1

Prin recursul formulat, Rose Vision SL solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 5 martie 2015, Rose Vision și Seseña/Comisia (T‑45/13, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2015:138), în măsura în care prin aceasta Tribunalul a respins acțiunea sa în anulare și în despăgubire.

2

Rose Vision, societate comercială în lichidare, a încheiat cu Comisia Europeană, acționând în numele Uniunii Europene, cinci convenții de subvenționare (denumite în continuare „convențiile”) în cadrul celui de Al șaptelea program‑cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013), printre care figurează convenția nr. 246910 privind proiectul „FutureNEM”.

3

Potrivit dispozițiilor condițiilor generale „FP7” aplicabile acestor convenții (denumite în continuare „condițiile generale aplicabile”), Comisia a încredințat serviciilor sale interne de audit, printre altele, misiunea de a efectua un audit financiar, în special cu privire la gestionarea, de către recurentă, a proiectului „FutureNEM”.

4

Proiectul de raport de audit întocmit de serviciile interne de audit ale Comisiei, identificat prin numărul de referință 11‑INFS‑025, a fost transmis recurentei la 2 februarie 2012.

5

În acest proiect de raport de audit se arăta că contabilitatea recurentei nu reflecta costurile eligibile, facturile și dobânzile și că trebuia, prin urmare, să se concluzioneze că aceasta gestionase din punct de vedere financiar proiectul menționat într‑un mod inacceptabil și fără a respecta obligațiile prevăzute de convenția privind proiectul „FutureNEM”.

6

După două reuniuni informale, recurenta a prezentat observațiile sale privind proiectul menționat și a transmis Comisiei o documentație complementară la 30 martie 2012, și anume la data la care expira termenul care îi fusese acordat în acest sens.

7

La 21 mai 2012, Comisia a adresat o scrisoare recurentei prin care i‑a comunicat decizia sa de a suspenda plățile corespunzătoare celei de a doua perioade a proiectului „FutureNEM”, potrivit condițiilor generale aplicabile.

8

La 31 iulie 2012, Comisia a informat‑o pe recurentă că nici documentația complementară, nici observațiile pe care le prezentase privind proiectul raportului de audit în cauză nu permiteau infirmarea concluziilor acestuia din urmă, potrivit cărora anumite costuri nu erau eligibile, întrucât nu erau reale, economice și necesare. În plus, Comisia i‑a acordat recurentei posibilitatea de a prezenta noi observații, ceea ce aceasta din urmă a făcut la 30 august 2012.

9

La 9 octombrie 2012, serviciile interne de audit ale Comisiei au finalizat raportul de audit cu numărul de referință 11‑INFS‑025, în care au concluzionat că anumite costuri cu personalul nu erau eligibile, în special din cauza încălcării mai multor puncte din condițiile generale aplicabile.

10

În următoarele luni, au avut loc numeroase dialoguri cu privire la consecințele acestor concluzii, atât privind proiectul „FutureNEM”, cât și alte proiecte la care participase recurenta. Mai exact, recurentei i s‑a adresat o notă de debit pentru suma pe care trebuia să o ramburseze în cadrul proiectului „FutureNEM”.

11

Toate convențiile conțin o clauză compromisorie potrivit căreia Tribunalul sau, în recurs, Curtea dispune de competență exclusivă de a soluționa orice litigiu dintre părți referitor la validitatea, la executarea sau la interpretarea contractelor menționate, precum și la validitatea deciziilor Comisiei de impunere a unor obligații pecuniare.

12

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 29 ianuarie 2013, Rose Vision și administratorul său au introdus o acțiune având ca obiect, printre altele, repararea prejudiciului pretins a fi fost suferit ca urmare a comportamentului Comisiei, în valoare de 5854264 de euro.

13

Întrucât Comisia a invocat, cu titlu preliminar, inadmisibilitatea acțiunii formulate de societatea Rose Vision și de administratorului acesteia pentru lipsă de obiect, Tribunalul a precizat, la punctul 38 din hotărârea atacată, obiectul litigiului, considerând că concluziile prezentate de recurenți în fața Tribunalului trebuiau examinate în funcție de raportul de audit cu numărul de referință 11‑INFS‑025 și de scrisoarea Comisiei din 21 mai 2012, prin care s‑a stabilit suspendarea plăților privind proiectul „FutureNEM” în temeiul raportului menționat.

14

Astfel delimitat obiectul litigiului, Tribunalul a examinat celelalte motive de inadmisibilitate invocate de Comisie în raport cu diferitele capete de cerere și le‑a respins.

15

În ceea ce privește diferitele încălcări ale convențiilor invocate de recurenți în fața Tribunalului, acesta din urmă a amintit la punctul 87 din hotărârea atacată că se reproșa, în esență, Comisiei, încălcarea prevederilor contractuale ale convenției privind proiectul „FutureNEM”, referitoare, în primul rând, la procedura de audit, în al doilea rând, la suspendarea plăților și, în al treilea rând, la confidențialitatea auditurilor.

16

În ceea ce privește, în special, argumentul întemeiat pe pretinsa încălcare a prevederilor contractuale privind suspendarea plăților, se subliniază la punctele 99 și 101 din hotărârea atacată că rezultă din examinarea concluziilor proiectului de raport de audit cu numărul de referință 11‑INFS‑025 că acestea erau suficiente pentru a justifica suspendarea menționată. Astfel, aceste concluzii ar fi evidențiat deja existența anumitor costuri cu personalul care nu erau eligibile, precum și încălcarea anumitor prevederi contractuale, aspect confirmat în versiunea definitivă a respectivului raport de audit cu privire la care recurenta nu ar fi prezentat în fața Tribunalului niciun element care să permită repunerea în discuție a concluziilor conținute de acesta.

17

Prin urmare, Tribunalul a respins acest argument ca nefondat. Respingând, de asemenea, celelalte argumente care i‑au fost prezentate, Tribunalul a respins acțiunea.

18

Rose Vision solicită Curții, printre altele, anularea hotărârii atacate.

19

Comisia solicită Curții respingerea recursului și obligarea Rose Vision la plata cheltuielilor de judecată.

20

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă cinci motive.

21

În speță, este necesar să se examineze mai întâi al doilea motiv de recurs, întemeiat pe nemotivarea hotărârii atacate.

22

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept constând în lipsa motivării, prin faptul că a considerat la punctul 99 din hotărârea atacată că proiectul de raport de audit cu numărul de referință 11‑INFS‑025 din 2 februarie 2012 evidenția deja existența anumitor costuri cu personalul care nu erau eligibile, precum și încălcarea anumitor prevederi contractuale, aspect confirmat în versiunea definitivă a raportului de audit menționat.

23

Comisia răspunde că acest al doilea motiv trebuie considerat nefondat. Astfel, hotărârea atacată ar prezenta în mod explicit argumentele celor două părți și ar evidenția raționamentul urmat de Tribunal.

24

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea hotărârii atacate trebuie să evidențieze în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului, astfel încât să se permită persoanelor interesate să ia cunoștință de motivele deciziei luate, iar Curții să își exercite controlul jurisdicțional (a se vedea în special Hotărârea din 11 iunie 2015, EMA/Comisia, C‑100/14P, nepublicată, EU:C:2015:382, punctul 67 și jurisprudența citată).

25

Cu toate acestea, obligația de motivare nu impune Tribunalului să facă o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu și motivarea poate fi, așadar, implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pentru care Tribunalul nu a admis argumentele acestora, iar Curții să dispună de elemente suficiente pentru a exercita controlul (Hotărârea din 22 octombrie 2014, British Telecommunications/Comisia, C‑620/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2309, punctul 56, precum și Hotărârea din 11 iunie 2015, EMA/Comisia, C‑100/14 P, nepublicată, EU:C:2015:382, punctul 75).

26

Problema dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului este contradictorie sau insuficientă reprezintă o problemă de drept care poate fi invocată, ca atare, în cadrul unui recurs (a se vedea în special Hotărârea din 19 decembrie 2012, Planet/Comisia, C‑314/11P, EU:C:2012:823, punctul 63).

27

În ceea ce privește, în primul rând, costurile cu personalul, Tribunalul a amintit la punctul 99 din hotărârea atacată că concluziile proiectului de raport de audit cu numărul de referință 11‑INFS‑025 evidențiau deja existența anumitor costuri cu personalul care nu erau eligibile.

28

În al doilea rând, în ceea ce privește încălcarea anumitor prevederi contractuale indicate de Tribunal la punctul 99 din hotărârea atacată, nicio mențiune referitoare la aceste prevederi nu figurează în aceasta din urmă.

29

Or, reiese în special din cuprinsul punctului 101 din hotărârea atacată că reclamanta a contestat raportul de audit pe care se întemeia suspendarea plăților în cadrul proiectului „FutureNEM”, invocând, în această privință, numeroase erori și inexactități. Reiese, de altfel, din cuprinsul punctului 32 din hotărârea atacată că reclamanta a arătat, printre altele, că conținutul acestui raport de audit era contrar normelor privind auditurile și, mai exact, ghidului financiar.

30

Cu toate acestea, Tribunalul s‑a limitat, în speță, să declare că recurenta nu a prezentat niciun element care să permită punerea la îndoială a concluziilor raportului de audit menționat.

31

Prin urmare, trebuie să se constate că motivarea hotărârii atacate nu evidențiază în mod clar și comprehensibil raționamentul Tribunalului (a se vedea în această privință Hotărârea din 19 decembrie 2012, Planet/Comisia, C‑314/11 P, EU:C:2012:823, punctul 66), care nu a indicat în niciun fel motivele pentru care obiecțiile reclamantei prezentate contra concluziilor raportului de audit în cauză nu permiteau repunerea în discuție a acestora din urmă. În aceste condiții, motivarea hotărârii atacate nu permite persoanelor interesate să cunoască justificările acestei hotărâri și nici Curții să exercite controlul său jurisdicțional. Mai exact, o astfel de motivare, redactată într‑o manieră apodictică, împiedică Curtea să controleze dacă raționamentul care stă la baza deciziei luate de Tribunal nu este afectat de contradicție.

32

Prin urmare, Tribunalul a comis o eroare de drept prin faptul că nu și‑a îndeplinit obligația de motivare.

33

În consecință, trebuie ca al doilea motiv de recurs să fie admis și, fără a fi necesar să se examineze celelalte motive invocate de recurentă în sprijinul recursului său (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 octombrie 2013, Isdin/Bial‑Portela, C‑597/12 P, EU:C:2013:672, punctul 30), acesta din urmă să fie declarat întemeiat.

34

Rezultă că hotărârea atacată trebuie anulată în măsura în care privește Rose Vision.

35

În conformitate cu articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, Curtea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia. În speță, trebuie constatat că litigiul nu este în stare de judecată.

36

În consecință, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: