1

Prin recursul formulat, FTI Touristik GmbH solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 30 noiembrie 2017, FTI Touristik/EUIPO – Prantner și Giersch (Fl) (T‑475/16, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2017:856), prin care acesta a respins acțiunea sa având ca obiect anularea deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 16 iunie 2016 (cauza R 480/2015‑5) privind o procedură de opoziție între FTI Touristik și domnii Harald Prantner și Daniel Giersch (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

2

Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1) a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 (JO 2015, L 341, p. 21) care a intrat în vigoare la 23 martie 2016. Regulamentul nr. 207/2009, cu modificările ulterioare, a fost abrogat și înlocuit, începând de la 1 octombrie 2017, prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1). Totuși, ținând seama de data introducerii cererii de înregistrare în cauză în speță, respectiv data de 7 octombrie 2013, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil, în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile materiale ale Regulamentului nr. 207/2009.

3

Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 avea următorul cuprins:

„La opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când:

[…]

4

Istoricul litigiului și decizia în litigiu sunt rezumate la punctele 1-15 din hotărârea atacată, după cum urmează:

„1. La 7 octombrie 2013, intervenienții, domnii […] Prantner și […] Giersch, au introdus la [EUIPO] o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene, în temeiul Regulamentului [nr. 207/2009].

2. Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:

3. Produsele și serviciile pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 16, 39 și 43 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

4. Cererea de înregistrare a mărcii Uniunii Europene a fost publicată în Buletinul mărcilor Uniunii Europene nr. 225/2013 din 26 noiembrie 2013.

5. La 26 februarie 2014, reclamanta, FTI Touristik, a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001), la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele și serviciile menționate la punctul 3 de mai sus.

6. Opoziția era întemeiată pe următoarea marcă a Uniunii Europene figurativă anterioară:

care desemnează produsele și serviciile din clasele 16, 39, 41 și 43 și care corespund pentru fiecare dintre aceste clase următoarei descrieri:

7. Motivul invocat în susținerea opoziției a fost cel prevăzut la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001].

8. La 3 februarie 2015, divizia de opoziție a admis opoziția și a respins cererea de înregistrare a mărcii pentru toate produsele și serviciile în cauză.

9. Împotriva deciziei diviziei de opoziție, intervenienții au formulat, la 26 februarie 2015, o cale de atac la EUIPO în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).

10. Prin [decizia în litigiu], Camera a cincea de recurs a EUIPO a anulat decizia diviziei de opoziție.

11. Mai întâi, ea a arătat, la punctul 19 din decizia [în litigiu], că produsele și serviciile în cauză erau destinate atât publicului larg, cât și unui public specializat și că trebuia să se raporteze la publicul cu nivelul de atenție cel mai scăzut, și anume publicul larg cu un nivel de atenție mediu. În continuare, camera de recurs a considerat, la punctul 20 din decizia [în litigiu], că teritoriul relevant pentru aprecierea riscului de confuzie era întreaga Uniune Europeană, înainte de a preciza că opoziția trebuia admisă chiar dacă nu exista un risc de confuzie decât într‑un stat membru.

12. În ceea ce privește compararea produselor și a serviciilor, Camera a [cincea] de recurs [a EUIPO] a aprobat, la punctul 25 din decizia [în litigiu], concluzia, necontestată în fața sa, a diviziei de opoziție, astfel cum a fost reprodusă la punctul 24 din decizia [în litigiu], potrivit căreia produsele și serviciile în cauză sunt în parte identice și în parte similare. Ea a reținut astfel identitatea produselor din clasa 16 vizate de marca solicitată și a produselor, de asemenea din această clasă, acoperite de marca anterioară. De asemenea, ea a concluzionat în sensul identității între serviciile din clasa 39, vizate de marca solicitată, și cele din aceeași clasă, vizate de marca anterioară, cu excepția serviciilor de «punere la dispoziție de infrastructuri de parcare pentru vehicule; servicii de staționare în aeroporturi; servicii de staționare a aeronavelor» care au fost calificate drept analoge serviciului «Transport» al mărcii anterioare. În sfârșit, ea a considerat că ansamblul serviciilor din clasa 43 ale mărcii solicitate erau identice cu cele din aceeași clasă ale mărcii anterioare, cu excepția «serviciilor de rezervări de restaurante și cazări în timpul vacanței» care ar prezenta o similitudine cu «serviciile de cazare temporară și de restaurant» ale mărcii anterioare.

13. Camera [a cincea] de recurs [a EUIPO] a examinat de asemenea semnele în conflict și a considerat, la punctul 32 din decizia [în litigiu], că nu prezentau nicio similitudine pe plan vizual. Pe plan fonetic, camera de recurs a considerat în esență, la punctele 33 și 34 din decizia [în litigiu], că, pentru publicul care nu cunoștea termenul englez «fly», semnele în conflict nu aveau în comun nicio similitudine. Pentru consumatorii care cunoșteau termenul englez «fly», exista o similitudine fonetică cu condiția de a asocia marca solicitată cu termenul «fly». Cu toate acestea, această ocurență pare puțin probabilă, în măsura în care, pe de o parte, exista o mare diferență între litera «y» și inima stilizată din marca solicitată și, pe de altă parte, nu era uzual să se înlocuiască litera «y» prin simbolul unei inimi. Pe plan conceptual, camera de recurs a considerat în esență, la punctele 35 și 36 din decizia [în litigiu], că, pentru publicul care nu cunoștea termenul englez «fly», semnele în conflict nu au în comun nicio similitudine. Pentru consumatorii care cunosc și înțeleg termenul englez «fly», exista o similitudine conceptuală cu condiția să identifice termenul «fly» în marca solicitată. Cu toate acestea, această ocurență pare reziduală pentru aceleași motive precum cele expuse în cadrul aprecierii similitudinii fonetice.

14. Camera [a cincea] de recurs [a EUIPO] a apreciat, la punctul 40 din decizia [în litigiu], că marca anterioară are un caracter distinctiv intrinsec mediu pentru consumatorii neanglofoni și un caracter distinctiv intrinsec slab pentru publicul anglofon.

15. În ceea ce privește examinarea riscului de confuzie între semnele în conflict, Camera [a cincea] de recurs [a EUIPO] a concluzionat, la punctul 47 din decizia [în litigiu], în sensul lipsei riscului de confuzie. Ea a arătat în această privință, la punctul 46 din decizia [în litigiu], că, din cauza caracterului descriptiv al elementului comun, diferențele fonetice, conceptuale și mai ales vizuale dintre semne erau suficiente pentru a exclude un risc de confuzie, inclusiv pentru produse și servicii identice.”

5

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 26 august 2016, reclamanta a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu, în susținerea căreia a invocat un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Reclamanta a susținut în esență că analiza Camerei a cincea de recurs a EUIPO a similitudinilor vizuală, fonetică și conceptuală dintre semnele în conflict este eronată și că în mod greșit aceasta a recunoscut în privința mărcii anterioare un caracter distinctiv slab pentru publicul anglofon, astfel încât între semnele în conflict nu ar exista niciun risc de confuzie.

6

În hotărârea atacată, Tribunalul a considerat, în primul rând, în ceea ce privește compararea semnelor în conflict, că, în mod întemeiat, Camera a cincea de recurs a reținut lipsa similitudinii vizuale, fonetice și conceptuale între marca solicitată și marca anterioară. În al doilea rând, în ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii anterioare, Tribunalul a statuat că, în mod întemeiat, această cameră de recurs a apreciat că marca anterioară are un caracter distinctiv mediu pentru publicul neanglofon și un caracter distinctiv slab pentru publicul anglofon. În al treilea rând, în ceea ce privește riscul de confuzie, Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a demonstrat că respectiva cameră de recurs a concluzionat în mod eronat că nu exista un risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară. Prin urmare, Tribunalul a respins motivul unic invocat, precum și acțiunea în totalitate.

7

FTI Touristik solicită Curții:

8

EUIPO solicită Curții:

9

Domnii Prantner și Giersch solicită Curții respingerea recursului.

10

În recursul formulat, recurenta invocă un motiv unic întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, care este împărțit în patru aspecte. În cadrul primului aspect al motivului unic, ea reproșează de asemenea Tribunalului o încălcare a obligației sale de motivare.

11

Prin intermediul primului aspect al motivului unic, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare metodologică în cadrul aprecierii existenței unui risc de confuzie, prin faptul că a omis să țină seama, în examinarea similitudinii semnelor în cauză, de desemnarea mărcii solicitate astfel cum figurează în Buletinul mărcilor Uniunii Europene. În acest context, Tribunalul și‑ar fi încălcat de asemenea obligația de motivare, prin faptul că a omis să examineze argumentul recurentei întemeiat pe desemnarea menționată.

12

EUIPO consideră că primul aspect al motivului unic este inadmisibil, în măsura în care acesta constituie o tentativă a recurentei de a supune aprecierii Curții chestiuni de fapt. Acest aspect ar fi, în orice caz, nefondat.

13

În ceea ce privește admisibilitatea primului aspect al motivului unic, trebuie amintit, pe de o parte, că dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că existența unui risc de confuzie în percepția publicului trebuie să fie apreciată global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză. Deși aprecierea acestor factori este o chestiune de fapt care nu este supusă controlului Curții, neluarea în considerare a tuturor acestor factori constituie, în schimb, o eroare de drept și poate fi invocată, ca atare, în fața Curții în cadrul unui recurs (Hotărârea din 16 iunie 2011, Union Investment Privatfonds/UniCredito Italiano, C‑317/10 P, EU:C:2011:405, punctul 45 și jurisprudența citată).

14

Pe de altă parte, problema conținutului obligației de motivare constituie o chestiune de drept care este supusă controlului Curții în cadrul unui recurs (Hotărârea din 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P-C‑208/02 P și C‑213/02 P, EU:C:2005:408, punctul 453).

15

Rezultă că primul aspect al motivului unic este admisibil.

16

În ceea ce privește temeinicia acestui aspect, de la bun început trebuie înlăturată pretinsa încălcare de către Tribunal a obligației sale de motivare.

17

În această privință, trebuie amintit că, dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, rezultă că obligația de motivare care revine Tribunalului în temeiul articolului 36 și al articolului 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene nu îi impune acestuia să prezinte o motivare care să urmeze, în mod exhaustiv și unul câte unul, toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția să permită persoanelor interesate să cunoască motivele pe care se întemeiază Tribunalul, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul în cadrul unui recurs (Hotărârea din 20 septembrie 2016, Mallis și alții/Comisia și BCE, C‑105/15 P-C‑109/15 P, EU:C:2016:702, punctul 45, precum și jurisprudența citată).

18

În speță, trebuie să se constate că din cuprinsul punctului 43 din hotărârea atacată reiese că, „[î]n ceea ce privește reprezentarea mărcii a cărei înregistrare se solicită în scriere standard, publicată în Buletinul mărcilor Uniunii Europene, și anume «fly», este necesar să se arate că această reprezentare nu poate să fie determinantă pentru aprecierea impresiei fonetice create de niște mărci complexe în cadrul unei proceduri de opoziție”.

19

Rezultă că, contrar susținerilor recurentei, atunci când a considerat că această reprezentare nu poate să fie determinantă pentru aprecierea impresiei fonetice în cauză, Tribunalul a considerat, în mod implicit, dar necesar, că aceeași reprezentare nu constituie un indiciu al modului în care publicul relevant percepe marca în cauză.

20

O astfel de apreciere nu este afectată de altfel de nicio eroare de drept. Astfel, Tribunalul a amintit la punctul 21 din hotărârea atacată că, potrivit unei jurisprudențe constante, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau serviciilor desemnate.

21

Or, astfel cum a statuat Tribunalul în esență la punctul 43 din hotărârea atacată, reamintit la punctul 18 din prezenta hotărâre, reprezentarea în scriere standard a unei mărci figurative în Buletinul mărcilor Uniunii Europene, indiferent dacă aceasta este intenția solicitantului mărcii în cauză sau dacă corespunde mențiunii efectuate de EUIPO în acest buletin, este lipsită de relevanță pentru a se aprecia percepția fonetică pe care publicul relevant o are cu privire la semnele în cauză, care nu se confundă cu reprezentarea lor în caractere standard în Buletinul mărcilor.

22

Prin urmare, este necesar să se respingă primul aspect al motivului unic.

23

Prin intermediul celui de al doilea aspect al motivului unic, recurenta susține că, asemenea Camerei a cincea de recurs a EUIPO, Tribunalul a săvârșit o eroare metodologică în aprecierea sa cu privire la existența unui risc de confuzie. În această privință, deși este posibil ca similitudinile fonetice să fie neutralizate de diferențele vizuale astfel încât, în pofida unei similitudini fonetice, să nu existe niciun risc de confuzie, o asemenea de neutralizare ar trebui examinată din perspectiva aprecierii existenței unui risc de confuzie. Astfel, în ipoteza în care o astfel de examinare ar fi efectuată în etapa comparării similitudinii semnelor, o similitudine a mărcilor ar fi exclusă per se, fără să poată fi luate în considerare alte efecte asupra riscului de confuzie, cum ar fi caracterul distinctiv al mărcii în cauză sau identitatea sau similitudinea produselor și serviciilor în cauză.

24

EUIPO susține că al doilea aspect al motivului unic este inadmisibil, întrucât nu vizează hotărârea atacată, ci decizia în litigiu. Acest aspect ar fi, în orice caz, greu de înțeles și nefondat.

25

În ceea ce privește admisibilitatea celui de al doilea aspect al motivului unic, trebuie subliniat că, contrar susținerilor EUIPO, recurenta nu se limitează să conteste, în recursul formulat, legalitatea deciziei în litigiu, ci susține că, la punctul 64 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat, fără a oferi o justificare adecvată, în sensul lipsei de similitudine a semnelor în conflict, săvârșind astfel o eroare metodologică în cadrul aprecierii riscului de confuzie. Prin urmare, al doilea aspect al motivului unic este admisibil.

26

În ceea ce privește temeinicia acestui aspect, trebuie să se constate că acesta este fundamentat pe o interpretare eronată a hotărârii atacate.

27

Este suficient să se arate în această privință, pe de o parte, că, la punctul 64 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că „argumentația reclamantei referitoare la riscul de confuzie se bazează pe ideea greșită potrivit căreia Camera [a cincea] de recurs [a EUIPO] ar fi trebuit să concluzioneze că semnele în conflict erau foarte similare, în măsura în care, pentru majoritatea consumatorilor, ele împărtășeau elementul verbal comun «fly»”, făcând trimitere, în acest sens, la punctele 26-57 din această hotărâre. Tribunalul a dedus de aici, la punctul 65 din hotărârea menționată, că recurenta nu a dovedit că această cameră de recurs a reținut în mod eronat că nu exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Tribunalul s‑a limitat astfel, la punctul 64 din hotărârea atacată, să constate în esență că, în mod întemeiat, camera de recurs a reținut lipsa riscului de confuzie în speță.

28

Pe de altă parte, din cuprinsul punctelor 26-57 și în special al punctelor 30-36 din hotărârea atacată, referitoare la similitudinea vizuală a semnelor în conflict, al punctelor 41-44 din această hotărâre, referitoare la similitudinea fonetică a acestor semne, și al punctelor 49-51 din hotărârea menționată, referitoare la similitudinea conceptuală a semnelor respective, nu reiese nici că Tribunalul s‑ar fi întemeiat pe o „neutralizare” a similitudinii fonetice a semnelor în cauză cu diferența vizuală a acestora în cadrul aprecierii similitudinii semnelor în cauză.

29

Este necesar, prin urmare, să se respingă al doilea aspect al motivului unic.

30

Prin intermediul celui de al treilea aspect al motivului unic, recurenta contestă aprecierea care figurează la punctul 42 din hotărârea atacată, prin care Tribunalul a considerat că, din moment ce marca anterioară conține elementul „.de”, nu există o similitudine fonetică între semnele în cauză, întrucât, din cauza acestui element, marca anterioară este pronunțată întotdeauna în mai multe silabe. Astfel, procedând în acest mod, Tribunalul ar fi acordat acestui element un caracter dominant în impresia de ansamblu produsă de marca anterioară, deși o extensie de nume de domeniu nu ar avea decât o semnificație funcțională și, prin urmare, din principiu, nu i s‑ar putea recunoaște un astfel de caracter.

31

EUIPO susține că al treilea aspect al motivului unic este nefondat.

32

Este necesar să se sublinieze că, la punctul 42 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că, „[î]n ceea ce privește probabilitatea ca publicul relevant să identifice litera «y» în elementul figurativ al mărcii solicitate, aceasta nu pare a fi plauzibilă. Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 34 de mai sus, pe de o parte, există o mare diferență între litera «y» și simbolul inimii în marca solicitată și, pe de altă parte, nu este uzual să se înlocuiască litera «y» cu un asemenea simbol. În plus, presupunând, astfel cum susține reclamanta, că un consumator ar identifica litera «y» în simbolul inimii stilizat, coincidența fonetică dintre elementele verbale «fly» din fiecare dintre semnele în conflict ar fi atenuată prin prezența elementului verbal «.de» în marca anterioară. Or, reclamanta nu prezintă niciun argument de natură să repună în discuție aprecierea efectuată de Camera [a cincea] de recurs [a EUIPO], la punctul 33 din decizia [în litigiu], cu privire la pronunțarea acestui element verbal și potrivit căreia marca anterioară va fi întotdeauna pronunțată în mai multe silabe, numărul lor exact variind în funcție de normele lingvistice din fiecare limbă națională”.

33

Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 42 din hotărârea atacată, aprecierea Tribunalului se bazează pe constatarea potrivit căreia, pe de o parte, există o mare diferență între litera „y” și simbolul inimii din marca solicitată și, pe de altă parte, nu este uzual să se înlocuiască litera „y” cu un asemenea simbol, probabilitatea ca publicul relevant să identifice litera „y” în elementul figurativ al mărcii solicitate nefiind, așadar, plauzibilă. O astfel de apreciere, în lipsa unei invocări, în speță, de către recurentă a unei denaturări a situației de fapt, nu constituie o chestiune de drept supusă, ca atare, controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea în special Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, EU:C:2010:488, punctul 49 și jurisprudența citată).

34

În această privință, Tribunalul a considerat doar cu titlu suplimentar, în ipoteza în care consumatorul ar identifica litera „y” în simbolul inimii stilizate, că coincidența fonetică dintre semnele verbale „fly” din fiecare dintre semnele în conflict ar fi atenuată de prezența elementului verbal „.de” în marca anterioară.

35

Or, criticile având ca obiect motivele neesențiale ale hotărârii atacate nu pot determina, indiferent de situație, anularea acestei hotărâri (Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 63 și jurisprudența citată).

36

Prin urmare, al treilea aspect al motivului este inoperant.

37

Prin intermediul celui de al patrulea aspect al motivului unic, recurenta susține că simbolul inimii, din marca solicitată, este foarte cert avut în vedere de intervenienții în primă instanță ca litera „y”, întrucât, în toate celelalte mărci ale Uniunii Europene deținute de aceștia, simbolul inimii ar fi, precum în cazul de față, înlocuit cu litera „y”. De asemenea, pe site‑ul internet exploatat de către titularul mărcii solicitate s‑ar menționa că, prin simbolul inimii, acesta urmărește să înlocuiască litera „y”.

38

EUIPO contestă admisibilitatea celui de al patrulea aspect al motivului unic, care ar constitui o simplă expunere de fapt. Acest aspect ar fi, în orice caz, nefondat.

39

Trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 256 alineatul (1) TFUE și cu articolul 58 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, recursul se limitează la chestiuni de drept. Prin urmare, Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente, precum și să aprecieze elementele de probă. Aprecierea faptelor și a elementelor de probă nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării acestora, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs (a se vedea în special Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, EU:C:2010:488, punctul 49 și jurisprudența citată).

40

În speță, trebuie să se constate că, prin intermediul celui de al patrulea aspect al motivului unic, recurenta se limitează să repună în discuție analiza de natură factuală efectuată de Tribunal la punctul 42 din hotărârea atacată.

41

Prin urmare, al patrulea aspect al motivului unic este inadmisibil.

42

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, recursul trebuie respins în totalitate.

43

În conformitate cu articolul 137 din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, deopotrivă aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

44

Întrucât EUIPO a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar aceasta din urmă a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de EUIPO. Întrucât domnii Prantner și Giersch nu au formulat concluzii cu privire la cheltuielile de judecată, aceștia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară și hotărăște: