14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/1

DECIZIA (UE) 2022/1206 A CONSILIULUI

din 12 iulie 2022

privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială (denumită în continuare „convenția”) a fost încheiată la 2 iulie 2019 sub auspiciile Conferinței de la Haga de Drept Internațional Privat.

(2)

Convenția urmărește să promoveze accesul la justiție la nivel global printr-o cooperare judiciară internațională consolidată. Mai precis, convenția urmărește să reducă riscurile și costurile aferente litigiilor transfrontaliere și soluționării acestora și, prin urmare, să faciliteze comerțul, investițiile și mobilitatea la nivel internațional.

(3)	Uniunea a participat activ la negocierile care au condus la adoptarea convenției și împărtășește obiectivele acesteia.

(4)

În prezent, cetățenii și întreprinderile din Uniune care doresc ca o hotărâre pronunțată în Uniune să fie recunoscută și executată într-o țară terță se confruntă cu un peisaj juridic dispersat din cauza absenței unui cadru internațional cuprinzător pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă și comercială. Creșterea fluxurilor comerciale și de investiții internaționale a sporit riscurile juridice pentru cetățenii și întreprinderile din Uniune.

(5)

Prin urmare, această situație ar trebui să fie abordată prin instituirea unui sistem previzibil de recunoaștere și executare transfrontalieră a hotărârilor judecătorești în materie civilă sau comercială. Respectivele obiective pot fi realizate numai prin aderarea la un sistem de recunoaștere reciprocă și executare a hotărârilor judecătorești între state, precum cel adoptat în cadrul convenției. În același timp, convenția ar permite recunoașterea și executarea în Uniune a hotărârilor judecătorești pronunțate în țări terțe numai în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului Uniunii sunt respectate.

(6)	În temeiul articolului 26 din convenție, organizațiile regionale de integrare economică care au competențe în ceea ce privește unele sau toate materiile care fac obiectul convenției, cum ar fi Uniunea, pot semna, accepta sau aproba convenția ori adera la aceasta.

(7)

În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competență exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora. Convenția afectează legislația Uniunii, în special Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Prin urmare, Uniunea are competență exclusivă în toate materiile care fac obiectul convenției.

(8)	În temeiul articolului 24 alineatul (3) și al articolului 28 din convenție, aderarea la convenție poate avea loc înainte de intrarea sa în vigoare.

(9)	Prin urmare, Uniunea ar trebui să adere la convenție.

(10)	În momentul aderării la convenție, Uniunea ar trebui să declare, în conformitate cu articolul 27 din convenție, că are competență cu privire la toate materiile care fac obiectul convenției. Prin urmare, statele membre și-ar asuma obligații în temeiul convenției ca urmare a aderării Uniunii.

(11)

În cazurile care implică închirierea de spații nerezidențiale, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 conferă competență exclusivă instanțelor din statul membru în care este situat bunul imobil. Convenția nu include astfel de norme jurisdicționale exclusive pentru închirierea de spații nerezidențiale. Prin urmare, în momentul aderării la convenție, Uniunea ar trebui să declare, în conformitate cu articolul 18 din convenție, că nu va aplica convenția pentru închirierea de bunuri imobile nerezidențiale situate în Uniune.

(12)	Irlanda are obligații în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.

(13)	În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii, aderarea Uniunii Europene la Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială (3).

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să depună, în numele Uniunii, instrumentul de aderare menționat la articolul 24 alineatul (4) din convenție (denumit în continuare „instrumentul”).

Articolul 3

La depunerea instrumentului, Uniunea face următoarea declarație în temeiul articolului 27 alineatul (1) din convenție:

„Uniunea Europeană declară, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din convenție, că are competență asupra tuturor materiilor care fac obiectul prezentei convenții. Statele sale membre nu vor semna, ratifica, accepta sau aproba convenția, însă vor avea obligații în temeiul convenției ca urmare a aderării Uniunii Europene.

În sensul prezentei declarații, termenul «Uniunea Europeană» nu include Regatul Danemarcei, în temeiul articolelor 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.”

Articolul 4

La depunerea instrumentului, Uniunea face următoarea declarație, în conformitate cu articolul 18 din convenție, cu privire la închirierea de bunuri imobile nerezidențiale:

„Uniunea Europeană declară, în conformitate cu articolul 18 din convenție, că nu va aplica convenția în cazul închirierii de bunuri imobile nerezidențiale situate în Uniunea Europeană.”

Articolul 5

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării (4).

Adoptată la Bruxelles, 12 iulie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

Z. STANJURA

(1) Aprobarea din 23 iunie 2022 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).

(3) A se vedea pagina 4 din prezentul Jurnal Oficial.

(4) Data intrării în vigoare a convenției va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/4

CONVENȚIA PRIVIND RECUNOAȘTEREA ȘI EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI STRĂINE ÎN MATERIE CIVILĂ SAU COMERCIALĂ

Părțile contractante la prezenta convenție,

dorind să promoveze accesul efectiv la justiție pentru toți și să faciliteze comerțul și investițiile multilaterale bazate pe norme, precum și mobilitatea, prin intermediul cooperării judiciare,

considerând că o asemenea cooperare poate fi consolidată prin crearea unui set de reguli de bază uniforme privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială, pentru a facilita recunoașterea și executarea efectivă a acestor hotărâri judecătorești,

convinse că o astfel de cooperare judiciară consolidată necesită, în special, un regim juridic internațional care să ofere o mai mare previzibilitate și securitate în ceea ce privește circulația globală a hotărârilor judecătorești străine și care să fie complementar Convenției din 30 iunie 2005 privind acordurile de alegere a forului,

au decis să încheie prezenta convenție în aceste scopuri și au convenit asupra următoarelor dispoziții:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1) Prezenta convenție se aplică recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materie civilă sau comercială. Aceasta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă.

(2) Prezenta convenție se aplică recunoașterii și executării într-un stat contractant a unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui alt stat contractant.

Articolul 2

Materii excluse din domeniul de aplicare

(1) Prezenta convenție nu se aplică în ceea ce privește:

(a)	statutul sau capacitatea juridică a persoanelor fizice;

(b)	obligațiile de întreținere;

(c)	alte materii ale dreptului familiei, inclusiv regimurile matrimoniale și alte drepturi sau obligații care decurg din căsătorie sau raporturi similare;

(d)	testamentele și succesiunile;

(e)	insolvența, concordatul, rezoluția instituțiilor financiare și alte materii similare;

(f)	transportul de pasageri și de mărfuri;

(g)	poluarea marină transfrontalieră, poluarea marină în zonele din afara jurisdicției naționale, poluarea marină cauzată de nave, limitarea răspunderii pentru creanțe maritime, precum și avarii comune;

(h)	răspunderea pentru daune nucleare;

(i)	validitatea, nulitatea sau dizolvarea persoanelor juridice sau a asociațiilor de persoane fizice sau juridice, precum și validitatea deciziilor organelor acestora;

(j)	validitatea înregistrărilor în registrele publice;

(k)	defăimarea;

(l)	viața privată;

(m)	proprietatea intelectuală;

(n)	activitățile forțelor armate, inclusiv activitățile personalului acestora în exercitarea atribuțiilor lor oficiale;

(o)	activitățile de asigurare a ordinii publice, inclusiv activitățile personalului responsabil cu asigurarea ordinii publice în exercitarea atribuțiilor sale oficiale;

(p)

aspecte de antitrust (concurență), cu excepția cazului în care hotărârea judecătorească se bazează pe un comportament care constituie un acord anticoncurențial sau o practică concertată între concurenți existenți sau potențiali pentru stabilirea prețurilor, pentru manipularea procedurilor de cerere de oferte, pentru stabilirea unor restricții sau cote de producție sau pentru împărțirea piețelor prin alocarea clienților, a furnizorilor, a teritoriilor sau a liniilor de comerț și în cazul în care un astfel de comportament și efectele sale au avut loc în statul de origine;

(q)	restructurarea datoriei suverane prin măsuri unilaterale ale statului.

(2) O hotărâre judecătorească nu este exclusă din domeniul de aplicare al prezentei convenții atunci când o materie căreia nu i se aplică prezenta convenție constituie doar o întrebare preliminară în cadrul procedurii în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească și nu face obiectul litigiului. În special, simplul fapt că o astfel de materie este invocată în apărare nu exclude o hotărâre judecătorească din domeniul de aplicare al convenției, dacă respectiva materie nu a făcut obiectul litigiului.

(3) Prezenta convenție nu se aplică arbitrajului și procedurilor conexe.

(4) O hotărâre judecătorească nu este exclusă din domeniul de aplicare al prezentei convenții doar în virtutea faptului că un stat, inclusiv un guvern, o agenție guvernamentală sau orice persoană acționând în numele statului, a fost parte în litigiu.

(5) Nicio prevedere din prezenta convenție nu afectează privilegiile și imunitățile statelor sau ale organizațiilor internaționale în ceea ce le privește pe acestea sau în ceea ce privește proprietățile lor.

Articolul 3

Definiții

(1) În prezenta convenție:

(a)	„pârât” reprezintă persoana împotriva căreia a fost introdusă cererea sau cererea reconvențională în statul de origine;

(b)

„hotărâre judecătorească” reprezintă orice decizie pronunțată de o instanță pe fond, indiferent de denumirea deciziei în cauză, inclusiv un ordin sau o ordonanță, precum și o stabilire a costurilor sau cheltuielilor judiciare de către o instanță (inclusiv de o persoană autorizată de instanță), cu condiția ca aceasta să fie în legătură cu hotărârea judecătorească pronunțată pe fond, care poate fi recunoscută sau executată în temeiul prezentei convenții. O măsură provizorie de protecție nu reprezintă o hotărâre judecătorească.

(2) O entitate sau o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată ca având reședința obișnuită în statul:

(a)	în care își are sediul legal;

(b)	în virtutea legislației în temeiul căreia a fost înființată sau constituită;

(c)	în care își are administrația centrală; sau

(d)	unde se află sediul principal.

CAPITOLUL II

RECUNOAȘTERE ȘI EXECUTARE

Articolul 4

Dispoziții generale

(1) O hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță a unui stat contractant (statul de origine) se recunoaște și se execută într-un alt stat contractant (statul solicitat) în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol. Recunoașterea sau executarea pot fi refuzate doar în baza motivelor menționate în prezenta convenție.

(2) Hotărârea judecătorească nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul solicitat. Nu poate exista decât o examinare necesară pentru aplicarea prezentei convenții.

(3) O hotărâre judecătorească este recunoscută și executată doar dacă aceasta produce efecte juridice și poate fi executată în statul de origine.

(4) Recunoașterea sau executarea poate fi amânată sau refuzată dacă hotărârea judecătorească indicată la alineatul (3) face obiectul unei căi de atac în statul de origine sau dacă termenul de introducere a căilor ordinare de atac nu a expirat. Un refuz nu împiedică o cerere ulterioară pentru recunoașterea sau executarea hotărârii judecătorești.

Articolul 5

Fundamentele recunoașterii și ale executării

(1) O hotărâre judecătorească poate fi recunoscută și executată dacă este îndeplinită una dintre următoarele cerințe:

(a)	persoana împotriva căreia se solicită recunoașterea sau executarea avea reședința obișnuită în statul de origine în momentul în care persoana respectivă a devenit parte la procedură în fața instanței de origine;

(b)

persoana fizică împotriva căreia se solicită recunoașterea sau executarea își avea sediul principal în statul de origine în momentul în care persoana respectivă a devenit parte la procedură în fața instanței de origine, iar cererea pe care se bazează hotărârea judecătorească a rezultat din activitățile profesionale ale persoanei respective;

(c)	persoana împotriva căreia se solicită recunoașterea sau executarea este persoana care a introdus cererea pe care se bazează hotărârea judecătorească, iar aceasta nu este o cerere reconvențională;

(d)

pârâtul avea o sucursală, o agenție sau o altă unitate fără personalitate juridică distinctă în statul de origine în momentul în care persoana respectivă a devenit parte la procedură în fața instanței de origine, iar cererea pe care se bazează hotărârea judecătorească a rezultat din activitățile sucursalei, ale agenției sau ale unității respective;

(e)	pârâtul a consimțit în mod expres cu privire la competența instanței de origine în cursul procedurii în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească;

(f)

pârâtul a formulat susțineri pe fond în fața instanței de origine, fără a contesta competența în termenul prevăzut în dreptul statului de origine, cu excepția cazului în care este evident că o excepție de necompetență sau de exercitare a competenței nu ar fi fost admisă în temeiul dreptului respectiv;

(g)

hotărârea judecătorească s-a pronunțat cu privire la o obligație contractuală și a fost pronunțată de o instanță din statul în care a avut loc sau ar fi trebuit să aibă loc executarea obligației respective, în conformitate cu:

(i)	acordul părților; sau

(ii)	legea aplicabilă contractului, în absența unui loc de executare convenit,

cu excepția cazului în care activitățile pârâtului legate de tranzacție nu au constituit în mod clar o legătură deliberată și substanțială cu statul respectiv;

(h)	hotărârea judecătorească s-a pronunțat cu privire la un contract de închiriere a unui bun imobil (închiriere) și a fost pronunțată de o instanță din statul în care este situat bunul;

(i)

hotărârea judecătorească s-a pronunțat împotriva pârâtului cu privire la o obligație contractuală garantată printr-un drept real imobiliar în legătură cu un bun imobil situat în statul de origine, în cazul în care pretenția contractuală a fost introdusă împreună cu o cerere împotriva aceluiași pârât cu privire la dreptul real respectiv;

(j)

hotărârea judecătorească s-a pronunțat cu privire la o obligație necontractuală care decurge din deces, vătămare corporală, daună sau pierdere de bunuri corporale, iar acțiunea sau omisiunea care a cauzat în mod direct un astfel de prejudiciu a avut loc în statul de origine, indiferent de locul în care s-a produs prejudiciul respectiv;

(k)

hotărârea judecătorească privește valabilitatea, constituirea, efectele, administrarea sau modificarea unei fiducii create în mod voluntar și dovedite în scris și

(i)	la momentul introducerii acțiunii, statul de origine a fost desemnat în actul constitutiv al fiduciei drept statul în fața instanțelor căruia urmează să fie soluționate litigiile cu privire la astfel de chestiuni; sau

(ii)	la momentul introducerii acțiunii, statul de origine a fost desemnat în mod expres sau implicit în actul constitutiv al fiduciei drept statul în care se află locul principal de administrare a fiduciei.

Prezentul paragraf se aplică numai hotărârilor judecătorești referitoare la aspecte interne ale unei fiducii între persoane care se află sau s-au aflat în cadrul relației fiduciare;

(l)

hotărârea judecătorească s-a pronunțat cu privire la o cerere reconvențională:

(i)	în măsura în care a fost în favoarea pârâtului titular al cererii reconvenționale, cu condiția ca cererea reconvențională să provină din aceeași tranzacție sau din același eveniment cu cererea principală; sau

(ii)	în măsura în care a fost împotriva pârâtului titular al cererii reconvenționale, cu excepția cazului în care dreptul statului de origine impune depunerea cererii reconvenționale pentru a se evita decăderea;

(m)

hotărârea judecătorească a fost pronunțată de o instanță desemnată printr-un acord încheiat sau înregistrat în scris sau prin orice alte mijloace de comunicare care fac informațiile accesibile, astfel încât să poată fi folosite pentru referințe ulterioare, cu excepția unui acord de alegere exclusivă a forului.

În sensul prezentului paragraf, un „acord de alegere exclusivă a forului” reprezintă un acord încheiat între două sau mai multe părți, care desemnează, în vederea soluționării litigiilor apărute sau care ar putea apărea în legătură cu un anumit raport juridic, instanțele unui stat ori una sau mai multe instanțe specifice ale unui stat, excluzând competența oricăror alte instanțe.

(2) În cazul în care se solicită recunoașterea sau executarea împotriva unei persoane fizice care acționează în principal în scopuri personale, de familie sau privind gospodăria (în calitate de consumator) în chestiuni care au legătură cu un contract încheiat în calitate de consumator sau împotriva unui angajat în chestiuni care au legătură cu contractul de muncă al angajatului:

(a)	alineatul (1) litera (e) se aplică numai în cazul în care consimțământul a fost adresat instanței, verbal sau în scris;

(b)	alineatul (1) literele (f), (g) și (m) nu se aplică.

(3) Alineatul (1) nu se aplică unei hotărâri judecătorești care s-a pronunțat cu privire la un contract de închiriere a unui bun imobil în scopul stabilirii reședinței (închiriere) sau care s-a pronunțat cu privire la înregistrarea unui bun imobil. O astfel de hotărâre judecătorească poate fi recunoscută și executată numai dacă a fost pronunțată de o instanță din statul în care este situat bunul.

Articolul 6

Fundamentul exclusiv al recunoașterii și al executării

În pofida articolului 5, o hotărâre judecătorească privind drepturi reale imobiliare se recunoaște și se execută dacă și numai dacă bunul este situat în statul de origine.

Articolul 7

Refuzul recunoașterii și al executării

(1) Recunoașterea sau executarea poate fi refuzată dacă:

(a)

actul de sesizare a instanței sau un act echivalent, inclusiv declarația privind elementele esențiale ale cererii:

(i)

nu i-a fost comunicat pârâtului în timp util și printr-un mijloc care să îi permită să ia măsurile necesare formulării apărării, cu excepția cazului în care pârâtul s-a prezentat la o înfățișare, prezentându-și argumentele fără a contesta comunicarea în fața instanței de origine, cu condiția ca dreptul statului de origine să permită contestarea comunicării; sau

(ii)	i-a fost comunicat pârâtului în statul căruia i-a fost adresată solicitarea într-un mod incompatibil cu principiile fundamentale privind comunicarea actelor din statul solicitat;

(b)	hotărârea judecătorească a fost obținută prin fraudă;

(c)

recunoașterea sau executarea ar fi în mod evident incompatibilă cu ordinea publică a statului solicitat, inclusiv situațiile în care procedurile specifice care au condus la pronunțarea hotărârii judecătorești au fost incompatibile cu principiile fundamentale ale unui proces echitabil din respectivul stat și situațiile care implică încălcări ale securității sau suveranității statului respectiv;

(d)	procedura în fața instanței de origine a fost contrară unui acord sau unei desemnări dintr-un act constitutiv al unei fiducii, în temeiul căruia (căreia) litigiul în cauză trebuia să fie soluționat în fața unei instanțe dintr-un alt stat decât statul de origine;

(e)	hotărârea judecătorească intră în contradicție cu o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță a statului solicitat în legătură cu un litigiu dintre aceleași părți; sau

(f)

hotărârea judecătorească intră în contradicție cu o hotărâre judecătorească anterioară pronunțată de o instanță a unui alt stat privind aceleași părți într-un litigiu având același obiect, în cazul în care hotărârea judecătorească anterioară îndeplinește toate condițiile necesare pentru recunoașterea sa în statul solicitat.

(2) Recunoașterea sau executarea poate fi amânată sau refuzată în cazul în care o procedură între aceleași părți cu același obiect este pendinte în fața unei instanțe din statul solicitat, în cazul în care:

(a)	instanța din statul solicitat a fost sesizată înaintea instanței de origine; și

(b)	există o legătură strânsă între litigiu și statul solicitat.

Un refuz în temeiul prezentului alineat nu împiedică o cerere ulterioară de recunoaștere sau executare a hotărârii judecătorești.

Articolul 8

Întrebări preliminare

(1) O hotărâre judecătorească privind o întrebare preliminară nu se recunoaște sau nu se execută în temeiul prezentei convenții în cazul în care hotărârea se referă la o materie căreia nu i se aplică prezenta convenție sau la o materie menționată la articolul 6 asupra căreia s-a pronunțat o instanță dintr-un alt stat decât statul menționat la articolul respectiv.

(2) Recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești poate fi refuzată dacă și în măsura în care hotărârea judecătorească s-a bazat pe o hotărâre cu privire la o materie căreia nu i se aplică prezenta convenție sau la o materie menționată la articolul 6 asupra căreia s-a pronunțat o instanță dintr-un alt stat decât statul menționat la articolul respectiv.

Articolul 9

Divizibilitatea

Recunoașterea sau executarea unei părți disociabile a unei hotărâri judecătorești este admisă atunci când se solicită recunoașterea sau executarea părții respective sau atunci când doar o parte a hotărârii judecătorești poate fi recunoscută sau executată în temeiul prezentei convenții.

Articolul 10

Daune-interese

(1) Recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pot fi refuzate dacă și în măsura în care hotărârea judecătorească acordă daune-interese, inclusiv cu caracter exemplar sau punitiv, prin care o parte nu primește compensație pentru o pierdere sau un prejudiciu real suferit.

(2) Instanța sesizată va lua în considerare dacă și în ce măsură daunele-interese acordate de către instanța de origine permit acoperirea costurilor și cheltuielilor de judecată.

Articolul 11

Tranzacțiile judiciare

Tranzacțiile judiciare aprobate de o instanță a unui stat contractant sau care s-au încheiat pe durata procedurii desfășurate în fața unei instanțe a unui stat contractant și care sunt executorii în aceleași condiții ca o hotărâre judecătorească în statul de origine se execută, în temeiul prezentei convenții, în aceleași condiții ca o hotărâre judecătorească.

Articolul 12

Documentele care trebuie prezentate

(1) Partea care urmărește recunoașterea sau care solicită executarea prezintă următoarele documente:

(a)	o copie completă și certificată a hotărârii judecătorești;

(b)	dacă hotărârea judecătorească a fost pronunțată în lipsă, originalul sau o copie certificată a unui document care să ateste că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent i-a fost comunicat părții care nu s-a prezentat la proces;

(c)	orice document necesar pentru a stabili că hotărârea judecătorească produce efecte sau, dacă este cazul, că este executorie în statul de origine;

(d)

în situația menționată la articolul 11, un certificat din partea instanței (inclusiv a unei persoane autorizate de instanță) din statul de origine care să ateste că tranzacția judiciară sau o parte a acesteia este executorie în aceleași condiții ca o hotărâre judecătorească pronunțată în statul de origine.

(2) Dacă dispozițiile hotărârii judecătorești nu permit instanței solicitate să verifice respectarea condițiilor stipulate în prezentul capitol, respectiva instanță poate solicita orice alte document necesar.

(3) Cererea de recunoaștere sau de executare poate fi însoțită de un document conex hotărârii judecătorești emis de o instanță (inclusiv o persoană autorizată de instanță) a statului de origine, în forma recomandată și publicată de Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat.

(4) Dacă documentele menționate în prezentul articol nu sunt redactate într-o limbă oficială a statului solicitat, acestea vor fi însoțite de o traducere certificată într-o limbă oficială, cu excepția cazului în care dreptul statului solicitat prevede altfel.

Articolul 13

Procedura

(1) Procedura pentru recunoașterea, declararea caracterului executoriu sau încuviințarea executării și executarea hotărârii judecătorești sunt reglementate în dreptul statului solicitat, cu excepția cazului în care convenția prevede altfel. Instanța statului solicitat trebuie să acționeze cu celeritate.

(2) Instanța statului solicitat nu poate refuza recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești în temeiul prezentei convenții pe motiv că recunoașterea sau executarea ar trebui să fie solicitată în alt stat.

Articolul 14

Cheltuielile de judecată

(1) Nicio cauțiune, garanție sau depozit, indiferent de denumirea utilizată, nu îi poate fi impusă unei părți care solicită într-un stat contractant executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în alt stat contractant pe motiv că este cetățean străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul în care se solicită executarea.

(2) Orice dispoziție privind cheltuielile de judecată, emisă într-un stat contractant împotriva oricărei persoane exonerate de obligațiile privind cauțiunea, garanția sau depozitul în temeiul alineatului (1) sau al dreptului statului în care s-a intentat acțiunea, devine executorie în oricare alt stat contractant, la cererea persoanei îndreptățite să beneficieze de dispoziția în cauză.

(3) Un stat poate declara că nu aplică alineatul (1) sau poate desemna printr-o declarație instanțele din jurisdicția sa care nu aplică alineatul (1).

Articolul 15

Recunoașterea și executarea în temeiul dreptului intern

Sub rezerva articolului 6, prezenta convenție nu împiedică recunoașterea sau executarea hotărârilor judecătorești în temeiul dreptului intern.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 16

Dispoziție tranzitorie

Prezenta convenție se aplică recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în cazul în care, la momentul introducerii acțiunii în statul de origine, convenția producea efecte între acel stat și statul solicitat.

Articolul 17

Declarații care limitează recunoașterea și executarea

Un stat poate declara că instanțele sale pot refuza recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța unui alt stat contractant dacă părțile își aveau reședința în statul solicitat iar raporturile dintre părți, precum și toate celelalte elemente relevante ale litigiului, altele decât locul instanței de origine, aveau legătură doar cu statul solicitat.

Articolul 18

Declarații cu privire la materii speciale

(1) Atunci când un stat are un interes important de a nu aplica prezenta convenție unei materii speciale, respectivul stat poate declara că nu va aplica prezenta convenție în respectiva materie. Statul care face o asemenea declarație trebuie să garanteze că declarația nu depășește ceea ce este necesar și că materia specială exclusă este definită în mod clar și precis.

(2) Cu privire la materia respectivă, convenția nu se aplică:

(a)	în statul contractant care a făcut declarația;

(b)	în alte state contractante în care se solicită recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat contractant care a făcut declarația.

Articolul 19

Declarații privind hotărârile judecătorești referitoare la un stat

(1) Un stat poate declara că nu aplică prezenta convenție hotărârilor judecătorești pronunțate în urma unor proceduri la care este parte:

(a)	statul respectiv sau o persoană fizică care acționează pentru statul respectiv; sau

(b)	o agenție guvernamentală a statului respectiv sau o persoană fizică care acționează pentru o astfel de agenție guvernamentală.

Statul care face o astfel declarație trebuie să garanteze declarația nu depășește ceea ce este necesar și faptul că excluderea din domeniul de aplicare este definită în mod clar și precis. Declarația nu face distincție între hotărârile judecătorești în care statul, o agenție guvernamentală a statului respectiv sau o persoană fizică care acționează pentru oricare dintre acestea este pârât sau reclamant în procedura din fața instanței de origine.

(2) Recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat care a făcut o declarație în temeiul alineatului (1) poate fi refuzată în cazul în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată în urma unei proceduri la care fie statul care a făcut declarația, fie statul solicitat, una dintre agențiile guvernamentale ale acestora sau o persoană fizică care acționează pentru oricare dintre acestea este parte, în măsura specificată în declarație.

Articolul 20

Interpretare uniformă

În interpretarea prezentei convenții, se ia în considerare caracterul său internațional și necesitatea de a promova uniformitatea aplicării sale.

Articolul 21

Evaluarea aplicării convenției

Periodic, secretarul general al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat ia măsurile necesare pentru a evalua aplicarea prezentei convenții, inclusiv a oricărei declarații, și prezintă un raport în acest sens Consiliului pentru afaceri generale și politici.

Articolul 22

Sisteme de drept neunitare

(1) În ceea ce privește un stat contractant în care se aplică două sau mai multe sisteme de drept în diferite unități teritoriale, cu privire la orice materie abordată în prezenta convenție:

(a)	orice referire la dreptul sau procedura unui stat este considerată ca reprezentând, după caz, o referire la dreptul sau procedura în vigoare în unitatea teritorială respectivă;

(b)	orice mențiune cu privire la instanța sau instanțele unui stat este considerată, după caz, ca mențiune privind instanța sau instanțele din unitatea teritorială relevantă;

(c)	orice mențiune cu privire la o legătură cu un stat este considerată, după caz, ca mențiune privind legătura cu unitatea teritorială relevantă;

(d)	orice mențiune cu privire la un factor de legătură cu un stat este considerată, după caz, ca mențiune cu privire la un factor de legătură cu unitatea teritorială relevantă.

(2) În pofida alineatului (1), un stat contractant cu două sau mai multe unități teritoriale în care se aplică sisteme de drept diferite nu este obligat să aplice prezenta convenție situațiilor care implică doar asemenea unități teritoriale diferite.

(3) O instanță dintr-o unitate teritorială a unui stat contractant cu două sau mai multe unități teritoriale în care se aplică sisteme de drept diferite nu este obligată să recunoască sau să aplice o hotărâre judecătorească din alt stat contractant doar pentru că hotărârea judecătorească a fost recunoscută sau executată în altă unitate teritorială a aceluiași stat contractant la prezenta convenție.

(4) Acest articol nu se aplică organizațiilor regionale de integrare economică.

Articolul 23

Relația cu alte instrumente internaționale

(1) Prezenta convenție se interpretează, în măsura posibilului, astfel încât să fie compatibilă cu alte tratate în vigoare în statele contractante și încheiate anterior sau ulterior prezentei convenții.

(2) Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării de către un stat contractant a unui tratat care a fost încheiat înainte de prezenta Convenție.

(3) Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării de către un stat contractant a unui tratat încheiat după prezenta convenție în ceea ce privește recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat contractant care, de asemenea, este parte la respectivul tratat. Nicio dispoziție a celuilalt tratat nu aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 6 față de statele contractante care nu sunt părți la tratatul respectiv.

(4) Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării normelor unei organizații regionale de integrare economică care este parte la prezenta convenție în ceea ce privește recunoașterea sau executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de o instanță a unui stat contractant care este, de asemenea, stat membru al organizației regionale de integrare economică, în cazul în care:

(a)	normele au fost adoptate înainte de încheierea prezentei convenții; sau

(b)	normele au fost adoptate după încheierea prezentei convenții, în măsura în care nu afectează obligațiile prevăzute la articolul 6 față de statele contractante care nu sunt state membre ale organizației de integrare economică regională.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 24

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

(1) Prezenta convenție este deschisă spre semnare tuturor statelor.

(2) Prezenta convenție este supusă ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.

(3) Prezenta convenție este deschisă spre aderare tuturor statelor.

(4) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la Ministerul Afacerilor Externe din Regatul Țărilor de Jos, care este depozitarul convenției.

Articolul 25

Declarații privind sistemele de drept neunitare

(1) Dacă un stat are două sau mai multe unități teritoriale unde se aplică sisteme de drept diferite cu privire la materiile care fac obiectul prezentei convenții, acesta poate declara faptul că prezenta convenție își extinde sfera de aplicare la toate unitățile sale teritoriale sau numai la una sau mai multe dintre acestea. O asemenea declarație indică expres unitățile teritoriale cărora li se aplică convenția.

(2) Dacă un stat nu face nicio declarație în temeiul prezentului articol, convenția își extinde sfera de aplicare la toate unitățile teritoriale ale respectivului stat.

(3) Acest articol nu se aplică organizațiilor regionale de integrare economică.

Articolul 26

Organizații regionale de integrare economică

(1) O organizație regională de integrare economică care este constituită exclusiv din state suverane și care dispune de competențe în ceea ce privește toate sau o parte din materiile care fac obiectul prezentei convenții poate să semneze, să accepte sau să aprobe prezenta convenție sau poate să adere la aceasta. În acest caz, organizația regională de integrare economică are drepturile și obligațiile unui stat contractant, în măsura în care organizația are competență în ceea ce privește materiile care fac obiectul prezentei convenții.

(2) În momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, organizația regională de integrare economică notifică în scris depozitarul cu privire la materiile care fac obiectul prezentei convenții în legătură cu care statele sale membre au transferat competența respectivei organizații. Organizația notifică fără întârziere depozitarul, în scris, cu privire la orice modificare a competenței sale precizate în cea mai recentă notificare efectuată în conformitate cu prezentul alineat.

(3) În vederea intrării în vigoare a prezentei convenții, orice instrument depus de o organizație regională de integrare economică va fi luat în considerare doar dacă organizația regională de integrare economică declară, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1), că statele sale membre nu vor fi părți la prezenta convenție.

(4) Orice trimitere din prezenta convenție la „stat contractant” sau „stat” se aplică, de asemenea, când este cazul, unei organizații regionale de integrare economică.

Articolul 27

Organizația regională de integrare economică ca parte contractantă fără statele sale membre

(1) În momentul semnării, acceptării, aprobării sau aderării, o organizație regională de integrare economică poate declara că își exercită competența asupra tuturor materiilor care fac obiectul prezentei convenții și că statele sale membre nu vor fi părți la prezenta convenție, dar că își vor asuma obligații în virtutea semnării, acceptării, aprobării sau aderării organizației respective.

(2) În cazul în care o organizație regională de integrare economică face o declarație în conformitate cu alineatul (1), orice mențiune cu privire la un „stat contractant” sau „stat” din prezenta convenție se aplică, dacă este cazul, și statelor membre ale organizației.

Articolul 28

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei în care se poate face o notificare în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) cu privire la al doilea stat care și-a depus instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare menționat la articolul 24.

(2) Astfel, prezenta convenție intră în vigoare:

(a)	pentru fiecare stat care a ratificat, acceptat sau aprobat convenția sau a aderat la aceasta ulterior, în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei în care pot fi făcute notificări în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) cu privire la statul respectiv;

(b)

pentru o unitate teritorială la care a fost extins domeniul de aplicare al prezentei convenții în conformitate cu articolul 25 după intrarea în vigoare a convenției pentru statul care face declarația, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la notificarea declarației menționate la articolul menționat.

Articolul 29

Stabilirea de relații în temeiul convenției

(1) Prezenta convenție produce efecte între două state contractante numai în cazul în care niciunul dintre ele nu a transmis depozitarului, în legătură cu celălalt, o notificare în conformitate cu alineatul (2) sau (3). În absența unei astfel de notificări, convenția produce efecte între două state contractante din prima zi a lunii care urmează expirării perioadei în care pot fi efectuate notificările.

(2) Un stat contractant poate notifica depozitarului, în termen de 12 luni de la data notificării de către depozitar menționată la articolul 32 litera (a), că ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea unui alt stat nu are ca efect stabilirea de relații între cele două state în temeiul prezentei convenții.

(3) Un stat poate notifica depozitarului, după depunerea instrumentului său în temeiul articolului 24 alineatul (4), că ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea sa nu are ca efect stabilirea de relații cu un stat contractant în temeiul prezentei convenții.

(4) Un stat contractant poate retrage în orice moment o notificare pe care a efectuat-o în temeiul alineatului (2) sau (3). O astfel de retragere intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data notificării.

Articolul 30

Declarații

(1) Declarațiile menționate la articolele 14, 17, 18, 19 și 25 pot fi făcute în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării ori în orice alt moment ulterior și pot fi modificate sau retrase în orice moment.

(2) Declarațiile, modificările și retragerile se notifică depozitarului.

(3) O declarație efectuată în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării produce efecte concomitent cu intrarea în vigoare a prezentei convenții pentru statul în cauză.

(4) O declarație făcută la o dată ulterioară, precum și orice modificare sau retragere a unei declarații, intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către depozitar.

(5) O declarație făcută ulterior, precum și orice modificare sau retragere a unei declarații nu se aplică hotărârilor judecătorești pronunțate în urma unor proceduri care erau deja deschise în fața instanței de origine la momentul la care declarația produce efecte.

Articolul 31

Denunțare

(1) Un stat contractant poate denunța prezenta convenție printr-o notificare scrisă trimisă depozitarului. Denunțarea poate fi limitată la anumite unități teritoriale ale unui sistem de drept neunitar cărora li se aplică prezenta convenție.

(2) Denunțarea intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 12 luni de la data primirii notificării de către depozitar. Atunci când în notificare se specifică un termen mai lung la care denunțarea să producă efecte, aceasta produce efecte la expirarea unui astfel de termen mai lung de la data la care notificarea a fost primită de depozitar.

Articolul 32

Notificări efectuate de depozitar

Depozitarul notifică membrilor Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat, precum și celorlalte state și organizațiilor regionale de integrare economică ce au semnat, ratificat, acceptat sau aprobat prezenta convenție sau au aderat la aceasta, în conformitate cu articolele 24, 26 și 27, următoarele informații:

(a)	semnările, ratificările, acceptările, aprobările și aderările menționate la articolele 24, 26 și 27;

(b)	data la care prezenta convenție intră în vigoare, în conformitate cu articolul 28;

(c)	notificările, declarațiile, modificările și retragerile menționate la articolele 26, 27, 29 și 30; și

(d)	denunțările menționate la articolul 31.

Drept care, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Haga, la 2 iulie 2019, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind în egală măsură autentice, într-un singur exemplar care se depune în arhivele Guvernului Regatului Țărilor de Jos, o copie certificată pentru conformitate a textului urmând a fi trimisă, pe cale diplomatică, fiecărui membru al Conferinței de la Haga de drept internațional privat la momentul celei de a douăzeci și doua sesiuni a acesteia, precum și oricărui alt stat participant la respectiva sesiune.

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/16

REGULAMENTUL (UE) 2022/1207 AL CONSILIULUI

din 12 iulie 2022

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 974/98 în ceea ce privește introducerea monedei euro în Croația

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 140 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului (2) prevede înlocuirea cu euro a monedelor statelor membre care îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea euro în momentul în care Comunitatea a intrat în cea de a treia etapă a uniunii economice și monetare.

(2)	În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2012, Croația este un stat membru care face obiectul unei derogări, astfel cum este definită la articolul 139 alineatul (1) din tratat.

(3)	În conformitate cu Decizia (UE) 2022/1211 a Consiliului (3), Croația îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro, iar derogarea referitoare la Croația se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2023.

(4)	Introducerea monedei euro în Croația necesită extinderea cu privire la Croația a dispozițiilor în vigoare privind introducerea monedei euro prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 974/98.

(5)

Planul național de trecere la moneda euro al Croației specifică faptul că, la data introducerii euro ca monedă națională, bancnotele și monedele euro ar trebui să dobândească statutul de mijloc legal de plată în statul membru respectiv. În consecință, data adoptării monedei euro și data schimbării monetare ar trebui să fie 1 ianuarie 2023. Nu se prevede aplicarea unei perioade de „retragere treptată”.

(6)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 974/98 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În anexa la Regulamentul (CE) nr. 974/98, următoarea rubrică este introdusă între rubrica referitoare la Franța și rubrica referitoare la Irlanda:

„Croația

1 ianuarie 2023

Nu”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2023.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iulie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

Z. STANJURA

(1) Avizul din 4 iulie 2022 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Regulamentul (CE) nr. 974/98 al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (JO L 139, 11.5.1998, p. 1).

(3) Decizia (UE) 2022/1211 a Consiliului din 12 iulie 2022 privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023 (a se vedea pagina 31 din prezentul Jurnal Oficial).

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/18

REGULAMENTUL (UE) 2022/1208 AL CONSILIULUI

din 12 iulie 2022

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2866/98 în ceea ce privește rata de conversie a monedei euro pentru Croația

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 140 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 2866/98 al Consiliului (2) stabilește ratele de conversie între moneda euro și monedele statelor membre care adoptă moneda euro de la 1 ianuarie 1999.

(2)	În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2012, Croația este un stat membru care face obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(3)	În conformitate cu Decizia (UE) 2022/1211 a Consiliului (3) privind adoptarea la 1 ianuarie 2023 de către Croația a monedei euro, Croația îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro, iar derogarea aplicabilă Croației se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2023.

(4)	Introducerea monedei euro în Croația necesită adoptarea ratei de conversie între euro și kuna croată. Aceasta rată de conversie ar trebui să fie stabilită la 7,53450 kune pentru 1 euro, ceea ce corespunde cursului de schimb central al kunei din cadrul mecanismului cursului de schimb (MCS II).

(5)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2866/98 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2866/98 se introduce următoarea rubrică între rubricile corespunzătoare ratelor de conversie aplicabile francului francez și lirei irlandeze:

„= 7,53450 kune croate”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2023.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 iulie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

Z. STANJURA

(1) Avizul din 4 iulie 2022 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Regulamentul (CE) nr. 2866/98 al Consiliului din 31 decembrie 1998 privind ratele de conversie între moneda euro și monedele statelor membre care adoptă moneda euro (JO L 359, 31.12.1998, p. 1).

(3) Decizia (UE) 2022/1211 a Consiliului din 12 iulie 2022 privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023 (a se vedea pagina 31 din prezentul Jurnal Oficial).

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/19

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/1209 AL COMISIEI

din 5 mai 2022

de completare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește procedura de impunere a amenzilor administrative și metodele de calcul și de colectare a acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (1), în special articolul 85 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Decizia de a impune o amendă administrativă unui operator economic în sprijinul măsurilor corective și restrictive în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul (UE) 2018/858 trebuie să fie luată de Comisie în urma consultărilor cu statele membre în cauză și cu operatorul sau operatorii economici relevanți în temeiul articolului 53 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2018/858 și trebuie să se reflecte în decizia de a impune măsuri corective și restrictive.

(2)

Este necesar să se stabilească anumite etape procedurale atunci când Comisia intenționează să impună amenzi administrative în sprijinul măsurilor corective și restrictive, pe baza procedurii prevăzute la articolul 53 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2018/858. Este deosebit de important să se garanteze dreptul de a fi ascultat și dreptul de acces la dosar prin acordarea accesului operatorului economic la informațiile relevante, precum și dreptul de a-și prezenta observațiile împreună cu elementele de probă necesare pentru a susține aceste observații în legătură cu impunerea unei amenzi administrative avută în vedere. În plus, este necesar să se stabilească norme pentru a asigura protecția adecvată a datelor pe care operatorii economici le consideră confidențiale.

(3)

Este necesar să se stabilească o metodă de calcul al amenzilor administrative în funcție de gravitatea neconformității. Această metodă trebuie să fie cunoscută în prealabil de către operatorii economici. Amenzile administrative ar trebui să descurajeze operatorii economici să încalce cerințele Regulamentului (UE) 2018/858 și să fie proporționale cu gravitatea încălcării. Întrucât amenzile administrative trebuie impuse pentru fiecare vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată neconform(ă), criteriile de calculare a amenzii trebuie luate în considerare în consecință. Calcularea amenzilor administrative trebuie să ia în considerare orice avantaj economic necuvenit obținut prin vânzarea sau distribuția unui vehicul neconform care ar putea denatura concurența în raport cu alți operatori economici care respectă normele. Orice pierderi suferite de consumatori, inclusiv modificarea performanței vehiculului, care apar ca urmare a neconformității, trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare la evaluarea gravității încălcării, deoarece o astfel de neconformitate poate submina protecția sănătății și a siguranței consumatorilor urmărită de regulamentul respectiv. În plus, cuantumul amenzilor administrative trebuie să fie proporțional cu numărul vehiculelor neconforme înmatriculate în Uniune sau cu numărul de sisteme, componente sau unități tehnice separate neconforme puse la dispoziție pe piața Uniunii.

(4)

La calcularea amenzilor administrative, trebuie să se țină seama în mod corespunzător de gravitatea și de efectele încălcării, precum și de orice factori agravanți și atenuanți, iar amenzile trebuie să fie percepute ca fiind disuasive, proporționale și compensând avantajele neconformității. Factorii agravanți trebuie să includă impactul asupra siguranței, sănătății și mediului, deoarece asigurarea unui nivel ridicat de siguranță, sănătate și protecție a mediului este stabilită ca obiectiv al Regulamentului (UE) 2018/858. Stabilirea unui sistem solid de sancțiuni la nivelul Uniunii, care să aibă un efect disuasiv prin sancționarea neconformităților care afectează în mod negativ siguranța ocupanților vehiculului și a altor participanți la trafic, precum și protecția sănătății umane și a mediului, ar trebui să contribuie la atingerea acestor obiective. Gradul de cooperare al operatorului economic, inclusiv acțiunile corective întreprinse de operatorul economic, trebuie să fie considerat drept element atenuant atunci când se calculează amenda administrativă.

(5)

Pentru a facilita plata amenzilor administrative, este necesar să se stabilească o metodă de colectare a acestora. Colectarea amenzilor respective trebuie să se facă în conformitate cu normele privind recuperarea amenzilor sau a altor sancțiuni impuse de instituțiile Uniunii prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Procedura

(1) Înainte de a impune unui operator economic o amendă administrativă în temeiul articolului 85 alineatul (1) coroborat cu articolul 53 din Regulamentul (UE) 2018/858, Comisia notifică în scris operatorului economic și statelor membre în cauză intenția sa de a impune o amendă administrativă și precizează motivele pentru care intenționează să facă acest lucru.

(2) Operatorului economic și statelor membre în cauză li se acordă un termen de cel puțin 30 de zile de la notificarea efectuată în temeiul alineatului (1) pentru a transmite Comisiei observații scrise. Fără a aduce atingere alineatului (4), observațiile scrise primite după expirarea acestui termen nu se iau în considerare.

(3) Operatorul economic și statele membre în cauză pot anexa, în observațiile lor scrise adresate Comisiei, orice element de probă în sprijinul observațiilor lor.

(4) În urma observațiilor scrise ale operatorului economic și ale statelor membre în cauză, Comisia poate solicita, printr-o cerere motivată, informații suplimentare într-un termen de cel puțin 15 zile care urmează să fie stabilit în cerere.

(5) În cazuri excepționale, atunci când Comisia solicită informații suplimentare, aceasta poate invita operatorul economic și statele membre în cauză să își exprime verbal poziția în cadrul unei reuniuni după finalizarea fazei scrise a procedurii prevăzute la alineatele (1)-(4).

Articolul 2

Confidențialitatea

(1) Operatorii economici care transmit informații în conformitate cu articolul 1 identifică orice informații transmise pe care le consideră confidențiale, indicând motivele și, dacă este necesar, furnizează o versiune separată neconfidențială a documentului care conține informațiile respective până la data stabilită de Comisie.

(2) În cazul în care operatorul economic nu a identificat nicio informație ca fiind confidențială, Comisia poate presupune că informațiile transmise nu conțin informații confidențiale.

(3) Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică Comisia să utilizeze informațiile furnizate pentru a dovedi neconformitatea.

Articolul 3

Metoda de calcul al amenzilor administrative

(1) În scopul calculării cuantumului amenzilor administrative, Comisia realizează estimări privind următoarele sume:

(a)	avantajul economic sau alt avantaj obținut de operatorul economic ca urmare a neconformității;

(b)	dacă este posibil, pierderile suferite de consumatori ca urmare a neconformității.

Avantajele și pierderile astfel evaluate constituie baza de calcul al amenzilor administrative. În cazul în care un avantaj pentru operatorul economic constituie, de asemenea, o pierdere pentru consumatori, acesta este luat în considerare o singură dată.

Pe baza sumelor menționate la literele (a) și (b), amenzile administrative sunt calculate ținând cont de numărul de vehicule neconforme înmatriculate pe piața Uniunii sau de numărul de sisteme, componente sau unități tehnice separate neconforme relevante puse la dispoziție pe piața Uniunii.

(2) La calcularea cuantumului amenzilor administrative, Comisia ține seama de orice factori agravanți sau atenuanți și de alți factori.

(3) Factorii agravanți menționați la alineatul (2) includ următoarele elemente:

(a)	impactul asupra sănătății și siguranței persoanelor sau impactul negativ asupra mediului ca urmare a unor cerințe de performanță mai puțin stricte ale unui vehicul;

(b)	gradul de neglijență sau de intenție al operatorului economic, inclusiv orice încercare a operatorului economic de a ascunde sau de a disimula informații relevante pentru stabilirea neconformității;

(c)	orice refuz nejustificat al operatorului economic de a furniza informații sau elemente de probă solicitate de Comisie.

(4) Factorii atenuanți menționați la alineatul (2) includ următoarele elemente:

(a)	eforturile și cooperarea operatorului economic în vederea detectării neconformității;

(b)	orice acțiune corectivă întreprinsă din proprie inițiativă de operatorul economic, inclusiv promptitudinea acesteia;

(c)	orice alt factor atenuant rezonabil și relevant demonstrat cu elemente de probă adecvate de către operatorul economic.

(5) Ceilalți factori menționați la alineatul (2) includ repetarea, frecvența sau durata neconformității, precum și alte sancțiuni impuse la nivelul Uniunii sau la nivel național pentru neconformitatea cu normele de omologare UE de tip în cei 10 ani anteriori stabilirii neconformității.

(6) Amenda administrativă finală exprimată în EUR se stabilește la un nivel care să asigure eficacitatea, proporționalitatea și efectul de descurajare al acesteia.

Articolul 4

Metode de colectare a amenzilor administrative

Aceste amenzi administrative trebuie plătite în termen de 3 luni de la data la care debitorul a fost informat cu privire la decizia Comisiei, începând cu data primirii scrisorii de notificare. Aceste amenzi sunt colectate în conformitate cu articolele 107 și 108 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046. Se poate acorda un termen suplimentar pentru efectuarea plății, în conformitate cu articolul 104 din regulamentul respectiv.

Articolul 5

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 mai 2022.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN

(1) JO L 151, 14.6.2018, p. 1.

(2) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/23

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/1210 AL COMISIEI

din 13 iulie 2022

de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește formatul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate și al actualizărilor acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (1), în special articolul 18 alineatul (6) al șaselea paragraf și articolul 18 alineatul (9) al treilea paragraf, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/2115 în ceea ce privește promovarea utilizării piețelor de creștere pentru IMM-uri,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, emitenții, participanții la piața certificatelor de emisii, platformele de licitație, adjudecătorii și entitatea de supraveghere a licitațiilor sau orice alte persoane care acționează în numele sau în contul acestora trebuie să întocmească și să actualizeze într-un format anume listele persoanelor care au acces la informații privilegiate.

(2)

Stabilirea formatului exact, inclusiv utilizarea de modele standard, ar trebui să faciliteze aplicarea uniformă a cerinței de întocmire și de actualizare a listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014. Ar trebui, de asemenea, să asigure faptul că autorităților competente li se transmit informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcina de a proteja integritatea piețelor financiare și de a investiga eventualele abuzuri de piață.

(3)

Întrucât în cadrul unei entități pot coexista o varietate de informații privilegiate, listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să identifice cu precizie informațiile privilegiate specifice la care au avut acces persoanele care lucrează pentru entitatea respectivă. Prin urmare, listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să precizeze care sunt informațiile privilegiate specifice (care pot include informații referitoare la o tranzacție, la un proiect, la un eveniment – inclusiv de natură corporativă sau financiară – și la publicarea situațiilor financiare sau a unor avertismente privind profiturile). În acest scop, listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui împărțite în secțiuni, fiecărei informații privilegiate specifice fiindu-i dedicată o secțiune separată. În fiecare secțiune ar trebui enumerate toate persoanele care au acces la aceeași informație privilegiată specifică.

(4)

Pentru a se evita înregistrări multiple în ceea ce privește datele cu caracter personal ale acelorași persoane în diferite secțiuni ale listei persoanelor care au acces la informații privilegiate, ar trebui să fie posibilă includerea acestor date personale într-o secțiune distinctă din lista respectivă, care să nu corespundă niciunei informații privilegiate specifice, denumită „secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate”. Secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate ar trebui să includă numai acele persoane care, datorită naturii funcției sau postului lor, au acces permanent la toate informațiile privilegiate din cadrul entității.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 596/2014 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (2), care introduce cerințe mai puțin stricte pentru emitenții ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe o piață de creștere pentru IMM-uri (emitenți de pe piețele de creștere pentru IMM-uri), prin limitarea persoanelor incluse pe listă la cele care, datorită naturii funcției sau poziției lor în cadrul emitentului, au acces regulat la informații privilegiate.

(6)

Prin derogare de la această dispoziție, statele membre le pot impune emitenților de pe piețele de creștere pentru IMM-uri să includă în listele lor cu persoanele care au acces la informații privilegiate toate persoanele menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014. Cu toate acestea, având în vedere resursele umane și financiare în general mai mici ale IMM-urilor, s-a considerat că este proporțional ca acestea să utilizeze un format care reprezintă o sarcină administrativă mai ușoară în comparație cu formatul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate stabilit în temeiul articolului 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 și să limiteze conținutul listelor la ceea ce este strict necesar pentru identificarea persoanelor relevante. Neimpunerea obligației pentru emitenți de a păstra în listele lor datele de contact ale persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să le acorde emitenților o scutire de la colectarea și actualizarea datelor de la persoanele care au acces la informații privilegiate, fără a priva autoritățile naționale competente de un instrument menit să permită identificarea persoanelor care gestionează informațiile privilegiate și contactarea acestora utilizând coordonatele lor de contact profesionale. Emitenții respectivi ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a indica datele persoanelor care, având în vedere natura funcției sau a poziției lor, au acces permanent la toate informațiile privilegiate într-o secțiune a listei persoanelor care au acces permanent la informații privilegiate, în loc să adauge datele cu caracter personal referitoare la astfel de persoane care au acces permanent la informații privilegiate pe fiecare listă aferentă diferitelor acorduri sau evenimente specifice. Conținutul unor astfel de secțiuni privind lista persoanelor care au acces permanent la informații privilegiate ar trebui, de asemenea, să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru identificarea persoanelor relevante.

(7)

Lista persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să conțină datele cu caracter personal necesare pentru identificarea persoanelor care au acces la informații privilegiate. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în scopul stabilirii și al păstrării listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(8)

Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să conțină, de asemenea, date care pot fi de folos autorităților competente în cadrul desfășurării investigațiilor lor și care le pot ajuta să analizeze rapid comportamentul în materie de tranzacționare al persoanelor care au acces la informații privilegiate, pentru a stabili legături între persoanele care au acces la informații privilegiate și persoanele implicate în activități de tranzacționare suspecte și pentru a identifica contactele dintre acestea în momentele critice. În acest sens, indicarea numerelor de telefon este esențială, întrucât acestea îi permit autorității competente să acționeze rapid și să solicite înregistrări ale traficului de date, dacă este necesar. În plus, astfel de date ar trebui furnizate încă de la început, pentru a nu se compromite integritatea investigației prin faptul că autoritatea competentă ar fi nevoită să solicite în cursul investigației informații suplimentare emitentului, participantului la piața certificatelor de emisii, platformei de licitație, adjudecătorului, entității de supraveghere a licitațiilor sau persoanei care are acces la informații privilegiate.

(9)

Pentru a se asigura că listele persoanelor care au acces la informații privilegiate pot fi puse la dispoziția autorității competente cât mai curând posibil, la cerere, și că acestea pot fi actualizate în orice moment și fără întârziere, listele respective ar trebui păstrate în format electronic. Formatul electronic ar trebui să asigure confidențialitatea informațiilor incluse în lista persoanelor care au acces la informații privilegiate. Pentru a se evita o sarcină administrativă disproporționată asupra emitenților de pe piețele de creștere pentru IMM-uri, aceștia pot păstra lista persoanelor care au acces la informații privilegiate în format electronic, însă această cerință nu ar trebui să li se aplice emitenților respectivi, cu condiția să se asigure caracterul complet, confidențialitatea și integritatea informațiilor.

(10)

Pentru a reduce sarcina administrativă legată de depunerea listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate, mijloacele electronice specifice de transmitere ar trebui să fie stabilite chiar de către autoritățile competente, cu condiția ca respectivele mijloace electronice să permită păstrarea confidențialității listelor.

(11)

Din motive de claritate, transparență și securitate juridică, formatele tuturor listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate în Regulamentul (UE) nr. 596/2014 ar trebui să fie consolidate într-un singur act juridic. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să conțină atât formatul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, cât și formatul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 18 alineatul (6) din regulamentul respectiv. Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/347 al Comisiei (4) ar trebui să fie abrogat.

(12)	Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și a emis un aviz la 7 iunie 2021.

(13)	Prezentul regulament se întemeiază pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(14)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014

(1) Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 cuprind o secțiune specifică fiecărei informații privilegiate și se întocmesc utilizându-se formatul prevăzut în modelul 1 din anexa I la prezentul regulament.

(2) Datele cu caracter personal ale persoanelor care, datorită naturii funcției sau a postului lor, au acces permanent la toate informațiile privilegiate pot fi indicate separat într-o secțiune privind accesul permanent din cadrul listei persoanelor care au acces la informații privilegiate. Secțiunea respectivă se întocmește utilizându-se formatul prevăzut în modelul 2 din anexa I la prezentul regulament. Atunci când se întocmește secțiunea privind lista persoanelor care au acces permanent la informații privilegiate, datele cu caracter personal ale persoanelor respective nu sunt incluse în secțiunile specifice ale listei persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la alineatul (1).

(3) Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate sunt păstrate în format electronic, garantându-se astfel, în permanență, că:

(a)	accesul la listele respective este limitat la anumite persoane clar identificate care au nevoie de acest acces ca urmare a naturii funcției sau postului lor;

(b)	informațiile incluse sunt exacte;

(c)	versiunile anterioare ale listei persoanelor care au acces la informații privilegiate sunt accesibile.

(4) Autoritatea competentă precizează pe site-ul său web mijloacele electronice prin care listele persoanelor care au acces la informații privilegiate urmează să fie transmise autorității competente. Mijloacele electronice respective asigură păstrarea caracterului complet, a integrității și a confidențialității informațiilor în cursul transmiterii acestora.

Articolul 2

Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014

(1) Lista persoanelor care au acces la informații privilegiate menționată la articolul 18 alineatul (6) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 poate include numai datele cu caracter personal ale persoanelor care au acces regulat la informații privilegiate. Lista respectivă se întocmește utilizându-se formatul prevăzut în anexa II.

(2) Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate solicitate de statele membre în temeiul articolului 18 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 cuprind o secțiune specifică fiecărei informații privilegiate și se întocmesc utilizându-se formatul prevăzut în modelul 1 din anexa III la prezentul regulament.

Datele persoanelor care, datorită naturii funcției sau a postului lor, au acces permanent la toate informațiile privilegiate pot fi indicate separat într-o secțiune privind accesul permanent din cadrul listei persoanelor care au acces la informații privilegiate. Secțiunea respectivă consacrată persoanelor care au acces permanent la informații privilegiate se întocmește utilizându-se formatul prevăzut în modelul 2 din anexa III la prezentul regulament. Atunci când se întocmește secțiunea privind lista persoanelor care au acces permanent la informații privilegiate, datele cu caracter personal ale persoanelor respective nu sunt incluse în fiecare dintre secțiunile listei corespunzătoare fiecărei informații privilegiate menționate în primul paragraf din prezentul alineat.

(3) Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la alineatele (1) și (2) sunt păstrate sub orice formă care garantează că exhaustivitatea, integritatea și confidențialitatea informațiilor incluse în listele respective sunt menținute în permanență pe parcursul transmiterii respectivelor informații către autoritatea competentă.

Articolul 3

Abrogarea

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/347 se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 iulie 2022.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN

(1) JO L 173, 12.6.2014, p. 1.

(2) Regulamentul (UE) 2019/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei 2014/65/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 596/2014 și (UE) 2017/1129 în ceea ce privește promovarea utilizării piețelor de creștere pentru IMM-uri (JO L 320, 11.12.2019, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/347 al Comisiei din 10 martie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la formatul exact al listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate și pentru actualizarea listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 65, 11.3.2016, p. 49).

(5) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).

(6) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

ANEXA I

MODELUL 1

Formatul cerut pentru listele persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 1 alineatul (1)

Descrierea sursei informațiilor privilegiate specifice [:

Data și ora creării prezentei secțiuni (și anume, momentul în care au fost identificate informațiile privilegiate specifice): [ aaaa-ll-zz; hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz;]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie la naștere al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate (dacă este diferit)

Numărul (numerele) de telefon profesional(e)

(linia telefonică directă și numărul de telefon mobil)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul accesului la informații privilegiate

Obținut

(data și ora la care persoana care are acces la informații privilegiate a obținut acces la respectivele informații)

Sistat

(data și ora de la care persoana care are acces la informații privilegiate nu a mai avut acces la respectivele informații)

Numărul național de identificare (dacă există un astfel de număr)

Data nașterii

Numerele de telefon personale (numerele de telefon de la domiciliu și numerele de telefon mobil personale)

Adresa personală completă: numele străzii; numărul străzii; orașul; codul poștal; țara)

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

[Adresa emitentului/participantului la piața certificatelor de emisii/platformei de licitație/adjudecătorului/autorității de monitorizare a licitațiilor sau a persoanei care acționează în numele sau în contul acestora]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe această listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[Număr și/sau text]

[aaaa-ll-zz]

[Numere (fără spațiu)]

[Text]

MODELUL 2

Formatul cerut pentru secțiunea consacrată accesului permanent din cadrul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 1 alineatul (2)

Data și ora creării prezentei secțiuni: [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz;]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie la naștere al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate (dacă este diferit)

Numărul (numerele) de telefon profesional(e) (linia telefonică directă și numărul de telefon mobil)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul accesului la informații privilegiate

Inclus

(data și ora la care persoana care are acces la informații privilegiate a fost inclusă în secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate)

Numărul național de identificare (dacă există un astfel de număr)

Data nașterii

Adresa personală completă

(numele străzii; numărul străzii; orașul; codul poștal; țara) (În cazul în care sunt disponibile la momentul primirii cererii din partea autorității competente)

Numerele de telefon personale

(numerele de telefon de la domiciliu și numerele de telefon mobil personale)

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

[Adresa emitentului sau a persoanei care acționează în numele sau în contul său]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe această listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[Număr și/sau text]

aaaa-ll-zz pentru data nașterii]

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

ANEXA II

Formatul cerut pentru lista datelor cu caracter personal ale persoanelor care au acces regulat la informații privilegiate menționată la articolul 2 alineatul (1)

Data și ora creării listei persoanelor care au acces la informații privilegiate: [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz;]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie la naștere al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate (dacă este diferit)

Numărul (numerele) de telefon profesional(e) (linia telefonică directă și numărul de telefon mobil)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul accesului la informații privilegiate

Obținut

(data și ora la care persoana care are acces la informații privilegiate a obținut acces regulat la respectivele informații)

Sistat

(data și ora de la care persoana care are acces la informații privilegiate nu a mai avut acces regulat la respectivele informații)

Numărul național de identificare (dacă există un astfel de număr) sau, în caz contrar, data nașterii

Adresa personală completă

(numele străzii; numărul străzii; orașul; codul poștal; țara) (În cazul în care sunt disponibile la momentul primirii cererii din partea autorității competente)

Numerele de telefon personale

(numerele de telefon de la domiciliu și numerele de telefon mobil personale)

(În cazul în care sunt disponibile la momentul primirii cererii din partea autorității competente)

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

[Adresa emitentului]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe această listă a persoanelor care au acces la informații privilegiate/]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[Număr și/sau text sau aaaa-ll-zz pentru data nașterii]

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

ANEXA III

MODELUL 1

Formatul cerut pentru listele persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 2 alineatul (2) primul paragraf

Descrierea sursei informațiilor privilegiate specifice:

Data și ora creării prezentei secțiuni (și anume, momentul în care au fost identificate informațiile privilegiate specifice): [aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [aaaa-ll-zz]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate

Numărul (numerele) de telefon profesional(e)

(linia telefonică directă și numărul de telefon mobil)

Funcția sau motivul accesului la informații privilegiate

Obținut

(data și ora la care persoana care are acces la informații privilegiate a obținut acces la respectivele informații)

Sistat

(data și ora de la care persoana care are acces la informații privilegiate nu a mai avut acces la respectivele informații)

Număr național de identificare

(dacă există un astfel de număr)

Sau, în caz contrar, data nașterii

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

[Text care descrie rolul, funcția și/sau motivul înscrierii pe această listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[Număr și/sau text sau aaaa-ll-zz pentru precizarea datei nașterii]

MODELUL 2

Formatul cerut pentru secțiunea consacrată accesului permanent din cadrul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate menționate la articolul 2 alineatul (2) al doilea paragraf

Data și ora creării prezentei secțiuni: [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată)]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz;]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele de familie al(e) persoanei care are acces la informații privilegiate

Numărul (numerele) de telefon profesional(e) (linia telefonică directă și numărul de telefon mobil)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul accesului la informații privilegiate

Inclus

(data și ora la care persoana care are acces la informații privilegiate a fost inclusă în secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate)

Număr național de identificare

(dacă există un astfel de număr)

sau, în absența acestuia, data nașterii

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

[Adresa emitentului sau a persoanei care acționează în numele sau în contul său]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe această listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[Număr și/sau aaaa-ll-zz pentru data nașterii]

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/31

DECIZIA (UE) 2022/1211 A CONSILIULUI

din 12 iulie 2022

privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 140 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere raportul Comisiei Europene (1),

având în vedere raportul Băncii Centrale Europene (2),

având în vedere avizul Parlamentului European (3),

având în vedere dezbaterile Consiliului European,

având în vedere recomandarea membrilor Consiliului care reprezintă statele membre a căror monedă este euro (4),

întrucât:

(1)

A treia etapă a Uniunii economice și monetare (UEM) a început la 1 ianuarie 1999. Consiliul, reunit la Bruxelles la 3 mai 1998, la nivel de șefi de stat sau de guvern, a decis că Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 1999 (5).

(2)

Prin Decizia 2000/427/CE (6), Consiliul a decis că Grecia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2001. Prin Decizia 2006/495/CE (7), Consiliul a decis că Slovenia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2007. Prin Deciziile 2007/503/CE (8) și 2007/504/CE (9), Consiliul a decis că Cipru și Malta îndeplineau condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro la 1 ianuarie 2008. Prin Decizia 2008/608/CE (10), Consiliul a decis că Slovacia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2010/416/UE (11), Consiliul a decis că Estonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2013/387/UE (12), Consiliul a decis că Letonia îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Prin Decizia 2014/509/UE (13), Consiliul a decis că Lituania îndeplinea condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro.

(3)

În conformitate cu punctul 1 din Protocolul nr. 16 privind anumite dispoziții cu privire la Danemarca anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene și cu decizia luată de șefii de stat sau de guvern reuniți la Edinburgh în decembrie 1992, Danemarca a notificat Consiliului că nu va participa la a treia etapă a UEM. Danemarca nu a solicitat inițierea procedurii menționate la articolul 140 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(4)

În temeiul Deciziei 98/317/CE, Suedia este un stat membru care face obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 4 din Actul de aderare din 2003 (14), Republica Cehă, Ungaria și Polonia sunt state membre care fac fiecare obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2005 (15), Bulgaria și România sunt state membre care fac fiecare obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE. În conformitate cu articolul 5 din Actul de aderare din 2012 (16), Croația este un stat membru care face obiectul unei derogări în sensul articolului 139 alineatul (1) din TFUE.

(5)

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înființată la 1 iulie 1998. Sistemul monetar european a fost înlocuit cu un mecanism al cursului de schimb, a cărui instituire a fost convenită prin Rezoluția Consiliului European privind înființarea unui mecanism al cursului de schimb în a treia etapă a uniunii economice și monetare, din 16 iunie 1997 (17). Procedurile aferente mecanismului cursului de schimb din a treia etapă a uniunii economice și monetare (ERM II) au fost stabilite prin Acordul din 16 martie 2006 dintre Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale statelor membre din afara zonei euro de stabilire a procedurilor de funcționare ale mecanismului cursului de schimb în etapa a treia a Uniunii economice și monetare (18).

(6)

Articolul 140 alineatul (2) din TFUE stabilește procedurile de abrogare a derogărilor de care beneficiază statele membre în cauză. Cel puțin o dată la fiecare doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE trebuie să prezinte un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 140 alineatul (1) din TFUE.

(7)

Legislația națională a statelor membre, inclusiv statutele băncilor centrale naționale, trebuie să fie adaptate în mod corespunzător pentru a asigura compatibilitatea cu articolele 130 și 131 din TFUE și cu Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC și al BCE”). Rapoartele Comisiei și ale BCE prezintă o evaluare detaliată a compatibilității legislației din Croația cu articolele 130 și 131 din tratat și cu Statutul SEBC și al BCE.

(8)

În conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență anexat la TFUE, criteriul de stabilitate a prețurilor menționat la articolul 140 alineatul (1) prima liniuță din TFUE înseamnă că un stat membru dispune de o stabilitate a prețurilor sustenabilă și de o rată medie a inflației, măsurată în cursul unei perioade de un an înainte de examinare, care nu depășește cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflației a cel mult trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. Pentru a evalua stabilitatea prețurilor, inflația se măsoară prin indici armonizați ai prețurilor de consum (IAPC), definiți în Regulamentul (UE) 2016/792 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Pentru a evalua criteriul de stabilitate a prețurilor, inflația dintr-un stat membru se măsoară prin intermediul variației procentuale a mediei aritmetice a 12 indici lunari în raport cu media aritmetică a 12 indici lunari înregistrați în perioada precedentă. În rapoartele Comisiei și ale BCE s-a folosit ca valoare de referință media aritmetică simplă a ratelor inflației înregistrate în cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, plus 1,5 puncte procentuale. În perioada de un an care s-a încheiat în aprilie 2022, valoarea de referință a inflației a fost calculată ca reprezentând 4,9 %, Franța, Finlanda și Grecia fiind cele trei state membre cu cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, cu rate ale inflației de 3,2 %, 3,3 % și, respectiv, 3,6 %. Este justificată excluderea dintre țările cu cele mai bune rezultate a țărilor ale căror rate ale inflației nu ar putea fi considerate o referință valabilă pentru alte state membre. Astfel de excepții au fost identificate în trecut în 2004, 2010, 2013, 2014 și 2016. În prezent, este justificat să se excludă Malta și Portugalia dintre statele cu cele mai bune rezultate – în aprilie 2022, rata medie a inflației la 12 luni în Malta și în Portugalia a fost de 2,1 % și, respectiv, 2,6 %, iar cea a zonei euro de 4,4 %. Pentru calcularea valorii de referință, Malta și Portugalia sunt înlocuite cu Finlanda și Grecia, statele membre cu ratele medii ale inflației imediat următoare.

(9)

În conformitate cu articolul 2 din Protocolul nr. 13, criteriul situației finanțelor publice menționat la articolul 140 alineatul (1) a doua liniuță din TFUE necesită ca, la momentul examinării, statul membru în cauză să nu facă obiectul unei decizii a Consiliului în temeiul articolului 126 alineatul (6) din TFUE privind existența unui deficit excesiv.

(10)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 13, criteriul de participare la mecanismul cursului de schimb al Sistemului monetar european menționat la articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță din TFUE necesită ca un stat membru să fi respectat marjele normale de fluctuație prevăzute pentru mecanismul cursului de schimb (ERM) al Sistemului monetar european fără să cunoască tensiuni grave, cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special, statul membru nu a depreciat, din proprie inițiativă, cursul central bilateral al propriei monede în raport cu euro în decursul aceleiași perioade. De la 1 ianuarie 1999, ERM II asigură cadrul de evaluare a îndeplinirii criteriului cursului de schimb. În evaluarea îndeplinirii acestui criteriu, inclusă în rapoartele lor, Comisia și BCE au examinat perioada de doi ani care s-a încheiat la 18 mai 2022.

(11)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 13, criteriul de convergență a ratelor dobânzilor menționat la articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță din TFUE înseamnă că, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu a depășit-o cu mai mult de două puncte procentuale pe cea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Criteriul utilizat pentru a evalua convergența ratelor dobânzilor a fost reprezentat de ratele dobânzilor comparabile pentru obligațiunile de stat de referință pe 10 ani. Pentru a evalua îndeplinirea criteriului privind rata dobânzii, în rapoartele Comisiei și ale BCE a fost considerată ca valoare de referință valoarea calculată ca medie aritmetică simplă a ratelor dobânzii nominale pe termen lung înregistrate în trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor, plus două puncte procentuale. Valoarea de referință se bazează pe ratele dobânzilor pe termen lung din Franța (0,3 %), Finlanda (0,2 %) și Grecia (1,4 %) și, în perioada de un an care s-a încheiat în aprilie 2022, a fost de 2,6 %.

(12)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 13, datele utilizate în evaluarea îndeplinirii criteriilor de convergență au fost furnizate de Comisie. Datele bugetare au fost comunicate de Comisie pe baza raportărilor făcute de statele membre până la 1 aprilie 2022, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului (20).

(13)

Pe baza rapoartelor prezentate de Comisie și de BCE cu privire la progresele înregistrate de Croația în îndeplinirea obligațiilor sale privind realizarea Uniunii economice și monetare, Comisia a ajuns la concluzia că legislația internă a Croației, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 130 și 131 din tratat și cu Statutul SEBC și al BCE.

(14)

Pe baza rapoartelor prezentate de Comisie și de BCE cu privire la progresele înregistrate de Croația în îndeplinirea obligațiilor sale privind realizarea Uniunii economice și monetare, Comisia a ajuns la concluzia că, în ceea ce privește îndeplinirea de către Croația a criteriilor de convergență menționate la cele patru liniuțe de la articolul 140 alineatul (1) din TFUE: rata medie a inflației din Croația în anul care s-a încheiat în aprilie 2022 a fost de 4,7 %, valoare mai mică decât valoarea de referință, și care probabil va rămâne sub valoarea de referință în lunile următoare; Croația nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv; Croația participă la ERM II din 10 iulie 2020 și, pe parcursul celor doi ani care au precedat evaluarea, cursul de schimb al kuna (HRK) nu a fost supus unor tensiuni grave, iar Croația nu a devalorizat cursul central bilateral al HRK în raport cu euro din proprie inițiativă; și în anul care s-a încheiat în aprilie 2022, rata dobânzii pe termen lung din Croația a fost, în medie, de 0,8 %, valoare mult mai mică decât valoarea de referință.

(15)	Având în vedere evaluarea privind compatibilitatea legislației și îndeplinirea criteriilor de convergență, precum și alți factori, Croația îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Croația îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro. Derogarea menționată la articolul 5 din Actul de aderare din 2012 se abrogă de la 1 ianuarie 2023.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 iulie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

Z. STANJURA

(1) Raportul din 1 iunie 2022 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Raportul din 1 iunie 2022 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Avizul din 5 iulie 2022 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) JO C 238, 21.6.2022, p. 1.

(5) Decizia 98/317/CE a Consiliului din 3 mai 1998 în conformitate cu articolul 109j alineatul (4) din tratat (JO L 139, 11.5.1998, p. 30).

(6) Decizia 2000/427/CE a Consiliului din 19 iunie 2000 în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, privind adoptarea de către Grecia a monedei unice la 1 ianuarie 2001 (JO L 167, 7.7.2000, p. 19).

(7) Decizia 2006/495/CE a Consiliului din 11 iulie 2006 în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, privind adoptarea de către Slovenia a monedei unice la 1 ianuarie 2007 (JO L 195, 15.7.2006, p. 25).

(8) Decizia 2007/503/CE a Consiliului din 10 iulie 2007 privind adoptarea de către Cipru a monedei unice la 1 ianuarie 2008, în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat (JO L 186, 18.7.2007, p. 29).

(9) Decizia 2007/504/CE a Consiliului din 10 iulie 2007 privind adoptarea de către Malta a monedei unice la 1 ianuarie 2008 în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat (JO L 186, 18.7.2007, p. 32).

(10) Decizia 2008/608/CE a Consiliului din 8 iulie 2008 în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din tratat, privind adoptarea de către Slovacia a monedei unice la 1 ianuarie 2009 (JO L 195, 24.7.2008, p. 24).

(11) Decizia 2010/416/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 în temeiul articolului 140 alineatul (2) din tratat privind adoptarea de către Estonia a monedei euro la 1 ianuarie 2011 (JO L 196, 28.7.2010, p. 24).

(12) Decizia 2013/387/UE a Consiliului din 9 iulie 2013 privind adoptarea de către Letonia a monedei euro la 1 ianuarie 2014 (JO L 195, 18.7.2013, p. 24).

(13) Decizia 2014/509/UE a Consiliului din 23 iulie 2014 privind adoptarea de către Lituania a monedei euro la 1 ianuarie 2015 (JO L 228, 31.7.2014, p. 29).

(14) JO L 236, 23.9.2003, p. 33.

(15) JO L 157, 21.6.2005, p. 203.

(16) JO L 112, 24.4.2012, p. 21.

(17) JO C 236, 2.8.1997, p. 5.

(18) JO C 73, 25.3.2006, p. 21.

(19) Regulamentul (UE) 2016/792 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind indicii armonizați ai prețurilor de consum și indicele prețului locuințelor, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2494/95 al Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 11).

(20) Regulamentul (CE) nr. 479/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind aplicarea Protocolului privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene (JO L 145, 10.6.2009, p. 1).

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/35

DECIZIA (UE) 2022/1212 A CONSILIULUI

din 12 iulie 2022

de modificare a Deciziei 1999/70/CE privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale, cu privire la auditorii externi ai Banco de Portugal

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Protocolul nr. 4 privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 27.1,

având în vedere Recomandarea Băncii Centrale Europene din 17 mai 2022 către Consiliul Uniunii Europene cu privire la auditorii externi ai Banco de Portugal (BCE/2022/24) (1),

întrucât:

(1)	Auditul conturilor Băncii Centrale Europene (BCE) și ale băncilor centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro este efectuat de auditori externi independenți recomandați de Consiliul guvernatorilor BCE și aprobați de Consiliul Uniunii Europene.

(2)	Mandatul auditorilor externi actuali ai Banco de Portugal, Deloitte & Associados – Sociedade de Revisores Oficiais de Contas S.A., s-a încheiat în urma auditului aferent exercițiului financiar 2021. Prin urmare, este necesară desemnarea unor auditori externi pentru exercițiile financiare 2022-2026.

(3)	Banco de Portugal a ales PriceWaterhouseCoopers & Associados – Sociedade de Revisores Oficiais de Contas Lda în calitatea de auditori externi pentru exercițiile financiare 2022-2026.

(4)	Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene a recomandat desemnarea PriceWaterhouseCoopers & Associados – Sociedade de Revisores Oficiais de Contas Lda în calitatea de auditori externi ai Banco de Portugal pentru exercițiile financiare 2022-2026.

(5)	În urma recomandării Consiliului guvernatorilor BCE, Decizia 1999/70/CE a Consiliului (2) ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 1 din Decizia 1999/70/CE, alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:

„(10) Se aprobă desemnarea PriceWaterhouseCoopers & Associados – Sociedade de Revisores Oficiais de Contas Lda în calitatea de auditori externi ai Banco de Portugal pentru exercițiile financiare 2022-2026.”

Articolul 2

Prezenta decizie produce efecte de la data notificării.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Băncii Centrale Europene.

Adoptată la Bruxelles, 12 iulie 2022.

Pentru Consiliu

Președintele

Z. STANJURA

(1) JO C 210, 25.5.2022, p. 1.

(2) Decizia 1999/70/CE a Consiliului din 25 ianuarie 1999 privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale (JO L 22, 29.1.1999, p. 69).

14.7.2022

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 187/37

DECIZIA nr. 276/21/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 8 decembrie 2021

privind harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia (Norvegia) [2022/1213]

1. REZUMAT

1.	Autoritatea AELS de Supraveghere („ESA”) dorește să informeze autoritățile norvegiene că, în urma evaluării hărții ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia, ESA consideră că aceasta este compatibilă cu principiile stabilite în Orientările privind ajutoarele de stat regionale („OAR”) (1).

Prezenta decizie reprezintă evaluarea hărții ajutoarelor regionale efectuată de către ESA în conformitate cu punctul 190 din OAR. Harta aprobată reprezintă o parte integrantă a OAR (2). Harta ajutoarelor regionale în sine nu implică niciun ajutor de stat și nu constituie o autorizație de acordare a unui astfel de ajutor.

3.	Autoritatea AELS de Supraveghere și-a întemeiat decizia pe considerațiile care urmează.

2. PROCEDURĂ

La 1 decembrie 2021, ESA a adoptat noile Orientări privind ajutoarele de stat regionale prin Decizia nr. 269/21/COL. OAR stabilesc condițiile în care ajutoarele regionale care fac obiectul notificării pot fi considerate compatibile cu funcționarea Acordului privind SEE (3). De asemenea, orientările stabilesc criteriile pentru identificarea zonelor care îndeplinesc condițiile de compatibilitate prevăzute la articolul 61 alineatul (3) literele (a) și (c) din Acordul privind SEE (4).

În conformitate cu punctul 150 din OAR, zonele pe care statele SEE-AELS intenționează să le numească zone „a” sau „c” trebuie identificate pe o hartă a ajutoarelor regionale. În conformitate cu punctul 189 din OAR, fiecare stat SEE-AELS trebuie să transmită ESA o hartă unică a ajutoarelor regionale care este aplicabilă de la 1 ianuarie 2022 până la 31 decembrie 2027. În acest sens, autoritățile norvegiene au transmis harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia prin scrisoarea din 2 decembrie 2021 (5).

3. ZONE ELIGIBILE DESEMNATE DE AUTORITĂȚILE NORVEGIENE

3.1. Context

6.	Acoperirea ajutoarelor regionale disponibilă pentru perioada 2022-2027 este stabilită pentru fiecare stat SEE-AELS în anexa I la OAR. Repartizarea pentru Norvegia constă în zone „c” predefinite și nepredefinite.

7.	Autoritățile norvegiene pot utiliza această repartizare pentru a desemna zone „c” predefinite și nepredefinite. Principiile care guvernează o astfel de desemnare se regăsesc la punctele 168 și 169 și, respectiv, la punctul 175 din OAR.

3.2. Zonele „c” predefinite

3.2.1. Introducere

8.	În conformitate cu punctul 168 din OAR, statele SEE-AELS pot desemna ca zone „c” zonele „c” predefinite menționate la punctul 166. Aceste zone sunt identificate în anexa I la OAR.

9.	Punctul 169 permite o abordare flexibilă prin care zonele slab populate și foarte slab populate, altele decât cele predefinite ca fiind eligibile, pot fi desemnate în anumite condiții.

10.

În harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Norvegia, autoritățile norvegiene au desemnat zone slab populate. Zonele foarte slab populate nu au fost identificate (6). În schimb, autoritățile norvegiene au desemnat zone foarte slab populate în contextul unei scheme de ajutoare de exploatare care era condiționată de limitarea la astfel de zone (7).

11.

Nota de subsol 65 din OAR conține o nouă specificație conform căreia zonele slab populate și foarte slab populate ar trebui identificate pe harta ajutoarelor regionale. Pe această bază, autoritățile norvegiene au inclus în notificarea lor o identificare a zonelor foarte slab populate desemnate, echivalentă cu cea efectuată anterior în contextul unei scheme de ajutoare de exploatare.

12.

În consecință, ESA va evalua mai întâi desemnarea de către autoritățile norvegiene a zonelor slab populate. După aceea, ESA va evalua desemnarea de către autoritățile norvegiene a zonelor foarte slab populate din interiorul acestor zone. În conformitate cu ultima teză de la punctul 169 din OAR, ESA va ține seama atât de populația din zonele foarte slab populate, cât și de cea din zonele slab populate atunci când va evalua respectarea plafonului de acoperire demografică.

13.

Din definiția de la punctul 19 subpunctul 30 din OAR rezultă că toate zonele desemnate în temeiul punctului 169 sunt slab populate. În consecință, ESA va contabiliza o singură dată populația din zonele care sunt deopotrivă slab populate și foarte slab populate atunci când va evalua respectarea plafonului de acoperire demografică.

3.2.2. Zone slab populate

3.2.2.1. Două județe incluse în întregime

14.

Prima și a doua teză de la punctul 169 din OAR stipulează că, „(p)entru zonele slab populate, statele SEE-AELS ar trebui să desemneze, în principiu, regiuni statistice de nivel 2 cu mai puțin de 8 locuitori pe km2 sau regiuni statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2. Cu toate acestea, statele SEE-AELS pot desemna părți din regiunile statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2 sau alte zone învecinate cu respectivele regiuni statistice de nivel 3, cu condiția ca zonele respective să aibă mai puțin de 12,5 locuitori pe km2.”

15.	În Norvegia, regiunile statistice de nivel 3 constau în județe, în timp ce regiunile statistice de nivel 2 reprezintă regiuni mai mari (8).

16.

Județele Troms og Finnmark și Nordland sunt incluse în întregime. Pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020 (9), densitatea populației în aceste județe este de 3,4 și, respectiv, de 6,7 locuitori pe km2 (10). Pe baza acelorași date privind populația, populația din aceste zone se ridică la 484 546 de locuitori (11).

3.2.2.2. Regiuni incluse parțial

17.

A doua teză de la punctul 169 deschide posibilitatea de a desemna părți din regiunile statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2 sau alte zone învecinate cu respectivele regiuni statistice de nivel 3, cu condiția ca zonele respective să aibă mai puțin de 12,5 locuitori pe km2. Posibilitatea de a include zonele învecinate este, prin urmare, însoțită de posibilitatea de a exclude zonele din regiunile statistice de nivel 3 cu mai puțin de 12,5 locuitori pe km2.

18.	În consecință, unele părți din regiunile de nivel 3 Innlandet și Trøndelag sunt excluse de pe harta ajutoarelor regionale, în timp ce unele zone din alte regiuni de nivel 3 sunt incluse (12).

3.2.2.3. Zone mai mici care sunt excluse

19.

Tabelul 1 de mai jos enumeră zonele din regiunile de nivel 3 Innlandet și Trøndelag care sunt excluse (13).

Tabelul 1

Zone mai mici care sunt excluse

Regiune de nivel 3	Zone (comune)	Densitatea populației
Innlandet	Hamar, Lillehammer, Gjøvik, Ringsaker, Løten, Stange, Elverum, Gran și Østre Toten	34,5
Trøndelag	Trondheim, partea din Orkland care alcătuia fosta comună Orkdal, Melhus, Skaun, Malvik, Stjørdal și Levanger	83,3

20.	Pe baza datelor privind populația din 1 ianuarie 2020, aceste zone excluse au o populație totală de 504 560 de locuitori (14).

3.2.2.4. Zone mai mici care sunt incluse

21.

Tabelul 2 de mai jos oferă o imagine de ansamblu a zonelor mai mici care au fost incluse, cu o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori pe km2 (15).

Tabelul 2

Zone mai mici care sunt incluse

Regiune de nivel 3	Zone (comune)	Densitatea populației
Viken	Aremark, Marker, Aurskog-Høland, Flå, Nesbyen, Gol, Hemsedal, Ål, Hol, Sigdal, Krødsherad, Flesberg, Rollag și Nore og Uvdal	4,8
Vestfold og Telemark	Notodden, Bamble, Kragerø, Drangedal, Nome, Midt-Telemark, Tinn, Hjartdal, Seljord, Kviteseid, Nissedal, Fyresdal, Tokke și Vinje	6,2
Agder	Partea din Lindesnes care alcătuia fosta comună Marnardal, partea din Lyngdal care alcătuia fosta comună Audnedal, Risør, Farsund, Flekkefjord, Gjerstad, Vegårshei, Tvedestrand, Åmli, Iveland, Evje og Hornnes, Bygland, Valle, Bykle, Åseral, Hægebostad, Kvinesdal și Sirdal	5,4
Rogaland	Sokndal, Lund, Bjerkreim, Hjelmeland, Suldal și Sauda	4,8
Vestland	Kinn, Etne, Bømlo, Fitjar, Tysnes, Kvinnherad, Ullensvang, Eidfjord, Ulvik, Voss, Kvam, Samnanger, Vaksdal, Modalen, Austrheim, Fedje, Masfjorden, Gulen, Solund, Hyllestad, Høyanger, Vik, Sogndal, Aurland, Lærdal, Årdal, Luster, Askvoll, Fjaler, Sunnfjord, Bremanger, Stad, Gloppen și Stryn	6,6
Møre og Romsdal	Părțile din Molde care alcătuiau fostele comune Nesset și Midsund, părțile din Ålesund care alcătuiau fostele comune Haram și Sandøy, Vanylven, Sande, Hareid, Ørsta, Stranda, Sykkylven, Vestnes, Rauma, Averøy, Gjemnes, Tingvoll, Sunndal, Surnadal, Smøla, Aure, Volda, Fjord și Hustadvika	9,5

22.	Pe baza cifrelor din 1 ianuarie 2020, aceste zone incluse au o populație totală de 528 360 de locuitori (16).

3.2.2.5. Evaluarea abordării flexibile

23.	Punctul 169 din OAR stabilește trei cerințe care trebuie îndeplinite pentru a include zonele mai mici dintr-o regiune statistice de nivel 3, în cazul în care respectiva regiune în ansamblu are o densitate a populației mai mare de 12,5 locuitori pe km2.

24.	În primul rând, aceste zone mai mici trebuie să aibă mai puțin de 12,5 locuitori pe km2.

25.

În practica anterioară, atât ESA (17), cât și Comisia (18) au evaluat densitatea populației în zonele incluse slab populate, în funcție de regiunea de nivel 3 (regiuni statistice de nivel 3/NUTS 3). Nu există nimic nou în formularea punctului 169 care să impună o interpretare diferită. În consecință, ESA va urma aceeași abordare în temeiul noilor OAR.

26.

Din datele prezentate în tabelul 2 de mai sus reiese că densitatea populației din zonele incluse este mai mică de 12,5 locuitori pe km2, în cazul în care zonele sunt evaluate împreună la nivelul regiunii lor statistice de nivel 3. Prin urmare, cerința privind densitatea populației este îndeplinită pentru zonele incluse.

27.

În al doilea rând, zonele mai mici incluse trebuie să fie zone învecinate cu regiunile statistice de nivel 3 cu o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori pe km2. Pe baza limitelor zonelor în cauză, ilustrate de harta grafică atașată ca anexa III litera (a) la prezenta decizie, ESA concluzionează că această cerință este îndeplinită.

28.

În al treilea rând, includerea zonelor nu trebuie să conducă la depășirea repartizării specifice a acoperirii „c” menționate la punctul 167 din OAR. În conformitate cu ultima teză de la punctul 169 din OAR, populația din zonele slab populate și cea din zonele foarte slab populate trebuie luate împreună în scopul acestei evaluări. Cu toate acestea, astfel cum se clarifică la punctul 13, populația din zonele care sunt atât slab populate, cât și foarte slab populate se va contabiliza o singură dată atunci când se va evalua respectarea plafonului de acoperire demografică.

29.

În conformitate cu anexa I la OAR, repartizarea specifică a acoperirii „c” pentru Norvegia reprezintă 25,14 % din populația națională. Atât ESA (19), cât și Comisia (20) au acceptat în practica anterioară utilizarea datelor recente privind populația națională la evaluarea respectării plafonului de acoperire demografică. Nu există nimic nou în formularea punctului 169 din OAR care ar implica faptul că această abordare nu este la fel de compatibilă cu noile OAR. În consecință, ESA consideră acceptabilă utilizarea de către autoritățile norvegiene a datelor privind populația de la 1 ianuarie 2020.

30.	Conform datelor demografice din 1 ianuarie 2020, populația Norvegiei este de 5 368 283 de locuitori (21). Prin urmare, pe baza acestor date, zonele desemnate foarte slab populate și slab populate pot acoperi cel mult 1 349 586 de locuitori.

31.	Populația din zonele slab populate desemnate se ridică la 1 348 649 de locuitori (22). Această cifră se situează sub repartizarea specifică a acoperirii „c” pentru Norvegia.

3.2.3. Zonele foarte slab populate

3.2.3.1. Multe dintre zonele slab populate se califică drept zone foarte slab populate

32.

În această secțiune, ESA va evalua desemnarea de către autoritățile norvegiene a zonelor foarte slab populate. Ca urmare a structurii geografice și demografice a Norvegiei, multe dintre zonele slab populate se califică drept zone foarte slab populate și sunt desemnate de autoritățile norvegiene ca fiind astfel de zone.

3.2.3.2. Regiunea Nord-Norge (Norvegia de Nord) este inclusă în întregime

33.

A treia teză de la punctul 169 din OAR prevede că, „(p)entru zonele foarte slab populate, statele SEE-AELS pot desemna regiunile statistice de nivel 2 cu mai puțin de 8 locuitori pe km2 sau alte zone învecinate mai mici adiacente respectivelor regiuni statistice de nivel 2, cu condiția ca aceste zone să aibă mai puțin de 8 locuitori pe km2 și ca populația din zonele foarte slab populate, luată împreună cu cea din zonele slab populate, să nu depășească repartizarea specifică pentru acoperirea «c» menționată la punctul 167.”

34.

Două regiuni statistice de nivel 2 din Norvegia îndeplinesc criteriul densității populației de 8 locuitori pe km2. Acestea sunt Nord-Norge (23) și Innlandet (24). Regiunea de nivel 2 Nord-Norge are o densitate a populației de 4,5 locuitori pe km2 (25), în timp ce regiunea de nivel 2 Innlandet are o densitate a populației de 7,5 locuitori pe km2 (26).

35.	Autoritățile norvegiene au desemnat regiunea de nivel 2 Nord-Norge ca fiind eligibilă în întregime. Astfel, toate zonele din Nord-Norge trebuie considerate ca fiind foarte slab populate în sensul OAR.

36.	Astfel cum se menționează la punctul 16 de mai sus, pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020, populația din aceste zone se ridică la 484 546 de locuitori.

3.2.3.3. Regiunea Innlandet este inclusă parțial

37.

Formularea celei de a treia teze de la punctul 169 din OAR permite desemnarea unor zone învecinate mai mici adiacente respectivelor regiuni statistice de nivel 2, cu mai puțin de 8 locuitori pe km2. Deși acest lucru nu este menționat în mod explicit, posibilitatea de a include astfel de zone învecinate trebuie să se fie în mod logic însoțită de posibilitatea de a exclude zonele din regiunile statistice de nivel 2 cu mai puțin de 8 locuitori pe km2. Această interpretare este, de asemenea, în conformitate cu practica anterioară (27).

38.

În conformitate cu acest fapt, regiunea de nivel 2 Innlandet este desemnată doar parțial ca fiind foarte slab populată. Tabelul 3 de mai jos prezintă zonele incluse din Innlandet și densitatea populației din această zonă (28).

Tabelul 3

Zonele incluse din Innlandet

Regiune de nivel 2	Zone (comune)	Densitatea populației
Innlandet	Kongsvinger, Nord-Odal, Sør-Odal, Eidskog, Grue, Åsnes, Våler, Trysil, Åmot, Stor-Elvdal, Rendalen, Engerdal, Tolga, Tynset, Alvdal, Folldal, Os, Dovre, Lesja, Skjåk, Lom, Vågå, Nord-Fron, Sel, Sør-Fron, Ringebu, Søndre Land, Nordre Land, Sør-Aurdal, Etnedal, Nord-Aurdal, Vestre Slidre, Øystre Slidre și Vang	3,4

39.	Pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020, populația acestor zone este de 143 115 locuitori (29).

3.2.3.4. Unele părți din Trøndelag sunt incluse ca zone mai mici învecinate cu Nord-Norge

40.	Toate zonele adiacente regiunii Nord-Norge sunt situate în regiunea de nivel 3 Trøndelag.

41.

Tabelul 4 de mai jos prezintă zonele incluse din Trøndelag și densitatea populației din această zonă (30).

Tabelul 4

Zone învecinate cu Nord-Norge incluse

Regiune de nivel 3	Zone (comune)	Densitatea populației
Trøndelag	Partea din Steinkjer care alcătuia fosta comună Verran, Namsos, Osen, Snåase-Snåsa, Lierne, Raarvihke-Røyrvik, Namsskogan, Grong, Høylandet, Overhalla, Flatanger, Leka, Inderøy, Indre Fosen, Ørland, Åfjord și Nærøysund	4,1

42.	Populația din aceste zone este de 73 683 de locuitori atunci când este calculată pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020 (31).

3.2.3.5. Sunt incluse zone mai mici, învecinate cu Innlandet, din mai multe județe

43.

Zonele adiacente regiunii Innlandet sunt situate în regiunile de nivel 3 Trøndelag, Møre og Romsdal, Vestland, Rogaland, Agder, Vestfold og Telemark și Viken. Aceste zone sunt prezentate în tabelul 5 de mai jos (32).

Tabelul 5

Zone învecinate cu Innlandet incluse

Regiune de nivel 3	Zone (comune)	Densitatea populației
Trøndelag	Hitra, Frøya, Oppdal, Rennebu, Røros, Holtålen, Tydal, Meråker, Heim, Rindal și părțile din Orkland care alcătuiau fosta comună Agdenes, Meldal și unele părți din comuna Snillfjord	3,6
Møre og Romsdal	Vanylven, Sande, Stranda, Sykkylven, Vestnes, Rauma, Tingvoll, Sunndal, Surnadal, Smøla, Aure, Fjord, partea din Volda care alcătuia fosta comună Hornindal, părțile din Molde care alcătuiau fostele comune Nesset și Midsund și partea din Ålesund care alcătuia fosta comună Sandøy	6,3
Vestland	Tysnes, Kvinnherad, Ullensvang, Eidfjord, Ulvik, Modalen, Fedje, Masfjorden, Gulen, Solund, Hyllestad, Høyanger, Vik, Aurland, Lærdal, Årdal, Luster, Askvoll, Fjaler, Bremanger, Stad, Gloppen, Stryn, partea din Voss care alcătuia fosta comună Granvin, partea din Kinn care alcătuia fosta comună Vågsøy, părțile din Sogndal care alcătuiau fostele comune Leikanger și Balestrand și părțile din Sunnfjord care alcătuiau fostele comune Gaular, Jølster și Naustdal	4,7
Rogaland	Hjelmeland, Suldal și Sauda	3,6
Agder	Risør, Gjerstad, Åmli, Evje og Hornnes, Bygland, Valle, Bykle și Åseral	2,9
Vestfold og Telemark	Drangedal, Nome, Tinn, Hjartdal, Seljord, Kviteseid, Nissedal, Fyresdal, Tokke și Vinje	2,9
Viken	Flå, Nesbyen, Gol, Hemsedal, Ål, Hol, Rollag și Nore og Uvdal	3,0

44.	Populația din aceste zone este de 301 848 de locuitori atunci când este calculată pe baza datelor demografice din 1 ianuarie 2020 (33).

3.2.3.6. Evaluarea abordării flexibile

45.	Punctul 169 din OAR stabilește trei cerințe care trebuie îndeplinite pentru a include zonele din regiunile statistice de nivel 2 cu o densitate a populației mai mare de 8 locuitori pe km2.

46.	În primul rând, aceste zone trebuie să aibă mai puțin de 8 locuitori pe km2.

47.

Astfel cum se stabilește la punctul 27 de mai sus, atât ESA (34), cât și Comisia (35) au evaluat anterior densitatea populației în zonele slab populate incluse, luate împreună, în funcție de regiunea lor respectivă de nivel 3 (regiuni statistice de nivel 3/NUTS 3). În cazul zonelor foarte slab populate desemnate în contextul unei scheme de ajutoare de exploatare, ESA nu a evaluat densitatea populației din zonele în cauză la nivel de unități mai mici decât cele de nivelul 3 (36).

48.	Nu există nimic nou în formularea punctului 169 din OAR care să impună o abatere de la această practică consacrată. În consecință, ESA va urma aceeași abordare în temeiul noilor OAR.

49.

Din datele prezentate în tabelele 4 și 5 de mai sus reiese că densitatea populației din zonele incluse este mai mică de 8 locuitori pe km2, în cazul în care zonele aflate în aceeași regiune statistică de nivel 3 sunt evaluate împreună. Întrucât regiunile statistice de nivel 3 fac parte din regiunile mai mari de nivel 2, acest lucru înseamnă că densitatea populației din zonele incluse este, de asemenea, sub pragul de 8 locuitori pe km2, dacă este evaluată la nivelul zonelor incluse din fiecare regiune de nivel 2.

50.	Prin urmare, cerința privind densitatea populației este îndeplinită pentru zonele incluse. Astfel cum se stabilește în tabelul 3, cerința privind densitatea populației este, de asemenea, îndeplinită pentru zonele desemnate din Innlandet, evaluate împreună.

51.

În al doilea rând, zonele incluse trebuie să fie zone învecinate cu regiunile statistice de nivel 2 cu o densitate a populației mai mică de 8 locuitori pe km2. Pe baza limitelor dintre zonele în cauză, ilustrate de harta grafică atașată ca anexa III litera (b) la prezenta decizie, ESA concluzionează că această cerință este îndeplinită.

52.

53.

Populația din zonele foarte slab populate desemnate se ridică la 1 003 192 de locuitori (37). Această populație a fost inclusă atunci când s-a evaluat conformitatea desemnării zonelor slab populate cu plafonul de acoperire demografică de la punctul 31 de mai sus. Pe această bază, ESA concluzionează că acoperirea demografică a hărții ajutoarelor regionale pentru Norvegia nu depășește repartizarea specifică a acoperirii „c” menționată la punctul 167 din OAR.

3.2.4. Observații finale privind desemnarea zonelor „c” predefinite

54.	În harta ajutoarelor regionale 2022-2027, autoritățile norvegiene au desemnat zone slab populate și foarte slab populate eligibile pentru ajutorul regional. Pe baza evaluării de mai sus, ESA consideră că această desemnare a fost efectuată în conformitate cu OAR.

3.3. Zone „c” care nu sunt predefinite

3.3.1. Introducere

55.	În conformitate cu anexa I la OAR, repartizarea acoperirii „c” care nu este predefinită pentru Norvegia reprezintă 6,87 % din populația națională. Norvegia poate utiliza această acoperire pentru a desemna zone „c” care nu sunt predefinite, în conformitate cu condițiile de la punctul 175 din OAR.

3.3.2. Zone incluse

56.

Zonele desemnate de autoritățile norvegiene ca fiind zone „c” care nu sunt predefinite sunt prezentate în tabelul 6 de mai jos (38).

Tabelul 6

Zone „c” care nu sunt predefinite

Regiune de nivel 3	Comune	Populația la 1 ianuarie 2020
Rogaland	Utsira și Kvitsøy	715
Møre og Romsdal	Aukra	3 509

57.	Pe baza celor mai recente date demografice din 1 ianuarie 2020, populația din zonele desemnate ca zone „c” care nu sunt predefinite este, prin urmare, de 4 224 de locuitori.

3.3.3. Evaluare

58.	În conformitate cu punctul 175 criteriul 3 punctul (iii) din OAR, statele SEE-AELS pot desemna ca zone „c” care nu sunt predefinite insulele care au mai puțin de 5 000 de locuitori.

59.	Astfel cum reiese din cifrele prezentate în tabelul 6 de mai sus, populația fiecăreia dintre insulele Utsira, Kvitsøy și Aukra este mai mică de 5 000 de locuitori. Prin urmare, condiția de la punctul 175 criteriul 3 subpunctul (iii) din OAR este îndeplinită.

60.	Pe baza datelor demografice din tabelul 6 de mai sus, populația din aceste zone desemnate reprezintă, de asemenea, 0,08 % din populația totală. Această cifră este cu mult sub repartizarea acoperirii „c” care nu este predefinită pentru Norvegia, de 6,87 %, din anexa I la OAR.

61.	Astfel, ESA concluzionează că desemnarea zonelor „c” care nu sunt predefinite în harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia este în conformitate cu OAR.

3.4. Prezentare generală a zonelor acoperite de harta ajutoarelor regionale

62.

O listă a zonelor incluse în harta ajutoarelor regionale, inclusiv statutul lor de zone „c” foarte slab populate, slab populate sau care nu sunt predefinite, este inclusă ca anexa I la prezenta decizie. Anexa II conține informații mai detaliate privind unitățile statistice din comunele care au fost divizate la desemnarea zonelor eligibile.

4. INTENSITĂȚILE AJUTOARELOR

63.	De la punctul 151 din OAR rezultă că harta ajutoarelor regionale trebuie să specifice, de asemenea, intensitățile maxime ale ajutoarelor aplicabile în zonele eligibile în perioada de valabilitate a hărții aprobate.

64.	Intensitățile maxime ale ajutoarelor din hartă se aplică ajutoarelor regionale pentru investiții. Intensitățile maxime permise pentru astfel de ajutoare în temeiul OAR sunt stabilite în secțiunea 7.4 din OAR.

65.

Astfel cum se specifică în tabelul 7 de mai jos, autoritățile norvegiene au transmis intensități maxime ale ajutoarelor pentru întreprinderile mari, de 20 % și de 10 %, atât în zonele „c” predefinite, cât și în zonele „c” care nu sunt predefinite. Aceste intensități maxime sunt majorate cu 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici și cu 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii (39).

Tabelul 7

Intensitățile maxime ale ajutoarelor

Tipul zonei	Intensitățile maxime ale ajutoarelor pentru întreprinderile mari	Creștere pentru întreprinderile mijlocii	Creștere pentru întreprinderile mici
Zonă „c” predefinită	20 %	10 %	20 %
Zonă „c” care nu este predefinită	10 %	10 %	20 %

66.

În ceea ce privește intensitățile maxime ale ajutoarelor în zonele „c” predefinite, punctul 182 subpunctul 1 din OAR prevede că intensitatea ajutoarelor pentru întreprinderile mari nu poate depăși 20 % în zonele slab populate. Întrucât toate zonele desemnate în conformitate cu cota pentru zonele „c” predefinite sunt slab populate, intensitatea maximă a ajutoarelor stipulată de autoritățile norvegiene pentru aceste zone este în conformitate cu OAR.

67.

Creșterile permise pentru întreprinderile mici și mijlocii în zonele „c” predefinite sunt, de asemenea, în conformitate cu OAR. De la punctul 186 din OAR rezultă că intensitățile ajutoarelor pot fi majorate cu până la 20 de puncte procentuale pentru întreprinderile mici sau cu până la 10 puncte procentuale pentru întreprinderile mijlocii.

68.

În ceea ce privește intensitățile maxime ale ajutoarelor în zonele „c” nepredefinite, punctul 182 subpunctul 3 din OAR prevede că intensitatea ajutoarelor pentru întreprinderile mari nu poate depăși 10 % în zonele „c” care nu sunt predefinite cu un PIB pe cap de locuitor mai mare de 100 % din media SEE și o rată a șomajului mai mică de 100 % din media SEE. Întrucât zonele „c” desemnate care nu sunt predefinite se încadrează în această categorie, autoritățile norvegiene au stabilit intensitatea maximă a ajutoarelor la 10 %.

69.

Cu toate acestea, posibilitățile prevăzute la punctul 186 din OAR pentru majorarea intensităților ajutoarelor pentru întreprinderile mici și mijlocii se aplică și pentru zonele „c” care nu sunt predefinite. Prin urmare, majorările intensității maxime a ajutoarelor în aceste zone, astfel cum sunt prezentate în tabelul 7 de mai sus, sunt, de asemenea, în conformitate cu OAR.

5. DURATĂ ȘI REEVALUARE

70.	În conformitate cu punctul 189 din OAR, autoritățile norvegiene au transmis o hartă unică a ajutoarelor regionale aplicabilă pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2022 și 31 decembrie 2027.

71.	De la punctul 194 din OAR rezultă că se va efectua în 2023 o evaluare la jumătatea perioadei a hărților ajutoarelor regionale. ESA va comunica detaliile privind evaluarea la jumătatea perioadei până în iunie 2023.

6. CONCLUZIE

72.	Pe baza evaluării de mai sus, ESA constată că harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia este compatibilă cu principiile stabilite în OAR. Harta aprobată reprezintă o parte integrantă a OAR.

73.	Anexele I, II și III (a) și (b) fac parte integrantă din prezenta decizie.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere,

Bente ANGELL-HANSEN

Președintă

Membră a Colegiului competent

Högni S. KRISTJÁNSSON

Membru al Colegiului

Stefan BARRIGA

Membru al Colegiului

Melpo-Menie JOSÉPHIDÈS

Contrasemnatară în calitate de directoare,

Afaceri juridice și executive

(1) Orientările privind ajutoarele de stat regionale au fost adoptate la 1 decembrie 2021 prin Decizia nr. 269/21/COL a ESA, care nu a fost încă publicată.

(2) A se vedea punctul 190 din OAR.

(3) A se vedea punctul 2 din OAR.

(4) Ibidem.

(5) Documentele nr. 1252726, 1252724, 1252722, 1252736, 1252734, 1252728, 12527 și 1252732.

(6) Decizia nr. 91/14/COL a ESA din 26 februarie 2014 privind harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Norvegia (JO L 172, 12.6.2014, p. 52, și Suplimentul SEE nr. 34, 12.6.2014, p. 18).

(7) A se consulta punctele 79-81 din Decizia nr. 225/14/COL a ESA din 18 iunie 2014 privind contribuțiile de asigurări sociale diferențiate în funcție de regiune pentru perioada 2014-2020 (JO C 344, 2.10.2014, p. 14, și Suplimentul SEE nr. 55, 2.10.2014, p. 4).

(8) Hărțile în format PDF ale regiunilor statistice din Norvegia sunt disponibile pe paginile web ale Eurostat: https://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts/nuts-maps.

(9) În scopul notificării hărții ajutoarelor regionale, autoritățile norvegiene au utilizat datele demografice din 1 ianuarie 2020. Aceste date au fost obținute de la Oficiul Norvegian de Statistică (SSB). În ceea ce privește cifrele privind suprafața, acestea sunt, de asemenea, din 1 ianuarie 2020 și au fost colectate de la SSB (Statistikkbanken). Cu toate acestea, în anumite cazuri, s-au colectat date din anii anteriori pentru a se obține date pentru fostele comune care au fost divizate sau fuzionate. Acest lucru se referă în special la datele privind suprafața.

(10) Notificare, p. 3.

(11) Tabelul 4 de la p. 5 a notificării.

(12) Notificare, p. 3 și 4.

(13) Tabelul se bazează pe tabelul 2 de la p. 4 a notificării.

(14) Tabelul 1 de la p. 3 a notificării.

(15) Tabelul se bazează pe tabelul 3 de la p. 4 a notificării.

(16) Tabelul 1 de la p. 3 a notificării.

(17) A se vedea considerentul 18 din Decizia privind harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Norvegia, menționată în nota de subsol 6 de mai sus.

(18) A se vedea punctele 7 și 15 din Decizia Comisiei din 27 martie 2014 privind harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Suedia, SA37985 (2014/N) (JO C 210, 4.7.2014, p. 20).

(19) A se vedea punctul 9 din Decizia nr. 170/14/COL a ESA din 24 aprilie 2014 privind harta islandeză a ajutoarelor regionale pentru perioada 2014-2020 (JO L 201, 10.7.2014, p. 33).

(20) A se vedea nota de subsol 2, punctul 10 și punctele 13-15 din decizia Comisiei privind harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Suedia, menționată în nota de subsol 18 de mai sus.

(21) Notificare, p. 3.

(22) Notificare, p 3.

(23) Această regiune cuprinde următoarele regiuni statistice de nivel 3: Troms og Finnmark și Nordland.

(24) Innlandet este, de asemenea, o regiune statistice de nivel 3.

(25) Tabelul 7a de la p. 8 a notificării.

(26) Notificare, p. 8.

(27) A se vedea punctele 79-81 din Decizia privind contribuțiile de asigurări sociale diferențiate în funcție de regiune pentru perioada 2014-2020, menționată în nota de subsol 7.

(28) Tabelul se bazează pe tabelele 7b și 8b de la p. 8 și 9 din notificare.

(29) Tabelul 7b de la p. 8 a notificării.

(30) Tabelul se bazează pe tabelele 7a și 8a de la p. 8 și 9 din notificare.

(31) Tabelul 7a de la p. 8 a notificării.

(32) Tabelul se bazează pe tabelele 7b și 8b de la p. 8 și 9 din notificare.

(33) Tabelul 7b de la p. 8 a notificării.

(34) A se vedea considerentul 18 din Decizia privind harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Norvegia, menționată în nota de subsol 6 de mai sus.

(35) A se vedea punctele 7 și 15 din Decizia privind harta ajutoarelor regionale 2014-2020 pentru Suedia, menționată în nota de subsol 18 de mai sus.

(36) A se vedea punctele 79-81 din Decizia privind contribuțiile de asigurări sociale diferențiate în funcție de regiune pentru perioada 2014-2020, menționată la nota de subsol 7 de mai sus.

(37) Notificare, p. 10.

(38) () Tabelul se bazează pe tabelul 9 de la p. 11 a notificării.

(39) Tabelul se bazează pe tabelul 10 de la p. 11 a notificării.

ANEXA I

Prezentare generală a zonelor acoperite de harta ajutoarelor regionale

1. ZONELE „C” PREDEFINITE

1.1. Zonele foarte slab populate

Regiune de nivel 3	Comune
Troms og Finnmark	Tromsø, Harstad-Hárstták, Alta, Vardø, Vadsø, Hammerfest, Kvæfjord, Tjeldsund, Ibestad, Gratangen, Loabák-Lavangen, Bardu, Salangen, Målselv, Sørreisa, Dyrøy, Senja, Balsfjord, Karlsøy, Lyngen, Storfjord-Omasvuotna-Omasvuono, Gáivuotna-Kåfjord-Kaivuono, Skjervøy, Nordreisa, Kvænangen, Guovdageaidnu-Kautokeino, Loppa, Hasvik, Måsøy, Nordkapp, Porsanger-Porsáto gu-Porsanki, Kárášjohka-Karasjok, Lebesby, Gamvik, Berlevåg, Deatnu-Tana, Unjárga-Nesseby, Båtsfjord și Sør-Varanger
Nordland	Bodø, Narvik, Bindal, Sømna, Brønnøy, Vega, Vevelstad, Herøy, Alstahaug, Leirfjord, Vefsn, Grane, Hattfjelldal, Dønna, Nesna, Hemnes, Rana, Lurøy, Træna, Rødøy; Meløy, Gildeskål, Beiarn, Saltdal, Fauske-Fuossko, Sørfold, steigen, Lødingen, Evenes, Røst, Værøy, Flakstad, Vestvågøy, Vågan, Hadsel, Bø, Øksnes, Sortland, Andøy, Moskenes și Hamarøy-Hábmer
Trøndelag	Partea din Steinkjer care alcătuia fosta comună Verran, Namsos, Osen, Snåase-Snåsa, Lierne, Raarvihke-Røyrvik, Namsskogan, Grong, Høylandet, Overhalla, Flatanger, Leka, Inderøy, Indre Fosen, Ørland, Åfjord, Nærøysund, Hitra, Frøya, Oppdal, Rennebu, Røros, Holtålen, Tydal, Meråker, Heim, Rindal părțile din Orkland care alcătuiau fosta comună Agdenes, Meldal și părți din comuna Snillfjord
Møre og Romsdal	Vanylven, Sande, Stranda, Sykkylven, Vestnes, Rauma, Tingvoll, Sunndal, Surnadal, Smøla, Aure, Fjord, partea din Volda care alcătuia fosta comună Hornindal, părțile din Molde care alcătuiau fostele comune Nesset și Midsund și partea din Ålesund care alcătuia fosta comună Sandøy
Vestland	Tysnes, Kvinnherad, Ullensvang, Eidfjord, Ulvik, Modalen, Fedje, Masfjorden, Gulen, Solund, Hyllestad, Høyanger, Vik, Aurland, Lærdal, Årdal, Luster, Askvoll, Fjaler, Bremanger, Stad, Gloppen, Stryn, partea din Voss care alcătuia fosta comună Granvin, partea din Kinn care alcătuia fosta comună Vågsøy, părțile din Sogndal care alcătuiau fostele comune Leikanger și Balestrand și părțile din Sunnfjord care alcătuiau fostele comune Gaular, Jølster și Naustdal
Rogaland	Hjelmeland, Suldal și Sauda
Agder	Risør, Gjerstad, Åmli, Evje og Hornnes, Bygland, Valle, Bykle și Åseral
Vestfold og Telemark	Drangedal, Nome, Tinn, Hjartdal, Seljord, Kviteseid, Nissedal, Fyresdal, Tokke și Vinje
Innlandet	Kongsvinger, Nord-Odal, Sør-Odal, Eidskog, Grue, Åsnes, Våler, Trysil, Åmot, Stor-Elvdal, Rendalen, Engerdal, Tolga, Tynset, Alvdal, Folldal, Os, Dovre, Lesja, Skjåk, Lom, Vågå, Nord-Fron, Sel, Sør-Fron, Ringebu, Søndre Land, Nordre Land, Sør-Aurdal, Etnedal, Nord-Aurdal, Vestre Slidre, Øystre Slidre și Vang
Viken	Flå, Nesbyen, Gol, Hemsedal, Ål, Hol, Rollag și Nore og Uvdal

1.2. Zonele slab populate

Regiune de nivel 3	Comune
Trøndelag	Partea din Steinkjer care alcătuia fosta comună Steinkjer (adică partea care nu era Verran), Midtre Gauldal, Selbu, Frosta și Verdal
Møre og Romsdal	Partea din Ålesund care alcătuia fosta comună Haram, Hareid, partea din Volda care alcătuia fosta comună Volda (adică partea care nu era Hornindal), Ørsta, Averøy, Gjemnes și Hustadvika
Vestland	Partea din Voss care alcătuia comuna Voss (și anume partea care nu era Granvin), partea din Kinn care alcătuia fosta comună Flora, partea din Sogndal care alcătuia comuna Sogndal (și anume partea care nu era Balestrand și Leikanger), partea din Sunnfjord care alcătuia fosta comună Førde, Etne, Bømlo, Fitjar, Kvam, Samnanger, Vaksdal și Austrheim
Rogaland	Sokndal, Lund și Bjerkreim
Agder	Partea din Lindesnes care alcătuia fosta comună Marnardal, partea din Lyngdal care alcătuia fosta comună Audnedal, Farsund, Flekkefjord, Vegårshei, Tvedestrand, Iveland, Hægebostad, Kvinesdal și Sirdal
Vestfold og Telemark	Notodden, Bamble, Kragerø și Midt-Telemark
Innlandet	Øyer, Gausdal și Vestre Toten
Viken	Aremark, Marker, Aurskog-Høland, Sigdal, Krødsherad și Flesberg

2. ZONELE „C” CARE NU SUNT PREDEFINITE

Regiune de nivel 3	Comune
Rogaland	Utsira și Kvitsøy
Møre og Romsdal	Aukra

ANEXA II

Unități statistice de bază (USB) eligibile în comunele divizate

Codul comunei (LAU)	Denumirea comunei	Fosta comună	Codul USB	Denumirea USB
4205	Lindesnes	Marnardal	42051001	Øyslebø
			42051002	Skjævesland
			42051003	Birkeland
			42051004	Støa
			42051005	Gangså
			42051006	Finnsdal
			42051007	Tjomsland - Lindland
			42051008	Laudal Nedre
			42051009	Laudal Øvre
			42051010	Tisland
			42051011	Åkset
			42051012	Bruskeland
			42051013	Rydlende
			42051014	Trygsland
			42051015	Stedjan
			42051016	Koland
4225	Lyngdal	Audnedal	42250401	Brastad
			42250402	Viblemo
			42250403	Konsmo
			42250404	Audnedal
			42250405	Ågedalstø
			42250406	Øydna
			42250407	Byremo
			42250408	Håland - Sveindal
4621	Voss	1234 Granvin	46211001	Lussand - Kvandal
			46211002	Folkedal
			46211003	Hamre
			46211004	Eide
			46211005	Selland - Kjerland
			46211006	Kyrkjestrandi
			46211007	Seim - Nesheim
			46211008	Spildo
			46211009	Tjoflot
			46211010	Djønno
4602	Kinn	1439 Vågsøy	46020401	Silda
			46020402	Vedvik
			46020403	Halsør
			46020404	Røysa
			46020405	Raudeberg
			46020406	Kapellneset
			46020407	Refvik
			46020408	Kvalheim
			46020501	Ulvesund
			46020502	Degnepoll
			46020503	Kulen
			46020504	Blålid
			46020505	Skavøypoll
			46020506	Sørpoll
			46020507	Almenning
			46020601	Våge - Oppedal
			46020602	Holvik
			46020603	Sæternes
			46020604	Ellingskaret
			46020605	Skram Øvre
			46020606	Skram Nedre
			46020607	Midtgård Søndre
			46020608	Midtgård Nordre
			46020609	Gotteberg
			46020610	Øyane i Sør
4640	Sogndal	1419 Leikanger	46400501	Njøs
			46400502	Hermansverk
			46400503	Henjum
			46400504	Leitet
			46400505	Leikanger
			46400506	Hamre - Fosse
			46400507	Grinde
			46400508	Eitorn
4640	Sogndal	1418 Balestrand	46400604	Vetlefjord
			46400605	Sværefjorden
			46400606	Esefjorden
			46400607	Balestrand
			46400608	Thue
			46400609	Kvamsøy
4647	Sunnfjord	1430 Gaular	46470601	Øvrebotten
			46470602	Eldal - Mjell
			46470603	Viken
			46470604	Hestadgrend
			46470605	Skudal
			46470606	Senneseth
			46470607	Steien
			46470608	Sande
			46470609	Sygna
			46470610	Lunde
			46470611	Skilbrei - Hjelmeland
			46470612	Lien
			46470613	Kvamme
			46470614	Osen
			46470615	Birkeland
			46470616	Kårstad
			46470617	Hestad
4647	Sunnfjord	1431 Jølster	46470401	Eikås
			46470402	Langhaugane
			46470403	Hjellbrekke
			46470404	Vassenden Nord
			46470405	Vassenden Sør
			46470406	Sanddal
			46470407	Svidal
			46470408	Ålhus
			46470501	Myklebost
			46470502	Årdal
			46470503	Helgheim
			46470504	Fugle
			46470505	Skei
			46470506	Kjøsnesfjorden
			46470507	Førde
			46470508	Klakegg
			46470509	Veiteberg
			46470510	Åmot
4647	Sunnfjord	1433 Naustdal	46470701	Kvellestad
			46470702	Vevring
			46470703	Redal
			46470704	Helle
			46470705	Frammarsvik
			46470706	Naustdal Vest
			46470707	Naustdal Aust
			46470708	Åse
			46470709	Horstad Vest
			46470710	Horstad Aust
			46470711	Ullaland Nord
			46470712	Ullaland Sør
			46470713	Fimland
1577	Volda	1444 Hornindal	15770601	Haugen
			15770602	Kirkhorn
			15770603	Grodås
			15770605	Otterdal
			15770606	Lødemel
			15770607	Rygg
			15770608	Kjøs
1506	Molde	1543 Nesset	15060801	Ranvik
			15060802	Tjelle
			15060803	Rød
			15060804	Høvik
			15060805	Hammervoll
			15060806	Eidsvåg Sentrum
			15060807	Aasen
			15060808	Stubø
			15060809	Vorpenes
			15060810	Raudsand
			15060811	Bersås
			15060812	Eidsøra
			15060813	Meisalstranda
			15060814	Bugge
			15060901	Myklebostad
			15060902	Nerland
			15060903	Sira
			15060904	Slenes
			15060905	Eikesdal
			15060906	Aursjøen
		1545 Midsund	15061001	Søre Midøy
			15061002	Nordre Midøy
			15061003	Midsund Ytre
			15061004	Ugelvik
			15061005	Nerland
			15061006	Raknes
			15061007	Rakvåg
			15061008	Ræstad
			15061009	Nord - Heggdal - Tutra
			15061010	Sør - Heggdal
			15061011	Midsund Indre
1507	Ålesund	1534 Haram	15071101	Fjørtoft
			15071102	Otterlei
			15071103	Rogne
			15071104	Longva
			15071105	Flem
			15071106	Ulla
			15071107	Austnes
			15071108	Haram
			15071109	Kjerstad
			15071110	Farstad
			15071201	Hurla
			15071202	Alvestad
			15071203	Brattvåg
			15071204	Aksla - Håvik
			15071301	Samfjord
			15071302	Strand
			15071303	Slyngstad
			15071304	Tennfjord
			15071305	Vatne
			15071306	Ulvestad - Vatne
			15071307	Hellestranda
			15071308	Vestrefjord
			15071401	Bjørnøy - Kalvøy
			15071402	Søvik - Gamlem
			15071403	Grytastrand - Hamsund
		1546 Sandøy	15071701	Myklebost
			15071702	Røsok
			15071703	Bruvoll - Morsund
			15071704	Steinshamn - Harnes
			15071705	Huse
			15071706	Finnøy
			15071708	Sandøy
			15071709	Ona - Husøy
5006	Steinkjer	Verran	50060801	Vada
			50060802	Nordberg
			50060803	Kirkreit
			50060804	Bratreit
			50060805	Holdåsen
			50060806	Malmo
			50060807	Fossdalen
			50060808	Ressem
			50060809	Sundbygda
			50060810	Tverås
			50060811	Folladalen - Ystmark
			50060812	Holden - Langvatnet
			50060901	Sela
			50060902	Follafoss Østre
			50060903	Follafoss Vestre - Tua
			50060904	Skjelstad
			50060905	Verrastranda
5059	Orkland	5023 Meldal	50590501	Midtskog
			50590502	Løvby
			50590503	Løkken Vest
			50590504	Bjørnli
			50590505	Løkken Øst
			50590601	Laksøybygda
			50590602	Drogsetmoen
			50590603	Lo
			50590604	Storås Vest
			50590605	Fossen
			50590606	Syrstad
			50590607	Grefstad
			50590608	Grøta
			50590609	Hilstad
			50590610	Jerpstad
			50590611	Ree
			50590612	Grut
			50590613	Ilfjellet
			50590614	Resdalen
		5016 Agdenes	50590801	Selven
			50590802	Lysheim
			50590803	Sletvik
			50590804	Fjorden
			50590806	Leksa
			50590807	Ingdalen
			50590808	Hamna
			50590809	Singstad
			50590810	Sterten
			50590811	Stranda
		Unele părți din 5012 Snillfjord	50590901	Aa
			50590902	Vuttudal - Skårild
			50590904	Tannvik
			50590905	Åstfjorden
			50590906	Heggstad
			50590911	Imsterfjorden Indre
			50590912	Moldtun

ANEXELE III (a) și (b)

Ilustrări grafice ale suprafețelor eligibile

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 187

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 65 14 iulie 2022

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAŢIONALE
	*	Decizia (UE) 2022/1206 a Consiliului din 12 iulie 2022 privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială	1
	*	Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială	4
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) 2022/1207 al Consiliului din 12 iulie 2022 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 974/98 în ceea ce privește introducerea monedei euro în Croația	16
	*	Regulamentul (UE) 2022/1208 al Consiliului din 12 iulie 2022 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2866/98 în ceea ce privește rata de conversie a monedei euro pentru Croația	18
	*	Regulamentul delegat (UE) 2022/1209 al Comisiei din 5 mai 2022 de completare a Regulamentului (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește procedura de impunere a amenzilor administrative și metodele de calcul și de colectare a acestora ( 1 )	19
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1210 al Comisiei din 13 iulie 2022 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește formatul listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate și al actualizărilor acestora ( 1 )	23
		DECIZII
	*	Decizia (UE) 2022/1211 a Consiliului din 12 iulie 2022 privind adoptarea de către Croația a monedei euro la 1 ianuarie 2023	31
	*	Decizia (UE) 2022/1212 a Consiliului din 12 iulie 2022 de modificare a Deciziei 1999/70/CE privind auditorii externi ai băncilor centrale naționale, cu privire la auditorii externi ai Banco de Portugal	35

	III Alte acte
	SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN
*	Decizia nr. 276/21/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 8 decembrie 2021 privind harta ajutoarelor regionale 2022-2027 pentru Norvegia (Norvegia) [2022/1213]	37