608/13, nepublicată, EU:T:2015:282, punctul 50 și jurisprudența citată]. Aprecierea similitudinii se va putea face exclusiv pe baza elementului dominant numai dacă toate celelalte componente ale mărcii sunt neglijabile (Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, EU:C:2007:333, punctul 42).

42

În speță, trebuie constatat că nu se contestă că elementul „uro” face trimitere la domeniul urologiei. După cum susține în esență EUIPO, din moment ce publicul relevant recunoaște acest element ca o referire la urologie, el nu va fi perceput ca fiind în mod direct descriptiv pentru produsele în cauză, ci cel mult ca fiind aluziv. Prin urmare, în mod întemeiat a considerat camera de recurs, la punctul 18 din decizia atacată, că elementul „uro” constituie o referire aluzivă la domeniul urologiei.

43

În această privință, trebuie amintit că mărcile așa‑zis „evocatoare” sunt uzuale în sectorul medicamentelor. Astfel, referirile la domeniul de aplicare și la principiile active ale produselor sunt mai frecvente în domeniul farmacologiei [Hotărârea din 14 iulie 2011, Winzer Pharma/OAPI – Alcon (OFTAL CUSI), T‑160/09, nepublicată, EU:T:2011:379, punctul 80]. Publicul relevant va înțelege că preparatele și medicamentele al căror nume începe cu elementul verbal „uro” sunt destinate tratării afecțiunilor căilor urinare. Prin urmare, publicul relevant va percepe acest element mai curând ca pe o referire la destinația produsului decât ca pe o indicație a originii comerciale a acestuia. Elementul inițial „uro” are astfel un caracter distinctiv slab în măsura în care face aluzie la caracteristicile produsului în cauză.

44

În ceea ce privește elementul suplimentar „akut” al mărcii solicitate, trebuie constatat că, contrar celor afirmate de reclamantă, nu poate fi considerat ca fiind o referire aluzivă care necesită un efort de interpretare important. Pentru publicul relevant, germanofon, acest termen descriptiv și de uz general în limba germană se traduce cu „urgent, iminent, acut”.

45

În ceea ce privește elementul „cys” al mărcilor anterioare, trebuie să se considere că va fi înțeles, cel puțin de publicul medical și farmaceutic specializat, ca o referire aluzivă care face trimitere la termenul „cistită” sau la termenul „cisteină”. Astfel, camera de recurs a afirmat, tot fără a săvârși vreo eroare, la punctul 22 din decizia atacată, că mărcile anterioare erau dotate cu un caracter distinctiv intrinsec mediu și că termenul „urocys” considerat în ansamblul său nu prezenta o conotație descriptivă evidentă.

46

Rezultă din ceea ce precedă că, la compararea semnelor în conflict, trebuie să se ia în considerare semnele în ansamblul lor, inclusiv elementele suplimentare „akut” al mărcii solicitate și „cys” al mărcilor anterioare.

47

În ceea ce privește compararea pe plan vizual, trebuie amintit mai întâi că nimic nu se opune verificării existenței unei similitudini vizuale între o marcă verbală și o marcă figurativă, dat fiind că aceste două tipuri de mărci au o configurație grafică aptă să dea loc unei impresii vizuale [a se vedea Hotărârea din 4 mai 2005, Chum/OAPI – Star TV (STAR TV), T‑359/02, EU:T:2005:156, punctul 43 și jurisprudența citată].

48

Camera de recurs a precizat, la punctul 18 din decizia atacată, că publicul germanofon percepe semnele în conflict ca pe o combinație a elementului inițial „uro” și a elementului suplimentar „akut” sau „cys”. Camera de recurs adaugă că acest element inițial nu poate fi neglijat, cu atât mai mult cu cât se găsește la începutul semnelor și contribuie în mod substanțial la stabilirea impresiei de ansamblu pe care o produc acestea. În pofida diferențelor dintre elementele „akut” și „cys” în ceea ce privește numărul de litere și de silabe, camera de recurs a constatat că, în cadrul impresiei lor de ansamblu, semnele concordă în ceea ce privește partea inițială și structura lor și au o lungime aproximativ identică, astfel încât reiese o similitudine vizuală medie.

49

Reclamanta contestă această apreciere subliniind că elementele „cys” ale mărcilor anterioare și „akut” al mărcii solicitate nu au nicio literă în comun și prezintă diferențe de lungime, de număr de litere, de ordine a literelor și de structură a silabelor. Reclamanta adaugă că respectiva cameră de recurs nu a ținut seama de caracterul „semi‑figurativ” al mărcilor anterioare și nu a luat în considerare particularitatea grafică a literei majuscule „C” situate în mijlocul cuvântului în cuprinsul mărcilor anterioare, care au în comun semnul „urocys” pe plan vizual, în timp ce termenul „uroakut” este perceput ca fiind omogen.

50

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

51

În această privință, trebuie amintit că, deși s‑a statuat deja că partea inițială a unei mărci are în mod normal un impact mai puternic, pe plan vizual, decât partea finală a acesteia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2010, Companhia Muller de Bebidas/OAPI – Missiato Industria e Comercio (61 A NOSSA ALEGRIA), T‑472/08, EU:T:2010:347, punctul 62, și Hotărârea din 20 noiembrie 2017, Stada Arzneimittel/EUIPO – Urgo recherche innovation et développement (Immunostad), T‑403/16, nepublicată, EU:T:2017:824, punctul 31 și jurisprudența citată], astfel încât consumatorul acordă, în general, mai multă atenție părții inițiale a unei mărci decât finalului acesteia [a se vedea Hotărârea din 19 mai 2011, PJ Hungary/OAPI – Pepekillo (PEPEQUILLO), T‑580/08, EU:T:2011:227, punctul 77 și jurisprudența citată], o asemenea considerație nu poate fi valabilă în toate cazurile [a se vedea Hotărârea din 16 mai 2007, Trek Bicycle/OAPI – Audi (ALLTREK), T‑158/05, nepublicată, EU:T:2007:143, punctul 70 și jurisprudența citată].

52

În speță, numai prezența elementului comun „uro” nu permite să se concluzioneze în sensul similitudinii vizuale a semnelor în conflict [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 februarie 2018, International Gaming Projects/EUIPO – Zitro IP (TRIPLE TURBO), T‑210/17, nepublicată, EU:T:2018:91, punctul 51].

53

Pe de altă parte, trebuie să se constate că semnele în conflict prezintă un anumit număr de diferențe pe plan vizual. Elementele „akut” din marca solicitată și „cys” din mărcile anterioare, întrucât sunt foarte diferite unul de celălalt, atrag în mod deosebit atenția publicului și nu sunt neglijabile la compararea vizuală a semnelor în conflict.

54

În primul rând, trebuie arătat că termenii „akut” și „cys” nu au nicio literă în comun. În al doilea rând, în timp ce elementul „akut” al mărcii solicitate are o lungime mai mare decât cea a elementului inițial „uro” și include patru dintre cele șapte litere ale termenului „uroakut”, jumătate din termenul „urocys” este alcătuit din elementul „uro”. În al treilea rând, elementul figurativ al mărcilor anterioare, alcătuit din litera majusculă „C” în mijlocul cuvântului, introduce o separație pe plan vizual, în timp ce termenul „uroakut” va fi perceput ca fiind omogen.

55

În consecință, trebuie arătat că semnele în conflict sunt parțial identice, datorită concordanței elementului inițial „uro”, ceea ce de altfel reclamanta nu contestă, similitudinea vizuală este limitată la prezența acestui element comun. Diferențele dintre semnele în conflict datorate prezenței elementelor suplimentare „akut” și „cys” contribuie, într‑o măsură care nu este neglijabilă, la impresia globală produsă de mărcile în conflict.

56

Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se confirme constatarea camerei de recurs potrivit căreia semnele în conflict, luate în considerare în ansamblul lor, prezintă o similitudine medie pe plan vizual.

57

În ceea ce privește comparația fonetică, trebuie să se remarce că respectiva cameră de recurs s‑a întemeiat pe aceleași considerații precum cele care figurează la punctul 48 de mai sus.

58

Reclamanta susține că pronunția mărcilor anterioare este marcată de elementul distinctiv „cys”, care nu are niciun punct comun cu elementul verbal „akut”. Aceasta se opune afirmației potrivit căreia litera „c” s‑ar pronunța ca un „k” și insistă asupra diferenței de număr de silabe dintre mărcile anterioare, alcătuite din trei silabe, și marca solicitată, care este alcătuită din patru silabe, și ale cărei intonații diferă în mod semnificativ.

59

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

60

Trebuie arătat că mărcile anterioare sunt alcătuite din trei silabe, și anume „u”, „ro” și „cys”, în timp ce marca solicitată este alcătuită din patru silabe, și anume „u”, „ro”, „a” și „kut”, astfel încât lungimea, ritmul și intonația lor sunt diferite, iar semnele în conflict coincid din punct de vedere fonetic numai în ceea ce privește primele lor două silabe. În plus, posibila pronunție a literei „c” din elementul „cys” al mărcilor anterioare ca o consoană sibilantă este de natură să accentueze diferența fonetică dintre semnele în conflict.

61

În schimb, s‑a statuat deja că faptul că numărul de silabe este diferit nu este suficient pentru a înlătura existența unei similitudini fonetice între semnele în conflict (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 mai 2011, PEPEQUILLO, T‑580/08, EU:T:2011:227, punctul 79 și jurisprudența citată). Or, în speță, primele două silabe, „u” și „ro”, ale semnelor în conflict sunt identice. Pe de altă parte, nu se contestă că se pronunță în același mod.

62

În consecință, ținând seama de identitatea fonetică a semnelor în conflict, care rezultă din elementul comun „uro”, diferențele evidențiate la punctul 60 de mai sus nu sunt suficiente pentru a înlătura impresia consumatorului relevant potrivit căreia aceste mărci, apreciate în mod global, prezintă o anumită similitudine pe plan fonetic.

63

În speță, camera de recurs a recunoscut doar un grad mediu de similitudine fonetică între semnele în conflict, tocmai pentru motivul unei divergențe de pronunție a elementelor rămase ale mărcii solicitate, ceea ce trebuie, prin urmare, să se confirme.

64

În ceea ce privește similitudinea conceptuală, camera de recurs a constatat că publicul relevant, atât publicul specializat, cât și consumatorul final vizat, ar percepe elementul inițial „uro” ca pe o referire aluzivă la faptul că produsele în cauză au legătură cu domeniul urologiei. Camera de recurs a recunoscut diferențele dintre elementele „akut” și „cys”, dintre care primul descrie ceva ce apare subit, se extinde rapid și în mod intens, iar cel de al doilea poate fi perceput, de publicul specializat cel puțin, ca o referință aluzivă la termenul „cistită” sau la termenul „cisteină”. Cu toate acestea, deși a precizat, la punctul 19 din decizia atacată, că semnele în conflict, luate în considerare în ansamblul lor, nu au nicio semnificație pentru marele public germanofon, camera de recurs a concluzionat totuși în sensul existenței unei „anumite similitudini conceptuale” ținând seama de concordanța elementului inițial „uro”.

65

Reclamanta contestă această apreciere insistând asupra diferențelor conceptuale nete dintre elementul „akut” al mărcii solicitate, care, potrivit acesteia, este o referire aluzivă, iar nu pur descriptivă, la faptul că produsul poate fi utilizat în special pentru boli care apar subit sau evoluează rapid și în mod intens, și elementul „cys” al mărcilor anterioare, care face trimitere la preparate utilizate în mod preventiv. În ceea ce privește marca solicitată, reclamanta adaugă că publicul germanofon înțelege sensul termenului „akut”, spre deosebire de elementul „cys”, întrucât consumatorul mediu nu este familiarizat cu noțiunile „cistită” sau „cisteină”.

66

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

67

În privința publicului relevant, trebuie să se confirme analiza camerei de recurs, care de altfel nu este repusă în discuție de reclamantă, potrivit căreia elementul „uro”, comun semnelor în conflict, este de natură să fie perceput ca o referire la urologie.

68

Mai trebuie de asemenea să se considere că în mod întemeiat camera de recurs a arătat, la punctul 18 din decizia atacată, că elementul „cys” putea fi înțeles, cel puțin de către publicul specializat, ca o referire aluzivă care face trimitere la termenul „cistită” sau la termenul „cisteină”, ceea ce de altfel reclamanta nu contestă. De asemenea, după cum s‑a constatat deja la punctul 44 de mai sus, elementul verbal „akut” al mărcii solicitate este un termen de uz general în limba germană care se traduce prin „urgent, iminent, acut”.

69

În orice caz, semnele în conflict prezintă o slabă similitudine conceptuală ce rezultă din semnificațiile diferite vehiculate de elementele suplimentare „akut” și „cys”.

70

În speță, trebuie să se remarce că ceea ce a constatat camera de recurs este numai existența unei „anumite similitudini conceptuale” pentru publicul în cauză, ceea ce trebuie, prin urmare, să se confirme.

71

Aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare și în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 17, și Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și altele), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, EU:T:2006:397, punctul 74].

72

Astfel cum rezultă din considerentul (8) al Regulamentului nr. 207/2009 [devenit considerentul (11) al Regulamentului 2017/1001], aprecierea riscului de confuzie depinde de numeroși factori și în special de cunoașterea de către public a mărcii pe piața în cauză. Având în vedere că riscul de confuzie este cu atât mai mare cu cât caracterul distinctiv al mărcii se dovedește a fi accentuat, mărcile care au un caracter distinctiv ridicat, fie în mod intrinsec, fie ca urmare a cunoașterii lor de către public, se bucură de o protecție mai întinsă decât cele al căror caracter distinctiv este mai scăzut (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C‑251/95, EU:C:1997:528, punctul 24, Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, EU:C:1998:442, punctul 18, și Hotărârea din 22 iunie 1999, Lloyd Schuhfabrik Meyer, C‑342/97, EU:C:1999:323, punctul 20).

73

În speță, după ce a precizat că respectivul caracter distinctiv intrinsec al mărcilor anterioare trebuie considerat ca fiind mediu, camera de recurs a concluzionat, la punctul 23 din decizia atacată, în sensul existenței unui risc de confuzie, în percepția publicului relevant, inclusiv pentru publicul specializat a cărui atenție este accentuată. Camera de recurs și‑a întemeiat această concluzie pe similitudinea vizuală și fonetică medie și pe o anumită similitudine conceptuală a semnelor în conflict, precum și pe caracterul identic sau foarte similar al produselor în cauză.

74

Reclamanta susține în continuare că simpla concordanță a elementului descriptiv „uro” nu permite să se concluzioneze în sensul existenței unui risc de confuzie în lipsa altor similitudini, aceasta cu atât mai mult cu cât semnele în conflict ar prezenta diferențe considerabile pe planurile fonetic, vizual și conceptual.

75

Reclamanta adaugă că acel caracter pur descriptiv al elementului „uro”„slăbește” caracterul distinctiv al mărcilor anterioare, ceea ce ar avea drept consecință o reducere a întinderii protecției lor.

76

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

77

În speță, reiese din ceea ce precedă că, pe de o parte, produsele în cauză care aparțin clasei 5 sunt identice sau foarte similare și, pe de altă parte, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 34-70 de mai sus, semnele în conflict, luate în considerare în ansamblul lor, prezintă un anumit grad de similitudine pe planurile vizual, fonetic și conceptual.

78

Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, aspectele vizual, fonetic sau conceptual ale semnelor în conflict nu au întotdeauna aceeași pondere, iar importanța elementelor de similitudine sau de diferență între semnele respective poate depinde de caracteristicile lor intrinseci [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2004, New Look/OAPI – Naulover (NLSPORT, NLJEANS, NLACTIVE și NLCollection), T‑117/03-T‑119/03 și T‑171/03, EU:T:2004:293, punctul 49].

79

Pe de altă parte, atunci când elementele de similitudine între două semne privesc faptul că au în comun o componentă care prezintă un caracter distinctiv slab, impactul unor astfel de elemente de similitudine asupra aprecierii globale a riscului de confuzie este slab el însuși [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 2007, Cabrera Sánchez/OAPI – Industrias Cárnicas Valle (el charcutero artesano), T‑242/06, nepublicată, EU:T:2007:391, punctul 85, Hotărârea din 13 iulie 2012, Caixa Geral de Depósitos/OAPI – Caixa d’Estalvis i Pensions de Barcelona (la Caixa), T‑255/09, nepublicată, EU:T:2012:383, punctul 79, și Hotărârea din 4 martie 2015, FSA/OAPI – Motokit Veículos e Acessórios (FSA K‑FORCE), T‑558/13, nepublicată, EU:T:2015:135, punctele 49-52].

80

Or, în speță, trebuie amintit că s‑a constatat deja la punctul 43 de mai sus că elementul inițial „uro”, comun semnelor în conflict, prezintă un caracter distinctiv slab.

81

În plus, astfel cum reiese în special din cuprinsul punctelor 53, 60 și 69 de mai sus, diferențele vizuală, fonetică și conceptuală care privesc elementele suplimentare „akut” și „cys” ale semnelor în conflict nu sunt neglijabile în cadrul impresiei globale a semnelor pentru publicul relevant, ci compensează similitudinile vizuală, fonetică și conceptuală, care rezultă doar din prezența elementului comun „uro” și din ideea la care face trimitere, aceasta cu atât mai mult cu cât publicul relevant va da dovadă de un nivel de atenție sporit.

82

Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că semnele în conflict sunt în mod global diferite în ceea ce privește impresia lor de ansamblu pentru publicul relevant, astfel încât în mod greșit camera de recurs a concluzionat în sensul existenței unui risc de confuzie în percepția publicului relevant în privința produselor din clasa 5 desemnate de semnele în conflict.

83

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că decizia atacată trebuie să fie anulată.

84

În ceea ce privește capătul de cerere al reclamantei prin care se urmărește modificarea deciziei atacate și respingerea opoziției, este necesar să se arate că, prin acest capăt de cerere, reclamanta solicită în esență Tribunalului să adopte decizia pe care, în opinia acesteia, EUIPO ar fi trebuit să o adopte, și anume o decizie prin care se constată că nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea opoziției formulate de intervenientă. În consecință, reclamanta solicită Tribunalului să își exercite competența de modificare, astfel cum se prevede la articolul 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 72 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001].

85

În plus, trebuie amintit că competența de modificare, recunoscută Tribunalului în temeiul articolului 65 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, nu are efectul de a conferi acestuia posibilitatea de a efectua o apreciere în privința căreia camera de recurs nu s‑a pronunțat încă. Prin urmare, exercitarea competenței de modificare trebuie, în principiu, să se limiteze la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea făcută de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum acestea sunt stabilite, care este decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte (Hotărârea din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C‑263/09 P, EU:C:2011:452, punctul 72).

86

În speță, condițiile pentru exercitarea competenței de modificare a Tribunalului sunt întrunite. Astfel, din considerațiile dezvoltate la punctele 21-83 de mai sus rezultă că respectiva camera de recurs era ținută să constate că, spre deosebire de ceea ce a considerat divizia de opoziție, nu exista un risc de confuzie în speță. În consecință, este necesar să se respingă opoziția.

87

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

88

Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia.

89

În aplicarea articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată.

90

În plus, reclamanta a solicitat obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în procedura în fața camerei de recurs. În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile, astfel încât această cerere a reclamantei este admisibilă.

91

Situația cheltuielilor de judecată aferente procedurii care s‑a aflat pe rolul diviziei de opoziție este însă diferită. Prin urmare, cererea reclamantei privind cheltuielile referitoare la procedura care s‑a aflat pe rolul diviziei de anulare, care nu constituie cheltuieli recuperabile, este inadmisibilă.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi)

declară și hotărăște: