—

pentru SECAP SpA, de F. Videtta, avvocato;

—

pentru Santorso Soc. coop. arl, de B. Amadio, L. Fumarola și S. Bonatti, avvocati;

—

pentru Comune di Torino, de M. Caldo, A. Arnone și M. Colarizi, avvocati;

—

pentru guvernul italian, de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnii D. Del Gaizo și F. Arena, avvocati dello Stato;

—

pentru guvernul german, de domnul M. Lumma, în calitate de agent;

—

pentru guvernul francez, de domnii G. de Bergues și J.-C. Gracia, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul lituanian, de domnul D. Kriaučiūnas, în calitate de agent;

—

pentru guvernul olandez, de doamna H. G. Sevenster și de domnul P. van Ginneken, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul austriac, de domnul M. Fruhmann, în calitate de agent;

—

pentru guvernul slovac, de domnul R. Procházka, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul X. Lewis și de doamna D. Recchia, în calitate de agenți,

1

Cererile de pronunțare a unei hotărâri preliminare privesc interpretarea articolului 30 alineatul (4) din Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199, p. 54), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1997 (JO L 328, p. 1, denumită în continuare „Directiva 93/37”), și a principiilor fundamentale de drept comunitar în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice.

2

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între SECAP SpA (denumită în continuare „SECAP”) și Santorso Soc. coop. arl (denumită în continuare „Santorso”), pe de o parte, și Comune di Torino, pe de altă parte, cu privire la compatibilitatea cu dreptul comunitar a unei norme din legislația italiană care prevede, în ceea ce privește contractele de achiziții publice de lucrări cu o valoare inferioară pragului prevăzut prin Directiva 93/37, excluderea din oficiu a ofertelor care sunt considerate anormal de scăzute.

3

Potrivit dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) litera (a), Directiva 93/37 se aplică „[…] contractelor de achiziții publice de lucrări a căror valoare estimată, exclusiv taxa pe valoarea adăugată (TVA), nu este mai mică decât echivalentul în [euro] a 5000000 de drepturi speciale de tragere (DST)”. [traducere neoficială]

4

Potrivit dispozițiilor articolului 30 din Directiva 93/37, care figurează în titlul IV din aceasta, intitulat „Norme comune de participare”, al cărui capitol 3 privește criteriile de atribuire a contractului:

„(1)   Criteriile pe baza cărora autoritatea contractantă atribuie contractele sunt:

[…]

(4)   În cazul în care, pentru un anumit contract, sunt prezentate oferte care par anormal de scăzute în raport cu prestația, autoritatea contractantă, înainte de a putea respinge respectivele oferte, solicită, în scris, detalii privind elementele ofertei pe care le consideră relevante și verifică elementele menționate anterior, ținând seama de dovezile furnizate.

Autoritatea contractantă poate lua în considerare dovezi referitoare la economia procedeului de construcție, la soluțiile tehnice adoptate sau la condițiile excepțional de favorabile de care dispune ofertantul pentru execuția lucrărilor, ori la originalitatea proiectului propus de ofertant.

În cazul în care documentația privind contractul prevede atribuirea potrivit criteriului prețului celui mai scăzut, autoritatea contractantă este obligată să comunice Comisiei respingerea ofertelor apreciate ca fiind prea scăzute.

[…]” [traducere neoficială]

5

Conținutul articolului 30 alineatul (4) din Directiva 93/37 este dezvoltat la articolul 55, intitulat „Oferte anormal de scăzute”, din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116). Conform considerentului (1) al acesteia, Directiva 2004/18 realizează o reformulare într-un singur text a directivelor care se aplică procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri, precum și de servicii și, potrivit articolului 80, aceasta trebuia transpusă în ordinea juridică a statelor membre până la 31 ianuarie 2006 cel târziu.

6

Motivul care stă la baza neexcluderii automate a ofertelor care par anormal de scăzute în raport cu prestația rezultă din primul paragraf al considerentului (46) al Directivei 2004/18, potrivit căruia „[a]tribuirea contractelor trebuie realizată pe baza unor criterii obiective […] care garantează aprecierea ofertelor în condiții eficiente de concurență. Prin urmare, trebuie admisă numai aplicarea a două criterii de atribuire, și anume criteriul «prețului celui mai scăzut» și criteriul «ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic»”. Aceste două criterii de atribuire figurează la articolul 30 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 93/37 și la articolul 53 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2004/18.

7

Directiva 93/37 a fost transpusă în ordinea juridică italiană prin Legea nr. 109, lege-cadru în materie de lucrări publice (Legge quadro in materia di lavori pubblici), din 11 februarie 1994 (supliment ordinar la GURI nr. 41 din 19 februarie 1994).

8

Articolul 21 alineatul 1 bis din legea menționată, în versiunea aplicabilă în cauzele principale (denumită în continuare „Legea nr. 109/94”), are următorul conținut:

„În cazul în care se atribuie lucrări a căror valoare este de cel puțin echivalentul în euro a 5000000 DST prin aplicarea criteriului prețului celui mai scăzut prevăzut la alineatul 1, administrația în cauză evaluează, în sensul articolului 30 din Directiva 93/37 […], anomalia oricărei oferte care cuprinde o reducere cel puțin egală cu media aritmetică a procentajelor de reducere ale tuturor ofertelor acceptate, cu excluderea unui cuantum de 10 %, rotunjit la unitatea superioară, din ofertele care cuprind o reducere mai importantă, respectiv mai puțin importantă, majorată cu diferența aritmetică medie a procentajelor de reducere care depășesc media citată anterior.

Ofertele trebuie să fie însoțite, încă de la depunerea lor, de dovezi privind elementele cele mai semnificative ale prețului indicat în anunțul de participare sau în scrisoarea de invitație, care reprezintă împreună o sumă cel puțin egală cu 75 % din valoarea de bază a contractului. Anunțul de participare sau scrisoarea de invitație trebuie să precizeze modalitățile de prezentare a dovezilor, dar și să indice care dintre acestea sunt, eventual, necesare pentru ca ofertele să fie admisibile. Nu sunt cerute dovezi pentru elementele pentru care poate fi determinată o valoare minimă pe baza unor date oficiale. În cazul în care examinarea dovezilor cerute și prezentate nu este suficientă pentru a înlătura lipsa de coerență a ofertei, ofertantul este invitat să completeze înscrisurile doveditoare, iar excluderea sa nu va putea fi hotărâtă decât în urma verificărilor ulterioare, pe baza unei dezbateri în contradictoriu.

În ceea ce privește numai contractele de achiziții publice de lucrări a căror valoare este inferioară pragului comunitar, administrația în cauză procedează la excluderea din oficiu a ofertelor care prezintă un procentaj de reducere cel puțin egal cu cel stabilit potrivit primului paragraf al prezentului alineat. Procedura de excludere din oficiu nu se aplică în cazul în care numărul ofertelor valabile este mai mic de cinci.”

9

SECAP a participat la o cerere de ofertă deschisă, inițiată de Comune di Torino în cursul lunii decembrie a anului 2002, cu privire la un contract de achiziții publice de lucrări cu o valoare estimată de 4699999 de euro. La data acestei cereri de ofertă, pragul de aplicare al Directivei 93/37 era stabilit, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) din aceasta, la 6242028 de euro. Santorso a participat la o cerere de ofertă analogă, lansată în cursul lunii septembrie a anului 2004, a cărei valoare estimată era de 5172579 de euro. La această din urmă dată, pragul de aplicare al Directivei 93/37 era de 5923624 de euro. În consecință, în ambele cazuri, valoarea estimată a contractelor în cauză era inferioară pragurilor de aplicare respective prevăzute prin Directiva 93/37.

10

Anunțurile prin care Comune di Torino a lansat procedurile de cerere de ofertă menționate precizau că atribuirea urma să aibă loc pe baza criteriului celei mai importante reduceri de preț, în urma verificării ofertelor anormal de scăzute și fără excluderea din oficiu a acestora. Aceste anunțuri erau întemeiate pe o decizie luată în urma deliberării de către Giunta comunale (organ executiv al Comunei) care prevedea că aplicarea criteriului celei mai importante reduceri de preț presupunea verificarea ofertelor „anormale” în conformitate cu Directiva 93/37, inclusiv pentru contractele cu o valoare inferioară pragului comunitar, lăsând astfel neaplicate dispozițiile articolului 21 alineatul 1 bis din Legea nr. 109/94, în măsura în care acesta prevedea excluderea din oficiu a ofertelor anormal de scăzute.

11

Evaluarea ofertelor a permis clasarea ofertelor depuse de SECAP și de Santorso în fruntea celor considerate ca „nefiind anormale”. În final, după efectuarea verificării ofertelor anormal de scăzute, Comune di Torino a înlăturat ofertele depuse de SECAP și de Santorso în favoarea celor prezentate de alte societăți.

12

SECAP și Santorso au atacat această decizie la Tribunale amministrativo regionale del Piemonte, susținând că Legea nr. 109/94 impune autorității contractante să excludă ofertele anormal de scăzute și nu lasă nicio marjă de manevră pentru aplicarea unei proceduri de verificare în contradictoriu.

13

Prin Deciziile din 11 octombrie 2004 și din 30 aprilie 2005, instanța menționată a respins acțiunea societății SECAP, respectiv pe cea a societății Santorso, pe motivul că procedura de excludere din oficiu a ofertelor anormal de scăzute nu este obligatorie pentru autoritățile contractante, ci acestea din urmă pot alege să dispună o verificare a eventualei anomalii care rezultă din modicitatea ofertelor, inclusiv pentru contracte a căror valoare este inferioară pragului comunitar.

14

SECAP și Santorso au atacat aceste decizii de respingere la Consiglio di Stato. Acesta din urmă împărtășește teza acestor societăți în ceea ce privește caracterul obligatoriu al normei privind excluderea din oficiu a ofertelor anormal de scăzute, fără însă a rămâne insensibilă la argumentele dezvoltate de Comune di Torino care, întemeindu-se pe date statistice, expune faptul că această normă, din cauza rigidității sale considerabile, incită la înțelegeri între întreprinderi, care se concertează cu privire la preț pentru a influența rezultatul procedurii de cerere de ofertă, cauzând astfel un prejudiciu atât administrației contractante, cât și celorlalți ofertanți care sunt, în marea lor majoritate, întreprinderi stabilite pe teritoriul altui stat membru.

15

Instanța de trimitere se referă la jurisprudența Curții în temeiul căreia, în ceea ce privește contractele care, având în vedere obiectul lor, nu intră în domeniul de aplicare al directivelor în materie de contracte de achiziții publice, autoritățile contractante sunt obligate să respecte normele fundamentale ale Tratatului CE, în special principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate (a se vedea în special Hotărârea din 7 decembrie 2000, Telaustria și Telefonadress, C-324/98, Rec., p. I-10745, punctul 60), precum și la jurisprudența care interzice statelor membre să introducă dispoziții care să prevadă, în ceea ce privește contractele de achiziții publice a căror valoare depășește pragul comunitar, excluderea din oficiu a anumitor oferte determinate potrivit unui criteriu matematic, în loc să oblige autoritatea contractantă să aplice procedura de verificare în contradictoriu prevăzută prin normele comunitare (a se vedea în special Hotărârea din 22 iunie 1989, Costanzo, 103/88, Rec., p. 1839, punctul 19).

16

Având în vedere aceste considerații și având îndoieli în ceea ce privește răspunsul care trebuie dat la întrebarea dacă norma referitoare la verificarea în contradictoriu a ofertelor anormal de scăzute poate fi calificată drept principiu fundamental al dreptului comunitar, susceptibil de a înlătura eventuale dispoziții naționale contrare, Consiglio di Stato a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, care sunt redactate în mod identic în cele două cauze, C-147/06 și C-148/06:

17

Prin Ordonanța președintelui Curții din 10 mai 2006, cauzele C-147/06 și C-148/06 au fost conexate pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

18

Prin întrebările adresate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere dorește să se stabilească, în esență, dacă principiile fundamentale de drept comunitar care guvernează și atribuirea contractelor de achiziții publice, a căror expresie specifică ar fi articolul 30 alineatul (4) din Directiva 93/37, se opun unei reglementări naționale care, în ceea ce privește contractele cu o valoare inferioară pragului stabilit la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din această directivă, impune autorităților contractante, atunci când numărul ofertelor valabile este mai mare de cinci, să procedeze la excluderea din oficiu a ofertelor considerate anormal de scăzute în raport cu prestația de furnizat, potrivit unui criteriu matematic prevăzut prin această reglementare, fără a lăsa autorităților contractante respective nicio posibilitate de verificare a elementelor acestor oferte prin solicitarea de detalii cu privire la acestea de la ofertanții în cauză.

19

Trebuie precizat că procedurile specifice și riguroase prevăzute prin directivele comunitare privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice se aplică numai contractelor a căror valoare depășește pragul prevăzut în mod expres în fiecare dintre directivele respective (Ordonanța din 3 decembrie 2001, Vestergaard, C-59/00, Rec., p. I-9505, punctul 19). Astfel, normele acestor directive nu sunt aplicabile contractelor a căror valoare nu atinge pragul stabilit de aceste directive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 februarie 2008, Comisia/Italia, C-412/04, Rep., p. I-619, punctul 65).

20

Aceasta nu înseamnă însă că aceste din urmă contracte sunt excluse din domeniul de aplicare al dreptului comunitar (Ordonanța Vestergaard, citată anterior, punctul 19). Într-adevăr, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, în ceea ce privește atribuirea contractelor care, având în vederea valoarea lor, nu sunt supuse procedurilor prevăzute prin normele comunitare, autoritățile contractante sunt totuși ținute să respecte normele fundamentale ale tratatului și în special principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate (Hotărârea Telaustria și Telefonadress, citată anterior, punctul 60, Ordonanța Vestergaard, citată anterior, punctele 20 și 21, Hotărârea din 20 octombrie 2005, Comisia/Franța, C-264/03, Rec., p. I-8831, punctul 32, și Hotărârea din 14 iunie 2007, Medipac-Kazantzidis, C-6/05, Rep., p. I-4557, punctul 33).

21

Cu toate acestea, în conformitate cu jurisprudența Curții, aplicarea normelor fundamentale și a principiilor generale ale tratatului la procedurile de atribuire a contractelor cu o valoare inferioară pragului de aplicare a directivelor comunitare presupune că respectivele contracte prezintă un interes transfrontalier cert (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie 2007, Comisia/Irlanda, C-507/03, Rep., p. I-9777, punctul 29, precum și Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctele 66 și 67).

22

O reglementare națională precum cea în cauză în acțiunea principală trebuie să fie analizată în lumina acestor considerații.

23

Rezultă din dosarul depus la Curte că reglementarea menționată impune autorității contractante în cauză, în ceea ce privește contractele cu o valoare inferioară pragului prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 93/37, să procedeze la excluderea din oficiu a ofertelor care, potrivit unui criteriu matematic stabilit de această reglementare, sunt considerate ca anormal de scăzute în raport cu prestația de furnizat, cu singura excepție care constă în faptul că această normă a excluderii din oficiu nu se aplică atunci când numărul ofertelor valabile este mai mic de cinci.

24

În consecință, norma menționată, al cărei conținut este redactat în mod clar, imperativ și absolut, înlătură ofertanților care au prezentat oferte anormal de scăzute posibilitatea de a dovedi că acestea sunt fiabile și serioase. Acest aspect al reglementării în cauză în acțiunea principală ar putea da naștere unor rezultate incompatibile cu dreptul comunitar în cazul în care un anumit contract, având în vedere caracteristicile proprii, este susceptibil să prezinte un interes transfrontalier cert și să atragă astfel operatori din alte state membre. De exemplu, un contract de de lucrări ar putea prezenta un astfel de interes transfrontalier datorită valorii sale estimate, în raport cu tehnicitatea sa ori cu situarea geografică a lucrării într-un loc care ar putea să capteze interesul unor operatori străini.

25

Astfel cum a arătat avocatul general la punctele 45 și 46 din concluzii, o astfel de reglementare, cu toate că este, în sine, obiectivă și nediscriminatorie, ar putea aduce atingere principiului general al nediscriminării în procedurile de atribuire a contractelor care prezintă un interes transfrontalier.

26

Într-adevăr, aplicarea normei de excludere din oficiu a ofertelor considerate ca fiind anormal de scăzute în privința contractelor care prezintă un interes transfrontalier cert ar fi susceptibilă să constituie o discriminare indirectă, dezavantajând în practică acei operatori din celelalte state membre care, având structuri de costuri diferite, putând beneficia de economii de scară importante sau intenționând să își reducă marjele de profit pentru a putea penetra mai eficient pe piața de referință, ar fi în măsură să facă o ofertă competitivă și, în același timp, serioasă și fiabilă, de care însă autoritatea contractantă nu poate ține seama din cauza reglementării menționate.

27

Mai mult, astfel cum au arătat Comune di Torino și avocatul general la punctele 43, 44 și 47 din concluzii, o astfel de reglementare poate genera atitudini și acorduri anticoncurențiale sau chiar practici constând în înțelegeri între întreprinderile naționale sau cele locale, urmărind să rezerve acestora din urmă contractele de achiziții publice de lucrări.

28

Prin urmare, aplicarea normei de excludere din oficiu a ofertelor anormal de scăzute în privința contractelor care prezintă un interes transfrontalier cert ar putea lipsi operatorii economici din alte state membre de posibilitatea de a intra într-o concurență mai eficientă cu operatorii implantați în statul membru de referință și afectează astfel accesul la piața acestui stat, împiedicând astfel exercitarea libertății de stabilire și libertatea de a presta servicii, ceea ce constituie o restricție a acestor libertăți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 octombrie 2002, Payroll și alții, C-79/01, Rec., p. I-8923, punctul 26, Hotărârea din 5 octombrie 2004, CaixaBank France, C-442/02, Rec., p. I-8961, punctele 12 și 13, precum și Hotărârea din 3 octombrie 2006, Fidium Finanz, C-452/04, Rec., p. I-9521, punctul 46).

29

Prin aplicarea unei astfel de reglementări în privința contractelor care prezintă un interes transfrontalier cert, autoritățile contractante, fiind lipsite de orice posibilitate de a evalua soliditatea și fiabilitatea ofertelor anormal de scăzute, nu sunt în măsură să se conformeze obligației de a respecta normele fundamentale ale tratatului în materie de liberă circulație, precum și principiul general al nediscriminării, astfel cum impune jurisprudența Curții, citată la punctul 20 din prezenta hotărârea. Lipsirea de această posibilitate este de asemenea contrară propriului interes al autorităților contractante, întrucât acestea nu sunt în măsură să aprecieze ofertele care le sunt supuse în condiții de concurență efectivă și să atribuie, așadar, contractul prin aplicarea criteriilor prețului celui mai scăzut și ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, stabilite de asemenea în interes public.

30

Aprecierea, înainte de definirea termenilor din anunțul de participare, a interesului transfrontalier eventual al unui contract a cărui valoare estimată este inferioară pragului prevăzut prin normele comunitare aparține în principiu autorității contractante respective, fiind subînțeles faptul că această apreciere poate fi supusă controlului jurisdicțional.

31

Este totuși de dorit ca o reglementare să stabilească, la nivel național sau local, criterii obiective care să ateste existența unui interes transfrontalier cert. Astfel de criterii ar putea fi în special valoarea de o anumită importanță a contractului în cauză coroborată cu locul de execuție a lucrărilor. Ar fi posibil, de asemenea, să se excludă existența unui astfel de interes, de exemplu, în cazul unei mize economice foarte reduse a contractului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Coname, C-231/03, Rec., p. I-7287, punctul 20). Totodată, este necesar să se țină seama de faptul că, în anumite cazuri, frontierele traversează așezări situate pe teritoriul unor state membre diferite și că, în astfel de împrejurări, chiar și contracte cu o valoare redusă pot prezenta un interes transfrontalier cert.

32

Chiar în prezența unui interes transfrontalier cert, excluderea automată a anumitor oferte din cauza caracterului lor anormal de scăzut s-ar putea dovedi acceptabilă atunci când recurgerea la această normă se justifică prin numărul excesiv de ridicat de oferte, împrejurare care ar putea obliga autoritatea contractantă interesată să procedeze la verificarea, în contradictoriu, a unui număr de oferte atât de ridicat, încât acest lucru ar depăși capacitatea administrativă a autorității contractante respective sau ar fi susceptibilă, datorită întârzierii pe care această verificare ar putea-o ocaziona, să pună în pericol realizarea proiectului.

33

În astfel de împrejurări, o reglementare națională sau locală ori însăși autoritatea contractantă ar putea fi autorizată să stabilească un prag rezonabil pentru aplicarea excluderii din oficiu a ofertelor anormal de scăzute. Cu toate acestea, nu poate fi considerat drept rezonabil pragul de cinci oferte valabile, stabilit la articolul 21 alineatul 1 bis al treilea paragraf din Legea nr. 109/94.

34

În ceea ce privește cauzele principale, este de competența instanței de trimitere să procedeze la o apreciere nuanțată a tuturor elementelor relevante privind cele două contracte în cauză în vederea verificării existenței, în aceste cazuri, a unui interes transfrontalier cert.

35

Trebuie, așadar, să se răspundă la întrebările adresate în sensul că normele fundamentale din tratat referitoare la libertatea de stabilire și la libertatea de a presta servicii, precum și principiul general al nediscriminării se opun unei reglementări naționale care, în ceea ce privește contractele cu o valoare inferioară pragului stabilit la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 93/37 și care prezintă un interes transfrontalier cert, impune în mod imperativ autorităților contractante, în cazul în care numărul ofertelor valabile este mai mare de cinci, să procedeze la excluderea din oficiu a ofertelor considerate anormal de scăzute în raport cu prestația de furnizat, potrivit unui criteriu matematic prevăzut prin această reglementare, fără a lăsa autorităților contractante respective nicio posibilitate de a verifica elementele acestor oferte prin solicitarea de detalii cu privire la acestea de la ofertanții în cauză. Nu aceasta ar fi situația în cazul în care o reglementare națională sau locală ori autoritatea contractantă respectivă, din cauza numărului excesiv de ridicat de oferte care ar putea obliga autoritatea contractantă să procedeze la verificarea, în contradictoriu, a unui număr de oferte atât de ridicat, încât aceasta ar depăși capacitatea sa administrativă sau ar fi susceptibilă, din cauza întârzierii pe care această verificare ar putea-o ocaziona, să pună în pericol realizarea proiectului, ar stabili un prag rezonabil dincolo de care s-ar aplica excluderea din oficiu a ofertelor anormal de scăzute.

36

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Normele fundamentale din Tratatul CE referitoare la libertatea de stabilire și la libertatea de a presta servicii, precum și principiul general al nediscriminării se opun unei reglementări naționale care, în ceea ce privește contractele cu o valoare inferioară pragului stabilit la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Directiva 93/37/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1997, și care prezintă un interes transfrontalier cert, impune în mod imperativ autorităților contractante, în cazul în care numărul ofertelor valabile este mai mare de cinci, să procedeze la excluderea din oficiu a ofertelor considerate anormal de scăzute în raport cu prestația de furnizat, potrivit unui criteriu matematic prevăzut prin această reglementare, fără a lăsa autorităților contractante respective nicio posibilitate de a verifica elementele acestor oferte prin solicitarea de detalii cu privire la acestea de la ofertanții în cauză. Nu aceasta ar fi situația în cazul în care o reglementare națională sau locală ori autoritatea contractantă respectivă, din cauza numărului excesiv de ridicat de oferte care ar putea obliga această autoritate contractantă să procedeze la verificarea, în contradictoriu, a unui număr de oferte atât de ridicat, încât aceasta ar depăși capacitatea sa administrativă sau ar fi susceptibilă, din cauza întârzierii pe care această verificare ar putea-o ocaziona, să pună în pericol realizarea proiectului, ar stabili un prag rezonabil dincolo de care s-ar aplica excluderea din oficiu a ofertelor anormal de scăzute.