–

pentru Agrimotion S. A., de C. Schmalschläger, Rechtsanwalt;

–

pentru ADAMA Deutschland GmbH, de K. Welkerling, Rechtsanwalt;

–

pentru Comisia Europeană, de F. Castilla Contreras, B. Eggers și I. Naglis, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 52 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Agrimotion S. A., pe de o parte, și ADAMA Deutschland GmbH, pe de altă parte, în legătură cu comercializarea, de către prima, a unor produse fitosanitare în Germania.

3

Potrivit considerentelor (8) și (9) ale Regulamentului nr. 1107/2009:

4

Capitolul III din Regulamentul nr. 1107/2009, referitor la „[p]rodusele fitosanitare”, cuprinde două secțiuni. Secțiunea 1, intitulată „Autorizarea”, este ea însăși împărțită în șase subsecțiuni. Subsecțiunile 1, 2 și 5 sunt intitulate „Cerințe și cuprins”, „Procedura” și, respectiv, „Cazuri speciale”.

5

Potrivit articolului 28 din acest regulament, intitulat „Autorizarea introducerii pe piață și a utilizării”, care figurează în subsecțiunea 1 din secțiunea 1 din capitolul III:

„(1)   Un produs fitosanitar nu se introduce pe piață și nu se utilizează fără să fi fost autorizat în statul membru în cauză, în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în următoarele cazuri nu este necesară nicio autorizare:

[…]

6

Articolul 33 din regulamentul menționat, intitulat „Cererea de autorizare sau de modificare a autorizației”, care figurează în subsecțiunea 2 din secțiunea 1 din capitolul III, prevede la alineatul (1):

„Un solicitant care dorește să introducă pe piață un produs fitosanitar depune, el însuși sau prin intermediul unui reprezentant, o cerere de autorizare sau de modificare a autorizației adresată fiecărui stat membru în care se dorește comercializarea produsului fitosanitar respectiv.”

7

Articolul 52 din același regulament, intitulat „Comerțul paralel”, care figurează în subsecțiunea 5 din secțiunea 1 din capitolul III, prevede la alineatul (1):

„Un produs fitosanitar autorizat într‑un stat membru (statul membru de origine) poate, sub rezerva obținerii unui permis de comerț paralel, să fie introdus pe piață sau utilizat în alt stat membru (statul membru de introducere), în cazul în care statul membru respectiv stabilește că produsul fitosanitar are o compoziție identică cu cea a unui produs fitosanitar deja autorizat pe teritoriul său (produs de referință). Cererea se înaintează autorității competente a statului membru de introducere.”

8

ADAMA Deutschland, întreprindere stabilită în Germania, comercializează în acest stat membru produse fitosanitare pentru care a obținut o autorizație de introducere pe piață. Ea distribuie aceste produse de uz fitosanitar și în alte state membre, în care Agrimotion, întreprindere stabilită în Polonia, le cumpără pentru a le reintroduce și a le comercializa în Germania.

9

Înainte de a introduce produsele de uz fitosanitar în Germania, Agrimotion procedează la reetichetarea lor, indicând în special denumirea Agrimotion, noua denumire a produsului fitosanitar, denumirea produsului de referință deja autorizat în Germania și numele titularului permisului de comerț paralel în Germania, în speță Bernbeck LLP.

10

Apreciind că Agrimotion nu este autorizată să comercializeze produsele fitosanitare în discuție în litigiul principal în Germania, din moment ce titularul permisului de comerț paralel este Bernbeck, iar nu Agrimotion, ADAMA Deutschland a introdus o acțiune la Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf, Germania) prin care a solicitat obligarea acestei societăți la încetarea comercializării produselor menționate.

11

Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf) a admis această cerere și a constatat obligația pârâtei de a repara prejudiciul suferit de ADAMA Deutschland. Această instanță s‑a întemeiat pe faptul că Agrimotion nu se poate prevala de permisul de comerț paralel acordat Bernbeck, un astfel de permis având, în temeiul articolului 52 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1107/2009, un caracter personal.

12

Agrimotion a declarat apel împotriva acestei decizii la Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf, Germania), susținând că, în conformitate cu poziția juridică exprimată de autoritatea competentă germană, și anume Bundesamt für Verbraucherschutz und Lebensmittelsicherheit (Oficiul Federal pentru Protecția Consumatorilor și Siguranța Alimentară, Germania) și cu practica urmată în alte state membre, ea se poate prevala de permisul de comerț paralel acordat Bernbeck, atât timp cât numele acestei din urmă societăți figurează pe noua etichetă aplicată pe produsele fitosanitare.

13

Instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009 trebuie interpretat în favoarea tezei susținute de Agrimotion.

14

Ea subliniază că Curtea a statuat, în Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Escalier și Bonnarel (C‑260/06 și C‑261/06, EU:C:2007:659, punctul 37 și următoarele), că, ținând seama de periculozitatea produselor fitosanitare și de riscurile legate de utilizarea acestora, necesitatea de a se verifica într‑un mod eficace și fiabil respectarea cerințelor Directivei 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) era de natură să justifice caracterul personal al unei autorizații de introducere pe piață. Or, o parte a jurisprudenței și a doctrinei germane ar considera că această jurisprudență se aplică și sub imperiul Regulamentului nr. 1107/2009, care a abrogat și a înlocuit Directiva 91/414, în special pentru că articolul 52 alineatul (4) al doilea paragraf din acest regulament prevede posibilitatea de a acorda mai multe permise de comerț paralel pentru același produs.

15

Instanța de trimitere exprimă însă îndoieli cu privire la această poziție, subliniind că Regulamentul nr. 1107/2009 are ca obiectiv, astfel cum reiese din considerentul (9) al acestuia, „elimin[area] cât mai mult posibil a obstacolelor din calea comerțului cu produse fitosanitare, datorate nivelurilor diferite de protecție din statele membre”.

16

În plus, într‑o situație în care, precum în speță, întreprinderea care introduce pe piață produsul fitosanitar în discuție nu este cea căreia i‑a fost eliberat permisul de comerț paralel, indicarea titularului permisului de comerț paralel pe eticheta acestui produs ar putea permite să se verifice într‑un mod eficace și fiabil respectarea cerințelor legale legate de periculozitatea produselor fitosanitare și a riscurilor de utilizare a acestora.

17

În sfârșit, instanța de trimitere semnalează că, în anumite state membre, documentele referitoare la permisul de comerț paralel fac distincție între titularul autorizației și importatorul produsului fitosanitar.

18

În aceste condiții, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„O întreprindere care introduce pe piață, în statul membru de introducere, un produs fitosanitar autorizat în statul membru de origine se poate prevala de un permis de comerț paralel acordat unei întreprinderi terțe de autoritatea competentă din statul membru de introducere, în cazul în care pe bidoanele în care este păstrat produsul fitosanitar și în care acesta este introdus pe piață în statul membru de introducere este menționat titularul permisului, precum și întreprinderea importatoare? În cazul în care există cerințe suplimentare, care sunt acestea?”

19

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 trebuie interpretat în sensul că numai titularul unui permis de comerț paralel poate introduce un produs fitosanitar pe piața statului membru care a acordat acest permis.

20

Potrivit acestei dispoziții, un produs fitosanitar autorizat într‑un stat membru poate, sub rezerva obținerii unui permis de comerț paralel, să fie introdus pe piață sau utilizat în alt stat membru, în cazul în care statul membru respectiv stabilește că produsul fitosanitar are o compoziție identică cu cea a unui produs fitosanitar deja autorizat pe teritoriul său (produs de referință).

21

În această privință, trebuie amintit că interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii impune să se țină seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul în care se înscrie, precum și de economia generală, de obiectivele și de finalitatea pe care le urmărește actul din care aceasta face parte. Geneza unei dispoziții a dreptului Uniunii poate de asemenea să ofere elemente pertinente pentru interpretarea sa [a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iunie 2020, A și alții (Turbine eoliene la Aalter și la Nevele), C‑24/19, EU:C:2020:503, punctul 37].

22

În ceea ce privește termenii articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009, aceștia nu permit prin ei înșiși să se răspundă la întrebarea dacă această dispoziție trebuie să fie interpretată în sensul că numai titularul unui permis de comerț paralel poate introduce un produs fitosanitar pe piața statului membru care a acordat acest permis.

23

În schimb, atât economia generală și obiectivul acestui regulament, cât și geneza articolului 52 alineatul (1) din acesta justifică reținerea unei asemenea interpretări.

24

Astfel, în ceea ce privește economia generală a Regulamentului nr. 1107/2009, este necesar să se arate că subsecțiunea 2, intitulată „Procedura”, din secțiunea 1, intitulată, la rândul său, „Autorizarea”, din capitolul III din acest regulament reglementează procedura obișnuită de examinare a cererilor de introducere a produselor fitosanitare pe piața unui stat membru.

25

Or, articolul 33 din regulamentul menționat, care face parte din această subsecțiune 2, prevede la alineatul (1) că „[u]n solicitant care dorește să introducă pe piață un produs fitosanitar depune, el însuși sau prin intermediul unui reprezentant, o cerere de autorizare sau de modificare a autorizației adresată fiecărui stat membru în care se dorește comercializarea produsului fitosanitar respectiv”.

26

Rezultă de aici că autorizația pentru un produs fitosanitar are caracter personal, astfel încât ea nu poate fi cedată de titularul său unei alte persoane.

27

Situația este aceeași în ceea ce privește permisul de comerț paralel prevăzut la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009.

28

Astfel, subsecțiunea 5, intitulată „Cazuri speciale”, în care figurează acest articol 52 alineatul (1), face parte din aceeași secțiune ca articolul 33 din Regulamentul nr. 1107/2009, și anume secțiunea 1 din capitolul III din acesta. Pe de altă parte, din articolul 28 alineatul (2) litera (e) din acest regulament reiese că articolul 52 din acesta constituie o derogare de la regula generală în virtutea căreia un produs fitosanitar nu poate fi introdus pe piață sau utilizat decât dacă a fost autorizat în statul membru în cauză. În consecință, această dispoziție este de strictă interpretare.

29

Or, articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 nu prevede că o altă persoană decât titularul permisului de comerț paralel poate introduce un produs fitosanitar pe piața statului membru de introducere. Prin urmare, trebuie să se considere că acest permis are un caracter personal, asemenea autorizației pentru un produs fitosanitar.

30

În plus, aplicarea regimului comerțului paralel prevăzut la articolul 52 din Regulamentul nr. 1107/2009 depinde de aplicarea regimului de autorizare prevăzut în special la articolul 33 din acest regulament, dat fiind că, în temeiul primeia dintre aceste dispoziții, permisul de comerț paralel nu poate fi acordat decât pentru un produs fitosanitar a cărui compoziție este identică cu cea a unui produs fitosanitar deja autorizat pe teritoriul statului membru de introducere, acest produs fiind denumit „produs de referință” în dispoziția menționată.

31

Dacă s‑ar considera că permisul de comerț paralel nu are caracter personal, ar rezulta o atingere adusă coerenței regulamentului menționat, în măsura în care o persoană care nu este titulara unui astfel de permis ar putea introduce pe piața unui stat membru un produs fitosanitar, în condițiile în care numai titularul autorizației referitoare la produsul de referință pentru aceeași piață are dreptul de a introduce acest produs pe piața respectivă.

32

Pe de altă parte, interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 în sensul că permisul de comerț paralel are caracter personal este confirmată de considerentele (8) și (9) ale acestui regulament.

33

Astfel, potrivit acestor considerente, scopul Regulamentului nr. 1107/2009 este acela de a se asigura un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, de a proteja competitivitatea agriculturii în Uniunea Europeană, precum și acela de a crește libera circulație a produselor fitosanitare și de a asigura disponibilitatea acestor produse în statele membre prin eliminarea nivelurilor diferite de protecție din statele membre și prin armonizarea, printre altele, a normelor privind recunoașterea reciprocă a autorizațiilor și comerțul paralel al acestor produse.

34

În aceste condiții, recunoașterea unui caracter personal permisului de comerț paralel contribuie nu numai la obiectivul de a se asigura un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului, ci se înscrie pe deplin și în logica armonizării normelor privind comerțul paralel realizate prin Regulamentul nr. 1107/2009 pentru a crește libera circulație a produselor fitosanitare.

35

În această privință, trebuie amintit că, în Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Escalier și Bonnarel (C‑260/06 și C‑261/06, EU:C:2007:659, punctele 40-42), Curtea a constatat în esență că caracterul personal al permisului de comerț paralel se justifica în special prin necesitatea de a preveni orice risc de utilizare incorectă sau abuzivă a produsului în cauză.

36

Deși este adevărat că această hotărâre a fost pronunțată sub imperiul Directivei 91/414, iar nu sub cel al Regulamentului nr. 1107/2009, reiese din geneza acestui regulament, în special din cuprinsul punctului 3.2 din Comunicarea Comisiei către Parlamentul European din 22 septembrie 2008 privind poziția comună a Consiliului referitoare la adoptarea unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare [COM(2008) 578 final], că legiuitorul Uniunii a ținut seama de hotărârea menționată atunci când a adoptat Regulamentul nr. 1107/2009.

37

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată de instanța de trimitere că articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1107/2009 trebuie interpretat în sensul că numai titularul unui permis de comerț paralel poate introduce un produs fitosanitar pe piața statului membru care a acordat acest permis.

38

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului trebuie interpretat în sensul că numai titularul unui permis de comerț paralel poate introduce un produs fitosanitar pe piața statului membru care a acordat acest permis.