1

Prin recursul formulat, Consiliul Uniunii Europene solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 9 iunie 2016, Growth Energy și Renewable Fuels Association/Consiliul (T‑276/13, denumită în continuare hotărârea atacată, EU:T:2016:340), prin care acesta, pe de o parte, a declarat admisibilă acțiunea în anulare formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association împotriva Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 157/2013 al Consiliului din 18 februarie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii (JO 2013, L 49, p. 10) (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”) și, pe de altă parte, a anulat acest regulament în măsura în care privea Patriot Renewable Fuels LLC, Plymouth Energy Company LLC, POET LLC și Platinum Ethanol LLC, producătorii de bioetanol membre Growth Energy și Renewable Fuels Association.

2

Prin recursul incident, Growth Energy și Renewable Fuels Association solicită Curții, pe de o parte, anularea hotărârii atacate, în măsura în care acesta nu a declarat admisibilitatea acțiunii decât în mod limitat și, pe de altă parte, anularea regulamentului în litigiu în măsura în care acesta le afectează sau, în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la motive.

3

Istoricul litigiului a fost descris de Tribunal la punctele 1-18 din hotărârea atacată și, în scopul prezentei proceduri, poate fi rezumat după cum urmează.

4

Ca urmare a unei plângeri depuse la 12 octombrie 2011 de ePURE, de Europese Producenten Unie van Hernieuwbare Ethanol (Asociația Europeană a Producătorilor de Etanol Regenerabil), Comisia Europeană a publicat, la 25 noiembrie 2011, un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de bioetanol originar din Statele Unite ale Americii (JO 2011, C 345, p. 7), în care își anunța intenția de a recurge la metoda eșantionării pentru selectarea producătorilor‑exportatori din Statele Unite ale Americii care vor fi supuși anchetei deschise în cadrul acestei proceduri (denumită în continuare „ancheta”).

5

La 16 ianuarie 2012, Comisia a notificat cinci societăți membre ale Growth Energy et Renewable Fuels Association, și anume Marquis Energy, Patriot Renewable Fuels, Plymouth Energy Company și Platinum Ethanol, cu privire la faptul că fuseseră reținute în eșantionul de producători‑exportatori.

6

La 24 august 2012, Comisia a comunicat Growth Energy și Renewable Fuels Association documentul de informare provizoriu prin care a anunțat continuarea anchetei fără adoptarea de măsuri provizorii și extinderea acesteia la comercianții/producătorii de amestecuri. Acest document arăta că nu era posibil în acest stadiu să se aprecieze dacă exporturile de bioetanol originar din Statele Unite fuseseră efectuate la prețuri de dumping, pentru motivul că producătorii incluși în eșantion nu făceau distincție între vânzările interne și vânzările la export și că efectuau toate vânzările lor către comercianți/producători de amestecuri neafiliați stabiliți în Statele Unite, care amestecau ulterior bioetanolul cu benzină și îl revindeau.

7

La 6 decembrie 2012, Comisia a adresat Growth Energy și Renewable Fuels Association documentul de informare definitiv în care examina, pe baza datelor de la comercianți/producători de amestecuri neafiliați, existența unui dumping care ar cauza un prejudiciu industriei din Uniunea Europeană și își propunea să impună măsuri definitive, la o cotă de 9,6 % la nivel național, pentru o perioadă de trei ani.

8

La 18 februarie 2013, Consiliul a adoptat, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”), regulamentul în litigiu, prin care se instituie o taxă antidumping pe bioetanol, denumit „ethanol‑carburant”, la o cotă de 9,5 % la nivel național, pentru o perioadă de cinci ani.

9

Reiese din cuprinsul punctului 16 din hotărârea atacată că Consiliul a constatat, în considerentele (12)-(16) ale regulamentului în litigiu, că ancheta arătase că niciunul dintre producătorii incluși în eșantion nu a exportat bioetanol pe piața Uniunii și că nu producătorii americani de bioetanol erau exportatorii produsului în discuție în Uniune, ci comercianții/producătorii de amestecuri, astfel încât, în vederea finalizării anchetei, acesta s‑a bazat pe datele de la cei doi comercianți/producători de amestecuri care acceptaseră să coopereze.

10

Se precizează de asemenea, la punctul 17 din hotărârea atacată, că Consiliul a explicat, în considerentele (62)-(64) ale regulamentului în litigiu, că aprecia oportun să stabilească o marjă de dumping la nivel național, întrucât structura industriei bioetanolului și modul în care produsul în cauză a fost fabricat și vândut pe piața Statelor Unite și exportat în Uniune făceau imposibilă stabilirea unor marje individuale de dumping pentru producătorii din Statele Unite.

11

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 15 mai 2013, Growth Energy și Renewable Fuels Association au introdus o acțiune în anularea regulamentului în litigiu.

12

Tribunalul, după ce a recunoscut, în parte, admisibilitatea acțiunii formulate de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, a admis al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe încălcarea de către Consiliu a articolului 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază și, în consecință, a anulat regulamentul în litigiu, în măsura în care se referea la patru dintre cei cinci producători americani incluși în eșantion, membri ai acestor două asociații.

13

El a examinat admisibilitatea acțiunii formulate de Growth Energy și de Renewable Fuels Association la punctele 42-162 din hotărârea atacată, examinând în mod succesiv condițiile de recunoaștere a dreptului lor de a acționa în calitate de asociație, apoi calitatea lor procesuală activă și, în sfârșit, interesul lor de a exercita acțiunea.

14

Astfel, Tribunalul a examinat, în primul rând, la punctele 45-64 din hotărârea atacată, condițiile de recunoaștere a dreptului asociațiilor de a acționa, începând prin a aminti că un astfel de drept nu putea fi recunoscut în favoarea Growth Energy și a Renewable Fuels Association, în calitatea lor de asociații care reprezintă interesele producătorilor americani de bioetanol, decât în trei ipoteze, și anume atunci când o dispoziție legală prevede în mod expres acest lucru, atunci când întreprinderile pe care le reprezintă sau unele dintre acestea au calitate procesuală activă în mod individual sau, respectiv, dacă pot invoca ele însele un interes propriu.

15

Tribunalul a constatat mai întâi, la punctele 47 și 48 din hotărârea atacată, că Growth Energy și Renewable Fuels Association nu puteau să se prevaleze de prima ipoteză, în măsura în care acestea nu au identificat nicio dispoziție care să le acorde un drept specific de a introduce o acțiune și în care niciun element din dosar nu permitea să se concluzioneze în sensul existenței unei astfel de dispoziții.

16

În continuare, în temeiul celei de a doua ipoteze, Tribunalul a diferențiat, la punctul 50 din hotărârea atacată, patru categorii de operatori economici membri ai Growth Energy și ai Renewable Fuels Association.

17

În această privință, primo, la punctul 51 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea acestora, în măsura în care acțiunea menționată ar fi fost prezentată în numele Marquis Energy, în timp ce această societate introdusese propria acțiune, înregistrată sub numărul T‑277/13.

18

Secundo, la punctele 52-55 din hotărârea atacată, el a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, pentru motivul că acesta era prezentat în numele a doi comercianți/producători de amestecuri de bioetanol, și anume Murex și CHS, în măsura în care acești comercianți/producători de amestecuri nu erau decât membri „asociați” ai asociațiilor fără drept de vot. El a considerat că aceste două întreprinderi nu aveau posibilitatea să își valorifice interesele în cazul unei eventuale reprezentări de către asociațiile respective, astfel încât acestea din urmă nu aveau calitate procesuală activă.

19

Tertio, la punctul 56 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că trebuia să analizeze dacă acțiunea formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association era admisibilă în măsura în care acestea îi reprezentau, pe de o parte, pe cei patru producători incluși în eșantion, alții decât grupul Marquis Energy, și, pe de altă parte, orice alt membru decât cei patru producători incluși în eșantion, Marquis Energy sau comercianții/producătorii de amestecuri CHS și Murex.

20

În sfârșit, Tribunalul a arătat, la punctul 63 din hotărârea atacată, că trebuia să examineze, în temeiul celei de a treia ipoteze, dacă Growth Energy și Renewable Fuels Association aveau un interes propriu în calitatea lor de asociație care a participat la procedura antidumping.

21

Tribunalul a analizat, într‑o a doua etapă, la punctele 64-154 din hotărârea atacată, calitatea procesuală activă a Growth Energy și a Renewable Fuels Association, analizând în mod succesiv calitatea lor procesuală activă individuală, apoi calitatea lor procesuală activă ca reprezentante ale producătorilor americani incluși în eșantion și, în cele din urmă, calitatea lor procesuală activă ca reprezentante ale membrilor lor, alții decât producătorii americani incluși în eșantion.

22

Tribunalul a statuat, în primul rând, la punctele 77-87 din hotărârea atacată, că Growth Energy și Renewable Fuels Association aveau calitate procesuală activă în nume propriu, în temeiul celei de a treia ipoteze, ca urmare a garanțiilor de procedură pe care articolul 6 alineatul (7), articolul 19 alineatele 1 și 2, precum și articolul 20 alineatele 2, 4 și 5 din regulamentul antidumping de bază le acordă asociațiilor, însă doar în scopul protecției drepturilor procedurale pe care acestea o invocau în cadrul celui de al zecelea motiv.

23

Tribunalul a considerat, în al doilea rând, la punctele 90-150 din hotărârea atacată, că producătorii americani incluși în eșantion aveau calitate procesuală activă împotriva regulamentului în litigiu și a concluzionat, prin urmare, în sensul admisibilității acțiunii formulate de Growth Energy și de Renewable Fuels Association în calitatea lor de reprezentante ale intereselor lor.

24

El a constatat, primo, la punctele 92-104 din hotărârea atacată, că producătorii americani incluși în eșantion erau direct vizați de regulamentul în litigiu, respingând, la punctele 105-118 din hotărârea atacată, diferitele argumente în sens contrar invocate de Consiliu și de Comisie.

25

În cadrul examinării afectării directe a producătorilor americani incluși în eșantion, acesta a amintit, mai întâi, la punctul 92 din hotărârea atacată, jurisprudența sa potrivit căreia o societate ale cărei produse sunt supuse unei taxe antidumping este vizată în mod direct de un regulament prin care se instituie respectiva taxă antidumping, deoarece acest regulament obligă autoritățile vamale ale statelor membre să perceapă taxa instituită fără a le lăsa vreo marjă de apreciere.

26

În continuare, Tribunalul a constatat, la punctele 93-104 din hotărârea atacată, că producătorii americani incluși în eșantion erau direct vizați de taxa antidumping instituită de regulamentul în litigiu, pentru motivul că erau producători ai produsului care, la importul în Uniune de la intrarea în vigoare a regulamentului în litigiu, era supus taxei antidumping.

27

În această privință, acesta s‑a întemeiat, la punctele 93-97 din hotărârea atacată, pe patru constatări referitoare la funcționarea pieței bioetanolului astfel cum a fost stabilită de Consiliu, întrucât acesta din urmă a considerat el însuși, în regulamentul în litigiu, că un volum important de bioetanol provenind de la cei patru producători americani incluși în eșantion fusese exportat în mod regulat către Uniune în perioada de anchetă.

28

În cele din urmă, la punctele 105-118 din hotărârea atacată, Tribunalul a respins diferitele argumente invocate de Consiliu și de Comisie. El a arătat în special în această privință, la punctul 114 din hotărârea atacată, că, deși comercianții/producătorii de amestecuri erau cei care suportau taxa antidumping și că s‑a dovedit că lanțul comercial al bioetanolului era întrerupt, astfel încât acești comercianți/producători de amestecuri nu au fost în măsură să repercuteze taxa antidumping asupra producătorilor, instituirea unei taxe antidumping schimba condițiile legale în care bioetanolul produs de producătorii incluși în eșantion era comercializat pe piața Uniunii, astfel încât poziția legală a producătorilor în cauză pe piața respectivă era, în orice caz, în mod direct și substanțial afectată.

29

Tribunalul a constatat, secundo, la punctele 119-130 din hotărârea atacată, că cei patru producători incluși în eșantion erau vizați în mod individual de regulamentul în litigiu, respingând, la punctele 131-145 din hotărârea menționată, diferitele argumente contrare invocate de Consiliu și de Comisie.

30

Tribunalul a considerat, în al treilea rând, la punctele 151-153 din hotărârea atacată, că acțiunea formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association este inadmisibilă în măsura în care ar fi fost prezentată în numele tuturor membrilor acestor asociații, alții decât cei patru producători americani incluși în eșantion, întrucât asociațiile menționate nu au furnizat elemente care să permită să se stabilească că membrii lor erau vizați în mod direct de regulamentul în litigiu.

31

Tribunalul a examinat, într‑o a treia etapă, interesul de a exercita acțiunea al Growth Energy și al Renewable Fuels Association. Acesta a respins, la punctele 155-160 din hotărârea atacată, argumentul invocat de Comisie potrivit căruia Growth Energy și Renewable Fuels Association nu ar avea un interes născut și actual de a exercita acțiunea împotriva regulamentului în litigiu, în măsura în care membrii lor nu exportaseră bioetanol în Uniune în perioada de anchetă și nici nu au început să o facă la data formulării acțiunii în cauză.

32

În această privință, Tribunalul a arătat, la punctul 157 din hotărârea atacată, că, deși Comisia, simplă intervenientă, nu avea calitate pentru a invoca o cauză de inadmisibilitate întemeiată pe lipsa interesului de a exercita acțiunea, aceasta trebuia totuși să o examineze din oficiu. În speță, el a statuat, pe de o parte, că Growth Energy și Renewable Fuels Association aveau un interes de a exercita acțiunea, întrucât anularea taxei antidumping impuse prin regulamentul în litigiu, care se aplică importurilor în Uniune de bioetanol produs de cei patru producători americani incluși în eșantion, era susceptibilă să aducă un beneficiu acestora din urmă. El a statuat, pe de altă parte, că aceste două asociații aveau un interes de a exercita acțiunea, în sensul că invocau o încălcare a propriilor drepturi procedurale.

33

Tribunalul și‑a încheiat analiza privind admisibilitatea acțiunii, la punctele 161 și 162 din hotărârea atacată, după cum urmează:

34

În cadrul recursului principal, Consiliul solicită Curții, cu titlu principal:

35

Cu titlu subsidiar, Consiliul solicită Curții:

36

În memoriul în răspuns, Comisia solicită Curții, cu titlu principal:

37

Cu titlu subsidiar, Comisia solicită Curții:

38

În memoriul în răspuns, Growth Energy și Renewable Fuels Association solicită Curții:

39

În cadrul recursului incident, Growth Energy și Renewable Fuels Association solicită Curții, cu titlu principal:

40

Cu titlu subsidiar și în ipoteza în care Curtea ar aprecia că litigiul nu este în stare de judecată, Growth Energy și Renewable Fuels Association solicită Curții:

41

În memoriul în răspuns, Consiliul solicită Curții:

42

În memoriul în răspuns, Comisia solicită Curții:

43

În cadrul recursului, Consiliul invocă trei motive. Primul motiv este întemeiat pe o eroare de interpretare, de către Tribunal, a articolului 263 TFUE, precum și a jurisprudenței relevante și pe o lipsă de motivare a hotărârii atacate. Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi efectuat o interpretare eronată a articolului 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază. Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi concluzionat în mod eronat că nu era irealizabil să se aplice taxe individuale producătorilor americani incluși în eșantion.

44

În cadrul memoriilor în susținerea Consiliului, Comisia declară că susține fără rezerve recursul principal formulat de Consiliu și că împărtășește argumentele prezentate de acesta în memoriul său în replică. Ea invocă însă, deopotrivă, un motiv care nu a fost invocat de Consiliu, dar cu privire la care consideră că poate fi analizat din oficiu de Curte. Aceasta susține că acțiunea formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association ar fi trebuit declarată inadmisibilă, în măsura în care protecția intereselor comerciale ale membrilor acestor asociații nu intră în obiectul social al acestora din urmă, astfel cum este definit în statutul lor.

45

Growth Energy și Renewable Fuels Association invocă inadmisibilitatea recursului în totalitate. Pe de o parte, ele arată că, în cadrul primului și al celui de al doilea motiv, Consiliul repune în discuție în esență elemente de fapt, fără a invoca denaturarea de către Tribunal a elementelor de probă. Pe de altă parte, acestea consideră că, în cadrul celui de al treilea motiv, Consiliul nu prezintă cu suficientă claritate argumentele sale.

46

Curtea va examina mai întâi excepția de inadmisibilitate a recursului principal invocată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, în continuare motivul invocat de Comisie în cadrul memoriului său în susținerea Consiliului, întemeiat pe o eroare pe care Tribunalul ar fi săvârșit‑o prin faptul că a declarat acțiunea formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association admisibilă, și, în cele din urmă, primul motiv de recurs al Consiliului prin care se contestă calitatea procesuală activă a acestor două asociații și, mai exact, primul aspect al acestui prim motiv, întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că producătorii americani de bioetanol incluși în eșantion și, pe cale de consecință, Growth Energy și Renewable Fuels Association erau direct vizați de regulamentul în litigiu.

47

Trebuie amintit că, desigur, aprecierea faptelor și a elementelor de probă nu constituie, cu excepția cazului denaturării acestor fapte și a acestor elemente de probă, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții în cadrul unui recurs. Cu toate acestea, odată ce Tribunalul a constatat sau a apreciat faptele, Curtea este competentă, în temeiul articolului 256 TFUE, să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite pe baza lor [Hotărârea din 28 mai 1998, Deere/Comisia, C‑7/95 P, EU:C:1998:256, punctul 21, Hotărârea din 10 decembrie 2002, Comisia/Camar și Tico, C‑312/00 P, EU:C:2002:736, punctul 69, precum și Hotărârea din 28 iunie 2018, Andres (faillite Heitkamp BauHolding)/Comisia, C‑203/16 P, EU:C:2018:505, punctul 77].

48

În speță, prin intermediul primului motiv, Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o dublă eroare de drept în interpretarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE atunci când a concluzionat că Growth Energy și Renewable Fuels Association erau, pe de o parte, vizate în mod direct și, pe de altă parte, vizate în mod individual de regulamentul în litigiu, în calitatea lor de reprezentante ale celor patru producători americani de bioetanol incluși în eșantion. În cadrul acestui prim motiv de recurs, Consiliul contestă, mai exact, faptul că acești producători pot fi considerați ca fiind vizați în mod direct de regulamentul în litigiu, din moment ce, în esență, nu au exportat în mod direct bioetanol în Uniune.

49

Procedând astfel, Consiliul pune, așadar, în discuție consecințele de drept pe care Tribunalul le‑a extras din constatările de fapt pe care le‑a efectuat, în speță recunoașterea calității procesuale active a Growth Energy și a Renewable Fuels Association într‑o acțiune împotriva regulamentului în litigiu, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, astfel încât recursul principal trebuie, cel puțin în această măsură, să fie declarat admisibil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 decembrie 2002, Comisia/Camar și Tico, C‑312/00 P, EU:C:2002:736, punctul 71, Hotărârea din 28 iunie 2018, Germania/Comisia, C‑208/16 P, nepublicată, EU:C:2018:506, punctul 76, precum și Hotărârea Germania/Comisia, C‑209/16 P, nepublicată, EU:C:2018:507, punctul 74).

50

Rezultă că, fără a fi necesar, în acest stadiu, să se pronunțe cu privire la admisibilitatea celorlalte două motive invocate de Consiliu, excepția de inadmisibilitate a primului motiv al recursului principal invocată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association trebuie respinsă.

51

Comisia susține că Tribunalul ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată în primă instanță de Growth Energy și de Renewable Fuels Association în măsura în care, în esență, statutul acestor asociații nu le permitea să apere interesele comerciale ale unui anumit sector și/sau ale membrilor acestora. Curtea ar avea, pe de altă parte, obligația de a examina din oficiu acest argument.

52

Aceasta consideră că, prin faptul că a descris Growth Energy și Renewable Fuels Association drept „asociații care reprezintă producătorii americani de bioetanol”, la punctul 1 din hotărârea atacată, apoi drept „asociații care reprezintă interesele industriei americane a bioetanolului”, la punctul 42 din hotărârea atacată, Tribunalul a denaturat faptele. Astfel, cele două asociații, în calitate de asociații fără scop lucrativ constituite potrivit District of Columbia Non‑profit Corporation Act (Legea privind asociațiile fără scop lucrativ din districtul Columbia), nu pot desfășura activități de apărare a intereselor comerciale ale unui anumit sector sau ale membrilor lor.

53

O asemenea activitate ar fi în plus incompatibilă cu scopul specific al Growth Energy, care este de „a promova etanolul ca sursă de energie regenerabilă, curată și durabilă”, precum și cu obiectul social al Renewable Fuels Association, care ar fi de „a promova și de a susține dezvoltarea unei industrii a carburanților din surse regenerabile viabilă și competitivă”. În plus, Growth Energy și Renewable Fuels Association nu au încercat nicidecum să susțină că acțiunea lor se înscria în cadrul obiectivelor lor statutare, Tribunalul constatând, dimpotrivă, la punctul 75 din hotărârea atacată, că finalitatea acțiunii lor în justiție era „să protejeze industria americană a etanolului”.

54

Growth Energy și Renewable Fuels Association susțin că faptul că au un scop nelucrativ nu înseamnă nicidecum că ele nu pot apăra interesele comerciale ale unui anumit sector și/sau ale membrilor lor, ci înseamnă pur și simplu că nu pot să obțină beneficii financiare din activitățile lor și să distribuie dividende acționarilor. Acestea adaugă că Comisia a concluzionat în mod arbitrar că obiectul social al Renewable Fuels Association era circumscris unor considerații naționale și excludea apărarea intereselor comerciale ale membrilor săi în țările terțe. Promovarea unei industrii naționale ar fi, astfel, legată deopotrivă de creșterea sa, exporturile fiind cuprinse în aceasta, astfel încât regulamentul în litigiu, în măsura în care afectează competitivitatea industriei menționate, se încadrează în misiunea sa.

55

În orice caz, Comisia, în calitatea sa de „altă parte” în procedura de recurs, nu poate invoca în acest stadiu al procedurii denaturarea elementelor de probă în această privință, neinvocată de Consiliu cu privire la acest aspect, și susține că respectivele constatări ale Tribunalului privind obiectivele asociației ar fi în realitate mai limitate. Comisia ar fi trebuit să formuleze un recurs incident, în conformitate cu articolul 178 din Regulamentul de procedură al Curții.

56

Potrivit articolului 174 din Regulamentul de procedură al Curții, prin memoriul în răspuns se poate cere admiterea sau respingerea, în tot sau în parte, a recursului. Pe de altă parte, conform articolelor 172 și 176 din acest regulament, părțile autorizate să depună memoriu în răspuns pot depune, prin înscris separat, distinct de memoriul în răspuns, un recurs incident prin care, potrivit articolului 178 alineatul (1) și alineatul (3) a doua teză din regulamentul menționat, se poate cere anularea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate în temeiul unor motive și argumente de drept diferite de cele invocate în memoriul în răspuns.

57

Reiese din aceste dispoziții, interpretate coroborat, că memoriul în răspuns nu poate avea ca obiect anularea hotărârii atacate pentru motive distincte și autonome de cele invocate în recurs, asemenea motive nepunând fi invocate decât în cadrul unui recurs incident (Hotărârea din 10 noiembrie 2016, DTS Distribuidora de Televisión Digital/Comisia, C‑449/14 P, EU:C:2016:848, punctele 99-101, și Hotărârea din 30 mai 2017, Safa Nicu Sepahan/Consiliul, C‑45/15 P, EU:C:2017:402, punctul 20).

58

În speță, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 45 și 46 din concluziile sale, Comisia invocă un motiv întemeiat în esență pe faptul că Tribunalul ar fi denaturat faptele considerând că Growth Energy și Renewable Fuels Association erau abilitate prin statut să apere interesele comerciale ale sectorului bioetanolului sau ale membrilor lor, pe care Consiliul nu l‑a invocat și care reprezintă, prin urmare, un motiv distinct și autonom de anulare a hotărârii atacate care nu poate fi invocat decât în cadrul unui recurs incident.

59

Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, Curtea, sesizată cu un recurs în temeiul articolului 56 din statutul său, poate să se pronunțe, dacă este cazul din oficiu, cu privire la motivul de ordine publică întemeiat pe nerespectarea condițiilor de admisibilitate prevăzute la articolul 263 TFUE (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2004, Italia/Comisia, C‑298/00 P, EU:C:2004:240, punctul 35, precum și Ordonanța din 15 aprilie 2010, Makhteshim- Agan Holding și alții/Comisia, C‑517/08 P, nepublicată, EU:C:2010:190, punctul 54, și Hotărârea din 7 decembrie 2017, Eurallumina/Comisia, C‑323/16 P, nepublicată, EU:C:2017:952, punctul 31).

60

Motivul invocat de Comisie nu poate fi însă admis.

61

Astfel, pe de o parte, faptul că Growth Energy și Renewable Fuels Association nu au niciun scop lucrativ nu înseamnă nicidecum că acestea nu pot asigura apărarea în justiție a intereselor colective ale persoanelor juridice pe care le reprezintă. În orice caz, Comisia nici nu a dovedit, nici măcar nu a afirmat că ele nu aveau capacitatea de a sta în justiție.

62

Pe de altă parte, contrar celor susținute de Comisie, nu este nicidecum evident că obiectul social al Growth Energy și al Renewable Fuels Association nu le permite să asigure apărarea intereselor comerciale ale membrilor lor în țările terțe. Astfel cum a arătat avocatul general la punctul 51 din concluzii, obiectul de activitate al fiecăreia dintre aceste două asociații este enunțat în mod suficient de larg pentru a include o acțiune în justiție destinată să apere interesele membrilor acestora împotriva unor măsuri de apărare comercială.

63

Rezultă că motivul autonom invocat de Comisie trebuie să fie respins ca fiind lipsit de orice temei în drept.

64

Consiliul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat, la punctul 104 din hotărârea atacată, că cei patru producători americani de bioetanol incluși în eșantion erau vizați în mod direct de regulamentul în litigiu, această concluzie fiind, pe de altă parte, justificată de elementele expuse la punctele 114, 116 și 117 din această hotărâre.

65

Tribunalul ar fi considerat, astfel, că acești patru producători erau vizați în mod direct, în măsura în care erau producători ai produsului care, la importul în Uniune, era supus taxei antidumping. Instituirea unei astfel de taxe ar fi schimbat condițiile legale în care bioetanolul era comercializat pe piața Uniunii. Or, constatarea unui asemenea efect direct ar fi incompatibilă cu cea efectuată de Curte în Hotărârea din 28 aprilie 2015, T & L Sugars și Sidul Açúcares/Comisia (C‑456/13 P, EU:C:2015:284, punctele 44 și 51). În calitate de producători care nu își vând în mod direct produsele în Uniune, ei ar putea fi cel mult indirect vizați din punct de vedere economic, în măsura în care sunt afectați în mod potențial de un dezavantaj concurențial în raport cu alți fabricanți de bioetanol asupra cărora nu se percepe nicio taxă.

66

Potrivit Consiliului, Tribunalul a statuat în mod eronat că taxele antidumping modificau condițiile legale de comercializare a produsului în cauză și afectează astfel direct și în mod semnificativ poziția tuturor producătorilor incluși în eșantion, indiferent dacă sunt sau nu exportatori. Concluzionând că toți producătorii erau implicit direct vizați, Tribunalul ar fi depășit jurisprudența constantă pe care o citează, făcându‑se vinovat de „exagerare” judiciară.

67

Tribunalul ar fi încălcat, așadar, condiția de afectare directă prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, care impune ca măsura care face obiectul unei acțiuni să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a persoanei în cauză și nu lasă nicio putere de apreciere destinatarilor săi însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare, admițând ca fiind suficientă o schimbare prezumată și indirectă asupra situației economice a Marquis Energy.

68

Growth Energy și Renewable Fuels Association consideră că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că erau vizate în mod direct de regulamentul în litigiu.

69

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, amintită de Tribunal la punctul 67 din hotărârea atacată, condiția conform căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie direct vizată de măsura care face obiectul acțiunii impune ca două condiții să fie întrunite cumulativ, și anume ca măsura contestată, pe de o parte, să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, pe de altă parte, să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor săi însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii fără aplicarea altor norme intermediare [a se vedea în special Hotărârea din 5 mai 1998, Compagnie Continentale (Franța)/Comisia, C‑391/96 P, EU:C:1998:194, punctul 41, Ordonanța din 10 martie 2016, SolarWorld/Comisia, C‑142/15 P, nepublicată, EU:C:2016:163, punctul 22, precum și Hotărârea din 21 aprilie 2016, Makro autoservicio mayorista și Vestel Iberia/Comisia, C‑264/15 P și C‑265/15 P, nepublicată, EU:C:2016:301, punctul 45].

70

Astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 58 din concluziile sale, tocmai aprecierea de către Tribunal a primei condiții dintre acestea este pusă în discuție de Consiliu și de Comisie.

71

Instituțiile arată astfel, în esență, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept concluzionând că producătorii americani incluși în eșantion erau vizați în mod direct de regulamentul în litigiu în temeiul faptului că un volum semnificativ din producția lor de bioetanol fusese exportat de comercianți/producători de amestecuri în mod regulat către Uniune în cursul perioadei de anchetă, astfel încât poziția lor legală pe piața Uniunii fusese afectată în mod substanțial ca urmare a impunerii taxei antidumping.

72

Este important să se amintească în această privință că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, deși reglementările de instituire a unei taxe antidumping asupra unui produs au, prin natura și prin domeniul lor de aplicare, un caracter normativ, prin faptul că se aplică în general operatorilor economici interesați, nu este exclus ca acestea să îi poată privi direct și individual numai pe o parte dintre ei, în special, în anumite condiții, pe producătorii și pe exportatorii produsului respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 aprilie 2015, TMK Europe, C‑143/14, EU:C:2015:236, punctul 19 și jurisprudența citată).

73

În această privință, Curtea a statuat în mod repetat că actele privind instituirea unor taxe antidumping sunt de natură să vizeze în mod direct și individual întreprinderile producătoare și exportatoare ale produsului în cauză cărora le sunt imputate practicile de dumping pe baza unor date referitoare la activitatea lor comercială. Această situație se regăsește în cazul întreprinderilor producătoare și exportatoare care pot dovedi că au fost identificate în actele Comisiei sau ale Consiliului sau că au fost vizate de anchetele pregătitoare (a se vedea în acest sens în special Hotărârea din 21 februarie 1984, Allied Corporation și alții/Comisia, 239/82 și 275/82, EU:C:1984:68, punctele 11 și 12, precum și Hotărârea din 7 mai 1987, NTN Toyo Bearing și alții/Consiliul, 240/84, EU:C:1987:202, punctul 5).

74

Reiese din această jurisprudență că o întreprindere nu poate fi considerată ca direct vizată de un regulament de instituire a unei taxe antidumping doar în temeiul calității sale de producător al produsului supus taxei respective, calitatea de exportator fiind, în această privință, esențială. Astfel, reiese chiar din jurisprudența citată la punctul precedent din prezenta hotărâre că afectarea directă, printr‑un regulament de instituire a taxelor antidumping, a anumitor producători și exportatori ai produsului în cauză este urmarea, în special, a faptului că practicile de dumping le sunt imputate. Or, unui producător care nu exportă producția pe piața Uniunii, ci se limitează la comercializarea sa pe piața națională nu i se poate imputa o practică de dumping.

75

În consecință, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 77 din concluziile sale, simpla împrejurare că un produs se regăsește pe piața Uniunii, fie și în volum considerabil, nu este suficient pentru a considera că, dacă, în privința acestui produs, se instituie o taxă antidumping, situația juridică a producătorului său este afectată în mod direct de taxa menționată.

76

Or, în speță, astfel cum reiese din considerentele (12) și (63) ale regulamentului în litigiu și astfel cum a constatat Tribunalul la punctul 94 din hotărârea atacată, producătorii americani incluși în eșantion nu au exportat în mod direct producția lor pe piața Uniunii în perioada de anchetă. Prin urmare, nicio practică de dumping nu le‑a fost imputată și nicio marjă de dumping individuală nu putea fi stabilită în privința lor, astfel cum reiese din considerentele (64) și (76) ale regulamentului în litigiu și astfel cum a arătat Tribunalul la punctele 107-112 din hotărârea atacată.

77

Întrucât producătorii menționați nu au exportat direct producția lor către piața Uniunii și întrucât nu au fost, în cele din urmă, identificați în regulamentul în litigiu ca fiind exportatori, aceștia nu au fost nici direct vizați de constatările privind existența unei practici de dumping, și nici nu le‑a fost afectat în mod direct patrimoniul, producția lor nefiind supusă în mod direct taxelor antidumping instituite.

78

Desigur, producători americani de bioetanol au fost identificați în actele instituțiilor, în măsura în care aceștia au fost reținuți inițial de Comisie în eșantionul producătorilor‑exportatori americani. Această împrejurare, evidențiată de Tribunal la punctul 119 din hotărârea atacată, privind evaluarea afectării individuale producătorilor americani incluși în eșantion, nu este însă suficientă pentru a se putea concluziona că aceștia sunt vizați în mod direct de regulamentul în litigiu.

79

Astfel, reiese din jurisprudența amintită la punctul 73 din prezenta hotărâre că numai „întreprinderile producătoare și exportatoare” ale produsului care face obiectul unei taxe antidumping cărora le sunt imputate practicile de dumping și care pot dovedi că au fost identificate în actele instituțiilor sunt considerate ca fiind vizate în mod direct de regulamentul care instituie acest drept.

80

Or, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 76 din prezenta hotărâre, este cert că producătorii americani incluși în eșantion nu au exportat direct producția lor de bioetanol pe piața Uniunii.

81

Deși este adevărat că regulamentul în litigiu poate plasa producătorii americani de bioetanol într‑o poziție concurențială dezavantajoasă, această împrejurare, presupunând‑o stabilită, nu permite în sine să se considere că respectivii producători erau afectați în situația lor juridică de dispozițiile regulamentului menționat și că erau, prin urmare, direct vizați de acestea (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 aprilie 2015, T & L Sugars și Sidul Açúcares/Comisia, C‑456/13 P, EU:C:2015:284, punctul 37, precum și Hotărârea din 17 septembrie 2015, Confederazione Cooperative Italiane și alții/Anicav și alții, C‑455/13 P, C‑457/13 P și C‑460/13 P, nepublicată, EU:C:2015:616, punctul 49).

82

Tribunalul a săvârșit, așadar, o eroare de drept prin faptul că a concluzionat că producătorii americani de bioetanol incluși în eșantion erau vizați în mod direct de regulamentul în litigiu. În consecință, fără să fie necesar să se examineze celelalte motive ale recursului, hotărârea atacată trebuie să fie anulată în partea în care a anulat regulamentul în litigiu în măsura în care privea Patriot Renewable Fuels, Plymouth Energy Company, POET și Platinum Ethanol.

83

În cadrul recursului incident, Growth Energy și Renewable Fuels Association invocă două motive întemeiate pe o analiză eronată efectuată de Tribunal cu privire la admisibilitatea acțiunii lor în primă instanță. Acestea susțin, în primul rând, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin limitarea sferei calității lor procesuale active individuale la al zecelea motiv, prin care se urmărește apărarea drepturilor procedurale ale acestora. Ele contestă, astfel, concluzia prin care Tribunalul respinge, la punctul 161 a doua liniuță din hotărârea atacată, primele nouă motive ca fiind inadmisibile.

84

Reclamantele susțin, în al doilea rând, că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a negat calitatea lor de a exercita o acțiune în numele celorlalți membri ai lor în afara celor patru producători americani de bioetanol incluși în eșantion, și anume, pe de o parte, comercianții/producătorii de amestecuri Murex și CHS și, pe de altă parte, ceilalți membri ai lor neincluși în eșantion. Acestea contestă, astfel, concluzia prin care Tribunalul a respins, la punctul 161 a treia liniuță din hotărârea atacată, acțiunea ca inadmisibilă, în privința anulării regulamentului în litigiu în măsura în care îi privește pe ceilalți membri ai reclamantelor în afara celor cinci producători americani incluși în eșantion.

85

Consiliul solicită respingerea celor două motive ale recursului incident.

86

Comisia susține de asemenea, cu titlu subsidiar, că cele două motive ale recursului în cauză trebuie să fie respinse ca fiind vădit nefondate, dar ridică, de asemenea cu titlu principal, două excepții de inadmisibilitate.

87

Comisia susține, în primul rând, că recursul incident a fost semnat electronic de o persoană care afirmă a fi membru al baroului din Atena (Grecia) și din Bruxelles (Belgia), dar că nu au fost prezentate nici mandatul de reprezentare, nici împuternicirea acestei persoane, ceea ce, în lipsa regularizării, este suficient pentru declararea recursului incident ca inadmisibil.

88

Aceasta arată, în al doilea rând, că recursul incident formulat de Growth Energy și de Renewable Fuels Association trebuie respins ca inadmisibil, astfel cum ar fi trebuit să fie acțiunea în anulare formulată în primă instanță în fața Tribunalului, întrucât acestea nu sunt abilitate, prin statutul lor, să îl formuleze. Comisia prezintă mai exact aceleași argumente ca cele pe care le‑a invocat pentru a contesta admisibilitatea memoriului în răspuns la recursul formulat de aceste două asociații, rezumate la punctele 51-53 din prezenta hotărâre.

89

În această privință, trebuie să se constate că originalul recursului incident al Growth Energy și Renewable Fuels Association, după cum a arătat avocatul general la punctul 113 din concluzii, a fost semnat în mod corespunzător de o avocată, a cărei calitate nu este contestată și care, în orice caz și în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții, a prezentat în mod corect, pe de o parte, documentul de legitimare care să certifice că este abilitată să își exercite profesia în fața unei instanțe a unui stat membru și, pe de altă parte, mandatele emise de Growth Energy și de Renewable Fuels Association.

90

Prima excepție de inadmisibilitate a Comisiei trebuie, prin urmare, să fie respinsă ca fiind vădit lipsită de orice temei.

91

A doua excepție de inadmisibilitate trebuie de asemenea respinsă, pentru motivele expuse la punctele 60-63 din prezenta hotărâre.

92

Primul motiv invocat de Growth Energy și de Renewable Fuels Association se împarte în două aspecte.

93

Primul aspect al primului motiv este întemeiat pe constatarea eronată a Tribunalului de la punctul 79 din hotărârea atacată, potrivit căreia regulamentul în litigiu nu ar fi modificat situația juridică, drepturile și obligațiile acestor două asociații.

94

Acestea consideră, mai întâi, că un regulament antidumping poate afecta situația juridică a unui justițiabil altfel decât prin simpla plată a unei taxe antidumping. În speță, regulamentul în litigiu ar fi modificat drepturile și obligațiile lor din moment ce acestea au drept unică rațiune de a fi mandatul și misiunea de a asigura apărarea și reprezentarea drepturilor industriei americane a bioetanolului în numele membrilor lor, producători incluși sau nu în eșantion.

95

Acestea subliniază, în continuare, că, în scopul de a‑și reprezenta în mod convenabil membrii în fața instituțiilor Uniunii, acestea au participat în mod activ la procedura administrativă antidumping care a condus la adoptarea regulamentului în litigiu. Prin urmare, un regulament de instituire a unei taxe antidumping ar prejudicia, în mod individual și din perspectiva obiectului său social, o asociație care nu ar fi putut obține rezultatul scontat al intervenției sale.

96

Acestea susțin în cele din urmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a înlăturat, la punctul 86 din hotărârea atacată, pertinența Hotărârii din 24 martie 1993, CIRFS și alții/Comisia (C‑313/90, EU:C:1993:111), pentru motivul că poziția recurentelor în calitate de asociații reprezentative nu era comparabilă cu cea a unui comerciant care acționează oficial în numele membrilor săi, precum în cauza în care s‑a pronunțat această hotărâre.

97

În cadrul celui de al doilea aspect, acestea contestă concluzia Tribunalului, prezentată la punctul 85 din hotărârea atacată, potrivit căreia ele puteau fi considerate ca fiind vizate direct și individual de regulamentul în litigiu numai în temeiul celui de al zecelea motiv invocat prin care se urmărea protecția garanțiilor procedurale care le erau acordate de articolul 6 alineatul (7), de articolul 19 alineatele (1) și (2) și de articolul 20 alineatele (2), (4) și (5) din regulamentul antidumping de bază.

98

Ele subliniază că cele două hotărâri pe care s‑a întemeiat Tribunalul în această privință, și anume Hotărârea din 4 octombrie 1983, Fediol/Comisia (191/82, EU:C:1983:259, punctul 31), și Hotărârea din 17 ianuarie 2002, Rica Foods/Comisia (T‑47/00, EU:T:2002:7, punctul 55), nu permit să se stabilească temeinicia acestei concluzii. Deși se poate deduce din aceste hotărâri că un justițiabil poate fi vizat individual de un act numai „atunci când reglementarea Uniunii aplicabilă îi acordă anumite garanții procedurale”, în schimb, acestea nu susțin teza potrivit căreia respectiva calitate ar trebui limitată numai la motivele prin care este invocată o încălcare a drepturilor procedurale.

99

Acestea consideră că, odată constatată afectarea directă și individuală a unui justițiabil, acțiunea formulată de acesta trebuie considerată ca fiind admisibilă în totalitate. Toate părțile interesate în sensul regulamentului antidumping de bază, fie că sunt producători, exportatori, importatori sau asociațiile lor, ar dispune de aceleași drepturi în temeiul acestui regulament. Prin faptul că le‑a negat „deplina calitate procesuală activă”, Tribunalul ar fi admis, în plus, că regimul asociațiilor reprezentative trebuie să fie diferit după cum acestea formulează o plângere sau contestă o măsură care le cauzează un prejudiciu lor înseși sau membrilor lor.

100

Consiliul și Comisia solicită respingerea primului motiv, susținând, printre altele, că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că întinderea calității procesuale active a asociațiilor era limitată la apărarea drepturilor lor procedurale.

101

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 77-87 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat în esență că trebuia să i se recunoască Growth Energy și Renewable Fuels Association calitate procesuală activă împotriva regulamentului în litigiu doar în mod limitat, pentru a asigura protecția drepturilor lor procedurale.

102

Acesta a statuat mai exact, în primul rând, la punctul 79 din hotărârea atacată, că Growth Energy și Renewable Fuels Association nu erau vizate direct de regulamentul în litigiu, întrucât acesta impunea taxe antidumping numai produselor membrilor lor, în măsura în care el nu modifica situația lor juridică. Tribunalul a statuat însă, în al doilea rând, la punctele 80-85 și 87 din hotărârea atacată, că aceste două asociații aveau totuși calitate procesuală activă împotriva regulamentului în litigiu, în calitatea lor de asociații reprezentative care au intervenit în procesul de adoptarea a acestuia din urmă, doar în mod limitat, numai în scopul de a asigura apărarea drepturilor procedurale pe care Regulamentul antidumping de bază le recunoaște în favoarea lor. El a statuat, în al treilea rând, la punctul 86 din hotărârea atacată, că nu puteau invoca Hotărârea din 24 martie 1993, CIRFS și alții/Comisia (C‑313/90, EU:C:1993:111, punctele 28-30), poziția lor în calitate de asociații reprezentative potrivit regulamentului antidumping de bază nefiind comparabilă cu cea a unui comerciant care acționează oficial în numele membrilor săi.

103

În cadrul primului aspect al primului lor motiv, care vizează punctele 79 și 86 din hotărârea atacată, Growth Energy și Renewable Fuels Association susțin în esență că Tribunalul ar fi trebuit să le recunoască deplina calitate procesuală activă în măsura în care acestea au participat în mod activ la procedura administrativă antidumping. Astfel, Tribunalul ar fi comis erori de drept atunci când a statuat, pe de o parte, la punctul 79 din hotărârea atacată, că ele nu erau vizate în mod direct de regulamentul în litigiu și, pe de altă parte, la punctul 86 din hotărârea atacată, că nu erau într‑o situație comparabilă cu cea în care s‑a pronunțat Hotărârea din 24 martie 1993, CIRFS și alții/Comisia (C‑313/90, EU:C:1993:111, punctele 28-30).

104

Argumentele astfel invocate de Growth Energy și Renewable Fuels Association nu pot fi însă admise.

105

Astfel, pe de o parte, nu se poate considera, astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctul 153 din concluziile sale, că regulamentul în litigiu a modificat drepturile și obligațiile Growth Energy și ale Renewable Fuels Association, pentru simplul fapt că aveau mandatul și misiunea de a asigura apărarea și reprezentarea drepturilor industriei americane a bioetanolului în numele membrilor lor. Pe de altă parte, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 160-165 din concluziile sale, în mod întemeiat Tribunalul a considerat că situația Growth Energy și a Renewable Fuels Association nu era în niciun fel comparabilă cu situația excepțională de negociator în discuție în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 24 martie 1993, CIRFS și alții/Comisia (C‑313/90, EU:C:1993:111, punctele 28-30).

106

În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv invocat, Growth Energy și Renewable Fuels Association susțin în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a limitat domeniul de aplicare al dreptului lor de a ataca regulamentul în litigiu doar la apărarea drepturilor lor procedurale și că nu a admis, în consecință, ca fiind admisibil decât cel de al zecelea motiv invocat de acestea.

107

În această privință, Curtea a statuat deja că unei persoane fizice sau juridice care dispune de drepturi procedurale în cadrul procesului de adoptare a unui act al Uniunii nu i se poate recunoaște din principiu, în prezența unei oarecare garanții procedurale, calitate procesuală activă împotriva acestui act pentru a contesta legalitatea pe fond a acestuia. Astfel, întinderea exactă a dreptului la acțiune al unui particular împotriva unui act al Uniunii depinde de poziția juridică recunoscută în favoarea sa de dreptul Uniunii care urmărește protejarea intereselor legitime astfel recunoscute (Hotărârea din 25 octombrie 1977, Metro SB‑Großmärkte/Comisia, 26/76, EU:C:1977:167, punctul 13, Hotărârea din 4 octombrie 1983, Fediol/Comisia, 191/82, EU:C:1983:259, punctul 31, precum și Ordonanța din 5 mai 2009, WWF‑UK/Consiliul, C‑355/08 P, nepublicată, EU:C:2009:286, punctul 44).

108

Prin urmare, astfel cum a subliniat domnul avocat general la punctul 157 din concluziile sale, simplul fapt de a invoca existența unor garanții procedurale nu poate antrena admisibilitatea acțiunii în măsura în care aceasta are la bază motive întemeiate pe încălcarea unor norme materiale (se vedea în acest sens Ordonanța din 5 mai 2009, WWF‑UK/Consiliul, C‑355/08 P, nepublicată, EU:C:2009:286, punctul 47).

109

Rezultă că primul motiv al Growth Energy și al Renewable Fuels Association trebuie respins ca nefondat.

110

În cadrul celui de al doilea motiv invocat, care se împarte în două aspecte, Growth Energy și Renewable Fuels Association susțin că Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept prin faptul că a negat calitatea lor de a exercita o acțiune în numele celorlalți membri ai lor în afara celor patru producători americani de bioetanol incluși în eșantion, și anume, în primul rând, comercianții/producătorii de amestecuri Murex și CHS și, în al doilea rând, ceilalți membri neincluși în eșantion.

111

Mai întâi, Tribunalul ar fi statuat în mod eronat, la punctele 52-55 din hotărârea atacată, că apărarea intereselor Murex și ale CHS nu putea justifica admisibilitatea acțiunii, din moment ce acești comercianți/producători de amestecuri aveau doar calitatea de membru „asociat” al Growth Energy și al Renewable Fuels Association și nu dispuneau, așadar, de drept de vot. Astfel, jurisprudența Curții prin care este recunoscută calitatea procesuală activă a asociațiilor nu ar face nicio distincție între membrii asociați și ceilalți, afirmând, în schimb, în mod clar că este admisibilă acțiunea introdusă de o asociație care acționează în locul unuia sau al mai multor membri ai săi care ar fi putut ei înșiși să introducă o acțiune admisibilă.

112

De asemenea, Tribunalul ar fi statuat în mod eronat, la punctele 152-154 din hotărârea atacată, că ceilalți membri ai Growth Energy și ai Renewable Fuels Association, neincluși în eșantionul producătorilor‑exportatori, nu erau vizați în mod direct de regulamentul în litigiu, în măsura în care, pe de o parte, aceste două asociații nu le‑au identificat și în care, pe de altă parte, acestea nu ar fi furnizat niciun element care să demonstreze că au exportat bioetanol către Uniune și că produsele lor au fost supuse taxei antidumping instituite prin acest regulament. Ele arată, în această privință, că, întrucât instituie o taxă antidumping la nivel național asupra importurilor de bioetanol originar din Statele Unite, regulamentul în litigiu este considerat a‑i privi în mod direct pe toți producătorii americani, situația lor juridică fiind direct afectată de taxa antidumping chiar în momentul în care produsul intră pe piața Uniunii. Exportatorii potențiali ar fi de asemenea direct avuți în vedere, taxa antidumping având un impact asupra siturilor de export al produsului.

113

Growth Energy și Renewable Fuels Association adaugă că Tribunalul a omis de asemenea să examineze aspectul afectării lor individuale. Or, ele ar fi intervenit în cursul procedurii în calitate de reprezentante ale tuturor membrilor lor prin prezentarea unor elemente de probă în sensul că importurile americane nu cauzau un prejudiciu important industriei Uniunii Europene. Specificul cauzei ar consta, așadar, în faptul că regulamentul în litigiu a fost adoptat pe baza observațiilor lor, traducând opinia și poziția membrilor lor. A nu le recunoaște calitatea procesuală activă ar permite Consiliului să se sustragă oricărui control efectiv de legalitate. În această privință, afirmația emisă de Tribunal, la punctul 161 din hotărârea atacată, ar fi inexactă și exagerată.

114

Consiliul solicită respingerea celui de al doilea motiv al recursului incident ca fiind inadmisibil și, în orice caz, ca fiind lipsit de orice temei juridic.

115

Tribunalul a statuat, la punctele 52-55 din hotărârea atacată, că Growth Energy și Renewable Fuels Association nu aveau calitate procesuală activă ca reprezentanți ai membrilor lor „asociați”, Murex și, respectiv, CHS. Tribunalul a subliniat în această privință, la punctul 53 din hotărârea atacată, că, în calitate de membru asociat al Renewable Fuels Association, CHS avea, în conformitate cu statutul acestei asociații, dreptul de a asista la reuniunile membrilor lor, însă nu avea drept de vot. El a arătat de asemenea, la punctul 54 din hotărârea atacată, că, în calitate de membru asociat al Growth Energy, Murex nu avea, în conformitate cu statutul acestei asociații, nici drept de vot. Tribunalul a concluzionat că CHS și Murex nu aveau posibilitatea să își valorifice interesele în cadrul unei eventuale reprezentări a acestora de către asociația lor.

116

Pe de altă parte, Tribunalul a constatat, la punctele 151-153 din hotărârea atacată, că Growth Energy și Renewable Fuels Association, pe de o parte, nu identificaseră nominal, în afară de producătorii americani incluși în eșantion și de comercianții/producătorii de amestecuri CHS și Murex, pe niciunul dintre membrii lor care ar fi putut avea calitatea procesuală activă și, pe de altă parte, nu prezentaseră niciun element care să demonstreze că astfel de membri ar fi exportat bioetanol în Uniune și, prin urmare, au fost supuși taxei antidumping instituite prin regulamentul în litigiu. Acesta a concluzionat că nu se putea considera că respectivii membri ar fi putut fi vizați în mod direct de regulamentul în litigiu.

117

În primul rând, trebuie respinsă excepția de inadmisibilitate a celui de al doilea motiv invocat de Consiliu. Contrar celor susținute de acesta, Growth Energy și Renewable Fuels Association pun sub semnul întrebării nu aprecierea de către Tribunal a faptelor, ci calificarea lor juridică, și, mai precis, concluziile sale potrivit cărora, pe de o parte, aceste două asociații nu ar avea calitate procesuală activă în numele comercianților/producătorilor de amestecuri Murex și CHS și, pe de altă parte, producătorii americani de bioetanol neincluși în eșantion nu ar fi direct afectați de regulamentul în litigiu.

118

În continuare, al doilea aspect al celui de al doilea motiv invocat de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, întemeiat pe o eroare pe care ar fi săvârșit‑o Tribunalul atunci când a statuat că aceste două asociații nu aveau calitate procesuală activă în numele membrilor lor care nu fac parte din eșantionul producătorilor‑exportatori, trebuie să fie respinsă.

119

Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctelor 69-82 din prezenta hotărâre, nici faptul că o parte, chiar și una substanțială, a producției producătorilor americani de bioetanol este exportată către Uniune, nici faptul că ei ar putea fi obligați să plătească taxa antidumping instituită prin regulamentul în litigiu nu constituie elemente suficiente pentru a se considera că aceștia sunt vizați în mod direct de acest regulament, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

120

În schimb, trebuie să se admită primul aspect al celui de al doilea motiv. Astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept concluzionând că apărarea intereselor comercianților/producătorilor de amestecuri CHS și Murex nu putea justifica admisibilitatea acțiunii formulate de Growth Energy și de Renewable Fuels Association în măsura în care acestea nu aveau calitatea de membru asociat al acestor asociații și, prin urmare, nu dispuneau de un drept de vot în cadrul respectivelor asociații.

121

Astfel, o asemenea împrejurare nu poate fi suficientă pentru a demonstra lipsa calității procesuale active a unor astfel de asociații.

122

După cum a subliniat domnul avocat general la punctul 129 din concluziile sale, admisibilitatea acțiunii în anulare formulate de o asociație profesională mandatată să apere interesele colective ale membrilor săi depinde, în cea de a doua ipoteză avută în vedere de Tribunal, la punctul 45 din hotărârea atacată, de calitatea procesuală activă în mod individual a întreprinderilor pe care asociația respectivă le reprezintă (a se vedea în acest sens Ordonanța din 18 decembrie 1997, Sveriges Betodlares și Henrikson/Comisia, C‑409/96 P, EU:C:1997:635, punctele 46 și 47, Hotărârile din 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia, C‑182/03 și C‑217/03, EU:C:2006:416, punctul 56, Hotărârea din 22 decembrie 2008, British Aggregates/Comisia, C‑487/06 P, EU:C:2008:757, punctul 33, precum și Hotărârea din 13 martie 2018, European Union Copper Task Force/Comisia, C‑384/16 P, EU:C:2018:176, punctul 87).

123

Or, nu se poate admite că absența dreptului de vot al anumitor membri ai unei asociații sau a unui alt instrument care să le permită să își valorifice interesele în cadrul acesteia din urmă este suficientă pentru a stabili că respectiva asociație nu are ca obiect să reprezinte astfel de membri.

124

În plus, o astfel de condiție suplimentară poate, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 141 din concluziile sale, să fie dificil de evaluat, în special în ceea ce privește divergențele posibile în funcție de dreptul care guvernează statutul asociației în cauză.

125

Rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că revenea Growth Energy și Renewable Fuels Association să demonstreze nu numai că membrii lor erau vizați direct și individual, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, ci și că membrii ale căror interese intenționau să le apere trebuiau, în plus, să poată să își valorifice interesele individuale în cadrul acestor asociații.

126

În consecință, hotărârea atacată trebuie să fie anulată în măsura în care a respins ca inadmisibilă acțiunea în anulare formulată de Growth Energy și de Renewable Fuels Association în calitatea lor de asociație care asigură apărarea intereselor colective ale membrilor lor și, mai precis, a comercianților/producătorilor de amestecuri CHS și Murex, fără a examina dacă acestea erau vizate direct și individual de regulamentul în litigiu.

127

În conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, aceasta poate fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra ei, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată.

128

În speță, Curtea consideră că dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța ea însăși asupra admisibilității acțiunii introduse în fața Tribunalului de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, în calitate de reprezentante ale intereselor producătorilor americani de bioetanol incluși în eșantion.

129

Astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 69-82 din prezenta hotărâre, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că producătorii americani incluși în eșantion erau vizați în mod direct de regulamentul în litigiu, în măsura în care volume foarte importante de bioetanol care au fost exportate către Uniune au fost achiziționate în perioada de anchetă de comercianții/producătorii de amestecuri de la respectivii producători.

130

Or, în măsura în care Growth Energy și Renewable Fuels Association s‑au limitat, pentru a stabili că erau vizate în mod direct de regulamentul în litigiu în calitate de reprezentante ale producătorilor americani incluși în eșantion, să invoce calitatea acestor producători, a căror situație concurențială ar putea fi afectată în mod substanțial de impunerea taxei antidumping instituite prin acest regulament, trebuie să se constate că acestea nu au demonstrat că producătorii menționați erau vizați în mod direct, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, de regulamentul în litigiu.

131

Prin urmare, amintindu‑se că revenea Growth Energy și Renewable Fuels Association sarcina de a stabili că membrii lor erau nu numai individual, ci și direct vizați de regulamentul în litigiu, aceste două condiții fiind cumulative (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctul 76, precum și Hotărârea din 13 martie 2018, Industrias Químicas del Vallés/Comisia, C‑244/16 P, EU:C:2018:177, punctul 93), trebuie admisă excepția de inadmisibilitate invocată de Consiliu și respinsă acțiunea în anulare a regulamentului în litigiu ca fiind inadmisibilă.

132

În schimb, Curtea consideră că nu este în măsură să se pronunțe ea însăși asupra admisibilității acțiunii formulate de Growth Energy și de Renewable Fuels Association, în calitate de reprezentante ale intereselor comercianților/producătorilor de amestecuri Murex și CSH, întrucât acțiunea lor a fost respinsă de Tribunal ca fiind inadmisibilă, fără ca acesta să fi examinat dacă respectivii comercianți/producători de amestecuri erau vizați în mod direct și individual de regulamentul în litigiu.

133

Prin urmare, se impune trimiterea prezentei cauze Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acțiunii Growth Energy și a Renewable Fuels Association, în măsura în care acestea au introdus acțiunea în calitatea lor de reprezentante ale intereselor comercianților/producătorilor de amestecuri Murex și CHS.

134

Cheltuielile de judecată trebuie, în aceste condiții, să fie rezervate.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: