ANEXĂ

1.   INTRODUCERE

Prezentele orientări servesc la ghidarea statelor membre cu privire la modul de interpretare a articolului 3 din Directiva (UE) 2023/1791 atunci când îl transpun în legislația lor națională. Cu toate acestea, interpretarea obligatorie a legislației Uniunii este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să asigure evaluarea soluțiilor de eficiență energetică în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore, atât în sectorul energetic, cât și în cel neenergetic. Articolul prevede, de asemenea, instituirea unor mecanisme de monitorizare, promovarea metodologiilor costuri-beneficii și eliminarea barierelor din calea punerii în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” (EE1). Soluțiile în materie de eficiență energetică ar trebui să depășească economiile de energie la nivelul utilizării finale, vizând, de asemenea, resurse axate pe cerere (răspunsul părții de consum, stocarea energiei, soluții inteligente) și conversia, transportul și distribuția eficiente a energiei. Se preconizează că, prin transpunerea Directivei (UE) 2023/1791, statele membre vor integra principiul EE1 în procesele lor decizionale și de autorizare și îl vor aplica în toate deciziile relevante de planificare, politică și investiții majore viitoare.

2.   CONTEXTUL JURIDIC ȘI POLITIC

Principiul EE1, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999, se bazează pe premisa că investițiile strategice în eficiența energetică pot reduce cererea într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, reducând astfel necesitatea și costurile asociate cu producția suplimentară de energie și cu infrastructura.

Astfel cum se menționează în considerentul 15 din preambulul Directivei (UE) 2023/1791, principiul EE1 este un „ principiu general de care ar trebui să se țină seama în toate sectoarele […]. Soluțiile de eficiență energetică ar trebui să fie luate în considerare ca primă opțiune în deciziile de politică, de planificare și de investiții, atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică. ”

Recomandarea (UE) 2021/1749, care este relevantă pentru articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791, stabilește instrumente și acțiuni specifice pentru a sprijini statele membre la punerea în aplicare a principiului EE1. Articolul 3 alineatul (3) din Directiva (UE) 2023/1791 încurajează statele membre să țină seama de această recomandare.

Articolul 3 este interconectat cu articolul 7 din Directiva (UE) 2023/1791, care impune statelor membre să se asigure că, la încheierea contractelor de achiziții publice și a concesiunilor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE (1), la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE (2) și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE (3) ale Parlamentului European și ale Consiliului, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică principiul EE1.

Articolul 3 este, de asemenea, interconectat cu articolul 27 din Directiva (UE) 2023/1791, în temeiul căruia statele membre trebuie să se asigure că operatorii de sisteme de transport și distribuție a gazelor și a energiei electrice aplică principiul EE1 în deciziile de planificare a rețelei, de dezvoltare a rețelei și de investiții. Articolul 27 impune, de asemenea, autorităților naționale de reglementare în domeniul energiei să aplice principiul EE1 în îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în Directivele 2009/73/CE (4) și (UE) 2019/944 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește deciziile lor privind exploatarea infrastructurii de gaze și de energie electrică, inclusiv deciziile lor privind tarifele de rețea.

3.   TERMENI ȘI CONCEPTE UTILIZATE ÎN PREZENTELE ORIENTĂRI ȘI LA ARTICOLUL 3 DIN DIRECTIVA (UE) 2023/1791

3.1.   Diferența dintre deciziile de planificare, de politică și de investiții majore

Nici Directiva (UE) 2023/1791, nici Recomandarea (UE) 2021/1749 nu stabilesc o delimitare explicită între deciziile de planificare, de politică și de investiții majore. Explicațiile de mai jos se bazează pe considerațiile serviciilor Comisiei și sunt furnizate doar cu titlu indicativ. Tabelul 1 sintetizează caracteristicile deciziilor de planificare, de politică și de investiții majore.

Tabelul 1

Comparație între deciziile de planificare, de politică și de investiții majore

Tipul de decizie	Descriere	Exemple	Considerente principale
Decizii de planificare	Opțiuni strategice la nivel înalt în ceea ce privește sistemele energetice și sectoarele neenergetice, cu accent pe tendințe, fezabilitate și evaluarea soluțiilor energetice.	Planificare publică: planurile naționale integrate privind energia și clima menționate la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (6); planurile de dezvoltare a rețelei pe 10 ani; planificarea transporturilor la nivel național; planurile de mobilitate urbană durabilă; planurile locale privind încălzirea și răcirea menționate la articolul 25 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791 Planificare privată: planificarea strategică a activității; planificarea în domeniul imobiliar; planificarea flotei	Nu implică neapărat angajamente financiare specifice pentru proiecte.
Decizii de politică	Elaborarea, revizuirea și implementarea de politici cu un impact semnificativ asupra consumului energetic și de reglementări de către administrațiile naționale, regionale și locale	Sisteme de finanțare; organizarea și reglementarea pieței energiei: standarde și norme; taxe pe energie și pe CO2; campanii de informare și sensibilizare.	Asigurarea faptului că politicile existente și cele noi sunt în conformitate cu principiul EE1.
Decizii de investiții majore	Angajamentul față de proiecte specifice, individuale, cu implicații financiare concrete.	Infrastructură de rețea; linia de interconexiune de transport al energiei electrice; parcuri eoliene offshore de mari dimensiuni; capacități de producție a hidrogenului, stocare a energiei la scară largă, proiect de dezvoltare a clădirilor, infrastructură nouă sau extinsă pentru transportul aerian, noi autostrăzi.	Proiecte tangibile cu resurse financiare alocate.

3.2.   Cheltuieli care intră sub incidența deciziilor de investiții majore

O decizie de investiții majore privind un activ fizic, indiferent dacă este legată de sisteme energetice sau de sectoare neenergetice, implică cheltuieli de capital (CAPEX). Acestea includ costurile asociate achiziționării sau modernizării activelor fizice, cum ar fi achiziționarea de mașini sau echipamente, achiziționarea de terenuri și costurile pentru construirea sau instalarea infrastructurii. Ele pot de asemenea include costurile de proiectare și inginerie, autorizațiile și costurile de formare inițială pentru exploatarea noilor echipamente sau infrastructuri. Acestea sunt costuri inițiale care oferă valoare pe o perioadă lungă de timp.

Sunt excluse din aceste investiții inițiale cheltuielile de funcționare (OPEX), care sunt costurile curente pentru gestionarea unui produs, a unei întreprinderi sau a unui sistem. În contextul unui proiect de infrastructură, OPEX ar include costurile cu energia, întreținerea și reparațiile de rutină, costurile cu personalul și alte cheltuieli legate de exploatarea curentă a infrastructurii. De obicei, acestea nu sunt luate în considerare în decizia inițială de investiție, deoarece sunt costuri recurente, adesea variabile, care sunt suportate pentru funcționarea efectivă a activului odată ce acesta a fost instalat și este în uz.

Directiva (UE) 2023/1791 nu include nicio precizare care să stabilească dacă CAPEX și/sau OPEX trebuie luate în considerare pentru a defini decizii în materie de investiții majore. Astfel, ar trebui luate în considerare toate cheltuielile relevante – CAPEX, OPEX – sau orice alt tip.

3.3.   Proiecte de infrastructură etapizate în contextul deciziilor de investiții majore

Proiectele de infrastructură etapizate, cum ar fi construirea de parcuri eoliene sau de autostrăzi, ar trebui tratate ca o singură decizie de investiții, iar CAPEX total pentru toate componentele ar trebui luat în considerare pentru a stabili dacă proiectul depășește pragurile de investiții majore prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791.

De exemplu, chiar dacă fiecare turbină eoliană din cadrul unui parc eolian ar putea genera și furniza energie în mod independent, întregul proiect de parc eolian reprezintă o decizie de investiție unică. În mod similar, un proiect multianual de construcție de autostrăzi ar trebui luat în considerare în întregime pentru evaluarea investițiilor, indiferent dacă anumite tronsoane pot funcționa independent.

3.4.   Sectoare neenergetice

Sectoarele neenergetice sunt acele domenii ale economiei care nu se ocupă în primul rând cu producția, transportul, distribuția sau vânzarea de energie. Deși aceste sectoare consumă și depind de energie pentru operațiunile lor, funcția lor principală nu este centrată pe producția sau aprovizionarea cu energie. Articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 prevede o listă neexhaustivă de exemple de sectoare neenergetice, care includ clădirile, transporturile, apa, tehnologia informației și comunicațiilor, agricultura și sectorul financiar.

Conform metodologiei Eurostat privind bilanțul energetic (7), sectoarele neenergetice ar putea fi înțelese ca fiind cele implicate în consumul final de energie (cod Eurostat FC_E). Aceste sectoare cuprind sectorul industrial (FC_IND_E), sectorul transporturilor (FC_TRA_E) și alte sectoare (FC_OTH_E), cum ar fi sectorul serviciilor comerciale publice, gospodăriile, agricultura și silvicultura și pescuitul. Prin urmare, lista orientativă de la articolul 3 alineatul (1) ar putea fi aliniată, de asemenea, la sectoarele utilizării finale a energiei ale Eurostat, la o grupare națională de sectoare ale utilizării finale a energiei.

4.   OBLIGAȚII ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 3

4.1.   Ce soluții de eficiență energetică trebuie evaluate?

Soluțiile de eficiență energetică ar putea fi înțelese ca tehnologii, procese și practici care reduc sau transferă în timp cantitatea de energie necesară pentru a furniza același nivel de performanță, servicii sau bunuri. Din articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) 2018/1999, coroborat cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, rezultă că astfel de soluții ar putea include:

(a)

economiile de energie la nivelul utilizării finale, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea, izolarea clădirilor și alte îmbunătățiri în materie de economisire de energie, transferul modal, vehiculele eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, aparatele și dispozitivele de economisire a energiei, sistemele de motoare eficiente și recuperarea căldurii;

(b)	resursele axate pe cerere și flexibilitățile sistemului, care ar putea implica elemente precum răspunsul părții de consum, stocarea energiei (inclusiv bateriile și stocarea energiei termice) și soluțiile inteligente (de exemplu, contoare inteligente, termostate inteligente);

(c)	conversia, transportul și distribuția eficientă a energiei, încorporând abordări precum reducerea pierderilor din rețea, implementarea rețelelor inteligente și încălzirea și răcirea centralizată eficientă.

Articolul 3 alineatul (1) impune statelor membre să se asigure că soluțiile de eficiență energetică, în cazul în care acestea sunt disponibile și pot răspunde aceleiași nevoi specifice sau aceluiași obiectiv de politică, sunt evaluate în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore. Statele membre ar putea, de exemplu, să actualizeze periodic studii privind potențialul de economisire a energiei și să pună la dispoziția planificatorilor și investitorilor cataloage actualizate de soluții de eficiență energetică. Tabelele următoare oferă câteva exemple de posibile alternative sau soluții complementare la planurile de dezvoltare suplimentară a infrastructurii în sistemele energetice (tabelul 2) și, respectiv, în sectoarele neenergetice (tabelul 3). Acestea nu sunt liste exhaustive.

Tabelul 2

Exemple de alternative în sistemul energetic atunci când se aplică principiul EE1

Sector	Planuri de dezvoltare de noi infrastructuri	Alternative posibile/soluții complementare
Energie electrică	— producție (centrale electrice convenționale și centrale de producție de energie din surse regenerabile, centrale de cogenerare) — transport și distribuție (linii de transport de înaltă tensiune, stații electrice, linii de interconexiune, transformatoare etc.) — stocare (stocarea hidroenergiei acumulate prin pompare, stocare a energiei cu acumulatori etc.)	— flexibilitatea axată pe cerere/răspunsul părții de consum (de exemplu, gestionarea cererii de vehicule electrice, încărcare reactivă/bidirecțională, pompe de căldură flexibile, tarife și servicii de agregare a răspunsului părții de consum) — tehnologiile rețelelor inteligente, inclusiv infrastructura avansată de contorizare — economii de energie la nivelul utilizării finale (de exemplu, aparate și dispozitive eficiente, iluminat)
Gaze	— producție (zăcăminte de gaze, platforme offshore, situri de extracție a gazelor de șist, infrastructură pentru hidrogen) — transport și distribuție (conducte, stații de comprimare, interconexiuni) — stocare (instalații de stocare subterană a gazelor, terminale de gaz natural lichefiat)	— economii de energie la nivelul utilizării finale (de exemplu, izolarea clădirilor) — electrificarea sistemelor de încălzire și a modurilor de transport (care are beneficii inerente în ceea ce privește eficiența sistemului) — reducerea pierderilor din rețea
Căldură	— generare (cazane convenționale, cuptoare, cogenerare) — rețele (conducte, schimbătoare de căldură, pompe, stații electrice) — stocare (stocarea energiei termice, materiale cu schimbare de fază etc.)	— economii de energie la nivelul utilizării finale (de exemplu, izolarea clădirilor) — integrarea sistemului și eficiența sistemului (de exemplu, transformarea energiei electrice în energie termică) — surse regenerabile de energie (de exemplu, pompe de căldură, energie geotermică, energie solară) — recuperarea căldurii reziduale — sistem centralizat de termoficare din surse regenerabile

Tabelul 3

Exemple de alternative în sistemul neenergetic atunci când se aplică principiul EE1

Sector neenergetic	Planuri de dezvoltare de noi infrastructuri	Alternative posibile/soluții complementare
Clădiri	— construcții de mari dimensiuni (de exemplu, clădiri comerciale, complexe rezidențiale, construcții publice precum școlile) care implică decizii privind sistemele de încălzire, ventilație și aer condiționat	— renovarea energetică a clădirilor existente — cartografierea clădirilor disponibile (neutilizate) înainte de construcțiile noi — construcții eficiente din punct de vedere energetic (inclusiv clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, clădiri cu emisii zero) — sisteme de automatizare și control pentru clădiri (de exemplu, termostate inteligente, senzori de ocupare) — sisteme de încălzire eficiente (de exemplu, pompe de căldură, încălzire centralizată) — soluții de răcire pasivă (de exemplu, umbrire, masă termică, răcire pe timp de noapte, ventilație naturală și iluminat) — aparate de iluminat și aparate eficiente din punct de vedere energetic — integrarea energiei din surse regenerabile (de exemplu, energie fotovoltaică, energie termică solară) — declanșarea unor schimbări comportamentale în ceea ce privește utilizarea energiei — sisteme inteligente de încărcare
Transport	— infrastructuri majore de transport (de exemplu autostrăzi, căi ferate, aeroporturi, porturi și infrastructuri maritime)	— transport public (de exemplu, sisteme de tranzit în masă urban și suburban, legături feroviare interurbane, parcuri de autobuze) — infrastructura pentru biciclete și pietoni (de exemplu, benzi pentru biciclete, sisteme de partajare a bicicletelor) — consolidarea încărcăturii — gestionarea mobilității (de exemplu, programe de utilizare în comun a autoturismelor, stimularea unui grad mai mare de ocupare a vehiculelor) — sprijin pentru transportul multimodal (combinat) — măsuri de stimulare a unei utilizări sporite a modurilor de transport eficiente din punct de vedere energetic — electrificarea parcului auto — infrastructura de încărcare a vehiculelor electrice
Industrie	— construirea de noi situri industriale — utilizarea de noi combustibili și procese consumatoare de energie	— promovarea unei integrări eficiente a sectorului industrial și a creării de grupuri de întreprinderi la nivel local — funcționare flexibilă prin răspunsul părții de consum și prin autoconsum — reutilizarea căldurii reziduale și a frigului rezidual — electrificarea și utilizarea „fără regrete” a combustibililor energetici
Apă	— alimentarea cu apă (de exemplu, instalații de desalinizare) — stații de tratare a apelor uzate — rețele de distribuție a apei (de exemplu conducte, stații de pompare)	— economii de apă (de exemplu, practici agricole eficiente din punctul de vedere al consumului de apă) — pompe, motoare și instalații de tratare eficiente din punct de vedere energetic — reducerea pierderilor din rețea — rețele inteligente de apă și sisteme de gestionare a presiunii — utilizarea apei pluviale și a apei gri în clădiri
TIC	— centre de date (de exemplu, consumul de energie pentru sistemele informatice și pentru răcire) — infrastructura de telecomunicații (de exemplu, rețele în bandă largă, sisteme mobile)	— proiectarea și exploatarea centrelor de date eficiente din punct de vedere energetic (inclusiv recuperarea căldurii reziduale) — echipamente de rețea eficiente din punct de vedere energetic — tehnologiile rețelelor inteligente și soluțiile digitale pentru gestionarea energiei
Agricultură	— sisteme de irigare (de exemplu, sprinklere de suprafață) — mașini și echipamente agricole (de exemplu, combine de recoltat, tractoare) — sere, ferme verticale	— adaptarea alegerii culturilor la clima locală, ținând seama de schimbările climatice — practici agricole care limitează nevoia de utilaje și echipamente (de exemplu, permacultură) — irigații eficiente din punct de vedere energetic (de exemplu, pompe solare) — agricultura de precizie (de exemplu, mașini cu ghidaj GPS) — utilizarea energiei din surse regenerabile (de exemplu, uscare la soare, panouri solare)

4.2.   Cum se evaluează soluțiile de eficiență energetică?

Evaluarea soluțiilor de eficiență energetică în deciziile politice, de planificare sau de investiții majore înseamnă că astfel de soluții ar trebui luate în considerare și evaluate ca parte a procesului decizional. Utilizarea analizei cost-beneficiu (ACB) pentru evaluarea soluțiilor de eficiență energetică ar putea include:

(a)

analiză tehnică: identificarea și evaluarea cerințelor de fezabilitate tehnică, performanță și punere în aplicare a potențialelor soluții de eficiență energetică. În această etapă, considerațiile ar putea include potențialul de economisire a energiei sau de transfer al sarcinii, compatibilitatea cu sistemele existente, cerințele tehnologice și potențialele constrângeri sau riscuri;

(b)

analiză financiară; examinarea investiției din perspectiva factorului de decizie; axarea pe costurile și beneficiile financiare directe, utilizarea prețurilor pieței pentru evaluare și integrarea plăților de transfer, cum ar fi impozitele și subvențiile. Rata de actualizare aplicată reflectă costul de oportunitate al capitalului pentru investitor. Pot fi, de asemenea, luate în considerare beneficii interne mai ample (8), cum ar fi creșterea productivității forței de muncă în urma modernizării clădirilor de birouri, deși acestea sunt adesea dificil de cuantificat și de exprimat în valoare monetară pentru factorii de decizie privați;

(c)

analiza economică: Dintr-o perspectivă societală, luând în considerare toate costurile economice și beneficiile mai ample ale unei soluții de eficiență energetică pentru societate în ansamblu; utilizarea prețurilor economice sau fictive pentru evaluare și excluderea plăților de transfer. Rata de actualizare aplicată reprezintă rata preferinței sociale pentru prezent în ceea ce privește banii și este, de obicei, mai mică decât cea din analiza financiară. Această abordare ia în considerare, de asemenea, beneficiile externe mai ample, inclusiv impactul asupra mediului, sănătății și alte efecte societale care nu sunt incluse într-o analiză financiară (9). Este important de remarcat faptul că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) litera (b) din Directiva (UE) 2023/1791, analiza ar trebui să țină seama și de impactul asupra sărăciei energetice. De exemplu, aceasta ar putea include o evaluare specifică a costurilor și beneficiilor pentru gospodăriile vulnerabile și cu venituri mici.

Analiza economică este deosebit de relevantă pentru procesul decizional al autorităților publice și pentru rolul acestora în susținerea interesului public prin luarea în considerare a implicațiilor societale mai ample ale acțiunilor lor.

Entitățile private, cum ar fi întreprinderile și organizațiile neguvernamentale, își însoțesc în mod normal deciziile de o analiză financiară care le reflectă propriile interese financiare, cu excepția cazului în care costurile societale suplimentare ar fi acoperite de finanțare publică. Ar putea fi luate în considerare beneficiile externe mai ample (de exemplu, efectul asupra calității aerului), dar acestea constituie adesea considerații secundare, susceptibile a fi urmate din motive precum responsabilitatea socială a întreprinderilor. Prin urmare, statele membre ar putea încuraja entitățile private să ia în considerare beneficiile societale, alături de considerentele financiare, în procesele lor decizionale, prin oferirea de sprijin public și cu ajutorul altor măsuri (a se vedea, de asemenea, secțiunea 4.9).

4.3.   Gestionarea deciziilor de investiții majore care depășesc și se situează sub pragurile stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791

În temeiul articolului 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să se asigure că autoritățile competente monitorizează aplicarea principiului EE1. Astfel cum se detaliază în secțiunea 5 din prezentul ghid, o parte din mandatul autorităților competente ar trebui să includă stabilirea faptului dacă investițiile depășesc sau se situează sub pragurile stabilite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791.

În ceea ce privește deciziile de investiții majore care depășesc pragurile (100 de milioane EUR sau 175 de milioane EUR pentru proiectele de infrastructură de transport), articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791 impune în mod explicit statelor membre să se asigure că soluțiile de eficiență energetică sunt evaluate. Pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 4.2 din prezentele orientări.

În ceea ce privește deciziile de investiții majore sub praguri, Directiva (UE) 2023/1791 nu prevede nicio cerință legală explicită de evaluare a soluțiilor de eficiență energetică. Cu toate acestea, statele membre sunt încurajate să facă acest lucru ori de câte ori deciziile respective duc la un consum semnificativ de energie.

4.4.   Cum se poate asigura o evaluare adecvată a beneficiilor mai ample?

În temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre au obligația de a promova și de a pune la dispoziția publicului metodologii costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică.

Prin beneficii mai ample s-ar putea înțelege impactul social, de mediu și economic al punerii în aplicare a soluțiilor de eficiență energetică care nu reprezintă câștiguri sau pierderi imediate personale financiare ce apar pe o factură la energie electrică.

Astfel cum s-a subliniat tabelele 4, 5 și 6, printre exemplele de impact social se numără îmbunătățirea confortului interior, reducerea sărăciei energetice, creșterea valorilor proprietății și reducerea zgomotului. Beneficiile pentru mediu implică reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a poluării aerului și a apei, generarea de deșeuri și reducerea exigențelor funciare, contribuind la conservarea ecosistemelor. Beneficiile economice duc la crearea de locuri de muncă la nivel local, la creșterea productivității forței de muncă, la sporirea securității energetice și la stimularea inovării și competitivității întreprinderilor. Fiecare beneficiu subliniază importanța largă a măsurilor de eficiență energetică dincolo de implicațiile lor financiare directe.

Evaluarea acestor beneficii mai ample ar putea implica următoarele etape:

(a)

asigurarea unui domeniu de aplicare suficient: O evaluare echilibrată necesită luarea în considerare a tuturor beneficiilor relevante, ținând seama de faptul că astfel de beneficii sunt adesea răspândite în diferite sectoare și printre diferiți actori. Ignorarea beneficiilor ar putea conduce la o evaluare parțială. De exemplu, dacă se neglijează ameliorarea confortului interior și cazurile de boli și decese premature evitate datorită reabilitării clădirilor, rezultatele pozitive ale acestor reabilitări sunt subestimate;

(b)	cuantificarea în unități fizice: Impacturile ar trebui cuantificate în unități fizice, cum ar fi tone de poluanți atmosferici, locuri de muncă echivalente normă întreagă sau zile de boală evitate. Aceasta oferă o bază preliminară pentru compararea diferitelor opțiuni de investiții;

(c)

exprimare în valoare monetară: Metoda recomandată constă în agregarea beneficiilor mai ample exprimate în unități fizice diferite. Acest proces este complex, deoarece implică stabilirea unei valori pentru beneficii pentru care, la prima vedere, nu există nicio valoare de piață. Astfel cum sunt enumerate în tabelele 4, 5 și 6, tehnicile de exprimare în valoare monetară ar putea include abordări precum evaluarea directă la prețul pieței, disponibilitatea de a plăti sau disponibilitatea de a accepta (10). Exprimarea în valoare monetară este în mod inerent controversată din cauza complexității etice implicate, cum ar fi valorizarea vieții umane, și ar trebui realizată cu atenție, utilizând metode solide;

(d)

analiza suprapunerilor de impact: Agregarea în termeni monetari ar putea duce la suprapuneri. De exemplu, modernizarea clădirilor îmbunătățește confortul interior. Acest lucru afectează sănătatea umană și productivitatea, ceea ce, în cele din urmă, poate afecta și aspecte economice precum venitul net sau bugetul public. Permiterea suprapunerilor ar însemna dubla contabilizare a beneficiilor și ar conduce la supraestimarea impacturilor nete. Pentru a evita acest lucru, ar putea fi utilizată o abordare de cartografiere a „căilor de impact multiple”, care să identifice toate beneficiile relevante, interacțiunile acestora și punctele finale care trebuie exprimate în valoare monetară (11).

Pentru a sprijini acest proces de evaluare, au fost dezvoltate diverse instrumente și metodologii de cuantificare a beneficiilor mai ample, inclusiv instrumentele sprijinite de programul Orizont 2020: COMBI (12), MICAT (13) și Odyssee-Mure (14). Informații mai detaliate privind metodele de cuantificare și instrumentele de sprijin pentru beneficiile individuale mai ample pot fi găsite la punctul 3.7.1 din anexa la Recomandarea (UE) 2021/1749. În ceea ce privește transportul, ar trebui utilizat manualul din 2019 privind costurile externe ale transportului (sau actualizările sale ulterioare) (15).

În conformitate cu metodologiile de analiză cost-beneficiu de la nivelul UE (16) prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului (17), autoritățile naționale de reglementare ar putea defini metodologii adecvate de analiză cost-beneficiu în domenii specifice. Dacă este necesar, metodologiile respective ar putea fi completate cu orientări suplimentare, asigurându-se astfel o analiză cost-beneficiu solidă care să evalueze în detaliu beneficiile mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică.

Tabelul 4

Beneficiile sociale mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică

Beneficiu	Descriere	Posibile abordări în materie de cuantificare și de exprimare în valoare monetară
Confortul interior	Îmbunătățirea sistemelor de izolare, de încălzire și de răcire ar putea face ca mediile de viață și de lucru să devină mai confortabile și să ducă la îmbunătățirea sănătății	Măsurători ale confortului bazate pe sondaje, care ar putea fi exprimate în valoare monetară prin economisirea costurilor cu sănătatea (metoda disponibilității de a plăti/de a accepta) sau prin câștiguri de productivitate (metoda preferințelor explicite)
Sărăcia energetică	Punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică ar putea contribui la atenuarea sărăciei energetice, prin creșterea accesibilității energiei pentru gospodăriile cu venituri mici	Economii la facturile la energie, reflectate în venitul disponibil al gospodăriilor (evaluare directă la prețul pieței)
Valori imobiliare	Clădirile eficiente din punct de vedere energetic ar putea avea o valoare de piață mai mare ca urmare a costurilor reduse la energie, a conformității cu standardele naționale și a confortului îmbunătățit	Modificarea valorilor imobiliare, exprimate eventual în valoare monetară cu ajutorul datelor de pe piața imobiliară (metoda prețurilor hedonice)
Zgomot	Proiectarea și izolarea clădirilor eficiente din punct de vedere energetic ar putea contribui la reducerea zgomotului provenit atât din surse externe, cât și din sistemele interne, îmbunătățind condițiile de viață și de muncă. Transportul terestru și fluvial eficient din punct de vedere energetic (electric și cu propulsie umană) ar putea reduce, de asemenea, emisiile sonore.	Reducerea zgomotului cuantificată în decibeli, exprimată în valoare monetară utilizând impacturile valorilor imobiliare (metoda prețurilor hedonice) sau economiile în ceea ce privește costurile cu sănătatea (metoda disponibilității de a plăti sau de a accepta)

Tabelul 5

Beneficiile de mediu mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică

Beneficiu	Descriere	Posibile abordări în materie de cuantificare și de exprimare în valoare monetară
Gaze cu efect de seră	Soluțiile de eficiență energetică ar putea reduce cererea de energie, ceea ce conduce adesea la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră	Cuantificate în tone echivalent CO2 reduse, exprimate eventual în valoare monetară cu ajutorul stabilirii prețului carbonului (evaluare directă la prețul pieței)
Calitatea aerului	Reducerea consumului de energie ar putea contribui la reducerea poluării atmosferice cauzate de centralele electrice și de procesele industriale, aducând beneficii sănătății publice și mediului	Cuantificate în reduceri ale poluanților, exprimate în valoare monetară cu ajutorul costurilor de impact asupra sănătății (metoda costului măsurilor de evitare a daunelor)
Utilizarea apei	Tehnologiile și practicile eficiente din punct de vedere energetic ar putea contribui la reducerea consumului de apă, deoarece apa este adesea necesară pentru producerea de energie electrică și pentru procesele de producție a energiei. Acest lucru poate duce la scăderea stresului hidric și la reducerea concurenței pentru resursele de apă.	Economii de apă cuantificate în volum, exprimate eventual în valoare monetară cu ajutorul stabilirii prețului apei (evaluare directă la prețul pieței)
Deșeuri	Eficiența energetică ar putea duce la o reducere a generării de deșeuri, deoarece este nevoie de mai puțină materie primă pentru producția de energie, iar procesele mai eficiente produc mai puține deșeuri și subproduse.	Reducerea deșeurilor cuantificată în greutate/volum, exprimată în valoare monetară cu ajutorul costurilor de eliminare a deșeurilor sau de reciclare (metoda costurilor evitate)
Utilizarea terenurilor	Prin reducerea cererii de terenuri și resurse asociate cu producția de energie, eficiența energetică ar putea contribui la protejarea ecosistemelor.	Economii de terenuri cuantificate în suprafață, exprimate eventual în valoare monetară cu ajutorul valorii terenului (evaluare directă la prețul pieței) sau al valorizării serviciilor ecosistemice (metoda disponibilității de a plăti)
Biodiversitate	Eficiența energetică poate duce la reducerea pierderii biodiversității, deoarece sunt necesare mai puține materii prime pentru producția de energie, inclusiv biomasa și materialele virgine a căror extracție poate fi nocivă pentru natură.	Chiar dacă există deja indicatori pentru cuantificarea pierderii biodiversității, nu există un consens deplin cu privire la cele mai bune metodologii. Cu toate acestea, Comisia este implicată în elaborarea diferitelor abordări și date utile (18) care pot fi utilizate în acest context. Cel puțin, ar trebui pusă în aplicare o evaluare calitativă a presiunilor și a impactului asupra naturii.

Tabelul 6

Beneficiile economice mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică

Beneficiu	Descriere	Posibile abordări în materie de cuantificare și de exprimare în valoare monetară
Crearea de locuri de muncă	Investițiile în eficiența energetică ar putea crea locuri de muncă la nivel local în domenii precum construcțiile, industria prelucrătoare și serviciile energetice.	Locuri de muncă create, exprimate în valoare monetară cu ajutorul datelor salariale (evaluare directă la prețul pieței)
Productivitatea forței de muncă	Locurile de muncă eficiente din punct de vedere energetic ar putea duce la condiții de muncă mai bune, sporind productivitatea angajaților și satisfacția la locul de muncă.	Câștigurile de productivitate cuantificate cu ajutorul indicatorilor de performanță, exprimate în valoare monetară cu ajutorul datelor privind salariile sau producția (metoda preferințelor explicite)
Securitate energetică	Eficiența energetică ar putea contribui la reducerea dependenței unei țări de sursele de energie importate, sporind securitatea energetică națională.	Economii de energie cuantificate în unități energetice, exprimate în valoare monetară cu ajutorul previziunilor privind prețurile energiei (evaluare directă la prețul pieței)
Inovare și competitivitate	Investițiile în eficiența energetică ar putea stimula inovarea în domeniul tehnologiei și al modelelor de afaceri, ajutând întreprinderile să obțină un avantaj competitiv pe piețele mondiale.	Este dificil să se cuantifice și să se exprime în valoare monetară în mod direct, dar indicatorii potențiali includ numărul de brevete depuse, numărul de noi produse lansate, sau modificările cotei de piață

4.5.   Cum se aplică principiul EE1 în sectorul public și în sectoarele reglementate, precum și dincolo de aceste sectoare?

Aplicarea în practică a principiului EE1 depinde de contextul decizional și de actorii implicați. Deși punerea în aplicare a principiului prevăzut în Directiva (UE) 2023/1791 revine statelor membre, deciziile relevante privind planificarea, politica și investițiile sunt luate de un număr mare de actori.

Factorii de decizie politică (ministerele și autoritățile de supraveghere de la toate nivelurile de guvernare) ar trebui să țină seama de diferitele responsabilități esențiale pe care le au atunci când pun în aplicare principiul EE1:

(a)

revizuirea politicilor existente și planificate pentru a stabili dacă acestea sunt conforme cu principiul EE1, și anume dacă stimulentele sau reglementările creează condiții de concurență echitabile pentru soluțiile de eficiență energetică și pentru infrastructura tradițională de aprovizionare cu energie;

(b)	dezvoltarea unei reglementări a pieței energiei care să fie favorabilă incluziunii din punct de vedere tehnologic, adică să aprecieze beneficiile eficienței și flexibilității energetice;

(c)

luarea în considerare a punerii în aplicare a principiului EE1 atunci când se furnizează orice investiție publică (inclusiv investiții în rețea) și finanțare publică/sprijin public pentru actorii de pe piață. În cazul în care o astfel de investiție constituie o decizie majoră de investiții care depășește pragurile de 100 de milioane EUR sau de 175 de milioane EUR pentru proiecte de infrastructură de transport, statele membre trebuie să se asigure că soluțiile de eficiență energetică sunt evaluate, inclusiv înainte de acordarea unui eventual sprijin public;

(d)	elaborarea unei planificări strategice a politicilor energetice care să ia în considerare pe deplin utilizarea soluțiilor de eficiență energetică.

Influența statelor membre asupra diferiților actori care pot pune efectiv în aplicare principiul EE1 în deciziile lor variază considerabil. Distincția de bază este între actorii publici/reglementați și actorii de pe piață (inclusiv actorii de pe piața energiei și utilizatorii finali de energie care ar trebui considerați ca făcând parte din „sectoarele neenergetice”). Domeniul de aplicare al efectului de levier și principalele instrumente sunt sintetizate în figura 1.

Autoritățile naționale pot solicita direct entităților publice sau entităților reglementate să pună în aplicare principiul EE1 în operațiunile lor dacă trebuie să ia decizii de planificare și de investiții majore pe baza unei analize cost-beneficiu societale. În plus, punerea în aplicare a principiului EE1 de către entitățile reglementate, cum ar fi operatorii de rețea, înseamnă utilizarea flexibilității axate pe cerere și a răspunsului părții de consum (19) ori de câte ori aceasta este o alternativă eficientă din punctul de vedere al costurilor la modalitățile tradiționale de investiții și de exploatare a rețelei și nu afectează în mod negativ fiabilitatea și securitatea sistemului energetic. Planificarea și exploatarea rețelelor ar putea implica următoarele etape:

(a)

identificarea tendințelor în materie de cerere și ofertă: evaluarea tendințelor energetice (de exemplu, electrificarea energiei termice și a transporturilor, electrolizoarele, producția în aval de contor etc.) într-un mod specific locului și analizarea caracterului adecvat al infrastructurii existente pentru a răspunde așteptărilor consumatorilor; luarea în considerare în mod corespunzător a elasticității prețurilor cererii și a potențialului de flexibilitate al cererii explicite (dispecerizabilă și care face obiectul tranzacțiilor pe piață) și implicite (bazată pe preț);

(b)

evaluarea soluțiilor axate pe cerere și pe ofertă: realizarea de studii de fezabilitate pentru a determina viabilitatea tehnică și economică a tuturor opțiunilor, inclusiv a soluțiilor axate pe cerere (de exemplu, achiziționarea de sarcini flexibile) și pe ofertă (de exemplu, instalarea de noi stații electrice), inclusiv costurile aferente și beneficiile mai ample ale acestora. Mandatul autorităților naționale de reglementare include, de obicei, protecția consumatorilor, iar acest lucru presupune punerea în aplicare a soluției celei mai puțin costisitoare de protejare a consumatorilor de costurile care pot fi evitate;

(c)	monitorizarea și evaluarea performanței atât a soluțiilor axate pe cerere, cât și a celor axate pe ofertă, pentru a identifica oportunitățile de îmbunătățire.

Operatorii de rețea sunt monopoluri naturale aflate sub supraveghere reglementară. Pentru a îndeplini această obligație, reglementările pentru operatorii de rețea ar putea fi reformate pentru a stimula investițiile în soluții axate pe cerere prin eliminarea prejudecăților legate de cheltuielile de capital (CAPEX) și prin introducerea unor obiective de performanță însoțite de stimulente financiare conexe. În plus, tarifele de rețea ar putea fi concepute astfel încât plata să fie legată în primul rând de consum, stimulând consumatorii să utilizeze mai puțină energie.

Actorii de pe piața energiei (producători, proprietari de instalații de stocare, furnizori, agregatori etc.) iau decizii comerciale, pe baza propriei lor analize financiare (20), fără supraveghere reglementară directă. Furnizorii de energie, de exemplu, vând energie consumatorilor. Ei ar putea contribui la aplicarea principiului EE1 prin scheme de obligații în materie de eficiență energetică (EEOS) în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2023/1791, în cazul în care sunt obligați să îmbunătățească eficiența energetică la nivelul utilizării finale a instalației unui client.

Utilizatorii finali de energie (care trebuie considerați ca făcând parte din „sectoarele neenergetice”) sunt actori de pe piață ale căror acțiuni legate de energie pot fi modelate în principal prin semnale de preț și semnale tarifare, precum și prin reglementări administrative, cum ar fi reglementările privind produsele, construcțiile sau utilizarea terenurilor. Aceștia produc și consumă energie (decizii operaționale) și investesc în diverse active energetice „din aval de contor”, inclusiv în clădiri (decizii de investiții). Prin adoptarea unor comportamente de economisire a energiei, prin investiții în tehnologii și practici legate de participarea la programele axate pe răspunsul părții de consum, prin generarea de energie din surse regenerabile și prin utilizarea stocării „în aval de contor” (inclusiv vehicule electrice care furnizează energie electrică în rețea), acestea ar putea avea un impact direct asupra nevoii de a furniza infrastructură de partea ofertei „în amonte de contor”. Aplicarea principiului EE1 în cazul utilizatorilor finali de energie ar însemna să li se ofere stimulente eficace și un mediu de capacitare care să le permită să adopte tehnologii și comportamente care reduc consumul de energie și introduc flexibilitatea cererii. Un astfel de mediu de capacitare include nu numai furnizarea de stimulente, ci și de instrumente comportamentale și de informare.

Figura 1

Progresia efectului de levier pentru aplicarea principiului EE1

Tabelul 7, care se bazează pe Recomandarea (UE) 2021/1749, sugerează măsuri în toate domeniile de politică pentru a facilita aplicarea principiului EE1.

Tabelul 7

Domenii de politică și exemple de măsuri care să permită aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în aceste domenii de politică

Domeniul de politică	Selectarea măsurilor
Piețele de energie electrică	— Tarifarea dinamică a energiei electrice — Sprijin pentru instalarea de echipamente inteligente — Tarife de rețea diferențiate în timp — Facilitarea participării răspunsului părții de consum și a agregatorilor săi pe piețele energiei — Accelerarea introducerii sistemelor de contorizare inteligentă — Stimulente normative inovatoare pentru operatorii de transport și de sistem și operatorii de sisteme de distribuție în ceea ce privește dezvoltarea rețelei
Aprovizionarea cu energie și distribuția acesteia	— Elaborarea unor scenarii comune în materie de cerere și ofertă pentru planificarea infrastructurii — Cerința de a utiliza ACB în planificarea rețelelor regionale de energie electrică, gaze sau energie termică pentru a identifica opțiunile cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește cererea și oferta de energie — Integrarea încălzirii și răcirii în planificarea zonelor urbane, rurale sau industriale — Reutilizarea căldurii reziduale și integrarea căldurii reziduale în rețelele de termoficare
Cererea de energie (industrie și servicii)	— Corelarea autorizării instalațiilor industriale care generează deșeuri cu posibilitatea de a se conecta la rețelele locale de termoficare — Standarde minime de performanță energetică — Introducerea unor cerințe privind capacitățile de răspuns al părții de consum — Introducerea unor norme mai stricte privind deprecierea fiscală sau amortizarea temporară
Clădiri	— Includerea renovărilor clădirilor în procedurile de licitație pentru sursele regenerabile de energie — Scheme de finanțare inovatoare pentru renovarea clădirilor, inclusiv credite ipotecare pentru eficiență energetică — Corelarea autorizării localizării clădirilor cu potențialul de energie din surse regenerabile — Utilizarea contractelor de performanță energetică pentru a asigura câștiguri garantate în materie de eficiență energetică — Instalarea de sisteme de feedback privind consumul de energie prin intermediul contoarelor inteligente și al dispozitivelor inteligente
Transport	— Stimularea transportului public, a mersului cu bicicleta și a mersului pe jos — Stimularea achiziționării și utilizării vehiculelor cu emisii zero — Promovarea mobilității partajate care duce la creșterea ratei de ocupare a vehiculelor — Luarea în considerare a eficienței energetice la conceperea proiectelor de infrastructură
Apă	— Legarea infrastructurii de energie electrică la infrastructura de apă, de exemplu, prin pomparea apei atunci când cererea de energie electrică este scăzută — Producerea de biometan la fața locului prin tratarea apelor uzate — Utilizarea tehnicilor de control al proceselor la nivelul sistemelor de alimentare cu apă pentru a reduce volumele de apă destinate răcirii pentru producția de energie
Tehnologia informației și comunicațiilor	— Încurajarea localizării centrelor de date în apropierea rețelelor de căldură — Stabilirea de standarde minime de performanță energetică — Promovarea utilizării stocării bateriilor în aval de contor pentru răspunsul părții de consum pe macrositurile 5G — Furnizarea de informații consumatorilor cu privire la variațiile consumului de energie al opțiunilor de streaming
Sectorul financiar	— Aplicarea unei analize, pe întreaga durată de viață a activelor, a amprentei energetice și de carbon a investiției, atunci când se evaluează o decizie de finanțare — Dezvoltarea unor instrumente de punere în aplicare a EE1 pentru a ajuta dezvoltatorii de proiecte să evalueze pe deplin potențialele oportunități de îmbunătățire a eficienței energetice — Evaluarea și proiectarea componentelor verzi pentru creditele ipotecare tradiționale cu evaluarea performanței energetice

4.6.   Cum se poate asigura punerea în aplicare a principiului EE1 în deciziile majore privind investițiile private?

Statele membre trebuie să asigure evaluarea soluțiilor de eficiență energetică în deciziile de investiții majore (21). Atunci când proiectul de investiții în cauză se află în proprietate publică, autoritățile responsabile, pe baza analizei, ar putea lua o decizie care ar modifica sau ar reduce proiectul pentru a maximiza beneficiile sociale.

Pentru investițiile aflate în proprietate privată, s-ar putea ca luarea unei măsuri alternative să nu fie posibilă sau să nu fie în interesul proprietarului privat. De exemplu, în cazul în care un operator al unei centrale electrice intenționează să construiască o nouă centrală pe gaz cu o valoare mai mare de 100 milioane EUR, autoritățile naționale ar putea solicita o ACB (socială) economică înainte de construirea centralei. Chiar dacă ACB ar demonstra că soluțiile de eficiență energetică, cum ar fi flexibilitatea axată pe cerere, sunt mai rentabile din punct de vedere economic decât centrala electrică, operatorul centralei nu ar avea niciun stimulent financiar pentru a-și bloca propriile investiții și pentru a renunța la profiturile potențiale, deoarece principala sa activitate este producerea de energie, iar nu economiile.

Prin urmare, în loc să impună principiul EE1 prin evaluări obligatorii, deciziile de investiții private majore ar trebui să fie determinate de stimulente politice specifice pentru a încuraja adoptarea unor soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor în materie de eficiență energetică. Stabilirea prețului carbonului prevăzută în Directiva 2003/87/CE va reduce randamentul financiar al unor astfel de investiții, asigurând, în același timp, accesul nediscriminatoriu pe piață pentru flexibilitatea axată pe cerere pe piețele de energie, de echilibrare și de capacitate și introducând prețuri diferențiate în timp ale energiei electrice, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (22), vor spori randamentul financiar al alternativelor bazate pe flexibilitatea cererii. În plus, o planificare energetică sau sectorială credibilă, cum ar fi planurile naționale privind energia și clima sau planificarea națională a transporturilor, ar putea oferi factorilor de decizie privați informații cu privire la cadrele de politică și condițiile de piață previzibile.

4.7.   Cum se poate aborda impactul asupra sărăciei energetice?

Astfel cum este definită la articolul 2 punctul 52 din Directiva (UE) 2023/1791, sărăcia energetică înseamnă „ lipsa accesului unei gospodării la servicii energetice esențiale, acolo unde astfel de servicii asigură niveluri de bază și standarde decente de trai și de sănătate, [....] lipsă cauzată de o combinație de factori, printre care se numără cel puțin inaccesibilitatea prețurilor, insuficiența venitului disponibil, cheltuielile ridicate cu energia, precum și eficiența energetică scăzută a locuințelor. ”

Considerentul 23 din preambulul Directivei (UE) 2023/1791 subliniază că persoanele expuse riscului de sărăcie energetică sau care locuiesc în locuințe sociale ar trebui să beneficieze de punerea în aplicare a principiului EE1. În special, prin promovarea „ măsurilor rentabile privind eficiența energetică ”, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (18) din Regulamentul (UE) 2018/1999, principiul EE1 urmărește în mod inerent să reducă costurile și să sporească beneficiile pentru consumatori, inclusiv pentru cei afectați de sărăcia energetică. Această abordare tratează în mod direct aspecte structurale, cum ar fi locuințele ineficiente, care contribuie la sărăcia energetică.

În temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre trebuie să responsabilizeze și să protejeze persoanele afectate de sărăcia energetică. Măsurile adecvate ar putea include:

(a)	promovarea soluțiilor de eficiență energetică;

(b)	prioritizarea finanțării publice pentru beneficiarii vulnerabili;

(c)	furnizarea de asistență tehnică și informații cuprinzătoare;

(d)	implementarea de instrumente financiare și de finanțare pentru a ajuta grupurile vulnerabile să valorifice investițiile în eficiența energetică.

4.8.   Ce instituții ar putea acționa ca entități de monitorizare?

„Entitatea” menționată la articolul 3 alineatul (5) litera (c) din Directiva (UE) 2023/1791 ar putea fi, de exemplu, fie o entitate publică (autoritate națională de reglementare, ministerul energiei, o agenție guvernamentală), fie un actor terț independent cu un mandat specific și explicit din partea statului pentru a executa această sarcină. Ar fi important ca entitatea să aibă mandatul instituțional transversal necesar pentru coordonarea tuturor „entităților relevante”, astfel cum se menționează la articolul 3 din directiva respectivă și în Recomandarea (UE) 2021/1749. Monitorizarea nu ar trebui să se limiteze la noile decizii de politică sau investiții, ci ar trebui să includă evaluarea statu-quo-ului în ceea ce privește toate politicile și reglementările relevante. Chiar dacă este probabil ca alegerea să fie specifică fiecărei țări, în funcție de instituțiile existente și de sarcinile acestora, unele considerații generale sunt prezentate în tabelul 8:

Tabelul 8

Instituții relevante pentru articolul 3 alineatul (4)

Instituția	Argumente pro
Autoritatea națională de reglementare/agenția pentru energie	Axată pe energie (toți combustibilii) și pe reglementare; adesea însărcinată cu punerea în aplicare a politicilor în materie de eficiență energetică, cum ar fi schemele de obligații în materie de eficiență energetică; experiență în colectarea și monitorizarea datelor
Ministerul (energiei):	Impactul direct al politicilor atât asupra cererii, cât și asupra ofertei de energie; instituirea de mecanisme de coordonare cu alte ministere sectoriale privind anumiți utilizatori finali de energie (sectoare neenergetice)
Organism independent	Absența conflictelor de interese, disponibilitatea capacităților umane, experiență transsectorială

4.9.   Cum se poate promova aplicarea metodologiilor costuri-beneficii?

În temeiul articolului 3 alineatul (5) litera (a) din Directiva (UE) 2023/1791, statele membre au obligația de a promova metodologii costuri-beneficii care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale eficienței energetice. Potențialele inițiative de promovare ar putea include:

(a)

elaborarea unor orientări cuprinzătoare: statele membre ar putea stabili orientări pentru efectuarea de analize cost-beneficiu care necesită includerea unor beneficii mai ample și o perspectivă societală, făcând trimitere la orientările Comisiei menționate la articolul 3 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791;

(b)	formare și consolidarea capacităților: statele membre ar putea organiza programe de formare și ateliere pentru a dota factorii de decizie, cum ar fi autoritățile publice și operatorii de rețea, cu cunoștințe și instrumente pentru analizele cost-beneficiu, în conformitate cu principiul EE1;

(c)	includerea analizei cost-beneficiu în cadrele de reglementare: legislația și directivele de politică ar putea impune utilizarea analizelor cost-beneficiu în procesele decizionale, în special în domeniile legate de sistemele energetice;

(d)	instituirea unor organisme independente de supraveghere: aceste organisme ar putea revizui analizele cost-beneficiu pentru a se asigura că acestea au fost efectuate în mod corespunzător și că respectă principiul EE1.

5.   CERINȚE DE RAPORTARE ÎN TEMEIUL CADRULUI JURIDIC APLICABIL

5.1.   Actualizarea planurilor naționale integrate privind energia și clima

În temeiul articolului 3 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC), statele membre trebuie să țină seama de interconexiunile dintre cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, în special de principiul EE1.

5.2.   Raport intermediar

În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2023/1791, autoritățile competente (23) ar trebui să monitorizeze aplicarea principiului EE1, în cazul în care deciziile de politică, de planificare și de investiții fac obiectul cerințelor de aprobare și de monitorizare.

Cadrul de date pentru monitorizarea principiului EE1 s-ar putea baza pe procesele de monitorizare existente și pe sursele de date conexe care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2023/1791, al Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (24), al Directivei (UE) 2019/944 și al Regulamentului (UE) 2019/943.

În special, articolul 3 alineatul (5) litera (d) din Directiva (UE) 2023/1791 impune statelor membre să raporteze cu privire la aplicarea principiului EE1 în rapoartele lor naționale intermediare integrate privind energia și clima prezentate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999. Această raportare ar trebui să includă cel puțin două aspecte.

În primul rând, rapoartele privind progresele înregistrate ar trebui să includă o evaluare a aplicării și a beneficiilor principiului EE1. În acest scop, statele membre pot utiliza indicatorii de monitorizare prevăzuți în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2299 al Comisiei (25). Exemple de indicatori de monitorizare relevanți pentru monitorizarea EE1 pot fi găsite în anexele la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2299 și includ:

(a)	contribuția națională și traiectoria orientativă pentru consumul de energie primară și finală (anexa IV, tabelul 1);

(b)	progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor naționale referitoare la participarea consumatorilor la sistemul energetic (anexa VI, tabelul 6);

(c)	costurile și beneficiile preconizate sau realizate disponibile ale politicilor și măsurilor individuale sau ale grupurilor de politici și măsuri privind eficiența energetică (anexa IX, tabelul 5);

(d)	raportarea cu privire la indicatorii referitori la sărăcia energetică (anexa XIX, tabelul 2).

În al doilea rând, rapoartele privind progresele înregistrate ar trebui să includă o listă de măsuri luate pentru a elimina barierele din calea punerii în aplicare a principiului EE1, inclusiv în legislația națională. Secțiunea 4 din anexa la Recomandarea (UE) 2021/1749 oferă o prezentare detaliată a măsurilor de aplicare a principiului EE1 în sectoare și domenii de politică specifice, o listă neexhaustivă a acestora fiind prevăzută în tabelul 7 din prezenta anexă.

---

(1)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/23/oj).

(2)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/24/oj).

(3)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 243, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/25/oj).

(4)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/73/oj).

(5)  Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (JO L 158, 14.6.2019, p. 125, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/944/oj).

(6)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj).

(7)  Comisia Europeană, Energy balance guide, Methodology guide for the construction of energy balances & Operational guide for the energy balance builder tool („Ghid privind bilanțul energetic, Ghid metodologic pentru construirea bilanțurilor energetice și ghid operațional pentru instrumentul de construire a bilanțului energetic”) 2019.

(8)  A se vedea secțiunea 4.4.

(9)  A se vedea secțiunea 4.4.

(10)  H. Pollitt, E. Alexandri, P. Boonekamp, U. Chewpreecha, A. de Rose, R. Drost, L. Estourgie, C. Farahani, D. Funcke, S. Markkanen, G. Moret, C. Rodenburg, F. Suerkemper, S. Tensen, P. Theillard, J. Thema, P. Vethman, F. Vondung și M. Voogt, 2016: The Macroeconomic and Other Benefits of Energy Efficiency. Raport final. T. Mandel, L. Kranzl și S. Thomas, 2022: Energy Efficiency First and Multiple Impacts: integrating two concepts for decision-making in the EU energy system, Deliverable D3.4 of the ENEFIRST project. F. Suerkemper, F. Vondung, C. Xia-Bauer, J. Teubler, S. Hackspiel, F. Berger, B. Schlomann, W. Eichhammer, F. Wagner, A. DeVita, Z. Vrontisi și I. Rogulj, 2022: Overall quantification and monetisation concept, Deliverable 2.1 of the MICAT project.

(11)  D. Ürge-Vorsatz, S. T. Herrero, N. K. Dubash și F. Lecocq, 2014: Measuring the Co-Benefits of Climate Change Mitigation, 39 Annual Review of Environment and Resources 549, 2014.

(12)  COMBI: Calculating and Operationalising the Multiple Benefits of Energy Efficiency in Europe, https://combi-project.eu/.

(13)  MICAT: Multiple Impacts Calculation Tool, https://micatool.eu/. MICATool poate fi utilizat ca un calculator care permite utilizarea propriilor date (dacă sunt disponibile) sau a unor valori setate implicite compatibile cu planurile naționale integrate privind energia și clima și/sau cu legislația UE.

(14)  ODYSSEE-MURE https://www.odyssee-mure.eu/data-tools/multiple-benefits-energy-efficiency.html/.

(15)  Comisia Europeană, Direcția Generală Mobilitate și Transporturi, Essen, H., Fiorello, D., El Beyrouty, K. et al., Handbook on the external costs of transport – Versiunea 2019 – 1.1, Oficiul pentru Publicații, 2020, https://data.europa.eu/doi/10.2832/51388.

(16)  ENTSOG, 2019: 2nd ENTSOG Methodology for Cost-Benefit Analysis of Gas Infrastructure Projects 2018. ENTSO-E 2018: 2nd ENTSO-E Guideline for Cost Benefit Analysis of Grid Development Projects, Bruxelles, 2018.

(17)  Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 și a Directivelor 2009/73/CE și (UE) 2019/944 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/869/oj).

(18)  În decembrie 2021, Comisia a adoptat o recomandare privind amprenta de mediu a organizațiilor, cu trimiteri la biodiversitate (pagina 27). De asemenea, Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei din 31 iulie 2023 de completare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește standardele de raportare privind durabilitatea (JO L, 2023/2772, 22.12.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2023/2772/oj) se referă la biodiversitate începând cu pagina 133. Conturile privind capitalul natural și serviciile ecosistemice [Conturi ecosistemice – măsurarea contribuției naturii la economie și la bunăstarea umană – Statistici explicate (europa.eu)] și activitatea de cartografiere și de evaluare a ecosistemelor și serviciile lor (MAES, https://data.jrc.ec.europa.eu/collection/MAES), precum și Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările oferă date și informații relevante cu privire la ecosisteme, starea și serviciile acestora.

(19)  În general, alternative cunoscute și sub denumirea de alternative fără cabluri (non-wires alternatives).

(20)  A se vedea secțiunea 4.2.

(21)  A se vedea secțiunea 4.2.

(22)  Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind piața internă de energie electrică (JO L 158, 14.6.2019, p. 54, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/943/oj).

(23)  A se vedea secțiunea 4.8.

(24)  Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/31/oj).

(25)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2299 al Comisiei din 15 noiembrie 2022 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește structura, formatul, detaliile tehnice și procedurile pentru rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima (JO L 306, 25.11.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2022/2299/oj).