–

pentru „Elektrorazpredelitelni mrezhi Zapad” EAD, de V. Bozhilov, A. Ganev și A. Krastev, advokati;

–

pentru Comisia Europeană, de O. Beynet, D. Drambozova și I. Rubene, precum și T. Scharf, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 18 alineatele (1), (7) și (8) din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO 2019, L 158, p. 54), a articolului 10 alineatul (4), a articolului 46 alineatul (2) litera (d) și a articolului 59 alineatul (1) litera (a) din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO 2019, L 158, p. 125), precum și a articolului 27 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2011, L 304, p. 64).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între YL, în calitate de client casnic, pe de o parte, și „Elektrorazpredelitelni mrezhi Zapad” EAD (denumită în continuare „ERM Zapad”), pe de altă parte, în legătură cu contestarea unei facturi al cărei cuantum a fost calculat pe baza unui consum estimat de energie electrică, ca urmare a unei defectări a contorului.

3

Considerentele (11) și (25) ale Directivei 2011/83 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 3 alineatul (1) din această directivă prevede:

„Prezenta directivă se aplică, conform condițiilor și în limitele stabilite în dispozițiile sale, oricărui contract încheiat între un comerciant și un consumator. Ea se aplică și contractelor de furnizare a apei, gazelor, energiei electrice sau încălzirii centralizate, inclusiv de către furnizorii publici, în măsura în care aceste utilități sunt furnizate pe bază contractuală.”

5

Articolul 27 din directiva menționată prevede:

„Consumatorul este scutit de obligația de plată în caz de furnizare nesolicitată de bunuri, apă, gaz, electricitate, încălzire centralizată sau conținut digital sau în caz de prestare nesolicitată de servicii, interzise prin articolul 5 alineatul (5) și prin anexa I punctul 29 la [Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului («Directiva privind practicile comerciale neloiale») (JO 2005, L 149, p. 22)]. În asemenea cazuri, absența unui răspuns din partea consumatorului în urma unei astfel de furnizări sau prestări nesolicitate nu reprezintă un consimțământ.”

6

Articolul 18 din Regulamentul 2019/943 prevede:

„(1)   Tarifele aplicate de operatorii de rețea pentru accesul la rețele, inclusiv tarifele pentru racordarea la rețele, tarifele pentru utilizarea rețelelor și, acolo unde este cazul, tarifele pentru întăririle corelate ale rețelei, reflectă costurile, sunt transparente, iau în considerare necesitatea de a garanta siguranța rețelei și flexibilitatea și reflectă costurile reale suportate, în măsura în care acestea corespund costurilor unui operator de rețea eficient și comparabil din punct de vedere structural și se aplică în mod nediscriminatoriu. Tarifele respective nu includ costurile necorelate care sprijină obiective de politică necorelate.

Fără a aduce atingere articolului 15 alineatele (1) și (6) din [Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO 2012, L 315, p. 1)] și criteriilor din anexa XI la directiva menționată, metoda utilizată pentru calculul tarifelor de rețea sprijină în mod neutru eficiența generală a sistemului pe termen lung prin semnale de preț pentru clienți și producători și în special se aplică într-un mod care nu discriminează nici pozitiv, nici negativ între producerea conectată la nivelul de distribuție și producerea conectată la nivelul de transport. Tarifele de rețea nu discriminează nici pozitiv, nici negativ împotriva stocării energiei sau împotriva agregării și nu descurajează producția proprie, autoconsumul sau participarea la consumul dispecerizabil. Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, tarifele respective nu se calculează în funcție de distanță.

[…]

(7)   Tarifele de distribuție reflectă costurile, ținând seama de utilizarea rețelei de distribuție de către utilizatorii sistemului, inclusiv clienții activi. Tarifele de distribuție pot cuprinde elemente legate de capacitatea de racordare la rețea și pot fi diferențiate în funcție de profilurile de consum sau de producere ale utilizatorilor sistemului. În cazul în care statele membre au pus în aplicare introducerea sistemelor de contorizare inteligentă, autoritățile de reglementare iau în considerare tarife de rețea diferențiate pe paliere orare, atunci când stabilesc sau aprobă tarifele de transport și tarifele de distribuție sau metodologiile în conformitate cu articolul 59 din [Directiva 2019/944] și, după caz, pot fi introduse tarife de rețea diferențiate pe paliere orare pentru a reflecta utilizarea rețelei, într-un mod transparent, eficient din punctul de vedere al costurilor și previzibil pentru clientul final.

(8)   Metodologiile de stabilire a tarifelor de distribuție stimulează operatorii de distribuție să‑și exploateze și să‑și dezvolte rețelele în cel mai eficient mod din punctul de vedere al costurilor, inclusiv prin achiziționarea de servicii. În acest scop, autoritățile de reglementare recunosc costurile relevante drept eligibile și includ aceste costuri în tarifele de distribuție și pot introduce obiective de performanță pentru a stimula operatorii de distribuție să sporească gradul de eficiență în rețelele lor, inclusiv prin eficiență energetică, flexibilitate și dezvoltarea rețelelor inteligente și a sistemelor de contorizare inteligentă.”

7

Considerentul (83) al Directivei 2019/944 enunță:

„Autoritățile de reglementare ar trebui să se asigure că operatorii de transport și de sistem și operatorii de distribuție iau măsurile adecvate pentru ca rețeaua lor să fie mai rezilientă și mai flexibilă. În acest scop, ar trebui să monitorizeze performanța operatorilor respectivi pe baza unor indicatori precum capacitatea operatorilor de transport și de sistem și a operatorilor de distribuție de a exploata linii prin tehnica «dynamic line rating» (determinarea în tip real a puterii maxime care poate circula pe o linie pentru a nu depăși limita termică), dezvoltarea monitorizării la distanță și a controlului în timp real al stațiilor electrice, reducerea pierderilor în rețea și frecvența și durata întreruperilor curentului electric.”

8

Articolul 10 alineatul (4) din această directivă dispune:

„Clienților finali li se notifică în mod corespunzător orice intenție de modificare a condițiilor contractuale și aceștia sunt informați, în momentul notificării, cu privire la dreptul de a rezilia contractul. Furnizorii notifică clienților lor, într‑un mod transparent și ușor de înțeles, orice ajustare a prețului de furnizare, precum și motivele și condițiile prealabile ale ajustării și sfera de aplicare a acesteia, în mod direct și în timp util, cu cel puțin două săptămâni și, în ceea ce îi privește pe clienții casnici, cu cel puțin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării. Statele membre garantează clienților finali dreptul de a rezilia contractele în cazul în care nu acceptă noile condiții contractuale sau ajustări ale prețului de furnizare notificate de către furnizor.”

9

Articolul 46 alineatul (2) din directiva menționată prevede:

„Activitatea de transport al energiei electrice include cel puțin următoarele activități, pe lângă cele enumerate la articolul 40:

[…]

[…]”

10

Articolul 59 alineatul (1) din aceeași directivă are următorul cuprins:

„Autoritățile de reglementare au următoarele atribuții:

[…]”

11

Articolul 50 din Pravila za izmervane na kolichestvoto elektricheska energia (Regulile de măsurare a cantității de energie electrică, denumite în continuare „PIKEE”), adoptate de Komisia za energiyno i vodno regulirane (Comisia de reglementare în domeniul energiei și al apei, Bulgaria), care este autoritatea de reglementare bulgară în sensul Directivei 2019/944, prevede:

„(1)   În cazul în care se constată, cu ocazia verificării metrologice, că aparatul de măsurare comercială nu efectuează măsurătorile sau le efectuează cu o eroare care depășește ceea ce este admisibil, operatorul de distribuție electrică în cauză calculează cantitatea de energie electrică la data constatării absenței măsurătorii sau a măsurătorii inexacte ori imprecise și se raportează la ultima verificare efectuată, fără ca această perioadă să poată depăși trei luni, înțelegându‑se că:

[…]”

12

Articolul 52 din PIKEE prevede:

„(1)   În cazul unei defecțiuni tehnice a aparatelor de măsurare comercială care face imposibilă înregistrarea cantităților de energie electrică utilizată care trec prin instalația de măsurare și în absența constatării unei intervenții externe în timpul verificării sau al înregistrării, cantitatea de energie electrică care a trecut de instalație se calculează în următoarea ordine de prioritate:

[…]

[…]”

13

YL este proprietarul unei locuințe racordate la rețeaua de distribuție a energiei electrice și echipate cu un contor. Accesul la acest contor, plasat într‑o cutie metalică instalată în stradă, este limitat la angajații ERM Zapad.

14

Din decizia de trimitere reiese că, la 10 aprilie 2023, cu ocazia unei inspecții la fața locului efectuate de ERM Zapad, s‑a constatat că nu funcționa contorul, deși nu prezenta niciun defect vizibil, nici în ceea ce privește aspectul său exterior, nici în ceea ce privește conținutul său. Acest contor a fost dezinstalat și trimis pentru control la Bulgarski institut po metrologia (Institutul bulgar de metrologie, Bulgaria), care a concluzionat că nu îndeplinea cerințele metrologice și tehnice standardizate și că, prin urmare, consumul de energie electrică al lui YL nu a putut fi corect înregistrat. S‑a stabilit de asemenea că ultima inspecție a contorului, înainte de cea din 10 aprilie 2023, a fost efectuată la 14 martie 2018.

15

În decizia de trimitere se arată de asemenea, pe de o parte, că, în lipsa unei înregistrări corecte a consumului real de energie electrică, ERM Zapad a emis o factură în cuantum de 2058,26 leva bulgare (BGN) (aproximativ 1000 de euro), reprezentând un consum estimat de 3168 de kilowatt/oră (kWh) de energie electrică pentru perioada cuprinsă între 11 ianuarie 2023 și 10 aprilie 2023 (denumită în continuare „factura în litigiu”) în conformitate cu PIKEE. Pe de altă parte, suma datorată pentru acest consum a fost calculată pe baza tarifului de zi al energiei electrice în vigoare pentru perioada în cauză, care este mai ridicat decât tariful de noapte.

16

YL a sesizat Sofiyski rayonen sad (Tribunalul de Raion din Sofia, Bulgaria), care este instanța de trimitere, cu o acțiune având ca obiect contestarea facturii în litigiu, susținând că îi era imposibil să știe că nu funcționa contorul, dat fiind că nu avea acces la acesta. În plus, el contestă perioada pentru care a fost calculat consumul estimat de energie electrică.

17

Instanța de trimitere explică faptul că PIKEE reglementează procedura și metodele de calcul al cantității de energie electrică ce poate fi imputată consumatorului în ipoteza în care consumul de energie electrică nu a fost corect măsurat.

18

Potrivit acestei instanțe, mai întâi, atunci când contorul nu funcționează corect și în absența unei intervenții externe a consumatorului, acest calcul este efectuat în temeiul printre altele al articolului 52 din PIKEE, care permite furnizorului să rețină un consum estimat de energie electrică. În continuare, în cazul unei defecțiuni a comutatorului de tarif, cu alte cuvinte a ceasului care stabilește un regim de zi și un regim de noapte, calculul menționat se efectuează în temeiul dispozițiilor relevante ale PIKEE. Întemeindu‑se pe noțiunea de îmbogățire fără justă cauză, PIKEE reflectă o prezumție potrivit căreia consumatorul a utilizat o cantitate determinată de energie într‑o anumită perioadă, care depinde de momentul constatării de către furnizor sau de către operatorul de rețea a defecțiunii tehnice a contorului, la un tarif determinat, pe timp de noapte sau pe zi. În sfârșit, dispozițiile menționate se referă, așadar, la energia electrică consumată, dar nemăsurată, care este considerată o pierdere pentru operatorul de transport și de sistem al cărei cost trebuie să fie asumat de consumator.

19

Instanța de trimitere arată, în primul rând, că considerentul (83) al Directivei 2019/944 introduce principiul reducerii pierderilor în rețeaua de transport de energie electrică, care ține de principiul general al eficienței energetice, al citirii reale la distanță și al controlului rețelei de către operatorii de transport și de sistem de energie electrică.

20

În acest context, ea subliniază că articolul 46 alineatul (2) litera (d) din această directivă prevede că activitatea de transport al energiei electrice include tarifele pentru pierderi și că, în conformitate cu articolul 18 alineatul (8) din Regulamentul 2019/943, autoritatea de reglementare a statului membru recunoaște costurile de exploatare și de dezvoltare a sistemului drept eligibile și le include în tarifele de distribuție pentru a stimula operatorii de rețea să sporească gradul de eficiență în rețelele lor și să limiteze pierderile în scopul eficienței energetice.

21

În această privință, instanța de trimitere ridică problema semnificației expresiei „tarif[e] pentru pierderi” în sensul articolului 46 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2019/944 și al articolului 18 alineatul (8) din Regulamentul 2019/943. Ea solicită să se stabilească dacă această expresie cuprinde facturarea energiei electrice consumate, dar care nu a fost corect înregistrată ca urmare a defectării contorului, imputabilă sau nu unor acte ale consumatorului, în condițiile în care furnizorul sau operatorul de rețea nu a remediat această defecțiune în timp util.

22

Această instanță subliniază de asemenea că Regulamentul 2019/943 introduce principiul potrivit căruia, în vederea garantării proporționalității, costurile trebuie să fie incluse în tarife, ceea ce ar putea conduce în practică la o atenuare a obligației acestor operatori de a spori gradul de eficiență în rețelele lor prin reducerea costurilor lor, astfel cum ar demonstra împrejurările din litigiul principal.

23

În speță, instanța menționată arată că între anul 2018 și anul 2023 contorul în cauză nu a făcut obiectul niciunei verificări și că în urma verificării prin care s‑a constatat defecțiunea, la 12 aprilie 2023, ERM Zapad a emis o factură care viza acoperirea costurilor sale pentru energia furnizată, dar neînregistrată. Aceeași instanță ridică problema dacă aceste pierderi pot fi puse în sarcina consumatorului atunci când furnizorul, operatorul rețelei de transport și de sistem sau operatorul de distribuție nu a remediat în timp util problema cauzată de defectarea contorului.

24

În al doilea rând, instanța de trimitere amintește că articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2019/944 abilitează autoritatea de reglementare să stabilească sau să aprobe tarifele de transport și de distribuție sau metodologiile pentru acestea sau ambele.

25

Instanța de trimitere ridică problema dacă această dispoziție autorizează o reglementare națională să includă costurile operatorului de rețea în aceste tarife atunci când acestea corespund unei energii furnizate și consumate, dar care nu este înregistrată sau este înregistrată în mod imprecis din cauza unei defectări a contorului, având în vedere principiul potrivit căruia tarifele menționate sau metodologiile pentru acestea sunt stabilite în conformitate cu criterii transparente.

26

În al treilea rând, instanța de trimitere arată că articolul 18 din Regulamentul 2019/943, la alineatul (1) și, respectiv, la alineatul (7), pune în sarcina consumatorului obligația de a plăti operatorului de transport și de sistem tarife care reflectă costurile acestei rețele și, respectiv, impune ca costurile să țină seama de utilizarea rețelei de distribuție.

27

Or, această instanță ridică problema modului în care costurile astfel vizate trebuie să țină seama de utilizarea rețelei de distribuție și dacă, în această privință, este admisibilă o situație estimativă a costurilor.

28

În al patrulea rând, instanța de trimitere, amintind că este cert că părțile din litigiul principal se află într‑un raport contractual pentru furnizarea de energie electrică în legătură cu spațiul în cauză și considerând că, în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2011/83, aceasta este aplicabilă contractelor de furnizare a energiei electrice, ridică problema dacă articolul 27 din această directivă scutește consumatorul de obligația de a plăti furnizorului de energie electrică orice sumă care depășește cantitățile de energie electrică consumate în mod real în caz de defectare a aparatului de măsurare.

29

În al cincilea rând, instanța de trimitere subliniază că articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2019/944 impune furnizorului să notifice clienților săi finali orice ajustare a prețului de furnizare. Ea ridică problema dacă această dispoziție autorizează o reglementare națională să abiliteze furnizorul sau operatorul de rețea să efectueze, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, un nou calcul al prețului și al cantității de energie electrică.

30

În aceste condiții, Sofiyski rayonen sad (Tribunalul de Raion din Sofia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

31

Mai întâi, ERM Zapad, pe de o parte, arată că instanța de trimitere a adoptat ordonanța conținând cererea de decizie preliminară fără să fi respectat în prealabil principiul contradictorialității, cu încălcarea dreptului național. Pe de altă parte, ea repune în discuție anumite constatări de fapt ale acestei instanțe a căror inexactitate are în esență drept consecință faptul că această cerere nu are nicio legătură cu raporturile juridice dintre părțile din litigiul principal. În special, contrar a ceea ce ar reieși din această ordonanță, ERM Zapad ar avea numai calitatea de operator de distribuție. Nu ar exista niciun raport contractual între ea și YL având ca obiect furnizarea de energie electrică și, de altfel, existența unui asemenea raport nu ar fi invocată.

32

În continuare, potrivit ERM Zapad, nu există nicio legătură între obiectul litigiului principal și dreptul Uniunii. Astfel, în ceea ce privește, pe de o parte, prima, a doua, a treia și a cincea întrebare, având ca obiect interpretarea Regulamentului 2019/943 și a Directivei 2019/944, împrejurările din cauza principală nu ar intra în domeniul de aplicare al acestor acte. În ceea ce privește, pe de altă parte, a patra întrebare, referitoare la interpretarea Directivei 2011/83, ERM Zapad consideră că, în conformitate cu considerentele (11) și (25) ale acesteia, activitatea de distribuție de energie electrică, spre deosebire de furnizarea de energie electrică, nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

33

În plus, întrebările adresate nu ar fi pertinente pentru soluționarea litigiului principal. Astfel, întrucât verificările efectuate au arătat că elementele de securitate ale contorului fuseseră deteriorate, aceste întrebări ar fi inadmisibile în măsura în care vizează ipoteza unei defectări a acestui echipament neimputabilă unei intervenții externe. Independent chiar de existența sau nu a unei asemenea intervenții, răspunsurile la întrebările menționate nu ar fi relevante pentru soluționarea singurei probleme pe care ar ridica‑o litigiul principal, referitoare la justificarea creanței în cauză și a cuantumului acesteia. Această creanță ar avea la origine faptul că YL a consumat energie electrică fără a o plăti într‑o cantitate care nu a putut fi măsurată, ceea ce ar fi cauzat un prejudiciu ERM Zapad. Aspectele dacă acest cuantum ar constitui o pierdere pentru sistem sau dacă această pierdere ar putea fi inclusă în tarifele de distribuție ar putea fi relevante în ipoteza unei proceduri în care ERM Zapad ar solicita suma în cauză de la toți consumatorii în cadrul repartizării sarcinii financiare ca urmare a necesității unei despăgubiri colective din partea tuturor acestora, iar nu din partea unui singur client care a utilizat energie electrică în cantități care nu pot fi măsurate.

34

În sfârșit, interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii vizate în cererea de decizie preliminară nu ar suscita nicio îndoială, ținând seama în special de jurisprudența Curții referitoare la legislația Uniunii anterioară Directivei 2019/944 și Regulamentului 2019/943.

35

Comisia Europeană arată că din decizia de trimitere reiese că nu a existat o intervenție externă asupra contorului și că, prin urmare, în măsura în care cele cinci întrebări preliminare vizează ipoteza unei defectări a acestui echipament imputabilă unei intervenții externe, aceste întrebări sunt ipotetice și, prin urmare, inadmisibile.

36

Pentru a verifica admisibilitatea prezentei cereri de decizie preliminară, trebuie amintit, în primul rând, pe de o parte, că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei proceduri preliminare, nu este de competența Curții, având în vedere repartizarea funcțiilor între aceasta și instanțele naționale, să verifice dacă decizia de trimitere a fost luată în conformitate cu normele naționale de organizare judecătorească și de procedură judiciară. În plus, Curtea trebuie să rămână fidelă acestei decizii atât timp cât ea nu a fost revocată în cadrul căilor de atac eventual prevăzute de dreptul intern (Hotărârea din 21 decembrie 2023, Royal Antwerp Football Club, C‑680/21, EU:C:2023:1010, punctul 28 și jurisprudența citată).

37

Astfel, nu revine Curții sarcina de a lua poziție în speță cu privire la eventuala încălcare, prin decizia de trimitere, a normelor de procedură naționale.

38

Pe de altă parte, trebuie amintit de asemenea că, potrivit unei jurisprudențe constante, instanța națională este singura competentă să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul principal. În acest cadru, Curtea este abilitată să se pronunțe numai asupra interpretării sau a validității unui text al Uniunii în raport cu situația de fapt și de drept astfel cum este descrisă de instanța de trimitere, pentru a furniza acesteia din urmă elementele utile soluționării litigiului cu care este sesizată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 martie 1978, Oehlschläger, 104/77, EU:C:1978:69, punctul 4, și Hotărârea din 24 octombrie 2019, État belge, C‑35/19, EU:C:2019:894, punctul 28). În consecință, chiar și atunci când elemente de fapt cuprinse în decizia de trimitere sunt contestate de o parte din litigiul principal, trebuie să se răspundă la întrebările adresate pe baza elementelor indicate de instanța de trimitere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 martie 2025, Sumitomo Chemical Agro Europe, C‑809/23, EU:C:2025:195, punctele 42 și 43).

39

Astfel, nu revine Curții sarcina de a lua poziție cu privire la constatările de fapt cuprinse în decizia de trimitere, a căror exactitate este repusă în discuție de ERM Zapad.

40

În al doilea rând, în ceea ce privește pertinența întrebărilor adresate pentru soluționarea litigiului, trebuie amintit, pe de o parte, că, potrivit unei jurisprudențe constante, numai instanța națională sesizată cu soluționarea litigiului principal, care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată, are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile acestui litigiu, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. Rezultă că întrebările adresate de instanțele naționale beneficiază de o prezumție de pertinență, iar Curtea poate refuza să se pronunțe asupra întrebărilor respective numai dacă este evident că interpretarea solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, dacă problema este de natură ipotetică sau dacă Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările menționate (Hotărârea din 21 decembrie 2023, Royal Antwerp Football Club, C‑680/21, EU:C:2023:1010, punctul 35 și jurisprudența citată).

41

În speță, deși părțile din litigiul principal nu sunt de acord cu privire la natura și la obiectul litigiului principal, niciuna dintre aceste părți nu repune în discuție caracterul real al acestuia, care, de altfel, rezultă în mod clar din afirmațiile instanței de trimitere rezumate la punctele 13-18 din prezenta hotărâre. În plus, aceleași afirmații arată că întrebările adresate Curții privind interpretarea dreptului Uniunii nu sunt în mod vădit și complet lipsite de legătură cu realitatea și cu obiectul litigiului principal, așa cum reiese din decizia de trimitere.

42

Cu toate acestea, trebuie subliniat că instanța de trimitere adresează cele cinci întrebări preliminare în legătură cu două situații de fapt alternative, și anume ipoteza în care defectarea contorului în cauză este imputabilă unei intervenții externe și cea în care această defecțiune nu este imputabilă unei intervenții externe.

43

Or, în decizia de trimitere se arată în mod univoc că defecțiunea respectivă nu era imputabilă unei intervenții externe.

44

În consecință, în măsura în care întrebările privesc o ipoteză care nu corespunde situației de fapt în discuție în litigiul principal astfel cum este descrisă în decizia de trimitere, și anume ipoteza că defectarea contorului este imputabilă unei intervenții externe, aceste întrebări sunt ipotetice și, prin urmare, inadmisibile.

45

Pe de altă parte, ERM Zapad pare să deducă inadmisibilitatea întrebărilor preliminare din faptul că situația în discuție în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare nici al Regulamentului 2019/943, nici al Directivei 2019/944 și nici al Directivei 2011/83.

46

Or, este suficient să se arate că, în cazul în care, precum în speță, nu rezultă în mod vădit că interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, obiecția întemeiată pe inaplicabilitatea acestei dispoziții în cauza principală nu are legătură cu admisibilitatea cererii de decizie preliminară, ci ține de fondul întrebărilor (Hotărârea din 28 octombrie 2021, Komisia za protivodeystvie na koruptsiyata i za otnemane na nezakonno pridobitoto imushtestvo, C‑319/19, EU:C:2021:883, punctul 25, precum și, în acest sens, Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin, C‑107/23 PPU, EU:C:2023:606, punctul 66 și jurisprudența citată).

47

În al treilea rând, în ceea ce privește pretinsa lipsă a oricărei îndoieli cu privire la interpretarea solicitată a dreptului Uniunii ca urmare în special a existenței unei jurisprudențe a Curții în materie, este suficient să se amintească faptul că, chiar și în prezența unei jurisprudențe care soluționează problema de drept în cauză, instanțele naționale își păstrează libertatea cea mai largă să sesizeze Curtea în cazul în care consideră oportun, fără ca împrejurarea că dispozițiile a căror interpretare se solicită au fost deja interpretate de Curte să aibă drept consecință împiedicarea Curții să se pronunțe din nou (Hotărârea din 6 octombrie 2021, Consorzio Italian Management și Catania Multiservizi, C‑561/19, EU:C:2021:799, punctul 37, precum și jurisprudența citată).

48

Ținând seama de considerațiile care precedă, întrebările preliminare sunt inadmisibile în măsura în care se referă la situația în care defectarea contorului în cauză este imputabilă unei intervenții externe.

49

Prin intermediul întrebărilor preliminare formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 18 alineatele (1), (7) și (8) din Regulamentul 2019/943, articolul 10 alineatul (4), articolul 46 alineatul (2) litera (d) și articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2019/944, precum și articolul 27 din Directiva 2011/83 trebuie interpretate în sensul că, atunci când, din cauza defectării unui contor, cantitatea de energie electrică consumată de un client casnic nu a putut fi corect măsurată, poate fi facturat acestui client un cuantum calculat pe baza unui consum estimat de energie electrică.

50

Pentru a răspunde la aceste întrebări, este necesar să se verifice, cu titlu introductiv, dacă domeniul de aplicare al acestui regulament și al acestor directive include consecințele juridice ale unei asemenea defecțiuni.

51

În această privință, trebuie arătat, în primul rând, că, în ceea ce privește articolul 18 alineatele (1), (7) și (8) din Regulamentul 2019/943, care face obiectul primei și al celei de a treia întrebări, acesta prevede în esență că tarifele aplicate de operatorii de rețea pentru accesul la rețele, precum și tarifele de distribuție trebuie să reflecte costurile, să fie transparente și să ia în considerare necesitatea de a garanta siguranța și flexibilitatea rețelelor. În plus, tarifele de distribuție includ costurile suportate de operatorii de distribuție pentru exploatarea și dezvoltarea rețelelor lor în cel mai eficient mod.

52

Or, niciun element din aceste dispoziții nu permite să se considere că ele vizează consecințele juridice ale defectării unui contor.

53

În al doilea rând, în ceea ce privește Directiva 2019/944, trebuie subliniat, primo, că articolul 10 alineatul (4) din aceasta, care face obiectul celei de a cincea întrebări, se limitează să prevadă dreptul clienților finali de a fi informați de furnizor cu privire la orice intenție de modificare a condițiilor contractuale și, în timp util, cu privire la orice ajustare a prețului de furnizare.

54

Or, pe de o parte, litigiul principal, în mod vădit, nu privește modificări contractuale și în special o ajustare a prețurilor, cu atât mai mult cu cât regulile aplicate de ERM Zapad sunt stabilite prin PIKEE.

55

Pe de altă parte, dreptul la informare prevăzut la articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2019/944 nu privește decât condițiile contractuale care depind de voința părților, printre care în special prețul energiei electrice, iar nu tarifele de transport și de distribuție care vizează remunerarea operatorului de transport și de sistem sau de distribuție pentru utilizarea sistemului, care sunt stabilite de autoritatea de reglementare, în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2019/944.

56

Secundo, articolul 46 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2019/944 care face obiectul primei întrebări, presupunând că este aplicabil unei alte entități decât un operator de transport și de sistem, astfel cum pare să fie ERM Zapad, se limitează să includă în activitatea de transport de energie electrică „colectarea tuturor tarifelor aferente sistemului de transport, inclusiv a tarifelor de acces la rețea, a energiei pentru pierderi și a tarifelor pentru servicii de sistem”.

57

Or, această dispoziție nu numai că nu vizează nicio noțiune de „tarif[e] pentru pierderi”, astfel cum este menționată în prima întrebare, ci în mod vădit nici nu privește consecințele juridice ale defectării unui contor.

58

Tertio, conform articolului 59 alineatul (1) litera (a) din această directivă, care face obiectul celei de a doua întrebări, autoritatea de reglementare stabilește sau aprobă, conform unor criterii transparente, tarifele de transport și de distribuție sau metodologiile pentru acestea sau ambele.

59

Trebuie arătat că, pe lângă faptul că cauza principală nu privește validitatea criteriilor sau a metodelor de calcul prevăzute de PIKEE și nici respectarea acestora de către ERM Zapad la stabilirea sumei care figurează în factura în litigiu, această sumă nu corespunde unui tarif de transport sau de distribuție care să remunereze utilizarea rețelelor de transport sau de distribuție, ERM Zapad solicitând prin intermediul acestei facturi plata unei sume corespunzătoare energiei electrice consumate de YL, dar care nu a fost corect măsurată.

60

În al treilea rând, în ceea ce privește Directiva 2011/83, presupunând chiar că, contrar poziției ERM Zapad, această directivă este aplicabilă activității de distribuție a energiei electrice, potrivit articolului 27 din aceasta, care face obiectul celei de a patra întrebări, consumatorul este scutit de obligația de plată în caz de furnizare nesolicitată printre altele de electricitate.

61

După cum subliniază atât ERM Zapad, cât și Comisia, pentru ca această dispoziție să se aplice, furnizarea de electricitate trebuie să fie nesolicitată. În speță, din cererea de decizie preliminară rezultă că YL, pe baza unui contract a cărui validitate nu este contestată, a consumat electricitate în perioada în care contorul în cauză nu funcționa corect, astfel încât nu se poate considera că furnizarea acestei electricități nu a fost solicitată de YL, iar aceasta independent chiar de identitatea furnizorului.

62

Ținând seama de considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că:

63

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară: