REX/532
Lanțuri de aprovizionare durabile și locuri de muncă decente
în comerțul internațional (aviz exploratoriu)
AVIZ
Secțiunea pentru relații externe
Lanțuri de aprovizionare durabile și locuri de muncă decente în comerțul internațional
(aviz exploratoriu)
|
Date de contact
|
rex@eesc.europa.eu
|
|
Administrator
|
Delphine GALON
|
|
Data documentului
|
18/08/2020
|
Raportoare: Tanja BUZEK (DE-II)
|
Decizia Adunării Plenare
|
20/02/2020
|
|
Temei juridic
|
Articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul de procedură
|
|
|
Aviz exploratoriu
|
|
|
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru relații externe
|
|
Data adoptării în secțiune
|
24/07/2020
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
DD/MM/YYYY
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
554
|
|
Rezultatul votului
(voturi pentru/
voturi împotrivă/abțineri)
|
|
1.Concluzii și recomandări
1.1Lanțurile de aprovizionare globale (LAG) sunt esențiale în activitățile economice din întreaga lume și în comerțul mondial, întreprinderile desfășurându-și tot mai mult activitățile la nivel transfrontalier. Întreprinderile multinaționale sunt principalii lor promotori, iar întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) constituie părți importante ale acestora. Ele sunt „complexe, diverse și fragmentate”, cu toate oportunitățile și riscurile pe care le implică. Creșterea economică, crearea de locuri de muncă și antreprenoriatul sunt, de asemenea, contestate de dovezi ale implicațiilor negative atât asupra condițiilor de muncă, cât și asupra durabilității în unele lanțuri de aprovizionare.
1.2Criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat o fragilitate îngrijorătoare și riscuri semnificative asociate lanțurilor de aprovizionare extrem de fragmentate și nediversificate. Ea a expus vulnerabilitatea lucrătorilor, scoțând în evidență încălcări ale drepturilor omului și impactul negativ social și asupra sănătății și securității pe care îl au operațiunile comerciale din lanțurile de aprovizionare de pe întregul glob de astăzi.
1.3Pandemia de COVID-19 ne învață că lanțurile de aprovizionare globale trebuie să devină mai reziliente, mai diversificate și mai responsabile. Comerțul va trebui să joace un rol fundamental în promovarea unei redresări economice durabile, permițând întreprinderilor să își reconstruiască și să își reorganizeze lanțurile valorice afectate. Cu toate acestea, instrumente mai puternice trebuie să asigure o agendă de investiții, comerț și de afaceri responsabilă din punct de vedere social și față de mediu.
1.4CESE solicită UE să colecteze mai multe date privind lanțurile de aprovizionare vulnerabile, în special sub aspectul riscurilor de perturbare a activităților economice și al detectării încălcărilor drepturilor omului. Comitetul subliniază, de asemenea, necesitatea urgentă de a evalua, la nivel mondial, modul în care standardele internaționale în domeniul muncii abordează deficitul de locuri de muncă decente în LAG și de a elimina deficiențele identificate în materie de guvernanță.
1.5O a doua lecție constă în „politica” și investițiile „autentice” în durabilitate. Trebuie să se asigure prin acțiuni ambițioase contribuția lanțurilor de aprovizionare globale la un model economic și social mai echitabil, bazat pe durabilitate și muncă decentă. Acțiunile trebuie să fie în concordanță cu principiile internaționale și europene, în special cu cele din Acordul de la Paris, Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), Pactul verde european și Pilonul european al drepturilor sociale. Ele trebuie să formeze elemente de bază ale răspunsurilor la nivel global, european și național la criza provocată de pandemia de COVID-19.
1.6Drepturile omului, durabilitatea și responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) au devenit din ce în ce mai importante pentru mediul de afaceri. Multe întreprinderi pun în aplicare în mod activ Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și alte instrumente relevante sprijinite de guverne, în special Orientările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru întreprinderile multinaționale și Declarația OIM privind întreprinderile multinaționale. Aceste măsuri voluntare au dus la unele schimbări comportamentale pozitive în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în activitățile lor economice, dar sunt necesare acțiuni de îmbunătățire.
1.7Este esențial ca UE și statele sale membre să acționeze în mod consecvent la nivel național, european și internațional, coordonând inițiative și eliminând deficiențele identificate. Comitetul Economic și Social European (CESE) solicită Comisiei Europene (CE) să elaboreze un plan de acțiune european privind drepturile omului, munca decentă și durabilitatea în lanțurile de aprovizionare globale, în acord cu Parlamentul European (PE) și Consiliul și bazându-se pe dialogul social și pe o abordare multipartită.
1.8Planul trebuie să fie ambițios, cuprinzător și transversal pentru a răspunde în mod eficient la realitățile lanțurilor de aprovizionare globale. Obiectivele sale principale ar trebui să fie promovarea unei conduite responsabile în afaceri, asigurarea respectării drepturilor omului și a obiectivelor sociale și de mediu ale UE în activitățile economice și lanțurile de aprovizionare ale acestora, sprijinirea societăților comerciale și a IMM-urilor în adoptarea unei conduite responsabile în afaceri și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi.
1.9În calitate de cadru general pentru inițiativele politice și legislative, ar trebui să recunoască rolurile esențiale, diferite și complementare ale diverșilor actori din acest domeniu, în special instituțiile europene, statele membre, organismele internaționale, întreprinderile, partenerii sociali și părțile interesate.
1.10Planurile naționale de acțiune ar trebui să pună în aplicare obiectivele sale și să îndeplinească standardele minime de aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului.
1.11Realizarea de progrese multilaterale începe uneori cu acțiuni unilaterale ambițioase. CESE consideră că UE ar putea fi în măsură să preia inițiativa privind obligația de diligență, în special în contextul poziției de lider la nivel global a întreprinderilor europene. Solicitând UE și statelor sale membre să asigure instrumente internaționale mai eficiente și cu caracter obligatoriu, CESE își reiterează sprijinul pentru un Tratat cu caracter obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului și solicită o Convenție a OIM privind munca decentă în lanțurile de aprovizionare.
1.12CESE felicită CE pentru că a răspuns la solicitarea sa ca legislația UE privind obligația de diligență să ocupe un loc principal în planul de acțiune. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile europene, o inițiativă legislativă intersectorială cu caracter obligatoriu privind diligența necesară referitoare la drepturile omului și conduita responsabilă în afaceri ar trebui să vizeze toate întreprinderile stabilite sau active în UE, precum și sectorul public și să răspundă la nevoile specifice și la constrângerile cu care se confruntă IMM-urile.
1.13Va fi esențial să se solicite întreprinderilor să instituie mecanisme de diligență eficiente ca abordare preventivă, dar și să asigure măsuri reparatorii eficiente și acces la justiție, precum și să asigure în mod eficient respectarea acestora, inclusiv prin monitorizare publică, controale și sancțiuni. Caracteristicile sale specifice, inclusiv responsabilitatea întreprinderilor, vor fi abordate de un aviz special al CESE.
1.14Lucrătorii și sindicatele trebuie să fie o parte a soluției. Obligația de diligență ar trebui să acopere în mod explicit drepturile sindicatelor și ale lucrătorilor, în special dreptul la negocieri colective și acțiuni colective, condiții de muncă corecte și remunerare, informare și consultare și sănătate și securitate la locul de muncă. Aceste drepturi-cheie constituie o parte esențială a muncii decente.
1.15Dialogul social intersectorial și sectorial european și dialogul social național ar trebui să contribuie la punerea sa în aplicare, incluzând inițiative și proiecte comune, principii directoare, consolidarea capacității, acorduri, sprijin pentru întreprinderi în asumarea obligațiilor de diligență și pentru sindicatele care se angajează în discuții și negocieri cu conducerea.
1.16Pentru a asigura o abordare cuprinzătoare și consecventă, planul de acțiune ar trebui să includă, de asemenea, o revizuire ambițioasă a directivei privind prezentarea de informații nefinanciare, care să vizeze toate întreprinderile, răspunzând nevoilor specifice și constrângerilor cu care se confruntă IMM-urile, și obiective și indicatori-cheie de performanță specifici. Măsuri legislative privind atribuțiile consiliului de administrație la nivelul UE pentru a acționa în interesul tuturor părților interesate și pentru ca activitățile întreprinderilor să contribuie la îndeplinirea obiectivelor sociale și de mediu.
1.17În cadrul noului instrument de redresare, Next Generation EU, și al altor finanțări din partea UE, CESE sugerează ca anumite condiționări și stimulente să fie legate de respectarea drepturilor omului, munca decentă și obiectivele de durabilitate în activitățile întreprinderilor și în lanțurile de aprovizionare.
1.18Statele membre ar trebui să asigure punerea pe deplin în aplicare și respectarea clauzei sociale din directivele privind achizițiile publice. Noile propuneri ale CE ar trebui să asigure că procedurile de achiziții publice sprijină și promovează obligația de diligență privind drepturile omului și conduita responsabilă în afaceri în operațiunile comerciale și lanțurile lor de aprovizionare, inclusiv munca decentă.
1.19Planul de acțiune ar trebui să cuprindă, de asemenea, măsuri fără caracter legislativ, inclusiv inițiative de sensibilizare a consumatorilor, a investitorilor și a altor părți interesate și stimulente pentru întreprinderile responsabile, care depășesc obligațiile legale și sprijinul specific acordat IMM-urilor pentru a introduce politici privind obligația de diligență.
1.20Elementele comerciale ale obiectivelor planului de acțiune ar trebui să se reflecte în noua revizuire a strategiei comerciale a UE. Acordurile comerciale și de investiții internaționale pot stimula și asigura o punere în aplicare mai uniformă a standardelor atât de către investitori, cât și de către guverne. Investitorilor străini ar trebui să li se impună respectarea obligației de diligență înainte de a putea beneficia de un acord internațional de investiții. Acordurile de liber schimb (ALS) trebuie să promoveze cele mai bune practici privind modul de includere a criteriilor sociale și de mediu în achizițiile publice și să nu limiteze în niciun fel aplicarea acestora.
1.21Noul responsabil cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială trebuie să aibă la dispoziție instrumente mai puternice pentru a asigura respectarea angajamentelor în materie de comerț și dezvoltare durabilă (CDD). Un grup de experți modernizat ar trebui să poată declanșa un mecanism de soluționare a litigiilor între state, care să prevadă sancțiuni financiare sau de altă natură, precum și măsuri reparatorii pentru partea vătămată. Un secretariat independent privind condițiile de muncă și un mecanism colectiv de tratare a plângerilor ar trebui să completeze aplicarea capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Trebuie consolidat semnificativ impactul recomandărilor Grupului consultativ intern (GCI) în ceea ce privește anchetarea încălcărilor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. Noi abordări ale conflictelor de muncă ar trebui să examineze căile de atac împotriva întreprinderilor neconforme și, în plus, să analizeze un sistem inspirat de măsurile antidumping ale UE pentru acoperirea dumpingului social.
1.22Efectul de pârghie pentru asigurarea ratificării convențiilor OIM rămâne cel mai ridicat în timpul negocierilor acordului și înainte de încheierea lor; prin urmare, acest lucru ar trebui să se concretizeze în acordul semnat. Clauza privind „elementele esențiale” ar trebui extinsă pentru a acoperi convențiile fundamentale și actualizate ale OIM, ratificate de toate statele membre ale UE, iar OIM ar trebui să fie inclusă în monitorizarea punerii în aplicare a convențiilor sale în ALS. CESE sugerează condiționarea reducerilor tarifare de punerea în aplicarea eficientă a dispozițiilor privind CDD.
2.Contextul avizului
2.1În acest aviz exploratoriu, președinția germană a UE a solicitat CESE să prezinte o serie de inițiative pentru îmbunătățirea durabilității și pentru asigurarea respectării drepturilor omului și a muncii decente în lanțurile de aprovizionare globale. Președinția a furnizat o listă detaliată de întrebări după cum urmează:
·Cum trebuie conceput și pus în aplicare un plan de acțiune european pentru a asigura o strategie cuprinzătoare și ambițioasă privind munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, în special prin explorarea rolului dialogului social și al societății civile și a sprijinului acordat acestora;
·Care ar trebui să fie principalele caracteristici ale unui regulament european privind obligația de diligență și cum trebuie consolidat accesul la măsuri reparatorii eficiente pentru încălcarea drepturilor omului în lanțurile de aprovizionare globale;
·Cum pot fi create condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile europene, luând în considerare provocările și beneficiile acestora și cum se poate contribui la reziliența lanțurilor de aprovizionare globale la crize precum cea provocată de pandemia de COVID-19;
·Cum se poate contribui la îndeplinirea comună a obiectivelor de dezvoltare durabilă și a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv prin standarde minime în planurile naționale de acțiune (PNA) ale statelor membre;
·Cum se poate consolida promovarea muncii decente în lanțurile de aprovizionare durabile în politica comercială, explorând în special o mai bună respectare a capitolelor privind durabilitatea în acordurile de liber schimb (ALS).
2.2CESE a adus deja mai multe contribuții relevante. În 2016, a solicitat CE să adopte o „strategie cuprinzătoare și ambițioasă, cu scopul de a promova munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale prin intermediul tuturor politicilor sale interne (acces la achizițiile publice ale UE, etichetare etc.) și externe (comerț, dezvoltare, politica de vecinătate etc.)”. Acesta a recomandat „includerea atât a măsurilor legislative, cât și a celor fără caracter legislativ, a celor mai bune practici, a stimulentelor financiare, a accesului la formare și a consolidării capacităților pentru dialogul social și sindicate”
.
2.3În 2018, CESE a îndemnat CE „să fie mai ambițioasă în abordarea sa, în special în ceea ce privește consolidarea aplicabilității efective a angajamentelor din capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă” și a subliniat urgența ratificării convențiilor fundamentale ale OIM înainte de încheierea unui acord comercial. În ceea ce privește consolidarea dispozițiilor referitoare la muncă, a recomandat să se analizeze în special crearea unui secretariat independent privind condițiile de muncă și a unui mecanism colectiv de tratare a plângerilor.
2.4În 2019, CESE a solicitat instituțiilor europene să sprijine procesul privind un Tratat cu caracter obligatoriu al ONU și să se angajeze în negocieri, convenind asupra conținutului necesar al unui tratat cu caracter obligatoriu
.
2.5Comisia juridică a PE a solicitat recent CESE un aviz pe tema Obligația de diligență a întreprinderilor și responsabilitatea întreprinderilor.
PE a solicitat, prin mai multe rezoluții, o legislație cu caracter obligatoriu privind diligența necesară și alte inițiative, pentru a asigura respectarea drepturilor omului în operațiunile comerciale și în lanțurile de aprovizionare globale.
2.6Consiliul UE a subliniat importanța accesului efectiv la justiție pentru victimele încălcărilor drepturilor omului în aplicarea obligației de diligență, recunoscând că respectarea drepturilor omului de către întreprinderi este „indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă”. El a concluzionat că „a face afaceri în mod responsabil constituie, în sine, un mod prin care se poate crea un avantaj competitiv”.
2.7În urma prezentării studiului de către Direcția Generală Justiție și Consumatori (DG JUST), în aprilie 2020, comisarul european Didier Reynders s-a angajat să prezinte o inițiativă juridică intersectorială cu caracter obligatoriu privind diligența necesară referitoare la drepturile omului și privind conduita responsabilă în afaceri, acoperind lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor, incluzând responsabilitatea și sancțiunile, și bazată pe o definiție cuprinzătoare a drepturilor omului, inclusiv drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor
.
3.Lanțuri de aprovizionare globale: statu-quo și impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19
3.1Operațiunile din lanțurile de aprovizionare globale joacă un rol-cheie în activitățile economice din întreaga lume și în comerțul global. Întreprinderile multinaționale și lanțurile lor de aprovizionare angajează sute de milioane de lucrători, iar aceste rețele constituie 80 % din comerțul global. Conform datelor prezentate de OIM pentru 2013, 453 de milioane sau mai mult de o cincime din locurile de muncă au fost asociate cu lanțurile de aprovizionare globale, o creștere cu 53 % față de deceniul precedent. Tehnologia digitală, guvernanța socială și de mediu, precum și tendințele în materie de durabilitate vor avea efecte multiple într-un „deceniu de transformări” pe care îl va cunoaște producția internațională.
3.2Lanțurile de aprovizionare globale sunt „complexe, diverse și fragmentate”, unele întreprinderi multinaționale având peste 100 000 de furnizori direcți. Ele beneficiază de oportunități și se confruntă cu riscuri. Au contribuit la creșterea economică, la crearea de locuri de muncă și la antreprenoriat și pot contribui la trecerea de la economia informală la cea formală
, favorabilă țărilor în curs de dezvoltare. Datorită creșterii volumului comerțului global și al investițiilor care se realizează prin intermediul lanțurilor de aprovizionare globale, precum și subcontractarea și coordonarea transfrontalieră a producției globale de către principalele corporații, operațiunile comerciale au un impact social semnificativ.
3.3Lungimea lanțurilor de aprovizionare și durata relației cu furnizorii sunt decizii comerciale cu multiple fațete, bazate pe cele mai interesante relații de afaceri, apropierea de piețele de consum, logistică, abilități etc. Cu toate acestea, contractarea sistematică este, de asemenea, un produs secundar al concurenței și factori economici într-un model de afaceri în care lanțurile de aprovizionare globale se organizează prea des în jurul celor mai mici costuri. Mai mult, pentru întreprinderi, obiectivul de a asigura eficiența legată de costul muncii nu se traduce neapărat în beneficii pentru economii, lucrători, părți interesate și societate în general.
3.4Cadrul actual privind activitățile comerciale și drepturile omului este format în mare parte din instrumente care nu au caracter obligatoriu. În cadrul operațiunilor întreprinderilor, continuă să apară încălcări ale drepturilor omului, inclusiv ale drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor, cuprinzând multinaționalele, lanțurile lor de aprovizionare și de subcontractare. În plus, este dificil de urmărit impactul lor negativ. Există deja în legislația UE cadre de responsabilitate specifice în lanțurile de subcontractare și au fost introduse, de exemplu, în legislația privind achizițiile publice, detașarea lucrătorilor și migrația.
3.5Criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat o fragilitate îngrijorătoare și riscuri semnificative asociate cu lanțurile de aprovizionare extrem de fragmentate și nediversificate și a expus vulnerabilitatea lucrătorilor care le mențin în funcțiune. Perturbările la scară largă au evidențiat necesitatea consolidării fiabilității și rezilienței lanțurilor de aprovizionare globale, în special în regiunile și sectoarele-cheie, atât pe piața internă a UE, cât și cu guvernele țărilor terțe.
3.6CESE sugerează să se colecteze sau să se prelucreze mai multe date despre lanțurile de aprovizionare vulnerabile, atât în ceea ce privește riscurile de perturbări ale activităților economice, cât și pentru detectarea încălcărilor drepturilor omului. Raportul anual privind punerea în aplicare a ALS ar putea servi drept platformă de informare periodică.
3.7Secretarul general al ONU, António Guterres, s-a referit la pandemia de COVID-19 ca la o urgență de sănătate publică care se transformă într-o criză economică și socială și „o criză umană care devine rapid o criză a drepturilor omului”. „Societatea civilă a dezvăluit eșecul mai multor guverne de a-și proteja cetățenii și al multor întreprinderi de a respecta drepturile omului în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului. Lucrătorii sunt obligați să lucreze în mod regulat fără echipament adecvat care să îi protejeze de contractarea bolii, li se refuză concediul medical plătit atunci când se îmbolnăvesc sau trebuie să se autoizoleze și sunt concediați fără preaviz sau compensații”. Printre altele, au fost evidențiate riscuri în ceea ce privește existența muncii forțate în întreprinderi active în lanțurile de aprovizionare pentru producția de mănuși și alte echipamente de protecție personală achiziționate în Europa și în SUA.
3.8Grupul de lucru al ONU privind afacerile și drepturile omului a recunoscut într-o declarație semnificativă necesitatea de a adopta o „cale durabilă centrată pe oameni” în lupta împotriva pandemiei de COVID-19. Pandemia „nu trebuie să conducă la standarde mai scăzute – sau chiar să fie folosită ca pretext de către guverne și actorii economici pentru a eluda angajamentele internaționale privind drepturile omului”. Realizarea unor progrese reale în punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului ne va „pregăti mai bine pentru următoarea criză, nu în ultimul rând când ne vom îndrepta atenția colectivă asupra crizei climatice și a altor provocări privind drepturile omului care decurg din nedreptăți și inegalități crescânde”
.
3.9CESE a solicitat ca revigorarea fluxurilor comerciale să se bazeze pe angajamente ferme privind standardele sociale și de muncă și aplicarea eficientă a acestora. Perturbarea proceselor de aprovizionare și de producție a demonstrat importanța instituirii și respectării efective a unor măsuri privind sănătatea și siguranța în muncă, precum și a asigurării sănătății și siguranței lucrătorilor, în vederea aprovizionării cu bunuri și servicii la nivel mondial. Ratificarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării convențiilor fundamentale ale OIM privind libertatea de asociere și negocierea colectivă constituie o modalitate esențială de a asigura condiții de muncă sigure și decente, împreună cu toate convențiile fundamentale și actualizate ale OIM.
4.Punctul de plecare: principalele instrumente și definiții internaționale existente
4.1Există mai multe instrumente internaționale care se ocupă de lanțurile transnaționale de aprovizionare. Acestea oferă definiții ale conduitei responsabile în afaceri, ale mecanismelor de diligență și ale obligațiilor întreprinderilor în ceea ce privește lanțurile lor de aprovizionare, precum și rolurile, obligațiile și angajamentele statelor de a asigura respectarea drepturilor omului, inclusiv prevenirea eficientă, controalele, măsurile reparatorii și sancțiunile.
4.217 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) constituie nucleul Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă. Organizarea lanțurilor de aprovizionare globale și rolul sectorului privat sunt esențiale pentru promovarea și îndeplinirea obiectivelor și țintelor sale, inclusiv „creșterea economică durabilă și ocuparea productivă a forței de muncă (Obiectivul 8), construirea de industrii favorabile incluziunii și durabile (Obiectivul 9), reducerea inegalităților (Obiectivul 10), asigurarea unei producției și a unui consum durabile (Obiectivul 12) și consolidarea parteneriatelor pentru dezvoltarea durabilă (Obiectivul 17)”. ODD 9 și 12 se concentrează, în special, pe lanțurile de aprovizionare, ODD 17 pe comportamentul întreprinderilor.
4.3Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului din 2011 evidențiază „responsabilitatea statelor de a asigura protecția împotriva încălcărilor drepturilor omului pe teritoriul lor” și „de a introduce și pune în aplicare măsuri care impun întreprinderilor comerciale să respecte drepturile omului în operațiunile lor”. Întreprinderile sunt obligate „să prevină, de asemenea, încălcările drepturilor omului în lanțurile lor de aprovizionare și în relațiile de afaceri” și să pună în aplicare „un proces de diligență cu privire la drepturile omului pentru a identifica, a preveni, a atenua și a justifica modul în care abordează impactul lor asupra drepturilor omului”, precum și să permită „remedierea oricărui impact negativ asupra drepturilor omului pe care îl provoacă sau la care contribuie”. Ele subliniază rolul esențial al achizițiilor publice în promovarea respectării drepturilor omului și posibilitatea dezangajării responsabile ca ultimă opțiune în gestionarea lanțurilor de aprovizionare.
4.4Mai multe instrumente și inițiative ale OIM abordează lanțurile de aprovizionare și munca decentă, inclusiv responsabilitățile statelor membre și ale întreprinderilor. Conceptul OIM de muncă decentă acoperă patru obiective strategice:
·promovarea creării de locuri de muncă, a dezvoltării abilităților și a mijloacelor de existență durabile;
·garantarea drepturilor la locul de muncă, în special pentru lucrătorii defavorizați și săraci;
·extinderea protecției sociale pentru bărbați și femei, cu scopul de a oferi compensații corespunzătoare în cazul veniturilor pierdute sau reduse, și accesul la asistență medicală adecvată;
·promovarea dialogului social prin implicarea organizațiilor puternice și independente ale lucrătorilor și ale angajatorilor.
4.5În Rezoluția OIM din 2016 privind munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale se analizează rolul guvernelor în solicitarea punerii în aplicare a unor procese de diligență de către întreprinderi în lanțurile lor de aprovizionarea, în asigurarea respectării drepturilor omului și în promovarea unei conduite responsabile în afaceri, inclusiv prin politici de achiziții publice.
4.6Pe baza Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și a procesului său de diligență, Declarația tripartită de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială clarifică faptul că „acest proces ar trebui să țină seama de rolul central al libertății de asociere și de negociere colectivă, precum și al relațiilor industriale și al dialogului social ca proces continuu”.
4.7Obligatorii pentru țările sale membre, Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale oferă linii directoare detaliate pentru o conduită responsabilă în afaceri și recomandă obligația de diligență bazată pe riscuri și solicită statelor să instituie puncte de contact naționale (PCN) cu scopul de a promova respectarea orientărilor, inclusiv sensibilizarea și primirea plângerilor în cazul încălcării lor. CESE a solicitat deja statelor membre să se asigure că punctele de contact naționale sunt „independente și structurate astfel încât să implice partenerii sociali ca membri ai punctelor de contact naționale sau ai comitetului de supraveghere a punctelor de contact naționale. Acestea ar trebui să beneficieze de formarea adecvată, să dispună de personalul necesar și să fie finanțate în mod corespunzător”.
5.Asigurarea de condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile europene
5.1Multe întreprinderi și-au exprimat angajamentul și implicarea în inițiative individuale care au dus la schimbări comportamentale față de respectarea drepturilor omului în propriile activități economice. Inițiativele sectoriale includ amfori, Together for Sustainability, Chemie³ și Bettercoal. Întreprinderile europene se bucură de o bună reputație în afara Europei în ceea ce privește angajamentele și contribuțiile la dezvoltarea durabilă prin prezența lor locală. Aceste măsuri voluntare nu au dus, însă, la schimbările comportamentale necesare depline
.
5.2Un studiu recent realizat de DG JUST prezintă o analiză eficientă și cuprinzătoare a statu-quo‑ului, în care „doar puțin peste o treime din respondenții economici” au indicat luarea de măsuri privind obligația de diligență referitoare la drepturile omului și la impactul asupra mediului, majoritatea fiind doar pentru furnizorii de prim nivel. În acesta se subliniază necesitatea introducerii unei legislații europene intersectoriale cu caracter obligatoriu privind diligența necesară referitoare la drepturile omului și conduita responsabilă în afaceri. Actuala criză a consolidat sprijinul pentru acțiune.
5.3Având în vedere experiența lor semnificativă în punerea în aplicare a unor politici eficiente și ambițioase privind obligația de diligență, deseori pe baza unor acorduri încheiate cu sindicatele, întreprinderile europene ar beneficia într-adevăr de asigurarea unor condiții de concurență echitabile și de o concurență loială, bazate pe standarde minime comune aplicabile, de asemenea, întreprinderilor cu sediul în țări terțe și active în UE. Buna reputație a „mărcii UE” în desfășurarea activităților lor se bazează, de asemenea, pe mediul său de reglementare cu standarde înalte.
5.4Există diverse legi ale UE relevante pentru gestionarea lanțurilor de aprovizionare și respectarea drepturilor omului și a muncii decente, în special Directiva
2014/95/UE
în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare care prevede obligația întreprinderilor de interes public mai mari de a prezenta rapoarte privind riscurilor și impactul activităților lor, precum și privind politicile lor, dacă este cazul, pentru a le reduce, inclusiv procesele de diligență. În ceea ce privește sectoare specifice, prin Regulamentul
995/2010/UE
privind exploatarea lemnului și Regulamentul
2017/821/UE
privind minereurile din zone de conflict s-au stabilit cerințe privind obligația de diligență pentru lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor.
5.5De asemenea, diverse legi naționale au introdus de curând obligația de diligență, în special legea franceză privind obligația de vigilență a întreprinderilor
. Aceasta oferă un cadru juridic național ambițios, care impune întreprinderilor mari să definească, să publice și să pună în aplicare un plan de vigilență pentru identificarea și prevenirea încălcărilor drepturilor omului și a impactului negativ asupra mediului în activitățile lor, în activitățile întreprinderilor pe care le controlează direct sau indirect și în activitățile subcontractanților și ale furnizorilor cu care păstrează o „relație de afaceri stabilă”. Ea include un cadru de responsabilitate care trage la răspundere întreprinderile atunci când încălcările obligațiilor de diligență duc la vătămări sau încălcări ale drepturilor omului.
5.6Acest cadru juridic fragmentat existent afectează în mod negativ întreprinderile care trebuie apoi să respecte diferite seturi de reguli. Ele suferă de concurență neloială, incertitudine juridică și costuri administrative, care ar trebui evitate. Un număr tot mai mare de întreprinderi și investitori solicită, astfel, instrumente privind obligația de diligență.
5.7În plus, statu-quo-ul nu răsplătește întreprinderile responsabile din cauza lipsei unor cerințe minime comune, a proceselor comparabile, a stimulentelor adecvate acordate de către autoritățile publice, a aplicării eficiente a normelor existente și a sensibilizării investitorilor, părților interesate și a consumatorilor.
6.Un plan de acțiune european privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale
6.1Crearea unui cadru de reglementare eficient
6.1.1Munca decentă, respectarea drepturilor omului și durabilitatea în lanțurile valorice și de aprovizionare globale fac parte din prioritățile agendei politice a instituțiilor naționale, europene și mondiale și au o importanță tot mai mare pentru comunitatea de afaceri. Cu toate acestea, este nevoie urgent de un cadru de reglementare mai eficient și mai coerent pentru a îndeplini aceste obiective și pentru a promova obiectivele sociale și de mediu ale UE și globale, concurența loială între operatorii economici și pentru a sprijini activitățile economice europene.
6.1.2Bazându-ne pe inițiativele deja întreprinse de multe societăți europene și confirmându-le rolul de lider la nivel mondial în acest domeniu, este esențial să se elaboreze o strategie ambițioasă, cuprinzătoare și transversală, care să coreleze eficient inițiativele și să elimine deficiențele identificate. „Măsurile voluntare și cele cu caracter obligatoriu nu se exclud reciproc, ci trebuie să se completeze unele pe celelalte”.
6.1.3Un plan de acțiune european ar trebui să fie conceput ca un cadru general pentru inițiativele legislative și fără caracter legislativ privind drepturile omului, munca decentă și durabilitatea în activitățile întreprinderilor și în lanțurile de aprovizionare. El trebuie să recunoască rolurile esențiale, diferite și complementare ale diverșilor actori din acest domeniu, în special instituțiile europene, statele membre, organismele internaționale, întreprinderile, partenerii sociali și părțile interesate. Pentru a asigura succesul planului de acțiune, toți actorii trebuie să fie implicați pe deplin în îndeplinirea obiectivelor acestuia, el trebuind a fi elaborat pe baza dialogului social și a unei abordări multipartite.
6.1.4Obiectivele principale ar trebui să fie promovarea unei conduite responsabile în afaceri, asigurarea respectării drepturilor omului și a obiectivelor sociale și de mediu ale UE în activitățile economice și lanțurile de aprovizionare ale acestora, sprijinirea societăților și a IMM-urilor în adoptarea unei abordări responsabile de conduită în afaceri și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi. O abordare preventivă privind obligația de diligență ar trebui să conducă la mai puține încălcări ale drepturilor omului. Dacă toate întreprinderile trebuie să respecte același set de reguli de bază, s-ar permite, de asemenea, existența unor procese comparabile pentru consumatori.
6.1.5O definiție largă ar trebui să acopere drepturile omului, inclusiv drepturile lucrătorilor și ale sindicatelor și să se bazeze pe o serie de instrumente internaționale, în special convențiile OIM. Drepturile includ, printre altele, libertatea de asociere și dreptul la negocieri colective și la acțiune colectivă, dreptul la informare, consultare și participare, condiții de muncă decente, securitate și sănătate în muncă, salarii echitabile, asigurări sociale. În lupta împotriva exploatării copiilor și a muncii forțate, „abordarea CE de toleranță zero a exploatării copiilor” trebuie să fie urmată de acțiuni eficiente și ambițioase. Planul de acțiune ar trebui, de asemenea, să acopere aspectele mai ample ale conduitei responsabile în afaceri, în special impactul social și asupra mediului, guvernanța corporativă, combaterea corupției, politica fiscală echitabilă și transparența fiscală. Pentru a lua măsuri concrete în vederea unor lanțuri de aprovizionare durabile, este important să se pună în aplicare măsuri concrete la nivel local, unde întreprinderile trebuie să evalueze legislația și acordurile locale atunci când desfășoară activități în afara UE. Recunoscând importanța punerii în aplicare de către autoritățile publice a normelor privind munca, în special prin intermediul inspecțiilor, guvernele naționale și locale trebuie să își îndeplinească pe deplin rolul ce le revine în acest sens.
6.1.6Coordonarea dintre nivelul UE și cel național este esențială. Planurile naționale de acțiune care urmează să fie elaborate în cooperare cu partenerii sociali naționali și societatea civilă ar trebui să fie strâns legate de punctele de contact naționale pentru punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și să recunoască rolul Orientărilor OCDE și al PCN, care ar trebui să fie „independente și structurate astfel încât să implice partenerii sociali ca membri ai punctelor de contact naționale sau ai comitetului de supraveghere a punctelor de contact naționale. Acestea ar trebui să beneficieze de formarea adecvată, să dispună de personalul necesar și să fie finanțate în mod corespunzător”. Planul european de acțiune ar putea include, de asemenea, standarde minime în diferite domenii pentru a asigura o punere în aplicare integrală și eficientă la nivel național a instrumentelor internaționale relevante. La nivelul CE sunt necesare coerența și coordonarea dintre diferitele domenii de politică și direcțiile generale responsabile, în special în domeniul justiției, finanțelor, comerțului sau ocupării forței de muncă și SEAE.
6.2Elaborarea unei legislații europene cu caracter obligatoriu privind diligența necesară
6.2.1CESE salută faptul că CE îi urmează recomandarea
de a propune o legislație UE în acest domeniu și solicită ca un plan de acțiune european să aibă în prim plan o inițiativă legislativă intersectorială cu caracter obligatoriu privind diligența necesară referitoare la drepturile omului și conduita responsabilă în afaceri, luând în considerare concluziile studiului comandat de DG JUST și în conformitate cu angajamentul comisarului european Reynders.
6.2.2Pentru a evita concurența neloială și condițiile de concurență inechitabile, ar trebui să vizeze toate întreprinderile stabilite sau active în UE și activitățile lor, inclusiv toate lanțurile lor de aprovizionare și de subcontractare, precum și sectorul public, și să răspundă nevoilor specifice și constrângerilor cu care se confruntă IMM-urile. Aceasta urmează abordarea Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului de a viza „toate întreprinderile, indiferent de dimensiunea, sectorul, contextul operațional, proprietatea și structura lor”
. Întreprinderile ar trebui să respecte standarde ridicate de conduită responsabilă în afaceri care acoperă drepturile omului, impactul social și asupra mediului, guvernanța corporativă, anticorupția și impozitarea echitabilă.
6.2.3Pe baza etapelor principale ale proceselor de diligență identificate de instrumentele relevante ale ONU, OIM și OCDE, întreprinderile ar trebui să fie obligate să cartografieze și să evalueze impactul negativ real și potențial, să acționeze în funcție de concluzii (oprind operațiunile care provoacă un impact negativ), să dezvolte și să pună în aplicare un plan de diligență pentru a preveni eventualele riscuri și materializarea impactului negativ, să instituie un mecanism de alertă timpurie, să verifice și să monitorizeze în mod eficient și transparent punerea în aplicare a planurilor de diligență și să raporteze punerea în aplicare a acestora. Procesul de diligență prin care își îndeplinesc responsabilitățile ar trebui să fie proporțional cu gravitatea impactului potențial și cu contextul operațional al acestuia.
6.2.4Instrumentul legal ar trebui să se bazeze pe o abordare preventivă, dar să asigure, în același timp, măsuri reparatorii eficiente și acces la justiție pentru victimele și reprezentanții acestora, inclusiv sindicatele și apărătorii drepturilor omului. Monitorizarea publică a obligațiilor întreprinderilor și a consecințelor legale în cazul în care acestea nu sunt respectate este esențială. Caracteristicile sale specifice, inclusiv responsabilitatea întreprinderilor, vor fi abordate de un aviz CESE specific. Cu toate acestea, orice inițiativă a UE în acest domeniu nu ar trebui să prejudicieze sau să limiteze mecanismele de răspundere individuală și solidară sau alte cadre de răspundere la nivel internațional, european sau național.
6.3Rolul esențial al partenerilor sociali și al societății civile
6.3.1Dialogul social ar trebui să joace un rol esențial în obligația de diligență și în conduita responsabilă în afaceri, asigurând respectarea drepturilor omului în activitățile întreprinderilor și în lanțurile de aprovizionare și de subcontractare. Orice plan de acțiune și inițiativă legislativă ar trebui să se bazeze pe valoarea sa și pe negocierea colectivă și să asigure respectarea drepturilor la informare și consultare ale lucrătorilor. Aceste elemente nu sunt, din păcate, abordate în studiul DG JUST.
6.3.2Întreprinderile și sindicatele pot negocia, la nivel relevant, acorduri pentru definirea aplicării concrete a obligațiilor incluse în directivă. Acest lucru subliniază buna practică și contribuția pozitivă a mai multor acorduri existente cu privire la procesele de diligență. În plus, reprezentanții lucrătorilor ar trebui informați și consultați pentru definirea planului de diligență și punerea în aplicare a acestuia.
6.3.3Dialogul social intersectorial și sectorial european ar trebui să contribuie la îmbunătățirea acestor domenii, incluzând inițiative și proiecte comune, orientări, consolidarea capacităților, acorduri.
6.3.4Experiențele anterioare au arătat modul în care inițiative bazate pe dialogul social pot aduce contribuții semnificative în ceea ce privește munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale. Acordul privind securitatea la incendii și a clădirilor din Bangladesh a fost semnat în mai 2013 ca un acord legal cu caracter obligatoriu între peste două sute de mărci de îmbrăcăminte și comercianți cu amănuntul, cea mai mare parte din Europa, și două sindicate globale, respectiv IndustriALL și UNI Global Union, precum și mai multe sindicate locale și martori semnatari.
6.3.5Planul de acțiune ar trebui să includă, de asemenea, măsuri de sensibilizare a consumatorilor și a investitorilor cu privire la importanța impactului social și asupra mediului al întreprinderilor, să promoveze instrumente care să permită comparabilitatea performanțelor întreprinderilor și să le identifice mai bine pe cele care prezintă strategii eficiente de conduită responsabilă în afaceri. Toate inițiativele ar trebui să se bazeze pe implicarea părților interesate, inclusiv a partenerilor sociali și a ONG-urilor, care pot acționa ca multiplicatori de informații și pot contribui la sensibilizarea cu privire la comportamentele pozitive și negative.
6.4Măsuri pentru completarea unui plan de acțiune european
6.4.1Revizuirea Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare Sprijinirea unei revizuiri ambițioase care să includă toate întreprinderile din domeniul de aplicare personal, care să răspundă, de asemenea, nevoilor specifice și constrângerilor cu care se confruntă IMM-urile. Domeniul de aplicare material ar trebui să fie mai bine definit, pentru ca prezentarea de informații nefinanciare să fie cuprinzătoare, comparabilă și eficientă. Având în vedere că prezentarea de informații este un element-cheie în mecanismele de diligență, ar trebui să fie în concordanță cu inițiativa legală respectivă și să includă ținte și indicatori-cheie de performanță specifici (de exemplu, pe baza Acordului de la Paris și a obiectivelor de dezvoltare durabilă), precum și să se bazeze pe Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și alte instrumente internaționale relevante.
6.4.2Atribuțiile consiliului de administrație, guvernanța corporativă durabilă și dreptul societăților comerciale. Sprijinirea măsurilor legislative privind atribuțiile directorilor la nivelul UE pentru a acționa în interesul tuturor părților interesate ale întreprinderilor și pentru ca activitățile întreprinderilor să contribuie la îndeplinirea obiectivelor sociale și de mediu. Mai mult, identificarea altor măsuri legislative și fără caracter legislativ pentru promovarea unei guvernanțe corporative și a unui drept al societăților comerciale mai durabile, orientate spre viitor și pe termen lung.
6.4.3Finanțare publică și sprijin public. Propunerea privind condiționările specifice și stimulentele pozitive legate de respectarea drepturilor omului, a muncii decente și a obiectivelor de durabilitate în activitățile întreprinderilor și în lanțurile de aprovizionare pentru accesul la finanțare și sprijin public acordate de UE, în special în contextul planurilor de redresare economică națională și europeană în urma pandemiei de COVID-19.
6.4.4Achizițiile publice. Asigurarea punerii pe deplin în aplicare și a respectării clauzei sociale din directivele privind achizițiile publice de către statele membre și prezentarea de propuneri pentru procedurile de achiziții publice, pentru a sprijini și a promova obligația de diligență privind drepturile omului și conduita responsabilă în afaceri în operațiunile comerciale și lanțurile lor de aprovizionare, inclusiv munca decentă. Acest lucru ar putea fi realizat, printre altele, printr-o revizuire a directivelor privind achizițiile publice, consolidarea capacităților pentru autoritățile contractante și schimbul de bune practici, inclusiv promovarea acestora prin ALS.
6.4.5Stimulente. Propunerea de inițiative pentru a oferi sprijin întreprinderilor care nu se limitează la obligațiile legale cu privire la conduita responsabilă în afaceri și la impactul pozitiv social și asupra mediului. Acestea ar putea include, de exemplu, sprijin pentru elaborarea de politici și instrumente specifice, promovarea rețelelor de întreprinderi durabile, consolidarea capacităților pentru inițiativele partenerilor sociali.
6.4.6Sinergia cu agenda privind investițiile și comerțul internațional. Investitorilor străini ar trebui să li se solicite respectarea obligației de diligență înainte de a putea beneficia de acoperirea unui acord internațional de investiții. În mod similar, părțile la un ALS ar trebui să garanteze respectarea de către întreprinderile rezidente pe teritoriile lor a cerințele privind obligația de diligență. De exemplu, Canada și-a consolidat strategia privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, concentrându-se asupra comportamentului întreprinderilor canadiene în străinătate, și a creat un organism consultativ multipartit. În aprilie 2019 a fost numit primul Ombudsman canadian pentru responsabilitatea întreprinderilor, cu mandatul de a revizui și de a raporta abuzurile privind drepturile omului, abuzuri care decurg din operațiunile societăților canadiene în sectorul minier, al petrolului și al gazelor, precum și în sectorul confecțiilor din străinătate, incluzând recomandări privind măsuri comerciale pentru întreprinderi.
6.4.7Planul de acțiune ar trebui să acorde atenție unei game mai largi de elemente, mai ales transparența fiscală, raportarea pentru fiecare țară în parte și comportamentul fiscal echitabil și finanțarea durabilă, obligațiile pentru investitori. Regulamentul privind minereurile din zone de conflict și Regulamentul privind exploatarea lemnului ar putea fi evaluate în vederea necesității revizuirii sau consolidării acestora.
7.Comerț care să asigure munca decentă și aplicarea eficientă
7.1Comerțul constituie un element transversal important în îndeplinirea obiectivelor unui plan de acțiune european, corelându-l cu țările terțe și unghiul multilateral. Noua revizuire a strategiei comerciale a UE trebuie să reflecte urgent acest lucru. UE are cea mai mare rețea comercială din lume, oferind acordurilor comerciale bilaterale o pârghie deosebit de importantă, care trebuie utilizată eficient înainte de încheierea lor și de-a lungul punerii în aplicare și asigurării respectării acestora.
7.2Negocierile dintre UE și Vietnam au evidențiat progresul pe care UE îl poate realiza în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de muncă atunci când lucrează cu o țară parteneră. Cu toate acestea, la mulți ani de la încheierea acordurilor de liber schimb, asistăm în continuare la o lipsă a progreselor în respectarea angajamentelor privind CDD în unele țări partenere, în special în conflictul dintre UE și Coreea privind drepturile de muncă ce durează de mulți ani pe tema neratificării convențiilor fundamentale și actualizate ale OIM. Acest lucru dovedește faptul că cel mai mare efect de pârghie pentru a asigura ratificarea convențiilor fundamentale ale OIM rămâne în timpul negocierilor și înainte de încheierea acestora; prin urmare, acest lucru ar trebui să se concretizeze în acordul semnat.
7.3Comerțul nu este factorul determinant al politicii climatice, dar poate deveni un facilitator-cheie. Impunerea Acordului de la Paris drept un „element esențial” pentru toate viitoarele acorduri comerciale cuprinzătoare, adică suspendarea acestora în caz de nerespectare, este o măsură importantă care ar trebui extinsă pentru a acoperi convențiile fundamentale și actualizate ale OIM ratificate de toate statele membre ale UE. În calitate de organism competent recunoscut la nivel internațional, OIM ar trebui implicată în monitorizarea punerii în aplicare a convențiilor OIM în ALS.
7.4CESE a recomandat deja ca toate mandatele viitoare în legătură cu capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă să includă o clauză specifică promovării obiectivelor de dezvoltare durabilă și ca reforma Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) să stabilească reguli pentru a asigura respectarea și îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă de către țări. În acest context, UE și statele sale membre ar trebui să își folosească influența și să depună eforturi de sensibilizare în cadrul diferitelor comitete ale OMC, în special pentru a acoperi aceste domenii noi, cum ar fi comerțul și munca decentă.
7.5Capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă devin o parte din ce în ce mai importantă în toate acordurile de liber schimb ale UE de nouă generație, dar aplicarea eficientă și aplicabilitatea trebuie să devină acum esențiale pentru realizarea acestor angajamente, nu în ultimul rând pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile UE din străinătate. Trebuie consolidat semnificativ impactul recomandărilor GCI, în special în ceea ce privește anchetarea încălcărilor CDD, dar nu numai.
7.6CESE încurajează, de asemenea, CE să analizeze noi abordări privind soluționarea litigiilor de muncă care să permită unui grup internațional ad hoc pentru soluționarea litigiilor să impună măsuri reparatorii unei unități neconforme. Un proces rapid este deja folosit pentru măsurile antidumping ale UE și ar putea fi extins la dumpingul social. În conformitate cu documentele neoficiale din partea Franței și a Țărilor de Jos, CESE sugerează, în general, ca punerea eficientă în aplicare a dispozițiilor privind CDD să fie legată de o punere în aplicare etapizată a reducerii tarifelor.
7.7CESE solicită o modernizare a mecanismului privind grupurile de experți actuale pentru comerțul și dezvoltarea durabilă, în cadrul cărora avocații specializați în dreptul comercial, dar și experții în domeniul ocupării forței de muncă, al climei sau al drepturilor omului ar putea investiga plângerile în baza capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă. În cazul în care astfel de grupuri de experți identifică infracțiuni, ar trebui să declanșeze în mod automat un mecanism de soluționare a litigiilor între state, care să prevadă sancțiuni financiare sau de altă natură, precum și măsuri reparatorii pentru partea vătămată. În acest sens, CESE a sugerat, de asemenea, un secretariat independent privind condițiile de muncă și un mecanism colectiv de tratare a plângerilor.
7.8Noul responsabil cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială trebuie să preia inițiativa de asigurare a respectării angajamentelor „în special [...] referitoare la capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă și preocupările sociale și de mediu apărute în legătură cu alte capitole din acordurile comerciale și de investiții” și trebuie să înceapă „investigații inițiate în mod eficient, în timp util, susținute prin resurse adecvate și să includă un rol clar pentru părțile interesate recunoscute, atât pentru a depune plângeri, cât și pentru a participa la orice audieri publice ulterioare”.
7.9Întreprinderile joacă un rol important, prin asigurarea respectării drepturilor muncii și sociale, prin susținerea și punerea în aplicare a legilor care protejează drepturile lucrătorilor și prin standarde decente convenite cu sindicatele atât în operațiunile directe, cât și de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare. CESE a solicitat CE să elaboreze clauze privind RSI cu angajamente solide și în conformitate cu instrumentele ONU și OCDE. S-ar asigura astfel sprijinirea de către acordurile comerciale a unui bun comportament comercial și s-ar preveni dumpingul social și subminarea standardelor sociale.
7.10Acordurile comerciale și de investiții internaționale joacă un rol esențial în punerea în aplicare uniformă a acestor standarde atât de către investitori, cât și de către guverne. Un raport recent al OCDE enumeră numeroase inițiative existente sau emergente la nivel național și regional. Această varietate de reglementări este o provocare, deoarece unele abordări sunt orizontale, altele sunt specifice problemelor. Ele afectează diferit întreprinderile, datorită pragurilor și domeniilor de aplicare diverse. Chiar și țările OCDE au standarde de raportare variate. Există un caz clar pentru condiții de concurență echitabile: convergența ascendentă între toate standardele aplicabile ar garanta securitatea juridică și concurența loială pentru toți.
8.Eliminarea deficiențelor de guvernanță: importanța poziției de lider a UE la nivel mondial
8.1Un standard european privind obligația de diligență este o măsură indispensabilă pentru a asigura respectarea și aplicarea drepturilor omului și a muncii decente în lanțurile de aprovizionare. Acesta ar contribui la punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, a Declarației Tripartite a OIM și a Orientărilor OCDE. Ar completa, de asemenea, inițiativa națională luată în vederea îndeplinirii ODD, în special în privința eradicării exploatării copiilor și a muncii forțate.
8.2Ar contribui, de asemenea, la crearea unor lanțuri de aprovizionare mai fiabile, durabile și bine gestionate, crescând astfel reziliența și eficacitatea gestionării în perioadele de criză. Acest lucru ar fi deosebit de important, de exemplu în ceea ce privește sănătatea și siguranța în muncă.
8.3Acțiunile europene au nevoie de îmbunătățiri complementare ale cadrului normativ internațional pentru a asigura coerența politicilor globale. Realizarea de progrese multilaterale începe uneori cu acțiuni unilaterale ambițioase. CESE consideră că UE ar putea fi în măsură să preia inițiativa privind obligația de diligență, în special în contextul poziției de lider la nivel global a întreprinderilor europene.
8.4CESE solicită UE și statelor sale membre să realizeze progrese reale către instrumente mai eficace și cu caracter obligatoriu la nivel internațional, însoțite de inițiative reînnoite pentru promovarea aplicării eficiente a instrumentelor și cadrelor existente. Acestea trebuie să includă sprijin pentru un Tratat obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului și să solicite instituirea unei Convenții a OIM privind munca decentă în lanțurile de aprovizionare, în conformitate cu discuția care a avut loc la Conferința Internațională a Muncii din 2016, și să se bazeze pe convențiile fundamentale și actualizate ale OIM și pe Declarația OIM privind principiile și drepturile la locul de muncă. CESE consideră că este urgent nevoie ca o anchetă globală să analizeze modul în care standardele internaționale de muncă abordează deficitele în materie de muncă decentă și să se elimine orice deficiențe identificate.
Bruxelles, 24 iulie 2020
Dilyana SLAVOVA
Președinta Secțiunii pentru relații externe