1.

Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia, Italia) privește printre altele interpretarea articolului 5 alineatul (4) din Directiva (UE) 2019/944 ( 2 ), considerentele (2), (3) și (12) ale Directivei (UE) 2018/2001 ( 3 ), precum și considerentele (27), (28), (29), (39), articolul 6 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2022/1854 ( 4 ).

2.

Această cerere își are originea într‑un litigiu între Secab Soc. coop., o societate cooperativă ce își desfășoară activitatea în sectorul producției de energie electrică, pe de o parte, și Autorità di Regolazione per Energia Reti e Ambiente (ARERA) (Autoritatea de Reglementare pentru Energie, Rețele și Mediu, Italia, denumită în continuare „ARERA”), precum și Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA (gestionarul de servicii energetice, Italia, denumit în continuare „GSE”), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea unei reglementări naționale care stabilește un plafon pe veniturile de pe piață provenite din vânzarea de energie electrică din anumite surse de energie regenerabile.

3.

În conformitate cu cererea Curții, prezentele concluzii vor viza analiza celei de a doua întrebări preliminare. Aceasta privește în esență compatibilitatea cu dispozițiile citate anterior ale dreptului Uniunii a unei reglementări naționale care prevede un plafon pe veniturile de pe piață provenite din vânzarea de energie electrică potrivit unor modalități care nu ar proteja și nici nu ar favoriza investițiile în sectorul energiei din surse regenerabile.

4.

Prezenta cauză oferă Curții oportunitatea de a aduce precizări cu privire la criteriile care trebuie luate în considerare în cadrul stabilirii de către statele membre a modalităților de calcul al unui plafon pe veniturile de pe piață care provin din vânzarea de energie electrică, într‑un context specific, caracterizat prin creșterea prețurilor la energie, în special la energie electrică, care au atins recent niveluri excepțional de ridicate în principal din cauza războiului din Ucraina.

5.

Potrivit considerentelor (2), (3) și (12) ale Directivei 2018/2001:

[…]

6.

Articolul 5 din Directiva 2019/944, intitulat „Prețuri de furnizare bazate pe piață”, are următorul cuprins:

„(1)   Furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților. Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori.

[…]

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), statele membre pot utiliza intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici vulnerabili sau afectați de sărăcia energetică. Astfel de intervenții publice se supun condițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5).

(4)   Intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice:

[…]”

7.

Considerentele (24), (25), (27)-(29), (39), (41) și (48) ale Regulamentului 2022/1854 erau redactate astfel:

[…]

[…]

[…]

[…]

8.

Articolul 6 din acest regulament, intitulat „Plafonul obligatoriu pe veniturile de pe piață”, prevedea la alineatele (1) și (2):

„(1)   Veniturile de pe piață ale producătorilor obținute din producerea de energie electrică din sursele menționate la articolul 7 alineatul (1) se plafonează la maximum 180 [de euro] per MWh de energie electrică produsă.

(2)   Statele membre se asigură că plafonul pe veniturile de pe piață vizează toate veniturile de pe piață ale producătorilor […].”

9.

Articolul 7 din regulamentul menționat, intitulat „Aplicarea plafonului pe veniturile de pe piață în cazul producătorilor de energie electrică”, prevedea la alineatul (1):

„Plafonul pe veniturile de pe piață prevăzut la articolul 6 se aplică veniturilor de pe piață obținute din vânzarea energiei electrice produse din următoarele surse:

[…]

(d) energie hidroelectrică fără rezervor;

[…]”

10.

Articolul 8 din același regulament, intitulat „Măsuri naționale de criză”, prevedea:

„(1)   Statele membre pot:

[…]

[…]

(2)   În conformitate cu prezentul regulament, măsurile menționate la alineatul (1):

11.

Articolul 10 din Regulamentul 2022/1854, intitulat „Distribuirea veniturilor excedentare”, prevedea la alineatul (1):

„Statele membre se asigură că toate veniturile excedentare care rezultă din aplicarea plafonului pe veniturile de pe piață sunt utilizate pentru a finanța măsuri de sprijinire a clienților finali de energie electrică, care atenuează impactul prețurilor ridicate ale energiei electrice asupra clienților respectivi, într‑un mod direcționat.”

12.

Articolul 22 din acest regulament, intitulat „Intrare în vigoare și aplicare”, prevedea la alineatul (2):

„[…]

(c) articolele 6, 7 și 8 se aplică de la 1 decembrie 2022 până la 30 iunie 2023;

[…]”

13.

Decretul‑lege nr. 4/2022, astfel cum a fost modificat prin legge n. 25 – Conversione in legge, con modificazioni, del decreto‑legge 27 gennaio 2022, n. 4, recante misure urgenti in materia di sostegno alle imprese e agli operatori economici, di lavoro, salute e servizi territoriali, connesse all’emergenza da COVID‑19, nonché per il contenimento degli effetti degli aumenti dei prezzi nel settore elettrico (Legea nr. 5 de conversie legislativă privind modificarea Decretului‑lege nr. 4 din 27 ianuarie 2022 privind măsuri urgente de sprijinire a întreprinderilor și a operatorilor economici, munca, sănătatea și serviciile teritoriale, în contextul crizei provocate de COVID‑19 și de limitare a efectelor creșterii prețurilor în sectorul energiei electrice) din 28 martie 2022 ( 5 ) (denumit în continuare „Decretul‑lege nr. 4/2022”), conține un articol 15 bis, intitulat „Măsuri suplimentare referitoare la energia electrică produsă de instalații care utilizează surse regenerabile”, care prevedea:

„1.   De la 1 februarie 2022 până la 31 decembrie 2022, un mecanism de compensare bidirecțional se aplică prețului la energie pentru energia electrică introdusă în rețea de:

[…]

3.   În sensul alineatului 1, GSE calculează diferența dintre valorile menționate la literele a) și b) de mai jos:

4.   În cazul în care diferența menționată la alineatul 3 este pozitivă, GSE plătește suma corespunzătoare producătorului. În cazul în care diferența este negativă, GSE efectuează o ajustare sau solicită suma corespunzătoare de la producător.

[…]”

14.

Articolul 11 alineatul 2 din decreto‑legge n. 115 – Misure urgenti in materia di energia, emergenza idrica, politiche sociali e industriali (Decretul‑lege nr. 115 privind măsuri urgente în materie de energie, de criză a apei, de politici sociale și industriale) din 9 august 2022 ( 6 ), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 142 din 21 septembrie 2022, a prelungit până la 30 iunie 2023 aplicarea mecanismului de compensare prevăzut la acest articol 15 bis.

15.

Legge n. 197 – Bilancio di previsione dello Stato per l’anno finanziario 2023 e bilancio pluriennale per il triennio 2023-2025 (Legea nr. 197 privind bugetul de stat estimativ pentru exercițiul financiar 2023 și bugetul multianual pentru perioada de trei ani 2023-2025) din 29 decembrie 2022 ( 7 ) (denumită în continuare „Legea nr. 197/22”) are, la articolul 1 alineatul 30, următorul cuprins:

„În temeiul Regulamentului [2022/1854], începând cu 1 decembrie 2022 și până la 30 iunie 2023, se aplică un plafon pe veniturile de pe piață obținute de producătorii de energie electrică, printr‑un mecanism de compensare unidirecțional, pentru energia electrică introdusă în rețea de:

[…]”

16.

Secab este o societate cooperativă care își desfășoară activitatea în sectorul producției de energie electrică și care administrează instalații alimentate din surse de energie hidraulică. În măsura în care această societate intră în domeniul de aplicare al articolului 15 bis din Decretul‑lege nr. 4/2022 (denumit în continuare „dispoziția în litigiu”), ea a fost supusă măsurii de plafonare a veniturilor prevăzute de dispoziția menționată. După ce a primit mai multe facturi din partea GSE, această societate a sesizat Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia), instanța de trimitere, cu o acțiune prin care a solicitat anularea, printre altele, a facturilor emise în atenția sa de către GSE la 18 octombrie și la 15 noiembrie 2022, în temeiul dispoziției respective. În susținerea acțiunii sale, Secab a arătat că dispoziția în litigiu era contrară dreptului Uniunii.

17.

În acest context, instanța de trimitere amintește că punerea în aplicare a dispoziției în litigiu, prevăzută inițial pentru perioada cuprinsă între 1 februarie 2022 și 31 decembrie 2022, a fost prelungită prin Decretul‑lege nr. 115/2022 din 9 august 2022, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 142 din 21 septembrie 2022, până la 30 iunie 2023, că Regulamentul 2022/1854 a intrat în vigoare abia la 8 octombrie 2022, că acesta din urmă prevedea un plafon pe venituri mai ridicat și un domeniu de aplicare mai larg decât cele prevăzute de dispoziția în litigiu și că alineatele 30-38 ale articolului 1 din Legea nr. 197/22 au pus în aplicare, pentru perioada cuprinsă între 1 decembrie 2022 și 30 iunie 2023, articolele 6-8 din acest regulament, excluzând însă instalațiile alimentate din surse regenerabile, care intrau deja în domeniul de aplicare al dispoziției în litigiu. Prin urmare, deși anterioară Regulamentului 2022/1854, această dispoziție ar constitui în esență dispoziția de drept național care pune în aplicare acest regulament în ceea ce privește energia produsă din surse regenerabile avută în vedere în temeiul dispoziției menționate.

18.

Această instanță adaugă că dispoziția în litigiu, asemenea Regulamentului 2022/1854, a fost adoptată cu scopul de a limita temporar veniturile extraordinare de pe piață obținute de producătorii de energie care, neutilizând gazul pentru producție, au costuri independente de evoluția prețurilor gazelor naturale, prin aplicarea unui un plafon în ceea ce privește aceste venituri extraordinare și sumele aferente care urmează să fie distribuite clienților finali. Cu toate acestea, instanța respectivă are îndoieli cu privire la modalitățile concrete determinate de legiuitorul italian pentru a stabili acest plafon.

19.

În primul rând, în ceea ce privește cuantumul plafonului pe venituri prevăzut de dispoziția în litigiu, aceeași instanță consideră că, deși prețul de referință menționat la alineatul 3 litera a) al acestei dispoziții este mult mai mic decât prețul stabilit de dreptul Uniunii ( 8 ), acesta ar fi echitabil, întrucât corespunde mediei aritmetice a prețurilor în fiecare zonă de piață, înregistrate între 1 ianuarie 2010 și 31 decembrie 2020, reevaluate pe baza inflației. Totuși, ea se întreabă dacă, având în vedere considerentul (28) al Regulamentului 2022/1854, nu ar fi trebuit mai degrabă să se facă referire la orele la care cererea se situa la cele mai înalte niveluri, înainte de războiul din Ucraina. Instanța de trimitere arată de asemenea că media reținută de legiuitorul italian lua în considerare anul 2020, afectată la acel moment de anomaliile cauzate de pandemia de COVID‑19, în cursul căreia prețul național unic a atins un nivel istoric scăzut. În acest cadru, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la faptul că plafonul prevăzut de dispoziția în litigiu este proporțional și rezonabil, dat fiind că producătorilor nu li se garantează reținerea a 10 % din veniturile care depășesc acest plafon, astfel cum se impune însă în considerentul (39) al Regulamentul 2022/1854.

20.

În al doilea rând, această instanță ridică problema capacității dispoziției în litigiu de a proteja investițiile realizate în sectorul energiei din surse regenerabile și capacitatea de a realiza astfel de investiții în viitor ( 9 ). În plus, instanța menționată se referă la considerentele (28) și (29) ale Regulamentului 2022/1854, în temeiul cărora, la stabilirea plafonului, este necesar să se lase o „marjă rezonabilă” în raport cu prețul pe care investitorii s‑ar fi putut aștepta să îl obțină, cu scopul ca acest plafon să nu prejudicieze evaluarea inițială a rentabilității investițiilor, aspect pe care legiuitorul italian nu pare să îl fi avut în vedere. Astfel, dispoziția în litigiu nu s‑ar limita numai să restrângă capacitatea financiară a întreprinderilor care produc energie din surse regenerabile de a face investiții, ci ar submina încrederea investitorilor în dezvoltarea acestui sector, în condițiile în care Curtea a recunoscut deja necesitatea „[de a favoriza], pe termen lung, investițiile în instalații noi” ( 10 ).

21.

În sfârșit, în al treilea rând, aceeași instanță ridică problema compatibilității dispoziției în litigiu cu Regulamentul 2022/1854, în special în ceea ce privește existența unei eventuale diferențe de tratament între producătorii care utilizează surse de energie diferite și care nu ar fi supuși aceluiași plafon, element care ar putea genera o discriminare în privința anumitor producători, după exemplul Secab, și, în consecință, ar putea conduce la o disfuncționalitate a pieței ( 11 ).

22.

În aceste condiții, Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23.

Secab, GSE, guvernele italian, belgian și elen, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Pledoariile susținute de Secab, de ARERA, de GSE, de Associazione Italia Solare ETS, Assoidroelettrica, Elettricità Futura – Unione delle imprese elettriche italiane, de guvernele italian și elen, precum și de Comisie au fost de asemenea ascultate în ședința care a avut loc la 6 noiembrie 2024.

24.

Înainte de a proceda la analiza celei de a doua întrebări preliminare, în legătură cu care Curtea a solicitat ca prezentele concluzii să fie orientate, este necesar să ne pronunțăm asupra excepțiilor de inadmisibilitate ridicate de GSE și de guvernul italian.

25.

Astfel, GSE și guvernul italian susțin că cererea de decizie preliminară este inadmisibilă pentru motivul că cerințele articolului 94 din Regulamentul de procedură al Curții nu ar fi respectate, ținând seama de faptul că decizia de trimitere nu ar conține elementele de fapt și de drept necesare pentru a permite Curții să răspundă în mod util la întrebările adresate. În ceea ce privește, mai precis, a doua întrebare preliminară, aceste părți susțin că instanța de trimitere se limitează să reproducă argumentele prezentate de Secab în cererea sa introductivă în fața acestei instanțe și nu a furnizat Curții niciun element util pentru a demonstra că plafonul de venituri stabilit la nivel național ar fi descurajat investițiile în sectorul energiei din surse regenerabile.

26.

Deși este adevărat că instanța de trimitere reia în mare parte argumentația Secab, apreciem totuși că această împrejurare nu este suficientă în sine pentru a concluziona că prezenta cerere de decizie preliminară este inadmisibilă. Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că revine doar instanței naționale sesizate cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată competența să aprecieze, în raport cu particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții ( 12 ). Rezultă că întrebările adresate de instanțele naționale beneficiază de o prezumție de pertinență și că Curtea poate refuza să se pronunțe asupra acestor întrebări numai dacă interpretarea solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, dacă problema este de natură ipotetică sau dacă Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările menționate ( 13 ).

27.

Or, în speță, această situație nu se regăsește. Interpretarea dreptului Uniunii solicitată de instanța de trimitere prezintă o legătură directă cu obiectul litigiului principal, problematica ridicată de acest litigiu nefiind ipotetică, ci reală. În plus, Curtea dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a da un răspuns util la întrebările adresate.

28.

Trebuie arătat, cu titlu introductiv, că a doua întrebare preliminară, astfel cum a fost formulată de instanța de trimitere, pare să se întemeieze pe premisa potrivit căreia dispoziția în litigiu nu ar proteja și nici nu ar încuraja investițiile în sectorul energiei din surse regenerabile. Or, trebuie să se constate, după cum s‑a arătat la punctul 26 din prezentele concluzii, că cererea de decizie preliminară nu conține nicio analiză în această privință.

29.

Prin urmare, apreciem că, pentru a da un răspuns util instanței de trimitere, este necesar să se reformuleze a doua întrebare preliminară și să se considere că, prin intermediul acesteia, instanța menționată solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2019/944, considerentele (2), (3) și (12) ale Directivei 2018/2001, precum și considerentele (27), (28), (29), (39), articolul 6 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul 2022/1854 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care stabilește un plafon pe veniturile de pe piață determinând acest plafon prin media aritmetică a prețurilor constatate în zona de piață corespunzătoare în ultimul deceniu, reevaluate în funcție de inflație.

30.

În ceea ce privește Directiva 2018/2001, trebuie să se observe de la bun început că, prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere vizează numai interpretarea considerentelor (2), (3) și (12) ale acestei directive, fără a identifica nicio altă dispoziție specifică a directivei menționate care ar fi de natură să concretizeze considerentele amintite și care ar fi relevantă în speță pentru litigiul principal sau ar fi fost încălcată.

31.

Cu toate acestea, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că, chiar dacă constituie elemente de interpretare importante, care sunt de natură să clarifice voința autorului unui act al Uniunii, considerentele unui astfel de act nu au valoare juridică obligatorie ( 14 ). În consecință, acestea nu pot fi invocate în mod izolat nici pentru a constitui temeiul drepturilor sau obligațiilor în lipsa unor dispoziții echivalente sau complementare în cuprinsul directivei, nici pentru a deroga de la înseși dispozițiile actului în cauză sau pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens vădit contrar modului lor de redactare ( 15 ).

32.

În orice caz, trebuie arătat, pentru motive de exhaustivitate, că din niciunul dintre considerentele (2), (3) și (12) ale Directivei 2018/2001 nu reiese că acestea s‑ar putea opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în prezenta cauză. Astfel, din aceste considerente se poate deduce numai că promovarea utilizării energiei din surse regenerabile constituie un obiectiv al politicii energetice a Uniunii și că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a facilita investițiile în proiecte în domeniul energiei regenerabile ( 16 ).

33.

Rezultă că considerentele (2), (3) și (12) ale Directivei 2018/2001, vizate de a doua întrebare preliminară, nu se pot opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal.

34.

În ceea ce privește Directiva 2019/944, trebuie amintit, cu titlu preliminar, că articolul 5 din această directivă urmărește să garanteze o concurență efectivă în favoarea consumatorilor, asigurând în același timp protecția clienților casnici vulnerabili și afectați de sărăcie energetică.

35.

Mai precis, alineatul (1) al acestui articol prevede că furnizorii sunt liberi să stabilească prețul la care furnizează energia electrică clienților, iar statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura concurența efectivă între furnizori. Alineatul (3) al articolului menționat recunoaște însă că s‑ar putea dovedi necesar, în anumite împrejurări, să se deroge de la acest principiu general. Acest alineat prevede astfel că statele membre pot utiliza intervenții publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice către clienții casnici vulnerabili sau afectați de sărăcia energetică, cu respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (4) și (5) ale articolului 5. Acest alineat (4), vizat în mod specific de a doua întrebare preliminară, prevede o serie de criterii generale pe care trebuie să le îndeplinească intervențiile publice în stabilirea prețurilor de furnizare a energiei electrice ( 17 ).

36.

Cu toate acestea, trebuie să se constate că articolul 5 menționat privește intervențiile statelor membre pe piața cu amănuntul a energiei electrice și prețul de vânzare a energiei electrice către consumatorii finali de către furnizorii de energie electrică. În consecință, această dispoziție nu are nicio legătură cu o intervenție precum cea prevăzută de dispoziția în litigiu, care privește la rândul său stabilirea unui plafon pe veniturile obținute de producătorii de energie electrică pe piața angro, care este reglementată în mod specific de Regulamentul 2022/1854 ( 18 ).

37.

Pe de altă parte, trebuie arătat că, deși nu este exclus ca stabilirea unui asemenea plafon să aibă un efect indirect asupra prețurilor de vânzare către consumatorii finali, informațiile limitate furnizate în decizia de trimitere în această privință nu permit să se considere că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal ar trebui asimilată unei intervenții a statului în stabilirea prețului de furnizare a energiei electrice către clienți, care este, potrivit articolului 5 alineatul (4) din Directiva 2019/944, în principiu, interzisă ( 19 ).

38.

În plus, trebuie să se constate că Regulamentul 2022/1854 urmărește obiective de interes general care sunt analoge celor urmărite de articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2019/944 și, mai specific, celui al protecției consumatorilor, extinzând în special posibilitățile de intervenție de care dispun statele membre pentru a sprijini consumatorii care sunt afectați de criza energetică ( 20 ).

39.

În aceste condiții, considerăm că articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2019/944 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal.

40.

În ceea ce privește Regulamentul 2022/1854, trebuie precizat de la bun început că acest regulament constituie o intervenție de urgență pentru abordarea problemei creșterii prețurilor la energie, prin intermediul căreia legiuitorul Uniunii a dorit să creeze un cadru armonizat de redistribuire a veniturilor excedentare pentru a atenua preocupările referitoare la denaturările dintre producători care ar putea pune în pericol piața energiei ( 21 ).

41.

Astfel, în timp ce articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul 2022/1854 prevede că veniturile de pe piață ale producătorilor obținute din producerea de energie electrică din sursele menționate la articolul 7 alineatul (1) din acest regulament se plafonează la maximum 180 de euro/MWh de energie electrică produsă, articolul 8 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat permite statelor membre să mențină sau să introducă măsuri care limitează și mai mult aceste venituri.

42.

Este necesar să se constate, pe de altă parte, că, deși nicio dispoziție din Regulamentul 2022/1854 nu conține indicații precise cu privire la modul în care trebuie calculat plafonul stabilit în final de statele membre, în ipoteza în care un stat membru ar decide să opteze pentru stabilirea unui plafon inferior celui stabilit de acest regulament, plafonul respectiv ar trebui să respecte condițiile prevăzute la alineatul (2) al articolului 8 din regulamentul menționat. Astfel, numai în cazul în care se stabilește că plafonul definit de un stat membru este de natură să încalce criteriile stabilite în temeiul acestei dispoziții, plafonul respectiv ar putea fi considerat incompatibil cu dreptul Uniunii.

43.

Odată aduse aceste clarificări, trebuie să se observe că instanța de trimitere ridică în esență problema stabilirii nivelului de preț pe baza căruia se aplică plafonul pe venituri, această instanță considerând că dispoziția în litigiu nu este în măsură să protejeze și să încurajeze investițiile efectuate în sectorul energiei din surse regenerabile și că plafonarea veniturilor de pe piață nu este proporțională și rezonabilă ( 22 ).

44.

Trebuie să se observe, în primul rând, că, așa cum s‑a amintit la punctul 41 din prezentele concluzii, simplul fapt că cuantumul plafonului reținut de guvernul italian este mai mic decât cel stabilit la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul 2022/1854 nu ar fi în sine de natură să determine incompatibilitatea dispoziției în litigiu cu acest regulament. Reiese astfel din însuși modul de redactare a regulamentului menționat, mai precis din articolul 8 alineatul (1) din acesta că statele membre au, pe de o parte, posibilitatea de a adopta un plafon inferior plafonului maxim de 180 de euro/MWh prevăzut de legiuitorul Uniunii și că acestea dispun, pe de altă parte, de o anumită marjă de apreciere care să le permită să stabilească cuantumul acestui plafon ținând seama de caracteristicile proprii pieței lor naționale ( 23 ). Pe de altă parte, împrejurarea că acest plafon ar prezenta o diferență semnificativă în raport cu cuantumul fixat prin Regulamentul 2022/1854, după cum arată instanța de trimitere, nu poate fi suficientă în sine pentru a constata o incompatibilitate cu acest regulament ( 24 ).

45.

În ceea ce privește considerentele (27)-(29) și (39) ale Regulamentului 2022/1854, avute în vedere de instanța de trimitere în cea de a doua întrebare, nici acestea nu pot fi interpretate în sensul că impun statelor membre o metodologie precisă în ceea ce privește calculul plafonului. Astfel, deși aceste considerente pot oferi indicații utile pentru definirea modalităților de stabilire a plafonului în discuție, precum și a modului de evitare a unor eventuale efecte negative asupra investițiilor, ele nu pot fi totuși considerate ca stabilind norme obligatorii diferite sau care depășesc obligații ce revin statelor membre în temeiul dispozițiilor citate anterior ale acestui regulament ( 25 ).

46.

În ceea ce privește mai precis îndoielile exprimate de această instanță în legătură cu compatibilitatea metodologiei urmate de guvernul italian pentru a stabili cuantumul plafonului în raport cu considerentele (28) și (29) ale Regulamentului 2022/1854, trebuie arătat că aceste dispoziții urmăresc în principal să explice alegerea cuantumului plafonului de 180 de euro/MWh efectuată de legiuitorul Uniunii la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament, precum și să furnizeze indicații statelor membre în cadrul calculării plafonului național, fără a impune însă vreo modalitate concretă pentru a institui un astfel de plafon ( 26 ), singura obligație în această privință fiind respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (2) al articolului 8 din regulamentul menționat ( 27 ).

47.

În ceea ce privește, în al doilea rând, criteriile, altele decât cele referitoare la cuantumul stricto sensu al plafonului și la modalitățile de calcul al acestuia, care trebuie să fie luate în considerare de statele membre la stabilirea acestui plafon, este util de amintit că articolul 8 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul 2022/1854 impune statelor membre să se asigure că acest plafon este stabilit la un nivel care nu pune în pericol semnalele de investiții și care asigură acoperirea costurilor de investiții și de exploatare, permițând în același timp investitorilor să obțină o marjă rezonabilă în raport cu prețul la care s‑ar fi putut aștepta.

48.

Trebuie subliniat în această privință că examinarea compatibilității nivelului plafonului ales de guvernul italian în raport cu parametrii citați anterior se întemeiază pe o apreciere factuală care ține seama de caracteristicile proprii pieței naționale, pentru care numai instanța națională este, în definitiv, competentă, ea dispunând de altfel de datele de fapt necesare în acest sens ( 28 ). Totuși, deși este de competența instanței de trimitere să aprecieze eventualul impact negativ pe care dispoziția în litigiu l‑ar putea avea asupra investițiilor și în special aspectul dacă prețul de referință a fost stabilit la un nivel care depășea aceste așteptări și limitele a ceea ce putea fi considerat necesar și proporțional, Curtea îi poate furniza indicații în această privință. Astfel, următoarele criterii sunt, în opinia noastră, relevante în cadrul analizei pe care instanța de trimitere va trebui să o efectueze.

49.

Este necesar să se amintească, primo, că, în calitate de intervenție de urgență legată de conjunctura specială a pieței intervenită în urma războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, domeniul de aplicare temporară al dispoziției în litigiu se limitează la o perioadă scurtă ( 29 ). Trebuie arătat în această privință că măsurile prevăzute de Regulamentul 2022/1854 nu sunt ca atare intervenții permanente pe piață, ci constituie intervenții punctuale destinate să facă față unor împrejurări excepționale.

50.

Or, durata unei măsuri, precum și caracterul său extraordinar sunt criterii care trebuie luate în considerare la examinarea necesității și a proporționalității unei anumite măsuri pentru a evalua amploarea efectelor sale ( 30 ), în special atunci când este vorba, precum în speță, despre examinarea efectelor asupra investițiilor existente în domeniul energiei din surse regenerabile, care sunt, prin însăși natura lor, investiții pe termen lung. Pe de altă parte, acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când examinarea privește impactul dispoziției în litigiu asupra investițiilor viitoare, care, ținând seama de caracterul temporar limitat al plafonului în discuție, nu vor fi supuse, după toate probabilitățile, acestui plafon întrucât ciclul de producție al majorității instalațiilor respective începe abia după expirarea schemei în cauză ( 31 ).

51.

Trebuie arătat, secundo, că din însuși modul de redactare a Regulamentului 2022/1854 reiese că plafonul pe veniturile de pe piață trebuie stabilit astfel încât să acopere veniturile excedentare, ținând seama de cele la care nu se puteau aștepta investitorii la momentul deciziei de investiție. Cu toate acestea, prin definiție, asemenea profituri excepționale nu ar putea corespunde veniturilor la care societățile în cauză s‑ar fi putut aștepta în cazul în care împrejurările imprevizibile de pe piețele energiei nu ar fi avut loc ( 32 ).

52.

Trebuie să se precizeze în această privință că principiul protecției încrederii legitime, invocat de Secab, nu poate fi interpretat în sensul că un operator economic s‑ar putea prevala de acesta împotriva oricărei intervenții din partea autorităților publice prin care se urmărește remedierea unei disfuncționalități a pieței, în special atunci când această intervenție ia forma unei intervenții de urgență ca urmare a unui eveniment fără precedent și, așadar, imprevizibil. Reiese astfel dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că posibilitatea de a se prevala de acest principiu este deschisă oricărui operator economic pe care o autoritate națională l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate ( 33 ). Totuși, atunci când un operator economic prudent și avizat are posibilitatea să prevadă adoptarea unei măsuri de natură să îi afecteze interesele, el nu poate invoca un astfel de principiu dacă măsura respectivă este adoptată. Din această jurisprudență reiese că nu este justificat ca operatorii economici să aibă încredere legitimă în menținerea unei situații existente, care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a autorităților naționale.

53.

Or, în speță, autoritățile naționale nu se puteau aștepta ca societățile în cauză să obțină astfel de venituri excepționale, dat fiind că aceste autorități au intervenit imediat pentru a lua măsuri de urgență care să abordeze problema creșterii imprevizibile a prețului la gaze. Într‑adevăr, un operator economic prudent și avizat ar trebui să se aștepte la o astfel de intervenție, având în vedere situația extraordinară și impactul semnificativ al acesteia nu numai asupra pieței energiei, ci și asupra economiei în general. La fel, cu atât mai puțin ar putea exista o așteptare bazată pe realizarea de profituri care rezultă dintr‑o situație extraordinară, la care un astfel de operator nu se putea aștepta la momentul la care a fost adoptată decizia de a investi ( 34 ).

54.

Trebuie observat în această privință că utilizarea de către guvernul italian a unui criteriu obiectiv întemeiat pe condițiile care prevalau pe piață înainte de criza energetică, cum ar fi media aritmetică a prețurilor din deceniul care precedă criza energetică, pentru a stabili plafonul este, în opinia noastră, de natură să îndeplinească cerințele Regulamentului 2022/1854 în ceea ce privește așteptările investitorilor la momentul investiției lor, permițând să se garanteze că plafonul în discuție este stabilit la un nivel de preț pe care investitorii îl puteau preconiza în mod rezonabil ( 35 ).

55.

Trebuie subliniat, tertio, că din însuși textul Regulamentului 2022/1854 reiese că, printre elementele care trebuie luate în considerare pentru a evalua efectele asupra investițiilor ale dispoziției în litigiu, figurează structura costurilor instalațiilor în cauză și, mai ales, costul egalizat al producerii de energie (levelised cost of energy) ( 36 ) pentru tehnologia în cauză ( 37 ). Or, se pare că instalațiile energetice care sunt alimentate din surse regenerabile și care sunt vizate de dispoziția în litigiu sunt caracterizate printr‑o predominanță de costuri fixe, costurile variabile fiind mult mai scăzute. Pe de altă parte, astfel cum a arătat de asemenea instanța de trimitere, aceste instalații suportă costuri care sunt independente de evoluția prețurilor la gazele naturale, din moment ce nu le utilizează ca materie primă pentru producerea de energie. Sub rezerva verificărilor pe care trebuie să le efectueze instanța de trimitere, s‑ar părea că structura costurilor producătorilor de energii regenerabile precum Secab a rămas în mare parte neschimbată, în pofida creșterii imprevizibile a prețului la combustibili fosili, în special la gaze, această creștere neavând niciun impact asupra costurilor de producere a energiei ale acestor operatori ( 38 ).

56.

Trebuie observat, quarto, că mecanismul de plafonare prevăzut de dispoziția în litigiu ar fi în realitate „bidirecțional”, din moment ce ar permite, pe de o parte, nu numai plafonarea veniturilor în caz de creștere excesivă a prețurilor de piață, ci ar crea și o obligație legală de a despăgubi producătorii în cauză în ipoteza diminuării excesive a prețurilor de piață și în special atunci când prețurile angro scad sub prețul mediu indicat ( 39 ). Or, dacă acest preț (de referință) se stabilește la un nivel care permite societăților în cauză să își acopere costurile și să obțină o „marjă rezonabilă” în raport cu prețul la care s‑ar fi putut aștepta investitorii, element a cărui verificare revine instanței de trimitere, un asemenea mecanism este de natură să protejeze investițiile în energiile din surse regenerabile.

57.

Subliniem, în al treilea și ultimul rând, că măsurile introduse prin Regulamentul 2022/1854 urmăresc nu numai să mențină structura și funcționarea piețelor energiei din Uniune, ci și, într‑un mod mai general, să atenueze efectele negative pe care criza energetică le‑a generat asupra economiei statelor membre și a cetățenilor europeni. În ceea ce privește mai precis protecția consumatorilor, trebuie arătat că articolul 10 din Regulamentul 2022/1854 prevede în mod expres că veniturile excedentare rezultate din aplicarea plafonului pot fi utilizate pentru a finanța măsurile de sprijinire a clienților finali în vederea atenuării impactului prețurilor ridicate la energie electrică asupra acestor clienți ( 40 ).

58.

Deși aspectul referitor la protecția consumatorilor nu a fost menționat de instanța de trimitere, este important să se sublinieze că, în calitate de intervenție de urgență destinată să asigure protecția interesului public, Regulamentul 2022/1854 efectuează o evaluare comparativă între, pe de o parte, interesele producătorilor de energie, inclusiv protecția investițiilor acestora în energie regenerabilă, și, pe de altă parte, cele ale consumatorilor. În consecință, mecanismul de prelevare și de redistribuire a veniturilor excedentare se justifică prin nevoia de a realiza un echilibru între acești producători, și în special cei care au beneficiat în mod neașteptat de creșterea imprevizibilă a prețurilor la energie, și consumatorii de energie electrică, care au fost afectați în mod deosebit de creșterea prețurilor la energie electrică în urma crizei energetice ( 41 ).

59.

Având în vedere tot ceea ce precedă, propunem să se răspundă la a doua întrebare preliminară, astfel cum a fost reformulată, în sensul că articolul 5 alineatul (4) din Directiva 2019/944, considerentele (2), (3) și (12) ale Directivei 2018/2001, precum și considerentele (27), (28), (29) și (39) și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul 2022/1854 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede ca plafonul pe veniturile de pe piață să fie stabilit pe baza mediei aritmetice a prețurilor constatate în zona de piață corespunzătoare în ultimul deceniu, reevaluate în funcție de inflație, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul 2022/1854.

60.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la a doua întrebare preliminară adresată de Tribunale Amministrativo Regionale per la Lombardia (Tribunalul Administrativ Regional din Lombardia, Italia) după cum urmează:

Articolul 5 alineatul (4) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE, considerentele (2), (3) și (12) ale Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, precum și considerentele (27), (28), (29), (39) și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului din 6 octombrie 2022 privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie

trebuie interpretate în sensul că:

nu se opun unei reglementări naționale care prevede ca plafonul pe veniturile de pe piață să fie stabilit pe baza mediei aritmetice a prețurilor constatate în zona de piață corespunzătoare în ultimul deceniu, reevaluate în funcție de inflație, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul 2022/1854.