–

pentru Tigers GmbH, de G. Eder și de J. Dehn, Rechtsanwälte;

–

pentru Hauptzollamt Landshut, de G. Pieper, în calitate de agent;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–

pentru Comisia Europeană, de L. Grønfeldt, de T. Maxian Rusche și de N. Kuplewatzky, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 131, p. 1), precum și a articolului 78 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 (JO 2000, L 311, p. 17, Ediție specială, 02/vol. 13, p. 12) (denumit în continuare „Codul vamal”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între o societate germană Tigers GmbH, pe de o parte, și Hauptzollamt Landshut (Biroul Vamal Principal din Landshut) (denumit în continuare „biroul vamal”), pe de altă parte, în legătură cu respingerea de către acesta din urmă a unei cereri de rambursare parțială a unei taxe antidumping.

3

Articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1072/2012 al Comisiei din 14 noiembrie 2012 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO 2012, L 318, p. 28) prevede:

„(1)   Prin prezentul regulament se instituie o taxă antidumping provizorie la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, excluzând cuțitele ceramice, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 10, ex 6912 00 30, ex 6912 00 50 și ex 6912 00 90 (codurile TARIC 6911 10 00 90, 6912 00 10 11, 6912 00 10 91, 6912 00 30 10, 6912 00 50 10 și 6912 00 90 10) și care provin din Republica Populară Chineză.

(2)   Nivelul taxei antidumping provizorii care se aplică la prețul net franco la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, se stabilește pentru produsul descris la alineatul (1) și fabricat de către societățile enumerate mai jos după cum urmează:

(3)   Aplicarea nivelurilor taxei antidumping provizorii specificate pentru societățile menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea la autoritățile vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valide, care îndeplinește cerințele stabilite în anexa II. În cazul în care nu se prezintă o astfel de factură, se aplică taxa aplicabilă tuturor celorlalte societăți.

(4)   Punerea în liberă circulație în Uniune a produsului menționat la alineatul (1) este condiționată de depunerea unei garanții echivalente cu valoarea taxei provizorii.

(5)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.”

4

Potrivit considerentului (229) al Regulamentului de punere în aplicare nr. 412/2013:

„Pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție din cauza diferenței mari dintre nivelurile taxelor, se consideră, în cazul de față, că sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping. Aceste măsuri speciale prevăd prezentarea în fața autorităților vamale din statele membre a unei facturi comerciale valabile, care să respecte cerințele prevăzute în anexa II la prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de o astfel de factură fac obiectul taxei antidumping reziduale care se aplică tuturor celorlalți exportatori.”

5

Articolul 1 din regulamentul de punere în aplicare menționat prevede:

„(1)   Se instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, cu excepția cuțitelor din ceramică, a râșnițelor de condimente și mirodenii din ceramică și a părților lor de măcinare din ceramică, a dispozitivelor de decojire din ceramică, a dispozitivelor de ascuțit cuțite din ceramică și a pietrelor de copt pizza din ceramică‑cordierit de tipul celor utilizate pentru coacerea pizzei sau a pâinii, încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 10, ex 6912 00 30, ex 6912 00 50 și ex 6912 00 90 (coduri TARIC 6911 10 00 90, 6912 00 10 11, 6912 00 10 91, 6912 00 30 10, 6912 00 50 10 și 6912 00 90 10) și originare din RPC.

(2)   Nivelul taxei antidumping definitive aplicabile prețului net franco frontieră a Uniunii, înainte de aplicarea taxei, al produsului descris la alineatul (1) și fabricat de societățile enumerate mai jos este stabilit după cum urmează:

(3)   Aplicarea nivelurilor individuale ale taxei antidumping specificate pentru societățile menționate la alineatul (2) este condiționată de prezentarea în fața autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II. În cazul în care nu se prezintă o astfel de factură, se aplică taxa aplicabilă pentru «toate celelalte societăți».

(4)   În absența unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.”

6

Anexa II la Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 prevede:

„O declarație semnată de un reprezentant oficial al entității care emite factura comercială, în următorul format, trebuie să apară pe factura comercială valabilă menționată la articolul 1 alineatul (3):

7

Potrivit articolului 62 din Codul vamal:

„(1)   Declarațiile scrise se fac pe un formular corespunzător modelului oficial recomandat în acest scop. Ele se semnează și conțin toate detaliile necesare aplicării dispozițiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.

(2)   Declarația trebuie însoțită de toate documentele solicitate pentru aplicarea dispozițiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile.”

8

Potrivit articolului 78 din acest cod:

„(1)   Autoritățile vamale, din oficiu sau la cererea declarantului, pot modifica declarația după acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

(2)   Autoritățile vamale, după acordarea liberului de vamă și pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație, pot controla documentele comerciale și datele referitoare la operațiunile de import sau export cu privire la mărfurile în cauză sau la operațiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri. Asemenea controale pot fi efectuate la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate direct sau indirect din punct de vedere profesional de operațiunile menționate sau al oricărei alte persoane aflate în posesia documentelor și a datelor menționate în scopuri comerciale. Aceste autorități pot verifica de asemenea mărfurile când este încă posibil ca ele să fie prezentate.

(3)   Atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale, în conformitate cu dispozițiile prevăzute, trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun.”

9

La 17 decembrie 2012, Tigers a importat în Germania veselă și alte articole din ceramică pentru masă și articole de bucătărie provenind din Republica Populară Chineză. Acestor produse li s‑a aplicat astfel taxa antidumping provizorie instituită prin Regulamentul nr. 1072/2012.

10

În aceeași zi, Tigers a depus declarația vamală cu privire la mărfurile importate la biroul vamal și a prezentat o factură comercială. Declarația respectivă menționa, pentru desemnarea mărfurilor, produse din ceramică, indicând drept cod adițional TARIC codul B999, și anume codul care corespunde importurilor provenite de la „toate celelalte societăți” care nu sunt menționate în Regulamentul nr. 1072/2012.

11

Tot la 17 decembrie 2012, biroul vamal a controlat mărfurile în spațiile sale și a înlocuit de fiecare dată codul adițional TARIC B999 declarat cu codul adițional TARIC B354, și anume codul care corespunde importurilor provenite de la producătorii‑exportatori enumerați în anexa I la Regulamentul nr. 1072/2012.

12

Cu toate acestea, dat fiind că factura prezentată de Tigers cu ocazia importului nu era însoțită de o declarație semnată de producător și, prin urmare, nu îndeplinea cerințele prevăzute în anexa II la Regulamentul nr. 1072/2012, biroul vamal a impus Tigers în temeiul acestui regulament să depună o garanție în numerar care corespundea unei taxe antidumping provizorii calculate pe baza unei cote de 58,8 %.

13

În urma adoptării Regulamentului de punere în aplicare nr. 412/2013 și în temeiul acestuia, biroul vamal a stabilit cu titlu definitiv, la 28 iunie 2013, o taxă antidumping pentru importurile Tigers calculată la un nivel al taxei antidumping de 36,1 %, pentru „toate celelalte societăți” neenumerate în Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013, fără a solicita Tigers să prezinte o factură comercială valabilă care să îndeplinească cerințele enumerate în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013.

14

Prin scrisoarea din 4 iulie 2013, Tigers a prezentat originalul facturii, care cuprinde o declarație semnată a producătorului, și a formulat o cerere de rambursare a taxei antidumping pe care considera că a plătit‑o fără temei ca urmare a aplicării în privința sa a unui nivel al taxei antidumping definitive de 36,1 % pentru „toate celelalte societăți” care nu sunt enumerate în Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013, iar nu a celei de 17,9 %, aplicabilă importurilor provenite de la societățile enumerate în anexa I la regulamentul menționat.

15

Prin decizia din 2 octombrie 2013, biroul vamal a respins cererea de rambursare formulată de Tigers pentru motivul că nu poate fi acceptată o factură comercială valabilă, întocmită sau prezentată a posteriori.

16

Prin scrisoarea din 4 noiembrie 2013, reclamanta din litigiul principal a introdus o reclamație prealabilă împotriva acestei decizii, iar la 5 mai 2014 a prezentat o factură modificată, întocmită de producător.

17

Prin decizia din 24 februarie 2015, biroul vamal a respins reclamația formulată de Tigers. Acest birou a considerat că factura însoțită de declarația corespunzătoare a producătorului, prezentată a posteriori împreună cu cererea de rambursare și rectificată din nou în cursul procedurii de soluționare a reclamației, ar fi trebuit să fie prezentată, în vederea acordării nivelului individual al taxei antidumping, în momentul acceptării declarației vamale.

18

Tigers a formulat la Finanzgericht München (Tribunalul Financiar din München, Germania) o acțiune împotriva deciziei biroului vamal prin care s‑a respins cererea sa de rambursare.

19

În aceste condiții, Finanzgericht München (Tribunalul Financiar din München) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

20

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 trebuie interpretat în sensul că autorizează prezentarea, ulterior declarației vamale, a unei facturi comerciale valabile, în scopul stabilirii unei taxe antidumping definitive, în cazul în care toate celelalte condiții prealabile necesare pentru obținerea unui nivel al taxei antidumping specific întreprinderii sunt îndeplinite.

21

Conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 16 noiembrie 2016, Hemming și alții, C‑316/15, EU:C:2016:879, punctul 27, precum și jurisprudența citată).

22

În ceea ce privește modul de redactare a articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013, acesta prevede că aplicarea nivelurilor individuale ale taxei antidumping este condiționată de prezentarea în fața autorităților vamale ale statelor membre a unei facturi comerciale valabile, care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II la acest regulament. În cazul în care nu se prezintă o astfel de factură, se aplică taxa aplicabilă pentru toate celelalte societăți, neenumerate în regulamentul menționat.

23

Din acest mod de redactare, în special din termenul „condiționată”, rezultă în mod clar că prezentarea în fața autorităților vamale a unei facturi comerciale valabile, care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II la acest regulament, constituie o condiție sine qua non a aplicării unui nivel individual al taxei antidumping.

24

În schimb, textul menționat nu precizează nicidecum momentul la care o astfel de factură trebuie prezentată. În consecință, acest mod de redactare nu interzice ca o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 să fie prezentată autorităților vamale ulterior declarației vamale.

25

În ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 1 alineatul (3) menționat, trebuie să se constate de la bun început că, astfel cum a subliniat avocatul general la punctul 60 din concluzii, contrar altor regulamente antidumping, nicio altă dispoziție din Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 nu precizează momentul la care o factură comercială valabilă trebuie prezentată în vamă.

26

În aceste condiții, articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 trebuie interpretat în sensul că nu interzice importatorilor vizați să prezinte o astfel de factură ulterior declarației vamale.

27

Însă, întrucât acest regulament nu cuprinde nicio dispoziție care, în temeiul articolului 1 alineatul (4), să facă inaplicabile dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale, modalitățile de depunere și de control al declarațiilor vamale privind produse supuse unor taxe antidumping sunt reglementate de Codul vamal.

28

În această privință, este necesar să se constate că acest cod nu precizează explicit momentul la care trebuie prezentată o factură comercială. Pe de altă parte, deși articolul 62 alineatul (2) din cod precizează că declarația trebuie însoțită de toate documentele solicitate pentru aplicarea dispozițiilor care reglementează regimul vamal pentru care se declară mărfurile, printre care se numără, în mod evident, factura comercială, dispoziția menționată nu precizează care sunt consecințele legate de lipsa conformității documentelor anexate la această declarație, precum factura comercială în discuție în litigiul principal.

29

În aceste condiții, articolul 78 din codul menționat instituie în această privință o procedură care permite autorităților vamale să modifice, din oficiu sau la cererea declarantului, declarația vamală după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile cuprinse în această declarație, cu alte cuvinte ulterior acesteia.

30

În acest scop, autoritățile menționate pot, în temeiul acestui articol 78 alineatele (1) și (2), pe de o parte, să modifice declarația vamală, respectiv să o reexamineze și, pe de altă parte, să controleze documentele comerciale și datele relevante pentru a se convinge de acuratețea datelor cuprinse în declarație. În cazul în care această revizuire sau aceste controale indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) menționat, autoritățile vamale trebuie să ia măsurile necesare pentru regularizarea situației, ținând seama de orice informație nouă de care dispun.

31

Astfel, reiese din cuprinsul întregului articol 78 din Codului vamal că este permis să se prezinte elemente noi care să fie luate în considerare de autoritățile vamale, chiar ulterior declarației vamale. Astfel, economia articolului menționat constă în adaptarea procedurii vamale la situația reală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 decembrie 2015, Veloserviss, C‑427/14, EU:C:2015:803, punctul 26 și jurisprudența citată).

32

Or, nimic nu arată că o factură comercială valabilă, conformă cerințelor enunțate în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013, este exclusă din cadrul acestora.

33

Această concluzie este confirmată de obiectivele urmărite prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013.

34

Astfel, potrivit considerentului (229) al acestui regulament de punere în aplicare, pentru a reduce la minimum riscurile de circumvenție din cauza diferenței mari dintre nivelurile taxelor, se consideră că sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping.

35

O astfel de aplicare este garantată atunci când taxele antidumping sunt stabilite din perspectiva unor elemente a căror exactitate a fost verificată, la nevoie recurgându‑se la procedura instituită la articolul 78 din Codul vamal.

36

În consecință, având în vedere că Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 urmărește obiectivul reducerii riscurilor de circumvenție prin intermediul unei aplicări adecvate a taxelor antidumping, acesta trebuie considerat ca autorizând importatorii vizați să prezinte o factură comercială valabilă și ulterior declarației vamale.

37

În cauza principală, rezultă din dosarul prezentat Curții că, cu ocazia verificării declarației vamale de către autoritățile competente, acestea au constatat că produsele importate proveneau de la una dintre societățile enumerate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 și că, așadar, importul acestor produse trebuia supus nivelului individual al taxei antidumping aplicabil importurilor provenite de la aceste societăți.

38

În consecință, nu reiese că ar exista un risc de circumvenție legat de diferența mare dintre nivelurile taxelor, verificarea acestui aspect revenind însă instanței de trimitere.

39

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 412/2013 trebuie interpretat în sensul că autorizează prezentarea, ulterior declarației vamale, a unei facturi comerciale valabile, în scopul stabilirii unei taxe antidumping definitive, în cazul în care toate celelalte condiții prealabile necesare pentru obținerea unui nivel al taxei antidumping specific întreprinderii sunt îndeplinite și respectarea aplicării taxelor antidumping este asigurată, verificarea acestui aspect revenind instanței de trimitere.

40

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

41

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:

Articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză trebuie interpretat în sensul că autorizează prezentarea, ulterior declarației vamale, a unei facturi comerciale valabile, în scopul stabilirii unei taxe antidumping definitive, în cazul în care toate celelalte condiții prealabile necesare pentru obținerea unui nivel al taxei antidumping specific întreprinderii sunt îndeplinite și respectarea aplicării taxelor antidumping este asigurată, verificarea acestui aspect revenind instanței de trimitere.