NAT/906
Legea privind sănătatea solurilor
AVIZ
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Propunere de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului
privind monitorizarea și reziliența solului
(Legea privind monitorizarea solului)
[COM(2023) 416 final – 2023/0232 (COD)]
|
Date de contact
|
nat@eesc.europa.eu
|
|
Administratoare
|
Anna CAMERON
|
|
Data documentului
|
10/10/2023
|
Raportor: Arnold PUECH d'ALISSAC
|
Sesizare
|
Comisia Europeană, 05/07/2023
Consiliu, 21/09/2023
|
|
Temei juridic
|
Articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
|
|
|
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
|
|
Data adoptării în secțiune
|
02/10/2023
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
55/0/0
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
DD/MM/YYYY
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
…
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
…/…/…
|
1.Concluzii și recomandări
1.1CESE este de acord cu Comisia că este necesară o mai bună monitorizare a stării solurilor europene pentru a putea lua măsuri în vederea asigurării și menținerii unei stări bune de sănătate a acestora, ea având un rol primordial ca bază a unor ecosisteme terestre sănătoase și fiind esențială pentru anumite activități, în special pentru cele agricole și forestiere. Prin urmare, Comitetul salută obiectivul general al directivei propuse de a stabili un cadru solid și coerent de monitorizare a solului pentru toate solurile din UE, ceea ce va permite eliminarea lacunelor existente în acest domeniu. CESE observă că instituirea unui cadru cuprinzător de cunoștințe privind sănătatea solurilor europene este o condiție necesară, dar nu suficientă pentru atingerea obiectivului de 100 % soluri europene sănătoase până în 2050. El subliniază că, pentru a atinge acest obiectiv, directiva trebuie să fie însoțită de mijloace financiare adecvate, din fonduri alocate mediului.
1.2Cu toate acestea, CESE are o serie de observații și preocupări cu privire la metodologia și criteriile utilizate pentru definirea sănătății solului. Astfel, potrivit definiției adoptate de Comisie, solurile sănătoase sunt „soluri care au o stare chimică, biologică și fizică bună, putând astfel să furnizeze servicii ecosistemice vitale pentru oameni și mediu, cum ar fi alimente sigure, nutritive și suficiente, biomasă, apă curată, circuitul nutrienților, stocarea carbonului și un habitat favorabil pentru biodiversitate”. Criteriile selectate pentru determinarea stării de sănătate a solurilor sunt împărțite în trei categorii: criteriile stabilite la nivel european, cele stabilite de statele membre și descriptori ai solului, alții decât cei cantitativi. Criteriile lăsate la discreția statelor membre riscă să denatureze concurența.
1.3În ceea ce privește aspectele financiare, Comisia subliniază că acțiunile de promovare a sănătății solului pot genera un beneficiu net în raport cu costurile punerii lor în aplicare, în timp ce prima categorie de cheltuieli este remunerarea practicilor de gestionare durabilă a solului. CESE observă că nu este prevăzută nicio sursă nouă de finanțare și că Comisia propune finanțarea acțiunilor prin intermediul planurilor strategice naționale elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (PAC), ceea ce Comitetul nu consideră acceptabil.
1.4Deși monitorizarea și menținerea unei stări bune de sănătate a solului sunt necesare, punerea în aplicare a unor practici de gestionare durabilă a solului, a căror introducere dorește să o încurajeze, necesită o definiție a regulilor comune ale jocului, compatibilă cu caracteristicile diferitelor soluri, limitând cât mai mult posibil marja de manevră acordată statelor membre. Acest lucru nu numai că asigură coerența datelor privind sănătatea solului, dar reduce și denaturările concurenței în ceea ce privește utilizarea terenurilor, fie ele agricole, naturale sau destinate transformării urbane, și evită dumpingul ecologic în beneficiul statelor membre cu reglementări mai puțin stricte. În acest sens, CESE subliniază importanța asigurării sănătății oamenilor și a ecosistemelor, precum și a unei producții alimentare sigure, fiabile și durabile de către terenurile agricole europene, în contextul crizelor internaționale care afectează piața alimentară mondială și al efectelor schimbărilor climatice, care amenință securitatea alimentară. În plus, CESE consideră că protejarea sănătății solului este cea mai valoroasă investiție care trebuie făcută la nivelul UE în ce privește asigurarea adaptării noastre la schimbările climatice și a securității alimentare pentru generațiile actuale și viitoare de cetățeni europeni.
1.5CESE apreciază calendarul propus de Comisie, care prevede punerea în aplicare în două etape. Prima etapă este monitorizarea și analizarea stării de sănătate a solului și a doua etapă este cea în care aplicarea măsurilor de gestionare durabilă a solului ar fi extinsă la zonele în care solul nu este considerat sănătos. Cu toate acestea, CESE avertizează cu privire la necesitatea unui sprijin financiar și tehnic pentru fermierii care joacă deja un rol important în menținerea sănătății solului prin diverse practici, cum ar fi rotația culturilor, mulcirea și anumite lucrări care previn degradarea solului, eroziunea și pierderea fertilității în anumite zone.
1.6În ceea ce privește obiectivul de reducere a ocupării terenurilor, CESE consideră că propunerea de directivă lasă de dorit. Articolul 11 prevede principii pentru atenuarea efectelor ocupării terenurilor, dar acestea rămân generale (evitarea sau reducerea la minimum a pierderii capacității solului de a furniza diferite servicii ecosistemice, inclusiv pentru producția de alimente, și compensarea, pe cât posibil, a acestei pierderi). CESE solicită consolidarea obiectivului de „a nu exista nicio creștere netă a suprafeței terenurilor ocupate până în 2050”, care să fie atins acordând prioritate reutilizării și reciclării terenurilor, reducând la minimum dezvoltarea urbană pe terenurile arabile și compensând această dezvoltare prin refacerea unor suprafețe de sol echivalente.
1.7Pentru a limita posibilele denaturări ale concurenței, CESE recomandă armonizarea indicatorilor privind starea bună de sănătate a solului în ceea ce privește excesul de nutrienți din sol, poluarea cu metale grele și poluanți organici și capacitatea redusă de retenție a apei de către sol (enumerați în partea B din anexa I), care sunt în prezent lăsați la latitudinea statelor membre.
1.8CESE sprijină obiectivul de a atinge 100 % soluri sănătoase până în 2050, dar consideră că definiția unei stări bune de sănătate propusă de Comisia Europeană este prea restrictivă. În fapt, Comisia enumeră în anexa I părțile A și B o serie de criterii care trebuie monitorizate pentru a analiza starea de sănătate a solului. Acestea sunt: salinitatea, eroziunea, pierderea de carbon organic, gradul de compactare, excesul de nutrienți (fosfor), poluarea (metale grele) și capacitatea de retenție a apei. Comisia consideră că, în cazul în care unul dintre aceste criterii nu este îndeplinit, solul respectiv este considerat a fi într-o stare de sănătate precară. Prin urmare, CESE recomandă ca solul să nu fie considerat ca având o stare de sănătate precară pe motivul că nu respectă toate criteriile enumerate în părțile A și B din anexa I. Comitetul propune introducerea unui sistem de notare bazat pe criterii multiple, care să permită o evaluare mai exactă a stării de sănătate a solului și măsurarea progreselor realizate în urma aplicării unor metode de gestionare durabilă a solului.
2.Context
2.1Propunerea legislativă a Comisiei Europene vine după ce o primă propunere privind solul a fost prezentată în 2006, dar nu a fost finalizată. Deocamdată, UE nu dispune de o legislație armonizată privind solul, în timp ce, potrivit Comisiei, între 60 și 70 % din solurile din UE se află într-o stare de sănătate precară, există deja o legislație similară pentru aer și apă, iar în 2021 a fost elaborată Convenția de la Cape Town privind o planetă sănătoasă pentru toți. În prezent, unele state membre desfășoară deja activități naționale de monitorizare a sănătății solului și au posibilitatea de a pune în aplicare măsuri de gestionare (în special prin intermediul planurilor strategice naționale stabilite în cadrul politicii agricole comune), dar aceste metode de monitorizare și măsuri de gestionare nu sunt armonizate și nu permit atingerea obiectivului de 100 % soluri sănătoase până în 2050.
2.2Conform estimărilor Comisiei, sănătatea precară care afectează majoritatea solurilor europene generează costuri pentru statele membre și riscuri pentru mediu și sănătatea umană. Solul oferă servicii ecosistemice importante, dar numai atunci când este sănătos. Prin urmare, sănătatea solului poate avea un impact asupra anumitor activități generatoare de venituri, în special asupra agriculturii.
2.3Comisia identifică, de asemenea, riscurile asociate poluării solului. Printre aceste riscuri, este deosebit de important să se sublinieze că o astfel de poluare poate afecta siguranța alimentelor produse și, prin urmare, securitatea alimentară, într-un context global în care piețele sunt din ce în ce mai expuse crizelor internaționale și consecințelor schimbărilor climatice, în ceea ce privește creșterea intensității și frecvenței fenomenelor extreme, cum ar fi secetele, incendiile forestiere, inundațiile și furtunile, care au readus aceste preocupări pe ordinea de zi. Sănătatea solului și fertilitatea sa devin astfel aspecte geostrategice.
2.4De asemenea, actuala propunere legislativă se înscrie într-un context în care crește presiunea asupra terenurilor din UE, în special din cauza ocupării terenurilor agricole și forestiere prin activități economice și de către infrastructură. De exemplu, Comisia estimează că 4,2 % din teritoriul UE este în prezent ocupat ca urmare a acestor activități, fapt care presupune o serie de riscuri privind gestionarea resurselor de apă și care limitează suprafața de teren agricol disponibil.
2.5După cum a menționat CESE în avizele sale anterioare, degradarea solului este o problemă din ce în ce mai îngrijorătoare, combinată cu creșterea daunelor cauzate de fenomene extreme, cu pierderea biodiversității terestre, cu perturbarea ciclurilor biochimice cu efecte asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, cu poluarea aerului și a apei, precum și cu riscuri conexe pentru sănătatea umană și animală. Activitățile vizate în principal de prezenta directivă includ agricultura și silvicultura, domenii pentru care utilizarea terenurilor este esențială. Comisia Europeană estimează că eroziunea solului poate duce la o pierdere anuală a productivității agricole de 1,25 miliarde EUR în UE.
2.6Sunt deja disponibile multe măsuri și fonduri pentru statele membre pentru conservarea solului și a sănătății acestuia. Așadar, Comisia enumeră opt programe care reprezintă oportunități în contextul propunerii. Acestea sunt: misiunea „Un pact al solului pentru Europa” din cadrul programului Orizont Europa, menită să protejeze și să refacă sănătatea solului până în 2030; primii trei piloni ai programului Orizont Europa, care vizează facilitarea colaborării între statele membre în domeniul cercetării și inovării, al politicii agricole comune în special prin ecocondiționalitate, eco-scheme și ajutoarele din cadrul pilonului II; fondurile politicii de coeziune; programul pentru mediu și politici climatice (LIFE); instrumentul de sprijin tehnic (IST); Mecanismul de redresare și reziliență și InvestEU. Prin urmare, propunerea de directivă se bazează pe practicile deja existente și propune un cadru armonizat de monitorizare pentru evaluarea impactului acestora.
2.7Obiectivul principal al propunerii legislative este de a institui un sistem de monitorizare armonizat între statele membre pentru toate solurile, întrucât Comisia constată că lipsesc datele și indicatorii pentru monitorizarea sănătății și calității solului la nivelul UE. Articolele 1-9 detaliază, așadar, cadrul acestui sistem de monitorizare și indicatorii luați în considerare pentru determinarea stării de sănătate a solului. Comisia consideră că solurile sănătoase sunt soluri cu „stare chimică, biologică și fizică bună, putând astfel să furnizeze servicii ecosistemice vitale pentru oameni și mediu, cum ar fi alimente sigure, nutritive și suficiente, biomasă, apă curată, circuitul nutrienților, stocarea carbonului și un habitat favorabil pentru biodiversitate”. În anexa I sunt stabilite mai multe criterii care vor face obiectul monitorizării de către statele membre. Dintre acestea, patru sunt stabilite la nivelul UE, patru nu sunt cuantificate, iar pentru ultimele trei, Comisia propune statelor membre intervale în care au libertatea de a stabili un prag național.
2.8În ceea ce privește al doilea obiectiv, de îmbunătățire continuă a sănătății solului în Uniune în vederea obținerii unor soluri sănătoase până în 2050, Comisia stabilește principii pentru gestionarea durabilă a solului. Prin urmare, statele membre trebuie să definească, pe baza acestor principii, practici de gestionare durabilă a solului care, în acest stadiu, nu sunt obligatorii, dar pe care statele membre trebuie să le încurajeze, în special prin mobilizarea fondurilor PAC. În plus, starea bună de sănătate a solului care rezultă din aceste practici va fi genera beneficii printr‑un certificat de bună sănătate a solului, care ar trebui să sporească valoarea terenurilor și să permită o producție alimentară de mai bună calitate, care, potrivit Comisiei, va fi remunerată în consecință pe piață.
2.9În cadrul celui de-al doilea obiectiv, Comisia solicită identificarea și evaluarea siturilor potențial poluate în vederea punerii în aplicare a unor măsuri de gestionare mai stricte a riscurilor acceptabile pentru sănătatea umană și mediu. Astfel, articolele 12-16 prevăd, că, în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a textului, statele membre stabilesc o abordare bazată pe riscuri pentru a identifica și investiga siturile potențial poluate și pentru a le gestiona. În acest context, statele membre trebuie, de asemenea, să definească ceea ce constituie un risc inacceptabil pentru sănătatea umană și mediu, ținând seama de cunoștințele științifice existente, de principiul precauției, de particularitățile locale și de utilizarea actuală și viitoare a terenurilor. Statele membre vor avea la dispoziție șapte ani de la intrarea în vigoare a directivei pentru a identifica toate siturile potențial poluate și a le înscrie în registrul public prevăzut la articolul 16.
2.10În cele din urmă, propunerea de directivă conține dispoziții care limitează ocuparea terenurilor pentru dezvoltarea infrastructurii. Articolul 11 stabilește astfel principii de limitare a ocupării terenurilor. Prin urmare, recomandă evitarea sau reducerea, pe cât posibil din punct de vedere tehnic și economic, a ocupării terenurilor, ceea ce duce la pierderea capacității acestora de a furniza diverse servicii ecosistemice, inclusiv producție de alimente, și compensarea pierderilor în măsura posibilului.
2.11Comisia Europeană planifică o evaluare a directivei la șase ani de la intrarea sa în vigoare, pentru a evalua progresele înregistrate din punctul de vedere al obiectivelor prevăzute. Aceasta va putea apoi, eventual, să formuleze o nouă propunere care să includă cerințe obligatorii pentru a garanta regenerarea solului și a atinge obiectivul de 100 % soluri sănătoase până în 2050.
3.Observații generale
3.1Trei indicatori a unei „stări bune de sănătate a solului” sunt lăsați la latitudinea statelor membre pentru a fi adaptați la particularitățile locale: excesul de nutrienți din soluri (fosfor), poluarea solului (concentrația de metale grele și a anumitor contaminanți organici) și capacitatea redusă de retenție a apei de către sol. Aceasta reprezintă un risc de denaturare a concurenței, care ar putea apărea în ceea ce privește valorificarea terenurilor (mai ales a celor agricole) cu soluri estimate a fi sănătoase în funcție de criterii diferite în diverse state membre.
3.2Există, de asemenea, un risc de denaturare a concurenței în ceea ce privește practicile de gestionare durabilă a solului, din cauza flexibilității acordate statelor membre pentru definirea și rentabilitatea unor astfel de practici.
3.3În ceea ce privește siturile poluate, CESE subliniază nevoia de vigilență în legătură cu măsurile impuse pentru decontaminarea siturilor și acoperirea costurilor acestora. Poluarea solului poate afecta întreaga comunitate sau persoane și proprietari de terenuri care nu sunt responsabili pentru contaminare. Acest lucru este adevărat în special în cazul agricultorilor care preiau o activitate agricolă și pentru care este imposibil să detecteze toate sursele de contaminare înainte de a se stabili în locul respectiv. Prin urmare, este important să se clarifice responsabilitatea diferiților actori și cine suportă costurile. În măsura posibilului, acest lucru ar trebui să se realizeze în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, pentru a nu impune autorității publice sau noului proprietar consecințele acțiunilor anterioare, ținând seama în același timp de condițiile și de cadrul legislativ în care au fost realizate acțiunile respective, în special în sectorul agricol.
3.4CESE subliniază, ca parte a dreptului la un mediu sănătos, rolul care îi revine solului în materie de biodiversitate, adaptare la schimbările climatice și atenuare a acestora, în special în ceea ce privește retenția apei, aceasta având legătură cu apelul său privind un Pact albastru european.
4.Observații specifice
4.1Printre criteriile de identificare a siturilor potențial contaminate, propuse de Comisie la articolul 13, primul este exploatarea, prezentă sau viitoare, printr-o activitate care presupune risc de contaminare. Pentru a defini acest criteriu, statele membre vor trebui să întocmească o listă a activităților potențial poluante. CESE avertizează cu privire la riscul includerii anumitor activități agricole pe această listă. Soluțiile alternative care nu implică producție alimentară ar trebui să fie o soluție.
4.2În ceea ce privește practicile de gestionare durabilă a solului, este important ca toate tipurile de agricultură să aibă acces la acestea, precum și la certificate de bună sănătate a solului, pentru a evita denaturarea concurenței. Prin urmare, ar trebui să se acorde atenție elaborării de către statele membre a criteriilor pentru care acestea sunt responsabile.
4.3În ceea ce privește ocuparea terenurilor, Comisia nu propune obiective obligatorii, ceea ce nu va reduce acest fenomen, deși el limitează disponibilitatea terenurilor agricole și forestiere peste tot în Europa. Obiectivul de „a nu exista nicio creștere netă a suprafeței terenurilor ocupate până în 2050”, stabilit în 2013 ca parte a celui de-al 7-lea program european de acțiune, trebuie consolidat.
4.4Costul identificării solurilor contaminate (29 de miliarde EUR pe o perioadă de 15 ani) este estimat a fi mai mare decât cel aferent curățării și delimitării solului (24,9 miliarde EUR pe o perioadă de 25 ani). Având în vedere importanța acestor costuri și incertitudinile legate de estimarea lor conform studiului de impact al Comisiei, CESE consideră că trebuie aprofundată evaluarea impactului cu privire la acest aspect. Prin urmare, este important să se pună la dispoziție suficiente surse de finanțare pentru a garanta că proprietarii de terenuri și agricultorii nu se confruntă cu costuri insuportabile și pentru a le oferi vizibilitate. Pentru aceasta trebuie identificați cei responsabili de poluarea solului și repartizate echitabil costurile.
4.5În ceea ce privește indicatorii de sănătate a solului, criteriile descriptive trebuie abordate cu precauție. Ele riscă să denatureze concurența între statele membre, în special cele legate de pierderea biodiversității solului, întrucât statele membre pot decide să aleagă criterii diferite, cum ar fi metacodificarea (metabarcoding) bacteriilor, ciupercilor, protozoarelor și animalelor, abundența și diversitatea nematozilor, biomasa microbiană, abundența și diversitatea râmelor (pentru terenurile cultivate) sau speciile alogene invazive și fitoparaziții.
4.6CESE sprijină abordarea Comisiei de a introduce un certificat de bună sănătate a solului pentru a spori valoarea terenurilor care-l obțin și, prin urmare, a practicilor de gestionare durabilă care vor fi fost puse în aplicare în aceste zone, cu condiția ca acest demers să păstreze un caracter voluntar. Cu toate acestea, Comitetul are rezerve privind ideea că certificatul va permite câștiguri funciare sau câștiguri din prețul alimentelor produse pe suprafața respectivă. Prin urmare, CESE recomandă ca punerea în valoare a unei stări bune de sănătate a solului să fie reglementată mai detaliat în prezenta propunere de directivă.
4.7Definiția „terenurilor naturale” și a „terenurilor seminaturale”, spre deosebire de „terenurile artificiale”, utilizată pentru a defini parametrul „ocuparea terenurilor”, este problematică. Prin urmare, se propune eliminarea definițiilor pentru „terenuri naturale” și „terenuri seminaturale”, păstrând definiția „ocupării terenurilor” care înseamnă „conversia terenurilor naturale și seminaturale în terenuri artificiale” pentru extinderea clădirilor, a infrastructurii, a carierelor etc. În plus, ar fi util să existe un catalog de exemple care să definească formele de ocupare a terenurilor, astfel încât toate statele membre să poată urmări aceleași criterii de monitorizare a ocupării terenurilor în multe cazuri în care ar putea exista îndoieli cu privire la clasificarea solurilor artificiale.
Bruxelles, 2 octombrie 2023
Peter SCHMIDT
Președintele Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
_____________