Hotărârea Curții (Camera a treia) din 24 noiembrie 2011 – Comisia/Italia

(Cauza C‑379/10)

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Principiul general al răspunderii statelor membre pentru încălcarea dreptului Uniunii de către una dintre instanțele lor care judecă în ultimă instanță – Excluderea oricărei răspunderi a statului pentru interpretarea normelor de drept sau pentru aprecierea elementelor de fapt și a probelor efectuată de o instanță care judecă în ultimă instanță – Limitare de către legiuitorul național a răspunderii statului la cazurile de dol sau de culpă gravă comise de o asemenea instanță”

Dreptul Uniunii – Drepturi acordate particularilor – Încălcare de către un stat membru – Obligația de a repara prejudiciul cauzat particularilor – Condiții în caz de încălcare imputabilă unei instanțe supreme – Caracterul vădit al încălcării – Legislație națională prin care se limitează angajarea răspunderii doar la cazurile de dol sau de culpă gravă – Inadmisibilitate (a se vedea punctele 40-42, 46 și 48 și dispozitivul)

Obiectul

Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Încălcarea principiului general al răspunderii statelor membre pentru încălcarea dreptului Uniunii de către una dintre instanțele lor care judecă în ultimă instanță – Răspundere limitată doar la cazurile de dol sau de culpă gravă

Dispozitivul

1)

Republica Italiană,

–        prin faptul că exclude orice răspundere a statului italian pentru prejudiciile cauzate particularilor prin încălcarea dreptului Uniunii comisă de o instanță națională care judecă în ultimă instanță atunci când această încălcare rezultă dintr‑o interpretare a normelor de drept sau dintr‑o apreciere a faptelor și a probelor efectuată de acea instanță și

–        prin faptul că limitează această răspundere doar la cazurile de dol sau de culpă gravă,

în conformitate cu articolul 2 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 117 privind repararea prejudiciilor cauzate în exercițiul funcțiilor jurisdicționale și răspunderea civilă a magistraților [legge n. 117 (sul) risarcimento dei danni cagionati nell’ esercizio delle funzioni giudiziarie e responsabilità civile dei magistrati] din 13 aprilie 1988, nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiului general al răspunderii statelor membre pentru încălcarea dreptului Uniunii de către una dintre instanțele lor care judecă în ultimă instanță.

2)

Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.