–

pentru „Baltijas Starptautiskā Akadēmija” SIA, de I. Cvetkova;

–

pentru „Stockholm School of Economics in Riga” SIA, de E. Balode‑Buraka, D. Driče și L. Rasnačs, advokāti;

–

pentru guvernul leton, de J. Davidoviča, I. Hūna și K. Pommere, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. Bulterman, M. Gijzen, J. Hoogveld și J. Langer, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de P. Arenas, C. Kovács și A. Sauka, în calitate de agenți,

1

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 2 punctul 83 din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 [TFUE] (JO 2014, L 187, p. 1).

2

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între „Baltijas Starptautiskā Akadēmija” SIA (denumită în continuare „BSA”) și „Stockholm School of Economics in Riga” SIA (denumită în continuare „SSE”), instituții de învățământ superior de drept privat, pe de o parte, și Latvijas Zinātnes padome (Consiliul Leton al Științei, Letonia), pe de altă parte, în legătură cu respingerea cererilor de finanțare a proiectelor depuse de aceste instituții în cadrul unor cereri de proiecte de cercetare fundamentală și aplicată lansate de Consiliul Leton al Științei.

3

Considerentele (45), (47), (48) și (49) ale Regulamentului nr. 651/2014 au următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament se aplică următoarelor categorii de ajutoare:

[…]

[…]”

5

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

Definiții în domeniul ajutoarelor pentru cercetare, dezvoltare și inovare

83. «organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor» înseamnă o entitate (cum ar fi universitățile sau institutele de cercetare, agențiile de transfer de tehnologie, intermediarii pentru inovare, entitățile de colaborare fizice sau virtuale orientate spre cercetare), indiferent de statutul său juridic (organizație de drept public sau privat) sau de modalitatea de finanțare, al cărei obiectiv principal este de a efectua în mod independent cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală sau de a disemina la scară largă rezultatele unor astfel de activități prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe. În cazul în care entitatea desfășoară și activități economice, finanțarea, costurile și veniturile activităților economice respective trebuie să fie contabilizate separat. Întreprinderile care pot exercita o influență decisivă asupra unei astfel de entități, de exemplu, în calitate de acționari sau asociați, nu pot beneficia de acces preferențial la rezultatele generate de aceasta.”

6

Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Cadrul pentru ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare” (JO 2014, C 198, p. 1) (denumită în continuare „Comunicarea Comisiei din 2014”) prevede la punctele 17, 19 și 20:

[…]

7

Decretul nr. 725 al Consiliului de Miniștri din 12 decembrie 2017 (Latvijas Vēstnesis, 2017, nr. 248), intitulat „Fundamentālo un lietišķo pētījumu projektu izvērtēšanas un finansējuma administrēšanas kārtība” (Procedurile de evaluare a proiectelor de cercetare fundamentală și aplicată și modalitățile de gestionare a finanțării acestora), prevede la punctul 2.7:

„[O]fertantul este o instituție științifică înscrisă în Registrul instituțiilor științifice care, indiferent de statutul său juridic (organizație de drept public sau privat) sau de modul său de finanțare potrivit dispozițiilor normative care îi reglementează activitățile (statut, regulament intern, act constitutiv), desfășoară activități principale de natură neeconomică și care corespunde definiției organizației de cercetare care figurează la articolul 2 punctul 83 din [Regulamentul nr. 651/2014].”

8

Potrivit punctului 6 din Decretul nr. 725:

„Ofertantul implementează un proiect fără legătură cu activitatea sa economică. Acesta separă în mod clar activitățile principale care nu sunt de natură economică (și fluxurile financiare aferente) de activitățile care sunt considerate activități economice. Activitățile desfășurate în numele unui comerciant, închirierea de infrastructuri de cercetare și serviciile de consultanță sunt considerate activități economice. În cazul în care instituția științifică desfășoară și alte activități economice care nu corespund activităților principale care nu sunt de natură economică, aceasta își separă activitățile principale și fluxurile financiare aferente de celelalte activități și de fluxurile financiare aferente acestora din urmă.”

9

Punctul 12.5 din Decretul nr. 725 prevede:

„[Consiliul Leton al Științei] apreciază conformitatea propunerii de proiect cu următoarele criterii de admisibilitate administrativă: proiectul va fi implementat într‑o instituție științifică ce îndeplinește cerințele prezentului decret.”

10

În cele două cauze aflate pe rolul instanțelor de trimitere, reclamantele din litigiile principale sunt instituții de învățământ superior de drept privat care au răspuns la două cereri de proiecte distincte lansate în cursul anilor 2019 și 2020 de Consiliul Leton al Științei pentru finanțarea proiectelor de cercetare.

11

Consiliul Leton al Științei este o autoritate administrativă plasată sub controlul ministrului educației și științelor, al cărei obiectiv este punerea în aplicare a politicii naționale de dezvoltare științifică și tehnologică, asigurând expertiza, punerea în aplicare și monitorizarea programelor și a proiectelor de cercetare științifică finanțate de bugetul de stat, de fondurile structurale ale Uniunii Europene și de alte instrumente financiare străine.

12

BSA este o societate comercială cu răspundere limitată cu sediul în Letonia, a cărei activitate constă în furnizarea de servicii de învățământ superior cu caracter academic și neacademic. Este vorba despre o instituție de învățământ superior recunoscută de stat, care este, pe de altă parte, înscrisă în Registrul instituțiilor științifice.

13

Prin decizia din 23 ianuarie 2020, Consiliul Leton al Științei a adoptat Regulamentul privind cererea generală de proiecte de cercetare fundamentală și aplicată pentru anul 2020, în cadrul căruia BSA a depus o propunere de proiect.

14

Prin decizia din 14 aprilie 2020, Consiliul Leton al Științei a respins propunerea de proiect a BSA ca fiind neeligibilă pentru finanțare, pentru motivul că ea nu putea fi considerată o instituție științifică, în sensul Decretului nr. 725, din moment ce nu corespundea definiției noțiunii de „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor” care figurează la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014.

15

Mai precis, Consiliul Leton al Științei a arătat că documentele depuse de BSA nu conțineau nicio informație care să permită să se stabilească dacă efectuarea de cercetări independente constituia activitatea sa principală. În această privință, a arătat că, pentru anul 2019, 84 % din cifra sa de afaceri era constituit din cheltuieli de școlarizare, care, ținând seama de tipul de activitate al BSA (societate cu răspundere limitată al cărei scop principal este realizarea de profituri), corespundeau unei activități economice. În consecință, Consiliul Leton al Științei a conchis că activitatea principală a BSA trebuia considerată ca fiind de natură comercială.

16

Consiliul Leton al Științei a considerat de asemenea că documentele prezentate de BSA nu conțineau suficiente indicii cu privire la faptul că întreprinderile susceptibile să exercite o influență asupra sa, de exemplu în calitatea lor de acționar sau de asociat, nu ar putea beneficia de niciun acces privilegiat la capacitățile sale de cercetare și nici la rezultatele cercetării pe care le produce. În consecință, Consiliul Leton al Științei a apreciat că BSA nu putea garanta că implementarea proiectului și utilizarea părții sale de finanțare ar fi conforme cu punctul 6 din Decretul nr. 725, care impune ca ofertantul să implementeze un proiect fără legătură cu activitatea sa economică și să separe în mod clar activitățile principale care nu sunt de natură economică (și fluxurile financiare aferente) de activitățile care sunt considerate ca reprezentând activități economice.

17

BSA a contestat decizia de refuz a Consiliului Leton al Științei în fața Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual, Letonia), susținând că cercetarea independentă constituie activitatea sa principală. Potrivit BSA, nici Regulamentul nr. 651/2014, nici Regulamentul privind cererea de proiecte nu prevăd că ofertantul nu poate să desfășoare o activitate economică și să obțină profit din aceasta și nici nu stabilesc care trebuie să fie proporția dintre activitatea economică și activitatea neeconomică. BSA mai susține că disociază în mod clar activitățile principale de natură neeconomică de cele care sunt economice, precum și fluxurile financiare aferente.

18

Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema interpretării care trebuie dată noțiunii de „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, la care face trimitere legislația letonă, și a criteriilor care permit caracterizarea unei asemenea organizații.

19

În aceste condiții, Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

20

SSE este o societate cu răspundere limitată cu sediul în Letonia, care are ca obiect, printre altele, dezvoltarea științifică, iar una dintre misiunile sale constă în a efectua cercetări fundamentale și aplicate în științe economice. Aceasta asigură de asemenea un învățământ superior universitar și profesional. Asociatul său unic este fundația Rīgas Ekonomikas augstskola – Stockholm School of Economics in Riga, care este înscrisă în Registrul asociațiilor și al fundațiilor.

21

Prin decizia din 22 mai 2019, Consiliul Leton al Științei a adoptat Regulamentul privind cererea generală de proiecte de cercetare fundamentală și aplicată pentru anul 2019, în cadrul căruia SSE a depus o propunere de proiect.

22

Prin decizia din 19 septembrie 2019, Consiliul Leton al Științei a respins propunerea de proiect a SSE ca fiind neeligibilă pentru finanțare, pentru motivul că ea nu putea fi considerată o instituție științifică, în sensul Decretului nr. 725, din moment ce nu corespundea definiției noțiunii de „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor” care figurează la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014.

23

Această decizie se întemeia în principal pe faptul că din propunerea de proiect a SSE reieșea că, în cursul anului 2018, proporția cifrei de afaceri din activitățile neeconomice ale SSE în raport cu cea din activitățile sale economice era de 34 % față de 66 %.

24

Consiliul Leton al Științei a conchis că activitatea principală a SSE era de natură comercială și nu se putea considera că obiectivul său principal era desfășurarea în mod independent de activități de cercetare fundamentală, de cercetare industrială sau dezvoltare experimentală ori diseminarea la scară largă a rezultatelor unor astfel de activități prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe. A considerat de asemenea că nici documentele prezentate de SSE nu conțineau informații care să indice că toate veniturile SSE provenind din activitatea sa principală ar fi reinvestite în această activitate.

25

SSE a contestat decizia de refuz a Consiliului Leton al Științei în fața Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual), susținând în special că îndeplinea cerințele impuse prin Decretul nr. 725, din moment ce era înscrisă în Registrul instituțiilor științifice, iar activitatea sa principală era de natură neeconomică. În această privință, SSE a depus documente care atestă că fluxurile financiare generate de activitatea sa principală erau disociate de activitățile economice și că profiturile provenite din activitățile sale economice erau reinvestite în activitatea principală a instituției, aceea de cercetare.

26

Prin hotărârea din 8 iunie 2020, Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual) a respins acțiunea SSE. Deși a admis că activitatea științifică era unul dintre domeniile de activitate ale SSE, această instanță a arătat că raportul privind cifra de afaceri pentru anul 2018 indica faptul că activitățile economice ale SSE reprezentau o proporție mai mare din veniturile și cheltuielile acesteia decât activitățile sale neeconomice și a dedus din aceasta că SSE nu este o instituție științifică susceptibilă să beneficieze de o finanțare din partea statului pentru cercetarea fundamentală și aplicată.

27

SSE a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională, Letonia).

28

Aceasta are îndoieli cu privire la aprecierile făcute de Consiliul Leton al Științei și de Administratīvā rajona tiesa (Tribunalul Administrativ Districtual). Ea consideră că, dacă ar fi aprobate criteriile stabilite de acestea pentru acordarea de ajutoare unei instituții științifice, criterii potrivit cărora veniturile și cheltuielile legate de activitățile sale economice trebuie să fie inferioare celor care provin din activități neeconomice, instituțiile de învățământ superior private nu ar putea beneficia de ajutoare publice în favoarea cercetării, ceea ce ar crea o diferență de tratament în detrimentul lor.

29

Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) consideră că Regulamentul nr. 651/2014 nu stabilește în mod clar dacă este justificat, în vederea calificării unei entități drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, să se țină seama de proporția din veniturile și cheltuielile acestei entități care provine din activitățile sale economice și, respectiv, neeconomice.

30

Ea apreciază că soluționarea cauzei cu care este sesizată depinde de interpretarea de către Curte a articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014.

31

În aceste condiții, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

32

Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale instituită prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe (Hotărârea din 10 decembrie 2020, J & S Service, C‑620/19, EU:C:2020:1011, punctul 31, precum și jurisprudența citată).

33

Întrebările referitoare la dreptul Uniunii beneficiază astfel de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când Curtea nu dispune de elementele de drept sau de fapt necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate sau atunci când problema este de natură ipotetică (Hotărârea din 24 februarie 2022, Tiketa, C‑536/20, EU:C:2022:112, punctul 39 și jurisprudența citată).

34

În prezentele cauze se solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea care trebuie dată articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, care definește noțiunea de „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”. Cu toate acestea, instanțele de trimitere au formulat cererile de decizie preliminară în cadrul unor litigii referitoare la aplicarea Decretului nr. 725 privind acordarea de către Consiliul Leton al Științei de finanțări publice pentru cercetarea fundamentală și aplicată. Astfel cum arată aceste instanțe, punctul 2.7 din Decretul nr. 725 face trimitere în mod clar și necondiționat la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 și precizează că, pentru a fi eligibili pentru finanțările publice ale Consiliului Leton al Științei destinate cercetării fundamentale, ofertanții de proiect trebuie să se încadreze în definiția organizației de cercetare astfel cum este prevăzută la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014. Din moment ce, după cum au arătat în mod corespunzător instanțele menționate, soluționarea litigiilor principale depinde de interpretarea acestei dispoziții a Regulamentului nr. 651/2014, răspunsurile Curții la întrebările preliminare adresate sunt necesare pentru ca instanțele de trimitere să fie în măsură să pronunțe propria hotărâre.

35

În această privință trebuie amintit de asemenea că Curtea a recunoscut ca admisibile cereri de decizie preliminară referitoare la dispoziții ale dreptului Uniunii în cazuri în care situația de fapt din litigiul principal se situa în afara domeniului de aplicare al acestui drept, dar în care aplicabilitatea respectivelor dispoziții fusese determinată de dreptul național, fără modificarea obiectului sau a întinderii lor, ca urmare a trimiterii directe și necondiționate realizate de acesta din urmă la conținutul acelor dispoziții. În plus, Curtea a statuat în mod constant că, în acest tip de situații, este în interesul vădit al ordinii juridice a Uniunii ca, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare, dispozițiile preluate din dreptul Uniunii să primească o interpretare uniformă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 1990, Dzodzi, C‑297/88 și C‑197/89, EU:C:1990:360, punctele 36 și 37, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Belgische Staat, C‑469/18 și C‑470/18, EU:C:2019:895, punctele 21-23 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 10 decembrie 2020, J & S Service, C‑620/19, EU:C:2020:1011, punctele 34, 44 și 45).

36

Din cererile de decizie preliminară reiese că, prin trimiterea, la punctul 2.7 din Decretul nr. 725, în mod direct și necondiționat la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, în cadrul definirii criteriilor de eligibilitate pentru finanțările publice destinate cercetării fundamentale, autoritățile letone au dorit să garanteze concordanța dintre dreptul național și dreptul relevant al Uniunii și să asigure compatibilitatea sistemului lor de finanțare publică a cercetării fundamentale cu normele de drept al Uniunii referitoare la ajutoarele de stat, astfel încât trimiterea menționată nu modifică nici obiectul, nici întinderea acestei dispoziții.

37

În aceste condiții, Curtea trebuie să răspundă la primele patru întrebări adresate în fiecare dintre prezentele cauze, în măsura în care privesc interpretarea care trebuie dată articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014.

38

În ceea ce privește însă a cincea întrebare în cauza C‑164/21, referitoare la relevanța originii studenților pe care îi integrează o entitate și tipul de învățământ pe care îl asigură în calitate de criterii pentru calificarea sa drept organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor, este necesar să se constate că aceasta prezintă un caracter ipotetic, din moment ce instanța de trimitere nu prezintă la un nivel suficient de claritate și de precizie motivele care au determinat‑o să adreseze această întrebare și măsura în care este necesar un răspuns la întrebarea menționată pentru soluționarea litigiului cu care este sesizată.

39

Astfel, cererea de decizie preliminară din cauza C‑164/21 nu indică motivul pentru care criteriile la care se referă această întrebare sunt relevante în cadrul procedurii principale, de exemplu ca urmare a faptului că ar fi constituit temeiul deciziei Consiliului Leton al Științei sau a faptului că ar fi fost invocate de BSA în cadrul acțiunii sale în fața instanței de trimitere. Prin urmare, a cincea întrebare din cauza C‑164/21 trebuie declarată inadmisibilă.

40

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări în cauza C‑164/21, precum și al primelor trei întrebări în cauza C‑318/21, care trebuie analizate împreună, instanțele de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că o entitate de drept privat care desfășoară mai multe activități, printre care cercetarea, dar ale cărei venituri provin în cea mai mare parte din activități economice, precum prestarea de servicii de învățământ cu titlu oneros, poate fi considerată o „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul acestei dispoziții.

41

Prin urmare, instanțele de trimitere solicită Curții să stabilească interpretarea care trebuie dată noțiunii de „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, și criteriile care permit identificarea unei asemenea organizații.

42

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 26 februarie 2019, Rimšēvičs și BCE/Letonia, C‑202/18 și C‑238/18, EU:C:2019:139, punctul 45, precum și jurisprudența citată).

43

Articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 definește organizația de cercetare și diseminare a cunoștințelor ca „o entitate (cum ar fi universitățile sau institutele de cercetare, agențiile de transfer de tehnologie, intermediarii pentru inovare, entitățile de colaborare fizice sau virtuale orientate spre cercetare), indiferent de statutul său juridic (organizație de drept public sau privat) sau de modalitatea de finanțare, al cărei obiectiv principal este de a efectua în mod independent cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală sau de a disemina la scară largă rezultatele unor astfel de activități prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe”.

44

Această dispoziție precizează, pe de altă parte, că, în cazul în care entitatea desfășoară și activități economice, finanțarea, costurile și veniturile activităților economice respective trebuie să fie contabilizate separat. Ea mai prevede că întreprinderile care pot exercita o influență decisivă asupra unei astfel de entități, de exemplu în calitate de acționari sau asociați, nu pot beneficia de acces preferențial la rezultatele generate de aceasta.

45

Din interpretarea literală a articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 reiese că criteriul central pentru calificarea unei entități drept organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor este obiectivul principal pe care îl urmărește, care trebuie să constea fie în desfășurarea în mod independent a activităților de cercetare fundamentală, de cercetare industrială sau de dezvoltare experimentală, fie în diseminarea la scară largă a rezultatelor unor astfel de activități prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe.

46

În primul rând, în ceea ce privește noțiunea de „obiectiv principal”, este necesar să se constate că ea nu este definită de Regulamentul nr. 651/2014. Prin urmare, revine Curții sarcina de a determina semnificația și sfera sa de aplicare conform sensului obișnuit al acesteia în limbajul curent [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 februarie 2020, Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid (Înrolarea marinarilor în portul din Rotterdam), C‑341/18, EU:C:2020:76, punctul 42 și jurisprudența citată]. În acest limbaj, obiectivul unei entități face referire la scopul pe care își propune să îl atingă, iar adjectivul „principal” subliniază importanța superioară a obiectivului în cauză și, așadar, prioritatea sa față de celelalte eventuale obiective urmărite de entitate.

47

Din acest punct de vedere, utilizarea noțiunii de „obiectiv principal” la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 lasă să se înțeleagă că o organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor, în sensul acestei dispoziții, poate să urmărească o pluralitate de obiective și să desfășoare diferite tipuri de activități, cu condiția ca, printre aceste diferite obiective, desfășurarea de activități independente de cercetare sau de diseminare la scară largă a rezultatelor unor astfel de activități să constituie obiectivul principal, preponderent în raport cu celelalte eventuale obiective urmărite de această organizație.

48

Această interpretare, potrivit căreia articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 și noțiunea de „obiectiv principal” pe care se întemeiază această dispoziție nu se opun ca o organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor să desfășoare și alte activități, eventual de natură economică, precum activități de învățământ cu titlu oneros, cu condiția ca aceste activități să păstreze un caracter secundar, nepreponderent în raport cu activitățile principale, în general de natură neeconomică, de cercetare independentă sau de diseminare a rezultatelor acestei cercetări, este confirmată de considerentul (49) al acestui regulament și de punctul 20 din Comunicarea Comisiei din 2014, din care rezultă că o organizație de cercetare sau o infrastructură de cercetare poate desfășura atât activități cu caracter economic, cât și activități fără caracter economic.

49

În al doilea rând, în ceea ce privește activitățile desfășurate în urmărirea obiectivului principal al entității, deși modul de redactare a articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 și utilizarea conjuncției de coordonare „sau” lasă să se înțeleagă că organizațiile de cercetare și diseminare a cunoștințelor nu trebuie neapărat să efectueze în mod cumulativ activități de cercetare și activități de diseminare a rezultatelor, în schimb, expresia „rezultatele unor astfel de activități” presupune în mod necesar ca activitățile de diseminare a cunoștințelor ale organizației să nu poată privi în mod nediferențiat rezultatele oricărui tip de cercetare, chiar fără nicio legătură cu entitatea în cauză, ci să se refere, cel puțin în parte, la rezultatele activităților de cercetare desfășurate de entitatea însăși.

50

Din aceste elemente rezultă că, pentru a fi calificată drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, o entitate trebuie să desfășoare activități independente de cercetare, eventual completate cu activități de diseminare a rezultatelor unor astfel de activități de cercetare.

51

În consecință, instituțiile dedicate exclusiv unor activități de învățământ și de formare care diseminează, la modul general, stadiul actual al științei nu pot fi calificate drept organizații de cercetare și diseminare a cunoștințelor. Această interpretare este confirmată de finalitatea și de economia generală a Regulamentului nr. 651/2014 și a schemei pe care acesta o stabilește pentru ajutoarele pentru cercetare, dezvoltare și inovare, care, astfel cum reiese în special din considerentele (45), (47) și (48) ale acestui regulament, nu pot avea ca obiect exceptarea ajutoarelor acordate unor entități dedicate exclusiv învățământului și diseminării de cunoștințe generale, nelegate în niciun fel de activități de cercetare pe care, de altfel, acestea nu le desfășoară.

52

În al treilea rând, în ceea ce privește criteriile în lumina cărora trebuie apreciată condiția esențială a obiectivului principal al unei entități în vederea calificării acesteia drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, trebuie, înainte de toate, să se constate că acestea nu sunt specificate la articolul 2 punctul 83 menționat. Trebuie să se deducă de aici că această dispoziție permite, pentru aprecierea obiectivului principal al unei entități, luarea în considerare a tuturor criteriilor relevante, precum cadrul de reglementare aplicabil sau statutul entității în cauză.

53

În această privință, se solicită Curții să se pronunțe cu privire la caracterul determinant al structurii cifrei de afaceri a unei entități și al părții din aceasta pe care o reprezintă veniturile obținute din activitățile sale economice în vederea aprecierii obiectivului principal pe care îl urmărește. Mai precis, instanțele de trimitere ridică problema dacă faptul că o entitate obține mai mult de jumătate din veniturile sale din astfel de activități economice implică în mod necesar că ea nu poate fi calificată drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul articolului 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014.

54

Cu privire la acest aspect trebuie să se constate mai întâi că articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 nu prevede nicio cerință referitoare la structura și la originea finanțării activităților entității în vederea aprecierii obiectivului său principal și a calificării sale drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”. Această dispoziție precizează chiar că o astfel de calificare trebuie efectuată fără a ține seama de modul de finanțare a entității sau de statutul său juridic de drept public sau de drept privat.

55

În continuare, cerința contabilității separate impusă de articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 confirmă că o organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor poate de asemenea să desfășoare activități de natură economică generatoare de venituri.

56

În sfârșit, astfel cum subliniază guvernele leton și neerlandez, precum și Comisia, trebuie să se constate că criteriul structurii cifrei de afaceri a unei entități și al părții din aceasta pe care o reprezintă veniturile obținute din activitățile economice ale entității menționate și, respectiv, cele obținute din activitățile, în general neeconomice, de cercetare și de diseminare a rezultatelor acesteia este susceptibil, dacă este considerat izolat, să ofere o imagine deformată a activităților reale ale unei entități și a obiectivului său principal, de exemplu prin subestimarea importanței reale a unei activități care nu generează decât venituri reduse.

57

Prin urmare, trebuie să se considere că criteriul structurii cifrei de afaceri a unei entități și al părții din aceasta pe care o reprezintă veniturile obținute din activitățile economice ale acestei entități nu poate fi utilizat drept singurul criteriu determinant pentru aprecierea obiectivului principal al entității menționate în vederea eventualei calificări a acesteia drept organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor.

58

Articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 nu se opune însă ca acest criteriu să poată fi luat în considerare, în contextul mai larg al unei analize a ansamblului împrejurărilor relevante, ca un indiciu, printre altele, al obiectivului principal urmărit de o entitate.

59

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la prima și la a doua întrebare în cauza C‑164/21 și la primele trei întrebări în cauza C‑318/21 că articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că o entitate de drept privat care desfășoară mai multe activități, printre care cercetarea, dar ale cărei venituri provin în cea mai mare parte din activități economice, precum prestarea de servicii de învățământ cu titlu oneros, poate fi considerată o „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul acestei dispoziții, cu condiția să se poată stabili, în lumina tuturor împrejurărilor relevante ale speței, că obiectivul său principal este desfășurarea în mod independent a activităților de cercetare fundamentală, de cercetare industrială sau de dezvoltare experimentală, eventual completate cu activități de diseminare a rezultatelor unor astfel de activități de cercetare prin predare, publicare sau transfer de cunoștințe. În acest cadru, nu se poate impune unei asemenea entități să obțină o anumită proporție din veniturile sale din activități neeconomice de cercetare și de diseminare a cunoștințelor.

60

Prin intermediul celei de a treia întrebări în cauza C‑164/21, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca o entitate să poată fi considerată o „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul acestei dispoziții, este necesar ca entitatea respectivă să reinvestească veniturile generate de activitatea sa principală în aceeași activitate.

61

Mai întâi, trebuie să se constate că articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, dincolo de obligația de contabilizare separată a finanțării, a costurilor și a veniturilor eventualelor activități economice pe care le desfășoară o entitate, nu impune, în vederea calificării sale drept organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor, nicio cerință referitoare la utilizarea și la eventuala reinvestire de către aceasta a veniturilor sale.

62

În această privință este necesar, în continuare, să se observe, astfel cum arată guvernul neerlandez și Comisia în observațiile lor, că o asemenea cerință de reinvestire a veniturilor exista în cadrul regimului anterior al Regulamentului nr. 800/2008, al cărui articol 30 punctul 1 prevedea, printre altele, că „toate profiturile trebuie reinvestite în aceste activități [de cercetare], în difuzarea rezultatelor sau în predare”, și că cerința respectivă nu a fost preluată în Regulamentul nr. 651/2014.

63

În sfârșit, contrar celor susținute de guvernul leton, o astfel de cerință de reinvestire nu poate fi dedusă din cuprinsul punctului 19 litera (b) din Comunicarea Comisiei din 2014, care, contrar punctului 19 litera (a) din aceasta, nu are ca obiect calificarea activităților de bază ale organizațiilor de cercetare, ci privește numai calificarea activităților de transfer de cunoștințe. Numai pentru a indica în ce condiții aceste din urmă activități pot fi calificate drept „neeconomice”, respectivul punct 19 litera (b) se referă la o cerință de reinvestire a veniturilor în activitățile de bază ale organizației de cercetare.

64

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare în cauza C‑164/21 că articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că nu este necesar, pentru ca o entitate să poată fi considerată o „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul acestei dispoziții, ca entitatea respectivă să reinvestească veniturile generate de activitatea sa principală în aceeași activitate principală.

65

Prin intermediul celei de a patra întrebări în cauzele C‑164/21 și C‑318/21, instanțele de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că statutul juridic al asociaților și al acționarilor unei entități, precum și caracterul eventual lucrativ al activităților desfășurate de aceștia din urmă și al obiectivelor pe care le urmăresc constituie criterii determinante în vederea calificării entității menționate drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul acestei dispoziții.

66

În primul rând, articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 prevede în mod expres că statutul juridic al entității (de drept public sau de drept privat) și modul său de finanțare sunt irelevante pentru a determina dacă ea poate fi calificată drept organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor. Acest lucru atestă voința Comisiei, autoare a Regulamentului nr. 651/2014, de a nu ține seama, în vederea calificării unei entități drept organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor, de criterii formale legate de statutul juridic și de organizarea internă a entității.

67

În al doilea rând, norma care figurează la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014, potrivit căreia întreprinderile care pot exercita o influență decisivă asupra unei organizații de cercetare și diseminare a cunoștințelor, de exemplu în calitate de acționari sau asociați, nu pot beneficia de acces preferențial la rezultatele generate de aceasta, lasă să se înțeleagă că statutul juridic al asociaților sau al acționarilor unei entități și caracterul lucrativ sau nu al activităților sau al obiectivelor acestora nu pot fi determinante pentru calificarea entității menționate drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor” în sensul acestei dispoziții.

68

În plus, trebuie să se arate că această normă nu privește decât entitățile care pot fi considerate întreprinderi. Or, astfel cum Curtea a statuat în mod repetat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 februarie 2002, Wouters și alții, C‑309/99, EU:C:2002:98, punctele 46 și 47, precum și Hotărârea din 11 iunie 2020, Comisia și Republica Slovacă/Dôvera zdravotná poist’ovňa, C‑262/18 P și C‑271/18 P, EU:C:2020:450, punctele 28 și 29) și așa cum se confirmă la articolul 1 din anexa I la Regulamentul nr. 651/2014, precum și la punctul 17 din Comunicarea Comisiei din 2014, constituie o „întreprindere” în sensul dreptului Uniunii orice entitate care desfășoară o activitate economică ce constă în a oferi produse sau servicii pe o piață dată, indiferent de statutul său juridic sau de caracterul lucrativ al scopului pe care îl urmărește. Prin urmare, astfel cum susțin în special guvernele leton și neerlandez, precum și Comisia, norma care figurează la articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 nu implică nicio restricție privind statutul juridic al eventualilor asociați sau acționari ai unei organizații de cercetare și diseminare a cunoștințelor și caracterul lucrativ sau nu al activităților desfășurate de aceștia din urmă și al obiectivelor pe care le urmăresc.

69

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a patra întrebare în cauzele C‑164/21 și C‑318/21 că articolul 2 punctul 83 din Regulamentul nr. 651/2014 trebuie interpretat în sensul că statutul juridic al asociaților și al acționarilor unei entități, precum și caracterul eventual lucrativ al activităților desfășurate de aceștia din urmă și al obiectivelor pe care le urmăresc nu constituie criterii determinante în vederea calificării entității menționate drept „organizație de cercetare și diseminare a cunoștințelor”, în sensul acestei dispoziții.

70

Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară: