SOC/832
Securitatea și sănătatea la locul de muncă – Obiectivul de zero decese al UE
AVIZ
Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
O abordare preventivă activă și incluzivă
pentru îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă –
Obiectivul de zero decese
(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției daneze a Consiliului UE)
|
Date de contact
|
SOC@eesc.europa.eu
|
|
Administratoare
|
Ana DUMITRACHE
|
|
Data documentului
|
8/9/2025
|
Raportoare: Nicoletta MERLO
|
Consilieri
|
Kris De Meester (pentru Grupul I)
Károly György (pentru raportoare)
|
|
|
|
|
Sesizare din partea Președinției daneze a Consiliului UE
|
Scrisoarea din 7/2/2025
|
|
Temei juridic
|
Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Aviz exploratoriu
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
|
|
Data adoptării în secțiune
|
3/9/2025
|
|
Rezultatul votului
(pentru/împotrivă/abțineri)
|
81/8/7
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
D/M/YYYY
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
…
|
|
Rezultatul votului
(pentru/împotrivă/abțineri)
|
…/…/…
|
1.Concluzii și recomandări
1.1CESE recomandă ca UE și statele membre să se asigure că toți oamenii beneficiază, când lucrează, de protecția securității și sănătății în muncă (SSM) și de prevenirea riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, în conformitate cu Directiva-cadru privind SSM, indiferent de tipul de contract, de titulatura funcției sau de parcursul de formare. Această protecție include un standard minim și cuprinzător de bunăstare fizică, mintală și socială la locul de muncă. Pentru eficacitate și relevanță, aceste standarde ar trebui completate cu abordări specifice și flexibile, cum ar fi contractele colective de muncă la nivel de sector sau de întreprindere, codurile de conduită și acordurile bilaterale dintre partenerii sociali (care să țină seama de riscurile și structurile specifice și de realitățile operaționale din diferitele sectoare și forme de muncă), în vederea implicării lucrătorilor și a reprezentanților acestora în conformitate cu normele aplicabile. Mai mult, măsurile preventive ar trebui să ia în considerare toate persoanele prezente la locul de muncă, inclusiv pe cele implicate indirect în activități de producție.
1.2CESE recomandă consolidarea cooperării și a responsabilității comune în rândul tuturor părților interesate, în special al partenerilor sociali, astfel încât să se asigure gestionarea eficace a SSM. Implicarea activă a reprezentanților lucrătorilor și promovarea dialogului social la nivelul întreprinderii sunt esențiale. Formarea incluzivă și, când este posibil, formarea comună a persoanelor numite de angajatori ca responsabile cu SSM și a reprezentanților lucrătorilor, precum și schimbul de cunoștințe ar trebui să pregătească toate părțile în cauză să recunoască și să gestioneze atât riscurile tradiționale, cât și riscurile emergente, inclusiv pe cele legate de digitalizare și de noile forme de muncă.
1.3CESE reamintește importanța unor evaluări cuprinzătoare ale riscurilor, în care să fie abordate toate riscurile profesionale fizice și psihosociale la care sunt expuși lucrătorii. Astfel de riscuri pot fi legate de noi modele de muncă și de provocări de mediu. În strategiile de prevenție din domeniul SSM ar trebui integrate evenimentele legate de climă, cum ar fi valurile de caniculă, inundațiile și perturbările hidrogeologice.
1.4CESE ia notă de abordarea adoptată în unele state membre, unde accidentele survenite în timpul deplasării înspre și dinspre locul de muncă sunt recunoscute – pentru a putea fi acoperite de asigurări – drept accidente de muncă. Deși în UE se folosesc diverse definiții și clasificări, CESE subliniază că este important să se aibă în vedere, la nivel național, luarea unor măsuri corespunzătoare, prin care să se îmbunătățească atât strategiile de prevenție, cât și calitatea și comparabilitatea datelor colectate. Comitetul încurajează Comisia și statele membre să caute moduri de promovare a unei abordări mai unitare a accidentelor survenite în timpul deplasării înspre și dinspre locul de muncă.
1.5CESE subliniază că integrarea formării în experiența profesională este vitală pentru securitatea și sănătatea în muncă a tineretului. Instituțiile de învățământ ar trebui să asigure informarea/formarea generală în domeniul securității și sănătății, iar angajatorii ar trebui să asigure o formare specifică locului de muncă, în special în timpul uceniciilor și stagiilor. Este necesar să se promoveze o cultură a securității pentru ca angajatorii și lucrătorii să conștientizeze mai bine că au datoria de a avea grijă de SSM atât pentru ei înșiși, cât și pentru celelalte persoane asupra cărora au efecte acțiunile sau inacțiunile lor la locul de muncă. În plus, este necesar să se asigure că se adoptă o abordare sensibilă la dimensiunea de gen în formare și practicile la locul de muncă, astfel încât să se pună în aplicare măsuri preventive incluzive și personalizate, prin care să se abordeze riscurile specifice și diferite cu care se confruntă bărbații și femeile.
1.6CESE recomandă adaptarea politicilor de SSM la tendințele demografice, cu o atenție deosebită acordată îmbătrânirii forței de muncă, deoarece asigurarea unor condiții de muncă sigure și sănătoase pentru toate grupele de vârstă ajută la menținerea capacității de inserție profesională, sprijină îmbătrânirea activă și întărește legătura dintre sănătatea în muncă și sănătatea publică. În această privință, CESE subliniază importanța activității desfășurate în prezent de Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă (CCSS) pentru recunoașterea de noi boli profesionale.
1.7CESE recomandă evaluarea periodică a punerii în aplicare a acquis-ului UE în materie de SSM și, după caz, actualizarea acestuia pe bază de dovezi, pentru a reflecta evoluția modelelor de lucru. Pentru realizarea obiectivului „Viziunea zero” este nevoie de o abordare echilibrată, care să îmbine orientările, legislația și punerea sa în aplicare și, când este necesar, adaptarea la noile forme de muncă, scopul final fiind să se consolideze securitatea și sănătatea la toate locurile de muncă.
1.8CESE subliniază importanța măririi gradului de respectare și de asigurare a respectării normelor existente în materie de SSM, ca etapă esențială în direcția realizării obiectivului de zero decese. Este nevoie, în acest sens, de resurse adecvate și personal de calitate pentru inspectoratele de muncă și de un cadru juridic corespunzător și funcțional, în conformitate cu Orientările OIM pentru inspecția muncii. Sindicatele și organizațiile patronale ar trebui, la rândul lor, să fie sprijinite în rolul lor de monitorizare și răspândire a bunelor practici în domeniul SSM și de identificare a riscurilor înainte ca acestea să conducă la accidente.
1.9CESE recomandă utilizarea responsabilă a sistemelor de IA pentru prevenție, pentru monitorizarea riscurilor și pentru personalizarea măsurilor preventive. Este esențial să se asigure transparența, confidențialitatea și integritatea datelor și să se elimine posibilul lor caracter părtinitor. În acest scop, este esențială consolidarea competențelor pentru utilizarea în cunoștință de cauză a IA, inclusiv la locul de muncă.
2.Observații generale
2.1CESE salută accentul pus pe SSM de Președinția daneză și cererea de aviz exploratoriu adresată de aceasta Comitetului cu privire la modalitățile de promovare a unor strategii de prevenție active și incluzive „pentru a asigura pe termen lung locuri de muncă mai sigure și mai sănătoase – inclusiv prin explorarea bunelor practici și a politicilor naționale – și pentru a îndeplini astfel obiectivul de zero decese al UE”.
2.2În Dicționarul european al relațiilor de muncă, publicat de Eurofound, se subliniază că, în contextul Uniunii Europene, securitatea și sănătatea acoperă, pe lângă evitarea accidentelor și prevenirea bolilor, toate aspectele bunăstării unui lucrător. Organizația Internațională a Muncii (OIM) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) folosesc o definiție comună a securității și sănătății în muncă. Potrivit acestei definiții, reglementările în materie de securitate și sănătate au scopul de a promova și a menține cel mai înalt grad de bunăstare fizică, mintală și socială a lucrătorilor în toate ocupațiile. Pe scurt, securitatea și sănătatea promovează „adaptarea muncii la persoană și adaptarea fiecărei persoane la locul său de muncă”.
2.3Această perspectivă amplă necesită o colaborare între mai multe discipline. Prin urmare, SSM ar trebui să se concentreze asupra relației directe dintre pericolele la locul de muncă și consecințe, cum ar fi vătămările și bolile profesionale, precum și asupra mediilor de lucru evolutive și a noilor riscuri profesionale. Este necesar, de asemenea, să se mărească gradul de conștientizare a factorilor externi independenți de muncă și de SSM, precum bolile cronice, condițiile socioeconomice și pandemiile, care presupun o abordare multidisciplinară și necesită o evaluare. Legătura dintre muncă și stilul de viață este deosebit de semnificativă: alegerea unui stil de viață sănătos (cum ar fi activitatea fizică, atenția acordată alimentelor și băuturilor consumate etc.) are fără îndoială consecințe pozitive asupra muncii și invers (satisfacția la locul de muncă are efecte pozitive asupra vieții private). Această abordare cuprinzătoare combină evaluări tradiționale ale riscurilor cu înțelegerea modului în care factorii legați de muncă și cei nelegați de muncă interacționează și evoluează de-a lungul întregii cariere a unei persoane, sprijinind în cele din urmă bunăstarea generală a lucrătorilor.
2.4La nivelul UE, obiectivul Directivei-cadru privind securitatea și sănătatea în muncă este să introducă măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. În acest scop, directiva conține atât principii generale privind prevenirea riscurilor profesionale, protejarea sănătății și securității, eliminarea factorilor de risc și de accident, informarea, consultarea, participarea echilibrată a lucrătorilor (în conformitate cu legislațiile și/sau practicile interne) și formarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora, cât și linii directoare generale privind aplicarea principiilor menționate. În plus, directiva-cadru se aplică tuturor sectoarelor de activitate, atât publice, cât și private, iar întreprinderile au responsabilitatea juridică de a garanta că lucrătorii și persoanele de la locul de muncă rămân în permanență în securitate. În cazul relațiilor de subcontractare, lucrătorii subcontractanților intră sub incidența legislației privind SSM pe baza raportului de muncă încheiat cu angajatorul lor, iar articolul 6 alineatul (4) din directivă include dispoziții referitoare la cooperarea dintre angajatori în cazul în care lucrători ai mai multor întreprinderi împart același loc de muncă. În plus, principiul 10 al Pilonului european al drepturilor sociale prevede: „Lucrătorii au dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății și securității în muncă.”
3.Observații specifice
3.1În 2022 au avut loc în UE 2,97 milioane de accidente neletale care au condus la o absență de la locul de muncă de cel puțin patru zile calendaristice și 3 286 de accidente mortale, ceea ce înseamnă un raport de aproximativ 905 accidente neletale la fiecare accident mortal. În cursul anului 2022, trei din zece (29,9 %) accidente neletale de muncă din UE au avut loc în situri industriale. În cursul anului 2022, peste un sfert (27,4 %) din accidentele mortale de muncă din UE s-au produs ca urmare a pierderii controlului asupra unei mașini, a unui instrument sau a unui echipament de transport/manipulare. Cele mai frecvente tipuri de accidente neletale de muncă din UE au fost cauzate de stres fizic sau psihic (22,4 %) sau de ciocnirea cu un obiect staționar (21,6 %).
3.2Protejarea securității și sănătății în muncă și prevenirea riscurilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei-cadru privind SSM sunt valabile pentru toate formele de ocupare a forței de muncă, indiferent de tipul de contract, de titulatura funcției sau de modalitățile de formare, astfel încât fiecare lucrător să beneficieze de standarde de bază în materie de securitate și sănătate și de standarde care să contribuie la protecția bunăstării sale sociale, mintale și fizice (și anume a persoanei „în deplinătatea sa”). În același timp, această protecție poate fi echilibrată cu abordări personalizate, cum ar fi acordurile bilaterale dintre partenerii sociali, inclusiv la nivel de sector și de întreprindere, și coduri de conduită, care abordează nevoile specifice ale diferitelor sectoare, organizații și profiluri de risc, în vederea implicării lucrătorilor și a reprezentanților acestora, în conformitate cu normele aplicabile. În „Viziunea zero”, obiectivul ar trebui să fie o abordare incluzivă care să ia în considerare toate persoanele prezente la locul de muncă.
3.3În Orientările OIM se subliniază că este important să se elaboreze orientări atât naționale, cât și personalizate pentru sistemele de gestionare a SSM, astfel încât să se reflecte condițiile și cerințele diverse existente la locurile de muncă, cu considerații legate de dimensiunea organizației și natura activităților, și să se implice lucrătorii și sindicatele. Polonia, unde inspectorii sociali ai muncii au un rol de sprijin și completare încă din anii 1950, constituie un exemplu de succes în domeniul prevenției.
3.4Experiența Italiei în punerea în aplicare a protocoalelor antipandemice reprezintă o bună practică, deoarece a demonstrat că normele universale pot fi adaptate în mod eficace la circumstanțele unice ale locurilor de muncă individuale prin negociere colectivă și comitete mixte, ilustrând valoarea dialogului social și importanța combinării protecției ample cu măsuri specifice fiecărui caz.
3.5Cooperarea și responsabilitatea comună a tuturor părților interesate, în special a partenerilor sociali, asigurarea unui dialog social eficace în domeniul SSM și implicarea reprezentanților lucrătorilor în chestiunile legate de securitate și sănătate, în conformitate cu normele aplicabile, sunt fundamentale pentru gestionarea eficace a SSM. Angajatorii au obligația de a garanta securitatea la locul de muncă în conformitate cu legislația UE și cea națională/contractele colective de muncă, însă pentru combaterea riscurilor în materie de SSM, în special a celor noi și evolutive, este necesar ca răspunderea să fie asumată în comun de autorități publice, inspectorate, sindicate și lucrătorii înșiși. Este esențial ca toți actorii-cheie să fie capacitați prin schimb de cunoștințe, prin bune practici, prin promovarea implicării active a reprezentanților lucrătorilor la nivel de întreprindere și prin formare: lucrătorii, angajatorii și instituțiile publice trebuie să se implice activ atât în eforturile de prevenire, cât și în cele de participare. Implicarea efectivă a reprezentanților lucrătorilor în aspecte de securitate și înființarea unor comitete de SSM, când sistemul național de relații industriale o prevede, s-au dovedit utile în facilitarea unei cooperări active între angajatori și lucrători, în vederea creării unui mediu de lucru sigur și sănătos.
3.6În plus, inițiativele de formare ar trebui să fie incluzive și, dacă este posibil, să implice atât reprezentanți ai întreprinderilor, cât și reprezentanți ai angajaților, pentru ca toate părțile să fie pregătite să recunoască și să gestioneze riscurile emergente, inclusiv pe cele legate de digitalizare și de mediile de lucru în schimbare. În Danemarca, mecanismele de colaborare sectorială în domeniul securității și sănătății în muncă (BFA), finanțate parțial de guvern și alcătuite din reprezentanți ai angajatorilor și ai lucrătorilor, promovează inițiative concrete la locul de muncă, oferind consiliere și instrumente practice pentru îmbunătățirea securității și sănătății pe baza nevoilor specifice sectorului și locului de muncă.
3.7În ceea ce privește noile modele de muncă și medii de lucru este nevoie de evaluări ale riscurilor și de o abordare cuprinzătoare atât a riscurilor fizice, cât și a celor psihosociale. De exemplu, expunerea la agenți cancerigeni rămâne o preocupare semnificativă, după cum reiese din Foaia de parcurs privind agenții cancerigeni din 2016
, în care se estimează că în UE există aproximativ 120 000 de cazuri de cancer profesional pe an. Este imperios, de asemenea, să se abordeze în mod sistematic bolile profesionale, inclusiv cele cauzate de riscuri psihosociale și afecțiuni musculo‑scheletice legate de mediul de lucru, și să se creeze la nivelul UE o listă a bolilor profesionale recunoscute. Instrumentele moderne – cum ar fi instrumentul interactiv online de evaluare a riscurilor (Online interactive Risk Assessment – OiRA)
– ar trebui îmbunătățite în continuare, în special în sectoarele MIMM-urilor. Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă poartă permanent discuții cu privire la aceste provocări în materie de politici.
3.8Munca de la distanță, indiferent dacă de la domiciliu, din spații de lucru comune sau din străinătate, adaugă noi dimensiuni pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor în muncă. Conform estimărilor actuale, aproximativ 12,3 % din forța de muncă a UE lucrează de la distanță, iar cele mai recente estimări indică o tendință de creștere constantă a acestui procentaj, care ar putea ajunge la 15 % în 2025
. Deoarece mediile de lucru includ și spațiile publice și domiciliul, evidențiind că noile forme de muncă, inclusiv telemunca, prezintă noi provocări pentru SSM atât din perspectiva angajatorului, cât și din cea a lucrătorului (de exemplu, accesul angajatorilor, protecția datelor), este clar nevoie ca politicile în materie de securitate și sănătate în muncă să fie adaptate la noile realități. Legislația mai multor state membre prevede dreptul de a se deconecta, despre care s-a demonstrat că ameliorează bunăstarea angajaților, eliminând riscuri precum supraîncărcarea digitală și epuizarea profesională.
3.9Este tot mai relevantă legătura dintre SSM și problemele de mediu, cum ar fi schimbările climatice și riscurile hidrogeologice, iar ea îi poate expune pe lucrători unor pericole noi la locul de muncă, inclusiv bolilor legate de muncă, vătămărilor și stresului psihologic și fizic, ceea ce ar putea impune o evaluare integrată a riscurilor și adoptarea de măsuri preventive.
3.10Accidentele care au loc pe drumul înspre și dinspre locul de muncă nu sunt încadrate unitar ca accidente de muncă în toate statele membre. Este totuși important să se aibă în vedere moduri corespunzătoare de abordare a lor în statele membre, în scopuri precum prevenția și îmbunătățirea calității și a comparabilității datelor colectate. Conceptul „Viziunea zero” pentru siguranța rutieră din UE poate ajuta de asemenea la realizarea obiectivelor în materie de securitate și sănătate în muncă.
3.11În programele de formare la locul de muncă pentru tineri, cum ar fi uceniciile și stagiile, formarea în domeniul securității și sănătății în muncă ar trebui să fie o responsabilitate comună a instituțiilor de învățământ și a angajatorilor: școlile ar trebui să fie responsabile de informarea/formarea generală în domeniul securității și sănătății, iar întreprinderile ar trebui să asigure o formare specifică locului de muncă. Promovarea unei culturi a siguranței ca valoare fundamentală încă de la începutul unui parcurs profesional este o garanție că toți tinerii lucrători sunt pregătiți să identifice și să gestioneze riscurile de la locul de muncă. Într-o cultură a securității, angajatorii și lucrătorii ar trebui să conștientizeze mai bine că au datoria de a avea grijă de SSM atât pentru ei înșiși, cât și pentru celelalte persoane asupra cărora au efecte acțiunile sau inacțiunile lor la locul de muncă. În plus, pentru a se asigura că sistemele de SSM sunt incluzive și eficace pentru toți lucrătorii, indiferent de gen, ar trebui ca – atât în formare, cât și în practicile de la locul de muncă – să fie integrată o abordare sensibilă la dimensiunea de gen, prin care să se recunoască că bărbații și femeile se pot confrunta cu riscuri profesionale diferite și pot necesita măsuri preventive personalizate.
3.12Adaptarea SSM la datele demografice privind forța de muncă, în special la îmbătrânirea forței de muncă, este esențială pentru asigurarea sănătății în muncă și pentru corelarea eficace a sănătății în muncă cu problemele mai ample de sănătate publică. Reformele pensiilor și prelungirea vieții active presupun o regândire atât a naturii muncii, cât și a condițiilor de care lucrătorii în vârstă au nevoie pentru a putea rămâne activi și sănătoși la locul de muncă. În eforturile de prevenție din domeniul SSM este necesar să se ia în considerare aceste schimbări demografice, punându-se accentul pe o abordare care ține seama de toate etapele vieții și care se concentrează pe prevenție, pe evaluarea riscurilor pe baza capacității de muncă, și nu a vârstei, pe adaptarea locului de muncă în funcție de nevoile individuale și pe recalificare.
3.13Deoarece organizarea muncii și formele de ocupare a forței de muncă evoluează rapid, este esențial să se evalueze cu regularitate punerea în aplicarea a acquis-ului UE în materie de SSM, astfel cum este stabilit în directive, pentru a asigura relevanța și eficacitatea sa continuă. În acest sens trebuie, printre altele, să se evalueze valabilitatea normelor existente și să se introducă măsuri noi și bazate pe date, când este necesar. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită modelelor emergente de organizare a muncii. Toate aceste eforturi ar trebui să contribuie la obiectivul general de îmbunătățire a securității și sănătății la locul de muncă.
3.14Asigurarea controlului, a respectării și a impunerii normelor existente în materie de SSM este o altă etapă importantă în direcția realizării obiectivului de zero decese. În acest sens trebuie, printre altele, să se prevadă suficiente resurse și personal de calitate pentru inspectoratele de muncă, precum și un cadru juridic corespunzător și funcțional. În plus, sindicatele și organizațiile patronale pot juca un rol în monitorizarea și răspândirea bunelor practici în domeniul SSM.
3.15Pentru analizarea și prevenirea accidentelor de muncă, au fost identificate mai multe bune practici care pot fi făcute cunoscute și promovate, cum ar fi:
-înregistrarea și analizarea incidentelor periculoase (inclusiv prin colectarea unor date fiabile care să faciliteze elaborarea de politici bazate pe date concrete);
-monitorizarea motivelor de absenteism și a climatului din cadrul întreprinderii;
-ridicarea nivelului de implicare activă și garanția că lucrătorii și reprezentanții lor își îndeplinesc sarcinile în domeniul SSM;
-prezența unor comitete mixte pentru SSM la nivel de întreprindere, cu participarea atât a managerilor, cât și a reprezentanților aleși ai lucrătorilor, când normele naționale o prevăd;
-formarea corespunzătoare a diverselor părți (diferiți actori din cadrul întreprinderii: angajator, manageri, supraveghetori, profiluri tehnice – șefi ai serviciilor de prevenție și protecție și medici specialiști în medicina muncii –, precum și lucrători și reprezentanți ai acestora), inclusiv sub forma unei certificări oficiale de formare în domeniul SSM și prin sesiuni comune de formare și acțiuni scurte de formare la locul de muncă;
-utilizarea sistemelor de IA pentru prevenție, pentru monitorizarea riscurilor și pentru personalizarea prevenției. IA poate într-adevăr să contribuie semnificativ la identificarea riscurilor și la măsurile de prevenție și protecție rezultate, îmbunătățind eficacitatea și eficiența muncii. Este esențial totuși să se asigure, în conformitate cu legislația aplicabilă, transparența, confidențialitatea și integritatea datelor, având în vedere posibilul lor caracter părtinitor. În acest scop, este esențială consolidarea competențelor pentru utilizarea conștientă a IA la locul de muncă. În acest sens, facem trimitere și la punctul 2.5 din avizul SOC/818;
-legătura cu organismele de supraveghere și control. În această privință, sistemul polonez de „inspectori sociali” este un exemplu de implicare cu succes a reprezentanților lucrătorilor în activitatea de prevenție, în sprijinul inspectoratului de stat, și
-colectarea și difuzarea datelor legate de SSM la nivelul UE și la nivel național, inclusiv pe sectoare.
Bruxelles, 3 septembrie 2025
Președinta Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Cinzia DEL RIO
NB:
Urmează anexa.
*
*
*
ANEXĂ la AVIZUL
Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Următorul amendament, care a întrunit cel puțin o pătrime din voturile exprimate, a fost respins în timpul dezbaterii [articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul de procedură]:
|
AMENDAMENTUL 7
SOC/832
Securitatea și sănătatea la locul de muncă – Obiectivul de zero decese al UE
Punctul 3.8
Se modifică după cum urmează:
|
|
|
Proiect de aviz
|
Amendament
|
|
Munca de la distanță, indiferent dacă de la domiciliu, din spații de lucru comune sau din străinătate, adaugă noi dimensiuni pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor în muncă. Conform estimărilor actuale, aproximativ 12,3 % din forța de muncă a UE lucrează de la distanță, iar cele mai recente estimări indică o tendință de creștere constantă a acestui procentaj, care ar putea ajunge la 15 % în 2025[1]. Deoarece mediile de lucru includ și spațiile publice și domiciliul, evidențiind că noile forme de muncă, inclusiv telemunca, prezintă noi provocări pentru SSM atât din perspectiva angajatorului, cât și din cea a lucrătorului (de exemplu, accesul angajatorilor, protecția datelor), este clar nevoie ca politicile în materie de securitate și sănătate în muncă să fie adaptate la noile realități. Legislația mai multor state membre prevede dreptul de a se deconecta, despre care s-a demonstrat că ameliorează bunăstarea angajaților, eliminând riscuri precum supraîncărcarea digitală și epuizarea profesională[2].
[1] R. Watrisse, The Evolution of Remote Work in Europe: 2024 and Beyond.
[2] Eurofound, Right to disconnect: Implementation and impact at company level.
|
Munca de la distanță, indiferent dacă de la domiciliu, din spații de lucru comune sau din străinătate, adaugă noi dimensiuni pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor în muncă. Conform estimărilor actuale, aproximativ 12,3 % din forța de muncă a UE lucrează de la distanță, iar cele mai recente estimări indică o tendință de creștere constantă a acestui procentaj, care ar putea ajunge la 15 % în 2025[1]. Deoarece mediile de lucru includ și spațiile publice și domiciliul, ar trebui să se evalueze dacă acest lucru prezintă noi provocări pentru SSM. Legislația mai multor state membre prevede dreptul de a se deconecta, care, printr-o abordare cuprinzătoare, poate contribui la îmbunătățirea bunăstării angajaților, eliminând riscuri precum supraîncărcarea digitală și riscul de epuizare profesională[2].
[1] R. Watrisse, The Evolution of Remote Work in Europe: 2024 and Beyond.
[2] Eurofound, Right to disconnect: Implementation and impact at company level.
|
|
Rezultatul votului
|
|
Pentru:
44
Împotrivă:
64
Abțineri:
4
|
_____________