–

pentru A, de G. Roch și S. Poisson, avocates;

–

pentru Autorité des marchés financiers (AMF), de M. Delorme și A. du Passage, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul francez, de E. de Moustier, A.‑L. Desjonquères și E. Leclerc, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul spaniol, de L. Aguilera Ruiz și J. Rodríguez de la Rúa Puig, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul suedez, de O. Simonsson, J. Lundberg, C. Meyer‑Seitz, A. Runeskjöld, M. Salborn Hodgson, H. Shev, H. Eklinder și R. Shahsavan Eriksson, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de D. Tryantafyllou, T. Scharf și J. Rius, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul norvegian, de T. M. Tobiassen, K. K. Næss, P. Wennerås și T. H. Aarthun, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (JO 2003, L 96, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 5, p. 210), a articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124/CE a Comisiei din 22 decembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 2003/6 privind definiția și publicarea informațiilor confidențiale și definiția manipulărilor pieței (JO 2003, L 339, p. 70), precum și a articolelor 10 și 21 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO 2014, L 173, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul A, pe de o parte, și Autorité des marchés financiers (AMF) (Autoritatea Piețelor Financiare, Franța), pe de altă parte, în legătură cu decizia acesteia din urmă de a aplica domnului A o sancțiune pecuniară pentru comunicarea unei informații privind publicarea viitoare a unor articole de presă care răspândesc zvonuri de piață referitoare la lansarea unor oferte publice de cumpărare cu privire la societăți cotate la bursă.

3

Considerentele (1), (2) și (12) ale Directivei 2003/6 aveau următorul cuprins:

[…]

4

Potrivit articolului 1 punctul 1 primul paragraf din această directivă:

„În sensul prezentei directive, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

5

Articolul 2 alineatul (1) din directiva menționată prevedea:

„Statele membre interzic oricărei persoane menționate în al doilea paragraf și care deține informații confidențiale să folosească respectivele informații pentru a dobândi, a ceda sau pentru a încerca să dobândească sau să cedeze, pentru sine sau pentru o terță parte, în mod direct sau indirect, instrumentele financiare la care se referă informațiile în cauză.

Primul paragraf se aplică oricărei persoane care deține o astfel de informație:

[…]

[…]”

6

Articolul 3 din aceeași directivă prevedea:

„Statele membre interzic persoanelor care se află sub incidența prevederilor restrictive de la articolul 2:

[…]”

7

Considerentele (1)-(3) ale Directivei 2003/124 aveau următorul cuprins:

8

Articolul 1 din această directivă, intitulat „Informația confidențială”, prevedea:

„(1)   În sensul aplicării articolului 1 punctul 1 din Directiva [2003/6], se consideră că o informație «are caracter precis» în cazul în care indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc, și în care este suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.

(2)   În sensul aplicării articolului 1 punctul 1 din Directiva [2003/6], se înțelege prin «informație care, dacă ar fi făcută publică, ar influența în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate din produsele de bază» o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca bază a deciziilor de investiție.”

9

Directivele 2003/6 și 2003/124 au fost abrogate prin Regulamentul nr. 596/2014 cu efect de la 3 iulie 2016.

10

Potrivit considerentelor (2), (7) și (77) ale Regulamentului nr. 596/2014:

[…]

[…]

11

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate”, prevede la alineatul (4):

„Prezentul articol se aplică oricărei persoane care deține informații privilegiate ca urmare a faptului că:

[…]

[…]”

12

Articolul 10 din regulamentul menționat, intitulat „Divulgarea neautorizată a informațiilor privilegiate”, prevede la alineatul (1):

„În sensul prezentului regulament, divulgarea neautorizată a informațiilor privilegiate are loc în cazul în care o persoană deține informații privilegiate și le divulgă unei alte persoane, cu excepția cazului în care divulgarea se face în exercitarea normală a sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției.

Prezentul alineat se aplică oricărei persoane fizice sau juridice în situațiile sau circumstanțele menționate la articolul 8 alineatul (4).”

13

Articolul 14 litera (c) din același regulament prevede că o persoană nu trebuie să divulge în mod neautorizat informații privilegiate.

14

Articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014, intitulat „Divulgarea sau difuzarea informațiilor prin mass‑media”, are următorul cuprins:

„În sensul aplicării articolului 10, a articolului 12 alineatul (1) litera (c) și a articolului 20, în cazul în care informațiile sunt divulgate sau difuzate și în cazul în care se fac și se difuzează recomandări în scopuri jurnalistice sau sub altă formă de exprimare în presă, aceste divulgări sau difuzări de informații sunt evaluate ținând cont de normele care reglementează libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă și de normele sau codurile care reglementează profesia de jurnalist, cu excepția cazului în care:

15

Articolul 621-1 din règlement général de l’Autorité des marchés financiers (Regulamentul general al Autorității Piețelor Financiare, în versiunea aplicabilă litigiului principal) (denumit în continuare „RGAMF”), prevede:

„Prin informație privilegiată se înțelege orice informație cu caracter precis care nu a fost făcută publică și care se referă în mod direct sau indirect la unul sau la mai mulți emitenți de instrumente financiare ori la unul sau la mai multe instrumente financiare și care, în cazul în care ar fi făcută publică, ar putea influența semnificativ prețul instrumentelor financiare în cauză sau prețul instrumentelor financiare conexe.

Se consideră că o informație are caracter precis în cazul în care indică un ansamblu de circumstanțe sau un eveniment care a avut loc sau care se poate produce și în cazul în care este posibil să ducă la o concluzie în legătură cu efectul posibil al acestor circumstanțe sau al acestui eveniment asupra prețului instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare conexe.

O informație care, dacă ar fi făcută publică, ar putea influența în mod semnificativ prețul instrumentelor financiare în cauză sau prețul instrumentelor financiare derivate conexe este o informație pe care un investitor rațional ar putea să o utilizeze ca una dintre bazele deciziilor de investiție.”

16

Articolul 622-1 din RGAMF are următorul cuprins:

„Orice persoană menționată la articolul 622-2 trebuie să se abțină de la utilizarea informației privilegiate pe care o deține […]

De asemenea, aceasta trebuie să se abțină de la:

1° Comunicarea acestei informații unei alte persoane în afara cadrului normal al activității sale, al profesiei sau a funcției sale ori în alte scopuri decât cele pentru care i‑a fost comunicată;

[…]”

17

Articolul 622-2 din RGAMF prevede:

„Obligațiile de abținere prevăzute la articolul 622-1 se aplică oricărei persoane care deține o informație privilegiată datorită:

[…]

3° Accesului său la informație prin exercitarea muncii, a profesiei sau a funcției, precum și prin participarea sa la pregătirea și la executarea unei operațiuni financiare;

[…]

Aceste obligații de abținere se aplică în egală măsură oricărei alte persoane care deține informații privilegiate și care știe sau ar trebui să știe că este vorba despre o informație privilegiată.

[…]”

18

Domnul A a exercitat timp de mulți ani profesia de jurnalist la diferite cotidiene britanice, ultima dată la Daily Mail. În cadrul activității pentru acesta, el scria articole într‑o rubrică intitulată „Raport de piață”, care răspândea zvonuri de piață. Domnul A a fost printre altele autorul a două articole având ca obiect titluri admise la negociere pe Euronext, care au fost publicate pe Mail Online, site‑ul internet al cotidianului menționat.

19

Primul dintre aceste articole, publicat la 8 iunie 2011, evoca o posibilă ofertă publică de cumpărare a societății LVMH cu privire la titlurile societății Hermès la un preț de 350 de euro pe acțiune, ceea ce corespundea unei prime de 86 % în raport cu cursul de închidere a acestor titluri din ziua publicării articolului menționat. În ziua următoare acestei publicări, cursul respectiv a crescut cu 0,64 % de la deschiderea ședinței bursiere, iar ulterior cu 4,55 % în cursul acestei ședințe.

20

Al doilea dintre articolele menționate, publicat la 12 iunie 2012, arăta că titlurile societății Maurel & Prom ar putea face obiectul unei oferte publice de cumpărare, cu un preț de cumpărare propus de aproximativ 19 euro pe acțiune, ceea ce corespundea unei prime de 80 % în raport cu ultimul curs de închidere al acestor titluri. A urmat, în ziua următoare publicării acestui articol, o creștere a cursului acestor acțiuni de 17,69 % la închiderea pieței. La 14 iunie 2012, societatea Maurel & Prom a dezmințit acest zvon.

21

În cadrul unei anchete efectuate de AMF, s‑a arătat că, cu puțin timp înainte de publicarea acestor două articole, au fost date ordine de cumpărare cu privire la titlurile societăților Hermès și, respectiv, Maurel & Prom de către rezidenți britanici, care și‑au vândut titlurile odată cu publicarea menționată.

22

Prin scrisoarea din 23 februarie 2016, Direcția de investigații și control din cadrul AMF a informat toate persoanele în cauză, printre care în special domnul A, cu privire la faptele care le pot fi imputate în raport cu constatările anchetatorilor direcției respective. Având în vedere raportul de anchetă întocmit de aceeași direcție, s‑a decis, la 19 iulie 2016, să se notifice obiecțiile care le erau imputate.

23

Astfel, prin scrisoarea din 7 decembrie 2016, AMF a adresat domnului A o notificare a obiecțiilor prin care îi reproșa că, prin încălcarea articolelor 622-1 și 622-2 din RGAMF, a comunicat către două persoane, domnii B și C, o informație privilegiată privind publicarea viitoare a două articole care răspândeau zvonuri de depunere a unor oferte publice cu privire la titlurile Hermès și Maurel & Prom.

24

Prin decizia din 24 octombrie 2018, comisia pentru sancțiuni din cadrul AMF a reținut unele dintre obiecțiile reproșate domnului A și i‑a aplicat o sancțiune pecuniară în cuantum de 40000 de euro. Aceasta a considerat printre altele că informațiile în discuție în litigiul principal, referitoare la publicarea viitoare de articole de presă care raportau zvonuri cu privire la operațiuni privind titluri cotate la bursă, îndeplineau condițiile pentru a fi calificate drept „informații privilegiate” și a constatat că domnul A comunicase aceste informații privilegiate privind titlurile societății Hermès domnilor B și C, precum și pe cele referitoare la titlurile societății Maurel & Prom domnului C.

25

Sesizată cu acțiunea introdusă împotriva acestei decizii, instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema dacă o informație privind publicarea viitoare a unui articol de presă care răspândește un zvon de piață referitor la un emitent de instrumente financiare constituie o „informație confidențială” în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6, în special dacă, în speță, informația în discuție în litigiul principal are un „caracter precis”, în sensul definiției unei „informații confidențiale”.

26

Referindu‑se la definiția unei informații „cu caracter precis”, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, instanța de trimitere ridică problema dacă informația în discuție în litigiul principal este suficient de precisă pentru a se putea trage o concluzie cu privire la efectul său posibil asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză, în sensul acestei dispoziții.

27

În această privință, instanța de trimitere ridică problema dacă, pentru ca informația privind publicarea viitoare a unui articol de presă să fie considerată „suficient de precisă”, conținutul articolului însuși trebuie să fie considerat „suficient de precis” și, dacă este cazul, dacă, astfel cum susține domnul A, însăși natura unui zvon de piață exclude ca acesta să aibă precizia necesară.

28

Având în vedere împrejurările specifice ale cauzei principale, instanța de trimitere ridică de asemenea problema incidenței, în ceea ce privește aprecierea caracterului precis al informației în discuție, primo, a menționării prețului propus în cadrul unei eventuale oferte publice de cumpărare cu privire la titlurile emitenților de instrumente financiare în cauză, secundo, a notorietății jurnalistului care a semnat articolele de presă care au răspândit zvonurile, precum și a reputației organului de presă care a asigurat publicarea acestor articole și, tertio, a faptului că, ex post, articolele menționate au avut efectiv un efect semnificativ asupra cursului titlurilor care au făcut obiectul zvonurilor respective.

29

În al doilea rând, în ipoteza în care informația în discuție în litigiul principal ar fi calificată drept informație confidențială, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă se poate considera că divulgarea unei astfel de informații de către un jurnalist uneia dintre sursele sale de informare obișnuite a fost realizată „în scopuri jurnalistice” în sensul articolului 21 din Regulamentul nr. 596/2014. Întrucât această dispoziție nu are echivalent în Directiva 2003/6, instanța de trimitere consideră că poate fi aplicată retroactiv faptelor din litigiul principal ca dispoziție mai puțin severă decât cele din directiva menționată.

30

În plus, instanța de trimitere ridică problema legăturii dintre articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014 și articolul 10 din acesta, la care face trimitere articolul 21 menționat și în temeiul căruia divulgarea unei informații privilegiate este neautorizată, cu excepția cazului în care se face în exercitarea normală a sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției. În ipoteza în care articolul 10 menționat ar fi aplicabil divulgării informației în discuție în litigiul principal, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă, în conformitate cu Hotărârea din 22 noiembrie 2005, Grøngaard și Bang (C‑384/02, EU:C:2005:708), această divulgare se justifică numai dacă este strict necesară pentru exercitarea profesiei de jurnalist și respectă principiul proporționalității.

31

În aceste condiții, cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris, Franța) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

32

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 trebuie interpretat în sensul că, pentru calificarea unei informații confidențiale, poate constitui informație „cu caracter precis”, în sensul acestei dispoziții și al celei de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, o informație privind publicarea viitoare a unui articol de presă care răspândește un zvon de piață referitor la un emitent de instrumente financiare și dacă sunt relevante, în vederea aprecierii respectivului caracter precis, menționarea în acest articol de presă a prețului la care ar fi cumpărate titlurile acestui emitent în cadrul unei eventuale oferte publice de cumpărare, identitatea jurnalistului care a semnat articolul respectiv și a organului de presă care îi asigură publicarea, precum și influența efectivă a acestei publicări asupra cursului titlurilor menționate.

33

Trebuie amintit că definiția noțiunii de „informație confidențială” care figurează la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 cuprinde patru elemente esențiale. În primul rând, este vorba despre o informație cu caracter precis. În al doilea rând, această informație nu a fost făcută publică. În al treilea rând, ea se referă în mod direct sau indirect la unul sau la mai multe instrumente financiare sau la emitenții lor. În al patrulea rând, în cazul în care ar fi făcută publică, această informație ar fi susceptibilă să influențeze în mod semnificativ cursul instrumentelor financiare în cauză sau cursul instrumentelor financiare derivate conexe (Hotărârea din 11 martie 2015, Lafonta, C‑628/13, EU:C:2015:162, punctul 24 și jurisprudența citată).

34

În speță, informația în discuție în litigiul principal, care privește publicarea viitoare a unor articole de presă care răspândesc zvonuri de piață referitoare la lansarea unor oferte publice de cumpărare cu privire la titlurile unor societăți cotate la bursă, a fost divulgată de autorul articolelor menționate către două dintre sursele sale de informare obișnuite. Potrivit instanței de trimitere, această informație îndeplinește al doilea, al treilea și al patrulea element ale definiției noțiunii de „informație confidențială”, astfel cum au fost menționate la punctul precedent. În ceea ce privește al patrulea element, ea întemeiază această constatare, pe de o parte, pe considerația că, întrucât amplifica speculațiile existente referitoare la valorile mobiliare în cauză, informația respectivă putea fi utilizată de un investitor rațional ca făcând parte din bazele deciziilor sale de investiție în legătură cu acestea și, pe de altă parte, pe fluctuațiile cursurilor acestor valori mobiliare intervenite după publicarea articolelor în cauză. Ea exprimă în schimb îndoieli cu privire la aspectul dacă primul element al acestei definiții, referitor la caracterul precis al acestei informații, este întrunit în speță.

35

Trebuie să se observe că, pentru a consolida securitatea juridică pentru participanții la piețele financiare, Directiva 2003/124 a intenționat, după cum se reflectă în considerentul (3) al acesteia, să precizeze, printre altele, acest prim element.

36

Astfel, potrivit articolului 1 alineatul (1) din această directivă, se consideră că o informație are „caracter precis” dacă îndeplinește două condiții: pe de o parte, ea indică un ansamblu de circumstanțe existente sau despre care există motive raționale de a crede că vor exista, un eveniment care a avut loc sau despre care există motive raționale de a crede că va avea loc și, pe de altă parte, ea trebuie să fie suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al tuturor circumstanțelor sau al evenimentului asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate din produsele de bază.

37

În speță, instanța de trimitere consideră că prima condiție menționată la punctul anterior este îndeplinită, în măsura în care informația în discuție în litigiul principal menționează un eveniment, și anume publicarea viitoare a unor articole de presă, despre care se poate considera în mod rezonabil că va avea loc. Aceasta are, în schimb, îndoieli cu privire la aspectul dacă a doua condiție menționată la punctul anterior este îndeplinită în speță. În special, ea ridică problema dacă, pentru ca informația privind publicarea viitoare a unui articol de presă și care reia elementele principale ale acestuia să fie considerată „suficient de precisă”, în sensul celei de a doua condiții menționate, conținutul acestui articol trebuie să fie considerat și el la fel.

38

În ceea ce privește această a doua condiție, din jurisprudența Curții rezultă că, potrivit sensului atribuit în mod obișnuit termenilor utilizați la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, este suficient ca informația să fie suficient de concretă sau de specifică pentru a putea constitui o bază care să permită să se aprecieze dacă ansamblul împrejurărilor sau evenimentul menționat în această informație, astfel cum este descris la punctul 36 din prezenta hotărâre, poate avea un efect asupra cursurilor instrumentelor financiare vizate de această informație. În consecință, potrivit Curții, această dispoziție nu exclude din sfera noțiunii de „informație confidențială” decât „informațiile vagi sau generale, care nu permit să se tragă nicio concluzie cu privire la efectul lor posibil asupra cursului instrumentelor financiare în cauză” (Hotărârea din 11 martie 2015, Lafonta, C‑628/13, EU:C:2015:162, punctul 31).

39

În această privință, instanța de trimitere ridică problema dacă, prin natura sa, un zvon intră în categoria „informațiilor vagi sau generale” în sensul jurisprudenței menționate, astfel încât o informație privind publicarea viitoare a unui articol de presă care răspândește un zvon să nu poată fi calificată drept „informație confidențială”.

40

Trebuie arătat de la bun început că informația în discuție în litigiul principal, care privește publicarea unor articole legate de zvonuri de piață care se referă la oferte publice de cumpărare ce ar fi avute în vedere, vizează două tipuri de evenimente viitoare distincte, și anume, în primul rând, publicarea articolelor și, în al doilea rând, prezentarea ofertelor pe care le menționează aceste articole. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 37 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere se întemeiază pe probabilitatea ridicată că evenimentele de primul tip vor avea loc pentru a considera că este îndeplinită prima condiție menționată la punctul 36 din această hotărâre pentru ca o informație să aibă un caracter precis, în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124. În schimb, în ceea ce privește cea de a doua condiție menționată la punctul 36 menționat, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la aspectul dacă precizarea suficientă recunoscută în temeiul primei condiții cu privire la publicarea viitoare a unor articole de presă permite, în sine, să se stabilească faptul că această împrejurare poate avea un efect asupra cursurilor instrumentelor financiare vizate de această informație, astfel încât această a doua condiție să fie de asemenea îndeplinită, sau dacă conținutul articolelor în cauză trebuie de asemenea să îndeplinească această cerință de precizie, în speță în legătură cu zvonuri de piață referitoare la eventuala apariție a evenimentelor de al doilea tip, și anume prezentarea ofertelor avute în vedere.

41

Or, este necesar să se considere că caracterul precis, în sensul dispozițiilor menționate, al unei informații privind publicarea viitoare a unui articol de presă este strâns legat de cel al informației care face obiectul acestui articol. Astfel, în lipsa oricărei precizări a informației care trebuie publicată, informația referitoare la această publicare nu ar permite să se tragă concluzii cu privire la efectul său posibil asupra cursului instrumentelor financiare în cauză conform articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124.

42

Odată făcută această precizare, rezultă, în primul rând, din înșiși termenii articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, potrivit cărora o informație are „caracter precis”, printre altele, în cazul în care indică un eveniment despre care există motive raționale de a crede că va avea loc și în care este suficient de precisă pentru a duce la o concluzie în legătură cu efectul posibil al acestui eveniment asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză, că se impune o examinare de la caz la caz. Astfel, caracterul precis al unei informații nu poate fi exclus, prin ipoteză, pentru simplul fapt că face parte dintr‑o categorie de informații speciale precum informațiile privind publicarea viitoare a unor articole care răspândesc zvonuri de piață referitoare la eventuala prezentare a unei oferte publice de cumpărare.

43

O asemenea excludere ar fi de altfel contrară obiectivului Directivei 2003/6, care constă, astfel cum reiese din considerentele (2) și (12) ale acesteia, în asigurarea integrității piețelor financiare ale Uniunii și în consolidarea încrederii investitorilor în aceste piețe, încredere care se bazează în special pe faptul că aceștia se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării ilicite a informațiilor confidențiale (Hotărârea din 11 martie 2015, Lafonta, C‑628/13, EU:C:2015:162, punctul 21 și jurisprudența citată). Interdicția utilizărilor abuzive ale informațiilor confidențiale prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/6 urmărește astfel să asigure egalitatea dintre cocontractanți în cadrul unei tranzacții bursiere, evitând ca unul dintre aceștia, care deține o informație privilegiată și se plasează, datorită acestui fapt, într‑o poziție avantajoasă în raport cu ceilalți investitori, să profite de această informație în detrimentul celor care nu o cunosc (Hotărârea din 23 decembrie 2009, Spector Photo Group și Van Raemdonck, C‑45/08, EU:C:2009:806, punctul 48, precum și jurisprudența citată).

44

Or, astfel cum a arătat doamna avocată generală în esență la punctul 49 din concluzii, faptul că un investitor are cunoștință despre publicarea viitoare a unui zvon poate fi suficient, în anumite împrejurări, pentru a‑i conferi acestuia un avantaj față de ceilalți investitori.

45

Prin urmare, dacă ar trebui să se considere că nu este necesar ca o informație să fie calificată drept „informație confidențială” în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 pentru simplul fapt că se referă la publicarea unui zvon, un număr semnificativ de informații care pot avea un efect asupra cursului instrumentelor financiare în cauză nu ar intra în domeniul de aplicare al acestei directive și ar putea fi, așadar, utilizate de participanți la piețele financiare care le dețin și care profită de acestea în detrimentul celor care nu le cunosc (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2012, Geltl, C‑19/11, EU:C:2012:397, punctul 36 și jurisprudența citată).

46

Din aceste considerații rezultă că nu se poate exclude ca o informație să poată fi considerată ca având un caracter precis, în sensul articolului 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, pentru simplul motiv că privește publicarea viitoare a unui articol referitor la un zvon de piață.

47

În aceste condiții, trebuie, în al doilea rând, să se examineze gradul de precizie a zvonului privind prezentarea eventuală a unei oferte publice de cumpărare, pentru a aprecia dacă informația referitoare la publicarea unui articol care răspândește un astfel de zvon îndeplinește efectiv a doua condiție prevăzută la punctul menționat, privind efectul posibil al publicării în discuție asupra cursului instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate conexe. Totuși, această apreciere nu trebuie să facă abstracție de faptul că caracterul precis al zvonurilor este luat în considerare nu pentru a stabili dacă ele sunt suficient de precise ca atare pentru a se putea trage o concluzie cu privire la efectul asupra cursurilor instrumentelor în cauză, ci pentru a stabili dacă o informație legată de publicarea viitoare a unui articol referitor la aceste zvonuri este suficient de precisă pentru a se putea trage o concluzie cu privire la efectul asupra cursurilor pe care această publicare îl poate produce.

48

Desigur, un zvon este, astfel cum arată domnul A, caracterizat printr‑un grad de incertitudine. Cu toate acestea, fiabilitatea este un factor care trebuie stabilit de la caz la caz. Întrucât credibilitatea unui zvon este relevantă pentru a stabili dacă o informație privind publicarea viitoare a unui articol referitor la acest zvon este suficient de precisă pentru a se putea trage o concluzie cu privire la efectul asupra cursurilor pe care această publicare îl poate produce, trebuie să se ia în considerare, în acest scop, în special gradul de precizie a conținutului zvonului menționat, precum și fiabilitatea sursei care îl răspândește.

49

În această privință, o informație care reia elemente precum cele prezentate în zvonurile menționate în articolele de presă în discuție în litigiul principal, care indică atât numele emitentului instrumentelor financiare în cauză, cât și condițiile ofertei publice de cumpărare așteptate, nu poate fi calificată drept „informații vagi sau generale, care nu permit să se tragă nicio concluzie cu privire la efectul lor posibil asupra cursului instrumentelor financiare în cauză” în sensul jurisprudenței citate la punctul 38 din prezenta hotărâre.

50

În acest context, menționarea, în calitate de componentă a unui zvon referitor la o ofertă publică de cumpărare privind valorile mobiliare ale unui emitent de instrumente financiare, a prețului propus pentru achiziționarea acestor titluri poate avea o incidență asupra aprecierii caracterului precis al informației în cauză. În aceste condiții, o astfel de mențiune nu este indispensabilă pentru calificarea unei informații privind acest zvon drept „precisă”, întrucât conține alte elemente referitoare la oferta publică de cumpărare respectivă. Astfel, după cum a arătat doamna avocată generală la punctul 51 din concluzii, o asemenea ofertă include, ca regulă generală, o primă de preluare asupra cursului acțiunii, care permite pieței să aprecieze impactul probabil asupra acestui curs.

51

Pe lângă conținutul articolului de presă vizat, alte elemente mai pot contribui la caracterul precis al unei informații privind publicarea viitoare a acestuia pentru a aprecia efectul posibil asupra cursurilor instrumentelor financiare în cauză sau ale instrumentelor financiare derivate conexe. În această privință, notorietatea jurnalistului care a semnat articolele de presă, precum și cea a organului de presă care a asigurat publicarea acestor articole pot fi considerate determinante, în funcție de împrejurările speței, în cazul în care aceste elemente permit să se aprecieze credibilitatea zvonurilor vizate, investitorii putând fi determinați, dacă este cazul, să prezume că acestea provin din surse considerate fiabile de către acest jurnalist și de acest organ de presă.

52

Rezultă că, atunci când anumite persoane sunt informate cu privire la faptul că un articol de presă, pe punctul de a fi publicat, va conține informația menționată la punctul 50 din prezenta hotărâre, precum și, dacă este cazul, cu privire la identitatea autorului acestui articol și a organului de presă care îi va asigura publicarea, astfel de indicații, având în vedere că urmăresc să consolideze credibilitatea zvonului care ar fi răspândit într‑un articol de presă, sunt relevante pentru a aprecia dacă informația referitoare la publicarea viitoare a unui astfel de articol este suficient de precisă pentru a se putea trage o concluzie cu privire la efectul asupra cursurilor pe care această publicație îl poate produce.

53

Pe de altă parte, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă influența efectiv semnificativă (ex post) a unei publicații asupra cursului titlurilor la care se referă aceasta constituie un element relevant pentru aprecierea caracterului precis al informației privind publicația menționată.

54

În această privință, trebuie amintit că, în ceea ce privește al patrulea element al definiției „informației confidențiale”, astfel cum figurează la articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6, și anume că informația este susceptibilă, dacă ar fi făcută publică, să influențeze în mod sensibil cursul instrumentelor financiare în cauză, considerentul (2) al Directivei 2003/124 enunță că informațiile disponibile ex post pot servi la verificarea ipotezei de modificare a cursului ca urmare a informațiilor disponibile ex ante, dar acestea nu pot fi folosite pentru urmărirea unei persoane care ar fi putut ajunge la niște concluzii raționale datorită informațiilor de care dispunea ex ante.

55

Or, o informație susceptibilă să influențeze în mod semnificativ cursul titlurilor în cauză, dacă ar fi făcută publică, trebuie considerată, ca regulă generală, că îndeplinește primul element al definiției menționate, și anume că informația are un caracter precis în cazul în care, în principiu, publicarea unei informații nu poate exercita o asemenea influență dacă această informație nu are în sine un astfel de caracter.

56

În consecință, influența efectivă a unei publicații asupra cursului titlurilor vizate în această publicație poate constitui o dovadă ex post a caracterului precis al informației privind publicația respectivă. În schimb, aceasta nu poate fi suficientă, în sine, pentru a stabili, în lipsa examinării altor elemente cunoscute sau divulgate anterior publicației respective, un astfel de caracter precis.

57

Din considerațiile care precedă rezultă că este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 1 punctul 1 din Directiva 2003/6 trebuie interpretat în sensul că, în vederea calificării unei informații confidențiale, poate constitui o informație „cu caracter precis”, în sensul acestei dispoziții și al articolului 1 alineatul (1) din Directiva 2003/124, o informație privind publicarea viitoare a unui articol de presă care răspândește un zvon de piață referitor la un emitent de instrumente financiare și că sunt relevante, în vederea aprecierii caracterului precis menționat, cu condiția să fi fost comunicate înaintea acestei publicări, faptul că acest articol de presă va menționa prețul la care ar fi cumpărate titlurile acestui emitent în cadrul unei eventuale oferte publice de cumpărare, precum și identitatea jurnalistului care a semnat articolul respectiv și a organului de presă care i‑a asigurat publicarea. În ceea ce privește influența efectivă a acestei publicări asupra cursului titlurilor la care se referă, deși poate constitui o dovadă ex post a caracterului precis al informației respective, ea nu poate fi suficientă, în sine, în lipsa examinării altor elemente cunoscute sau divulgate anterior publicării respective, pentru a stabili un astfel de caracter precis.

58

Întrebările a doua-a patra privesc interpretarea articolelor 10 și 21 din Regulamentul nr. 596/2014, care a fost adoptat ulterior faptelor în discuție în litigiul principal. Instanța de trimitere consideră că acest articol 21 conține totuși dispoziții mai puțin severe decât cele, rezultate din Directiva 2003/6, în vigoare la data acestor fapte și că, în consecință, ar trebui să se aplice retroactiv faptelor menționate. Potrivit acestei instanțe, articolul respectiv introduce un regim specific, neprevăzut de Directiva 2003/6, care urmărește în special să restrângă caracterizarea neîndeplinirii obligațiilor constând în divulgarea neautorizată de informații privilegiate atunci când divulgarea în cauză intervine în scopuri jurnalistice.

59

În această privință, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 68 din concluzii, aspectul dacă dispozițiile articolului 21 din Regulamentul nr. 596/2014 sunt mai puțin severe, în domeniul vizat, decât cele prevăzute de Directiva 2003/6, astfel încât sunt efectiv aplicabile în litigiul principal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2015, Delvigne, C‑650/13, EU:C:2015:648, punctul 53), depinde de modul în care trebuie interpretat acest articol. În plus, deși articolul 10 din acest regulament corespunde articolului 3 litera (a) din Directiva 2003/6 și nu poate, prin urmare, să fie considerat în sine ca prevăzând o normă mai puțin severă decât cea prevăzută de această din urmă dispoziție, din trimiterea la acest articol 10, care este efectuată în articolul 21 menționat, rezultă că dispozițiile acestor articole sunt strâns legate și că nu pot fi aplicate separat. Prin urmare, nu se poate constata de la bun început că articolul 10 din regulamentul respectiv și articolul 3 din directiva respectivă au exact același înțeles și aceeași întindere în ceea ce privește divulgarea de informații privilegiate de către un jurnalist.

60

În aceste condiții, problema aplicabilității articolelor 10 și 21 din Regulamentul nr. 596/2014 în cauza principală ține de examinarea fondului întrebărilor a doua-a patra (a se vedea prin analogie Hotărârea din 28 octombrie 2021, Komisia za protivodeystvie na koruptsiyata i za otnemane na nezakonno pridobitoto imushtestvo, C‑319/19, EU:C:2021:883, punctul 25 și jurisprudența citată).

61

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014 trebuie interpretat în sensul că se realizează „în scopuri jurnalistice”, în sensul acestui articol, divulgarea de către un jurnalist, uneia dintre sursele sale de informare obișnuite, a unei informații privind publicarea viitoare a unui articol sub semnătura sa care răspândește un zvon de piață.

62

Din articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014 reiese că, în sensul aplicării, printre altele, a articolului 10 din acest regulament, care privește divulgarea neautorizată a informațiilor privilegiate, în cazul în care informațiile sunt divulgate în scopuri jurnalistice sau sub altă formă de exprimare în presă, această divulgare este evaluată ținând cont de normele ce reglementează libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă și de normele sau codurile ce reglementează profesia de jurnalist, cu excepția cazului în care persoana aflată la originea divulgării sau persoane apropiate acesteia beneficiază, direct sau indirect, de un avantaj sau în care această persoană are intenția, prin intermediul acestei divulgări, de a induce piața în eroare.

63

Pentru a stabili dacă o divulgare „în scopuri jurnalistice”, în sensul acestui articol 21, vizează ipoteza divulgării de către un jurnalist a unei informații uneia dintre sursele sale de informare obișnuite sau privește numai o comunicare publică, fie în presă, fie în alte mijloace de comunicare în masă, trebuie amintit că interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii impune să se țină seama nu numai de termenii săi, ci și de contextul în care se înscrie, precum și de obiectivele și de finalitatea urmărite de actul din care aceasta face parte.

64

În ceea ce privește modul de redactare a articolului 21 din Regulamentul nr. 596/2014, trebuie să se constate că termenii „în scopuri jurnalistice” vizează divulgările de informații care au ca finalitate activitatea de jurnalism și, prin urmare, nu doar divulgările de informații care constau în publicarea de informații ca atare, ci și cele care se înscriu în procesul care conduce la o astfel de publicare.

65

În ceea ce privește contextul și obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 596/2014, din considerentul (2) rezultă că acest regulament urmărește să asigure integritatea piețelor financiare prin interzicerea abuzurilor de piață, precum utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și divulgarea neautorizată a informațiilor privilegiate. De asemenea, din considerentul (77) al regulamentului menționat reiese că această finalitate trebuie să fie urmărită cu respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), în special libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, astfel cum sunt garantate în Uniune și în statele membre, precum și recunoscute în temeiul articolului 11 din cartă și menționate, pe de altă parte, la articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014.

66

Pentru a ține seama de importanța pe care o au aceste libertăți fundamentale în orice societate democratică, este necesar ca noțiunile corespunzătoare acestora, printre care cea de „scopuri jurnalistice”, să fie interpretate în sens larg (a se vedea prin analogie Hotărârea din 14 februarie 2019, Buivids, C‑345/17, EU:C:2019:122, punctul 51 și jurisprudența citată).

67

În plus, în vederea interpretării articolului 11 din cartă, trebuie luată în considerare, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din aceasta, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 2019, Buivids, C‑345/17, EU:C:2019:122, punctul 65 și jurisprudența citată).

68

Or, din această jurisprudență reiese că nu numai publicările, ci și actele pregătitoare ale unei publicări, cum ar fi colectarea de informații, precum și activitățile de cercetare și de anchetă ale unui jurnalist sunt inerente libertății presei, astfel cum este consacrată la articolul 10 din convenția menționată, și sunt, în această calitate, protejate (a se vedea în acest sens Curtea EDO, 25 aprilie 2006, Dammann împotriva Elveției, CE:ECHR:2006:0425JUD007755101, § 52, și Curtea EDO, 27 iunie 2017, Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy împotriva Finlandei, CE:ECHR:2017:0627JUD000093113, § 128).

69

În consecință, deși obiectivul final al activității jurnalistice constă în comunicarea unor informații către public, trebuie să se considere că poate constitui o divulgare de informații în scopuri jurnalistice, în sensul articolului 21 din Regulamentul nr. 596/2014, o divulgare prin care se urmărește realizarea acestei activități, inclusiv cea efectuată în cadrul activităților de investigație pentru pregătirea publicării realizate de un jurnalist.

70

În ceea ce privește cauza principală, aceasta ar putea fi situația în special în ipoteza, invocată de instanța de trimitere, în care divulgarea informației privind publicarea viitoare a unui articol ar urmări să verifice sau să obțină lămuriri cu privire la zvonul care face obiectul acestui articol, indiferent dacă destinatarul divulgării menționate este sau nu sursa zvonului respectiv. Revine instanței menționate sarcina de a aprecia dacă aceasta a fost efectiv situația în speță.

71

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014 trebuie interpretat în sensul că este realizată „în scopuri jurnalistice”, în sensul acestui articol, divulgarea de către un jurnalist, uneia dintre sursele sale de informare obișnuite, a unei informații privind publicarea viitoare a unui articol de presă sub semnătura sa care răspândește un zvon de piață, atunci când această divulgare este necesară pentru a permite realizarea unei activități jurnalistice, care include lucrările de investigație pentru pregătirea publicărilor.

72

Prin intermediul celei de a treia și al celei de a patra întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 10 și 21 din Regulamentul nr. 596/2014 trebuie interpretate în sensul că caracterul autorizat sau neautorizat al divulgării de către un jurnalist a unei informații privilegiate în scopuri jurnalistice depinde de aspectul dacă ea a fost făcută în cadrul normal al exercitării profesiei de jurnalist.

73

Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 596/2014 prevede că divulgarea neautorizată a informațiilor privilegiate, interzisă în temeiul articolului 14 litera (c) din același regulament, are loc în cazul în care o persoană care deține o informație privilegiată o divulgă unei alte persoane, cu excepția cazului în care divulgarea se face în exercitarea normală a sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției.

74

Întrucât această definiție a divulgării neautorizate a informațiilor privilegiate este prevăzută la articolul 10 menționat „în sensul […] [R]egulament[ului] [nr. 596/2014]”, ea trebuie considerată ca fiind aplicabilă situațiilor prevăzute la articolul 21 din acest regulament. Acest aspect este confirmat de modul de redactare a acestei din urmă dispoziții, care privește aprecierea divulgării unei informații privilegiate în scopuri jurnalistice, în sensul aplicării, printre altele, a articolului 10 din acest regulament.

75

Rezultă că articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014 nu constituie o bază autonomă, care derogă de la articolul 10 din acest regulament, pentru a determina caracterul autorizat sau neautorizat al unei divulgări de informații privilegiate în scopuri jurnalistice. O asemenea determinare trebuie să se întemeieze pe acest articol 10, ținând seama în același timp de precizările care figurează la articolul 21 menționat.

76

În această privință, trebuie constatat că articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 596/2014 coroborat cu articolul 14 litera (c) din acest regulament corespunde în esență articolului 3 litera (a) din Directiva 89/592/CEE a Consiliului din 13 noiembrie 1989 privind coordonarea reglementărilor referitoare la utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate (JO 1989, L 334, p. 30), precum și articolului 3 litera (a) din Directiva 2003/6, dispoziții care obligau statele membre să interzică comunicarea informațiilor privilegiate. În special, prin faptul că prevede că divulgarea unei informații privilegiate nu este neautorizată atunci când are loc în cadrul normal al exercitării muncii, profesiei sau funcțiilor sale, articolul 10 din Regulamentul nr. 596/2014 conține aceeași excepție de la interdicția comunicării informațiilor privilegiate ca dispozițiile menționate ale acestor directive.

77

În plus, astfel cum rezultă în special din considerentul (2) al Regulamentului nr. 596/2014, acesta urmărește printre altele, la fel ca directivele menționate care l‑au precedat, protejarea integrității piețelor financiare și consolidarea încrederii investitorilor care se bazează în special pe faptul că se vor situa pe picior de egalitate și vor fi protejați împotriva utilizării ilicite a informațiilor privilegiate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 decembrie 2009, Spector Photo Group și Van Raemdonck, C‑45/08, EU:C:2009:806, punctul 47, precum și jurisprudența citată).

78

Prin urmare, excepția care figurează la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 596/2014, la fel ca cea prevăzută la articolul 3 litera (a) din Directiva 89/592, impune condiția unei legături strânse între divulgarea unei informații privilegiate și exercitarea unei munci, a unei profesii sau a unei funcții pentru a justifica o astfel de divulgare. Ea trebuie, în principiu, să primească o interpretare strictă, divulgarea unei informații privilegiate fiind autorizată numai dacă este strict necesară acestei exercitări și respectă principiul proporționalității, astfel cum a arătat Curtea în Hotărârea din 22 noiembrie 2005, Grøngaard și Bang (C‑384/02, EU:C:2005:708, punctele 31 și 34).

79

În aceste condiții, trebuie amintit că, în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre, persoanele care au divulgat informațiile privilegiate în discuție erau un reprezentant al lucrătorilor în consiliul de administrație al unei societăți, care era și membru al comitetului de legătură al unui grup de întreprinderi, precum și, respectiv, președintele unui sindicat profesional.

80

Or, atunci când un jurnalist divulgă informații privilegiate „în scopuri jurnalistice”, în sensul articolului 21 din Regulamentul nr. 596/2014, excepția menționată trebuie interpretată, astfel cum s‑a arătat în esență la punctele 65 și 66 din prezenta hotărâre, în așa fel încât să se păstreze efectul util al acestei dispoziții în raport cu finalitatea sa, astfel cum este enunțată și în considerentul (77) al acestui regulament, și anume respectarea libertății presei și a libertății de exprimare în alte mijloace de informare în masă garantate în special prin articolul 11 din cartă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online, C‑516/17, EU:C:2019:625, punctul 55).

81

Astfel, cerința, care decurge din articolul 10 din Regulamentul nr. 596/2014, ca o asemenea divulgare să fie necesară pentru exercitarea profesiei de jurnalist, precum și caracterul proporțional al acestei divulgări trebuie apreciate ținând seama de faptul că acest articol 10, întrucât constituie o restricție privind dreptul fundamental garantat la articolul 11 din cartă, trebuie interpretat în conformitate cu cerințele impuse de articolul 52 alineatul (1) din aceasta.

82

Prin urmare, în ceea ce privește, în primul rând, cerința potrivit căreia o asemenea divulgare trebuie să fie necesară pentru realizarea unei activități jurnalistice, care include, astfel cum s‑a subliniat la punctul 71 din prezenta hotărâre, lucrările de investigație pentru pregătirea publicărilor, trebuie să se ia în considerare printre altele necesitatea ca jurnalistul să verifice informațiile de care a luat cunoștință.

83

În consecință, astfel cum a arătat în esență doamna avocată generală la punctul 97 din concluzii, dacă o divulgare precum cea în discuție în litigiul principal a fost efectuată în scopul publicării unui articol de presă, este necesar să se examineze dacă această divulgare a depășit ceea ce era necesar pentru a verifica informațiile cuprinse în acest articol. În special, în ceea ce privește verificarea unei informații referitoare la un zvon de piață, trebuie să se examineze, după caz, dacă era necesar ca jurnalistul să divulge unui terț, pe lângă conținutul zvonului în cauză ca atare, informația specifică privind publicarea viitoare a unui articol care răspândește acest zvon.

84

În al doilea rând, pentru a stabili dacă o asemenea divulgare este proporțională, în sensul articolului 10 din Regulamentul nr. 596/2014, trebuie să se examineze dacă restricția privind libertatea presei pe care interdicția unei astfel de divulgări ar genera‑o ar fi excesivă în raport cu prejudiciul pe care o astfel de divulgare riscă să îl aducă integrității piețelor financiare.

85

Printre elementele care trebuie luate în considerare pentru efectuarea acestei aprecieri, trebuie să se țină seama, primo, de efectul potențial disuasiv al unei astfel de interdicții pentru exercitarea activității jurnalistice, inclusiv a lucrărilor de investigație pregătitoare.

86

Secundo, trebuie să se verifice de asemenea dacă, prin efectuarea divulgării în cauză, jurnalistul a acționat cu respectarea normelor și a codurilor care reglementează profesia sa, astfel cum sunt menționate la articolul 21 din Regulamentul nr. 596/2014. Cu toate acestea, după cum a arătat doamna avocată generală la punctul 103 din concluzii, respectarea acestor norme și a acestor coduri nu permite, în sine, să se concluzioneze că divulgarea unei informații privilegiate era proporțională în sensul articolului 10 din Regulamentul nr. 569/2014.

87

Tertio, astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 100 din concluzii, trebuie luate în considerare și efectele negative asupra integrității piețelor financiare ale divulgării informațiilor privilegiate în discuție. În special, în măsura în care utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate au fost efectuate în urma acestei divulgări, ele pot cauza pierderi financiare altor investitori și, pe termen mediu, pierderea încrederii în piețele financiare.

88

Rezultă că divulgarea informațiilor privilegiate aduce atingere nu numai intereselor private ale anumitor investitori, ci și, mai general, interesului public care constă în asigurarea unei transparențe depline și adecvate a pieței, pentru a proteja integritatea acestora și pentru a garanta încrederea tuturor investitorilor, astfel cum se amintește la punctul 77 din prezenta hotărâre. Prin urmare, revine de asemenea instanței de trimitere sarcina de a lua în considerare faptul că interesul public care ar fi putut fi urmărit de o astfel de divulgare se opune nu numai unor interese private, ci și unui interes de aceeași natură (a se vedea prin analogie Curtea EDO, 10 decembrie 2007, Stoll împotriva Elveției, CE:ECHR:2007:1210JUD006969801, § 116).

89

Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a treia și la a patra întrebare că articolele 10 și 21 din Regulamentul nr. 596/2014 trebuie interpretate în sensul că o divulgare de către un jurnalist a unei informații privilegiate este autorizată atunci când trebuie să se considere că este necesară exercitării profesiei sale și că respectă principiul proporționalității.

90

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară: