–

pentru Apollo Tyres (Hungary) Kft., de T. Biczi, ügyvéd;

–

pentru guvernul maghiar, de M. Z. Fehér și K. Szíjjártó, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Wils, B. De Meester și K. Talabér‑Ritz, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea anexei I punctul 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 (JO 2018, L 76, p. 3) (denumită în continuare „Directiva 2003/87”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Apollo Tyres (Hungary) Kft. (denumită în continuare „Apollo Tyres”), pe de o parte, și Innovációért és Technológiáért Felelős Miniszter (ministrul inovării și tehnologiei, Ungaria) (denumit în continuare „ministrul inovării”), pe de altă parte, în legătură cu amenda aplicată de acesta din urmă societății menționate pentru motivul că aceasta emisese gaze cu efect de seră fără a fi titulara unui permis de emisie.

3

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/87 prevede:

„Prezenta directivă se aplică emisiilor care provin din activitățile enumerate în anexa I și gazelor cu efect de seră din anexa II.”

4

Articolul 3 din această decizie prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]”

5

Articolul 4 din directiva menționată prevede:

„Statele membre se asigură că, de la 1 ianuarie 2005, nicio instalație nu realizează niciuna dintre activitățile enumerate în anexa I care generează emisii specificate pentru activitatea în cauză, cu excepția cazurilor în care operatorul deține un permis eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu articolele 5 și 6, sau dacă instalația este exclusă din [sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (ETS) al Uniunii Europene] în temeiul articolului 27. Acestea se aplică și în cazul instalațiilor care intră sub incidența articolului 24.”

6

Articolul 7 din aceeași directivă prevede:

„Operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate privind natura, funcționarea, extinderea sau reducerea semnificativă a capacității instalației care ar putea impune revizuirea permisului de emisii de gaze cu efect de seră. După caz, autoritatea competentă revizuiește permisul. În cazul în care survine o modificare a identității operatorului instalației, autoritatea competentă revizuiește permisul astfel încât acesta să includă numele și adresa noului operator.”

7

Potrivit articolului 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87:

„Pentru perioada până la 31 decembrie 2020, statele membre se asigură că, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, operatorul fiecărei instalații restituie un număr de certificate, altele decât certificatele eliberate în temeiul capitolului II, care este egal cu totalul emisiilor instalației în cauză pe parcursul anului calendaristic anterior, conform verificării efectuate în conformitate cu articolul 15, și că respectivele certificate sunt ulterior anulate. Pentru perioada începând cu 1 ianuarie 2021, statele membre se asigură că, până la data de 30 aprilie a fiecărui an, operatorul fiecărei instalații restituie un număr de certificate care este egal cu totalul emisiilor instalației în cauză pe parcursul anului calendaristic anterior, conform verificării efectuate în conformitate cu articolul 15, și că respectivele certificate sunt ulterior anulate, sub rezerva revizuirii menționate la articolul 28b.”

8

Articolul 14 alineatul (3) din această directivă prevede:

„Statele membre se asigură că fiecare operator al unei instalații sau un operator de aeronave monitorizează și raportează autorității competente emisiile instalației în cauză produse pe parcursul fiecărui an calendaristic sau, de la 1 ianuarie 2010, ale aeronavei al cărui operator este, după încheierea anului respectiv, în conformitate cu actele menționate la alineatul (1).”

9

Articolul 27a alineatul (3) din directiva menționată prevede:

„De asemenea, statele membre pot exclude din [ETS al Uniunii] generatoarele de rezervă care nu funcționează mai mult de 300 de ore pe an în fiecare dintre ultimii trei ani precedenți notificării efectuate în conformitate cu alineatul (1) litera (a), în aceleași condiții ca cele prevăzute la alineatele (1) și (2).”

10

Printre activitățile menționate în anexa I la aceeași directivă, intitulată „Categoriile de activități cărora li se aplică prezenta directivă”, figurează „[a]rderea combustibililor în instalații cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW (cu excepția instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor periculoase sau municipale)”.

11

Punctul 3 din această anexă prevede:

„La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalații pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în [ETS al Uniunii] se însumează puterea termică nominală a tuturor unităților tehnice care fac parte din aceasta și în care se ard combustibili în cadrul instalației respective. Aceste unități ar putea include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, etuve, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalații de ardere în buclă chimică, facle și instalații de post‑combustie termică sau catalitică. Instalațiile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW și instalațiile care utilizează exclusiv biomasă nu sunt luate în calcul. «Instalațiile care utilizează exclusiv biomasă» includ instalații care folosesc combustibili fosili doar la pornirea sau la oprirea instalației.”

12

Articolul 2 punctul 24 din az üvegházhatású gázok közösségi kedelmi rendszerében és az erőfeszítés‑megosztási határozat végrehajtásában történő részvételről szóló 2012. évi CCXVII. törvény (Legea nr. 217 din 2012 privind participarea la sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Comunitate și punerea în aplicare a deciziei privind repartizarea eforturilor) [Magyar Közlöny 2012/180. (XII.27.)] prevede:

„«Instalație» înseamnă o unitate tehnică staționară în care sunt realizate una sau mai multe dintre activitățile enumerate în anexa 1 punctele I-XXI și orice alte activități care au o legătură de natură tehnică cu activitățile realizate în locul respectiv și care generează emisiile de gaze cu efect de seră specificate în anexa 1 sau care au efecte directe asupra emisiilor respective.”

13

Punctul 3.1 din anexa 1 la această lege definește activitatea drept „[a]rderea combustibililor în instalații cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW (cu excepția instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor periculoase sau municipale)”.

14

Articolul 1 alineatul (5) din az üvegházhatású gázok közösségi kedelmi rendszerében és az erőfeszítés‑megosztási határozat végrehajtásában való részvételről szóló 2012. évi CCXVII. törvény végrehajtásának egyes szabályairól szóló 410/2012. (XII. 28.) Korm. rendelet (Decretul guvernamental nr. 410 din 28 decembrie 2012 privind anumite norme de aplicare a Legii nr. 217 din 2012 privind participarea la sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în Comunitate și punerea în aplicare a deciziei privind repartizarea eforturilor) [Magyar Közlöny 2012/182. (XII.28.)] prevede:

„Autoritatea eliberează permisul de emisii pe baza unei decizii oficiale de stabilire a condițiilor de utilizare a mediului dacă constată că operatorul respectă condițiile prevăzute de Legea privind sistemul de comercializare. Cerințele detaliate privind conținutul permisului de emisii sunt stabilite în anexa 3.”

15

Potrivit punctului 2.7 din anexa 2 la acest decret:

„La calcularea puterii termice nominale totale a unei instalații pentru a se decide cu privire la includerea acesteia în sistemul comun se însumează puterea termică nominală a tuturor unităților tehnice care fac parte din aceasta – inclusiv echipamentele scutite în temeiul articolului 15/B din Legea privind sistemul de comercializare, și anume generatoarele de rezervă și de siguranță – în care se ard combustibili în cadrul instalației. Aceste unități, inclusiv echipamentele excluse în temeiul articolului 15/B din Legea privind sistemul de comercializare, pot include orice tip de cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incinerare, cuptoare de calcinare, cuști de calcinare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalații de ardere în buclă chimică, facle, precum și instalații de post‑combustie termică sau catalitică. Unitățile cu putere termică nominală mai mică de 3 MW și unitățile care utilizează exclusiv biomasă nu sunt luate în calcul. «Unitățile care utilizează exclusiv biomasă» includ și unitățile care folosesc combustibili fosili la pornirea sau la oprirea unității.”

16

Articolul 2 punctul 7 din a 140 kWth és annál nagyobb, de 50 MWth‑nál kisebb teljes nleges bemenő hőteljesítményvacă tüzelőberendezések működési feltételeiről és delegszennyező anyagainak kibocsátási határértékeiről szóló 53/2017 (X. 18.) FM rendelet (Ordinul nr. 53 al ministrului agriculturii din 18 octombrie 2018 privind condițiile de funcționare a instalațiilor de ardere cu o putere termică nominală totală egală sau mai mare de 140 kW, dar mai mică de 50 MW și privind valorile limită de emisii ale acestora) (Magyar Közlöny 2017/169. (X.18.)], prevede:

„Puterea termică nominală este conținutul caloric, exprimat în kilowați (kW) sau în megawați (MW), al combustibilului furnizat pe unitate de timp instalației de ardere respective, necesar pentru ca instalația de ardere să funcționeze la puterea nominală stabilită printr‑o decizie administrativă.”

17

În cadrul producției sale de anvelope, Apollo Tyres exploatează trei cazane generatoare de abur.

18

Reprezentantul exclusiv al producătorilor acestor cazane a atestat că puterea termică maximă a cazanelor menționate fusese ajustată, prin intermediul unui program informatic, la valori de 8,991 MW, de 8,791 MW și de 8,962 MW. În plus, pentru ca puterea termică nominală a acelorași cazane să rămână sub 20 MW, unul dintre ele este întotdeauna blocat, de așa manieră încât puterea maximă care poate fi atinsă de instalație să fie de 17,953 MW (8,991 MW + 8,962 MW). Această constatare este susținută de sistemul de înregistrare a consumului de gaze naturale, de registrele zilnice privind funcționarea cazanelor și de documentele în care se înregistrează consumul de gaze naturale. Permisul de exploatare modificat pentru protecția calității aerului, eliberat Apollo Tyres, indică de asemenea că nu se pot afla în funcțiune în mod simultan mai mult de două cazane, cu o putere termică nominală totală maximă de 17,953 MW.

19

Ministrul inovării a aplicat, la 20 martie 2020, o amendă de 29000000 de forinți maghiari (HUF) (aproximativ 81200 de euro) societății Apollo Tyres pentru emisia de gaze cu efect de seră fără permis pentru motivul că, contrar celor susținute de această societate, având în vedere puterea termică nominală a celor trei cazane care fac parte din instalația sa, aceasta din urmă dispune de o putere termică nominală totală de peste 20 MW, fără să fie necesar să se ia în considerare limitările aduse puterii nominale a acestor cazane.

20

Apollo Tyres contestă legalitatea acestei decizii în fața Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria).

21

Această instanță ridică problema dacă, pentru a stabili dacă o instalație trebuie inclusă în ETS al Uniunii, este necesar ca o unitate tehnică care face parte din această instalație să aibă un efect direct asupra emisiilor. Cu alte cuvinte, se ridică problema dacă în această unitate tehnică trebuie să se realizeze o activitate care să implice arderea de combustibil sau o activitate care are o legătură directă ori care are o legătură de natură tehnică directă cu o astfel de activitate.

22

În aceste condiții, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Directiva 2003/87, în special punctul 3 din anexa I la aceasta, poate fi interpretată în sensul că, pentru a determina dacă [arderea] într‑o instalație intră în domeniul de aplicare al ETS, faptul demonstrat că echipamentul care face parte din instalație nu funcționează decât în mod limitat are efect asupra puterii termice nominale totale a instalației?”

23

Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă anexa I punctul 3 din Directiva 2003/87 trebuie interpretată în sensul că puterea termică nominală totală a unei instalații trebuie să fie calculată ținând seama de limitările aduse de operatorul său puterii termice nominale maxime a acestei instalații.

24

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că Directiva 2003/87 are ca obiectiv să instituie un sistem de comercializare a cotelor de emisie care urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice orice interferențe antropice periculoase în climat și al cărui obiectiv final este protecția mediului (Hotărârea din 11 noiembrie 2021, Energieversorgungscenter Dresden‑Wilschdorf, C‑938/19, EU:C:2021:908, punctul 67 și jurisprudența citată).

25

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/87 prevede că domeniul de aplicare al acesteia cuprinde emisiile care provin din activitățile enumerate în anexa I la aceasta și gazele cu efect de seră din anexa II, din care face parte în special dioxidul de carbon (Hotărârea din 28 iulie 2016, Vattenfall Europe Generation, C‑457/15, EU:C:2016:613, punctul 28).

26

În conformitate cu articolul 3 litera (e) din această directivă, noțiunea de „instalație” este definită ca fiind o unitate tehnică staționară în care sunt realizate una sau mai multe dintre activitățile enumerate în anexa I și orice alte activități direct asociate care au o legătură de natură tehnică cu activitățile realizate în locul respectiv și care ar putea avea efecte asupra emisiilor și a poluării.

27

Printre activitățile menționate în anexa I la aceeași directivă figurează arderea combustibililor în instalații cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW, cu excepția instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor periculoase sau municipale (Hotărârea din 28 iulie 2016, Vattenfall Europe Generation, C‑457/15, EU:C:2016:613, punctul 35).

28

Punctul 3 din această anexă I stabilește o regulă a cumulării, care precizează condițiile în care trebuie să se aprecieze dacă puterea termică nominală totală din cadrul unei instalații este mai mare de 20 MW (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2021, Granarolo, C‑617/19, EU:C:2021:338, punctul 59).

29

În temeiul acestei reguli a cumulării, puterea termică nominală totală a unei instalații este calculată prin însumarea puterii termice nominale a tuturor unităților tehnice care fac parte din aceasta și în care se ard combustibili, cu excepția unităților cu putere termică nominală mai mică de 3 MW și a unităților care utilizează exclusiv biomasă.

30

În speță, din decizia de trimitere reiese că instalația în discuție în litigiul principal, a cărei activitate constă în arderea unor combustibili care produc gaze cu efect de seră, este compusă din trei cazane. Deși puterea termică nominală maximă a fiecăruia dintre ele este de peste 12 MW, un procedeu informatic permite limitarea puterii lor termice nominale la 8,991 MW, la 8,791 MW și, respectiv, la 8,962 MW. În plus, un mecanism instalat de operatorul acestor cazane are efectul ca numai două dintre aceste trei cazane să poată funcționa simultan.

31

Pentru a răspunde la întrebarea adresată de instanța de trimitere, trebuie arătat, în primul rând, că regula cumulării, stabilită de anexa I punctul 3 din Directiva 2003/87, trebuie interpretată în sensul că impune, în principiu, însumarea puterii termice nominale maxime a tuturor unităților tehnice care fac parte din instalația în cauză, chiar și atunci când acestea nu funcționează la capacitate deplină.

32

Astfel, primo, o asemenea interpretare este conformă cu obiectivul urmărit prin Directiva 2003/87, care constă, potrivit articolului 1 din aceasta, în a promova reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într‑un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic (Hotărârea din 20 iunie 2019, ExxonMobil Production Deutschland, C‑682/17, EU:C:2019:518, punctul 55 și jurisprudența citată).

33

Astfel, pe de o parte, luarea în considerare a puterii termice nominale maxime a unităților tehnice ale instalației în discuție la calculul puterii termice nominale totale a acestei instalații permite supunerea mai multor instalații care emit gaze cu efect de seră obligațiilor care sunt impuse prin această directivă pentru protejarea mediului.

34

Pe de altă parte, o asemenea luare în considerare permite atât autorității naționale competente pentru alocarea cotelor (denumită în continuare „autoritatea națională competentă”), cât și operatorilor să identifice în mod stabil instalațiile care intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

35

Or, impunerea respectării obligațiilor care, în temeiul Directivei 2003/87, incumbă operatorilor instalațiilor supuse ETS al Uniunii – în special obligația, prevăzută la articolul 4 din aceasta, de a obține un permis de emisie de gaze cu efect de seră, obligația, prevăzută la articolul 14 alineatul (3) din aceasta, de a monitoriza și de a raporta emisiile de gaze cu efect de seră generate de activitățile lor și obligația, instituită prin articolul 12 alineatul (3) din aceasta, de a restitui, în principiu, un număr de cote egal cu emisiile totale ale instalațiilor lor – ar deveni extrem de dificilă pentru autoritatea națională competentă dacă o instalație ar putea fi periodic inclusă sau exclusă din ETS în funcție de simple modificări temporare ale amplorii activității sale de ardere de combustibili.

36

În plus, luarea în considerare a puterii termice nominale maxime a unităților tehnice care fac parte dintr‑o instalație permite să se garanteze previzibilitatea constrângerilor care incumbă operatorilor instalațiilor supuse ETS al Uniunii și este astfel în egală măsură de natură să contribuie la respectarea principiului securității juridice, care impune ca reglementarea Uniunii să permită persoanelor interesate să își cunoască fără ambiguități drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 noiembrie 2021, Aurubis, C‑271/20, EU:C:2021:959, punctul 69 și jurisprudența citată).

37

Secundo, o asemenea interpretare este confirmată de articolul 27a alineatul (3) din Directiva 2003/87. În temeiul acestei dispoziții, statele membre pot exclude din ETS al Uniunii generatoarele de rezervă ale unei instalații, cu condiția, printre altele, ca acestea să nu fi funcționat mai mult de 300 de ore pe an în fiecare dintre ultimii trei ani precedenți notificării efectuate de statul membru în cauză a acestor unități către Comisia Europeană. Rezultă că simplul fapt că o unitate tehnică a unei instalații nu funcționează, într‑o anumită perioadă, nu determină în mod automat ca ea să nu trebuiască să fie luată în considerare pentru a stabili dacă instalația din care face parte este supusă ETS al Uniunii.

38

În plus, documentul orientativ al Comisiei din 18 martie 2010 privind interpretarea anexei I la Directiva 2003/87 („Guidance on Interpretation of Annex I of the EU ETS Directive”), care, deși nu este obligatoriu, poate servi la lămurirea economiei generale a acestei directive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 2018, INEOS, C‑58/17, EU:C:2018:19, punctul 41 și jurisprudența citată), precizează la punctul 3.3.1 că puterea termică nominală totală este în mod normal specificată de constructor și este afișată pe aparatul tehnic cu acordul unei autorități de supraveghere.

39

Tertio, necesitatea de a lua în considerare, la calculul puterii termice nominale totale a unei instalații, puterea termică nominală maximă a unităților tehnice care fac parte din aceasta este confirmată și de împrejurarea că mai multe versiuni lingvistice ale anexei I punctul 3 din Directiva 2003/87, în special cele în limbile spaniolă, greacă, italiană, maghiară, neerlandeză sau portugheză, fac referire în mod expres la puterea termică „nominală” totală a instalației, calculată prin însumarea puterilor termice „nominale” ale unităților tehnice care fac parte din aceasta [a se vedea prin analogie Hotărârea din 22 iunie 2021, Latvijas Republikas Saeima (Puncte de penalizare), C‑439/19, EU:C:2021:504, punctul 79].

40

Or, atunci când este utilizat, precum în speță, într‑un context tehnic și energetic, adjectivul „nominal” face trimitere, în sensul său obișnuit, la o caracteristică sau la o performanță anunțată de constructorul unui aparat sau al unei instalații ori la puterea permanentă maximă atinsă în condiții normale de funcționare la momentul recepției acestui aparat sau a acestei instalații, independent de faptul că aparatul respectiv sau instalația menționată poate funcționa, dacă este cazul, în anumite momente, sub o astfel de putere maximă.

41

În aceste condiții, în al doilea rând, nu se poate exclude ca limitarea puterii sau oprirea funcționării unei instalații ori a unei unități tehnice care face parte din aceasta să poată fi luată în considerare, în anumite condiții, pentru a stabili dacă puterea termică nominală totală a instalației rămâne mai mare de 20 MW.

42

În această privință, trebuie arătat că, pentru a asigura exactitatea datelor și a circumstanțelor care trebuie luate în considerare în cadrul ETS al Uniunii, articolul 7 din Directiva 2003/87 impune operatorilor să informeze autoritățile naționale competente cu privire la orice extindere sau reducere semnificativă a capacității instalațiilor lor care ar putea impune revizuirea permisului de emisii de gaze cu efect de seră (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 martie 2017, ArcelorMittal Rodange și Schifflange, C‑321/15, EU:C:2017:179, punctele 25 și 26). Rezultă că, atunci când însăși capacitatea termică a unei instalații a fost diminuată sub 20 MW, acest operator trebuie să poată invoca în fața autorității naționale competente că instalația sa nu mai este supusă obligației de a deține un permis de emisii.

43

În plus, atunci când limitări permanente și controlabile sunt aduse puterii termice nominale maxime a unei instalații sau a uneia dintre unitățile sale, ar fi contrar obiectivului urmărit prin Directiva 2003/87, astfel cum a fost enunțat la punctul 32 din prezenta hotărâre, să nu se ia în considerare asemenea limitări pentru a determina dacă această instalație intră încă sub incidența ETS al Uniunii.

44

Documentul orientativ menționat la punctul 38 din prezenta hotărâre precizează de altfel, la punctul 4.3, că pot fi luate în considerare limitări legale sau fizice care împiedică efectiv utilizarea completă a puterii termice maxime, cu condiția ca aceste limitări, pe de o parte, să fie identificate în mod clar de autoritatea națională competentă într‑un act executoriu și, pe de altă parte, să facă obiectul unui control periodic din partea acestei autorități.

45

Având în vedere cele ce precedă și ținând seama în special de orientările neobligatorii furnizate de documentul orientativ menționat, este necesar să se considere că, în scopul regulii cumulării prevăzute de anexa I punctul 3 din Directiva 2003/87, puterea termică nominală maximă a unei unități tehnice care face parte dintr‑o instalație nu trebuie să fie luată în calcul în totalitate atunci când, pe de o parte, această capacitate de randament a fost redusă, de către operatorul său, în mod permanent, și anume de o asemenea manieră încât această reducere să nu poată fi inversată fără o intervenție tehnică majoră sau fără acordul autorității naționale competente, și pe de o parte, atât această reducere, cât și caracterul permanent al acesteia pot fi efectiv verificate de această autoritate. Revine acestui operator sarcina de a prezenta autorității menționate elementele de probă necesare în această privință.

46

În măsura în care condițiile enunțate la punctul anterior din prezenta hotărâre sunt respectate, oprirea funcționării unei unități tehnice care face parte dintr‑o instalație determină, în ceea ce o privește, ca puterea termică nominală maximă a acestei unități să trebuiască să nu fie luată în considerare în scopul acestei reguli a cumulării.

47

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată de instanța de trimitere că anexa I punctul 3 din Directiva 2003/87 trebuie interpretată în sensul că puterea termică nominală totală a unei instalații trebuie calculată prin însumarea puterii termice nominale maxime a unităților tehnice care fac parte din aceasta, cu excepția cazului în care limitările aduse de operator acestei puteri termice nominale maxime sunt permanente, iar existența acestor limitări, precum și caracterul lor permanent sunt efectiv verificabile de către autoritatea națională competentă pentru alocarea cotelor.

48

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară:

Anexa I punctul 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018, trebuie interpretată în sensul că puterea termică nominală totală a unei instalații trebuie calculată prin însumarea puterii termice nominale maxime a unităților tehnice care fac parte din aceasta, cu excepția cazului în care limitările aduse de operator acestei puteri termice nominale maxime sunt permanente, iar existența acestor limitări, precum și caracterul lor permanent sunt efectiv verificabile de către autoritatea națională competentă pentru alocarea cotelor.