(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2821/71 împuternicește Comisia să declare, prin regulament și în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din tratat, că articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică anumitor categorii de acorduri de cercetare și dezvoltare.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 al Comisiei (3) definește unele categorii de acorduri de cercetare și dezvoltare cu privire la care Comisia consideră că îndeplinesc în mod normal condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. Regulamentul sus-menționat expiră la 31 decembrie 2022.

(3)

La 5 septembrie 2019, Comisia a lansat o evaluare a Regulamentului (UE) nr. 1217/2010. Dovezile colectate în cadrul evaluării sugerează că Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 a fost un instrument util, iar normele sale rămân relevante pentru părțile interesate. Pe baza rezultatelor evaluării, la 7 iunie 2021, Comisia a lansat o evaluare a impactului opțiunilor de politică pentru adoptarea unui nou regulament de exceptare pe categorii pentru acordurile de cercetare și dezvoltare.

(4)

Pentru a acorda Comisiei suficient timp astfel încât să finalizeze procesul de adoptare a unui nou regulament de exceptare pe categorii pentru acordurile de cercetare și dezvoltare și în temeiul competenței conferite Comisiei în baza articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2821/71, perioada de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1217/2010 ar trebui prelungită cu șase luni.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1217/2010 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2821/71 împuternicește Comisia să declare, prin regulament și în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din tratat, că articolul 101 alineatul (1) din tratat nu se aplică anumitor categorii de acorduri de specializare.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 al Comisiei (3) definește categoriile de acorduri de specializare cu privire la care Comisia a considerat că îndeplinesc în mod normal condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din tratat. Regulamentul sus-menționat expiră la 31 decembrie 2022.

(3)

La 5 septembrie 2019, Comisia a lansat o evaluare a Regulamentului (UE) nr. 1218/2010. Dovezile colectate în cadrul evaluării sugerează că Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 a fost un instrument util, iar normele sale rămân relevante pentru părțile interesate. Pe baza rezultatelor evaluării, la 7 iunie 2021, Comisia a lansat o evaluare a impactului opțiunilor de politică pentru adoptarea unui nou regulament de exceptare pe categorii pentru acordurile de specializare.

(4)

Pentru a acorda Comisiei suficient timp astfel încât să finalizeze procesul de adoptare a unui nou regulament de exceptare pe categorii pentru acordurile de specializare și în temeiul competenței conferite Comisiei în baza articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2821/71, perioada de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1218/2010 ar trebui prelungită cu șase luni.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1218/2010 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Cotele de pescuit pentru anul 2021 au fost stabilite prin Regulamentele (UE) 2020/1579 (2), (UE) 2021/90 (3), (UE) 2021/91 (4) și (UE) 2021/92 (5) ale Consiliului.

(2)

Cotele de pescuit pentru anul 2022 au fost stabilite prin Regulamentele (UE) 2021/91, (UE) 2021/1888 (6), (UE) 2022/109 (7) și (UE) 2022/110 (8) ale Consiliului.

(3)

În temeiul articolului 105 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, atunci când a stabilit că un stat membru a depășit cotele de pescuit care i-au fost alocate, Comisia operează deduceri din viitoarele cote de pescuit ale statului membru respectiv.

(4)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1926 al Comisiei (9) a stabilit deduceri din cotele de pescuit disponibile pentru anumite stocuri de pește în 2022 din cauza depășirii cotelor în anii precedenți.

(5)

Pentru anumite state membre, și anume Spania, Franța, Lituania și Polonia, nu au putut fi operate anumite deduceri, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1926, din cotele de pescuit alocate pentru stocurile afectate de depășirea cotelor, din cauza faptului că respectivele state membre nu dispuneau de cote pentru aceste stocuri în anul 2022.

(6)

Potrivit articolului 105 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, dacă nu este posibil să se opereze deduceri pentru stocul afectat de depășirea cotelor în anul care urmează depășirii cotelor, deoarece statul membru în cauză nu dispune de nicio cotă pentru stocul de pește respectiv, pot fi operate deduceri pentru alte stocuri din aceeași zonă geografică sau având aceeași valoare comercială, în urma consultărilor cu statele membre în cauză.

(7)

Conform Comunicării 2022/C 369/03 a Comisiei referitoare la orientările privind deducerea cotelor în conformitate cu articolul 105 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 (10) (denumite în continuare „orientările”), aceste deduceri ar trebui operate, de preferință, din cotele alocate pentru stocurile exploatate de aceeași flotă ca flota care a depășit cota.

(8)

Statele membre vizate au fost consultate cu privire la anumite deduceri din cotele de pescuit alocate pentru alte stocuri decât cele afectate de depășire. Prin urmare, este necesar să se opereze deduceri din aceste alte cote de pescuit alocate statelor membre respective în 2022.

(9)

Dat fiind că vulpea-de-mare din zona 7d (RJC/07D.) este o subspecie a stocului „raiforme” din zona 7d (SRX/07D.), deducerea datorată de Irlanda ca urmare a depășirii cotelor sale de vulpe-de-mare în zona 7d în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1926 este operată în ceea ce privește cota de pescuit pentru raiforme în zona 7d disponibilă pentru Irlanda pentru 2022.

(10)

În 2021, Portugalia și-a depășit cota de pescuit pentru hamsii în zonele 9 și 10; apele Uniunii din zona CECAF 34.1.1 (ANE/9/3411). Prin e-mailul din 22 august 2022, Portugalia a solicitat repartizarea deducerii datorate – inclusiv un factor de multiplicare de 1,4 în temeiul articolului 105 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 – pe trei ani. Conform punctului 3(a) din orientări, repartizarea unei deduceri pe doi sau mai mulți ani poate fi acceptată dacă peștele este gestionat în mod durabil, pe baza recomandărilor științifice pertinente pentru stocul în cauză. Conform cercetărilor acustice care monitorizează repartizarea abundenței și a biomasei și studiului mai multor parametri biologici pentru hamsie realizat anual, biomasa estimată pentru hamsie în 2022 a crescut cu 64 % față de rezultatele cercetărilor din 2021. IPMA (Instituto Português do Mar e da Atmosfera), Institutul științific portughez, în colaborare cu IEO (Instituto Español de Oceanografía), Institutul științific spaniol, testează o nouă normă de control al exploatării prin intermediul unei evaluări a strategiei de gestionare. În așteptarea unei valori de referință prevăzute din partea Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) pentru acest stoc, poate fi acceptată o repartizare a deducerii pe doi în loc de trei ani.

(11)

Pe baza celor mai recente date actualizate transmise de Franța la 9 septembrie 2022, reiese că a fost depășită cota comună pe 2021 de 1 tonă care a fost alocată categoriei „Altele” pentru marlinul alb în Oceanul Atlantic (WHM/ATLANT_AMS), astfel cum a fost stabilită prin Regulamentul (UE) 2021/92 – și în cadrul căreia i s-a permis Franței să pescuiască. Având în vedere faptul că Franța a raportat capturi în cantitate de 2 972 de tone în cadrul acestei cote denumite „Altele”, se operează o deducere a cotei de pescuit pentru marlinul alb în Oceanul Atlantic disponibil pentru Franța în 2022, din cauza depășirii cotelor – incluzând un factor de multiplicare de 1,5 în temeiul articolului 105 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. Prin urmare, trebuie adăugată deducerea corespunzătoare în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1926.

(12)

Prin urmare, este necesar ca Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1926 să fie modificat în consecință.

(13)

Pot apărea în continuare actualizări sau corecții suplimentare, în urma detectării, pentru exercițiul curent sau exercițiile anterioare, a unor erori, omisiuni sau declarări eronate ale cifrelor privind capturile declarate de statele membre în temeiul articolului 33 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009,

(1)

În conformitate cu articolul 25a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, Comisia evaluează în mod regulat cooperarea țărilor terțe în materie de readmisie. Pe baza evaluării efectuate în conformitate cu dispoziția respectivă, cooperarea cu Gambia în materie de readmisie a fost evaluată ca fiind insuficientă. Ținând seama de măsurile luate pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare și relațiile generale ale Uniunii cu Gambia, cooperarea Gambiei cu Uniunea în materie de readmisie a fost considerată insuficientă și, prin urmare, se dovedește necesară luarea de măsuri de către Uniune.

(2)

În conformitate cu articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, la 7 octombrie 2021 a fost adoptată Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781 a Consiliului (2), prin care aplicarea anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 a fost suspendată temporar în ceea ce privește anumiți resortisanți ai Gambiei.

(3)

În conformitate cu articolul 25a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009, Comisia a evaluat în mod continuu cooperarea cu Gambia în materie de readmisie după intrarea în vigoare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2021/1781. Din evaluare reiese că nu au existat îmbunătățiri semnificative, cooperarea în materie de identificare și returnare rămânând dificilă, calendarul stabilit de acordul de readmisie UE-Gambia nefiind respectat, iar suspendarea returnărilor prin zboruri charter, introdusă unilateral de Gambia, rămânând în vigoare până în martie 2022. În pofida unor progrese limitate, în special eliberarea a trei permise de aterizare pentru operațiunile de returnare care au avut loc după ridicarea suspendării introduse de Gambia, cooperarea în materie de readmisie rămâne insuficientă și sunt în continuare necesare îmbunătățiri substanțiale și susținute.

(4)

Conform evaluării Comisiei cooperarea Gambiei cu Uniunea în materie de readmisie continuă să fie insuficientă, în pofida măsurilor adoptate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781, și, prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare care nu afectează Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/1781.

(5)

Aplicarea în mod treptat a unei taxe de viză majorate resortisanților Gambiei ar trebui să transmită un semnal clar autorităților gambiene cu privire la necesitatea de a întreprinde acțiunile necesare pentru îmbunătățirea cooperării în materie de readmisie.

(6)

Prin urmare, o taxă de viză de 120 EUR, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 810/2009, ar trebui să se aplice resortisanților Gambiei care sunt supuși obligației de a deține viză în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În conformitate cu regulamentul menționat, taxa respectivă nu se aplică copiilor cu vârsta sub 12 ani. De asemenea, taxa nu ar trebui să se aplice solicitanților care beneficiază de scutirea de la plata taxei de viză sau de o reducere a taxei de viză în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 810/2009.

(7)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), care extinde dreptul la liberă circulație la membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii, indiferent de cetățenia lor, atunci când îl însoțesc pe acesta sau i se alătură. Prin urmare, prezenta decizie nu ar trebui să se aplice nici membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii cărora li se aplică Directiva 2004/38/CE și nici membrilor de familie ai unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de un drept la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și o țară terță.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor de drept internațional care le revin statelor membre, inclusiv în calitate de țări-gazdă ale organizațiilor interguvernamentale internaționale sau ale conferințelor internaționale convocate de Organizația Națiunilor Unite sau de alte organizații interguvernamentale internaționale găzduite de statele membre. Prin urmare, aplicarea taxei de viză majorate nu ar trebui să se aplice resortisanților Gambiei care solicită o viză în măsura în care acest lucru este necesar pentru ca statele membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în calitate de țări-gazdă ale unor astfel de organizații sau ale unor astfel de conferințe.

(9)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie dacă o va pune în aplicare în dreptul său național.

(10)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (5); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(11)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).

(12)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).

(13)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11).

(14)

Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011,

(1)

Prin Decizia 96/228/CE (1), Comisia a aprobat schema de ajutor național pe termen lung pentru agricultură în regiunile nordice ale Suediei („schema de ajutor nordic”), astfel cum a fost notificată de Suedia în temeiul articolului 143 din Actul de aderare în vederea autorizării în temeiul articolului 142 din Actul de aderare. Decizia 96/228/CE a fost înlocuită de Decizia C(2010) 6050 a Comisiei (2). Decizia respectivă a fost înlocuită de Decizia (UE) 2018/479 a Comisiei (3).

(2)

Întrucât autorizarea acordată Suediei de a pune în aplicare schema de ajutor nordic prevăzută în Decizia (UE) 2018/479 expiră la 31 decembrie 2022, trebuie adoptată o nouă decizie.

(3)

Prin scrisoarea din 1 iulie 2022, Suedia a notificat Comisiei propunerea sa de prelungire a schemei de ajutor nordic. Suedia a propus Comisiei să modifice Decizia (UE) 2018/479 pentru a continua schema cu o perioadă de valabilitate mai lungă cu un an, pentru a majora valoarea de referință anuală totală, implicând o anumită ajustare a nivelurilor de sprijin, precum și pentru a modifica data la care Suedia ar trebui să prezinte propuneri de modificare și de prelungire a schemei.

(4)

Ajutorul național pe termen lung menționat la articolul 142 din Actul de aderare este menit să asigure menținerea activității agricole în regiunile nordice, astfel cum sunt stabilite de către Comisie.

(5)

Ținând seama de factorii menționați la articolul 142 alineatele (1) și (2) din Actul de aderare, este adecvat să se precizeze unitățile administrative, grupate pe subregiuni, care sunt situate la nord de paralela 62 sau în apropierea acesteia și care sunt afectate de condiții climatice comparabile care îngreunează foarte mult activitatea agricolă. Aceste subregiuni au o densitate a populației mai mică de sau egală cu 10 locuitori pe kilometru pătrat, o suprafață agricolă utilizată (SAU) considerată a reprezenta 10 % sau mai puțin din suprafața totală a municipalității și o parte din SAU consacrată culturilor arabile destinate consumului uman mai mică de sau egală cu 20 %. Ar trebui să fie incluse subregiunile înconjurate de alte subregiuni din aceste zone, chiar și atunci când ele nu satisfac aceleași cerințe.

(6)

Pentru a facilita administrarea schemei și pentru a o coordona cu sprijinul acordat în temeiul Regulamentului (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (4), este adecvat să se includă în zonele care beneficiază de ajutor în temeiul prezentei decizii aceleași unități municipale ca cele care aparțin zonei delimitate în temeiul articolului 32 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și al articolului 71 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115 în planul strategic PAC pentru punerea în aplicare a politicii agricole comune în Suedia pentru perioada 2023-2027.

(7)

Perioada de referință în relație cu care dezvoltarea producției agricole și nivelul de susținere globală se ia în considerare, utilizând ca bază statisticile naționale disponibile și cu scopul de a asigura o aplicare uniformă în toate sectoarele de producție, ar trebui să fie anul 1993.

(8)

În conformitate cu articolul 142 din Actul de aderare, cuantumul total al ajutorului acordat ar trebui să fie suficient pentru a menține activitatea agricolă în regiunile nordice ale Suediei, însă nu poate conduce la o situație în care sprijinul global depășește nivelul sprijinului din cursul unei perioade de referință anterioare aderării, care urmează să fie determinat. În vederea acordării de sprijin în temeiul articolului 142 din Actul de aderare la un nivel adecvat având în vedere costurile de producție actuale, fără a se depăși, în același timp, nivelul sprijinului din cursul perioadei de referință anterioare aderării stabilite, este adecvat să se ia în considerare evoluția indicelui prețurilor de consum între 1993 și 2022 în Suedia atunci când se stabilește nivelul maxim admisibil de ajutor în temeiul articolului respectiv.

(9)

Prin urmare, pe baza datelor din 1993 până la sfârșitul lunii aprilie 2022, cuantumul maxim anual al ajutorului trebuie să fie stabilit la 473,75 milioane SEK, calculat ca medie pe o perioadă de șase ani, de la 1 ianuarie 2023 până la 31 decembrie 2028.

(10)

Pentru a simplifica schema de ajutor nordic și pentru a permite Suediei să dispună de flexibilitate în direcționarea ajutoarelor către diferite sectoare de producție, pentru sprijinul total ar trebui stabilită o medie anuală maximă a ajutorului, inclusiv un sprijin maxim separat pentru producția și transportul laptelui de vacă, în vederea asigurării unei distribuții echilibrate a sprijinului.

(11)

Ajutorul trebuie acordat anual în funcție de factori de producție (unități vită mare și hectare), cu excepția laptelui de vacă, în cazul căruia ajutorul trebuie să fie acordat pe baza unităților de producție (kg) între anumite limite totale stabilite prin prezenta decizie.

(12)

Pentru a permite reacții prompte la variabilitatea prețurilor produselor agricole și pentru a menține activitățile agricole în regiunile nordice ale Suediei, este adecvat să se permită Suediei să stabilească, pentru fiecare an calendaristic, cuantumul ajutorului per sector în cadrul unei categorii de ajutoare și per unitate de producție.

(13)

Suedia trebuie să diferențieze ajutoarele acordate în regiunile sale nordice și să fixeze cuantumurile anuale ale ajutoarelor în funcție de gravitatea handicapurilor naturale și de alte criterii obiective, transparente și justificate legate de obiectivele stabilite la articolul 142 alineatul (3) al treilea paragraf din Actul de aderare, și anume menținerea producției și prelucrării primare tradiționale adaptate în mod special la condițiile climatice ale regiunilor în cauză, îmbunătățirea structurilor de producție, de comercializare și de prelucrare a produselor agricole, facilitarea eliminării produselor menționate și asigurarea protecției mediului înconjurător și a conservării mediului rural.

(14)

Ajutorul trebuie să fie plătit anual, pe baza numărului efectiv de factori de producție eligibili. Totuși, Suedia trebuie să aibă posibilitatea să plătească ajutorul pentru laptele de vacă, găinile ouătoare și porcii pentru sacrificare, precum și pentru transportul laptelui de vacă în tranșe lunare. Ajutorul pentru laptele de vacă trebuie să fie bazat pe producția efectivă, pentru a se asigura continuitatea producției.

(15)

Supracompensarea producătorilor trebuie să fie evitată prin recuperarea promptă a plăților necuvenite, cel târziu până la data de 1 iunie a anului următor.

(16)

În conformitate cu articolul 142 alineatul (2) din Actul de aderare, ajutorul acordat în temeiul prezentei decizii nu trebuie să conducă la o creștere a producției globale peste nivelul producției tradiționale în zona vizată de schema de ajutor nordic.

(17)

Prin urmare, este necesar să se stabilească un număr maxim anual de factori de producție eligibili pentru fiecare categorie de ajutoare, precum și un cuantum anual eligibil maxim al producției pentru laptele de vacă, la un nivel egal cu sau mai mic decât cel din perioadele de referință.

(18)

În cazul în care numărul de factori de producție dintr-o categorie sau volumul producției pentru laptele de vacă depășește nivelul maxim dintr-un anumit an, numărul de factori de producție eligibili sau cantitatea de lapte de vacă, trebuie, pentru a se respecta valorile medii pe cinci ani, să fie reduse cu un număr corespunzător de factori de producție în anii calendaristici ulteriori anului în care valoarea maximă a fost depășită, cu excepția ajutorului pentru transportul laptelui de vacă, găinile ouătoare și porcii pentru sacrificare și pentru laptele de vacă pentru care cuantumul eligibil poate fi redus cu o sumă corespunzătoare cu valoarea în exces din ultima lună a anului în care valoarea maximă a fost depășită.

(19)

Întrucât notificarea către Comisie a propunerilor de prelungire și modificare a ajutorului autorizat în temeiul prezentei decizii ar trebui să permită pregătirea în timp util a evaluării schemei, este necesar să se permită efectuarea unei astfel de notificări în același an ca raportul pe cinci ani și să se prelungească durata de valabilitate a autorizării schemei de ajutor nordic de la cinci la șase ani.

(20)

În conformitate cu articolul 143 alineatul (2) din Actul de aderare, Suedia trebuie să furnizeze Comisiei informații cu privire la punerea în aplicare și la efectele ajutorului. Pentru a evalua mai bine efectele pe termen lung ale ajutorului și pentru a stabili nivelurile ajutoarelor ca medie pe ani multipli, este adecvat să se raporteze cu privire la efectele socioeconomice ale ajutorului la fiecare cinci ani și să se prezinte rapoarte anuale care să conțină informațiile financiare și alte informații referitoare la punerea în aplicare care sunt necesare pentru a se asigura respectarea condițiilor prevăzute în prezenta decizie.

(21)

Este adecvat să se precizeze normele aplicabile modificărilor schemei introduse de Comisie sau propuse de Suedia pentru a proteja așteptările legitime ale beneficiarilor ajutoarelor și pentru a asigura continuitatea schemei, astfel încât obiectivele articolului 142 din Actul de aderare să poată fi efectiv îndeplinite.

(22)

Suedia trebuie să asigure faptul că se aplică măsuri adecvate de control în ceea ce privește beneficiarii ajutorului. Pentru a asigura eficacitatea respectivelor măsuri și transparența în punerea în aplicare a schemei de ajutor nordic, măsurile de control respective trebuie să fie, pe cât posibil, aliniate la cele aplicate în cadrul politicii agricole comune.

(23)

Pentru a atinge obiectivul de a menține producția, astfel cum se menționează la articolul 142 din Actul de aderare, precum și pentru a facilita administrarea sprijinului, prezenta decizie trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2023.

(24)

Din motive de claritate, Decizia (UE) 2018/479 trebuie abrogată. Este adecvat să se prevadă măsuri tranzitorii în ceea ce privește raportarea privind ajutoarele acordate în temeiul articolului 142 din Actul de aderare, plătite în perioada 2018-2022 în baza Deciziei (UE) 2018/479 a Comisiei,

(1)

Directiva (UE) 2018/2001 stabilește cerințe pentru anumiți combustibili, și anume biocombustibilii, biolichidele, combustibilii din biomasă, combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat. Cerințele respective asigură faptul că acești combustibili pot fi luați în calcul în vederea atingerii obiectivelor stabilite în directiva în cauză numai dacă au fost produși în mod durabil și dacă produc emisii de gaze cu efect de seră semnificativ mai mici în comparație cu combustibilii fosili. Articolul 29 din directiva respectivă stabilește criterii privind durabilitatea și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili, pentru biolichide și pentru combustibilii din biomasă. În plus, articolul 26 din directivă și Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei (2) stabilesc criteriile pentru a stabili: (i) materiile prime pentru biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor și (ii) biocombustibilii, biolichidele sau combustibilii din biomasă care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor și care îndeplinesc anumite condiții, care pot fi certificați ca prezentând riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor. Articolul 25 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001 stabilește criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru combustibilii lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și pentru combustibilii pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi. Articolul 28 alineatul (2) din directiva respectivă impune operatorilor economici să introducă într-o bază de date a Uniunii informații privind tranzacțiile realizate și caracteristicile de durabilitate ale unor combustibili din surse regenerabile (biocombustibili, biogaz și combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile) și ale combustibililor pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi.

(2)

De asemenea, Directiva (UE) 2018/2001 stabilește norme privind calcularea contribuției energiei electrice din surse regenerabile la obiectivele în domeniul transporturilor. În special, articolul 27 alineatul (3) din directivă stabilește normele pentru efectuarea acestui calcul atunci când energia electrică este utilizată în mod direct pentru a alimenta vehicule electrice și atunci când este utilizată pentru a produce combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică obținuți din surse regenerabile care sunt utilizați în transporturi.

(3)

Sistemele voluntare au jucat un rol semnificativ în furnizarea de dovezi ale respectării criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru biocombustibili, pentru biolichide și pentru combustibilii din biomasă. În temeiul Directivei (UE) 2018/2001, sistemele voluntare pot fi utilizate pentru: (i) a certifica conformitatea tuturor combustibililor produși din biomasă, inclusiv a combustibililor gazoși și solizi, cu criteriile de durabilitate prevăzute în directiva respectivă; (ii) a furniza date exacte cu privire la reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră; (iii) a certifica conformitatea combustibililor lichizi și gazoși de origine nebiologică produși din surse regenerabile și utilizați în transporturi și a combustibililor pe bază de carbon reciclat cu criteriile lor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și (iv) a demonstra conformitatea cu dispozițiile articolului 27 alineatul (3) din directiva respectivă privind calcularea ponderii energiei electrice din surse regenerabile în transporturi. De asemenea, sistemele voluntare pot fi utilizate pentru a dovedi faptul că operatorii economici introduc informații exacte în baza de date a Uniunii sau în bazele de date naționale privind anumiți combustibili din surse regenerabile și combustibili pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001. În plus, sistemele voluntare pot fi utilizate pentru a certifica biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă care prezintă riscuri reduse de schimbare indirectă a destinației terenurilor. Comisia poate decide dacă sistemele voluntare naționale sau internaționale pot servi tuturor sau unora dintre aceste scopuri.

(4)

În temeiul articolului 30 alineatul (9) din Directiva (UE) 2018/2001, dacă un operator economic prezintă dovezi sau date privind respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, obținute în conformitate cu un sistem voluntar care a fost recunoscut de Comisie, în măsura prevăzută în decizia de recunoaștere, statul membru în cauză nu trebuie să solicite furnizorului dovezi suplimentare.

(5)

La 28 august 2020, sistemul „KZR INiG” a prezentat Comisiei o cerere de recunoaștere în temeiul articolului 30 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001. Cererea a condus la o evaluare a sistemului respectiv de către Comisie și au fost identificate unele aspecte care au împiedicat ca sistemul să fie considerat compatibil cu criteriile de durabilitate, astfel cum se prevede la articolul 29 din Directiva (UE) 2018/2001. În versiunea retransmisă din 25 iunie 2021, sistemul a abordat în mod corect aspectele respective. Evaluarea Comisiei a concluzionat că sistemul: (i) a acoperit în mod adecvat criteriile de durabilitate pentru biomasa agricolă prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(5) din Directiva (UE) 2018/2001; (ii) conținea date exacte privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sensul articolului 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001; și (iii) a aplicat o metodologie a bilanțului masic în conformitate cu cerințele de la articolul 30 alineatele (1)-(2) din Directiva (UE) 2018/2001. Cu toate acestea, Comisia a considerat că sistemul nu acoperă în mod adecvat criteriile de durabilitate pentru biomasa forestieră, prevăzute la articolul 29 alineatele (6)-(7) din Directiva (UE) 2018/2001. Prin urmare, sistemul „KZR INiG” a fost recunoscut, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/603 a Comisiei (3), numai pentru demonstrarea conformității cu cerințele prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(5) și alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001.

(6)

În sistemul „KZR INiG” au fost efectuate modificări suplimentare pentru a se asigura că criteriile de durabilitate pentru biomasa forestieră, prevăzute la articolul 29 alineatul (6) și alineatul (7) din Directiva (UE) 2018/2001, sunt, de asemenea, acoperite în mod adecvat. După modificările suplimentare, toate chestiunile rămase, care fuseseră identificate anterior, au fost abordate în mod adecvat în cadrul unei retransmiteri din 23 septembrie 2022.

(7)

Sistemul „KZR INiG” acoperă următoarele materii prime: biomasă agricolă, biomasă forestieră și deșeuri și reziduuri. Sistemul acoperă, de asemenea, toate tipurile de combustibili. Acesta are o acoperire geografică globală și include întregul lanț de custodie (pentru biometan până la unitatea de producție). Comisia a reevaluat sistemul „KZR INiG” după retransmiterea sa din 23 septembrie 2022 și a constatat că acesta: (i) acoperă în mod adecvat criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) din Directiva (UE) 2018/2001; (ii) conține date exacte privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sensul articolului 29 alineatul (10) din directiva respectivă; și (iii) aplică o metodologie a bilanțului masic în conformitate cu cerințele de la articolul 30 alineatele (1)-(2) din directiva respectivă.

(8)

Evaluarea Comisiei nu ia în considerare actul de punere în aplicare care urmează să fie adoptat în conformitate cu articolul 29 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001 privind furnizarea de orientări pentru demonstrarea conformității cu criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 alineatele (6)-(7) din directiva respectivă (4). Prin urmare, sistemul „KZR INiG” va fi reevaluat în această privință.

(9)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (5) va fi aplicabil doar începând cu 30 decembrie 2023. Sistemul „KZR INiG” trebuie reevaluat în lumina noului regulament de punere în aplicare.

(10)

În evaluarea sa privind sistemul „KZR INiG”, Comisia a constatat că acesta îndeplinește standardele adecvate de fiabilitate, de transparență și de auditare independentă, precum și cerințele metodologice din anexa VI la Directiva (UE) 2018/2001.

(11)

Din motive de transparență și securitate juridică, este oportun ca un singur act al Comisiei să stabilească în mod cuprinzător toate criteriile de durabilitate și de emisii de gaze cu efect de seră pe care se consideră că sistemul „KZR INiG” le acoperă în mod adecvat. Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/603 trebuie să fie înlocuită.

(12)

Sistemul „KZR INiG” recunoscut trebuie să fie pus la dispoziție în secțiunea privind sistemele voluntare de pe site-ul web al Comisiei Europene.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului privind durabilitatea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă,

(a)

conformitatea loturilor de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă cu criteriile de durabilitate prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001;

(b)

conformitatea operatorilor economici cu obligația de a introduce informații exacte în baza de date a Uniunii sau în bazele de date naționale privind combustibilii din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat utilizați în transporturi, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din Directiva (UE) 2018/2001.

(a)

s-a demonstrat în mod clar că sistemul voluntar „KZR INiG” nu a implementat elemente considerate importante pentru prezenta decizie sau dacă au avut loc nerespectări grave și structurale ale respectivelor elemente;

(b)

sistemul voluntar „KZR INiG” nu transmite Comisiei rapoarte anuale în temeiul articolului 30 alineatul (5) din Directiva (UE) 2018/2001;

(c)

sistemul voluntar „KZR INiG” nu pune în aplicare standardele de audit independent și alte cerințe stabilite în actele de punere în aplicare menționate la articolul 29 alineatul (8) sau la articolul 30 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001 sau îmbunătățiri ale altor elemente ale sistemului considerate importante pentru recunoașterea continuă.

(1)

Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 prevede că armatorii au obligația să se asigure că navele destinate reciclării sunt reciclate doar în cadrul instalațiilor de reciclare a navelor incluse pe lista europeană a instalațiilor de reciclare a navelor („lista europeană”), publicată în conformitate cu articolul 16 din regulamentul respectiv.

(2)

Lista europeană este stabilită în Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2323 a Comisiei (2).

(3)

Autorizarea UAB Armar și a Démonaval Recycling, instalații de reciclare a navelor situate în Lituania și, respectiv, în Franța, a avut ca dată de expirare 19 aprilie 2022 și, respectiv, 11 decembrie 2022. Comisia a primit informații din partea Lituaniei și a Franței cu privire la faptul că autorizațiile acordate instalațiilor respective pentru desfășurarea activităților de reciclare a navelor au fost reînnoite înainte de expirare, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013. Prin urmare, data de expirare a includerii pe lista europeană a instalațiilor menționate ar trebui actualizată în mod corespunzător.

(4)

Bulgaria a informat Comisia că Ship and Industrial Service Ltd., o instalație de reciclare a navelor situată pe teritoriul său, a fost autorizată de autoritatea competentă, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013. Bulgaria a furnizat Comisiei toate informațiile relevante pentru ca instalația respectivă să fie inclusă pe lista europeană. Prin urmare, lista europeană ar trebui actualizată pentru a include instalația respectivă.

(5)

Comisia a fost informată cu privire la modificările datelor de contact ale Dales Marine Services Ltd și ale Gardet & De Bezenac Recycling, instalații de reciclare a navelor situate în Regatul Unit și, respectiv, în Franța. Prin urmare, lista europeană ar trebui actualizată în consecință.

(6)

Comisia a fost informată de Kishorn Port Ltd cu privire la modificarea licenței care limitează operațiunile și impune condiții operatorului instalației. Modificarea prevede o mărire a dimensiunilor maxime ale navei care sunt acceptate. Prin urmare, lista europeană ar trebui actualizată în consecință.

(7)

Comisia a efectuat, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013, o evaluare la jumătatea perioadei a Ișıksan, o instalație de reciclare a navelor situată în Turcia, care nu a putut confirma că instalația în cauză continuă să respecte cerințele relevante de la articolul 13 alineatul (1), în special literele (b), (f) și (i) din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013. În plus, s-a stabilit că instalația în cauză nu a respectat cerințele privind reciclarea navelor care arborează pavilionul unui stat membru al UE, prevăzute la articolul 13 alineatul (2) literele (a)-(c) din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013. În plus, informațiile disponibile nu permit să se concluzioneze că o serie de nave care arborează pavilionul unui stat membru al UE și care urmează să fie reciclate la Ișıksan au fost în cele din urmă dezmembrate în instalația respectivă, dar indică faptul că acestea au fost transferate, în schimb, în instalații aflate în apropiere, care nu sunt incluse pe lista europeană. Această practică reprezintă o încălcare a cerințelor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013, care prevede că operatorii instalațiilor incluse pe lista europeană trebuie să recicleze navele care arborează pavilionul unui stat membru al UE în instalația lor, în conformitate cu un plan de reciclare specific navei. Prin urmare, lista europeană ar trebui actualizată, pentru a elimina această instalație de pe listă.

(8)

Comisia a efectuat o evaluare a investigării accidentelor și a cauzelor principale ale celor două accidente mortale care au avut loc în februarie 2021 și în iunie 2022 în Simsekler, o altă instalație de reciclare a navelor situată în Turcia. Evaluările au concluzionat că accidentele au fost cauzate nu numai de acțiuni individuale, ci mai degrabă de factori organizaționali subiacenți pe care șantierul ar trebui să se concentreze pentru a-și îmbunătăți controlul asupra riscurilor. În plus, raportul privind primul accident mortal, transmis instalației în iunie 2021, a inclus o serie de recomandări concrete pentru îmbunătățirea siguranței lucrătorilor. Operatorii instalației nu au dat curs solicitării Comisiei de a fi informată cu privire la măsurile luate în acest sens. Prin urmare, instalația în cauză nu a respectat cerințele relevante prevăzute la articolul 13 alineatul (1), în special literele (b), (f) și (i) din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013. În consecință, lista europeană ar trebui actualizată pentru a elimina această instalație de pe listă.

(9)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2323 ar trebui modificată în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1257/2013,