NAT/873
Criza prețurilor la alimente ca urmare a războiului din Ucraina
AVIZ
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Criza prețurilor la alimente: rolul speculațiilor și propuneri concrete de acțiune
ca urmare a războiului din Ucraina
(aviz din proprie inițiativă)
|
Date de contact
|
nat@eesc.europa.eu
|
|
Administratoare
|
Monica GUARINONI
|
|
Data documentului
|
01/12/2022
|
Raportor: Peter SCHMIDT
|
Decizia Adunării Plenare
|
14/07/2022
|
|
Temei juridic
|
Articolul 52 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
|
|
|
Aviz din proprie inițiativă
|
|
|
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
|
|
Data adoptării în secțiune
|
24/11/2022
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
44/0/2
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
DD/MM/YYYY
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
…
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
…/…/…
|
1.Concluzii și recomandări
CESE:
1.1Atrage atenția asupra crizei mondiale a prețurilor la alimente, care a fost exacerbată de războiul din Ucraina, care a cauzat întreruperea aprovizionării cu produse alimentare vitale, cum ar fi grâul și uleiul de floarea-soarelui; subliniază că această criză nu este provocată numai de conflictul respectiv, ci și de probleme structurale și sistemice care creează foamete și amenință mijloacele de subzistență ale oamenilor la nivel mondial. Alimentele nu ar trebui tratate ca un activ financiar, deoarece ele nu reprezintă o marfă ca multe altele;
1.2Recunoaște că problema prețurilor la alimente și a speculațiilor este extrem de complexă, iar legătura de cauzalitate trebuie analizată în continuare; structura actuală a pieței produselor de bază nu produce rezultatele necesare pentru „economia durabilă de care avem nevoie” și nici pentru obiectivele legate de dezvoltarea durabilă, ambiția climatică și tranziția justă consacrate în Agenda 2030 a ONU și în Pactul verde european, ci acționează împotriva acestora. Această stare de fapt subminează eforturile de soluționare a foametei, de promovare a unor venituri echitabile pentru fermieri și lucrători și a unor prețuri echitabile pentru consumatori, precum și de protejare a procesatorilor de alimente mici și mijlocii și a sectorului comerțului cu amănuntul de riscurile creșterii inflației. Prin urmare, această structură trebuie modificată prin intermediul unui regulament, pentru a contribui la bunăstarea oamenilor și la dezvoltarea societății în vederea punerii în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). Având în vedere că UE este deja cea mai reglementată piață, este evident că, pentru a fi eficientă, o astfel de reglementare ar trebui extinsă la nivel mondial;
1.3Evidențiază necesitatea de a aborda concentrarea în lanțurile alimentare și proprietatea financiară; subliniază gradul foarte ridicat de concentrare a comerțului fizic cu cereale la nivel mondial. Aproximativ 70-90 % din comerțul cu cereale la nivel mondial este controlat de patru societăți: Archer-Daniels-Midland, Bunge, Cargill și Louis Dreyfus. Aceste societăți exercită un oligopol nu numai asupra comerțului mondial cu cereale, ci și asupra informațiilor privind parametrii fundamentali ai pieței și sunt, de asemenea, puternic financiarizate;
1.4Constată că fondurile tranzacționate la bursă și fondurile mutuale bazate pe indici, inclusiv cele legate în mod specific de alimente și agricultură, reprezintă căi noi și utilizate pe scară largă pentru investiții financiare și de profit, în timp ce persoanele fizice obișnuite participă din ce în ce mai mult la aceste vehicule investiționale prin intermediul fondurilor lor de pensii și al conturilor lor individuale de economii pentru pensie. Creșterea acestor fonduri de investiții asociate acțiunilor contribuie la remodelarea sistemelor agroalimentare într-un mod care acordă prioritate nevoilor acționarilor în detrimentul altor obiective sociale și de mediu;
1.5Constată că prețurile ridicate și în creștere rapidă și secretul cu privire la deținerile de acțiuni creează incertitudine și răspândesc teamă și panică. Teama și panica, în special în perioadele de mare incertitudine, cum ar fi ca urmare a războiului din Ucraina, determină niveluri excesive ale prețurilor și volatilitate în timp ce traderii speculativi, care se alătură trenului exploziei prețurilor, domină piața;
1.6Solicită statelor membre și instituțiilor UE să sporească transparența pieței, în special prin:
·raportarea MSG și publicarea informațiilor nefinanciare privind actorii implicați în speculații. investigarea rolului care revine ratingului MSG în ceea ce privește speculațiile cu alimente;
·obligația ca fiecare actor de la nivel mondial să raporteze sistemului de informații privind piața agricolă (AMIS), inclusiv țările și actorii privați;
·urmărirea în continuare a tranzacțiilor extrabursiere (OTC).
1.7Subliniază că piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri oferă servicii esențiale producătorilor și utilizatorilor de produse alimentare, și anume gestionarea riscurilor și formarea prețurilor, și că funcționarea acestor piețe este subminată de activități speculative; îndeamnă statele membre și instituțiile UE să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive cu produse de bază, în special prin:
1.7.1Reglementarea pieței futures:
·reintroducerea unei piețe reglementate pentru instrumentele derivate alimentare, așa cum s-a întâmplat timp de mai multe decenii până la sfârșitul secolului trecut, ceea ce ar face ca funcția contractelor futures să rămână rezervată pentru acoperirea riscurilor. Contractele futures sunt importante din perspectiva fermierilor pentru a gestiona riscurile. Acestea le permit să stabilească prețul atât al materiilor prime, cât și al producției pentru o anumită perioadă de timp în viitor;
·introducerea unor limitări stricte ale prețurilor și a unor limite zilnice ale pozițiilor de îndată ce activitățile de tranzacționare pe piețele futures de mărfuri prezintă anomalii [Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II)]. Limitele pozițiilor ar trebui recalibrate pentru a reflecta interesul real al uneia din părțile la tranzacție în ceea ce privește necesitatea unei acoperiri a expunerii la risc în condiții reale;
·limitarea accesului la instrumente financiare derivate/instrumente de hedging la investitorii și traderii calificați și bine informați care sunt cu adevărat preocupați de produsele agricole de bază subiacente;
·introducerea unor obligații contractuale pe termen scurt/mediu/lung pentru a spori stabilitatea;
·stimularea retragerii speculațiilor financiare cu produse alimentare de către bănci și societăți de finanțare prin introducerea unor cerințe de capital sporite pentru a reduce efectele de levier;
1.7.2Reglementarea indicilor (indici ai mărfurilor și indici alimentari):
·reglementarea și interzicerea fondurilor bazate pe indici ai mărfurilor și a replicării prin intermediul swap-urilor și al produselor tranzacționate la bursă, deoarece acest lucru maximizează legătura dintre piața energiei și cea alimentară; limitele pozițiilor nu funcționează pentru traderii pe indici ai mărfurilor/traderii de swap-uri, deoarece aceștia sunt sincronizați;
·oprirea fondurilor publice/fondurilor mutuale pentru actorii implicați în speculațiile alimentare: niciun actor public nu ar trebui să tranzacționeze instrumente derivate alimentare în scopuri speculative care nu servesc interesului public;
·interzicerea produselor agricole de bază (de exemplu, fonduri, fonduri tranzacționate la bursă) alocate în portofoliile actorilor instituționali (de exemplu, fonduri de pensii, asigurări);
·având în vedere necesitatea de a reglementa această piață, trebuie dezvoltate în continuare recomandări concrete în viitoarele avize ale CESE;
1.7.3Abordarea financiarizării sectorului alimentar ca sursă de venituri masive câștigate pe spezele oamenilor:
·Introducerea unei impozitări excepționale a profiturilor excedentare înainte de plata dividendelor a societăților și a unui impozit pe speculațiile cu alimente pentru a limita tranzacționarea de înaltă frecvență;
·eliminarea oligopolurilor la toate nivelurile lanțului și a intereselor financiare.
2.Context – Criza prețurilor la alimente ca urmare a războiului din Ucraina
2.1În ciuda speranțelor că lumea va ieși mai repede din criză și că securitatea alimentară va începe să se redreseze în urma pandemiei în 2021, foametea a crescut și mai mult la nivel mondial în 2021. Disparitățile în ceea ce privește impactul pandemiei și redresarea, împreună cu sfera de acoperire și durata limitate ale măsurilor de protecție socială, au dus la adâncirea inegalităților care au contribuit la înregistrarea de noi regrese în 2021 în ceea ce privește atingerea obiectivului de eradicare a foametei până în 2030, cu un impact deosebit asupra femeilor și copiilor. Se estimează că între 702 și 828 de milioane de persoane din lume (echivalentul a 8,9 % și, respectiv, 10,5 % din populația lumii) s-au aflat într-o situație de foamete în 2021 – în total cu 150 milioane de persoane mai mult față de 2019, înainte de pandemia de COVID-19.
2.2Războiul în curs din Ucraina, în care sunt implicați doi dintre cei mai mari producători mondiali de cereale de bază, de semințe oleaginoase și de îngrășăminte, precum și alte șocuri externe, perturbă lanțurile de aprovizionare internaționale și determină creșterea prețurilor la cereale, îngrășăminte și energie. Acest lucru survine într-un moment în care lanțurile de aprovizionare sunt încă în curs de redresare în urma pandemiei de COVID-19 și sunt deja afectate negativ de fenomene climatice extreme din ce în ce mai frecvente, în special în țările cu venituri mici, având implicații potențiale pentru securitatea alimentară și nutriție la nivel mondial care îndeamnă la reflecție. Nu există penurie în sine, dar, din cauza conflictului, există o penurie temporară și o perturbare gravă a lanțului de aprovizionare cu alimente și probleme de distribuție, inclusiv acolo unde se află stocurile, precum și un impact negativ asupra producției (recoltare și plantare/însămânțare) în Ucraina.
2.3În cursul anului 2022, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a înregistrat un indice record al prețurilor la alimente, prețurile fiind cu 34 % mai mari decât în anul precedent. Este important de remarcat faptul că, în luna ianuarie a acestui an, indicele FAO al prețurilor la alimente atinsese deja niveluri la fel de ridicate ca valorile maxime înregistrate în 2008. În acest context, a fost inevitabil ca un șoc al aprovizionării care afectează două dintre principalele țări exportatoare de cereale din lume să destabilizeze, într-o oarecare măsură, piețele mondiale. Cu toate acestea, sfera de cuprindere și amploarea volatilității actuale a prețurilor pot fi explicate doar parțial de parametrii fundamentali ai pieței. Una dintre deficiențele subiacente ale sistemului alimentar care a transformat criza din Ucraina într-o criză globală a securității alimentare este natura opacă și disfuncțională a piețelor cerealelor.
2.4În rezoluția sa intitulată „
Ucraina – de la sprijinire la reconstrucție – propuneri ale societății civile europene
”, CESE atrage atenția asupra crizei globale a prețurilor la alimente, care a fost exacerbată de războiul din Ucraina, și invită statele membre și instituțiile UE să ia măsurile necesare pentru a combate specula cu produse de bază și pentru a spori transparența pieței. În două rezoluții recente ale sale, Parlamentul European a solicitat, de asemenea, să se ia măsuri de combatere a speculațiilor excesive.
2.5Structura actuală a pieței de mărfuri nu produce rezultatele necesare pentru „economia durabilă de care avem nevoie” și nici pentru obiectivele legate de dezvoltarea durabilă, ambiția climatică și tranziția justă consacrate în Agenda 2030 a ONU și în Pactul verde european. Aceasta nu contribuie la promovarea unor venituri echitabile pentru fermieri și lucrători și a unor prețuri echitabile pentru consumatori, nici la protejarea operatorilor din sectorul prelucrării produselor alimentare (în special a IMM-urilor) și a sectorului comerțului cu amănuntul de riscurile creșterii inflației.
3.Rolul și implicațiile speculațiilor cu mărfuri: piețe și mecanisme
3.1Speculațiile reprezintă o investiție în speranța unui câștig viitor, cu risc de pierdere. Speculațiile cu mărfuri pot lua trei forme: (i) cumpărarea sau vânzarea directă a unei mărfi fizice, (ii) cumpărarea sau vânzarea unui contract care specifică achiziționarea sau livrarea viitoare a unei mărfi și (iii) cumpărarea sau vânzarea acțiunilor sau creanțelor unei societăți care produce sau tranzacționează mărfuri. Contractele pe mărfuri standardizate sunt denumite „contracte futures” sau „instrumente financiare derivate pe mărfuri” și sunt tranzacționate pe „piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri”, care sunt piețe financiare reglementate. Prin urmare, speculațiile cu mărfuri pot avea loc atât pe piețele de mărfuri fizice și financiare, cât și, indirect, pe piețele de acțiuni și obligațiuni.
3.2De la începutul anilor 2000, piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri au înregistrat un aflux important de lichidități din partea investitorilor „netradiționali” în urma modificărilor aduse cadrelor de reglementare care reglementează aceste piețe. Apariția unor noi traderi a fost denumită „financiarizarea” piețelor de mărfuri. Deși creșterea lichidității a contribuit la profunzimea piețelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, îngreunând manipularea directă a pieței, aceasta a introdus, de asemenea, o cerere speculativă care nu are legătură cu condițiile de pe piața fizică de mărfuri, ceea ce subminează capacitatea acestor piețe de a îndeplini funcții-cheie.
3.3În forma lor inițială, piețele reglementate ale instrumentelor financiare derivate pe mărfuri îndeplinesc două scopuri principale: (i) gestionarea riscurilor pentru producătorii și utilizatorii de mărfuri și (ii) stabilirea prețurilor. Gestionarea riscurilor se realizează prin acoperire (hedging), ceea ce înseamnă preluarea unor poziții puse în corespondență pe piața fizică și pe piața instrumentelor financiare derivate, stabilind astfel prețul mărfii în momentul punerii în aplicare a acoperirii. Acoperirea necesită o relație strânsă între piețele futures de mărfuri și piața fizică. Pentru a asigura această relație strânsă, comerțul fizic tinde să fie comparat cu prețul instrumentelor financiare derivate. Deși această practică asigură eficacitatea acoperirii, ea asigură și un transfer direct al pozițiilor speculative pe piețele instrumentelor financiare derivate către piața fizică.
3.4Contractele futures sunt tranzacționate pentru diferite luni de scadență. Fiecare contract futures are un cumpărător și un vânzător convenit. Ofertele făcute de cumpărători și vânzători sunt corelate de casa de compensare a bursei. Prețul corelat nu este plătit integral. În schimb, ambii traderi transferă o garanție într-un cont în marjă care este înregistrat la casa de compensare. Câștigurile și pierderile sunt preluate direct din garanție. Prin urmare, tranzacțiile futures cu mărfuri au un grad ridicat de îndatorare.
3.5Atunci când un contract futures se apropie de data scadenței, traderii au două opțiuni: (i) menținerea contractului și forțarea (în cazul vânzătorului) sau preluarea (în cazul cumpărătorului) a livrării sau (ii) preluarea unei poziții puse în corespondență pentru a închide contractul înainte de data scadenței. Marea majoritate a contractelor futures pe mărfuri sunt decontate prin poziții puse în corespondență. Prin urmare, tranzacționarea contractelor futures pe mărfuri nu impune traderului să dețină marfa fizică pe care o vinde sau să dețină capacitatea de depozitare pentru a prelua marfa fizică pe care o cumpără.
3.6Numai brokerii pot tranzacționa la bursele de mărfuri înregistrate. Brokerii tranzacționează în numele clienților lor și în schimbul unui câștig personal. Există o piață secundară mare pe care instrumentele financiare derivate pe mărfuri sunt vândute și reorganizate în afara bursei. Contractele futures sunt, de asemenea, tranzacționate în afara burselor reglementate, denumite tranzacții extrabursiere („OTC”), în cazul cărora acordurile sunt convenite fără implicarea unei case de compensare. Astfel, instrumentele financiare derivate pe mărfuri devin ușor accesibile pentru investitorii de retail, în principal sub formă de fonduri tranzacționate la bursă pentru anumite mărfuri sau anumiți indici de marfă.
3.7Ca urmare a dereglementării piețelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și a ușurinței tranzacționării, aceste piețe sunt foarte lichide, iar tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe mărfuri depășesc cu mult tranzacțiile cu mărfuri fizice. Lichiditatea este o cerință esențială pentru stabilirea prețurilor. Stabilirea prețurilor reprezintă capacitatea pieței de a reflecta, în mod corect și în timp util, informațiile privind condițiile fizice ale cererii și ofertei. Stabilirea prețurilor este furnizată dacă și numai dacă toți traderii preiau poziții în mod independent și exclusiv pe baza cunoștințelor lor cu privire la condițiile fizice ale cererii și ofertei; aceste condiții sunt denumite „parametri fundamentali ai pieței”. Stabilirea prețurilor este subminată de traderii care preiau poziții ce nu au legătură cu parametrii fundamentali ai pieței.
3.8Nu toți traderii preiau poziții pe baza parametrilor fundamentali ai pieței. Literatura academică face distincție între traderii activi și cei pasivi. Traderii activi se împart, de asemenea, în traderi informați și neinformați. Traderii activi și informați sunt case de tranzacționare a mărfurilor, care efectuează tranzacții cu contracte futures pe mărfuri în scopul acoperirii riscurilor și în scopuri speculative ca parte a activității lor principale, precum și administratori de portofolii specializați (de exemplu, fonduri de hedging) care urmăresc strategii de tranzacționare bazate pe cunoașterea pieței.
3.9Traderii activi și neinformați (traderi cu reacții pozitive) sunt administratori de portofolii care urmăresc strategii de tranzacționare bazate pe analiza modelelor statistice și pe cunoașterea insuficientă sau inexistentă a pieței. Traderii pasivi și neinformați (traderi pe indici) sunt investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii, precum și investitorii de retail care investesc în fonduri tranzacționate la bursă, ce urmăresc să acopere o gamă largă de prețuri ale mărfurilor, inclusiv produse agricole de bază, precum și energie, minerale și metale, în scopul diversificării portofoliului. Expunerea se realizează prin replicarea indicilor mărfurilor, similar indicilor bursieri.
3.10Replicarea indicilor implică preluarea numai a pozițiilor de cumpărare care sunt reînnoite la sfârșitul scadenței contractului futures. Prin urmare, traderii pe indici adoptă o abordare simplistă în ceea ce privește preluarea pozițiilor. Aceștia sunt, de asemenea, sincronizați între grupurile de mărfuri, ceea ce indică o cerere puternică la o gamă largă de mărfuri, ducând la o evoluție concomitentă a prețurilor la diferitele grupuri de mărfuri care nu are legătură cu parametrii fundamentali ai pieței.
3.11Astfel de semnale speculative privind prețurile pot fi agravate de traderii cu reacții pozitive care evaluează sprijinul pieței pentru orientarea prețurilor. Pariind pe o anumită orientare a prețurilor, traderii cu reacții pozitive sprijină autoalimentarea prețurilor, care duce la bule speculative și la o volatilitate ridicată a acestora. Bulele speculative pot persista, în special dacă informațiile privind parametrii fundamentali ai pieței sunt limitate, adică într-o perioadă de mare incertitudine, și dacă piața este dominată de traderii neinformați și pasivi.
3.12Colectarea de informații privind piața este costisitoare și relativ mai costisitoare decât analiza statistică sau examinarea rapidă a titlurilor, în special atunci când traderii investesc pe mai multe piețe în același timp. Prin urmare, traderii informați sunt relativ puțini, tendința fiind ca aceștia să fie case de tranzacționare mari care colectează informații privind piața ca parte a activității lor cu mărfuri fizice. Acest lucru face ca piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri să fie expuse unor bule speculative persistente, în special în perioade de incertitudine și de panică pe piață.
3.13Există un grad foarte ridicat de concentrare a comerțului fizic cu cereale la nivel mondial. Patru societăți controlează aproximativ 70-90 % din comerțul mondial cu cereale: Archer-Daniels-Midland (ADM), Bunge, Cargill și Louis Dreyfus, cunoscute sub denumirea colectivă de ABCD-uri (ADM a înregistrat cele mai mari câștiguri din istoria sa de aproape 120 de ani și o creștere anuală de 38 % a profiturilor din exploatare). Aceste societăți exercită un oligopol nu numai asupra comerțului cu cereale la nivel mondial, ci și asupra informațiilor privind parametrii fundamentali ai pieței, inclusiv depozitarea. Pozițiile de depozitare sunt deținute în scopuri comerciale, de precauție sau speculative. Informațiile privind nivelurile de depozitare sunt atent protejate împotriva concurenților. În calitate de traderi, acestea sunt orientate spre viitor, încercând să cumpere ieftin și să vândă scump.
3.14ABCD sunt, de asemenea, puternic financiarizate. Archer-Daniels-Midland și Bunge sunt societăți cotate la bursă și sunt supuse presiunilor exercitate de acționari, care favorizează câștigurile pe termen scurt în detrimentul investițiilor pe termen lung. Printre acționari se numără fondurile de hedging (de exemplu, Black Rock), băncile de investiții și, într-o mare măsură, și investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii. Cargill și Louis Dreyfus sunt societăți private care, pe lângă comerțul cu cereale, includ printre filialele lor și fonduri de hedging, bănci, societăți de transport de marfă la nivel național și internațional, societăți de depozitare, societăți imobiliare și de infrastructură.
3.15Marii traderi fizici de mărfuri efectuează tranzacții atât pe piețele de instrumente financiare derivate, cât și pe piețele fizice și își desfășoară propriile servicii de intermediere pentru accesul direct la piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri. De asemenea, aceștia dispun de o putere substanțială asupra furnizorilor și clienților lor. Această putere le permite să întârzie plățile pentru a crește rezervele de numerar sau să întârzie livrările de mărfuri dacă estimează că prețurile se vor schimba în avantajul lor. Spre deosebire de producători și consumatori, traderii fizici prosperă în condiții de volatilitate a pieței, deoarece schimbările semnificative și rapide ale prețurilor creează oportunități de vânzare a pozițiilor de depozitare și a celor financiare cu profituri mari într-un interval scurt de timp.
3.16Prețurile ridicate și în creștere rapidă și secretul cu privire la deținerile de stocuri răspândesc teamă și panică. Teama și panica, în special în perioadele de mare incertitudine, cum ar fi ca urmare a războiului din Ucraina, determină niveluri excesive ale prețurilor și volatilitate în timp ce traderii speculativi, care se alătură trenului exploziei prețurilor, domină piața
. Traderii fizici sunt puțin interesați să intervină pe termen scurt și mediu, deoarece prețurile ridicate cresc valoarea pozițiilor lor speculative, precum și a pozițiilor lor comerciale de depozitare, pe care le vând la un profit enorm. Toți traderii ABCD au înregistrat profituri ridicate record sau aproape record în 2021.
3.17Prețurile deosebit de ridicate provoacă teama de deficit de aprovizionare și de inaccesibilitate a aprovizionării și cresc cererea de proprietăți de depozitare preventivă. Acumularea produselor alimentare, fie prin depozitarea în stoc a importurilor, fie prin introducerea de interdicții la export, creează deficite artificiale pe piața fizică, oferind sprijin suplimentar pentru creșterea prețurilor. Majorările speculative ale prețurilor sunt, prin urmare, validate ex post de parametrii fundamentali ai pieței, ceea ce face ca prețurile să se autoalimenteze. În timpul crizei alimentare din 2008, India a reacționat la prețurile ridicate la cereale prin introducerea unei interdicții la exportul de orez, ceea ce a dus la o creștere bruscă a prețurilor la orez. În prezent, China stochează cantități mari de porumb, orez și grâu din cauza preocupărilor legate de deficite. Deși guvernele care se implică în stocarea de produse alimentare acționează speculativ, acțiunile lor sunt motivate mai degrabă de teamă și de dorința de a asigura dreptul la alimentație al cetățenilor lor decât de obținerea unui profit. Acest lucru diferențiază în mod clar activitățile lor de speculațiile traderilor financiari și fizici. Crearea de stocuri de către guverne și consumatori reprezintă o reacție la prețurile ridicate ale alimentelor, nu o cauză a acestora; ea nu contribuie la securitatea alimentară și la autonomia strategică nici în UE, nici în țările în curs de dezvoltare.
4.Rolul agențiilor de rating din punct de vedere al mediului, social și al guvernanței (MSG), precum și al societăților comerciale
4.1În prezent, etichetele ecologice naționale, cum ar fi eticheta ecologică austriacă UZ49 sau eticheta ecologică germană FNG, nu țin seama în procesul lor de evaluare, în mod explicit, de speculațiile cu alimente. Instrumentele financiare derivate care nu sunt utilizate exclusiv în scopuri de acoperire a riscurilor sunt, în general, interzise. Etichetele ecologice consideră că lanțurile de aprovizionare din industria alimentară sunt prea complexe pentru a oferi un set de norme ușor de aplicat. Printre exemple se numără utilizarea îngrășămintelor, care pot fi evaluate în mod diferit în funcție de amprenta lor de carbon, lipsa datelor pentru identificarea problemelor legate de acapararea terenurilor și lipsa de transparență în ceea ce privește activitățile comerciale speculative în rapoartele anuale etc. Complexitatea lanțurilor de aprovizionare nu conduce la criterii de excludere stricte, ci la „criterii controversate” mai puțin importante, care au o probabilitate mai mare de a fi interpretate în mod semnificativ diferit de către agențiile de rating. Etichetele ecologice naționale nu includ în procesul lor de evaluare criterii puse în aplicare și legate în mod explicit de produsele agricole de bază. Criteriile controversate, axate pe guvernanță, joacă un rol minor în procesul general de rating, din cauza posibilității unor interpretări diferite. Aceste criterii controversate se referă în principal la etica în afaceri, unde intră în discuție tranzacțiile speculative, lipsa de transparență, acapararea terenurilor etc. De exemplu, o etichetă ecologică investighează „calitatea MSG” a fondului atunci când se utilizează instrumente financiare derivate pe mărfuri, dar procesul și posibilele sale rezultate rămân neclare și nu sunt documentate public.
4.2O componentă-cheie a ratingului MSG este evaluarea guvernanței corporative (proprietate, control, consiliu de administrație, contabilitate etc.) și a comportamentului întreprinderilor (etica în afaceri și transparența fiscală) în industria alimentară. Cu toate acestea, rate precum procentul de tranzacții speculative cu produse agricole de bază efectuate de departamentele de trezorerie sau informații transparente privind nivelurile de depozitare în unitățile de depozitare lipsesc și sunt rareori acoperite de criterii de guvernanță.
4.3Agențiile de rating evaluează piața alimentară ca fiind mai vulnerabilă decât alte sectoare. Industria alimentară prezintă un risc climatic mai mare decât media în comparație cu alte industrii MSG, deoarece sectorul agroalimentar contribuie și este vulnerabil la problemele legate de climă (cum ar fi creșterea temperaturii, seceta, inundațiile etc.). Deși ratingul MSG mediu al întreprinderilor din industria alimentară a crescut în ultimii cinci ani, grupul de societăți similare alimentare a fost dominat de o proporție mare de societăți cu un singur acționar majoritar, prevalând proprietatea familială. Această structură corporativă prezintă riscuri pentru guvernanța corporativă asociate unei structuri complexe de proprietate cu drepturi de vot disparate: contracte/tranzacții de gestionare între societate și proprietarul care exercită controlul sau entități deținute de aceeași persoană care exercită controlul. Acordând prioritate îmbogățirii personale a proprietarului dominant în detrimentul asigurării unor profituri durabile, investitorii minoritari pot fi supuși riscurilor unor decizii care favorizează net grupurile familiale. Proprietatea controlată domină în industria alimentară: 58,4 % dintre societățile care alcătuiesc indicele MSCI ACWI au un acționar sau un grup de acționari care controlează cel puțin 30 % dintre drepturile de vot.
4.4Majoritatea societăților din industria alimentară (60 %) sunt listate ca fiind superioare ratingului MSG privind investițiile (BBB). Aproape 2 din 10 entități constitutive au un rating MSG ridicat sau foarte ridicat. Această evoluție conduce la fluxuri masive de capital ale administratorilor de active în acțiunile din industria alimentară. Prețurile la alimente se situează la cel mai înalt nivel din ultimii zece ani, iar creșterea prețurilor ar putea persista. Cu toate acestea, investitorii sunt din ce în ce mai reticenți față de industriile care încalcă principiile MSG, cum ar fi industria uleiului de palmier. Va exista o cerere din ce în ce mai mare pentru construirea de portofolii bazate pe mărfuri conforme cu MSG. Din septembrie 2008 până în septembrie 2011, indicele FAO a crescut cu 12 %, ceea ce reprezintă mai mult decât inflația. Impactul creșterii prețurilor la alimente asupra acțiunilor a avut următoarele caracteristici: în primul rând, impactul a fost amplu. Creșterea prețurilor la alimente a avut un impact pozitiv asupra producătorilor de alimente, a operatorilor din sectorul prelucrării produselor alimentare și a societăților de bunuri de larg consum cu flux comercial ridicat. De această dată, MSG va fi un factor determinant esențial în deciziile de alocare a activelor. Performanța insuficientă a stocurilor de ulei de palmier în cursul creșterii prețurilor la uleiul de palmier din 2021 este un exemplu al acestor noi considerente care au un impact asupra prețurilor acțiunilor. Cu toate acestea, astfel cum se menționează la punctele 4.1-4.4, aceste ratinguri MSG nu acoperă problema speculațiilor cu produse alimentare. Atunci când se ia în considerare, de exemplu, tranzacționarea extrem de speculativă sau stocarea excesivă de mărfuri fizice care forțează creșterea nivelului prețurilor ca parte a eticii în afaceri și a guvernanței întreprinderii, ratingul MSG general trebuie adaptat în consecință. În acest sens, ratingul MSG mediu pentru industria alimentară, precum și pentru societățile de fonduri poate fi prea ridicat. Acest lucru trebuie investigat mai în detaliu.
4.5Nivelurile ridicate și în creștere rapidă de concentrare în sectorul agroalimentar consolidează modelul industrial alimentar și agricol, exacerbând consecințele sociale și de mediu ale acestuia și agravând dezechilibrele de putere existente. Împreună, giganții în gestionarea activelor, și anume BlackRock, Vanguard, State Street, Fidelity și Capital Group, dețin proporții semnificative din firmele care domină în diferite puncte de-a lungul lanțurilor de aprovizionare agroalimentare. Dacă sunt luate în considerare împreună, aceste cinci firme de gestionare a activelor dețin aproximativ 10-30 % din acțiunile principalelor firme din sectorul agroalimentar. Firmele cu cel mai mare grad de proprietate deținut de marile firme de gestionare a activelor sunt acele firme care domină pe segmente de piață foarte concentrate, printre care se numără mijloacele de producție agricolă, comerțul cu mărfuri și produsele alimentare prelucrate și ambalate. Aceste strategii corporative pot conduce, în mod colectiv, la efecte mai ample, cum ar fi creșterea inegalității în sistemul alimentar, slăbirea inovării în acest sector și consolidarea puterii de piață și politice în rândul principalelor firme din sector. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a construi o bază solidă pe care să se poată formula orientări politice pentru realizarea de progrese în cazul investițiilor în acțiuni în sectorul alimentar și agricol.
4.6În cazul investițiilor în acțiuni în sectorul agroalimentar, mai multe aspecte ale financiarizării ocupă un loc important. Fondurile tranzacționate la bursă și fondurile mutuale pe bază de indici, inclusiv cele legate în mod specific de alimente și agricultură, reprezintă noi căi de investiții financiare și de profit, în timp ce persoanele fizice obișnuite participă din ce în ce mai mult la aceste vehicule investiționale prin intermediul fondurilor lor de pensii și al conturilor lor individuale de economii pentru pensie. Creșterea acestor fonduri de investiții legate de acțiuni contribuie la remodelarea sistemelor agroalimentare într-un mod care acordă prioritate nevoilor acționarilor în detrimentul altor obiective sociale și de mediu. De exemplu, fondul tranzacționat la bursă Vaneck Vectors Agribusiness este cel mai mare fond bazat pe indice agricol. Acesta a avut un randament mediu anual de 8,32 % în ultimii 10 ani. Între timp, valoarea activelor sale nete a crescut la 32 % între 2020 și 2021.
5.Cadrul de reglementare actual: provocări și obstacole
5.1Directiva MiFID II (2014/65/UE) a impus cerințe cuprinzătoare de publicare și raportare pentru a combate tranzacțiile speculative excesive și pentru a promova transparența. Aceasta a propus limite ale pozițiilor pentru fiecare loc de tranzacționare nu numai în ceea ce privește tranzacțiile cu valori mobiliare, ci le-a extins să acopere și tranzacțiile extrabursiere echivalente. Firmele sunt, de asemenea, obligate să furnizeze locurilor de tranzacționare și autorităților de reglementare rapoarte zilnice privind pozițiile.
5.2Aceste măsuri, în special restricțiile privind locurile de tranzacționare, sunt utile, dar și limitate în ceea ce privește eficacitatea lor pentru a combate speculațiile excesive de pe piețele financiare. Ele sunt strâns legate de problema rolului unor astfel de speculații în formarea prețurilor. Criticile aduse limitelor pozițiilor de către societatea civilă și mediul academic nu sunt legate exclusiv de (posibila) execuție deficitară a limitelor pozițiilor, ci și de aspecte de reglementare, cum ar fi (i) frecvența revizuirii, (ii) luarea în considerare a fondurilor bazate pe indici la stabilirea limitelor pozițiilor și (iii) normele de exceptare ale autorităților de reglementare. Autorităților de reglementare trebuie să li se adreseze întrebări cu privire la momentul în care limitele pozițiilor sunt puse în aplicare și la motivul pentru care fluxurile puternice de capital în produsele agricole de bază din ultimii doi ani nu au declanșat alarme. O mai mare transparență a autorităților de reglementare este, de asemenea, esențială.
5.3Toate tranzacțiile trebuie raportate autorităților naționale de îndată ce au loc: raportarea în timp real (sau cât mai repede posibil) a tranzacțiilor ar trebui aplicată pentru toate instrumentele financiare derivate pe mărfuri, inclusiv contractele extrabursiere, la toate bursele importante. Ar trebui efectuate cât mai multe tranzacții pe platforme transparente, iar toate contractele extrabursiere ar trebui înregistrate. Diferitele tipuri de contrapărți ar trebui să facă obiectul unor cerințe adecvate de publicare: participanții la piață și pozițiile ar trebui clasificate în funcție de tipul de entitate (de exemplu, bancă sau trader fizic) și de activitate (de exemplu, operațiuni speculative sau de acoperire a riscurilor) și ar trebui să facă obiectul unor cerințe adecvate de publicare și al unor constrângeri de reglementare corespunzătoare.
5.4De exemplu, Comisia pentru tranzacții cu contracte futures pe mărfuri (CFTC) publică doar date săptămânale privind pozițiile de tranzacționare, deși există date zilnice.
5.5Ar trebui introduse limite privind nivelul prețurilor care pot crește sau coborî în cursul unei zile, iar bursa ar trebui să aibă dreptul de a închide piața în cazul depășirii limitelor. Ar trebui instituite limite temporale ale prețurilor intrazilnice, stabilite inițial la niveluri prudente, dar adecvate, care ar putea fi înăsprite treptat după monitorizarea oricăror consecințe negative, cum ar fi lichiditatea scăzută.
5.6În plus, limitele pozițiilor ar trebui recalibrate pentru a reduce impactul asupra prețurilor al unui singur jucător. Limitele ex ante ale pozițiilor ar trebui agregate pe toate piețele financiare. Ar trebui introduse limite privind numărul de cazuri în care contractele pot fi transferate într-o singură zi.
5.7Ar trebui să se reglementeze tranzacțiile extrabursiere și ar trebui să se înregistreze tranzacțiile la o casă de compensare în vederea supravegherii. Bursele înregistrate ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a înceta tranzacționarea în cazul în care nu este garantată ordinea pe piață. Niciun trader nu ar trebui să fie în măsură să tragă la răspundere bursa pentru eventualele pierderi suferite ca urmare a opririi tranzacțiilor care intră în sfera de competență a autorității de reglementare a burselor.
5.8Ar trebui să se introducă limite ale pozițiilor agregate pentru toate tipurile de contracte cu instrumente financiare derivate, iar acestea ar trebui aplicate tuturor contrapărților: orice derogare de la limitele pozițiilor ar trebui limitată la întreprinderile care tranzacționează direct mărfuri fizice și care utilizează piețele de mărfuri pentru a acoperi riscuri esențiale pentru activitatea lor comercială.
5.9Ar trebui instituit un regim fiscal pentru a limita utilizarea speculațiilor pasive, a fondurilor tranzacționate la bursă și a tranzacționării de mare frecvență pe piețele instrumentelor financiare derivate agricole. De asemenea, s-ar putea utiliza o taxă pe tranzacțiile financiare, pentru a contribui la combaterea speculațiilor excesive, colectând în același timp fonduri pentru dezvoltare și pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice. Cu toate acestea, poate fi prea dificil să se taxeze tranzacțiile care apar în milisecunde. Datorită tranzacționării automate, durata medie a unei tranzacții este de opt secunde. Ar fi mai adecvat să se taxeze bursa ca entitate pe baza unor criterii definite, mai degrabă decât să se pună accentul pe fiecare intrare și ieșire comercială.
5.10Din cauza crizei din Ucraina, prețurile la grâu diferă pe unele piețe locale, diferența dintre prețurile actuale și contractele futures de referință de la bursa din Chicago fiind în scădere drastică în timp ce cumpărătorii de grâu își pierd interesul în fața celor mai mari prețuri înregistrate din 2008. Acest lucru ar putea marginaliza fermierii, care se confruntă deja cu cea mai mare inflație a costurilor agricole din ultimii ani. Acest scenariu al pieței de numerar pe care îl vedem din cauza războiului afectează capacitatea actuală a fermierilor de a-și comercializa grâul din cultura veche și chiar cel din cultura nouă. Unii cultivatori afirmă că ofertele lor au fost retrase de la silozurile de cereale. Contractele futures de grâu sunt într-o situație ridicolă. Contractele futures și numerarul diferă foarte mult.
5.11Pentru a pune în perspectivă discuția referitoare la alte reglementări, trebuie remarcat că UE are deja cele mai reglementate piețe financiare. Este evident că, pentru a fi eficientă, o astfel de reglementare ar trebui extinsă la nivel mondial.
5.12În concluzie, speculațiile pe piețele financiare nu reprezintă singurul factor care contribuie la dinamica prețurilor pe piețele futures de mărfuri și, prin urmare, la creșterea prețurilor la alimente, dar este un factor semnificativ! Este necesară o analiză mai aprofundată a instrumentelor de reglementare și a funcționării acestora, precum și a unei posibile adaptări în timpul crizei.
6.Calea de urmat: propunerile de acțiune ale societății civile
6.1CESE solicită statelor membre și instituțiilor UE să sporească transparența pieței, în special prin raportarea MSG și publicarea informațiilor nefinanciare privind actorii implicați în speculații. Rolul ratingului MSG trebuie investigat din perspectiva speculațiilor cu produse alimentare. În special, trebuie să se revizuiască metodologiile agențiilor de rating în ceea ce privește modul în care acestea evaluează industria alimentară și participanții din sectorul alimentar în general. În prezent, ratingurile MSG corespund unei valori mai mici de 50 %. Acest lucru duce la evaluări eronate, care au un impact semnificativ asupra fluxurilor de fonduri agricole.
6.2Fiecare actor la nivel mondial ar trebui să raporteze sistemului de informații privind piața agricolă (AMIS), inclusiv țările și actorii privați, posibil prin FAO. Cu cât știm mai multe despre rezervele de alimente, cu atât mai bine. Informațiile privind stocarea/fluxurile de rezerve la nivel mondial sunt esențiale. Ar trebui, de asemenea, să se analizeze mai în detaliu tranzacțiile extrabursiere. Toate produsele extrabursiere trebuie compensate și înregistrate prin intermediul unei case de compensare. Trebuie să se pună la dispoziția autorităților de reglementare date privind pozițiile, defalcate pe clienți.
6.3CESE subliniază că piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri oferă servicii esențiale producătorilor și utilizatorilor de produse alimentare, și anume gestionarea riscurilor și formarea prețurilor, și că funcționarea acestor piețe este subminată de activitatea speculativă. Prin urmare, CESE îndeamnă statele membre și instituțiile UE să ia măsurile necesare pentru a combate speculațiile excesive cu mărfuri, în special prin:
6.3.1Reglementarea pieței contractelor futures pentru instrumentele derivate alimentare, așa cum s-a întâmplat timp de mai multe decenii până la sfârșitul secolului trecut, ceea ce menține funcția contractelor futures pentru acoperirea riscurilor. Printre alte măsuri recomandate se numără și următoarele:
·introducerea unor limitări stricte ale prețurilor și a unor limite zilnice ale pozițiilor de îndată ce activitățile de tranzacționare pe piețele futures de mărfuri prezintă anomalii (MiFID II). Limitele pozițiilor ar trebui recalibrate pentru a reflecta interesul real al uneia din părțile la tranzacție în ceea ce privește necesitatea unei acoperiri a expunerii la risc în condiții reale. O mai mare transparență și o mai bună punere în aplicare a limitelor pozițiilor ar fi utile;
·limitarea accesului la instrumente financiare derivate/instrumente de hedging la investitorii și traderii calificați și bine informați care sunt cu adevărat preocupați de produsele agricole de bază subiacente;
·introducerea unor obligații contractuale pe termen scurt/mediu/lung pentru a spori stabilitatea;
·stimularea retragerii speculațiilor financiare cu produse alimentare de către bănci și societăți de finanțare prin introducerea unor cerințe de capital sporite pentru a reduce efectele de levier. Exemplele de mari instituții financiare (cum ar fi Deutsche Bank, ERSTE Bank, Raiffeisen Austria etc.) care interzic tranzacționarea speculațiilor cu produse alimentare prin instrumente financiare derivate arată că este posibil ca acești actori să își adapteze guvernanța în consecință;
·o reglementare mai strictă în caz de anomalii. Bursele ar trebui să introducă norme care să limiteze influența destabilizatoare a tranzacționării de mare frecvență.
·Mecanismele de monitorizare și sancționare a pozițiilor abuzive pe piață trebuie să fie consolidate și să devină mai flexibile pentru a oferi un răspuns în timp util.
6.3.2Reglementarea indicilor (indici ai mărfurilor și indici alimentari), în special prin reglementarea și interzicerea fondurilor bazate pe indici ai mărfurilor și a replicării prin swap-uri și produse tranzacționate la bursă, deoarece acest lucru maximizează legătura dintre piața energiei și cea alimentară. Limitele pozițiilor nu funcționează pentru traderii pe indici ai mărfurilor/traderii de swap-uri, deoarece aceștia sunt sincronizați. Fondurile publice destinate actorilor implicați în speculațiile cu alimente ar trebui, de asemenea, oprite – și niciun actor public nu ar trebui să tranzacționeze instrumente derivate alimentare în scopuri speculative care nu servesc interesului public. Ar trebui să se introducă și interzicerea produselor agricole de bază (de exemplu, fonduri, fonduri tranzacționate la bursă) alocate în portofoliile actorilor instituționali (de exemplu, fonduri de pensii, asigurări). Având în vedere necesitatea de a reglementa această piață, trebuie dezvoltate în continuare recomandări concrete în viitoarele avize ale CESE.
6.3.3Abordarea financiarizării sectorului alimentar ca sursă masivă de bani pe spezele oamenilor, de exemplu prin introducerea unei impozitări excepționale a profiturilor excedentare înainte de dividendele societăților și a unui impozit pe speculațiile alimentare pentru a limita tranzacționarea de înaltă frecvență, precum și prin eliminarea oligopolurilor la toate nivelurile lanțului și a intereselor financiare.
Bruxelles, 24 noiembrie 2022
Peter SCHMIDT
Președintele Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
_____________