Comitetul Economic și Social European
NAT/755
Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE
AVIZ
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
Promovarea unei alimentații sănătoase și durabile în UE
(aviz din proprie inițiativă)
Raportor: Peter SCHMIDT
|
Date de contact:
|
nat@eesc.europa.eu
|
|
Administrator
|
Monica GUARINONI
|
|
Data documentului
|
05/02/2019
|
|
Decizia Adunării Plenare
|
12/07/2018
|
|
Temei juridic
|
Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
|
|
|
Aviz din proprie inițiativă
|
|
|
|
|
Secțiunea competentă
|
Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
|
|
Data adoptării în secțiune
|
31/01/2019
|
|
Data adoptării în sesiunea plenară
|
DD/MM/YYYY
|
|
Sesiunea plenară nr.
|
…
|
|
Rezultatul votului
(voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)
|
…/…/…
|
1.Concluzii și recomandări
1.1Avizul CESE pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE”, adoptat în decembrie 2017, a susținut adoptarea unei abordări mai integrate a politicii privind alimentația în UE. O alimentație sănătoasă și durabilă reprezintă un pilon esențial al unei astfel de politici privind alimentația, deoarece trebuie să ne formăm niște obiceiuri alimentare care să asigure îmbunătățirea – și nu deteriorarea – sănătății ecosistemelor, a sănătății publice și a vitalității teritoriilor rurale.
1.2Este timpul pentru accelerarea schimbării de paradigmă și există din ce în ce mai multe dovezi concludente în acest sens. CESE subliniază faptul că, în prezent, există o dinamică favorabilă dezvoltării politicilor, cum ar fi Deceniul de acțiune privind alimentația al Națiunilor Unite, punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și noile propuneri privind viitorul politicii agricole comune. De asemenea, există tot mai multe dovezi științifice care indică necesitatea transformării sistemelor alimentare la nivel european și mondial, de exemplu în rapoartele elaborate de IPCC, Comisia EAT-Lancet, Comitetul pentru securitatea alimentară mondială și rețeaua globală „InterAcademies Partnership”. Nu în ultimul rând, există o cerere ridicată din partea societății civile (de exemplu, din partea coaliției reunite în cadrul procesului lansat de IPES-Food), o recunoaștere de către întreprinderi a responsabilității de a contribui la schimbare (de exemplu, în ceea ce privește risipa alimentară, economia circulară, reducerea obezității, protecția biodiversității, îmbunătățirea culturii etc.) și acțiuni derulate la nivel regional și municipal, de exemplu prin semnarea Pactului de la Milano privind politica alimentară urbană, prin proiectele alimentare teritoriale (Projets Alimentaires Territoriaux) din Franța și prin inițiativa globală C40 Cities.
1.3CESE recunoaște și sprijină inițiativele actuale ale Comisiei de a promova o alimentație sănătoasă și durabilă, de exemplu includerea unor dispoziții în cea mai recentă propunere de reformă a PAC în ceea ce privește îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și produse prin metode durabile, precum și la risipa alimentară și la bunăstarea animalelor. Cu toate acestea, nu există o abordare coordonată a acestor inițiative.
1.4Complexitatea legăturii dintre alimentație, sănătate, mediu și societate necesită o abordare mai cuprinzătoare în ceea ce privește alimentația, care să nu se concentreze doar pe comportamentul consumatorilor. Pentru a asigura coeziunea și obiectivul comun, CESE solicită elaborarea unor noi orientări privind alimentația durabilă, care să țină seama de diferențele culturale și geografice dintre statele membre și din interiorul acestora. Simpla reducere a utilizării resurselor în producție și înlocuirea ingredientelor nu asigură o alimentație mai bună sau mai sănătoasă.
1.5Noile orientări privind alimentația durabilă ar contribui la crearea unei direcții mai clare pentru ferme, procesatori, comercianții cu amănuntul și serviciile de alimentație. Sistemul agroalimentar ar beneficia de un „cadru” nou, favorabil producției, prelucrării, distribuirii și comercializării unor produse alimentare mai sănătoase și mai durabile, la un preț mai echitabil.
1.6CESE solicită crearea unui grup de experți care să formuleze orientări privind alimentația durabilă la nivel european în termen de doi ani. Acest grup ar trebui să includă organisme profesionale și științifice relevante din domeniul nutriției, sănătății publice, alimentației, mediului și științelor sociale. CESE este pregătit să contribuie la activitatea unui astfel de grup de experți pentru a furniza contribuția organizațiilor societății civile, în special prin intermediul grupului său de studiu temporar privind sistemele alimentare durabile.
1.7CESE reiterează importanța investițiilor în educația cu privire la alimentația durabilă, de la o vârstă fragedă, pentru a-i ajuta pe tineri să aprecieze „valoarea produselor alimentare”. O atenție deosebită trebuie acordată grupurilor vulnerabile, în special persoanelor cu venituri reduse.
1.8CESE subliniază faptul că o abordare comună europeană privind etichetarea produselor alimentare, care să reflecte orientările privind alimentația durabilă, ar îmbunătăți transparența și ar descuraja utilizarea inutilă a unor materii prime ieftine, nesănătoase și nedurabile (de exemplu, grăsimile trans, uleiul de palmier și zahărul în exces). Consumatorii ar beneficia de pe urma extinderii etichetării produselor alimentare, în care să fie incluse aspecte legate de mediu și aspecte sociale. Acest lucru ar contribui la alegerea de către consumatori a unor opțiuni mai sănătoase și mai durabile.
1.9Pe lângă faptul că ar sprijini sectorul comercial, orientările privind alimentația durabilă ar oferi, de asemenea, criterii comune și clare care pot fi aplicate în domeniul achizițiilor publice. Europa are nevoie de o procedură de achiziții publice verzi pentru produsele alimentare. În acest context, CESE solicită adoptarea de urgență a revizuirii criteriilor UE privind achizițiile publice verzi pentru serviciile de alimentație și de catering.
1.10Legislația în materie de concurență nu ar trebui să constituie un impediment în calea elaborării unor orientări privind alimentația durabilă. Normele ar trebui adaptate astfel încât să contribuie la dezvoltarea economiei locale, și nu să împiedice durabilitatea. Pentru a asigura o mai bună distribuție a valorii adăugate pentru părțile interesate din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, CESE salută faptul că reforma din 2013 a OCP a introdus posibilitatea ca toate sectoarele să autorizeze organizațiile interprofesionale să notifice Comisiei Europene acordurile care au ca scop îmbunătățirea standardelor de durabilitate a produselor, în vederea aprobării acestora în cadrul normelor în materie de concurență. Produsele fabricate în mod mai durabil din punctul de vedere al mediului, al sănătății animalelor și al standardelor de calitate ar putea permite operatorilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente să obțină prețuri mai bune. Discuțiile cu Comisia premergătoare notificării pot ajuta organizațiile interprofesionale să-și elaboreze eventualele notificări ulterioare.
1.11CESE subliniază că ar trebui avută în vedere întreaga gamă de instrumente de guvernanță publică în calitate de instrumente de politică, pentru a descuraja producția și consumul de produse alimentare nesănătoase și a promova obiceiuri alimentare sănătoase. Costurile externalizate ale alimentației nedurabile reprezintă o povară „ascunsă” pentru societate, economie și mediu și ea trebuie redusă sau internalizată. CESE solicită elaborarea de strategii politice adecvate pentru punerea în aplicare a unor orientări privind alimentația durabilă, care să se concentreze în special pe beneficiile conexe pentru agricultori și întreprinderi.
1.12Europa susține dreptul consumatorilor la o informare corectă. Dacă se dorește ca alegerile alimentare sănătoase și durabile să devină o regulă și alegerea cea mai simplă, Europa are nevoie de un pachet de criterii deschis și bazat pe dovezi, cum ar fi cel prevăzut de orientările privind alimentația durabilă.
2.Introducere
2.1În avizul său din proprie inițiativă pe tema „Contribuția societății civile la dezvoltarea unei politici alimentare globale în UE”, adoptat în decembrie 2017 (NAT/711), CESE a solicitat elaborarea unei politici alimentare globale în UE, care să urmărească asigurarea unei alimentații sănătoase prin sisteme alimentare durabile, asociind agricultura cu serviciile de alimentație și cele ecosistemice și asigurând lanțuri de aprovizionare care să protejeze sănătatea publică a tuturor categoriilor de populație ale societății europene. Pentru a atinge aceste obiective, trebuie coordonate măsurile de politică în ceea ce privește atât oferta, cât și cererea. Acest lucru înseamnă că disponibilitatea și accesibilitatea produselor alimentare prin intermediul producției alimentare durabile trebuie, de asemenea, să fie coordonate, îmbunătățind accesul consumatorilor la alimente sănătoase și gustoase și capacitatea lor de a alege astfel de alimente. Prezentul aviz din proprie inițiativă vizează adoptarea unei alimentații sănătoase și durabile, ca unul dintre pilonii principali ai unei politici alimentare globale în UE.
2.2Se observă o dinamică politică intensă în favoarea discuțiilor referitoare la alimentația sănătoasă și durabilă:
·conform celui mai recent raport privind situația insecurității alimentare în lume (SOFI), prezentat în octombrie 2018 la reuniunea Comitetului pentru securitatea alimentară mondială, s-a înregistrat o creștere a foametei la nivel mondial pentru al treilea an consecutiv. Numărul total de persoane subnutrite a crescut, ajungând la aproape 821 de milioane în 2017, față de aproximativ 804 milioane în 2016. Se agravează, de asemenea, obezitatea în rândul adulților. Peste 1 din 8 adulți este obez, adică mai mult de 672 de milioane de adulți la nivel mondial. Pandemia obezității la nivel mondial generează costuri economice uriașe – aproape 3% din PIB-ul global, echivalent cu costurile generate de fumat și cu consecințele conflictelor armate. Chiar și în Europa, jumătate din populație este supraponderală și 20% suferă de obezitate;
·ONU a declarat că acesta va fi „Deceniul de acțiune privind alimentația”, recunoscând necesitatea de a reorganiza sistemele alimentare, în vederea asigurării unei alimentații mai sănătoase și a unei nutriții mai bune. Grupul de experți la nivel înalt al Comitetului pentru securitatea alimentară mondială a insistat asupra acestui imperativ în raportul său din septembrie 2017. FAO și Organizația Mondială a Sănătății elaborează în prezent o nouă definiție a alimentației sănătoase și durabile și au programat consultări la nivel internațional în martie 2019, în vederea analizării caracterului multidimensional al alimentației durabile;
·nutriția joacă un rol esențial în realizarea dezvoltării durabile și a întregii Agende 2030, în special în asigurarea accesului tuturor persoanelor la alimente sigure, hrănitoare și suficiente pe tot parcursul anului și în eliminarea tuturor formelor de malnutriție până în 2030 (obiectivul 2), precum și în asigurarea unei vieți sănătoase și în promovarea bunăstării tuturor la toate vârstele (obiectivul 3). Prin urmare, punerea în aplicare a ODD oferă posibilitatea de a schimba modelele de consum și de producție a alimentelor într-un mod mai durabil și mai sănătos;
·îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris privind schimbările climatice necesită, de asemenea, o transformare profundă a sistemului alimentar, iar raportul special al IPCC adoptat în octombrie 2018 a confirmat, din punct de vedere științific, necesitatea adoptării unor acțiuni urgente în domeniul climei;
·la nivelul UE, reforma PAC reprezintă o ocazie de a promova o producție mai durabilă și o alimentație mai sănătoasă, dacă face accesibile pentru cetățenii UE alimente hrănitoare, cum ar fi fructele, legumele și produsele lactate;
·Comitetul European al Regiunilor a adoptat, la rândul său, recent un aviz pe tema „Stimulente locale și regionale pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile”;
·Grupul internațional de experți în materie de sisteme alimentare durabile (IPES-Food) își va prezenta în scurt timp raportul pe tema „Politica alimentară comună” în UE, care va include, de asemenea, recomandări concrete privind o alimentație sănătoasă și durabilă.
2.3Administrațiile orașelor (și colectivitățile teritoriale) se afirmă în calitate de actori principali în promovarea unor sisteme alimentare mai durabile. Prin acțiuni integrate și la nivel intersectorial, orașele reunesc diferite părți interesate pentru a elabora politici alimentare care să soluționeze problemele stringente ce afectează alimentația (precum insecuritatea alimentară și obezitatea), dar care să contribuie, totodată, la soluționarea unor probleme mai generale, printre care provocările legate de mediu, inegalitățile sociale și sărăcia. Pactul de la Milano privind politica alimentară urbană, semnat de peste 180 de orașe din întreaga lume, cu o sferă de aplicare care acoperă 450 milioane de locuitori, reprezintă o etapă importantă în acest context.
2.4Pe lângă dinamica politică, există, de asemenea, necesitatea tot mai urgentă de a aborda această problemă din punct de vedere științific și societal, astfel cum se explică în capitolul 3.
3.Impactul unei alimentații nesănătoase și nedurabile
3.1Alegerea regimului alimentar are multe efecte, atât bune, cât și dăunătoare. Europenii au nevoie de sprijin pentru a reduce efectele nocive ale alimentației și a obține efecte pozitive. Vechea idee potrivit căreia trebuie să se urmărească asigurarea unei cantități suficiente de alimente nu mai constituie o politică adecvată. Trebuie să luăm în considerare modul în care sunt produse și consumate produsele alimentare și care sunt efectele pe termen lung, dar și imediate. Modurile de consum alimentar ale cetățenilor europeni au consecințe involuntare asupra poluării (de exemplu, ambalajele din plastic de unică folosință), climei, sănătății, biodiversității și multor alte aspecte. Aceste efecte pun în pericol viitorul și impun modificarea felului în care ne hrănim și în care consumăm. Lanțurile de aprovizionare cu produse alimentare, de la ferme la restaurante, trebuie să primească semnale de politică diferite. Știința a început să redefinească conceptul de alimentație adecvată în secolul XXI: regimuri alimentare durabile din sisteme alimentare durabile. Politica trebuie, în prezent, să abordeze această provocare.
3.2Impactul alimentației asupra sănătății publice
Alimentația săracă se numără printre principalele cauze ale deceselor premature în Europa și a unor boli care pot fi prevenite. Sănătatea este responsabilitatea statelor membre, iar Comisia Europeană facilitează, în principal, schimbul de date și informații. Cu toate acestea, UE are posibilitatea de a spori gradul de înțelegere al consumatorilor cu privire la importanța pentru sănătate a consumului de produse alimentare durabile. În fiecare an, în UE, circa 550 000 de persoane în vârstă de muncă mor prematur din cauza unor boli netransmisibile. La nivel mondial, bolile netransmisibile reprezintă principala cauză de mortalitate, depășind numărul deceselor cauzate de boli transmisibile. Bolile netransmisibile reprezintă, în prezent, cea mai mare parte a cheltuielilor cu asistența medicală din statele membre, generând pentru economiile UE costuri de 115 miliarde EUR, cu alte cuvinte 0,8% din PIB-ul anual, potrivit OCDE. O amenințare majoră la adresa sănătății publice în viitor o reprezintă creșterea rezistenței la antimicrobiene (RAM). Deși Comisia Europeană și Regiunea europeană a OMS au adoptat o poziție relevantă și fermă în ceea ce privește RAM, este necesară intensificarea eforturilor pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor în fermele din UE și pentru a împiedica importul de carne din țări terțe care utilizează antibioticele în mod profilactic.
3.3Impactul alimentației asupra societății
Alimentația este deopotrivă un indicator-cheie și un factor generator al inegalităților sociale. Persoanele cu venituri scăzute din Europa au o alimentație mai săracă și se confruntă cu mai multe probleme de sănătate și care se manifestă mai devreme, cauzate de alimentația necorespunzătoare. Zonele cu venituri scăzute au o putere de cumpărare mai mică decât zonele cu venituri mai mari. Persoanele cu venituri mici au un regim alimentar mai limitat și consumă mai puține fructe și legume. Produsele alimentare cu conținut de grăsimi, de sare, de zahăr și cele „ultrarafinate” sunt mult mai des consumate, pentru simplul fapt că sunt mai ieftine.
3.4Impactul cultural și psihologic al alimentației
Europa este renumită pentru tradițiile sale culinare diverse și bogate. Cu toate că UE a depus multe eforturi pentru a proteja produsele alimentare de interes special și local prin intermediul denumirilor de origine protejate (DOP), al indicațiilor geografice protejate (IGP) și al specialităților tradiționale garantate (STG), integrarea produselor alimentare este totuși lentă, deoarece procesatorii extind producția la costuri mai reduse și găsesc noi piețe. Europa trebuie să intensifice eforturile pentru a reconstrui și a diversifica culturile noastre alimentare – nu pentru a le îngrădi în spatele unor ziduri, ci pentru a consolida diversitatea în scopul creșterii rezilienței. Alimentația mai diversificată crește gama de nutrienți și de gusturi.
3.5Impactul alimentației asupra mediului
Producția și consumul de alimente au un impact semnificativ asupra mediului din punctul de vedere al utilizării resurselor la nivel global; la nivelul UE, acest impact este, însă, mult mai redus. Sistemul de producție agricolă și alimentară are un impact major asupra mediului (de exemplu, emisii de gaze cu efect de seră, impact asupra biodiversității, apei, solului). Europa poate reduce impactul sistemelor de prelucrare excesivă a produselor alimentare prin încurajarea regimurilor alimentare cu nutrienți simpli, în detrimentul celor hipercalorice. Sistemele alimentare pot fi o sursă de restaurare și de creștere a rezilienței, dacă produsele alimentare sunt cultivate, prelucrate și consumate în mod diferit,. În mod aproape sigur, acest lucru înseamnă hrănirea animalelor de fermă cu mai puține cereale și un consum mai redus de carne de către consumatori. Acest lucru are beneficii atât pentru climă, cât și pentru sănătate. Trebuie să promovăm sisteme agricole mai durabile și, de exemplu, să luăm în considerare impactul pozitiv asupra mediului al pășunilor (creșterea biodiversității, sechestrarea carbonului). Acest lucru ar încuraja, de asemenea, consumatorii în direcția unor regimuri alimentare sănătoase, echilibrate și durabile.
3.6Impactul alimentației asupra economiei
Faptul că Europa reușește să hrănească anual 550 de milioane de europeni reprezintă un succes, însă, în prezent, este nevoie ca acest sistem să fie mai durabil. Mulți economiști critică subvențiile pentru politica agricolă comună, care constituie o mare parte a bugetului UE. Contraargumentul este că subvențiile ajută la supraviețuirea activității fermierilor europeni. Costurile lor au crescut, dar procentul din valoarea adăugată brută (VAB) de care beneficiază fermierii este scăzut. Cea mai mare pondere a VAB a produselor alimentare nu este obținută din exploatarea pământului, ci din activități asociate. Alimentația reprezintă unul dintre cele mai mari sectoare economice ale UE. Producția de produse alimentare din UE, de exemplu, angajează 4,2 milioane de lucrători și are o cifră de afaceri de 1 089 miliarde GBP. Consumatorii au beneficiat de o reducere pe termen lung a cheltuielilor cu produsele alimentare, ca procent din cheltuielile gospodăriilor. Dar costurile totale nu sunt neapărat incluse în această reducere a costurilor. Un studiu realizat în 2017 cu privire la sistemul alimentar din Regatul Unit a demonstrat faptul că, deși consumatorii din această țară cheltuiesc 120 miliarde GBP pe an direct pe alimente, acest lucru generează un cost suplimentar de aceeași valoare pentru alte „rubrici bugetare” ale economiei reale, printre care 30 miliarde GBP pentru degradarea solului și 40 miliarde GBP pentru sănătate etc. Studii precum cel menționat sugerează necesitatea unei „contabilizări a costurilor reale”, o abordare susținută de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu.
4.Politici și instrumente pentru promovarea unei alimentații sănătoase și durabile
4.1Sprijinirea unei alimentații mai bune și a unor regimuri alimentare mai sănătoase este imperativă în Europa; ar trebui explorate în continuare oportunitățile de promovare a alimentației prin intermediul unor sisteme alimentare mai bune. O tranziție către sisteme alimentare care oferă alimente nutritive pentru o alimentație sănătoasă presupune modificări ale politicilor privind cererea și oferta. În ceea ce privește oferta, producția de alimente și modul în care alimentele sunt prelucrate (prin reformularea produselor alimentare), distribuite și puse la dispoziția consumatorilor, sunt factori esențiali care determină accesibilitatea și disponibilitatea alimentelor care, la rândul lor, promovează obiceiuri alimentare mai sănătoase. În ceea ce privește cererea, politicile publice ar trebui să capaciteze consumatorii să aleagă o alimentație mai sănătoasă, de exemplu prin intermediul educației în școli și prin campanii de sensibilizare, orientări privind regimul alimentar, etichetarea, achizițiile publice etc. Strategiile și politicile de îmbunătățire a cererii și ofertei de alimente nutritive sunt interconectate și interdependente. Ar trebui adoptată o abordare cuprinzătoare, multisectorială și pe mai multe niveluri, care să implice toate instituțiile relevante, societatea civilă și părțile interesate din întregul sistem alimentar.
4.2De asemenea, problema provine în parte din faptul că, până în prezent, multe dintre deciziile din industria alimentară au fost luate pe baza unor criterii economice pe termen scurt, care uneori au orientat greșit sectorul de producție și procesare către cultivarea și utilizarea unor ingrediente nesănătoase (de exemplu, uleiul de palmier, grăsimile trans, zahărul și sarea în exces). O abordare durabilă presupune nu doar analiza impactului economic, ci și a impactului social și asupra mediului. O astfel de abordare trebuie să aibă o perspectivă pe termen lung și să dezvolte condiții pentru lanțuri mai scurte și teritoriale de aprovizionare cu alimente. Din acest motiv, este, de asemenea, important să se promoveze un nou „cadru” pentru ca industria alimentară, inclusiv IMM-urile, să producă, să prelucreze, să distribuie și să vândă produse alimentare mai sănătoase și mai durabile. De exemplu, măsurile UE ar trebui să le permită producătorilor să își facă mai ușor publicitate privind reformularea produselor, chiar dacă ea este treptată, ceea ce nu este posibil prin legislația actuală. În ceea ce privește PAC, aceasta ar trebui să încurajeze agricultorii să producă la nivel local acele ingrediente care au un impact mai bun asupra sănătății. CESE solicită, de asemenea, introducerea rapidă a unei restricții legislative la nivelul UE aplicabile grăsimilor trans produse industrial, folosite în produsele alimentare.
4.3Există deja mai multe politici și inițiative ale UE care vizează promovarea unei alimentații sănătoase, de exemplu inițiativele Comisiei, precum Platforma UE privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea, măsurile de reglementare privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și mențiunile în materie de nutriție și sănătate asociate alimentelor, Cartea albă privind obezitatea, din 2017, Planul de acțiune al UE privind obezitatea în rândul copiilor pentru perioada 2001-2020, anumite dispoziții din noua propunere privind PAC (de exemplu, „îmbunătățirea răspunsului dat de agricultura UE exigențelor societale referitoare la hrană și la sănătate, inclusiv la alimentele sigure, hrănitoare și sustenabile, la deșeurile alimentare și la bunăstarea animalelor”), programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli etc. Lipsește, totuși, o abordare coordonată. Noile orientări ale UE privind alimentația durabilă ar asigura coerența și un cadru bazat pe criterii multiple, care să favorizeze elaborarea orientărilor naționale de către statele membre, conform celor prezentate în continuare.
5.Orientări privind o alimentație durabilă
5.1Întrucât a crescut numărul dovezilor care demonstrează impactul alimentației asupra sănătății, mediului și economiei, s-a manifestat un interes tot mai mare pentru elaborarea așa-numitelor „orientări privind o alimentație durabilă”. Aproape toate statele naționale dispun de orientări oficiale privind nutriția sau alimentația. Acestea sunt cunoscute sub formă de recomandări: de a consuma mai puțină sare, de a consuma un anumit număr de „porții” de fructe și legume, de a consuma anumite cantități de pește și altele. Având în vedere dovezile concludente cu privire la impactul alimentației asupra mediului, pare logic acum să se includă criterii mai ample în recomandările privind alimentația – de aici și solicitările tot mai numeroase referitoare la elaborarea unor „orientări privind regimurile alimentare durabile”.
5.2Statele membre ale UE au început deja să elaboreze diferite forme de orientări privind alimentația durabilă. Unele dintre aceste orientări au fost elaborate de organisme specializate în domeniul sănătății și nutriției din statele membre respective,, altele au fost rezultatul colaborării dintre ministere și agenții, iar altele au fost coordonate de societatea civilă și industrie. Această diversitate a fost utilă pentru experimentare, dar acum trebuie să i se ofere un cadru comun clar și coerent, astfel încât consumatorii să beneficieze de ea în cadrul pieței unice. Când sunt puse în aplicare orientările privind regimurile alimentare durabile și măsurile conexe, trebuie asigurat controlul lor eficient.
5.3Ar trebui constituit un grup de experți care să elaboreze orientări privind regimurile alimentare durabile la nivel european. Acest grup ar trebui să includă organisme profesionale și științifice relevante din domeniul nutriției, sănătății publice, alimentației, mediului și științelor sociale. Grupul de experți ar urma să formuleze orientări în termen de doi ani, pentru a le oferi consumatorilor recomandări clare privind o alimentație durabilă, bazându-se pe cercetări și date furnizate de Centrul Comun de Cercetare, Food 2030, SCAR și alte organisme. Aceste orientări ar putea fi utilizate de statele membre la nivel național, de exemplu în cadrul serviciilor de asistență medicală și în instituțiile de politică publică și, la nivelul UE, ar contribui la dezvoltarea unor cadre integrate clare pentru lanțul de aprovizionare cu produse alimentare. Orientările ar contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ale UE, de exemplu în cadrul sprijinului acordat de UE realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă, ale Acordului de la Paris privind schimbările climatice și ale altor angajamente și programe privind durabilitatea, precum FOOD 2030. Grupul de experți ar trebui să includă organisme-cheie, cum ar fi Federația Europeană a Societăților în domeniul Nutriției (FENS), IPES-Food, Asociația Europeană de Sănătate Publică (EUPHA) și Federația Ecologică Europeană, și să beneficieze de contribuții din surse științifice, precum SCAR, cu sprijinul DG AGRI, DG Mediu, DG SANTE, al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, al Agenției Europene de Mediu și al Comitetului permanent privind cercetarea agricolă și bioeconomia (SCAR). CESE este pregătit să contribuie la activitatea unui astfel de grup de experți pentru a furniza contribuția organizațiilor societății civile, în special prin intermediul grupului său de studiu temporar privind sistemele alimentare durabile.
6.Sisteme de etichetare a produselor alimentare durabile
6.1Orientările privind alimentația durabilă ar trebui să constituie, de asemenea, temeiul pentru o etichetare mai cuprinzătoare și mai lizibilă a produselor alimentare, care ar îmbunătăți transparența și ar descuraja utilizarea inutilă a unor materii prime ieftine, nesănătoase și nedurabile (de exemplu, grăsimile trans, uleiul de palmier și zahărul în exces). Consumatorii ar beneficia de pe urma unei extinderi a etichetării produselor alimentare, inclusiv a sistemului UE de sigle de calitate (IGP, DOP, STG), pentru a include atât aspecte legate de mediu și aspecte sociale, cât și aspecte legate de sănătate și nutriție.
6.2Politicile s-au concentrat pe nutriție și pe alte exigențe în materie de sănătate, însă CESE observă că lipsa de informare și de educație a consumatorilor cu privire la impactul social și de mediu al produselor alimentare suscită din ce în ce mai multe preocupări. Punerea în aplicare a unui sistem de etichetare clar privind originea, mijloacele de producție și valoarea nutritivă a produselor alimentare ar facilita alegerile consumatorilor. Trasabilitatea este, de asemenea, foarte importantă, atât pentru producătorii de produse alimentare, cât și pentru consumatori, pentru a garanta siguranța alimentară. Prin urmare, CESE își reiterează solicitarea în ceea ce privește instituirea unui sistem inteligent de etichetare durabilă a produselor alimentare, care ar trebui armonizat la nivelul UE. Acest sistem ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe noi procese de trasabilitate și de certificare și să fie dezvoltat în continuare în lucrările viitoare ale grupului de studiu temporar al CESE privind sistemele alimentare durabile. Ar trebui să se pună mai mult accentul pe tehnologii precum aplicațiile pentru dispozitive mobile și introducerea unor afișaje pentru consumatori în sectorul comerțului cu amănuntul, care să furnizeze toate informațiile necesare, și ar trebui promovată, de asemenea, trasabilitatea deplină.
7.Achizițiile publice
7.1Prin intermediul achizițiilor publice, autoritățile locale ar putea să aplice progresiv orientările privind o alimentație durabilă într-o gamă largă de instituții publice, în special în școli și spitale. Producția, vânzarea și consumul de produse alimentare sănătoase, locale și de sezon care asigură durabilitatea ar contribui la realizarea obiectivului 12.7 – achiziții publice durabile – din Agenda 2030. Producătorilor locali ar trebui să li se acorde prioritate în cadrul procedurilor de achiziții publice, în vederea promovării unei alimentații sănătoase și dezvoltării economiei locale.
7.2Există deja o serie de inițiative de promovare a achizițiilor durabile de produse alimentare, ceea ce demonstrează interesul și implicarea tot mai mare a societății civile și a autorităților locale în acest aspect. De exemplu, ICLEI (Autorități locale pentru durabilitate) promovează în prezent o inițiativă care vizează introducerea unei aprovizionări obligatorii și progresive cu produse alimentare durabile a tuturor școlilor și grădinițelor europene, obiectivul inițial fiind ca, până în 2022, 20% dintre produsele alimentare să fie ecologice.
7.3CESE ia notă de activitatea desfășurată în prezent de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei în vederea revizuirii criteriilor UE privind achizițiile publice verzi pentru serviciile de alimentație și de catering. Comitetul solicită includerea în achizițiile publice verzi a unor criterii explicite și mai ambițioase în materie de durabilitate a produselor alimentare, precum și eliminarea obstacolelor de reglementare, în special în ceea ce privește normele în materie de concurență.
8.Normele privind concurența
8.1Legislația în materie de concurență este prezentată uneori ca un obstacol în calea producției și distribuției de alimente durabile și sănătoase. Consultările cu DG Concurență a Comisiei Europene ar trebui să încurajeze atât clarificarea, cât și adaptarea la regulile existente, astfel încât lanțurile europene de aprovizionare cu alimente să asigure condiții mai bune și să-și accelereze tranziția către durabilitate.
8.2Articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) interzice acordurile între doi sau mai mulți operatori independenți de pe piață care au ca scop limitarea concurenței. Dispozițiile se referă în special la aranjamentele în materie de stabilire a prețurilor. În temeiul articolului 101 alineatul (3) din TFUE, acordurile sunt exceptate de la interdicția menționată la articolul 101 alineatul (1), cu condiția ca ele să genereze avantaje economice obiective care să compenseze efectele negative ale restrângerii concurenței, de exemplu, în cazul în care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse, permițându-le, în același timp, consumatorilor să beneficieze într-o măsură echitabilă de avantajele rezultate.
8.3Dacă îndeplinesc anumite condiții, organizațiile interprofesionale recunoscute (IBO) pot conta pe o derogare de la articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Ele au posibilitatea de a notifica Comisiei acordurile lor în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (Regulamentul OCP), iar în cazul în care Comisia nu le consideră incompatibile cu normele Uniunii în termen de două luni de la primirea notificării complete, nu li se aplică articolul 101 alineatul (1) din TFUE. Acordurile nu pot cuprinde dispoziții privind stabilirea de prețuri sau de cote și nu este permis ca efectele lor să ducă la împărțirea pieței sau să creeze alte denaturări ale concurenței. Dacă fac uz de posibilitățile oferite de Regulamentul OCP, organizațiile interprofesionale pot încheia acorduri care să îmbunătățească standardele privind durabilitatea.
9.Informarea și sensibilizarea
9.1CESE își reiterează propunerea de lansare a unei campanii de informare și sensibilizare la nivel european privind „valoarea produselor alimentare”. Acest lucru va fi necesar pentru a asigura schimbări pe termen lung în comportamentul consumatorilor.
9.2De asemenea, sunt necesare investiții mai mari în educația alimentară în școli, precum și în formarea profesională.
9.3CESE își reiterează solicitarea cu privire la organizarea unor campanii publicitare vizuale la nivelul UE în favoarea unor alimente și regimuri alimentare mai sănătoase, luând ca exemplu campaniile pozitive de publicitate socială derulate pe unele canale de televiziune destinate copiilor, de exemplu cele care încurajează o alimentație mai echilibrată. Ar trebui introduse controale mai eficiente privind difuzarea de publicitate cu privire la alimentele cu un conținut mare de grăsimi saturate, grăsimi trans, zaharuri libere și/sau sare destinate copiilor, nu numai în intervalele orare de maximă audiență TV în rândul copiilor, ci și pe platformele de comunicare socială și pe alte canale de informare comerciale care influențează gusturile alimentare ale copiilor,.
Bruxelles, 31 ianuarie 2019
Maurizio REALEPreședintele Secțiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului
____________