1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 20 alineatul (2) litera (a) și a articolului 21 alineatul (1) TFUE, precum și a articolului 7, a articolului 21 alineatul (1) și a articolului 24 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Rzecznik Praw Obywatelskich (Ombudsmanul național, Polonia), pe de o parte, și Kierownik Urzędu Stanu Cywilnego w Krakowie (șeful biroului de stare civilă din Cracovia, Polonia) (denumit în continuare „șeful biroului de stare civilă”), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a transcrie în registrul de stare civilă polonez actul de naștere al fiicei lui K.S. și a soției sale, S.V.D., eliberat de autoritățile spaniole.

3

Articolul 2 din Convenția privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 1577, p. 3), prevede:

„1.   Statele părți se angajează să respecte și să garanteze drepturile stabilite în prezenta convenție tuturor copiilor din jurisdicția lor, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenența etnică sau originea socială, de situația materială, incapacitatea fizică, de statutul la naștere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinților sau al reprezentanților legali ai acestuia.

2.   Statele părți vor lua toate măsurile de protejare a copilului împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancționare pe considerente ținând de situația juridică, activitățile, opiniile declarate sau convingerile părinților, ale reprezentanților săi legali sau ale membrilor familiei sale.”

4

Articolul 7 din această convenție prevede:

„1.   Copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului, dreptul de a‑și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia.

2.   Statele părți vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile pe care acestea și le‑au asumat în temeiul instrumentelor internaționale aplicabile în materie, în special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.”

5

Articolul 20 TFUE prevede:

„(1)   Se instituie cetățenia Uniunii. Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia Uniunii nu înlocuiește cetățenia națională, ci se adaugă acesteia.

(2)   Cetățenii Uniunii au drepturile și obligațiile prevăzute în tratate. Aceștia se bucură, printre altele, de:

[…]

Aceste drepturi se exercită în condițiile și limitele definite prin tratate și prin măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestora.”

6

Articolul 21 alineatul (1) TFUE prevede:

„(1) Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora.”

7

Articolul 7 din cartă, intitulat „Respectarea vieții private și de familie”, prevede:

„Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor.”

8

Conform articolului 21 alineatul (1) din cartă, „se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală”.

9

Articolul 24 din cartă, intitulat „Drepturile copilului”, este redactat după cum urmează:

„(1)   Copiii au dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor. Ei își pot exprima în mod liber opinia. Aceasta se ia în considerare în problemele care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate.

(2)   În toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial.

(3)   Orice copil are dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acestea sunt contrare interesului său.”

10

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56, rectificare în JO 2004, L 229, p. 35, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) prevede la articolul 4, intitulat „Dreptul de ieșire”:

„(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor privind documentele de călătorie aplicabile controalelor la frontierele naționale, toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile și membrii familiei acestora care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru.

[…]

(3)   Hotărând în conformitate cu legislația proprie, statele membre eliberează și reînnoiesc cetățenilor lor cărțile de identitate sau pașapoartele care le atestă cetățenia.

(4)   Pașaportul trebuie să fie valabil cel puțin pentru toate statele membre și pentru țările prin care titularul unui astfel de document trebuie să tranziteze direct atunci când călătorește între statele membre. […]”

11

Articolul 18 din Konstytucja Rzeczypospolitej Polskiej (Constituția Republicii Polone) are următorul cuprins:

„Republica Polonă apără și protejează căsătoria ca uniune între femeie și bărbat, familia, maternitatea și calitatea de părinți.”

12

Articolul 7 din ustawa – Prawo prywatne międzynarodowe (Legea privind dreptul internațional privat) din 4 februarie 2011, în versiunea sa consolidată (Dz. U. din 2015, pozitia 1792), prevede:

„Legea străină nu se aplică în cazul în care aceasta ar produce efecte contrare principiilor fundamentale ale ordinii juridice a Republicii Polone.”

13

Articolul 104 alineatul 5 din ustawa – Prawo o aktach stanu cywilnego (Legea privind actele de stare civilă) din 28 noiembrie 2014, în versiunea sa consolidată (Dz. U. din 2020, poziția 463), cu modificările ulterioare, prevede:

„Transcrierea este obligatorie atunci când un cetățean polonez menționat într‑un document de stare civilă străin este titularul unui act de stare civilă care atestă evenimente anterioare, stabilit pe teritoriul Republicii Polone, iar acest cetățean solicită executarea unei măsuri de înregistrare a stării civile sau solicită un document de identitate polonez sau un număr [de identificare a persoanelor fizice de cetățenie poloneză].”

14

Articolul 107 din Legea privind actele de stare civilă are următorul cuprins:

„Șeful biroului de stare civilă refuză să efectueze transcrierea dacă:

1) documentul nu este considerat, în statul emitent, ca fiind un document de stare civilă sau nu are valoare de document oficial ori nu a fost eliberat de o autoritate competentă sau există îndoieli cu privire la autenticitatea acestuia ori atestă un alt eveniment decât o naștere, o căsătorie sau un deces;

2) documentul străin a fost transcris într‑un alt stat decât cel în care s‑a produs evenimentul;

3) transcrierea ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice a Republicii Polone.”

15

K.S., resortisantă poloneză, și S.V.D., resortisantă irlandeză, s‑au căsătorit în Irlanda în anul 2018.

16

În cursul anului 2018, fiica acestora, S.R.S. – D., s‑a născut în Spania. Nașterea acesteia a fost înregistrată de biroul de stare civilă spaniol pe baza unei declarații comune a mamei copilului, K.S., și a soției sale, S.V.D. Acest act de naștere le desemnează pe K.S. și pe S.V.D. drept „mamă A” și, respectiv, „mamă B”.

17

K.S. și S.V.D. au solicitat transcrierea actului de naștere emis de autoritățile spaniole lui S.R.S. – D., care are cetățenia poloneză, în registrul de stare civilă polonez.

18

Printr‑o decizie din 16 aprilie 2019, această cerere a fost respinsă de șeful biroului de stare civilă pentru motivul că o astfel de transcriere ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice a Republicii Polone. Întrucât K.S. și S.V.D. nu au contestat această decizie de respingere, ea a rămas definitivă la 30 aprilie 2019.

19

La 25 septembrie 2019, K.S. a adresat Ombudsmanului național o cerere de asistență, arătând că S.R.S. – D. nu avea niciun document de identitate întrucât cererea de eliberare a unui pașaport polonez pentru acest copil a fost respinsă ca urmare a lipsei transcrierii actului de naștere al acestuia în registrul de stare civilă polonez. Printr‑o scrisoare din 17 februarie 2019, autoritățile irlandeze responsabile pentru documentele de identitate au informat acest Ombudsman că respectivul copil nu avea cetățenia irlandeză și, în consecință, nu avea dreptul nici la o carte de identitate, nici la un pașaport.

20

Ombudsmanul național a formulat atunci, în numele lui K.S. și al lui S.V.D., o acțiune la instanța de trimitere împotriva deciziei șefului biroului de stare civilă din 16 aprilie 2019 prin care s‑a refuzat transcrierea în registrul de stare civilă polonez a actului de naștere pe care autoritățile spaniole l‑au eliberat pentru fiica acestora.

21

În cursul procedurii în fața instanței de trimitere, autoritatea administrativă de prim grad a respins de asemenea o cerere de eliberare a unei cărți de identitate pentru S.R.S. – D., pentru motivul că în dreptul polonez un copil nu poate avea ca părinți decât o femeie și un bărbat. Întrucât instanța de trimitere a considerat legitim să aștepte decizia autorității administrative de apel, Ombudsmanul național a indicat, printr‑o scrisoare din 30 iulie 2020, că decizia de respingere a cererii de eliberare a unei cărți de identitate a fost confirmată în apel.

22

Potrivit instanței de trimitere, dispozițiile aplicabile în prezent nu garantează în mod efectiv dreptul la liberă circulație al unui copil precum S.R.S. – D., care „este în mod incontestabil cetățean polonez” și, prin urmare, cetățean al Uniunii, din moment ce documentele necesare exercitării acestei libertăți, și anume o carte de identitate sau un pașaport polonez, nu pot fi eliberate acestui copil din cauza faptului că părinții înscriși în actul de naștere al acestuia sunt două femei care s‑au căsătorit în conformitate cu legea aplicabilă uneia dintre ele. Această instanță arată, în plus, că aplicarea practică a acestor dispoziții ale dreptului polonez face dificilă pentru autoritățile publice, inclusiv pentru instanțele judecătorești, acordarea unei protecții eficiente unui copil minor, luând în considerare interesul său superior.

23

Instanța de trimitere admite că problemele de stare civilă, precum și normele referitoare la căsătorie aferente sunt materii care țin de competența statelor membre și că dreptul Uniunii nu aduce atingere acestei competențe. Ea consideră că diferențele care există între normele aplicabile în diferitele state membre nu pot însă aduce atingere dreptului de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, recunoscut oricărui cetățean al Uniunii.

24

Această instanță arată că, în ipoteza în care s‑ar constata că refuzul transcrierii actului de naștere al unui copil încalcă dispozițiile articolului 20 alineatul (2) litera (a) și ale articolului 21 alineatul (1) TFUE coroborate cu cele ale articolului 7, ale articolului 21 alineatul (1) și ale articolului 24 alineatul (2) din cartă, ea ar fi în măsură să oblige autoritățile poloneze să transcrie literal acest act de naștere, ceea ce ar permite ulterior eliberarea unui document de identitate care ar garanta copilului în cauză posibilitatea de a traversa frontierele interne ale Uniunii și care ar proteja viața privată și de familie a acestuia din urmă.

25

În aceste condiții, Wojewódzki Sąd Administracyjny we Wrocławiu (Tribunalul Administrativ al Voievodatului Cracovia, Polonia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 20 alineatul (2) litera (a) coroborat cu articolul 21 alineatul (1) TFUE raportate la articolul 7, la articolul 21 alineatul (1) și la articolul 24 alineatul (2) din [cartă] trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritățile unui stat membru al cărui resortisant este un copil minor să îi refuze acestuia transcrierea actului său de naștere, eliberat de un alt stat membru, transcriere care îi este necesară pentru a‑i permite obținerea unui document de identitate al statului membru al cărui resortisant este, pentru motivul că dreptul național al acestui din urmă stat membru nu prevede calitatea de părinte pentru cuplurile de același sex și că acest act de naștere desemnează ca părinți persoane de același sex?”

26

Instanța de trimitere a solicitat ca prezenta cauză să fie judecată potrivit procedurii preliminare de urgență prevăzute la articolul 107 din Regulamentul de procedură al Curții.

27

Prin decizia din 25 ianuarie 2021, Camera a cincea a Curții a decis, la propunerea judecătorului raportor, după ascultarea avocatei generale, că nu era necesar să se dea curs cererii de judecare a prezentei cauze potrivit procedurii preliminare de urgență, nefiind îndeplinite condițiile de urgență prevăzute la articolul 107 din Regulamentul de procedură.

28

Ținând seama de legătura de conexitate existentă între prezenta cauză și cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo (C‑490/20, EU:C:2021:1008), procedura în prezenta cauză a fost suspendată, printr‑o decizie a președintelui Curții din 26 ianuarie 2021, până la pronunțarea acestei hotărâri.

29

În urma pronunțării Hotărârii din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo (C‑490/20, EU:C:2021:1008), grefa Curții a transmis instanței de trimitere o copie a acestei hotărâri, invitând‑o să îi indice dacă dorea să mențină cererea de decizie preliminară.

30

Prin scrisorile din 17 și din 28 ianuarie 2022, instanța de trimitere a informat Curtea că dorește să mențină cererea de decizie preliminară, susținând în special că procedura jurisdicțională privind refuzul transcrierii actului de naștere rămâne suspendată până la primirea deciziei Curții referitoare la această cerere de decizie preliminară. Ea a arătat, pe de altă parte, că, în luna ianuarie 2022, o procedură jurisdicțională având ca obiect anularea deciziei administrative prin care se refuză acordarea unei cărți de identitate pentru copilul minor în cauză a fost introdusă la Wojewódzki Sąd Administracyjny w Warszawie (Tribunalul Administrativ al Voievodatului Varșovia) de avocatul părinților acestui copil.

31

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură, în special atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

32

Se impune aplicarea acestei dispoziții în prezenta cauză.

33

Prin intermediul întrebării adresate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 20 alineatul (2) litera (a) și articolul 21 alineatul (1) TFUE coroborate cu articolul 7, cu articolul 21 alineatul (1) și cu articolul 24 alineatul (2) din cartă trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește un copil minor, cetățean al Uniunii, al cărui act de naștere eliberat de autoritățile competente ale unui stat membru desemnează ca părinți două persoane de același sex, statul membru al cărui resortisant este acest copil este obligat să transcrie un astfel de act de naștere cu scopul de a‑i permite să obțină un document de identitate.

34

Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, potrivit articolului 20 alineatul (1) TFUE, este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Dat fiind că, potrivit constatărilor efectuate de instanța de trimitere, nu se contestă că S.R.S. – D. are cetățenia poloneză, aceasta din urmă beneficiază, în temeiul acestei dispoziții, de statutul de cetățean al Uniunii.

35

În această privință, Curtea a arătat în repetate rânduri că statutul de cetățean al Uniunii are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 41 și jurisprudența citată).

36

Astfel cum reiese din jurisprudența Curții, un resortisant al unui stat membru care, în calitatea sa de cetățean al Uniunii, și‑a exercitat libertatea de circulație și de ședere într‑un alt stat membru decât statul său membru de origine se poate prevala de drepturile aferente acestei calități, în special de cele prevăzute la articolul 21 alineatul (1) TFUE, inclusiv, dacă este cazul, față de statul său membru de origine. De asemenea, se pot prevala de această dispoziție și de dispozițiile adoptate pentru aplicarea sa cetățenii Uniunii născuți în statul membru gazdă al părinților lor și care nu și‑au exercitat niciodată dreptul de liberă circulație (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 42 și jurisprudența citată).

37

În temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Pentru a le permite resortisanților lor să își exercite acest drept, articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38 impune statelor membre, care hotărăsc în conformitate cu propria legislație, să elibereze cetățenilor lor cărțile de identitate sau pașapoartele care le atestă cetățenia.

38

Prin urmare, în măsura în care S.R.S. – D. este resortisantă poloneză, autoritățile poloneze sunt obligate să îi elibereze o carte de identitate sau un pașaport care îi atestă cetățenia, precum și numele de familie, astfel cum rezultă din actul de naștere întocmit de autoritățile spaniole. În această privință, Curtea a avut ocazia să constate că articolul 21 TFUE se opune ca autoritățile unui stat membru, aplicând dreptul lor național, să refuze recunoașterea numelui de familie al unui copil, astfel cum acesta a fost stabilit și înregistrat într‑un alt stat membru, în care acest copil s‑a născut și locuiește de la naștere (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 44 și jurisprudența citată).

39

Trebuie precizat că articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38 impune autorităților poloneze să elibereze o carte de identitate sau un pașaport lui S.R.S. – D. independent de transcrierea actului de naștere spaniol pentru acest copil în registrul de stare civilă polonez. Astfel, în măsura în care dreptul polonez impune transcrierea actului de naștere înainte de eliberarea unei cărți de identitate sau a unui pașaport polonez, acest stat membru nu poate invoca dreptul său național pentru a refuza să întocmească pentru S.R.S. – D. o asemenea de carte de identitate sau un asemenea pașaport (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 45).

40

Un asemenea document, singur sau asociat cu alte documente, dacă este cazul cu un document eliberat de statul membru gazdă al copilului în cauză, trebuie să permită unui copil care se află într‑o situație precum cea a S.R.S. – D. să își exercite dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, garantat la articolul 21 alineatul (1) TFUE, cu fiecare dintre cele două mame ale sale, al căror statut, în calitate de părinte al acestui copil, a fost stabilit de statul membru gazdă al acestora cu ocazia unei șederi conforme cu Directiva 2004/38 (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 46).

41

Pe de altă parte, trebuie amintit că drepturile recunoscute resortisanților statelor membre la articolul 21 alineatul (1) TFUE îl includ pe acela de a duce o viață de familie normală atât în statul membru gazdă, cât și în statul membru a cărui cetățenie o dețin, cu ocazia întoarcerii în acest stat membru, beneficiind de prezența alături de ei, pe teritoriul statului membru respectiv, a membrilor familiei lor (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 47 și jurisprudența citată).

42

Este cert că în cauza principală autoritățile spaniole au stabilit în mod legal existența unei legături de filiație, biologică sau juridică, între S.R.S. – D. și cei doi părinți ai săi, K.S. și S.V.D., și au atestat‑o în actul de naștere eliberat pentru copilul acestora. Prin urmare, în temeiul articolului 21 TFUE, lui K.S. și lui S.V.D., în calitate de părinți ai unui cetățean al Uniunii minor căruia îi asigură efectiv autoritatea părintească, trebuie să li se recunoască de către ansamblul statelor membre dreptul de a‑l însoți pe acesta în cadrul exercitării dreptului său de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 48).

43

În consecință, din moment ce S.R.S. – D. are, potrivit constatărilor efectuate de instanța de trimitere, cetățenia poloneză, autoritățile poloneze sunt obligate, asemenea autorităților oricărui alt stat membru, să recunoască această legătură de filiație pentru a‑i permite acestui copil să își exercite fără obstacol, împreună cu fiecare dintre cei doi părinți ai săi, dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, garantat la articolul 21 alineatul (1) TFUE.

44

În plus, pentru a‑i permite în mod efectiv lui S.R.S. – D. să își exercite dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre cu fiecare dintre părinții săi, este necesar ca K.S. și S.V.D. să poată dispune de un document care le menționează ca fiind persoane autorizate să călătorească cu acest copil.

45

Obligația unui stat membru, pe de o parte, de a‑i elibera unui copil resortisant al acestui stat membru care s‑a născut într‑un alt stat membru și al cărui act de naștere eliberat de autoritățile acestui alt stat membru desemnează ca părinți două persoane de același sex o carte de identitate sau un pașaport și, pe de altă parte, de a recunoaște legătura de filiație dintre acest copil și fiecare dintre aceste două persoane în cadrul exercitării de către el a drepturilor sale în temeiul articolului 21 TFUE și al actelor de drept derivat aferente acestuia nu implică pentru statul membru al cărui resortisant este copilul în cauză să prevadă în dreptul său național calitatea de părinte a unor persoane de același sex sau să recunoască în alte scopuri decât exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii acestui copil legătura de filiație dintre respectivul copil și persoanele menționate ca fiind părinții acestuia în actul de naștere întocmit de autoritățile statului membru gazdă (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo (C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctele 56 și 57, precum și jurisprudența citată).

46

Trebuie adăugat că o măsură națională care este de natură să împiedice exercitarea liberei circulații a persoanelor nu poate fi justificată decât dacă această măsură este conformă cu drepturile fundamentale care sunt garantate de cartă și a căror respectare este asigurată de Curte (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 58 și jurisprudența citată).

47

În situația care face obiectul litigiului principal, dreptul la respectarea vieții private și de familie garantat la articolul 7 din cartă și drepturile copilului garantate la articolul 24 din aceasta, în special dreptul la luarea în considerare a interesului superior al copilului ca considerație primordială în toate acțiunile referitoare la copii, precum și dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, sunt fundamentale.

48

Prin urmare, relația copilului în cauză cu fiecare dintre cele două persoane cu care duce o viață de familie efectivă în statul membru gazdă și care sunt menționate ca fiind părinții săi în actul de naștere întocmit de autoritățile acestuia este protejată la articolul 7 din cartă.

49

În plus, întrucât articolul 24 din cartă constituie, astfel cum amintesc Explicațiile cu privire la Carta drepturilor fundamentale (JO 2007, C 303, p. 17), o integrare în dreptul Uniunii a principalelor drepturi ale copilului consacrate în Convenția privind drepturile copilului, ratificată de toate statele membre, în interpretarea acestui articol trebuie să se țină seama în mod corespunzător de dispozițiile acestei convenții (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 63 și jurisprudența citată).

50

Mai precis, articolul 2 din convenția menționată instituie pentru copil principiul nediscriminării, care impune ca drepturile prevăzute de aceeași convenție, printre care figurează, la articolul 7 din aceasta, dreptul de a fi înregistrat imediat după nașterea sa, de a avea un nume și de a dobândi o cetățenie, să fie garantate acestui copil fără ca el să sufere în această privință o discriminare, inclusiv o discriminare pe motive de orientare sexuală a părinților săi.

51

În aceste condiții, ar fi contrar drepturilor fundamentale pe care articolele 7 și 24 din cartă le garantează copilului menționat ca el să fie privat de relația cu unul dintre părinții săi în cadrul exercitării dreptului său de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre sau ca exercitarea acestui drept să i se facă în fapt imposibilă sau excesiv de dificilă pentru motivul că părinții săi sunt de același sex (Hotărârea din 14 decembrie 2021, Stolichna obshtina, rayon Pancharevo, C‑490/20, EU:C:2021:1008, punctul 65).

52

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolele 20 și 21 TFUE coroborate cu articolele 7 și 24 din cartă, precum și cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38 trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește un copil minor cetățean al Uniunii al cărui act de naștere eliberat de autoritățile unui stat membru desemnează drept părinți ai săi două persoane de același sex, statul membru al cărui resortisant este acest copil este obligat, pe de o parte, să îi elibereze o carte de identitate sau un pașaport, fără a impune transcrierea prealabilă a unui act de naștere al copilului respectiv în registrul de stare civilă național, precum și, pe de altă parte, să recunoască, la fel ca orice alt stat membru, documentul emis de un alt stat membru care permite aceluiași copil să își exercite fără obstacole, împreună cu fiecare dintre aceste două persoane, dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre.

53

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) dispune:

Articolele 20 și 21 TFUE coroborate cu articolele 7 și 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretate în sensul că, în ceea ce privește un copil minor cetățean al Uniunii al cărui act de naștere eliberat de autoritățile unui stat membru desemnează drept părinți ai săi două persoane de același sex, statul membru al cărui resortisant este acest copil este obligat, pe de o parte, să îi elibereze o carte de identitate sau un pașaport, fără a impune transcrierea prealabilă a unui act de naștere al copilului respectiv în registrul de stare civilă național, precum și, pe de altă parte, să recunoască, la fel ca orice alt stat membru, documentul emis de un alt stat membru care permite aceluiași copil să își exercite fără obstacole, împreună cu fiecare dintre aceste două persoane, dreptul său de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre.