NAT/841
Obiectivele de refacere a naturii în cadrul Strategiei UE privind biodiversitatea
AVIZ
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului
privind refacerea naturii
[COM(2022) 304 final – 2022/0195 (COD)]
|
Date de contact
|
nat@eesc.europa.eu
|
|
Administrator
|
Arturo INIGUEZ YUSTE
|
|
Data documentului
|
16/01/2023
|
Raportor: Arnold PUECH d'ALISSAC
|
Sesizare
|
Consiliul Uniunii Europene, 11.7.2022
Parlamentul European, 05.7.2022
|
|
Temei juridic
|
Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
|
|
|
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
|
|
Data adoptării în secțiune
|
10/01/2023
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
50/1/4
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
DD/MM/YYYY
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
…
|
|
Rezultatul votului (voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
.../.../...
|
1.Concluzii și recomandări
1.1CESE este de acord cu Comisia și cu Parlamentul European că abordarea și măsurile luate până în prezent în favoarea biodiversității nu sunt eficace și salută obiectivul general de intensificare a eforturilor de refacere a naturii pentru a opri pierderea biodiversității și a pune biodiversitatea Europei pe calea redresării. Prin urmare, statele membre vor fi supuse unor obligații juridice. CESE observă că abordarea adoptată este conformă cu deciziile COP 15 de la Montreal.
1.2Cu toate acestea, CESE are o serie de observații și preocupări legate de formularea obiectivelor și de metodologia definită de Comisie. Cea mai gravă deficiență este că nu este aproape deloc luat în considerare impactul economic asupra utilizatorilor de terenuri al măsurilor care trebuie luate în mod necesar, în cea mai mare parte privați CESE a afirmat deja în avizul său privind Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030 că „protejarea biodiversității nu poate fi suportată de fermieri și de proprietarii de păduri din punct de vedere economic. Furnizarea acestui bun public și acestei valori publice trebuie să devină mai degrabă o oportunitate interesantă de venit pentru aceștia. Comitetul consideră că s-ar putea pune un accent concret pe această temă în noul plan de redresare economică, prin investiții în resurse umane și materiale menite să asigure punerea în aplicare a strategiei. Această recomandare nu a fost respectată nici de Comisie, nici de statele membre. În avizele sale anterioare, CESE a criticat, printre altele, subfinanțarea dezastruoasă a măsurilor Natura 2000. Comitetul este foarte sigur că noua abordare adoptată în prezent de Comisie este – la rândul ei – sortită eșecului dacă nu se pun la dispoziție fonduri suficiente. Pe lângă recompensarea serviciilor legate de biodiversitate, aceste fonduri sunt esențiale pentru a compensa pierderile financiare pe care utilizatorii de terenuri le vor suporta atunci când vor adopta moduri mai extensive de utilizare a terenurilor pentru a demonstra o mai mare „biodiversitate”. Prin urmare, CESE solicită crearea unui fond european dedicat biodiversității și explorarea unor noi modalități pentru diversele politici ale UE (PAC, energie, locuințe, transporturi etc.) pentru a contribui la realizarea obiectivelor obligatorii ale regulamentului.
1.3În ceea ce privește aspectele financiare, CESE solicită o evaluare prealabilă a suprafeței exacte a terenurilor agricole, a pădurilor și a cursurilor de apă vizate de propunerile din regulament. În plus, CESE atrage atenția Comisiei asupra nevoii financiare create de necesitatea de a compensa, în special, agricultorii și proprietarii de păduri care riscă să-și piardă complet zonele de producție.
1.4Faptul că sunt necesare demersuri de refacere a naturii în zonele protejate, din cauza stării lor din ce în ce mai precare, nu înseamnă că trebuie să devină zone protejate toate zonele care au făcut obiectul măsurilor de refacere a naturii. În majoritatea zonelor trebuie avută în vedere reabilitarea ecosistemelor acestora într-un mod care să nu excludă exercitarea unei activități economice. „Reabilitare” este un termen științific și politic adecvat pentru a asigura un echilibru între viață și producție. CESE recomandă să se renunțe la termenul „refacere” în favoarea termenului „reabilitare”. În acest sens, numeroase studii arată că măsurile de reconstrucție ecologică presupun costuri semnificative, fără a putea asigura cu adevărat o refacere reală. Această constatare invită la o reflecție semantică: scopul regulamentului nu ar trebui să fie refacerea stării naturale a mediului, ci refacerea serviciilor ecosistemice ale diverselor habitate și, ca atare, sprijinirea utilizării durabile și multifuncționale a acestor zone. Întrucât omul a modificat natura de-a lungul timpului, o „refacere a naturii” este imposibilă, științific vorbind. Schimbările climatice progresive pot fi, de asemenea, un factor care face să nu mai poată fi îndeplinite condițiile unor ecosisteme din trecut. În schimb, asigurarea durabilității mediului prin promovarea durabilității serviciilor ecosistemice este un obiectiv realist. Această nuanță este foarte importantă în terminologia aleasă de Comisie. CESE sprijină realizarea obiectivelor de reabilitare a naturii astfel încât să asigure funcții ecologice adaptate nevoilor societăților noastre, ceea ce reprezintă o decizie politică.
1.5Stabilirea unui calendar fix și a unor praguri rigide nu se potrivește cu caracterul insesizabil al naturii. Ar fi absolut nerezonabil să se impună termene stricte statelor membre: abordarea trebuie adaptată la realitatea de pe teren. Este nevoie de mai multă flexibilitate pentru a putea lua în considerare nevoile, condițiile, oportunitățile și premisele precise ale fiecărei țări. Regulamentul propus nu ține seama de importanța prioritizării și alocării atente de către statele membre a măsurilor de refacere și, ca atare, pune în pericol obținerea unor rezultate de înaltă calitate într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Luarea deciziilor la nivelul statelor membre este în mod clar un principiu legitim, deoarece garantează totodată respectarea drepturilor proprietarilor de terenuri și reflectă principiile subsidiarității și proporționalității. Abordarea ar trebui mai curând adaptată la circumstanțele specifice ale terenurilor, luând în considerare, de asemenea, evoluțiile și nevoile viitoare, cum ar fi asigurarea securității alimentare, și condițiile climatice.
1.6Documentul Comisiei este dezamăgitor în ceea ce privește evaluarea globală a impactului, care ar trebui să se concentreze în special asupra aspectelor economice, sociale și alimentare și, prin urmare, CESE solicită o evaluare suplimentară a impactului.
1.7CESE recomandă ca zonele adiacente care la început nu sunt productive, dar care sunt totuși extrem de relevante pentru biodiversitate, să fie luate în calcul în proporție de 10 %. CESE subliniază că textul stabilește obiective deosebit de ambițioase pentru agricultori și reamintește importanța luării în considerare a tuturor mediilor naturale favorabile speciilor. Este însă important ca întreaga societate să fie implicată în îmbunătățirea ecosistemelor noastre. În acest sens, CESE reamintește principiul proporționalității măsurilor (distribuirea echitabilă a sarcinilor și a costurilor, dar și a beneficiilor) între diferitele părți interesate.
1.8CESE sprijină obiectivul stabilit, deoarece se referă la o ambiție strategică pentru viitorul UE, și recomandă consolidarea obiectivelor, încurajându-se, printre altele prin activități agricole extensive, refacerea tuturor mediilor acvatice, inclusiv reumidificarea turbăriilor.
1.9CESE este conștient că avem nevoie de o politică complet nouă în domeniul apei în Europa. Politica – aplicată timp de secole – de drenare a apei din peisaje cât mai repede cu putință a avut numeroase consecințe negative asupra biodiversității, dar, între timp, parțial ca urmare a schimbărilor climatice, a devenit evident și impactul negativ asupra silviculturii și agriculturii (secetă/incendii) și asupra locuitorilor (inundații). Prin urmare, CESE subliniază că apa trebuie să revină la natură și trebuie reținută acolo, fără a neglija faptul că acțiunea umană rămâne benefică în multe situații, în special prin întreținerea cursurilor de apă.
1.10CESE recomandă limitarea artificializării teritoriului în detrimentul zonelor naturale. De asemenea, încurajează crearea de spații verzi în orașe și dezimpermeabilizarea orașelor pentru a atenua cu succes efectele schimbărilor climatice până în 2030.
1.11CESE susține instituirea, în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, a unui mecanism de salvgardare în ceea ce privește obiectivele de refacere a mediilor marine. De asemenea, încurajează instituirea unui sprijin financiar european menit să stimuleze căutarea de soluții inovatoare și îmbunătățirea cunoștințelor despre aceste ecosisteme.
1.12 CESE subliniază că perspectiva economică și cea socială trebuie să fie pe deplin recunoscute în contextul refacerii naturii. Recunoașterea și asigurarea sustenabilității economice și sociale reprezintă o condiție prealabilă pentru acceptabilitatea legislației propuse și pentru punerea ei în aplicare cu succes, deoarece rezultatele vor depinde în mare măsură de motivația, sprijinul și implicarea viitoare a proprietarilor de terenuri și a altor actori de pe teren. Este extrem de important să se respecte drepturile proprietarilor de terenuri printr-o comunicare deschisă, printr-o implicare activă și printr‑o compensare financiară integrală a tuturor pierderilor economice posibile. În acest sens, CESE subliniază potențialul abordărilor bazate pe acțiuni voluntare și pe stimulente economice.
1.13CESE recomandă acordarea de sprijin din partea UE pentru crearea și dezvoltarea de activități forestiere desfășurate atât înainte de plantarea arborilor, cât și după tăiere, astfel încât agrosilvicultura să reprezinte un sector economic viabil.
1.14CESE avertizează cu privire la riscul unui impact negativ asupra reînnoirii generațiilor în sectorul agricol și recomandă din nou ca satele și zonele rurale să devină mai atractive prin garantarea posibilităților de a menține mijloace de subzistență viabile din punct de vedere economic, pe baza unei utilizări durabile a resurselor naturale.
2.Introducere
2.1Într-un context global marcat de concluzii științifice care avertizează cu privire la consecințele încălzirii globale asupra viitorului societăților noastre, Comisia Europeană și-a stabilit angajamentul de a elabora o strategie în domeniul biodiversității cu obiective ambițioase pentru toate statele membre până în 2030 și 2050. La 22 iunie 2022, Comisia a adoptat un proiect de regulament privind refacerea naturii. În condițiile în care conservarea și refacerea naturii în UE au fost reglementate până în prezent, în principal, de Directiva privind habitatele și de Directiva privind păsările, precum și de țintele de la Aichi, Comisia a ales să instituie un nou cadru obligatoriu pentru a se asigura că măsurile de refacere sunt puse în aplicare în mod eficace de către statele membre.
2.2Agenția Europeană de Mediu a confirmat că, în prezent, 81 % dintre siturile protejate se află într-o stare precară. Doar 9 % dintre acestea au cunoscut îmbunătățiri. În plus, 84 % dintre turbării, esențiale pentru captarea și stocarea carbonului și pentru filtrarea apei, se află într-o stare de conservare precară, iar în ultimul deceniu 71 % dintre pești și 60 % dintre amfibieni au înregistrat o scădere a populației. Pe de altă parte, mai mult de jumătate din PIB-ul mondial este dependent de natură și de serviciile sale, iar peste 75 % din tipurile de culturi alimentare la nivel mondial se bazează pe zoogamie.
2.3De asemenea, legislația UE propusă se înscrie în cadrul Deceniului Națiunilor Unite pentru refacerea ecosistemelor, care este coordonat de UNEP și de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Acesta reprezintă o mișcare mondială de anvergură, al cărei obiectiv este de a accelera proiectele de refacere și de a se asigura că lumea urmează calea unui viitor durabil. Refacerea ecosistemelor degradate este esențială pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, în special a celor legate de schimbările climatice, de eradicarea sărăciei și de securitatea alimentară.
2.4Concepută inițial în jurul Strategiei privind biodiversitatea pentru 2030, care propune obiective voluntare, abordarea Comisiei s-a consolidat rapid prin propuneri de texte cu caracter obligatoriu pentru statele membre. Împreună cu comunitatea internațională, Comisia a fost obligată să reacționeze rapid la constatările privind declinul biodiversității și la consecințele evidențiate și în publicațiile recente ale IPCC. Astfel, în contextul negocierilor internaționale desfășurate în cadrul Convenției privind diversitatea biologică, Comisia a ales să joace un rol determinant în a aduce Europa pe calea refacerii tuturor ecosistemelor sale până în 2050.
2.5Ca atare, proiectul urmărește să impună statelor membre obiective obligatorii din punct de vedere juridic. Obiectivul general este atingerea unei stări bune de conservare a ecosistemelor de pe întreg teritoriul până în 2050. Prin urmare, este de datoria statelor membre să pună în aplicare, fără întârziere, măsuri de refacere eficace bazate pe zone care să vizeze, până în 2030, cel puțin 20 % din zonele terestre și maritime ale Uniunii și, până în 2050, toate ecosistemele care au nevoie de refacere.
2.6Aceste dispoziții reflectă și sunt legate de obiectivele stabilite în Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările, în Directiva-cadru privind apa, în Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin, în Regulamentul privind speciile alogene invazive, în obiectivele PAC, în obiectivele Inițiativei UE privind polenizatorii și în Noua strategie a UE pentru păduri pentru 2030.
2.7Textul menit să fie integrat în mod direct în politicile naționale ale statelor membre este inovator, abordând atât provocările climatice, cât și pe cele legate de biodiversitate. Astfel, deși decidenții politici au fost atenționați de mult timp cu privire la provocările legate de încălzirea globală, oamenii de știință au subliniat abia recent legătura directă dintre schimbările climatice și consecințele lor majore asupra biodiversității. Într-o abordare fără precedent, Comisia încurajează luarea în considerare a acestor provocări în ansamblu, lăsând în urmă politicile compartimentate urmărite până în prezent.
3.Analiza proiectului de regulament
3.1Proiectul generează o serie de serioase semne de întrebare și preocupări atât în ceea ce privește alegerea obiectivelor care ar trebui atinse într-un interval de timp limitat, cât și în ceea ce privește definițiile și indicatorii. Deși constatarea de mai sus nu lasă loc niciunei îndoieli cu privire la necesitatea de a acționa, nu este mai puțin adevărat că metodologia adoptată de Comisie se poate dovedi a fi idealistă. De exemplu, proiectul de regulament al UE vizează consolidarea legislației de mediu a statelor membre. Cu toate acestea, unele măsuri sunt vizate de concepte derivate din acte legislative privind natura. Prin urmare, pentru o mai bună înțelegere, proiectul de regulament ar trebui să facă trimitere la acestea. În plus, măsura în care este menținută subsidiaritatea statelor membre ar trebui clarificată pentru un anumit conținut. În special în ceea ce privește articolul 10, care conține indicatori pentru refacerea ecosistemelor forestiere, ar trebui remarcat faptul că responsabilitatea în ceea ce privește pădurile revine în principal statelor membre.
3.2Emiterea unui aviz cu privire la un proiect de regulament care vizează refacerea stării ecosistemelor statelor membre fără a cunoaște cu precizie provocările și eforturile cu care se vor confrunta statele membre are numeroase limitări. Proiectul de text prevede elaborarea și punerea în aplicare a „planurilor naționale de refacere” care urmează să fie elaborate pe baza celor mai recente analize științifice naționale.
3.3Termenii aleși în proiectul de regulament sunt extrem de importanți, deoarece armonizează și stabilesc pentru statele membre baza obiectivelor care trebuie atinse. Deși definiții precum „stare bună”, „suprafață de referință favorabilă” și „nivel suficient de calitate și cantitate a habitatului unei specii” ar trebui redactate într-un limbaj științific consensual, punerea lor efectivă în aplicare are limitări. În acest sens, trebuie precizat că în spatele acestor definiții științifice există considerente politice. Cum se selectează o „suprafață de referință favorabilă”? Cine va determina „nivelul suficient de calitate și cantitate a habitatului unei specii”? Absența unui prag de referință anterior limitează claritatea obiectivelor și exprimarea unei opinii în cunoștință de cauză cu privire la text. CESE subliniază că, atunci când se definește suprafața de referință favorabilă, luarea în considerare a ultimilor 70 ani nu se justifică științific. În plus, prin utilizarea unui astfel de punct de referință, statele membre nu sunt tratate egale. Pe de altă parte, dacă proiectul de text prevede o îmbunătățire continuă a ecosistemelor, dar și evaluarea progreselor o dată la trei ani, ce se întâmplă cu ecosistemele care necesită mai mult sau mai puțin timp pentru reabilitare? Este discutabil dacă îmbunătățirile semnificative pot fi măsurate în aceste perioade scurte de raportare. Statele membre ar urma să fie condamnate doar pentru că natura necesită pur și simplu mai mult timp pentru a evolua?
3.4CESE consideră că zonele situate în afara rețelei de zone protejate existente, în special siturile Natura 2000, trebuie să aibă prioritate în procesul de refacere, pentru a se valorifica întregul lor potențial. Această abordare sprijină cel mai bine obiectivul de a atinge o stare bună a habitatelor enumerate în anexa I la Directiva privind habitatele. Direcționarea măsurilor de refacere către zonele protejate nu numai că asigură beneficiile pe termen lung ale măsurilor de refacere, ci contribuie, de asemenea, la evitarea eventualelor conflicte de interese legate de utilizarea terenurilor. Prin urmare, CESE consideră că cerința foarte amplă și strictă de nedeteriorare în ceea ce privește habitatele situate și în afara rețelei de zone protejate este dezechilibrată și disproporționată.
3.5Mecanismul de responsabilizare a statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de refacere și îndeplinirea obiectivelor conține prea puține detalii cu privire la monitorizarea punerii în aplicare a obiectivelor. Această lipsă de precizie ridică semne de întrebare cu privire la caracterul echitabil al măsurilor între statele membre, diferitele sectoare și diferitele grupuri de persoane. Într-adevăr, deși alegerea unui regulament prezintă avantaje reale în ceea ce privește armonizarea eforturilor între statele membre, ea nu lasă suficient spațiu de manevră pentru ca statele membre să ia deciziile cu privire la refacere pe baza propriilor necesități și circumstanțe de la nivel național. Chiar dacă obiectivele trebuie să fie însoțite de un mecanism de monitorizare și de raportare, orice sarcină administrativă suplimentară trebuie redusă la minimum. Ar trebui să se recurgă într-o măsură cât mai mare la mecanismele existente la nivel național și la nivelul UE pentru evaluarea și raportarea continuă a progreselor înregistrate.
4.Aspecte legate de terenurile agricole și silvicole din UE
4.1Obiectivele generale de refacere a ecosistemelor agricole
CESE observă că majoritatea obiectivelor de refacere se referă la terenurile agricole private. Prin urmare, punerea în aplicare cu succes a obiectivelor poate avea loc doar cu acceptul deplin al fermierilor. Aplicarea de constrângeri normative suplimentare în materie de gestionare, care ar putea fi necesare pentru a spori biodiversitatea pe terenurile agricole, pot constitui totuși o povară suplimentară pentru activitățile agricole deja puternic reglementate. CESE subliniază că protejarea biodiversității nu poate fi suportată de fermieri și de proprietarii de păduri din punct de vedere economic. Furnizarea acestui bun public și acestei valori publice trebuie să devină mai degrabă o oportunitate interesantă de venit pentru aceștia. Succesul obiectivelor de refacere va necesita în mod inevitabil un sprijin puternic și durabil din partea bărbaților și a femeilor care lucrează pentru a hrăni Europa. Tocmai prin aceasta dezamăgește propunerea Comisiei, dat fiind că nu abordează această chestiune economică esențială, așa cum s-a întâmplat și în cazul strategiilor și programelor de acțiune anterioare ale Comisiei în domeniul biodiversității. Astfel, este probabil ca și prezentul regulament să fie sortit eșecului.
4.2Obiectivul de reumidificare a turbăriilor drenate, prevăzut la articolul 9 din regulament
Acest obiectiv va avea un impact economic semnificativ asupra activităților profesionale și vizează în special anumite regiuni din unele state membre. Pentru aceste regiuni, obiectivul propus ar putea fi prea ambițios din punctul de vedere al echilibrării diferitelor obiective. CESE subliniază că continuarea utilizării productive a turbăriilor refăcute și reumidificate în moduri alternative presupune viabilitate economică. În plus, în ceea ce privește calendarul planificat pentru atingerea acestui obiectiv, un studiu efectuat de cercetători în 2012 în peste 620 de situri de reconstrucție ecologică în zone umede a stabilit că, chiar și după o sută de ani, prin aceste operațiuni s-a recuperat, în medie, doar între 65 și 70 % din biodiversitatea indigenă și din diversele funcții hidrologice și ecologice (filtrarea apei, stocarea carbonului), în comparație cu un ecosistem de referință corespunzător, nedegradat. Acest lucru ridică semne de întrebare cu privire la timpul de refacere prevăzut de calendarul Comisiei și cu privire la obiectivul ecologic. Pe de altă parte, deși reprezintă doar 3 % din suprafața terenurilor, turbăriile captează o treime din dioxidul de carbon sechestrat în sol. Prin urmare, ele reprezintă un sector strategic în lupta contra schimbărilor climatice.
4.3Obiectivul de restabilire a conectivității naturale a râurilor, prevăzut la articolul 7
Schimbările climatice nefavorabile și problemele de gestionare a apei creează un mediu din ce în ce mai degradat. Apa prezintă interes și valoare nu doar din punct de vedere natural, ci este și un important atu pentru durabilitate și, prin urmare, pentru securitate. Uneori este vorba despre drenarea surplusului de apă, iar alteori despre reținerea acesteia, contribuind astfel la ciclurile naturale. CESE este de acord că, pentru a restabili conectarea naturală a râurilor și funcțiile naturale ale zonelor inundabile asociate, pot fi transformate barierele care împiedică conectarea longitudinală și laterală a apelor de suprafață, sub rezerva unei supravegheri tehnice stricte. Totuși, CESE atrage atenția asupra riscului de inundații, care poate fi o consecință a eliminării infrastructurilor hidraulice. Refacerea biodiversității necesită apă, astfel că intervențiile strategice pot oferi o oportunitate de gestionare a apei și de direcționare a acesteia către zonele care au nevoie de ea. Este necesar să se conserve apa în peisaje și să se prevină scurgerea prea rapidă a acesteia. Vara anului 2022 a fost un exemplu frapant pentru Europa în ceea ce privește riscurile de secetă cu care ne confruntăm. CESE recomandă un dialog pe această temă, cu participarea organizațiilor societății civile. CESE recomandă, de asemenea, încurajarea statelor membre să pună în aplicare proiecte de infrastructură verde care să poată contribui simultan la îmbunătățirea protecției împotriva inundațiilor, la conservarea zonelor acvatice sensibile și importante din punctul de vedere al biodiversității la nivel european, precum și la dezvoltarea economică și turistică. În acest sens, CESE atrage atenția asupra situației unor fluvii precum Dunărea sau Elba, unde inundațiile au provocat daune majore.
4.4Obiectivul de inversare a declinului polenizatorilor
CESE nu poate decât să sprijine această măsură, care răspunde unei mize importante pentru securitatea alimentară. Cu toate acestea, Comitetul constată că proiectul de regulament nu prevede nicio măsură privind resursele alimentare disponibile pentru polenizatori. Sustenabilitatea pe termen lung a acestor specii nu poate fi realizată fără o infrastructură meliferă suficientă pentru a asigura polenizatorilor o hrană durabilă. Locurile de cuibărit și un mediu netoxic sunt, de asemenea, esențiale.
4.5Obiectivele agricole menționate la articolul 9 din regulament
CESE își exprimă îngrijorarea privind obiectivul de a acoperi 10 % din suprafața agricolă utilizată cu elemente de peisaj de mare diversitate. Este deosebit de problematic faptul că, în conformitate cu anexa IV, aceste suprafețe nu pot fi utilizate pentru o agricultură productivă (inclusiv pentru pășunat și producția de furaje). Nu trebuie uitat faptul că, în multe zone, agricultura (de exemplu, pășunatul pe pășuni alpine, fânețe sau pajiștile cu litieră) este cea care permite, în primul rând, o mare diversitate biologică. Excluderea din pornire a exploatării acestor suprafețe este, prin urmare, o condiție excesivă care ar trebui suprimată. În plus, începutul anului 2022 ne-a arătat în mod clar importanța suveranității alimentare pentru a face față numeroaselor riscuri viitoare. În acest sens, acoperirea a 10 % din SAU ar asigura fără îndoială o îmbunătățire a biodiversității, esențială pentru productivitatea agricolă, dar ar conduce totodată la o scădere semnificativă a randamentului. Prin urmare, ar trebui ca obiectivul de 10 % să nu se concentreze doar pe parcelele agricole, ci să fie diluat pentru a cuprinde și porțiunile din jurul acestora. De exemplu, zonele de pe marginea șoselelor și a drumurilor rurale prezintă un interes major pentru biodiversitate. Aceste suprafețe ar putea găzdui fâșii de teren plantate cu flori favorabile polenizatorilor și altor organisme utile culturilor. În plus, aceste elemente de peisaj își vor dovedi pe deplin eficacitatea numai dacă vor fi organizate într-o rețea. De exemplu, studiile demonstrează că amenajarea mai multor fâșii de teren interconectate și plantate cu flori produce rezultate superioare plantării cu flori a unei singure parcele de mari dimensiuni. CESE subliniază, de asemenea, că ar trebui să se acorde o atenție egală tuturor mediilor naturale, astfel încât toate speciile care trăiesc în medii diferite să poată beneficia de aceasta. De exemplu, păsări precum nagâțul și ciocârlia de câmp nu au nimic de câștigat de pe urma unui gard viu sau a unei margini de verdeață. Prin urmare, politica de conservare trebuie să se aplice întregii suprafețe sau ansamblului de utilizări ale terenurilor, dincolo de zonele agricole și forestiere, ținând seama de nevoile diferite ale societăților noastre.
4.6Obiectivele forestiere menționate la articolul 10 din regulament
Refacerea mediului forestier din Europa reprezintă o miză majoră din punctul de vedere al adaptării societăților noastre la schimbările climatice și al contribuției activităților economice la realizarea obiectivelor în materie de biodiversitate. Obiectivele proiectului de regulament se înscriu deja, la nivel internațional, într-o abordare globală la scară mondială. CESE sprijină voința politică a Comisiei de a încuraja statele membre să își refacă mediile forestiere. Cu toate acestea Comitetul subliniază că este important ca această refacere să fie integrată în contextul peisagistic al zonelor geografice în cauză și să se țină seama de catastrofele climatice care afectează în prezent Europa (incendii, mega-incendii etc.). Utilizările terenurilor dintr-un peisaj sunt interconectate și, prin urmare, trebuie să îndeplinească atât cerințele de mediu, cât și pe cele socioeconomice. De exemplu, măsurile de reîmpădurire care diminuează terenurile agricole pot duce la pierderi economice pentru comunitățile locale și, astfel, se pot dovedi nesustenabile, în timp ce integrarea de arbori autohtoni într-o abordare agroforestieră ar putea fi mai adecvată și s-ar putea bucura de sprijin local. Prin urmare, este important ca statele membre să se orienteze către metode de amenajare a teritoriului care să reconcilieze conservarea resurselor naturale cu dezvoltarea economică. Realizarea obiectivului privind pădurile nu va fi posibilă fără un sprijin sustenabil vizând lansarea și dezvoltarea unor activități înainte de plantarea arborilor și după tăierea lor, care să permită valorificarea economică a agrosilviculturii.
5.Aspecte legate de mediul urban din UE
5.1Provocarea pe care o reprezintă reintroducerea naturii în orașe este un obiectiv-cheie, pe care CESE îl sprijină. Nu există nicio îndoială cu privire la importanța înverzirii orașelor noastre europene, atât pentru bunăstarea concetățenilor noștri, cât și pentru durabilitatea biodiversității. Temperaturile caniculare care au afectat Europa în iulie 2022 reamintesc rolul esențial al arborilor în reducerea temperaturii în orașe. Astfel, copacii pot realiza o reducere a temperaturii suprafețelor cu până la 12 °C.
5.2În plus, orașele europene acoperă în prezent zone considerabile, care împiedică circulația speciilor și le afectează habitatul. Este esențial ca statele membre să fie orientate către măsuri de limitare a artificializării spațiilor naturale. Astfel de măsuri nu ar trebui să se bazeze pe programe ce propun schimburi de terenuri.
5.3În fine, obiectivul de refacere a biodiversității ar trebui consolidat în orașe prin instalarea de infrastructuri verzi ca parte integrantă a dezvoltării zonelor rezidențiale. Parcurile și aleile, dar și acoperișurile și pereții vegetali, îmbunătățesc climatul urban la un cost mai mic. În acest sens, CESE reamintește recomandările formulate în cadrul avizului NAT/607.
6.Aspecte legate de mediul marin din UE
6.1Obiectivele de refacere a mediului marin sunt esențiale pentru conservarea biodiversității, având în vedere numărul de specii și de ecosisteme pe care le găzduiește acesta și importanța lor strategică în fața schimbărilor climatice. CESE sprijină obiectivele propuse pentru refacerea acelor medii marine în care se dovedește că activitățile antropice au creat dezechilibre la nivelul ecosistemelor. Pe lângă protejarea speciilor și refacerea habitatelor, ar trebui adoptate și măsuri privind pescuitul responsabil și reducerea poluării. CESE sprijină instituirea, în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului, a unui mecanism de salvgardare în ceea ce privește gestionarea impactului negativ asupra mediului marin. În acest sens, pentru a atinge obiectivele privind mediul marin, statele membre trebuie să convină asupra gestionării comune a resurselor piscicole. Astfel, având în vedere importanța acțiunilor destinate acestui mediu, Comisia ar trebui să aibă capacitatea de a interveni pentru a se asigura că obiectivele de protecție și de refacere sunt îndeplinite.
6.2În plus, CESE subliniază rolul esențial al mediului marin în lupta împotriva schimbărilor climatice. Conservarea capacității oceanelor de captare a carbonului are o importanță strategică pentru viitorul nostru. Prin urmare, UE trebuie să ofere sprijin financiar pentru inovare și cercetare, pentru a încuraja căutarea de soluții inovatoare și îmbunătățirea cunoștințelor despre aceste ecosisteme. De exemplu, o serie de lucrări au demonstrat importanța micilor platouri marine costiere ce reprezintă habitate esențiale pentru numeroase specii de pești, care cresc aici înainte de a ajunge în zonele de viață adultă. Aceste zone sunt însă adesea degradate de amenajările realizate în zonele de coastă (porturi, diguri etc.) și, prin urmare, necesită căutarea de noi soluții. De exemplu, în rada portului Toulon și a vechiului port La Seyne-sur-Mer au fost instalate experimental recife și zone cu iarbă de mare artificiale. Miza ecologică generală a acestei acțiuni constă în revitalizarea funcțiilor ecologice ale mediului costier.
7.Aspecte financiare legate de refacerea naturii
7.1CESE subliniază voința politică remarcabilă manifestată de Comisie prin acest regulament ambițios și inovator pentru UE. Cu toate acestea, reamintește că voința politică își atinge limitele atunci când nu este susținută de o ambiție financiară proporțională cu angajamentele. Ca atare, demersurile Comisiei de a clarifica și mai mult costurile potențiale ale refacerii ecosistemelor oferă o primă viziune a angajamentului pe care vor trebui să îl demonstreze statele membre, dar ridică și semne de întrebare. Astfel, acest demers ne arată un raport cost/beneficiu de 1 la 8 pentru conservarea biodiversității, dar nu ne informează cu privire la impactul economic, social și cultural al atingerii obiectivelor. Care va fi impactul economic și social al măsurilor de refacere puse în aplicare pe teren? CESE solicită efectuarea unei evaluări prealabile a suprafeței exacte a terenurilor agricole, a pădurilor și a cursurilor de apă care fac obiectul propunerilor din regulament. CESE reamintește, de asemenea, observațiile formulate în avizul NAT/786, în care se revendica sprijin financiar proporțional cu provocările. De exemplu, rețeaua Natura 2000, care oferă o oportunitate unică în Europa de a îmbunătăți calitatea siturilor naturale remarcabile, pune la dispoziție doar 20 % din fondurile promise și necesare pentru măsuri. CESE acordă o atenție deosebită angajamentelor financiare anunțate de Comisie. Comitetul reiterează importanța alocării de fonduri la un nivel proporțional cu așteptările; în caz contrar, o reglementare suplimentară nu va produce niciun rezultat.
7.2CESE avertizează cu privire la riscul nereînnoirii generațiilor în sectorul agricol. Stabilirea unor obiective care nu se acordă cu realitatea palpabilă a unei exploatații agricole va genera dificultăți financiare majore pentru acest sector, care se confruntă deja cu dificultăți în a-și reînnoi profesioniștii. Comisia trebuie să acorde o atenție deosebită impactului financiar asupra acestor exploatații, pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung, sprijinind în același timp dezvoltarea unor practici care să țină seama de schimbările climatice.
Bruxelles, 10 ianuarie 2023
Peter SCHMIDT
Președintele Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
_____________