(1)

La 4 februarie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 101/2011.

(2)

Pe baza unei reexaminări efectuate de Consiliu, ar trebui eliminate rubricile referitoare la șapte persoane și informațiile referitoare la dreptul acestora la apărare și la dreptul lor la protecție jurisdicțională efectivă.

(3)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011 ar trebui, prin urmare, să fie modificată în consecință,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 139/2014 al Comisiei (2) stabilește cerințe și proceduri administrative referitoare la aerodromuri, inclusiv dispoziții referitoare la raportarea stării suprafeței pistei și la generarea unui aviz prin care se notifică prezența sau eliminarea condițiilor periculoase datorate zăpezii, gheții, zloatei sau bălților (SNOWTAM), ca parte a formatului mondial de raportare.

(2)

SNOWTAM trebuie să fie generat în anumite condiții, în conformitate cu dispozițiile anexei 15 la Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la 7 decembrie 1944 la Chicago (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”) și cu dispozițiile Procedurilor pentru serviciile de navigație aeriană – Managementul informațiilor aeronautice (PANS-AIM, Doc 10066), adoptate de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).

(3)

Definiția SNOWTAM din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 139/2014 trebuie să fie modificată pentru a fi aliniată cu cea din anexa 15 la Convenția de la Chicago și pusă în concordanță cu definiția din alte acte juridice ale Uniunii din acest domeniu, cum ar fi Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/373 al Comisiei (3).

(4)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 139/2014 trebuie modificat în consecință.

(5)

În conformitate cu articolul 75 alineatul (2) literele (b) și (c) și cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139, Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației a pregătit și transmis Comisiei Avizul nr. 03/2022 (4) în legătură cu proiectul de norme de punere în aplicare,

„41b.

«SNOWTAM» înseamnă o serie specială de NOTAM, transmise într-un format standard, care furnizează un raport privind starea suprafeței notificând prezența sau încetarea condițiilor periculoase datorate zăpezii, gheții, zloatei, chiciurii, apei stătătoare sau apei asociate cu zăpada, zloata, gheața sau chiciura pe suprafața de mișcare;”.

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Oktoberfestbier”, depusă de Germania, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Oktoberfestbier” trebuie, prin urmare, înregistrată,

(1)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii combinate anexate la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (2), este necesar să se adopte măsuri privind clasificarea mărfurilor menționate în anexa la prezentul regulament.

(2)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 stabilește regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate. Aceste reguli se aplică, de asemenea, oricăror alte nomenclaturi bazate integral sau parțial pe aceasta sau care îi adaugă acesteia subdiviziuni suplimentare și care sunt stabilite prin dispoziții specifice ale Uniunii, în vederea aplicării de măsuri tarifare sau de altă natură privind comerțul cu mărfuri.

(3)

În temeiul acestor reguli generale, mărfurile descrise în coloana (1) a tabelului din anexă trebuie clasificate la codul NC indicat în coloana (2), pe baza motivelor care figurează în coloana (3) a tabelului respectiv.

(4)

Este oportun să se prevadă posibilitatea invocării în continuare de către titular, pentru o anumită perioadă de timp, în conformitate cu articolul 34 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, a informațiilor tarifare obligatorii care sunt emise în legătură cu mărfurile vizate de prezentul regulament, dar care nu sunt conforme cu acesta. Perioada respectivă trebuie să fie de trei luni.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

(1)

Statele membre și părțile interesate au exprimat necesitatea de a promova stabilirea și armonizarea metodelor utilizate de societățile de ameliorare și de părțile terțe desemnate de societățile de ameliorare, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1012, pentru conservarea raselor pe cale de dispariție sau pentru conservarea diversității genetice existente în cadrul acestor rase.

(2)

În conformitate cu articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1012, Comisia a lansat un apel public pentru selectarea și desemnarea centrului de referință al Uniunii Europene responsabil pentru contribuția științifică și tehnică la stabilirea și armonizarea metodelor de conservare a raselor pe cale de dispariție și de conservare a diversității genetice existente în cadrul acestor rase (denumit în continuare „centrul de referință al Uniunii Europene pentru rasele de animale pe cale de dispariție”).

(3)

Comitetul de evaluare și selecție desemnat pentru apelul respectiv a concluzionat că consorțiul condus de Stichting Wageningen Research, Wageningen Livestock Research (Țările de Jos), care cuprinde Institut de l’Elevage (Franța) și Oficiul Federal pentru Agricultură și Alimentație (Germania), îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 1 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2016/1012 și are capacitatea de a îndeplini sarcinile prevăzute la punctul 3 din anexa respectivă.

(4)

Prin urmare, consorțiul condus de Stichting Wageningen Research, Wageningen Livestock Research (Țările de Jos), care cuprinde Institut de l’Elevage (Franța) și Oficiul Federal pentru Agricultură și Alimentație (Germania), trebuie să fie desemnat drept centru de referință al Uniunii Europene pentru rasele de animale pe cale de dispariție. Domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1012 se limitează la animalele de reproducție din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvină și, prin urmare, activitățile respectivului centru de referință al Uniunii Europene trebuie să fie legate numai de rasele pe cale de dispariție ale acestor specii de animale.

(5)

Desemnarea centrului de referință al Uniunii Europene pentru rasele de animale pe cale de dispariție nu trebuie să fie limitată în timp, ci trebuie revizuită periodic, astfel cum se menționează la articolul 29 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1012.

(6)

Centrul de referință al Uniunii Europene pentru rasele de animale pe cale de dispariție trebuie să își înceapă activitatea de la 1 ianuarie 2023, deoarece contribuie la inițiativele de politică ale Pactului verde european și, prin urmare, prezentul regulament trebuie să se aplice de la data respectivă.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului zootehnic permanent,

(1)

Măsurile luate de Uniune în sectorul transportului maritim ar trebui să urmărească îmbunătățirea siguranței maritime și protejarea mediului marin și a sănătății umane.

(2)

Comitetul pentru siguranță maritimă al Organizației Maritime Internaționale (OMI) urmează să adopte în cursul celei de a 106-a sesiuni ale sale („MSC 106”), care se va desfășura în perioada 2-11 noiembrie 2022, modificări ale capitolului II-2 din Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS) și ale Codului internațional privind programul de inspecții intensificate efectuate cu ocazia inspecțiilor la vrachiere și petroliere (denumit în continuare „Codul ESP din 2011”).

(3)

Comitetul pentru protecția mediului marin al OMI urmează să adopte în cursul celei de a 79-a sesiuni ale sale („MEPC 79”), care se va desfășura în perioada 12-16 decembrie 2022, modificări ale regulii 14 din Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL) și ale apendicelor VII și IX din anexa VI la MARPOL.

(4)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cursul MSC 106, întrucât modificările capitolului II-2 din SOLAS și ale Codului ESP din 2011 pot influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, și anume Directiva 2009/45/CE Parlamentului European și a Consiliului (1) și Regulamentul (UE) nr. 530/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(5)

Modificările capitolului II-2 din SOLAS vor lua în considerare furnizorii de păcură care nu au îndeplinit cerințele privind punctul de inflamabilitate, acțiunile împotriva furnizorilor de păcură despre care s-a constatat că livrează păcură care nu respectă cerințele minime privind punctul de inflamabilitate și documentația pentru punctul de inflamabilitate al lotului efectiv de combustibil în momentul buncherajului. Uniunea ar trebui să sprijine respectivele modificări, deoarece acestea vor spori siguranța navelor.

(6)

Modificările aduse Codului ESP din 2011 au ca scop punerea în aplicare a unor cerințe mai stricte pentru inspectarea tancurilor de balast și a spațiilor goale pentru a face față problemelor de siguranță care au fost identificate în cursul investigației privind siguranța maritimă a scufundării vrachierului MV Stellar Daisy, investigație efectuată de statul de pavilion în 2017. Uniunea ar trebui să sprijine respectivele modificări, deoarece acestea vor spori siguranța navelor.

(7)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cursul MEPC 79, întrucât modificările regulii 14 din MARPOL și ale apendicelor VII și IX din anexa VI la MARPOL pot influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii, și anume Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și Directiva (UE) 2016/802 a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(8)

Modificările regulii 14 din MARPOL și ale apendicelui VII din anexa VI la MARPOL se referă la desemnarea Mării Mediterane, în ansamblu, ca zonă de control al emisiilor de oxizi de sulf (ZCE SOX Med). Uniunea ar trebui să sprijine respectivele modificări, întrucât respectiva desemnare va avea drept rezultat reduceri semnificative ale nivelurilor de poluare a aerului înconjurător în Marea Mediterană, în ansamblu, și în statele riverane Mării Mediterane, ceea ce va aduce beneficii substanțiale sănătății umane și mediului.

(9)

Modificările apendicelui IX din anexa VI la MARPOL vor oferi mai multe informații privind performanța navelor din punctul de vedere al intensității emisiilor de dioxid de carbon în sistemul OMI de colectare a datelor privind consumul de păcură al navelor (SCD). Uniunea ar trebui să sprijine respectivele modificări, întrucât informațiile îmbunătățite privind intensitatea emisiilor de dioxid de carbon ale navelor va oferi date esențiale privind eficiența energetică a flotei globale și performanța sa în ceea ce privește intensitatea emisiilor de dioxid de carbon. Astfel, aceste informații ar trebui să fie raportate către OMI SCD.

(10)

Uniunea nu este membră a OMI și nici parte contractantă la SOLAS, Codul ESP din 2011 sau MARPOL. Prin urmare, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre să exprime poziția Uniunii.

(11)

Domeniul de aplicare al prezentei decizii ar trebui să se limiteze la conținutul modificărilor propuse, în măsura în care respectivele modificări pot afecta normele comune ale Uniunii și intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. Prezenta decizie nu ar trebui să afecteze repartizarea competențelor între Uniune și statele membre,

(1)

În urma unei solicitări din partea Croației din 6 august 2020, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348 (2), a acordat Croației asistență financiară sub forma unui împrumut în valoare de maximum 1 020 600 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de disponibilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(2)

Împrumutul urma să fie utilizat de Croația pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsuri similare, astfel cum sunt menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348.

(3)

Epidemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Croația. Acest lucru a dus la creșteri repetate neprevăzute și semnificative ale cheltuielilor publice ale Croației în ceea ce privește măsurile menționate la articolul 3 literele (a) și (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348.

(4)

Epidemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Croația în 2020, 2021 și 2022 pentru a limita epidemia și impactul său la nivel socioeconomic și al sănătății au avut un impact considerabil asupra finanțelor publice. În 2020, Croația avea un deficit public de 7,3 % și o datorie publică de 87,3 % din produsul intern brut (PIB), care s-au redus la 2,9 % și, respectiv, 79,8 % la sfârșitul anului 2021. Conform previziunilor Comisiei din primăvara anului 2022, Croația ar urma să înregistreze un deficit public de 1,8 % și o datorie publică de 73,1 % din PIB până la sfârșitul anului 2022. Previziunile intermediare ale Comisiei din vara anului 2022 preconizează că PIB-ul Croației va crește cu 3,4 % în 2022.

(5)

La 25 iulie 2022, Croația a solicitat asistență financiară suplimentară din partea Uniunii, în cuantum de 550 000 000 EUR, în vederea completării în continuare a eforturilor naționale întreprinse în 2020, 2021 și 2022 pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale acesteia pentru lucrători. În special, Croația a prelungit și a modificat schemele privind reducerea timpului de muncă și măsuri similare prevăzute la considerentele 6 și 7.

(6)

Pe baza „Legii privind piața muncii” (3), Croația a introdus o măsură prin care se asigură cofinanțarea salariilor lucrătorilor pentru întreprinderile care se confruntă cu o scădere a veniturilor în comparație cu 2019. Criteriile referitoare la scăderea veniturilor sunt următoarele: o scădere de 20 % în perioada martie-mai 2020, de 50 % în perioada iunie-decembrie 2020 și începând din ianuarie 2021 unica cerință este o scădere a veniturilor în comparație cu luna corespunzătoare din 2019, cu condiția ca raportul de muncă să nu fi încetat. Pentru luna martie 2020, cuantumul sprijinului a fost stabilit la 3 250 HRK per salariat cu normă întreagă, iar începând cu luna aprilie 2020, cuantumul lunar al sprijinului a fost stabilit la 4 000 HRK per salariat cu normă întreagă. Cuantumul sprijinului per salariat rămâne neschimbat în perioada în care măsura rămâne în vigoare, dar sectoarele eligibile pentru sprijin se modifică în timp, în funcție de condițiile economice. Pentru perioada noiembrie 2020-iunie 2021, întreprinderile care au aplicat măsuri de izolare prin decizia autorităților naționale au primit sprijin per salariat cu normă întreagă în funcție de numărul de zile de izolare, dar nu mai mult de 4 000 HRK pentru o lună întreagă de izolare. Această măsură este o prelungire a măsurii descrise la articolul 3 litera (a) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348, astfel cum se prevede în Decizia Consiliului administrativ al Serviciului Croat pentru Ocuparea Forței de Muncă (CES) adoptată la 20 martie 2020 și modificată la 25 martie, 7 aprilie, 9 aprilie, 6 mai, 28 mai, 18 iunie, 25 iunie, 10 iulie și 29 iulie, 7 septembrie, 22 octombrie, 4 noiembrie și 4 decembrie 2020. Modificări ulterioare aduse de CES au fost adoptate și în 2021, prin deciziile luate la 8 ianuarie, 21 ianuarie, 3 martie, 15 aprilie, 30 aprilie, 31 mai, 23 iulie, 25 august, 29 septembrie, 15 octombrie și 4 noiembrie, și în 2022, prin deciziile luate la 27 ianuarie și la 31 mai. Măsura a fost întreruptă la sfârșitul lunii iunie 2022.

(7)

În plus, pe baza Legii privind piața muncii, Croația a introdus o măsură care oferă sprijin pentru reducerea temporară a timpului de lucru, în perioada iunie 2020-decembrie 2022, întreprinderilor cu cel puțin 10 angajați care își desfășoară activitatea în orice sector. Cerința pentru a beneficia de această măsură este o scădere preconizată a numărului total de ore de lucru lunare ale tuturor lucrătorilor cu normă întreagă cu cel puțin 10 % la nivel de angajator, sau de 20 % la nivel de unitate operațională, în luna pentru care se solicită sprijinul. Angajatorul care solicită sprijin trebuie să demonstreze și o legătură între impactul epidemiei de COVID-19 asupra afacerii sale și scăderea preconizată prin furnizarea, în special, a unor dovezi care atestă scăderea veniturilor în luna pentru care se solicită sprijin de cel puțin 20 % în comparație cu luna corespunzătoare din 2019 sau, în mod excepțional, în cazul lunilor ianuarie și februarie 2022, în comparație cu luna corespunzătoare din 2020. Cererea pentru aplicarea măsurii se depune în luna care precedă luna pentru care se solicită sprijin. Prin această măsură, finanțarea acordată poate fi de cel mult 2 000 HRK pe lună per salariat. Măsura este o prelungire a măsurii descrise la articolul 3 litera (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348, astfel cum se prevede în Decizia Consiliului administrativ al Serviciului Croat pentru Ocuparea Forței de Muncă (CES) adoptată la 29 iunie 2020 și modificată la 10 iulie și 22 octombrie 2020 și ulterior la 8 ianuarie 2021 și la 27 ianuarie 2022. Măsura urmează să fie pusă în aplicare până la sfârșitul lunii decembrie 2022.

(8)

Croația îndeplinește condițiile pentru a solicita asistență financiară prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Croația a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective au crescut cu 2 220 567 523 EUR de la 1 februarie 2020 până la sfârșitul lunii aprilie 2022 ca urmare a măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale epidemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă deoarece este legată și de o prelungire sau o modificare a măsurilor naționale existente legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare care acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Croația. Croația intenționează să finanțeze 631 536 540 EUR din cuantumul majorat al cheltuielilor prin intermediul fondurilor din partea Uniunii și 18 430 983 EUR din fondurile sale proprii.

(9)

Comisia a consultat Croația și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare, astfel cum se menționează în cererea din 25 iulie 2022, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(10)

Prin urmare, ar trebui să se acorde asistență financiară pentru a ajuta Croația să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de epidemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, cuantumul și deblocarea ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(11)

Având în vedere că perioada de disponibilitate indicată în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348 a expirat, este necesară o nouă perioadă de disponibilitate pentru asistența financiară suplimentară. Perioada de disponibilitate de 18 luni a asistenței financiare acordate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348 ar trebui prelungită cu 21 de luni și, în consecință, perioada totală de disponibilitate ar trebui să fie de 39 de luni începând din prima zi după data la care Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1348 produce efecte.

(12)

Croația și Comisia ar trebui să ia în considerare prezenta decizie în acordul de împrumut menționat la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/672.

(13)

Prezenta decizie nu trebuie să aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Aceasta nu prevalează asupra cerinței ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(14)

Croația ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a permite Comisiei să evalueze măsura în care Croația a executat aceste cheltuieli.

(15)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Croației, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

1.

articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(1)

În urma unei solicitări din partea Lituaniei din 7 august 2020, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350 (2), a acordat Lituaniei asistență financiară sub forma unui împrumut în valoare de maximum 602 310 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de disponibilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse de Lituania pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale respectivei epidemii pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(2)

Împrumutul urma să fie utilizat de Lituania pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsuri similare, astfel cum sunt menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350.

(3)

În urma unei a doua solicitări din partea Lituaniei din 11 martie 2021, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/678 (3) de modificare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1350, a acordat Lituaniei o asistență financiară suplimentară în valoare de 354 950 000 EUR, majorând cuantumul maxim al împrumutului la 957 260 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de disponibilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse de Lituania pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale respectivei epidemii pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(4)

Împrumutul suplimentar urma să fie utilizat de Lituania pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsuri similare, astfel cum sunt menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/678.

(5)

Epidemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Lituania. Acest lucru a dus la creșteri repetate neprevăzute și semnificative ale cheltuielilor publice ale Lituaniei în ceea ce privește măsurile menționate la articolul 3 literele (a) și (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350.

(6)

Epidemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Lituania în 2020, 2021 și 2022 pentru a limita epidemia și impactul său la nivel socioeconomic și al sănătății au avut și continuă să aibă un impact considerabil asupra finanțelor publice. În 2020, Lituania a înregistrat un deficit public de 7,3 % și o datorie publică de 46,6 % din produsul intern brut (PIB), care s-au redus la 1,0 % și, respectiv, 44,3 % la sfârșitul anului 2021. Conform previziunilor Comisiei din primăvara anului 2022, Lituania ar urma să înregistreze un deficit public de 4,6 % și o datorie publică de 42,7 % din PIB până la sfârșitul anului 2022. Conform previziunilor intermediare ale Comisiei din vara anului 2022, PIB-ul Lituaniei urmează să crească cu 1,9 % în 2022.

(7)

La 8 august 2022, Lituania a solicitat o asistență financiară suplimentară din partea Uniunii, în cuantum de 141 800 000 EUR, în vederea completării în continuare a eforturilor naționale întreprinse în 2020, 2021 și 2022 pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale acesteia pentru lucrători. În special, Lituania a prelungit sau a modificat în continuare schemele privind reducerea timpului de muncă și măsuri similare prevăzute la considerentele 8 și 9.

(8)

În „Legea privind ocuparea forței de muncă nr. XII-2470” din 21 iunie 2016, astfel cum a fost modificată prin „Legea nr. XIII-2822” din 17 martie 2020, „Legea nr. XIII-2846” din 7 aprilie 2020, „Legea nr. XIII-3005” din 4 iunie 2020 și „Legea nr. XIV-131” din 23 decembrie 2020, astfel cum se menționează la articolul 3 litera (a) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350 și ulterior modificată prin „Legea nr. XIV-351” din 27 mai 2021 și „Legea nr. XIV-911” din 20 ianuarie 2022, Lituania a introdus o schemă de plată a unor subvenții către angajatori pentru a acoperi salariile estimate pentru fiecare persoană angajată care se confruntă cu perioade de inactivitate, ca sprijin pe durata carantinei și a stării de urgență. Până la data de 1 ianuarie 2021, un angajator avea posibilitatea de a alege între subvenții pentru a acoperi fie 70 % din salariu, până la un nivel maxim egal cu 1,5 salarii minime, fie 90 % din salariu (100 % în cazul salariaților cu vârsta de cel puțin 60 de ani), până la un nivel maxim egal cu salariul minim. Începând cu 1 ianuarie 2021, un angajator ar putea primi subvenții pentru a acoperi 100 % din salariu, până la un nivel maxim egal cu 1,5 salarii minime. Angajatorii care au participat la această schemă trebuie să păstreze cel puțin 50 % dintre angajați timp de cel puțin trei luni după încetarea subvenției.

(9)

În temeiul „Legii privind ocuparea forței de muncă nr. XII-2470” din 21 iunie 2016, astfel cum a fost modificată prin „Legea nr. XIII-3005” din 4 iunie 2020, astfel cum se menționează la articolul 3 litera (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350, și ulterior modificată prin „Legea nr. XIV-351” din 27 mai 2021, înainte de 1 iulie 2021 au fost plătite subvenții și pentru angajații care reveneau la locul de muncă după o perioadă de inactivitate, pe o perioadă de cel mult șase luni de la revenirea lor la locul de muncă. Valoarea subvențiilor plătite în prima și în a doua lună de la revenirea la locul de muncă putea ajunge la 100 % din salariul angajatului, la 50 % în a treia și a patra lună și la 30 % în a cincea și a șasea lună, valoarea respectivă având o limită maximă egală cu salariul minim sau cu dublul salariului minim, în funcție de activitatea economică desfășurată de angajator. Începând cu 1 iulie 2021, au fost acordate subvenții pentru salariații care au revenit la locul de muncă după o perioadă de inactivitate, pe o perioadă de cel mult două luni de la revenirea lor la locul de muncă. În prima lună, subvenția este de 100 % din salariul angajatului, dar de cel mult 0,9 ori mai mare decât salariul minim și în a doua lună, de 100 % din salariul angajatului, dar de cel mult 0,6 ori mai mare decât salariul minim. Respectivele subvenții pot fi considerate a fi o măsură similară schemelor privind reducerea timpului de muncă, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) 2020/672, întrucât scopul lor era de a oferi sprijin pentru veniturile angajaților și de a contribui la menținerea raporturilor de muncă existente.

(10)

Lituania îndeplinește condițiile pentru a solicita asistență financiară prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Lituania a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective și planificate au crescut cu 1 264 915 309 EUR începând cu 1 februarie 2020 ca urmare a măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale epidemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă deoarece este legată și de o prelungire sau o modificare a măsurilor naționale existente legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare care acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Lituania. Lituania intenționează să finanțeze 144 350 000 EUR din cuantumul majorat al cheltuielilor prin intermediul fondurilor din partea Uniunii și 21 505 309 EUR din fondurile sale proprii.

(11)

Comisia a consultat Lituania și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective și planificate legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare, astfel cum se menționează în cererea din 8 august 2022, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(12)

Prin urmare, ar trebui să se acorde asistență financiară pentru a ajuta Lituania să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de epidemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, cuantumul și deblocarea ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(13)

Având în vedere că perioada de disponibilitate indicată în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350 a expirat, este necesară o nouă perioadă de disponibilitate pentru asistența financiară suplimentară. Perioada de disponibilitate de 18 luni a asistenței financiare acordate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350 ar trebui să fie prelungită cu 21 de luni și, în consecință, perioada totală de disponibilitate ar trebui să fie de 39 de luni începând din prima zi după data la care Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1350 produce efecte.

(14)

Lituania și Comisia ar trebui să ia în considerare prezenta decizie în acordul de împrumut menționat la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/672.

(15)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Aceasta nu prevalează asupra cerinței ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(16)

Lituania ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a permite Comisiei să evalueze măsura în care Lituania a executat cheltuielile respective.

(17)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Lituaniei, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

1.

articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(1)

În urma unei solicitări din partea Greciei din 6 august 2020, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346 (2), a acordat Greciei asistență financiară sub forma unui împrumut în valoare de maximum 2 728 000 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de valabilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(2)

Împrumutul urma să fie utilizat de Grecia pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346.

(3)

În urma unei a doua solicitări din partea Greciei din 9 martie 2021, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/679 (3) de modificare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1346, a acordat Greciei o asistență financiară suplimentară în valoare de 2 537 000 000 EUR, majorând cuantumul maxim al împrumutului la 5 265 000 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de valabilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători.

(4)

Împrumutul suplimentar urma să fie utilizat de Grecia pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/679.

(5)

Epidemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Grecia. Acest lucru a dus la o creșteri neprevăzute și semnificative repetate ale cheltuielilor publice ale Greciei în ceea ce privește măsurile menționate la articolul 3 literele (a) și (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346.

(6)

Epidemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Grecia în 2020, 2021 și 2022 pentru a limita epidemia și impactul său socioeconomic și asupra sănătății au avut și continuă să aibă un impact considerabil asupra finanțelor publice. În 2020, Grecia avea un deficit public de 10,2 % și o datorie publică de 206,3 % din produsul intern brut (PIB), care s-au redus la 7,4 % și, respectiv, 193,3 % la sfârșitul anului 2021. Potrivit previziunilor Comisiei din primăvara anului 2022, Grecia ar urma să înregistreze un deficit public de 4,3 % și o datorie publică de 185,7 % din PIB până la sfârșitul anului 2022. Conform previziunilor intermediare ale Comisiei din vara anului 2022, PIB-ul Greciei urmează să crească cu 4,0 % în 2022.

(7)

La 1 septembrie 2022, Grecia a solicitat o nouă asistență financiară din partea Uniunii, în cuantum de 900 000 000 EUR, în vederea completării în continuare a eforturilor naționale întreprinse în 2020, 2021 și 2022 pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători. În special, Grecia a prelungit schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare prevăzute la considerentele 8 și 9.

(8)

Mai precis, cererea Greciei se referă la „Actul legislativ din 14 martie 2020” (4), menționat la articolul 3 litera (a) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346, prin care a fost introdusă o indemnizație specială pentru angajații din sectorul privat ale căror contracte de muncă au fost suspendate. Această măsură urmărește să protejeze locurile de muncă din întreprinderile care și-au încetat activitatea în urma unui ordin al administrației publice sau care aparțin de sectoare economice puternic afectate de epidemia de COVID-19 și se referă la acordarea unei indemnizații lunare speciale de 534 EUR angajaților ale căror contracte de muncă au fost suspendate. Condiția prealabilă pentru a beneficia de această schemă este ca angajatorul să mențină același număr de angajați, însemnând exact aceiași angajați, pentru o perioadă egală cu cea în care a fost suspendat contractul de muncă. Măsura a fost prelungită până la 31 ianuarie 2022.

(9)

În plus, autoritățile au introdus finanțarea de către stat a contribuțiilor la asigurările sociale pentru angajații care beneficiază de indemnizația specială menționată la considerentul 8, astfel cum se menționează la articolul 3 litera (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346. Condiția prealabilă pentru a beneficia de această schemă este ca angajatorul să mențină același număr de angajați, însemnând exact aceiași angajați, pentru o perioadă egală cu cea în care a fost suspendat contractul de muncă.

(10)

Grecia îndeplinește condițiile pentru a solicita asistență financiară prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Grecia a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective și planificate au crescut cu 6 477 014 989 EUR de la 1 februarie 2020 ca urmare a măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale epidemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă, fiind de asemenea legată de o prelungire a măsurilor naționale existente legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare care acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Grecia. Grecia intenționează să finanțeze 312 014 989 EUR din fondurile sale proprii.

(11)

Comisia a consultat Grecia și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective și planificate legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare menționate în cererea din 1 septembrie 2022, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(12)

Prin urmare, ar trebui să fie acordată asistență financiară pentru a ajuta Grecia să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de epidemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, mărimea și deblocarea ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(13)

Având în vedere că perioada de disponibilitate indicată în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346 a expirat, este necesară o nouă perioadă de disponibilitate pentru asistența financiară suplimentară. Perioada de disponibilitate de 18 luni a asistenței financiare acordate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346 ar trebui să fie prelungită cu 21 de luni și, în consecință, perioada totală de disponibilitate ar trebui să fie de 39 de luni începând din prima zi după data la care Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1346 produce efecte.

(14)

Grecia și Comisia ar trebui să ia în considerare prezenta decizie în acordul de împrumut menționat la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/672.

(15)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Aceasta nu prevalează asupra cerinței ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(16)

Grecia ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a-i permite acesteia să evalueze măsura în care Grecia a executat cheltuielile respective.

(17)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Greciei, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(1)

În urma unei solicitări din partea Ciprului din 6 august 2020, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344 (2), a acordat Ciprului asistență financiară sub forma unui împrumut în valoare de maximum 479 070 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de valabilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(2)

Împrumutul urma să fie utilizat de Cipru pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344.

(3)

În urma unei a doua solicitări din partea Ciprului din 10 martie 2021, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/680 (3) de modificare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1344, a acordat Ciprului o asistență financiară suplimentară în valoare de 124 700 000 EUR, majorând cuantumul maxim al împrumutului la 603 770 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de valabilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(4)

Împrumutul suplimentar urma să fie utilizat de Cipru pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/680.

(5)

Epidemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Cipru. Acest lucru a dus la creșteri repetate neprevăzute și semnificative ale cheltuielilor publice ale Ciprului în ceea ce privește măsurile menționate la articolul 3 literele (c), (e), (f), (g), (h) și (i) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344.

(6)

Epidemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Cipru în 2020, 2021 și 2022 pentru a limita epidemia și impactul său socioeconomic și asupra sănătății au avut și continuă să aibă un impact considerabil asupra finanțelor publice. În 2020, Ciprul avea un deficit public de 5,8 % și o datorie publică de 115,0 % din produsul intern brut (PIB), care s-au redus la 1,7 % și, respectiv, la 103,6 % la sfârșitul anului 2021. Potrivit previziunilor Comisiei din primăvara anului 2022, Ciprul ar urma să înregistreze un deficit public de 0,3 % și o datorie publică de 93,9 % din PIB până la sfârșitul anului 2022. Conform previziunilor intermediare ale Comisiei din vara anului 2022, se estimează că PIB-ul Ciprului va crește cu 3,2 % în 2022.

(7)

La 5 septembrie 2022, Ciprul a solicitat o nouă asistență financiară din partea Uniunii, în cuantum de 29 200 000 EUR, în vederea completării în continuare a eforturilor naționale întreprinse în 2020, 2021 și 2022 pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde consecințelor socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă. În mod concret, Ciprul a prelungit sau a modificat schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare prevăzute la considerentele 8-13.

(8)

„Legea 27(I)/2020” (4), „Legea 49(I)/2020” (5), „Legea 140(I)/2020” (6), „Legea 36(I)/2021” (7) și „Legea 120(I)/2021” (8) au stat la baza introducerii unei serii de acte administrative lunare cu caracter normativ (9), prezentând măsurile de contracarare a impactului epidemiei de COVID-19. Pe baza acestor legi, autoritățile au introdus „schema de sprijinire a întreprinderilor pentru suspendarea parțială a activității”, menționată la articolul 3 litera (c) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344. Aceasta acordă o compensație salarială angajaților întreprinderilor a căror cifră de afaceri a scăzut ca urmare a pandemiei, condiționată de păstrarea locului de muncă. Compensația acoperă 60 % din salariul angajatului sau 60 % din punctele de asigurări sociale ale angajatului realizate în 2018, reținându-se valoarea cea mai mare. Compensația variază între maximum 1 214 EUR și minimum 360 EUR pe lună. Măsura a fost inițial în vigoare pentru perioada martie 2020-iunie 2020 și a fost prelungită ulterior pentru a acoperi perioada ianuarie 2021-august 2021.

(9)

În plus, „Legea 27(I)/2020”, „Legea 49(I)/2020”, „Legea 140(I)/2020”, „Legea 36(I)/2021” și „Legea 120(I)/2021” și o serie de acte administrative lunare cu caracter normativ (10) au stat la baza „schemei speciale pentru unitățile hoteliere și de cazare turistică”, menționată la articolul 3 litera (e) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344. Aceasta oferă o compensație salarială pentru sprijinirea angajaților din industria hotelieră și din alte întreprinderi care oferă servicii de cazare pentru turiști, al căror angajator și-a suspendat în totalitate activitatea sau a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri cu peste 40 %. Participarea la această schemă este condiționată de păstrarea locului de muncă. Măsura a fost inițial în vigoare pentru perioada iunie 2020-octombrie 2020 și a fost prelungită ulterior pentru a acoperi perioada noiembrie 2020-octombrie 2021.

(10)

Totodată, „Legea 27(I)/2020”, „Legea 49(I)/2020”, „Legea 140(I)/2020”, „Legea 36(I)/2021” și „Legea 120(I)/2021” și o serie de acte administrative lunare cu caracter normativ (11) au stat la baza „schemei speciale de sprijinire a întreprinderilor legate de industria turismului sau afectate de turism sau asociate cu întreprinderi supuse unei suspendări totale obligatorii”, menționată la articolul 3 litera (f) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344. Această schemă oferă o compensație salarială pentru angajații din industria hotelieră și alte întreprinderi care oferă cazare turistică și care și-au suspendat integral activitatea sau au înregistrat o scădere a cifrei de afaceri cu peste 40 %, față de 55 % în schema inițială, condiționată de păstrarea locului de muncă. Măsura a fost inițial în vigoare pentru perioada iunie 2020-august 2020 și a fost prelungită și modificată pentru a acoperi perioada septembrie 2020-octombrie 2021.

(11)

În plus, „Legea 27(I)/2020”, „Legea 49(I)/2020”, „Legea 140(I)/2020”, „Legea 36(I)/2021” și „Legea 120(I)/2021” și o serie de acte administrative lunare cu caracter normativ (12) au stat la baza „schemei speciale de sprijinire a întreprinderilor care desfășoară activități speciale predefinite”, menționată la articolul 3 litera (g) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344. Această schemă oferă o compensație salarială pentru 50 % din personalul întreprinderilor care participă la schemă. Sprijinul acoperă 60 % din salariul angajatului sau 60 % din punctele de asigurări sociale ale angajatului realizate în anul de referință corespunzător, reținându-se valoarea cea mai mare. Compensația variază între maximum 1 214 EUR și minimum 360 EUR pe lună. Participarea la această schemă este condiționată de păstrarea locului de muncă. Măsura, inițial în vigoare pentru perioada iunie 2020-august 2020, a fost prelungită pentru a acoperi perioada septembrie 2020-octombrie 2021.

(12)

În plus, „schema de subvenționare” stabilită prin „Bugetul suplimentar – Cadrul temporar privind măsurile de ajutor de stat destinate sprijinirii economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19”, menționată la articolul 3 litera (h) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344, a introdus subvenții pentru întreprinderile mici și foarte mici și persoanele care desfășoară o activitate independentă și care au până la 50 de angajați. Cererea se referă numai la partea din cheltuieli legată de sprijinirea persoanelor care desfășoară o activitate independentă și a întreprinderilor unipersonale. Subvențiile respective oferă o sumă forfetară pentru a sprijini cheltuielile de funcționare ale întreprinderilor mici și ale persoanelor care desfășoară o activitate independentă. Valoarea subvențiilor forfetare a fost revizuită pentru diferite categorii de întreprinderi în funcție de numărul de angajați. În plus, au fost convenite granturi pentru întreprinderile care și-au suspendat activitatea din martie 2020, în cuantum de 10 000 EUR pentru un număr de până la 9 angajați și de 15 000 EUR pentru un număr de peste 9 angajați. Schema de subvenționare poate fi considerată o măsură similară schemelor privind reducerea timpului de muncă, menționate în Regulamentul (UE) 2020/672, întrucât vizează protejarea persoanelor care desfășoară o activitate independentă sau a unor categorii similare de lucrători împotriva reducerii sau a pierderii veniturilor. Măsura, inițial în vigoare pentru perioada aprilie 2020-mai 2020, a fost prelungită și modificată pentru noiembrie 2020 în noiembrie 2020. Schema a fost prelungită din nou în martie 2021 și aprilie 2021, acoperind întreprinderile cu orice număr de angajați care au fost nevoite să își suspende complet activitatea în conformitate cu decretele ministrului sănătății.

(13)

Totodată, „Legea 27(I)/2020”, „Legea 49(I)/2020”, „Legea 140(I)/2020”, „Legea 36(I)/2021” și „Legea 120(I)/2021” și o serie de acte administrative lunare cu caracter normativ (13) au stat la baza „schemei de prestații de boală”, menționată la articolul 3 litera (i) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344. Această schemă oferă compensații salariale angajaților din sectorul privat și persoanelor care desfășoară o activitate independentă, cu condiția ca aceștia să fie clasificați ca persoane vulnerabile conform unei liste publicate de Ministerul Sănătății, persoane plasate în carantină de către autorități sau persoane infectate cu COVID-19. Măsura a fost inițial în vigoare pentru perioada martie 2020-iunie 2020 și a fost prelungită pentru a acoperi perioada noiembrie 2020-iunie 2021.

(14)

Ciprul îndeplinește condițiile pentru a solicita asistență financiară prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Ciprul a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective și planificate au crescut cu 777 840 000 EUR începând cu 1 februarie 2020 ca urmare a măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale epidemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă, fiind de asemenea legată de o prelungire sau o modificare a măsurilor naționale existente legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare care acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Cipru. Ciprul intenționează să finanțeze 144 870 000 EUR din cuantumul majorat al cheltuielilor cu ajutorul fondurilor din partea Uniunii.

(15)

Comisia a consultat Ciprul și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective și planificate legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare, astfel cum se menționează în cererea din 5 septembrie 2022, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(16)

Prin urmare, ar trebui acordată asistență financiară pentru a ajuta Ciprul să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de epidemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, dimensiunea și deblocarea ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(17)

Având în vedere că perioada de disponibilitate indicată în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344 a expirat, este necesară o nouă perioadă de disponibilitate pentru asistența financiară suplimentară. Perioada de disponibilitate de 18 luni a asistenței financiare acordate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344 ar trebui prelungită cu 21 de luni și, în consecință, perioada totală de disponibilitate ar trebui să fie de 39 de luni începând din prima zi după data la care Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1344 produce efecte.

(18)

Ciprul și Comisia ar trebui să ia în considerare prezenta decizie în acordul de împrumut menționat la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/672.

(19)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Aceasta nu prevalează asupra cerinței ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(20)

Ciprul ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a-i permite acesteia să evalueze măsura în care Ciprul a executat aceste cheltuieli.

(21)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Ciprului, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

1.

articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(1)

În urma unei cereri din partea Portugaliei din 11 august 2020, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354 (2), a acordat Portugaliei asistență financiară sub forma unui împrumut în valoare de maximum 5 934 462 488 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și o perioadă de disponibilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse de Portugalia pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(2)

Împrumutul urma să fie utilizat de Portugalia pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă, măsurile similare și măsurile legate de sănătate, astfel cum sunt menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(3)

În urma unei a doua cereri din partea Portugaliei din 9 decembrie 2021, Consiliul, prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/99 (3), a extins lista măsurilor pentru care s-a acordat deja asistență financiară prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse de Portugalia pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(4)

Epidemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Portugalia. Acest lucru a dus la o creșteri repetate neprevăzute și semnificative ale cheltuielilor publice ale Portugaliei în ceea ce privește măsurile menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(5)

Epidemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Portugalia în 2020, 2021 și 2022 pentru a limita epidemia și impactul său la nivel socioeconomic și al sănătății au avut și continuă să aibă un impact puternic asupra finanțelor publice. În 2020, Portugalia a înregistrat un deficit public de 5,8 % și o datorie publică de 135,2 % din produsul intern brut (PIB), care s-au redus la 2,8 % și, respectiv, 127,4 % la sfârșitul anului 2021. Conform previziunilor Comisiei din primăvara anului 2022 Portugalia ar urma să înregistreze un deficit public de 1,9 % și o datorie publică de 119,9 % din PIB până la sfârșitul anului 2022. Conform previziunilor intermediare ale Comisiei din vara anului 2022, se estimează că PIB-ul Portugaliei va crește cu 6,5 % în 2022.

(6)

La 17 septembrie 2022, Portugalia a solicitat o asistență financiară suplimentară din partea Uniunii, în cuantum de 300 000 000 EUR, în vederea completării în continuare a eforturilor naționale întreprinse în 2020, 2021 și 2022 pentru a contracara impactul epidemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă. În special, Portugalia a prelungit sau a modificat schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare prevăzute în considerentele 7-21.

(7)

Articolele 298-308 din „Legea nr. 7/2009 din 12 februarie”, completate de articolul 142 din „Legea nr. 75-B/2020 din 31 decembrie”, au introdus o măsură de sprijinire a menținerii contractelor de muncă prin întreruperea temporară a activității sau reducerea timpului de lucru normal prevăzut în Codul muncii din Portugalia. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (a) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Inițial, măsura oferea o prestație societăților eligibile pentru a acoperi 70 % din remunerația salariaților, aceasta ridicându-se la două treimi din salariul lor brut normal. Această corecție la două treimi a fost supusă unei limite inferioare egale cu salariul minim la nivel național și unei limite superioare egale cu de trei ori salariul minim la nivel național. Societățile eligibile trebuie să își fi suspendat activitatea economică sau să fi suferit pierderi semnificative de venituri. Ulterior, măsura a fost extinsă, inclusiv prin creșterea temporară a remunerației salariaților la 100 % din salariul lor brut normal.

(8)

„Decretul-lege nr. 10-G/2020 din 26 martie”, astfel cum a fost modificat prin „Declarația de rectificare nr. 14/2020 din 28 martie”, articolul 4 din „Decretul-lege nr. 14-F/2020 din 13 aprilie”, articolul 3 din „Decretul-lege nr. 20/2020 din 1 mai”, articolul 6 din „Decretul-lege nr. 20-H/2020 din 14 mai”, articolul 2 din „Decretul-lege nr. 27-B/2020 din 19 iunie” și articolul 2 din „Decretul-lege nr. 6-C/2021 din 15 ianuarie”, și completat de articolul 142 din „Legea nr. 75-B/2020 din 31 decembrie”, a introdus noul sprijin special simplificat pentru menținerea contractelor de muncă prin întreruperea temporară a activității sau reducerea timpului de lucru normal. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (b) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Această măsură a fost similară cu măsura menționată în considerentul 7, dar a avut proceduri simplificate pentru a permite un acces mai rapid la fonduri. Inițial, măsura oferea o prestație societăților eligibile pentru a acoperi 70 % din remunerația salariaților, aceasta ridicându-se la două treimi din salariul lor brut normal, precum și o scutire a angajatorilor de la plata contribuțiilor sociale. Această corecție la două treimi a fost supusă unei limite inferioare egale cu salariul minim la nivel național și unei limite superioare egale cu de trei ori salariul minim la nivel național. Societățile eligibile trebuie să își fi suspendat activitatea economică sau să fi înregistrat pierderi de venituri de cel puțin 40 % în perioada de 30 de zile care precedă cererea de sprijin, în comparație cu aceeași lună a anului precedent sau cu media lunară a celor două luni care precedă perioada respectivă. Ulterior, măsura a fost extinsă de mai multe ori, inclusiv prin creșterea temporară a remunerației salariaților la 100 % din salariul lor brut normal în anumite circumstanțe. Întrucât scutirea de la plata contribuțiilor sociale constituie venituri nepercepute pentru guvern, aceasta poate fi considerată a fi echivalentă cheltuielilor publice, în sensul Regulamentului (UE) 2020/672.

(9)

Articolul 5 alineatul (2) și articolele 7-9 din „Decretul-lege nr. 10-G/2020 din 26 martie” au stabilit că, în cazul în care societățile au beneficiat de măsurile menționate în considerentul 7 sau 8 și au avut un program de formare aprobat de serviciile publice naționale de ocupare a forței de muncă și de formare („Instituto do Emprego e Formação Profissional”, IEFP), în cadrul programelor de formare profesională speciale, se puteau acorda, ca alternativă la reducerea timpului de lucru al angajaților, indemnizații de formare pentru a acoperi veniturile de înlocuire, precum și costurile legate de formare, care trebuia să aibă loc în timpul programului de lucru. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (c) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(10)

Articolele 4 și 5 din „Decretul-lege nr. 27-B/2020 din 19 iunie” și articolul 14-A din „Decretul-lege nr. 46-A/2020 din 30 iulie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 4 din „Decretul-lege nr. 6-C/2021 din 15 ianuarie”, prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 23-A/2021 din 24 martie” și prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 32/2021 din 12 mai” și astfel cum a fost precizat în „Ordonanța Guvernului nr. 102-A/2021 din 14 mai”, au introdus o nouă măsură de sprijin special pentru societăți în vederea reluării activității lor economice. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (d) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Inițial, pentru a facilita tranziția către reluarea activității și menținerea locurilor de muncă, societățile ai căror angajați au beneficiat de măsurile menționate în considerentul 7 sau 8 puteau primi, pentru fiecare angajat vizat, o prestație egală fie cu salariul minim la nivel național, plătită într-o singură tranșă, fie cu dublul salariului minim la nivel național, plătită eșalonat, pe o perioadă de șase luni. În cazul în care sprijinul a fost acordat eșalonat, societățile au beneficiat, de asemenea, de o scutire parțială de 50 % din contribuțiile sociale ale angajatorului datorate pentru angajații în cauză. Ulterior, măsura a fost extinsă de mai multe ori, inclusiv prin adăugarea pe lista societăților eligibile a microîntreprinderilor ai căror angajați au beneficiat de măsura menționată în considerentul 12, care au putut beneficia apoi de o prestație egală cu dublul salariului minim la nivel național pentru fiecare angajat vizat, plătită eșalonat, pe o perioadă de șase luni.

(11)

Articolul 3 din „Decretul-lege nr. 27-B/2020 din 19 iunie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 58-A/2020 din 14 august”, a introdus un nou supliment de stabilizare a veniturilor pentru angajații care beneficiază de măsurile menționate în considerentul 7 sau 8 timp de cel puțin o lună (specificată mai târziu ca 30 de zile consecutive) în perioada aprilie-iunie 2020. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (e) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Angajații eligibili au fost cei al căror salariu brut raportat la luna februarie 2020 nu depășea dublul salariului minim la nivel național. Angajații aveau dreptul la o prestație egală cu diferența dintre salariul brut din februarie 2020 și cel din perioada în care angajatul a fost acoperit de una dintre cele două măsuri menționate mai sus, cu o limită inferioară de 100 EUR și o limită superioară de 351 EUR.

(12)

Articolul 4 din „Decretul-lege nr. 46-A/2020 din 30 iulie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 90/2020 din 19 octombrie”, articolul 142 din „Legea nr. 75-B/2020 din 31 decembrie”, articolul 3 din „Decretul-lege nr. 6-C/2021 din 15 ianuarie”, articolul 2 din „Decretul-lege nr. 23-A/2021 din 24 martie” și articolul 2 din „Decretul-lege nr. 71-A/2021 din 13 august”, a introdus noul sprijin special progresiv pentru menținerea contractelor de muncă prin reducerea temporară a timpului de lucru normal. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (f) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Inițial, măsura oferea o prestație societăților eligibile pentru a acoperi 70 % din remunerația salariaților pentru orele nelucrate, această remunerare reprezentând două treimi din salariul lor brut normal corespunzător orelor nelucrate în lunile august și septembrie 2020 sau patru cincimi din salariul lor brut normal corespunzător orelor nelucrate în perioada octombrie-decembrie 2020. Salariul brut total al angajaților rezultat a fost supus unei limite inferioare egale cu salariul minim la nivel național.

Măsura prevedea, de asemenea, scutirea totală sau parțială a angajatorului respectiv de la plata contribuțiilor sociale, calibrată în funcție de dimensiunea societăților eligibile, și anume microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii sau întreprinderi mari. Societățile eligibile trebuie să își fi suspendat activitatea economică sau să fi înregistrat pierderi de venituri de cel puțin 40 % în perioada de 30 de zile care precedă cererea de sprijin, în comparație cu aceeași lună a anului precedent sau cu media lunară a celor două luni care precedă perioada respectivă. Reducerea temporară maximă a timpului de lucru normal a fost calibrată astfel încât să crească în funcție de amploarea pierderilor de venituri ale societăților eligibile. Ulterior, măsura a fost extinsă de mai multe ori, inclusiv prin adăugarea pe lista societăților eligibile a acelor societăți care au înregistrat pierderi de venituri de cel puțin 25 %, prin reajustarea reducerii temporare maxime a timpului de lucru normal în funcție de amploarea pierderilor de venituri ale societăților eligibile, creșterea temporară a remunerației salariaților la 100 % din salariul lor brut normal corespunzător orelor nelucrate și prin introducerea eliminării treptate a scutirii de la plata contribuțiilor sociale datorate de angajator. Întrucât scutirea de la plata contribuțiilor sociale constituie venituri nepercepute pentru guvern, aceasta poate fi considerată a fi echivalentă cheltuielilor publice, în sensul Regulamentului (UE) 2020/672.

(13)

Articolul 26 din „Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 12-A/2020 din 6 aprilie”, articolul 2 din „Decretul-lege nr. 14-F/2020 din 13 aprilie”, articolul 4 din „Decretul-lege nr. 20-C/2020 din 7 mai”, articolul 9 din „Legea nr. 27-A/2020 din 24 iulie” și articolul 2 din „Legea nr. 31/2020 din 11 august”, precum și articolul 325-G din „Legea nr. 2/2020 din 31 martie”, astfel cum a fost adăugat prin articolul 3 din „Legea nr. 27-A/2020 din 24 iulie”, au introdus o nouă măsură de sprijin special pentru persoanele care desfășoară activități independente, lucrătorii informali și manageri. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (g) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Inițial, măsura oferea o prestație lunară egală cu venitul înregistrat al persoanelor fizice vizate, cu o limită superioară egală cu indicele de ajutor social al Portugaliei („Indexante dos Apoios Sociais”, IAS, stabilit la 438,81 EUR în 2020). Persoanele eligibile au fost persoanele fizice care și-au suspendat activitatea economică. Ulterior, măsura a fost extinsă de mai multe ori, inclusiv prin adăugarea pe lista persoanelor eligibile a acelor persoane care au înregistrat pierderi de venituri de cel puțin 40 % în perioada de 30 de zile care precedă cererea de sprijin, în comparație cu aceeași lună a anului precedent sau cu media lunară a celor două luni care precedă perioada respectivă, și a fost reajustată astfel încât prestația lunară să fie egală fie cu venitul înregistrat al persoanelor, cu o limită superioară egală cu indicele de ajutor social al Portugaliei, atunci când venitul înregistrat al persoanelor fizice se situa sub o valoare de 1,5 ori mai mare decât indicele de ajutor social al Portugaliei, fie cu două treimi din venitul înregistrat al persoanelor, cu o limită superioară egală cu salariul minim la nivel național, atunci când venitul înregistrat al persoanelor era mai mare sau egal cu de 1,5 ori indicele de ajutor social al Portugaliei, și stabilind o limită inferioară egală cu 50 % din indicele de ajutor social al Portugaliei.

(14)

Articolul 23 din „Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 12-A/2020 din 6 aprilie” și articolul 3 din „Legea nr. 16/2021 din 7 aprilie”, a introdus o alocație familială pentru angajații care nu pot lucra deoarece sunt nevoiți să aibă grijă de copiii lor sau de alte persoane aflate în întreținere care au vârsta mai mică de 12 ani sau, indiferent de vârstă, care suferă de un handicap sau de o boală cronică. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (h) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Măsura oferea o prestație echivalentă cu două treimi din salariul brut normal, plătită în părți egale de angajator și de asigurările sociale, cu o limită inferioară egală cu salariul minim la nivel național și o limită superioară egală cu de trei ori salariul minim la nivel național. Măsura în cauză poate fi considerată o măsură similară schemelor privind reducerea timpului de muncă, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2020/672, deoarece oferă angajaților sprijin pentru venit, ceea ce va contribui la acoperirea costurilor de îngrijire a copiilor în timpul închiderii școlilor și, prin urmare, va ajuta părinții să își continue activitatea profesională, prevenind punerea în pericol a relațiilor de muncă.

(15)

„Ordonanța de Guvern nr. 3485-C/2020 din 19 martie”, „Ordonanța de Guvern nr. 4395/2020 din 10 aprilie” și „Ordonanța de Guvern nr. 5897-B/2020 din 28 mai” au introdus o nouă măsură de sprijin special pentru menținerea contractelor de muncă ale formatorilor, având în vedere anularea cursurilor de formare profesională. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (i) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Sprijinul public a constat într-o prestație care acoperea salariul formatorilor, chiar dacă formarea profesională nu a avut loc.

(16)

„Ordinul ministrului muncii, solidarității și securității sociale și al ministrului sănătății nr. 2875-A/2020 din 3 martie”, articolul 20 din „Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 62-A/2020 din 3 septembrie”, și articolul 325-F din „Legea nr. 2/2020 din 31 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 3 din „Legea nr. 27-A/2020 din 24 iulie”, au introdus o indemnizație de boală ca urmare a contractării COVID-19. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (m) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. În comparație cu sistemul standard de indemnizații de boală din Portugalia, acordarea indemnizației de boală pentru COVID-19 nu a făcut obiectul unei perioade de așteptare. Sprijinul public a constat într-o prestație egală cu salariul brut normal al beneficiarilor.

(17)

Articolul 19 din „Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 din „Decretul-lege nr. 62-A/2020 din 3 septembrie”, și articolul 325-F din „Legea nr. 2/2020 din 31 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 3 din „Legea nr. 27-A/2020 din 24 iulie”, au introdus o indemnizație pentru angajații și persoanele care desfășoară o activitate independentă care au fost împiedicate temporar să își exercite activitățile profesionale ca urmare a izolării profilactice. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (l) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Acordarea indemnizației nu a făcut obiectul unei perioade de așteptare. Angajații sau persoanele care desfășoară o activitate independentă au beneficiat de o indemnizație egală cu salariul lor brut normal.

(18)

„Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 97/2020 din 8 aprilie”, „Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 120/2020 din 28 aprilie”, „Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 128/2020 din 5 mai”, „Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 129/2020 din 5 mai”, „Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 195/2020 din 15 iulie”, „Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 196/2020 din 15 iulie” și „Rezoluția Consiliului Guvernului Regional al Insulelor Azore nr. 200/2020 din 17 iulie” au introdus o serie de măsuri regionale legate de ocuparea forței de muncă în regiunea autonomă Azore. Măsurile sunt descrise la articolul 3 litera (j) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Măsurile specifice, inclusiv o completare regională la schemele existente la nivel național, și anume reducerea timpului de muncă, sprijinul pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă și pentru societăți în vederea reluării activității lor economice, au fost menite să mențină ocuparea forței de muncă în Azore pe durata epidemiei de COVID-19. Sprijinul acordat în cadrul respectivelor măsuri a fost condiționat de menținerea contractelor de muncă și de menținerea activității economice.

(19)

„Rezoluția Guvernului Regional din Madeira nr. 101/2020 din 13 martie” și „Ordonanța nr. 133-B/2020 a Vicepreședintelui Guvernului Regional din Madeira și a Secretariatului regional pentru incluziune socială și cetățenie din 22 aprilie” au introdus o serie de măsuri regionale legate de ocuparea forței de muncă în regiunea autonomă Madeira. Măsurile sunt descrise la articolul 3 litera (k) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Măsurile specifice, inclusiv o completare regională la schemele existente la nivel național, și anume reducerea timpului de muncă și sprijinul pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă și pentru societăți în vederea reluării activității lor economice, au fost menite să mențină ocuparea forței de muncă în Madeira pe durata epidemiei de COVID-19. Sprijinul acordat în cadrul respectivelor măsuri a fost condiționat de menținerea contractelor de muncă și de menținerea activității economice.

(20)

Articolul 156 din „Legea nr. 75-B/2020 din 31 decembrie”, sub rezerva condițiilor prevăzute la punctul (2) literele (c)-(f) din acesta, astfel cum se specifică mai exact în „Ordonanța Guvernului nr. 19-A/2021 din 25 ianuarie” și astfel cum a fost prelungit prin articolul 12 din „Decretul-lege nr. 104/2021 din 27 noiembrie”, a introdus o schemă de sprijin extraordinar pentru lucrătorii independenți, lucrătorii care nu au acces la alte mecanisme de protecție socială și managerii ale căror venituri au fost afectate în mod deosebit de pandemia de COVID-19. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (r) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. În cazul lucrătorilor independenți, măsura prevedea o prestație egală cu două treimi din valoarea corespunzătoare scăderii venitului lunar al lucrătorilor, cu o limită superioară egală cu 501,16 EUR. Lucrătorii independenți eligibili au fost cei care s-au confruntat cu o scădere a veniturilor de cel puțin 40 % în perioada martie-decembrie 2020, comparativ cu 2019.

În cazul lucrătorilor care nu au acces la alte mecanisme de protecție socială, măsura prevedea: (i) pentru angajați, o prestație egală cu diferența dintre valoarea lunară de referință de 501,16 EUR și salariul mediu lunar pe adult din gospodăria respectivă; și (ii) în cazul lucrătorilor independenți, o prestație egală cu două treimi din scăderea venitului lunar al lucrătorilor, cu o limită superioară de 501,16 EUR. În cazul managerilor, măsura prevedea o prestație egală fie cu venitul mediu lunar de referință al acestora, atunci când acesta se situa sub o valoare de 1,5 ori mai mare decât indicele de ajutor social al Portugaliei („ Indexante dos Apoios Sociais ”, IAS, stabilit la 438,81 EUR în 2021), fie cu două treimi din venitul mediu lunar de referință al acestora, atunci când acesta era egal sau mai mare decât respectivul indice. Managerii eligibili au fost cei care și-au suspendat temporar activitatea economică ca urmare a pandemiei de COVID-19 sau cei care au înregistrat pierderi de venituri de cel puțin 40 % în perioada de 30 de zile care precedă cererea de sprijin, în comparație cu aceeași lună a anului precedent sau cu media lunară a celor două luni care precedă perioada respectivă. În toate cazurile, prestația a avut o limită inferioară egală cu 50 EUR, majorată la 50 % din scăderea venitului lunar observată atunci când aceasta din urmă se situa între 50 % și 100 % din indicele de ajutor social al Portugaliei, sau la 50 % din indicele de ajutor social al Portugaliei atunci când scăderea venitului depășea respectivul indice.

(21)

Punctul 2.5.1 din „Anexa la Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 41/2020 din 6 iunie”, astfel cum se specifică mai exact la articolele 10-12 din „Ordonanța Guvernului nr. 180/2020 din 3 august” și astfel cum a fost extins prin articolele 5-7 din „Anexa la Ordonanța Guvernului nr. 37-A/2021 din 15 februarie”, a introdus o schemă de sprijin social pentru artiști, autori, tehnicieni și alți profesioniști din domeniul artelor. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (s) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Măsura prevedea o prestație lunară egală cu indicele de ajutor social al Portugaliei („Indexante dos Apoios Sociais”, IAS, stabilit la 438,81 EUR în 2021).

(22)

Portugalia a prelungit sau a modificat în continuare o serie de măsuri legate de sănătate pentru a combate epidemia de COVID-19. În special, este vorba de măsurile prevăzute în considerentele 23-27.

(23)

„Norma nr. 012/2020 din 6 mai”, astfel cum a fost modificată la 14 mai 2020, și „Norma nr. 013/2020 din 10 iunie”, astfel cum a fost modificată la 23 iunie 2020, ambele emise de Direcția Generală de Sănătate din Portugalia, precum și „Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie” au prevăzut achiziționarea de echipamente individuale de protecție pentru a fi utilizate la locul de muncă, în special în spitalele publice, ministerele de resort, municipalități și regiunile autonome Azore și Madeira. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (n) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(24)

„Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie” a introdus o campanie de igienă școlară menită să asigure revenirea în siguranță la locul de muncă a profesorilor, a altor membri ai personalului și a studenților. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (o) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(25)

„Norma nr. 012/2020 din 6 mai”, astfel cum a fost modificată la 14 mai 2020, și „Norma nr. 013/2020 din 10 iunie”, astfel cum a fost modificată la 23 iunie 2020, ambele emise de Direcția Generală de Sănătate din Portugalia, au prevăzut testarea pentru COVID-19 a pacienților spitalizați și a lucrătorilor din spitalele publice, precum și a angajaților din centrele de îngrijire a persoanelor în vârstă și din centrele de îngrijire a copiilor. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (p) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(26)

Articolul 42-A din „Legea nr. 2/2020 din 31 martie”, astfel cum a fost modificat prin articolul 3 din „Legea nr. 27-A/2020 din 24 iulie”, și articolul 291 din „Legea nr. 75-B/2020 din 31 decembrie” au introdus o nouă compensație specială pentru lucrătorii din cadrul Serviciului Național de Sănătate implicați în combaterea epidemiei de COVID-19. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (q) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354. Măsura consta într-o primă de performanță, plătită o singură dată, corespunzătoare unui cuantum egal cu 50 % din salariul brut normal al angajatului.

(27)

Articolul 6 din „Decretul-lege nr. 10-A/2020 din 13 martie” și articolele 4-8 din „Decretul-lege nr. 10-A/2021 din 2 februarie” au prevăzut angajarea de personal sanitar suplimentar și efectuarea de ore suplimentare în cadrul Serviciului Național de Sănătate pentru a face față provocărilor legate de pandemie. Măsura este descrisă la articolul 3 litera (t) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354.

(28)

Portugalia îndeplinește condițiile pentru a solicita asistență financiară prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Portugalia a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective și planificate au crescut cu 6 920 192 416 EUR de la 1 februarie 2020 ca urmare a măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale epidemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă deoarece este legată și de o extindere sau o modificare a măsurilor naționale existente legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare care acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Portugalia. Portugalia intenționează să finanțeze 386 417 324 EUR din cuantumul majorat al cheltuielilor cu ajutorul fondurilor din partea Uniunii și 299 312 604 EUR din fondurile sale proprii.

(29)

Comisia a consultat Portugalia și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective și planificate legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare, precum și aplicarea de măsuri corespunzătoare legate de sănătate în contextul epidemiei de COVID-19, astfel cum se menționează în cererea din 17 septembrie 2022, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(30)

Cheltuielile aferente măsurilor legate de sănătate, astfel cum sunt menționate în cererea Portugaliei din 17 septembrie 2022 și în considerentele 23-27, se ridică la 1 382 230 075 EUR.

(31)

Prin urmare, ar trebui să se acorde asistență financiară pentru a ajuta Portugalia să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de epidemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, cuantumul și deblocarea ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(32)

Având în vedere faptul că perioada de disponibilitate indicată în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354 a expirat, este necesară o nouă perioadă de disponibilitate pentru asistența financiară suplimentară. Perioada de disponibilitate a asistenței financiare de 18 luni acordată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354 ar trebui să fie prelungită cu 21 de luni și, în consecință, perioada totală de disponibilitate ar trebui să fie de 39 de luni începând cu prima zi după data la care Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1354 produce efecte.

(33)

Portugalia și Comisia ar trebui să ia în considerare prezenta decizie în acordul de împrumut menționat la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/672.

(34)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Aceasta nu prevalează asupra cerinței ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(35)

Portugalia ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a permite Comisiei să evalueze măsura în care statul membru a executat cheltuielile respective.

(36)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Portugaliei, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(1)

La solicitarea Cehiei din 7 august 2020, Consiliul, prin intermediul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1345 (2), a acordat Cehiei asistență financiară sub forma unui împrumut în valoare de maximum 2 000 000 000 EUR, cu o scadență medie maximă de 15 ani și cu o perioadă de disponibilitate de 18 luni, în vederea completării eforturilor naționale întreprinse de Cehia pentru a contracara impactul pandemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale respectivei pandemii pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară activități independente.

(2)

Împrumutul urma să fie utilizat de Cehia pentru a finanța schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare menționate la articolul 3 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345.

(3)

Pandemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Cehia. Acest lucru a dus la creșteri repetate neprevăzute și semnificative ale cheltuielilor publice ale Cehiei în ceea ce privește măsurile menționate la articolul 3 literele (a), (c), (d) și (e) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345.

(4)

Pandemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Cehia în 2020, 2021 și 2022 pentru a ține sub control pandemia și impactul său socioeconomic și în ceea ce privește sănătatea au avut și continuă să aibă un impact dramatic asupra finanțelor publice. În 2020, Cehia avea un deficit public și o datorie publică de 5,8 % și, respectiv, 37,7 % din produsul intern brut (PIB), care au crescut la 5,9 % și, respectiv, 41,9 % la sfârșitul anului 2021. Previziunile Comisiei din primăvara anului 2022 preconizează că Cehia va avea un deficit public și o datorie publică de 4,3 % și, respectiv, de 42,8 % din PIB până la sfârșitul anului 2022. Conform previziunilor intermediare ale Comisiei din vara anului 2022, PIB-ul Cehiei ar urma să crească cu 2,3 % în 2022.

(5)

La 22 septembrie 2022, Cehia a solicitat o nouă asistență financiară din partea Uniunii, în cuantum de 2 500 000 000 EUR, în vederea completării în continuare a eforturilor naționale întreprinse în 2020, 2021 și 2022 pentru a contracara impactul pandemiei de COVID-19 și a răspunde la consecințele socioeconomice ale acesteia pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară activități independente. În special, Cehia a extins și a modificat schemele privind reducerea timpului de muncă și măsurile similare menționate în considerentele 6-9.

(6)

Schema privind reducerea timpului de muncă intitulată programul „Antivirus”, astfel cum este menționată la articolul 3 litera (a) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345, a fost concepută pentru a compensa parțial costurile salariale ale angajatorilor privați nevoiți să își suspende sau să își reducă în mod semnificativ activitatea economică ca o consecință directă a măsurilor luate de autorități (opțiunea „A”) sau în mod indirect ca urmare a efectelor economice negative ale pandemiei de COVID-19 (opțiunea „B”). Acest program a avut ca temei juridic Rezoluția nr. 353 a Guvernului din 31 martie 2020, astfel cum a fost modificată, precum și articolul 120 din Legea nr. 435/2004 Coll. privind ocuparea forței de muncă (3), astfel cum a fost modificată. Programul a fost extins și modificat prin opțiunea „A plus”, introdusă prin Rezoluția nr. 1039 a Guvernului din 14 octombrie 2020, pentru a asigura compensarea integrală a costurilor salariale pentru angajatorii nevoiți să își suspende sau să își reducă activitatea ca urmare a măsurilor luate de autorități. Programul a fost extins, de asemenea, prin mai multe hotărâri ale guvernului, opțiunea „A” fiind activă de la 12 martie 2020 până la 28 februarie 2022, opțiunea „A plus” de la 1 octombrie 2020 până la 31 mai 2021, iar opțiunea „B” de la 12 martie 2020 până la 31 mai 2021 și de la 1 noiembrie 2021 până la 31 decembrie 2021.

(7)

Prima măsură compensatorie pentru persoanele care desfășoară activități independente, așa-numitul program „Pětadvacítka”, menționat la articolul 3 litera (c) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345, introdus prin „Legea nr. 159/2020 Coll.” (4), a prevăzut acordarea unei prime compensatorii în valoare de 500 CZK de persoană pe zi calendaristică pentru persoanele care desfășoară activități independente care au fost nevoite să-și suspende sau să-și reducă în mod semnificativ activitatea economică într-un mod care excedează volatilitatea economică normală din cauza riscurilor pentru sănătatea publică generate de COVID-19 sau a măsurilor de criză luate de autoritățile publice. Programul „Pětadvacítka” a fost activ de la 12 martie 2020 până la 8 iunie 2020. Modificarea sa ulterioară a constat în programul „Prima compensatorie de toamnă”, care a fost introdus prin Legea nr. 461/2020 Coll. (5) și s-a derulat de la 5 octombrie 2020 până la 15 februarie 2021, oferind o primă fiscală de 500 CZK pe zi calendaristică persoanelor care desfășoară activități independente care au fost nevoite să-și suspende sau să-și reducă în mod semnificativ activitatea economică din cauza riscurilor pentru sănătatea publică sau a măsurilor de criză luate de autoritățile publice. Legea nr. 95/2021 Coll. (6) și rezoluțiile conexe ale Guvernului [nr. 154/2021 (7) și 188/2021 (8)] au introdus o altă modificare, denumită „Noua primă compensatorie pentru 2021”, care a fost activă de la 1 februarie 2021 până la 31 mai 2021 și care a majorat valoarea primei fiscale la 1 000 CZK pe zi. Ca urmare a ultimei modificări a acestei prime compensatorii pentru persoanele care desfășoară activități independente, intitulată „Prima compensatorie pentru 2022”, introdusă prin Legea nr. 519/2021 Coll. (9), valoarea primei s-a ridicat, de asemenea, la 1 000 CZK pe zi, măsura derulându-se de la 22 noiembrie 2021 până la 31 ianuarie 2022.

(8)

Scutirea parțială de la plata contribuțiilor sociale și a asigurărilor de sănătate a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, menționată la articolul 3 litera (d) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345, a avut ca temei juridic „Legea nr. 136/2020 Coll.” (10) (pentru securitate socială) și „Legea nr. 134/2020 Coll.” (11) (pentru securitate sanitară). Statul și-a asumat plata contribuției corespunzătoare datorate în fiecare lună din martie până în august 2020 pentru contribuțiile sociale și asigurările de sănătate ale lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă. Deși programul s-a încheiat în august 2020, a fost necesară plata unor sume suplimentare în 2021 ca urmare a decontărilor legate de plățile în avans efectuate de persoanele care desfășoară activități independente în 2020. Măsura reprezintă venituri publice la care se renunță și care pot fi considerate, în scopul punerii în aplicare a Regulamentului (UE) 2020/672, echivalente unor cheltuieli publice.

(9)

„Alocația de îngrijire” pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, prevăzută la articolul 3 litera (e) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345, a avut ca temei juridic Rezoluțiile Guvernului nr. 262 din 19 martie 2020 (12), nr. 311 din 26 martie 2020, nr. 354 din 31 martie 2020, nr. 514 din 4 mai 2020, nr. 552 din 18 mai 2020, nr. 1053 din 16 octombrie 2020, nr. 1260 din 30 noiembrie 2020 și nr. 446 din 10 mai 2021, articolul 14 din Legea nr. 218/2000 Coll. (13) privind normele bugetare, astfel cum a fost modificată (care se aplică persoanelor care desfășoară o activitate independentă în sectorul producției agricole și forestiere primare), precum și articolul 3 litera (h) din Legea nr. 47/2002 Coll. (14) privind sprijinirea IMM-urilor, astfel cum a fost modificată (care se aplică tuturor celorlalte persoane care desfășoară o activitate independentă). Programul compensează pierderea de venituri suferită de persoanele care desfășoară activități independente ca urmare a necesității de a avea grijă de copii sau de persoane dependente determinată de închiderea structurilor de îngrijire a copiilor și de asigurare a serviciilor de asistență socială. Valoarea zilnică a sprijinului a fost de 424 CZK pentru luna martie 2020 și de 500 CZK pentru perioada aprilie-iunie 2020. Programul a fost extins la perioada octombrie 2020 – mai 2021, când a oferit un sprijin zilnic de 400 CZK.

(10)

Cehia îndeplinește condițiile pentru a solicita asistența financiară prevăzută la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Cehia a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective și planificate au crescut cu 5 349 588 352 EUR de la 1 februarie 2020 ca urmare a măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale pandemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă, fiind legată, de asemenea, de o extindere sau modificare a măsurilor naționale existente legate direct de schemele privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare care acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Cehia. Cehia intenționează să finanțeze 215 333 982 EUR din suma majorată a cheltuielilor prin intermediul fondurilor Uniunii și 634 254 370 EUR prin propria sa finanțare.

(11)

Comisia a consultat Cehia și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice efective și planificate legate direct de scheme privind reducerea timpului de muncă și de măsuri similare, menționate în cererea din 22 septembrie 2022, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(12)

Prin urmare, ar trebui acordată asistență financiară pentru a ajuta Cehia să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de pandemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, cu privire la valoarea și deblocarea ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(13)

Având în vedere că perioada de disponibilitate indicată în Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345 a expirat, este necesară o nouă perioadă de disponibilitate pentru asistența financiară suplimentară. Perioada de disponibilitate de 18 luni pentru asistența financiară acordată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1345 ar trebui prelungită cu 21 de luni și, în consecință, perioada totală de disponibilitate ar trebui să fie de 39 de luni începând din prima zi după intrarea în vigoare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2020/1345.

(14)

Cehia și Comisia ar trebui să ia în considerare prezenta decizie în ceea ce privește acordul de împrumut menționat la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/672.

(15)

Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Decizia nu prevalează asupra cerinței ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(16)

Cehia ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a permite Comisiei să evalueze măsura în care Cehia a executat cheltuielile respective.

(17)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Cehiei, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

(1)

La 27 septembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/573/PESC (1).

(2)

Pe baza unei reexaminări a Deciziei 2010/573/PESC, măsurile restrictive împotriva conducerii regiunii Transnistria din Republica Moldova ar trebui să fie prelungite până la 31 octombrie 2023. Consiliul va reexamina situația în ceea ce privește măsurile restrictive după șase luni.

(3)

Prin urmare, Decizia 2010/573/PESC ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

La 31 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/72/PESC.

(2)

Pe baza unei reexaminări efectuate de Consiliu, ar trebui eliminate rubricile referitoare la șapte persoane și informațiile referitoare la dreptul acestora la apărare și la dreptul lor la protecție jurisdicțională efectivă.

(3)

Prin urmare, anexa la Decizia 2011/72/PESC ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/631, Comisia trebuie să stabilească, în fiecare an, media emisiilor specifice de CO2 și obiectivul privind emisiile specifice pentru fiecare producător responsabil pentru autoturisme noi și vehicule utilitare ușoare noi înmatriculate în Uniune, în Islanda, în Norvegia și, până în anul calendaristic 2020, în Regatul Unit, precum și pentru fiecare grupare de producători. Pe această bază se stabilește performanța producătorilor sau a grupărilor de producători în ceea ce privește respectarea obligației lor de a nu depăși obiectivele respective privind emisiile specifice.

(2)

Calculul mediei emisiilor specifice de CO2 și al obiectivelor privind emisiile specifice pentru anul calendaristic 2020 se bazează pe datele detaliate ale autorităților raportoare privind înmatriculările de autoturisme noi și de vehicule utilitare ușoare noi efectuate în anul calendaristic respectiv.

(3)

Toate țările au prezentat Comisiei datele pentru anul 2020, însă, în unele cazuri, cu unele întârzieri față de termenul de raportare, și anume 28 februarie 2021. Atunci când, în urma verificării datelor de către Comisie, a devenit evident că anumite date lipseau sau erau în mod vădit greșite, Comisia a contactat autoritățile raportoare în cauză și, cu acordul acestora, a ajustat sau a completat datele în consecință. Dacă nu s-a putut ajunge la un acord cu o autoritate raportoare, datele provizorii prezentate de țara respectivă nu au fost ajustate.

(4)

La 29 iunie 2021, datele provizorii au fost publicate, iar Comisia a notificat unui număr de 93 de producători de autoturisme și unui număr de 68 de producători de vehicule utilitare ușoare, precum și grupărilor respective calculele provizorii ale mediei emisiilor lor specifice de CO2 și ale obiectivelor lor privind emisiile specifice pentru 2020.

(5)

Producătorilor li s-a solicitat să verifice datele provizorii în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/631 și să notifice eventualele erori Comisiei în termen de trei luni de la primirea notificării. Un număr de 63 de producători de autoturisme și 42 de producători de vehicule utilitare ușoare au transmis notificări privind erori.

(6)

Datele provizorii includeau factori de corecție, atât pentru autoturisme, calculați în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1153 al Comisiei (2), cât și pentru vehiculele utilitare ușoare, calculați în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1152 al Comisiei (3). Având în vedere că factorii de corecție finali erau egali cu unu pentru toți producătorii și grupările acestora, nu a fost necesar să se corecteze calculul mediei emisiilor specifice.

(7)

În cazul a doi producători de autoturisme și al unui producător de vehicule utilitare ușoare, toate vehiculele raportate în setul de date provizorii se situau în afara domeniului de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/631. În cazul unui producător de autoturisme, nu se raportaseră emisiile specifice de CO2 NEDC pentru niciunul dintre vehiculele din setul de date provizorii; prin urmare, acest producător nu este inclus în prezenta decizie.

(8)

În cazul celorlalți 30 de producători de autoturisme și 26 de producători de vehicule utilitare ușoare care nu au notificat nicio eroare în seturile de date și nu au transmis niciun alt răspuns, trebuie confirmate datele provizorii și calculele provizorii ale mediei emisiilor specifice și ale obiectivelor privind emisiile specifice.

(9)

Comisia a verificat erorile notificate de producători și motivele corectării acestora și a confirmat sau a modificat, după caz, setul de date provizorii. Ca urmare, în cazul a 93 de producători de autoturisme și 68 de producători de vehicule utilitare ușoare, datele provizorii trebuie confirmate sau modificate.

(10)

În conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) 2019/631, trebuie să se considere că un producător și-a îndeplinit obiectivul privind emisiile specifice dacă media emisiilor sale specifice de CO2 specificată în prezenta decizie nu depășește obiectivul său privind emisiile specifice. În cazul producătorilor care sunt membri ai unei grupări, conformitatea trebuie evaluată la nivelul grupării, în conformitate cu articolul 6 din regulamentul respectiv. În cazul producătorilor sau al grupărilor cărora li s-a acordat o derogare de la obiectivele lor privind emisiile specifice pentru anul calendaristic 2020 în conformitate cu articolul 10 din regulamentul respectiv, media emisiilor specifice de CO2 este evaluată în ceea ce privește conformitatea cu obiectivele de derogare acordate.

(11)

În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/631, pentru fiecare producător sau grupare, numai 95 % din autoturismele sale noi înmatriculate în anul calendaristic 2020, selectate pe baza nivelurilor lor de emisii, sunt luate în considerare în scopul determinării mediei emisiilor specifice de CO2 pentru producătorul respectiv sau pentru gruparea respectivă.

(12)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2019/631, la calcularea mediei emisiilor specifice de CO2 a producătorilor de autoturisme, fiecare nou autoturism cu emisii specifice de CO2 de sub 50 g CO2/km (NEDC) este contabilizat ca două autoturisme în anul calendaristic 2020, până la o contribuție de „credite suplimentare” de 7,5 g CO2/km pentru fiecare producător sau grupare.

(13)

Economiile de CO2 obținute prin utilizarea tehnologiilor inovatoare care aduc o contribuție verificată la reducerile de CO2 și care au fost aprobate de Comisie în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/631 („ecoinovații”) sunt luate în considerare la calcularea mediei emisiilor specifice de CO2, până la o contribuție totală de 7 g CO2/km pentru fiecare producător sau grupare. În anul calendaristic 2020, se iau în considerare numai reducerile emisiilor de CO2 datorate ecoinovațiilor și determinate prin referire la NEDC.

(14)

Înregistrările cu codul de eroare B, și anume cu date complete privind masa în stare de funcționare și emisiile de CO2, dar cu numere de identificare a vehiculului lipsă sau incorecte, trebuie incluse, de asemenea, în calculul obiectivelor privind emisiile specifice și al mediei emisiilor specifice de CO2. Ar trebui însă luat în considerare faptul că producătorii nu pot verifica sau corecta aceste înregistrări. Prin urmare, este oportun să se aplice o marjă de eroare atunci când se stabilește ecartul față de obiectivul producătorului în cauză.

(15)

Marja de eroare se calculează ca diferența dintre ecarturile existente între media emisiilor specifice de CO2 și obiectivul privind emisiile specifice, calculate, pe de o parte, cu includerea tuturor înmatriculărilor de vehicule care nu pot fi verificate de producător și, pe de altă parte, cu excluderea acestor înmatriculări. Indiferent dacă această diferență este pozitivă sau negativă, se aplică marja de eroare, astfel încât poziția producătorului în raport cu obiectivul său privind emisiile specifice să se îmbunătățească întotdeauna.

(16)

În cazul în care, după luarea în considerare a marjei de eroare, ecartul față de obiectiv al unui producător sau al unei grupări, după caz, este mai mare de zero, se impune o primă pentru emisiile suplimentare în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2019/631. Acesta este cazul a șase producători individuali de autoturisme (Subaru, Jaguar Land Rover, Bentley, DR Motor, Lamborghini și McLaren), a două grupări de producători de autoturisme (gruparea Suzuki și gruparea Volkswagen-SAIC) și a unui producător individual de vehicule utilitare ușoare (Ssangyong).

(17)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/631, producătorii care au mai puțin de 1 000 de înmatriculări de vehicule noi sunt scutiți de îndeplinirea unui obiectiv privind emisiile specifice. Cu toate acestea, este oportun să se calculeze și să se raporteze media emisiilor lor specifice, precum și numărul de vehicule noi înmatriculate.

(18)

De asemenea, producătorii trebuie informați cu privire la valorile care trebuie utilizate la calcularea obiectivelor privind emisiile specifice și a obiectivelor de derogare pentru anii calendaristici 2021-2024, în conformitate cu părțile A și B punctele 4 și 5 din anexa I la Regulamentul (UE) 2019/631.

(19)

Valorile referitoare la performanța unui producător, confirmate sau modificate prin prezenta decizie, ar putea fi revizuite în cazul în care autoritățile naționale relevante confirmă existența unor nereguli în ceea ce privește valorile emisiilor de CO2 sau valorile masice furnizate pentru a se stabili dacă producătorul respectă obiectivul privind emisiile specifice,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.

74.

75.

76.

77.

78.

79.

80.

81.

82.

83.

84.

85.

86.

87.

88.

89.

90.

91.

92.

93.

94.

95.

96.

97.

98.

99.

100.

101.

102.

103.

104.

105.

106.

107.

108.

109.

110.

111.

112.

113.

114.

115.

116.

117.

118.

119.

120.

121.

122.