(1)

În conformitate cu articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea definește și desfășoară politici comune și acțiuni și îmbunătățește cooperarea în toate domeniile relațiilor internaționale, în scopul, printre altele, de a încuraja integrarea tuturor țărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea treptată a barierelor în calea comerțului internațional.

(2)

În temeiul articolului 206 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea, prin stabilirea unei uniuni vamale, contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial, la eliminarea treptată a restricțiilor în calea schimburilor comerciale internaționale și a investițiilor externe directe, precum și la reducerea barierelor vamale și de altă natură.

(3)

În conformitate cu articolul 26 din TFUE, Uniunea adoptă măsuri pentru instituirea sau asigurarea funcționării pieței interne, care cuprinde un spațiu fără frontiere interne, în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată în conformitate cu tratatele. Accesul operatorilor economici, al bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piețele de achiziții publice și de concesiuni din Uniune intră în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune.

(4)

Articolul III: 8 din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 și articolul XIII din Acordul General privind Comerțul cu Servicii exclud achizițiile publice din principalele discipline multilaterale ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

(5)

În cadrul OMC și prin relațiile sale bilaterale, Uniunea susține o deschidere ambițioasă a piețelor internaționale de achiziții publice și de concesiuni din Uniune și ale partenerilor săi comerciali, într-un spirit de reciprocitate și de avantaje pentru toate părțile.

(6)

Acordul plurilateral al OMC privind achizițiile publice și acordurile comerciale încheiate de Uniune care includ dispoziții privind achizițiile publice prevăd accesul pe piață al operatorilor economici din Uniune doar pe piețele de achiziții publice și de concesiuni din țările terțe care sunt parte la respectivele acorduri.

(7)

În cazul în care o țară terță este parte la Acordul OMC privind achizițiile publice sau a încheiat un acord comercial cu Uniunea care include dispoziții referitoare la achizițiile publice, Comisia ar trebui să urmeze procedurile privind mecanismele de consultare sau procedurile de soluționare a litigiilor stabilite în acordurile respective în cazul în care practicile restrictive se referă la achizițiile publice care fac obiectul unor angajamente privind accesul pe piață asumate de respectiva țară terță față de Uniune.

(8)

Multe țări terțe sunt reticente față de deschiderea propriilor piețe de achiziții publice sau de concesiuni pentru concurența internațională sau față de îmbunătățirea accesului la piețele respective. În consecință, operatorii economici din Uniune se confruntă cu practici restrictive de achiziții publice în multe țări terțe, ceea ce duce la pierderea unor oportunități comerciale substanțiale.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 654/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește norme și proceduri pentru a se asigura exercitarea drepturilor conferite Uniunii în temeiul acordurilor comerciale internaționale încheiate de Uniune. Nu există astfel de norme și proceduri pentru stabilirea tratamentului aplicabil operatorilor economici, bunurilor și serviciilor care nu fac obiectul acestor acorduri internaționale.

(10)

Angajamentele internaționale referitoare la accesul pe piață asumate de către Uniune față de țările terțe în domeniul achizițiilor publice și al concesiunilor impun, printre altele, tratamentul egal al operatorilor economici din respectivele țări terțe. Prin urmare, măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament se pot aplica doar operatorilor economici, bunurilor sau serviciilor din țări terțe care nu sunt parte la Acordul plurilateral al OMC privind achizițiile publice sau la acordurile comerciale bilaterale ori multilaterale încheiate cu Uniunea care includ angajamente privind accesul la piețele de achiziții publice și de concesiuni, sau operatorilor economici, bunurilor sau serviciilor din țări care sunt parte la astfel de acorduri, însă doar în ceea ce privește procedurile de achiziții publice pentru bunuri, servicii sau concesiuni care nu sunt vizate de respectivele acorduri. În conformitate cu Directivele 2014/23/UE (4), 2014/24/UE (5) și 2014/25/UE (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului și astfel cum s-a clarificat prin comunicarea Comisiei din 24 iulie 2019 referitoare la orientările privind accesul ofertanților și al bunurilor din țările terțe pe piața de achiziții publice din UE, operatorii economici din țările terțe care nu au încheiat niciun acord care să prevadă deschiderea pieței de achiziții publice din UE, sau ale căror bunuri, servicii și lucrări nu sunt vizate de un astfel de acord, nu au accesul asigurat la procedurile de achiziții publice din UE și pot fi excluși.

(11)

Aplicarea efectivă a oricăror măsuri adoptate în temeiul prezentului regulament cu scopul de a îmbunătăți accesul operatorilor economici din Uniune pe piețele de achiziții publice și de concesiuni din anumite țări terțe necesită un set clar de reguli de origine pentru operatorii economici, bunuri și servicii.

(12)

Originea unui bun ar trebui stabilită în conformitate cu articolul 60 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(13)

Originea unui serviciu ar trebui stabilită pe baza originii persoanei fizice sau juridice care îl prestează. Originea unei persoane juridice ar trebui considerată a fi țara în temeiul legislației căreia este constituită sau este organizată în alt mod persoana juridică și pe teritoriul căreia persoana juridică este implicată în operațiuni comerciale importante. Ar trebui să se considere că persoanele juridice constituite sau organizate în alt mod în temeiul legislației unui stat membru își au originea în Uniune numai dacă au o legătură directă și efectivă cu economia unui stat membru. Pentru a evita o posibilă eludare a unei măsuri întemeiate pe Instrumentul pentru achiziții publice internaționale (IPI), poate fi necesar ca originea persoanelor juridice aflate sub control străin sau în proprietate străină care nu sunt implicate în operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul unei țări terțe sau pe teritoriul unui stat membru, în temeiul legislației căruia sunt constituite sau organizate în alt mod, să fie stabilită și prin luarea în considerare a altor elemente, cum ar fi originea proprietarilor sau a altor persoane care exercită o influență dominantă asupra persoanei juridice respective.

(14)

Atunci când evaluează existența unor măsuri sau practici specifice într-o țară terță care ar putea avea ca rezultat obstrucționarea accesului operatorilor economici, bunurilor sau serviciilor din Uniune pe piețele de achiziții publice sau de concesiuni din țara terță respectivă, Comisia ar trebui să examineze în ce măsură legislația, regulile sau alte măsuri cu privire la piața de achiziții publice sau de concesiuni din țara terță în cauză asigură transparența în conformitate cu standardele internaționale și nu au ca rezultat restricții grave și recurente împotriva operatorilor economici, a bunurilor sau a serviciilor din Uniune. În plus, Comisia ar trebui să examineze în ce măsură autoritățile contractante sau entitățile contractante individuale din țările terțe adoptă sau mențin practici restrictive față de operatorii economici, bunurile sau serviciile din Uniune.

(15)

Comisia ar trebui să poată iniția în orice moment o anchetă transparentă cu privire la măsurile sau practicile presupus restrictive pe care le adoptă sau le menține o țară terță.

(16)

Având în vedere obiectivul general de politică al Uniunii de a sprijini creșterea economică a țărilor cel mai puțin dezvoltate și integrarea acestora în lanțurile valorice globale, Comisia nu ar trebui să inițieze o anchetă cu privire la țările care beneficiază de regimul „Totul în afară de arme”, astfel cum sunt enumerate în anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(17)

Atunci când desfășoară ancheta, Comisia ar trebui să invite țara terță în cauză să participe la consultări cu scopul de a elimina sau remedia orice măsuri sau practici restrictive și astfel de a ameliora oportunitățile de achiziții pentru operatorii economici, bunurile și serviciile din Uniune în ceea ce privește piețele de achiziții publice sau de concesiuni din țara terță respectivă.

(18)

Este de cea mai mare importanță ca ancheta să se desfășoare într-un mod transparent. Prin urmare, ar trebui să se pună la dispoziția publicului un raport privind principalele constatări ale anchetei.

(19)

Dacă ancheta confirmă existența măsurilor sau a practicilor restrictive și dacă consultările cu țara terță în cauză nu duc la acțiuni corective satisfăcătoare care să remedieze obstrucționarea gravă și recurentă a accesului pentru operatorii economici, bunurile și serviciile din Uniune într-un termen rezonabil sau dacă țara terță în cauză refuză să participe la consultări, Comisia ar trebui să adopte o măsură IPI în temeiul prezentului regulament, dacă apreciază că o astfel de măsură este în interesul Uniunii, măsură care poate lua forma unei ajustări a punctajului sau a unei excluderi a ofertelor.

(20)

Pentru a se stabili dacă este în interesul Uniunii să se adopte o măsură IPI, este necesar să se ia în considerare toate interesele diferite, privite în ansamblul lor, inclusiv cele ale operatorilor economici ai Uniunii. Comisia ar trebui să evalueze consecințele adoptării unei astfel de măsuri prin raportare la impactul acesteia asupra intereselor mai largi ale Uniunii. Este important să se țină cont în special de obiectivul general de a asigura reciprocitatea prin deschiderea piețelor țărilor terțe și prin îmbunătățirea oportunităților de acces pe piață pentru operatorii economici din Uniune. Ar trebui să se aibă, de asemenea, în vedere obiectivul limitării oricărei sarcini administrative inutile pentru autoritățile contractante și entitățile contractante, precum și pentru operatorii economici.

(21)

O ajustare a punctajului ar trebui să se aplice doar în scopul evaluării ofertelor depuse de operatorii economici originari din țara terță în cauză. O astfel de măsură nu ar trebui să afecteze prețul care trebuie plătit în temeiul contractului care urmează a fi încheiat cu ofertantul câștigător. Atunci când autoritățile contractante sau entitățile contractante decid să își bazeze evaluarea ofertelor pe un preț sau pe un cost ca unic criteriu de atribuire a contractului, ajustarea punctajului ar trebui stabilită la un nivel semnificativ mai ridicat pentru a asigura o eficacitate comparabilă a măsurii IPI.

(22)

Măsurile IPI ar trebui să se aplice procedurilor de achiziții publice care intră sub incidența prezentului regulament, inclusiv acordurilor-cadru și sistemelor dinamice de achiziție. În cazul în care un contract specific este atribuit în cadrul unui sistem dinamic de achiziție căruia i se aplică o măsură IPI, măsurile IPI ar trebui să se aplice, de asemenea, respectivului contract specific. Cu toate acestea, măsurile IPI nu ar trebui să se aplice contractelor sub un anumit prag, pentru a se reduce sarcina administrativă globală a autorităților contractante și a entităților contractante. Pentru a se evita o eventuală dublă aplicare a măsurilor IPI, acestea nu ar trebui să se aplice contractelor atribuite pe baza unui acord-cadru, dacă măsurile IPI au fost deja aplicate în etapa încheierii acordului-cadru respectiv.

(23)

Pentru a evita o posibilă eludare a unei măsuri IPI, ar trebui impuse obligații adecvate oricărui ofertant câștigător. Aceste obligații ar trebui să se aplice doar procedurilor de achiziții publice care fac obiectul unei măsuri IPI, precum și contractelor atribuite pe baza unui acord-cadru atunci când valoarea unor astfel de contracte atinge un anumit prag sau îl depășește și când acordul-cadru în cauză face obiectul unei măsuri IPI.

(24)

În cazul în care o țară terță se angajează în negocieri importante și avansate cu Uniunea în ceea ce privește accesul pe piață în domeniul achizițiilor publice, în vederea eliminării sau a remedierii obstrucționării accesului operatorilor economici, bunurilor sau serviciilor din Uniune pe piețele sale de achiziții publice sau de concesiuni, Comisia ar trebui să poată suspenda, în cursul negocierilor, măsurile IPI care se referă la țara terță în cauză.

(25)

Este important ca autoritățile contractante și entitățile contractante să aplice uniform măsurile IPI în Uniune. Pentru a ține seama de diversitatea capacității administrative a autorităților contractante și a entităților contractante, statele membre ar trebui să fie în măsură să ceară exceptarea de la aplicarea măsurilor IPI pentru o listă limitată de autorități contractante și entități contractante locale, în anumite condiții stricte. Atunci când verifică listele cu autoritățile contractante locale propuse de statele membre, este important ca Comisia să ia în considerare situația specială a acestor autorități contractante în ceea ce privește, printre altele, mărimea populației și situația geografică. O astfel de exceptare s-ar putea referi și la procedurile de achiziții publice pe care respectivele autorități contractante ar trebui să le poată desfășura în temeiul acordurilor-cadru sau al sistemelor dinamice de achiziție.

(26)

Este imperativ ca autoritățile contractante și entitățile contractante să aibă acces la o gamă de produse de înaltă calitate care să le îndeplinească cerințele în privința achizițiilor la un preț competitiv. De aceea, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să poată să nu aplice măsurile IPI de limitare a accesului unor bunuri și servicii care nu fac obiectul unor acorduri dacă nu sunt disponibile bunuri sau servicii din Uniune sau care fac obiectul unor acorduri și care îndeplinesc cerințele autorității contractante sau ale entității contractante sau pentru a proteja interese esențiale legate de politicile publice, de exemplu în cazul unor motive imperative legate de sănătatea publică sau de protecția mediului. Atunci când autoritățile contractante sau entitățile contractante aplică aceste excepții, Comisia ar trebui să fie informată în timp util și într-o manieră cuprinzătoare cu privire la acest lucru, pentru a permite monitorizarea adecvată a punerii în aplicare a prezentului regulament.

(27)

Dacă autoritățile contractante sau entitățile contractante aplică în mod necorespunzător măsurile IPI, afectând negativ șansele operatorilor economici îndreptățiți de a participa la procedurile de achiziții publice, ar trebui să se aplice Directivele 89/665/CEE (9) și 92/13/CEE (10) ale Consiliului. Operatorii economici afectați ar trebui să poată introduce o cale de atac în conformitate cu legislația națională de transpunere a respectivelor directive dacă, de exemplu, respectivii operatori economici consideră că un operator economic concurent ar fi trebuit să fie exclus sau că o ofertă ar fi trebuit să fie clasată pe o poziție inferioară din cauza aplicării unei măsuri IPI. Comisia ar trebui, de asemenea, să poată aplica mecanismul de remediere în conformitate cu articolul 3 din Directiva 89/665/CEE sau cu articolul 8 din Directiva 92/13/CEE.

(28)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(29)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare în ceea ce privește adoptarea, retragerea, suspendarea, reinstituirea sau extinderea unei măsuri IPI, iar Comisia ar trebui să fie asistată de Comitetul privind barierele în calea comerțului instituit prin Regulamentul (UE) 2015/1843 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Având în vedere că măsurile IPI ar putea avea efecte diferite asupra piețelor de achiziții publice sau de concesiuni din Uniune, procedura de comitologie aplicabilă proiectelor de acte de punere în aplicare care prevăd excluderea ofertelor ar trebui adaptată și, în astfel de cazuri, ar trebui să se aplice articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(30)

Dacă este necesar și pentru chestiuni care afectează cadrul juridic al Uniunii în domeniul achizițiilor publice, Comisia ar trebui să poată solicita avizul Comitetului consultativ pentru achizițiile publice instituit prin Decizia 71/306/CEE a Consiliului (13).

(31)

Informațiile primite în temeiul prezentului regulament ar trebui utilizate doar în scopurile pentru care au fost solicitate și cu respectarea adecvată a cerințelor naționale și de la nivelul Uniunii privind protecția datelor și confidențialitatea. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (14), precum și articolul 28 din Directiva 2014/23/UE, articolul 21 din Directiva 2014/24/UE și articolul 39 din Directiva 2014/25/UE ar trebui să se aplice în mod corespunzător.

(32)

În conformitate cu Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (15) și în vederea reducerii, printre altele, a sarcinii administrative, în special pentru statele membre, Comisia ar trebui să reexamineze periodic domeniul de aplicare, funcționarea și eficiența prezentului regulament. O astfel de reexaminare ar urma să abordeze, printre altele, posibilitatea de a utiliza orice mijloace disponibile pentru a facilita schimbul de informații, inclusiv instrumentele electronice pentru achiziții publice, cum ar fi formularele standard pentru publicarea anunțurilor în domeniul achizițiilor publice, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei (16), precum și sarcina suportată de autoritățile contractante și de entitățile contractante în aplicarea prezentului regulament. Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport privind rezultatele evaluării respective și, după caz, ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

(33)

Normele și principiile în materie de achiziții publice aplicabile contractelor publice pe care instituțiile Uniunii le atribuie în nume propriu sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. În temeiul Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046, normele respective se bazează pe normele prevăzute în Directivele 2014/23/UE și 2014/24/UE. Prin urmare, este oportun să se evalueze dacă, în contextul unei revizuiri a Regulamentului (UE, Euratom) 2018/1046, normele și principiile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice și contractelor de achiziții publice atribuite de instituțiile Uniunii.

(34)

Pentru a facilita aplicarea prezentului regulament de către autoritățile contractante, entitățile contractante și operatorii economici, Comisia ar trebui să emită orientări. Orientările respective ar trebui să furnizeze informații, în special cu privire la noțiunile de origine a persoanelor fizice și juridice, de origine a bunurilor și serviciilor, cu privire la obligația suplimentară și la aplicarea dispozițiilor respective în cadrul prezentului regulament. Având în vedere obiectivul general de politică al Uniunii de a sprijini întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), respectivele orientări ar trebui, de asemenea, să țină cont în mod corespunzător de nevoile de informare specifice ale IMM-urilor cu ocazia aplicării de către acestea a prezentului regulament, pentru a preveni împovărarea lor excesivă.

(35)

În conformitate cu principiul proporționalității și pentru a atinge obiectivul de bază de a îmbunătăți accesul operatorilor economici, al bunurilor și al serviciilor din Uniune la piețele de achiziții publice sau de concesiuni ale țărilor terțe prin stabilirea de măsuri privind achizițiile care nu fac obiectul unor acorduri, este necesar și adecvat să fie stabilite norme privind procedurile în baza cărora Comisia să realizeze anchete privind măsuri sau practici presupuse ale țărilor terțe împotriva operatorilor economici, bunurilor și serviciilor din Uniune și să inițieze consultări cu țările terțe în cauză. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din TUE,

(1)

În trecut au avut loc perturbări pe termen scurt ale furnizării de gaze, dar există mai mulți factori care fac ca situația din anul 2022 să fie diferită de crizele anterioare în materie de siguranță a furnizării de gaze. Escaladarea agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei începând cu februarie 2022 a condus la creșteri fără precedent ale prețurilor. Există probabilitatea ca respectivele creșteri ale prețurilor să modifice în mod fundamental stimulentele pentru constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune. În situația geopolitică actuală, nu pot fi excluse alte perturbări ale furnizării de gaze. Astfel de perturbări ale furnizării ar putea cauza daune mari pentru cetățeni și economia Uniunii, deoarece Uniunea este încă dependentă, într-o măsură semnificativă, de furnizarea externă de gaze, care poate fi afectată de conflict.

(2)

Natura și consecințele evenimentelor recente sunt ample și se manifestă la nivelul întregii Uniuni și, prin urmare, necesită un răspuns cuprinzător al Uniunii. Răspunsul respectiv ar trebui să acorde prioritate măsurilor care pot consolida siguranța furnizării de gaze la nivelul Uniunii, în special a furnizării de gaze pentru clienții protejați. Economiile de energie și eficiența energetică contribuie în mod esențial la obiectivul respectiv. Prin urmare, este esențial ca Uniunea să acționeze în mod coordonat pentru a evita potențialele riscuri rezultate din posibile perturbări ale furnizării de gaze, fără a aduce atingere dreptului statelor membre de a alege diferite surse de energie și structurii generale a aprovizionării lor cu energie, în conformitate cu articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(3)

Instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor contribuie la siguranța furnizării de gaze, iar constituirea unor stocuri suficiente în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor conduce la siguranța furnizării de gaze, permițând furnizarea suplimentară de gaze în caz de cerere mare sau perturbări ale furnizării. Întrucât în orice moment pot apărea perturbări ale furnizării de gaze prin conductă, ar trebui să fie introduse măsuri privind nivelul stocurilor constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune, pentru a garanta siguranța furnizării de gaze pentru iarna 2022-2023.

(4)

Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus un mecanism de solidaritate ca instrument de atenuare a efectelor unei crize grave survenite în Uniune în care, într-un stat membru, este în joc furnizarea de gaze către clienții protejați în virtutea principiului solidarității, care este o necesitate esențială de securitate și o prioritate necesară. În cazul unei situații de urgență la nivelul Uniunii, un răspuns imediat asigură faptul că statele membre sunt în măsură să le ofere clienților protecție sporită.

(5)

Impactul agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei a arătat că normele existente privind siguranța furnizării nu sunt adaptate la schimbări majore în situația geopolitică, în care deficitele de aprovizionare și vârfurile de preț pot rezulta nu numai din defectarea infrastructurii sau din condiții meteorologice extreme, ci și din evenimente majore intenționate și din perturbări bruște sau pe termen mai lung ale furnizării. Prin urmare, este necesar să se abordeze riscurile mai mari care pot apărea brusc și care rezultă din schimbările actuale ale situației geopolitice, inclusiv prin diversificarea aprovizionării cu energie a Uniunii.

(6)

Pe baza analizei Comisiei privind, printre altele, caracterul adecvat al măsurilor de asigurare a furnizării de gaze și a analizei consolidate a pregătirii pentru riscuri la nivelul Uniunii efectuate în februarie 2022 de Comisie și de Grupul de coordonare pentru gaz (GCG), instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1938), fiecare stat membru ar trebui, în principiu, să se asigure că în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor situate pe teritoriul său și direct interconectate la o zonă de piață din statul membru respectiv sunt constituite stocuri la un nivel de cel puțin 90 % din capacitatea lor la nivel de stat membru până la data de 1 noiembrie din fiecare an (obiectiv de constituire de stocuri), cu o serie de obiective intermediare pentru fiecare stat membru în mai, iulie, septembrie și februarie (traiectorie de constituire de stocuri) din anul următor. Unele state membre care au o capacitate de înmagazinare subterană a gazelor semnificativă ar fi afectate în mod disproporționat de obligația de a îndeplini obiectivul de constituire de stocuri pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul lor. Pentru a reflecta situația respectivă, obligația de a constitui stocuri în instalațiile lor de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să fie redusă la 35 % din consumul lor mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani. Acest lucru nu ar trebui să aducă atingere obligației celorlalte state membre de a contribui la constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor în cauză. Statele membre ar trebui să poată decide, în anumite condiții, să îndeplinească parțial obiectivul de constituire de stocuri prin luarea în calcul a stocurilor de gaz natural lichefiat (GNL) stocat în instalațiile de GNL. Obiectivele de constituire de stocuri sunt necesare pentru a asigura protecția adecvată a consumatorilor din Uniune împotriva deficitelor de aprovizionare. Pentru 2022, ar trebui să se aplice un obiectiv de constituire de stocuri mai scăzut, de 80 %, și un număr redus de obiective intermediare, ținând seama de faptul că prezentul regulament urmează să intre în vigoare după începerea sezonului de constituire a stocurilor, iar statele membre vor avea o perioadă limitată de timp pentru a-l pune în aplicare.

(7)

La constituirea stocurilor în instalațiile de înmagazinare, statele membre ar trebui să urmărească diversificarea furnizorilor lor de gaze, pentru a-și reduce dependența atunci când acest lucru ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării cu energie sau interesele esențiale în materie de securitate ale Uniunii sau ale statelor membre.

(8)

În fiecare an începând din 2023, înmagazinarea gazelor ar trebui să facă obiectul unei monitorizări specifice din februarie, pentru a se evita extragerea bruscă a gazelor din instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor în mijlocul iernii, care ar putea genera provocări în materie de siguranță a furnizării înainte de sfârșitul iernii. Traiectoriile de constituire de stocuri ar trebui să permită monitorizarea continuă pe tot parcursul sezonului de constituire a stocurilor.

(9)

În fiecare an începând din 2023, fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să prezinte Comisiei un proiect de traiectorie de constituire de stocuri pentru astfel de instalații de pe teritoriul său și direct interconectate la zona sa de piață, în formă agregată. Ținând seama de evaluarea GCG, Comisia ar trebui să adopte o decizie privind stabilirea „traiectoriilor de constituire de stocuri” pentru fiecare stat membru într-un mod care să nu denatureze în mod nejustificat poziția concurențială a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor din statul membru respectiv față de astfel de instalații de înmagazinare situate în statele membre învecinate.

(10)

Pentru a stabili traiectoria de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor începând din 2023 pe baza proiectului traiectoriei de constituire de stocuri prezentat de fiecare astfel de stat membru, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(11)

Traiectoria de constituire de stocuri pentru fiecare stat membru cu instalații de înmagazinare subterană a gazelor cuprinde o serie de obiective intermediare și ar trebui să se bazeze pe rata medie de constituire de stocuri pentru statul membru respectiv din perioada precedentă de cinci ani. În cazul statelor membre pentru care obiectivul de constituire de stocuri este redus la 35 % din consumul lor mediu anual de gaze, obiectivele intermediare ale traiectoriei de constituire de stocuri ar trebui să fie reduse în consecință.

(12)

În cazul în care un stat membru nu poate îndeplini la timp obiectivul de constituire de stocuri din cauza unor probleme tehnice, cum ar fi probleme legate de conductele care alimentează instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor sau legate de instalațiile de injecție, ar trebui să se permită statului membru să îndeplinească obiectivul de constituire de stocuri într-o etapă ulterioară. Cu toate acestea, fiecare obiectiv de constituire de stocuri ar trebui să fie atins cât mai curând posibil din punct de vedere tehnic și în orice caz nu mai târziu de data de 1 decembrie a anului în cauză, pentru a se garanta siguranța furnizării de gaze în perioada de iarnă.

(13)

Este posibil ca statele membre să nu poată să îndeplinească obiectivul de constituire de stocuri sau un obiectiv intermediar din cauza unei situații de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, de exemplu în cazul în care oferta de gaze este insuficientă, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1938, situație declarată de Comisie la cererea unuia sau mai multor state membre, după caz, care au declarat o situație de urgență la nivel național,, în înțelesul regulamentului respectiv. Prin urmare, obiectivele de constituire de stocuri, inclusiv obiectivul împărțirii sarcinii, nu ar trebui să se aplice în cazul în care și atât timp cât Comisia a declarat o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 12 din regulamentul respectiv.

(14)

Pentru a se asigura că statele membre nu se abat de la traiectoriile de constituire de stocuri, autoritățile competente ar trebui să monitorizeze permanent nivelul de stocuri constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor. Traiectoriile naționale de constituire de stocuri ar trebui să fie stabilite în limitele unei marje de cinci puncte procentuale. În cazul în care nivelul de stocuri constituite într-un stat membru este cu peste cinci puncte procentuale sub nivelul traiectoriei de constituire de stocuri, autoritatea competentă ar trebui să ia imediat măsuri eficace în vederea creșterii acestuia. Statele membre ar trebui să informeze Comisia și GCG cu privire la astfel de măsuri.

(15)

Orice abatere substanțială și susținută a unui stat membru de la traiectoria sa de constituire de stocuri poate periclita nivelurile adecvate de stocuri constituite și obiectivul de constituire de stocuri, care sunt necesare pentru a garanta siguranța furnizării de gaze în Uniune într-un spirit de solidaritate. În cazul unei astfel de abateri substanțiale și susținute de la traiectoria de constituire de stocuri sau al unei abateri de la obiectivul de constituire de stocuri, Comisia ar trebui să fie împuternicită să ia măsuri eficace pentru a evita problemele de siguranță a furnizării de gaze cauzate de neconstituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare. Atunci când decide cu privire la astfel de măsuri eficace, Comisia ar trebui să ia în considerare situația specifică a statului membru în cauză, cum ar fi dimensiunea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor în raport cu consumul intern de gaze sau importanța instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor pentru siguranța furnizării de gaze în regiune si orice instalație de stocare a GNL. Întrucât prezentul regulament urmează să intre în vigoare după începerea sezonului din 2022 de constituire de stocuri în instalațiile de înmagazinare, orice măsură luată de Comisie pentru a aborda abaterile de la traiectoria de constituire de stocuri pentru 2022 ar trebui să țină seama de timpul limitat disponibil pentru punerea în aplicare a prezentului regulament la nivel național. Comisia ar trebui să se asigure că măsurile nu depășesc ceea ce este necesar pentru a garanta siguranța furnizării de gaze, fără a impune o sarcină disproporționată statelor membre, participanților la piața gazelor, operatorilor de înmagazinare sau consumatorilor.

(16)

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că obiectivele de constituire de stocuri sunt îndeplinite. În acest sens, statele membre ar trebui să vizeze aplicarea unor măsuri bazate pe piață în primă instanță, acolo unde este posibil, astfel încât să se evite perturbările inutile ale pieței. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili un obiectiv de constituire de stocuri mai ridicat, astfel încât Uniunea să poată urmări să atingă în mod colectiv nivelul de 85 % din capacitatea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune pentru 2022. Având în vedere diferitele regimuri de reglementare existente deja în multe state membre pentru a sprijini constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare, nu ar trebui prevăzut niciun instrument specific pentru îndeplinirea traiectoriilor de constituire de stocuri sau a obiectivului de constituire de stocuri. Statele membre ar trebui să dispună de libertatea de a decide care instrument este cel mai adecvat pentru sistemele lor naționale, cu respectarea anumitor condiții. Prin urmare, statele membre sau autoritățile de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili căror participanți pe piață să le revină obligația de a asigura constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor. Ele ar trebui, de asemenea, să poată decide dacă mijloacele de reglementare, cum ar fi măsurile de obligare a deținătorilor de capacitate să elibereze capacitatea neutilizată, care sunt posibile în temeiul normelor de piață în vigoare ale Uniunii, sunt suficiente pentru a asigura că obiectivele de constituire de stocuri sunt îndeplinite sau dacă sunt necesare stimulente financiare ori reduceri ale tarifelor de înmagazinare. În cazul în care un stat membru impune furnizorilor de gaze care furnizează gaze clienților protejați de pe teritoriul său obligația de a înmagazina gaze în instalații de înmagazinare subterană a gazelor, cantitatea de gaze care trebuie să fie înmagazinată ar trebui să fie stabilită pe baza cantității de gaze naturale furnizate respectivilor clienți protejați. Statele membre ar trebui să se coordoneze între ele și să utilizeze instrumente precum platforme de achiziționare de GNL pentru a maximiza utilizarea GNL pentru a constitui stocuri în instalațiile de înmagazinare. În plus, statele membre ar trebui să reducă barierele de infrastructură și de reglementare din calea utilizării în comun a GNL pentru constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare.

(17)

Comunicarea Comisiei din 8 martie 2022 intitulată „REPowerEU: acțiuni europene comune pentru o energie mai accesibilă ca preț, sigură și mai durabilă” a arătat că dreptul Uniunii le permite statelor membre să acorde furnizorilor de gaze ajutoare astfel cum sunt prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE pentru a asigura constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare, de exemplu sub formă de garanții (contracte bidirecționale pentru diferență).

(18)

Orice măsuri luate de statele membre pentru asigurarea constituirii de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor, inclusiv condițiile care trebuie să fie impuse în cazul constituirii de stocuri pe baza împărțirii sarcinii și condițiile care trebuie să fie impuse în cazul extragerii de gaze din instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor, ar trebui să fie necesare, clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile și să nu denatureze în mod nejustificat concurența sau buna funcționare a pieței interne a gazelor ori să pună în pericol siguranța furnizării de gaze a celorlalte state membre sau a Uniunii. În special, astfel de măsuri nu ar trebui să conducă la consolidarea unei poziții dominante sau la câștiguri excepționale pentru întreprinderile care controlează instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor ori care au rezervat, dar nu au utilizat capacitatea de înmagazinare.

(19)

Utilizarea eficientă a infrastructurii existente, inclusiv a capacităților transfrontaliere de transport, a instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor și a instalațiilor GNL este importantă pentru garantarea siguranței furnizării de gaze într-un spirit de solidaritate. Frontierele energetice deschise sunt esențiale pentru siguranța furnizării de gaze, inclusiv în perioadele de perturbări ale furnizării de gaze la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii. Prin urmare, măsurile luate pentru a asigura constituirea de stocuri în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor nu ar trebui să blocheze sau să restricționeze capacitățile transfrontaliere alocate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei (5). În plus, statele membre ar trebui să se asigure că gazul înmagazinat rămâne disponibil, inclusiv pentru statele membre învecinate și în cazul în care se declară o situație de urgență, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1938.

(20)

Există probabilitatea ca obligația de înmagazinare să impună o sarcină financiară participanților la piață din statele membre care dispun de instalații relevante de înmagazinare subterană a gazelor pe teritoriul lor, iar creșterea nivelului de siguranță a furnizării de gaze este destinată să aducă beneficii tuturor statelor membre, inclusiv celor care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Pentru a împărți sarcina asigurării faptului că în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor din Uniune s-au constituit suficiente stocuri pentru a garanta siguranța furnizării de gaze, în spiritul solidarității, statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să utilizeze instalații de înmagazinare subterană a gazelor din alte state membre. În cazul în care un stat membru nu are nicio interconectare cu alte state membre sau dacă capacitatea transfrontalieră de transport limitată a unui stat membru ori alte motive tehnice fac imposibilă utilizarea instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor din alte state membre, obligația respectivă ar trebui să fie redusă în consecință.

(21)

Statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să garanteze că participanții la piață din astfel de state membre dispun de mecanisme în statele membre care au astfel de instalații care asigură utilizarea, până la 1 noiembrie, a unor volume de stocuri care să corespundă unui nivel de cel puțin 15 % din consumul lor mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani. Cu toate acestea, statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui, de asemenea, să poată dezvolta un mecanism alternativ de împărțire a sarcinii cu unul sau mai multe state membre care dețin instalații de înmagazinare subterană a gazelor. Cu respectarea anumitor condiții, ar trebui să se țină seama și de alte măsuri existente de garantare a siguranței furnizării de gaze, echivalente în materie de siguranță a furnizării de gaze atunci când se ia în considerare mecanismul împărțirii sarcinii, cum ar fi o obligație echivalentă referitoare la alți combustibili decât gazele naturale, inclusiv petrolul. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei astfel de mecanisme alternative de împărțire a sarcinii și să facă dovada limitărilor tehnice și a echivalenței măsurilor luate.

(22)

Este posibil ca măsurile prin care statele membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor împart sarcina obligației de înmagazinare cu statele membre care dețin instalații de înmagazinare subterană a gazelor să aibă, la rândul lor, un impact financiar asupra participanților relevanți de pe piață. Prin urmare, statelor membre care nu dispun de instalații de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să li se permită să ofere stimulente financiare sau compensații participanților la piață pentru deficitul de venituri sau pentru costurile obligațiilor care le sunt impuse și care nu pot fi acoperite prin venituri. În cazul în care astfel de măsuri sunt finanțate printr-o taxă, taxa respectivă nu ar trebui să fie aplicată punctelor de interconectare transfrontaliere.

(23)

Monitorizarea și raportarea eficace sunt esențiale pentru evaluarea naturii și a amplorii riscurilor legate de siguranța furnizării de gaze, precum și pentru alegerea măsurilor adecvate de contracarare a acestor riscuri. În sezonul de constituire de stocuri, operatorii instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor ar trebui să raporteze autorităților competente, lunar, nivelurile stocurilor constituite. Proprietarii și operatorii instalațiilor de înmagazinare subterană a gazelor sunt încurajați să înregistreze periodic capacitatea și nivelul stocurilor constituite pentru fiecare instalație de înmagazinare subterană a gazelor, pe o platformă centrală de raportare.

(24)

Autoritățile competente joacă un rol semnificativ în monitorizarea siguranței furnizării de gaze și asigură echilibrul între siguranța furnizării de gaze și costul pentru consumatori care rezultă în urma măsurilor. Autoritatea competentă a fiecărui stat membru sau o altă entitate desemnată de statul membru ar trebui să monitorizeze, împreună cu Comisia, nivelurile stocurilor constituite în instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor de pe teritoriul său și să raporteze rezultatele Comisiei. Ar trebui să fie posibil pentru Comisie, dacă este cazul, să invite Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) să acorde asistență în ceea ce privește monitorizarea.

(25)

Este esențial ca evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2017/1938 să ia în considerare toate riscurile care ar putea afecta grav siguranța furnizării de gaze. În acest scop, abordarea bazată pe riscuri pentru evaluarea siguranței furnizării de gaze și stabilirea de măsuri preventive și de atenuare ar trebui, de asemenea, să ia în considerare scenariile în care există o perturbare totală a unei singure surse de furnizare. Pentru a se asigura un nivel maxim de pregătire, astfel încât să se evite o perturbare a furnizării de gaze și să se atenueze efectele unei astfel de perturbări, evaluările comune și naționale ale riscurilor ar trebui să fie efectuate ținând seama de astfel de scenarii. Acest lucru ar permite coordonarea măsurilor de atenuare a efectelor unei situații de urgență și optimizarea resurselor pentru a garanta o furnizare continuă, în cazul unei perturbări totale a furnizării.

(26)

Rolul GCG ar trebui să fie consolidat, cu un mandat explicit de monitorizare a performanței statelor membre și de elaborare de bune practici, în ceea ce privește siguranța furnizării de gaze. Prin urmare, Comisia ar trebui să raporteze periodic către GCG, iar GCG ar trebui să asiste Comisia în ceea ce privește monitorizarea obiectivelor de constituire de stocuri și asigurarea îndeplinirii acestora.

(27)

GCG acționează în calitate de consilier-cheie pentru Comisie pentru facilitarea coordonării măsurilor în materie de siguranță a furnizării, oferind asistență Comisiei în orice moment și în special în cazul unei crize. După cum este necesar, pentru a asigura un nivel maxim de pregătire și pentru a facilita schimbul rapid de informații, Comisia va convoca, fără întârziere, formațiunea „gestionarea crizelor” a GCG atunci când se anticipează o posibilă criză. Formațiunea „gestionarea crizelor” a GCG ar trebui să fie disponibilă pentru a asista Comisia atât timp cât este necesar. În acest scop, GCG ar trebui să mențină canale de comunicare cu statele membre și cu toți participanții pe piață relevanți în ceea ce privește siguranța furnizării de gaze și să colecteze informații relevante pentru siguranța furnizării de gaze la nivel național, regional și la nivelul Uniunii.

(28)

Sectorul sistemelor de înmagazinare are o mare importanță pentru Uniune, pentru securitatea aprovizionării sale cu energie și pentru celelalte interese esențiale în materie de securitate ale Uniunii. În consecință, instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor sunt considerate a fi infrastructură critică în sensul Directivei 2008/114/CE a Consiliului (6). Statele membre sunt încurajate să țină seama de măsurile introduse prin prezentul regulament în planurile lor naționale privind energia și clima și în rapoartele intermediare adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(29)

Sunt necesare garanții suplimentare în rețeaua de sisteme de înmagazinare pentru a evita amenințările la adresa ordinii publice și a securității publice în Uniune sau la adresa bunăstării cetățenilor Uniunii. Statele membre ar trebui să se asigure că fiecare operator de înmagazinare, inclusiv operatorii de înmagazinare controlați de operatorii de transport și de sistem sunt certificați de către autoritatea națională de reglementare sau de către o altă autoritate competentă desemnată de statul membru pentru a se asigura că siguranța furnizării de energie sau orice alt interes esențial în materie de securitate, în Uniune sau într-un stat membru, nu este pus în pericol de influența asupra operatorului de înmagazinare. Pentru analiza posibilelor riscuri în materie de siguranță a furnizării de energie, coordonarea dintre statele membre în ceea ce privește evaluarea siguranței furnizării este importantă. Evaluarea respectivă nu ar trebui să facă discriminări între participanții la piață, ci ar trebui să respecte pe deplin principiile bunei funcționări a pieței interne. Pentru a atenua rapid riscul rezultat în urma unor niveluri scăzute ale stocurilor constituite, certificarea respectivă ar trebui să fie prioritară și ar trebui să fie efectuată mai rapid pentru instalațiile de înmagazinare subterană mai mari care recent au avut niveluri constant scăzute ale stocurilor constituite, astfel încât să se asigure că pot fi excluse sau, dacă este posibil, rectificate eventualele probleme de siguranță a furnizării de gaze care rezultă din deținerea controlului asupra unor astfel de instalații de înmagazinare mari. Având în vedere nivelul mediu al stocurilor constituite din ultimii șase ani pentru toate instalațiile de înmagazinare subterană din Uniune la 31 martie, care a fost de 35 % din capacitatea lor maximă, pragul pentru definirea unui nivel neobișnuit de scăzut al stocurilor constituite în martie 2021 și martie 2022 ar trebui să fie stabilit la 30 %.

(30)

Autoritățile naționale de reglementare sau altă autoritate competentă desemnată de statele membre în cauză (în fiecare caz denumită „autoritatea de certificare”) ar trebui să refuze certificarea în cazul în care au ajuns la concluzia că o persoană care, în mod direct sau indirect, controlează sau exercită un drept asupra operatorului de înmagazinare ar putea pune în pericol siguranța furnizării de energie sau orice alt interes esențial în materie de securitate la nivel național, la nivel regional sau la nivelul Uniunii. La evaluarea acestui lucru, autoritatea de certificare ar trebui să țină seama de relațiile comerciale care ar putea afecta în mod negativ stimulentele și capacitatea operatorului de înmagazinare de a constitui stocuri în instalația de înmagazinare subterană a gazelor, precum și de obligațiile internaționale ale Uniunii și de orice alte fapte și circumstanțe specifice ale cazului respectiv. Pentru a asigura aplicarea consecventă a normelor de certificare în întreaga Uniune, respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii și solidaritatea și securitatea energetică în cadrul Uniunii, autoritatea de certificare ar trebui să țină seama în cea mai mare măsură de avizul Comisiei atunci când ia decizii cu privire la certificare, inclusiv prin modificarea proiectelor sale de decizie, dacă este cazul. În cazul în care o autoritate de certificare refuză certificarea, aceasta ar trebui să aibă competența de a solicita unei persoane să cedeze participațiile sau drepturile pe care le deține asupra proprietarului sistemului de înmagazinare sau asupra operatorului de înmagazinare și să stabilească un termen pentru această cedare, să dispună orice altă măsură adecvată pentru a se asigura că persoana respectivă nu poate exercita niciun control sau drept asupra respectivului proprietar al sistemului de înmagazinare sau operator de înmagazinare și să decidă cu privire la măsurile compensatorii adecvate. Orice măsură luată în decizia de certificare pentru a aborda riscurile în materie de siguranță a furnizării de gaze sau alte interese esențiale în materie de securitate ar trebui să fie necesară, clar definită, transparentă, proporțională și nediscriminatorie.

(31)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). În special, acesta respectă dreptul de a nu fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o, astfel cum se prevede la articolul 17 din Cartă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din Cartă.

(32)

În cazul în care întreprinderile trebuie să achiziționeze mai mult gaz atunci când prețul gazului este ridicat, acest lucru ar putea duce la creșterea și mai pronunțată a prețurilor. Prin urmare, autoritățile de reglementare ar trebui să poată aplica o reducere de până la 100 % a tarifelor de intrare și de ieșire pentru capacitatea de transport și de distribuție către și din instalațiile de înmagazinare, atât pentru instalațiile de înmagazinare subterană a gazelor, cât și pentru instalațiile de GNL, făcând înmagazinarea mai atractivă pentru participanții la piață. Autoritățile naționale de reglementare și cele din domeniul concurenței sunt, de asemenea, încurajate să își utilizeze competențele pentru a elimina în mod eficace creșterile nejustificate ale tarifelor de înmagazinare.

(33)

Având în vedere circumstanțele excepționale actuale și incertitudinile legate de schimbările viitoare ale situației geopolitice, statele membre sunt încurajate să îndeplinească obiectivele de constituire de stocuri în cel mai scurt timp posibil.

(34)

Având în vedere pericolul iminent pentru siguranța furnizării de gaze cauzat de actuala agresiune militară rusă împotriva Ucrainei, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării. Datorită naturii excepționale a circumstanțelor actuale, anumite dispoziții introduse în prezentul regulament ar trebui să se aplice numai până la 31 decembrie 2025.

(35)

Prezentul regulament ar trebui de urgență să devină parte a acquis-ul Comunității Energiei în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Energiei, care a fost semnat la Atena la 25 octombrie 2005 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2006.

(36)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/1938 și Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să fie modificate în consecință,

1.

La articolul 2, se adaugă următoarele puncte:

2.

Se introduc următoarele articole:

(*1)  Regulamentul (UE) 2017/459 al Comisiei din 16 martie 2017 de stabilire a unui cod al rețelei privind mecanismele de alocare a capacității în sistemele de transport al gazelor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 984/2013 (JO L 72, 17.3.2017, p. 1)."

(*2)  Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1)."

(*3)  Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 și a Directivelor 2009/73/CE și (UE) 2019/944 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45).” "

3.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 16, se adaugă următorul alineat:

5.

Se introduce următorul articol:

6.

Se introduce următorul articol:

(*4)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).” "

7.

La articolul 20, se adaugă următorul alineat:

8.

La articolul 22 se adaugă următorul paragraf:

„Articolul 2 punctele 27-31, articolele 6a-6d, articolul 16 alineatul (3), articolul 17a, articolul 18a, articolul 20 alineatul (4) și anexele Ia și Ib se aplică până la 31 decembrie 2025.”

9.

Textul din anexa la prezentul regulament se introduce ca anexele Ia și Ib.

1.

Se introduce următorul articol:

(*5)  Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2017 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 (JO L 280, 28.10.2017, p. 1).” "

2.

La articolul 13, se adaugă următorul alineat:

(1)

Fermierii și întreprinderile rurale din Uniune au fost afectați într-un mod fără precedent de consecințele invadării Ucrainei de către Rusia. Creșterea prețurilor factorilor de producție, în special pentru energie, îngrășăminte și hrană pentru animale, a creat perturbări economice pentru sectorul agricol și comunitățile rurale din Uniune și a condus la probleme de lichiditate pentru fermieri și pentru micile întreprinderi rurale care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării produselor agricole. Astfel s-a a creat o situație excepțională care trebuie să fie remediată printr-o măsura cu caracter excepțional.

(2)

Pentru a contracara impactul invadării Ucrainei de către Rusia asupra sectorului agricol și al sectorului alimentar ale Uniunii, este necesar să se prevadă o măsură nouă, excepțională și temporară în prezentul regulament, care să abordeze problemele de lichidități care pun în pericol continuitatea activităților fermelor și ale micilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole.

(3)

Sprijinul în cadrul măsurii prevăzute de prezentul regulament, care vizează asigurarea competitivității întreprinderilor agroalimentare și a viabilității fermelor din Uniune, ar trebui să concentreze resursele disponibile către beneficiarii care au fost cei mai afectați de consecințele invadării Ucrainei de către Rusia și să fie acordat pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii. În cazul fermierilor, ar trebui să fie posibil ca astfel de criterii să includă sectoarele de producție, tipurile de agricultură sau de structuri de ferme și, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), sectoarele, tipurile de activități, tipurile de regiuni sau alte constrângeri specifice.

(4)

Criza actuală gravă din sectorul agricol al Uniunii confirmă necesitatea de a accelera tranziția către sustenabilitate, pentru a ne putea pregăti mai bine pentru crizele viitoare. Prin urmare, este necesar ca sprijinul în cadrul măsurii prevăzute de prezentul regulament să nu ducă la o reducere a cotei totale din contribuția Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) rezervată pentru măsurile menționate la articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(5)

Având în vedere urgența și caracterul temporar și excepțional al măsurii prevăzute de prezentul regulament, ar trebui să fie stabilită o plată unică și o dată limită pentru aplicarea măsurii. De asemenea, ar trebui respectat principiul în temeiul căruia plățile efectuate de Comisie se realizează în conformitate cu creditele bugetare și în funcție de disponibilitatea fondurilor.

(6)

Pentru a acorda un sprijin sporit celor mai afectați fermieri sau IMM-uri, este adecvat să se permită statelor membre să ajusteze nivelul sumelor forfetare pentru anumite categorii de beneficiari eligibili, de exemplu prin stabilirea anumitor intervale sau a unor categorii largi, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

(7)

Pentru a asigura o finanțare adecvată a măsurii prevăzute de prezentul regulament, fără a pune în pericol alte obiective ale programelor de dezvoltare rurală, este necesar să fie stabilită o cotă maximă a contribuției Uniunii la respectiva măsură.

(8)

Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să fie modificat în consecință.

(9)

Având în vedere invadarea Ucrainei de către Rusia și urgența abordării impactului invadării respective asupra sectorului agricol și a sectorului alimentar ale Uniunii, se consideră oportun să se invoce excepția de la termenul de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(10)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a aborda situația excepțională creată în sectorul agricol și sectorul alimentar ale Uniunii de impactul invadării Ucrainei de către Rusia, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(11)

Dat fiind caracterul urgent al situației referitoare la impactul invadării Ucrainei de către Rusia asupra sectorului agricol și a sectorului alimentar al Uniunii, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

1.

Se introduce următorul articol:

2.

La articolul 49, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

3.

La articolul 59 se introduce următorul alineat:

(1)

Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita titularilor acestora exercitarea dreptului de liberă circulație pe durata pandemiei de COVID-19. De asemenea, acesta contribuie la facilitarea eliminării treptate în mod coordonat a restricțiilor privind libera circulație instituite de statele membre, în conformitate cu dreptul Uniunii, pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2.

(2)

Conform Regulamentului (UE) 2021/953, certificatele de testare se eliberează pe baza a două tipuri de teste pentru depistarea infecției cu virusul SARS-CoV-2, și anume testele de amplificare a acidului nucleic molecular (testele NAAT), inclusiv cele care utilizează reacția polimerazică în lanț-revers transcriptază (RT-PCR), și testele antigenice rapide, care se bazează pe detectarea proteinelor virale (antigeni) prin imunodozare cu flux lateral care dă rezultate în mai puțin de 30 de minute, cu condiția ca acestea să fie efectuate de cadre medicale sau de personal de testare calificat.

(3)

Regulamentul (UE) 2021/953 nu include în domeniul său de aplicare testele antigenice de laborator, cum ar fi testele de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic sau testele imunologice automatizate. Începând din iulie 2021, grupul de lucru tehnic privind testele de diagnosticare a COVID-19, care este responsabil cu pregătirea actualizărilor listei comune a UE a testelor antigenice pentru depistarea COVID-19 convenite de Comitetul pentru securitate sanitară, instituit în temeiul articolului 17 din Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), a examinat, de asemenea, propunerile înaintate de statele membre și de producători privind testele antigenice de laborator pentru depistarea COVID-19. Respectivele propuneri au fost evaluate pe baza acelorași criterii ca cele utilizate pentru testele antigenice rapide, iar Comitetul pentru securitate sanitară a stabilit o listă a testelor antigenice de laborator care îndeplinesc respectivele criterii.

(4)

Ca urmare a evoluțiilor respective, și pentru a extinde domeniul de aplicare al diferitelor tipuri de teste de diagnosticare ce pot fi utilizate pentru eliberarea unui certificat digital al UE privind COVID, ar trebui să se modifice definiția testelor antigenice rapide pentru a include testele antigenice de laborator. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a elibera certificate de testare și, în urma adoptării Regulamentului delegat (UE) 2022/256 al Comisiei (4), certificate de vindecare, pe baza testelor antigenice care, în urma îndeplinirii criteriilor de calitate stabilite, au fost incluse pe lista comună a UE a testelor antigenice pentru depistarea COVID-19, convenită și actualizată periodic de Comitetul pentru securitate sanitară. Având în vedere faptul că strategiile de testare pentru COVID-19 ale statelor membre diferă, posibilitatea ca statele membre să utilizeze teste antigenice pentru eliberarea certificatelor de vindecare ar trebui să fie în continuare opțională și să fie utilizată îndeosebi atunci când nu există o capacitate suficientă în materie de teste NAAT din cauza numărului mare de infecții în zona în cauză sau din alt motiv. În cazul în care există o capacitate suficientă în materie de teste NAAT, statele membre pot continua să elibereze certificate de vindecare numai pe baza testelor NAAT, care sunt considerate drept cea mai fiabilă metodă pentru testarea cazurilor de COVID-19 și a contacților. În mod similar, în perioadele în care se înregistrează o creștere a numărului de infectări cu SARS-CoV-2 ce determină o cerere ridicată pentru teste sau un deficit de teste NAAT, statele membre ar putea avea posibilitatea temporară de a elibera certificate de vindecare pe baza testelor antigenice. După scăderea numărului de infectări, statele membre pot continua să elibereze certificate de vindecare numai pe baza testelor NAAT.

(5)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/953, certificatele de vaccinare eliberate de statele membre trebuie să indice numărul de doze administrate titularului. Este necesar să se clarifice faptul că această cerință este menită să reflecte toate dozele administrate, în orice stat membru, nu doar dozele administrate în statul membru care eliberează certificatul de vaccinare. Indicarea doar a dozelor anterioare administrate în statul membru care eliberează certificatul de vaccinare ar putea conduce la o discrepanță între numărul total de doze administrate efectiv unei persoane și numărul indicat în certificatul de vaccinare și i-ar putea împiedica pe titulari să își utilizeze certificatul de vaccinare atunci când își exercită dreptul de liberă circulație pe teritoriul Uniunii. Administrarea dozelor anterioare în alte state membre este dovedită printr-un certificat digital al UE privind COVID valabil,. Statele membre nu ar trebui să solicite informații sau dovezi suplimentare din partea cetățenilor Uniunii care dețin astfel de certificate de vaccinare, cum ar fi numărul lotului dozelor anterioare. Statele membre ar trebui să poată solicita unei persoane să prezinte un act de identitate valabil și un certificat anterior de vaccinare sau de vindecare. În acest context, se aplică normele privind acceptarea certificatelor de vaccinare eliberate de alte state membre prevăzute la articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2021/953. În plus, certificatele care intră sub incidența unui act de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (10) și al articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/953 trebuie, în scopul de a facilita titularilor acestora exercitarea dreptului de liberă circulație, să fie acceptate în aceleași condiții ca certificatele digitale ale UE privind COVID eliberate de statele membre. În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/953, titularul unui certificat digital al UE privind COVID are dreptul de a solicita eliberarea unui nou certificat în cazul în care datele cu caracter personal pe care le conține certificatul original nu sunt exacte, inclusiv în ceea ce privește situația titularului din punctul de vedere al vaccinării.

(6)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/953, statul membru în care a fost administrat un vaccin împotriva COVID-19 are obligația de a elibera un certificat de vaccinare persoanei în cauză. Acest lucru nu ar trebui însă înțeles ca împiedicând un stat membru să elibereze certificate de vaccinare astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/953 persoanelor care fac dovada faptului că au fost vaccinate într-un alt stat membru.

(7)

Ținând seama în special de apariția unor noi variante ale SARS-CoV-2 care determină îngrijorare, continuarea dezvoltării și a studierii vaccinurilor împotriva COVID-19 reprezintă un factor esențial în combaterea pandemiei de COVID-19. În acest context, este important să se faciliteze participarea voluntarilor la studii clinice, și anume studii efectuate pentru a investiga siguranța sau eficacitatea unui medicament, în cazul de față a unui vaccin împotriva COVID-19. Cercetarea clinică joacă un rol fundamental în dezvoltarea vaccinurilor și, prin urmare, este necesar să se încurajeze participarea voluntară la studiile clinice. Faptul de a împiedica participanții la studii clinice să obțină certificate de vaccinare ar putea constitui un factor major de descurajare a participării la astfel de studii, ceea ce ar întârzia finalizarea studiilor clinice și, la un nivel mai general, ar avea un impact negativ asupra sănătății publice. În plus, ar trebui să se respecte integritatea studiilor clinice, inclusiv în ceea ce privește mascarea și confidențialitatea datelor, pentru a se asigura valabilitatea rezultatelor acestora. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată elibera certificate de vaccinare participanților la studii clinice care au fost aprobate de comitetele de etică și de autoritățile competente ale statelor membre, indiferent dacă participantului i s-a administrat vaccinul împotriva COVID-19 candidat sau, pentru a se evita subminarea studiilor, doza destinată grupului de control.

(8)

În plus, este necesar să se clarifice faptul că alte state membre ar trebui să poată accepta certificate de vaccinare pentru vaccinurile împotriva COVID-19 care fac obiectul unor studii clinice în vederea eliminării restricțiilor privind libera circulație instituite, în conformitate cu dreptul Uniunii, ca răspuns la pandemia de COVID-19. Perioada de acceptare a unor astfel de certificate de vaccinare nu ar trebui să fie mai mare decât cea a certificatelor eliberate pe baza vaccinurilor împotriva COVID-19 cărora li s-a acordat o autorizație de comercializare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Perioada de acceptare a unor astfel de certificate poate fi diferită, în funcție de administrarea vaccinului ca parte a seriei primare de vaccinare sau ca doză booster. În această perioadă, statele membre pot să accepte astfel de certificate de vaccinare, cu excepția cazului în care au fost revocate după încheierea studiului clinic, în special în cazul în care vaccinul împotriva COVID-19 nu a primit ulterior o autorizație de comercializare sau în cazul în care certificatele de vaccinare au fost eliberate pentru un placebo administrat grupului de control în cadrul unui studiu orb. În acest sens, eliberarea certificatelor de vaccinare participanților la studii clinice pentru vaccinurile împotriva COVID-19 și acceptarea acestor certificate intră în competența statelor membre. În cazul în care unui vaccin împotriva COVID-19 care face obiectul unor studii clinice i se acordă ulterior o autorizație de comercializare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004, certificatele de vaccinare eliberate pentru respectivul vaccin intră, de la data eliberării respectivei autorizații de comercializare, sub incidența articolului 5 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2021/953. Pentru a se asigura o abordare coerentă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să solicite Comitetului pentru securitate sanitară, Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) sau Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) să emită orientări privind acceptarea certificatelor eliberate pentru un vaccin împotriva COVID-19 care face obiectul unor studii clinice și nu a primit încă o autorizație de comercializare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004, orientări care ar trebui să țină seama de criteriile etice și științifice necesare pentru efectuarea studiilor clinice.

(9)

De la adoptarea Regulamentului (UE) 2021/953, situația epidemiologică în ceea ce privește pandemia de COVID-19 a evoluat în mod considerabil. Deși au existat diferențe între statele membre în ceea ce privește nivelurile de vaccinare, până la 31 ianuarie 2022, populația adultă din Uniune își încheiase ciclul primar de vaccinare în proporție de peste 80 % și beneficiase de administrarea unei doze booster în proporție de peste 50 %. Creșterea ratei de vaccinare rămâne un obiectiv esențial în lupta împotriva pandemiei de COVID-19, având în vedere protecția sporită împotriva spitalizării și a formelor grave ale bolii oferită de vaccinare și, prin urmare, joacă un rol important în asigurarea faptului că pot fi ridicate restricțiile privind libera circulație a persoanelor.

(10)

În plus, răspândirea, în a doua jumătate a anului 2021, a variantei preocupante Delta a SARS-CoV-2 a cauzat o creștere a numărului de infectări, spitalizări și decese, statele membre trebuind să adopte măsuri stricte de sănătate publică pentru a proteja capacitatea sistemului de îngrijiri de sănătate. La începutul anului 2022, varianta preocupantă Omicron a SARS-CoV-2 a cauzat creșteri bruște ale numărului de infectări cu COVID-19, înlocuind rapid varianta Delta și atingând o intensitate fără precedent a transmiterii comunitare în întreaga Uniune. Astfel cum a menționat ECDC în evaluarea sa rapidă a riscurilor din 27 ianuarie 2022, infecțiile cu varianta Omicron par mai puțin susceptibile să conducă la un efect clinic grav care să necesite spitalizare sau internare în unitățile de terapie intensivă. Deși reducerea gravității se datorează parțial caracteristicilor intrinseci ale virusului, rezultatele studiilor privind eficacitatea vaccinală au arătat că vaccinarea joacă un rol semnificativ în prevenirea efectelor clinice grave ale infecției cu varianta Omicron, eficacitatea împotriva formelor grave ale bolii crescând în mod semnificativ în rândul persoanelor cărora li s-au administrat trei doze de vaccin. În plus, având în vedere nivelurile foarte ridicate de transmitere comunitară, care duc la îmbolnăvirea unui număr mare de persoane în același timp, este probabil ca statele membre să traverseze o perioadă de presiune considerabilă asupra sistemelor lor de îngrijiri de sănătate și asupra funcționării societății în ansamblul său, în principal ca urmare a absențelor de la locul de muncă și din unitățile de învățământ.

(11)

După ce s-a atins nivelul maxim al cazurilor de infectare cu varianta Omicron la începutul anului 2022, se preconizează că o mare parte a populației se va bucura, cel puțin pentru o anumită perioadă, de protecție împotriva COVID-19, fie ca urmare a vaccinării, fie ca urmare a unei infectări anterioare, sau ca urmare a ambelor. Ca urmare a vaccinurilor împotriva COVID-19 disponibile în prezent, un procent semnificativ mai mare din populație este, de asemenea, mai bine protejat împotriva îmbolnăvirii grave și a decesului cauzat de COVID-19. Cu toate acestea, nu este posibil să se prevadă impactul unei posibile creșteri a infectărilor în a doua jumătate a anului 2022. În plus, nu poate fi exclusă posibilitatea înrăutățirii pandemiei de COVID-19 ca urmare a apariției unor noi variante ale SARS-CoV-2 care determină îngrijorare. Astfel cum a menționat și ECDC, persistă incertitudini semnificative în această etapă a pandemiei de COVID-19.

(12)

Având în vedere incertitudinile care persistă legate de evoluția viitoare a pandemiei de COVID-19, nu se poate exclude faptul că statele membre vor continua să solicite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora care își exercită dreptul de liberă circulație să prezinte dovada vaccinării, a rezultatului testării sau a vindecării de COVID-19 după 30 iunie 2022, și anume data la care urmează să expire în prezent Regulamentul (UE) 2021/953. Prin urmare, este important să se evite ca, în cazul în care anumite restricții privind libera circulație din motive de sănătate publică rămân în vigoare după 30 iunie 2022, cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora să fie privați de posibilitatea de a-și utiliza certificatele digitale ale UE privind COVID, care reprezintă o modalitate eficace, sigură și care protejează viața privată de a dovedi situația în ceea ce privește vaccinarea, rezultatul testării sau vindecarea de COVID-19, în cazul în care statele membre impun deținerea acestor certificate pentru exercitarea dreptului de liberă circulație.

(13)

În acest context, statele membre ar trebui să solicite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora care își exercită dreptul de liberă circulație să prezinte dovada vaccinării, a rezultatului testării sau vindecării de COVID-19 sau ar trebui să impună restricții suplimentare, cum ar fi testarea suplimentară în contextul călătoriilor pentru depistarea infecțiilor cu SARS-COV-2 sau carantina sau autoizolarea în contextul călătoriilor, numai în cazul în care astfel de restricții sunt nediscriminatorii și necesare și proporționale în scopul protejării sănătății publice, pe baza celor mai recente dovezi științifice disponibile, inclusiv a datelor epidemiologice publicate de ECDC pe baza Recomandării (UE) 2022/107 a Consiliului (6) și în conformitate cu principiul precauției.

(14)

Atunci când impun restricții privind libera circulație din motive de sănătate publică, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită particularităților regiunilor ultraperiferice, exclavelor și zonelor izolate geografic, precum și impactului probabil al unor astfel de restricții asupra regiunilor transfrontaliere, având în vedere legăturile sociale și economice puternice din cadrul regiunilor respective.

(15)

Verificarea certificatelor care alcătuiesc certificatul digital al UE privind COVID nu ar trebui să determine introducerea unor restricții suplimentare privind libera circulație pe teritoriul Uniunii sau a unor restricții pentru călătoriile în interiorul spațiului Schengen.

(16)

În același timp, având în vedere că orice restricții privind libera circulație a persoanelor pe teritoriul Uniunii instituite pentru a limita răspândirea virusului SARS-CoV-2, inclusiv cerința de a prezenta certificate digitale ale UE privind COVID, ar trebui eliminate de îndată ce situația epidemiologică permite acest lucru, prelungirea perioadei de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/953 ar trebui limitată la 12 luni. În plus, prelungirea perioadei de aplicare a regulamentului menționat nu ar trebui înțeleasă ca impunând statelor membre, în special celor care elimină măsurile interne de sănătate publică, să mențină sau să impună restricții privind libera circulație. De asemenea, delegarea competenței de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care i-a fost conferită Comisiei în temeiul Regulamentului (UE) 2021/953, ar trebui să fie prelungită. Este necesar să se asigure faptul că este posibilă adaptarea cadrului de certificate digitale ale UE privind COVID la noile dovezi privind vaccinarea împotriva COVID-19, reinfectarea după vindecare sau testarea și la progresele științifice în ceea ce privește limitarea răspândirii pandemiei de COVID-19.

(17)

Până la 31 decembrie 2022, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un al treilea raport privind aplicarea Regulamentului (UE) 2021/953. Raportul ar trebui să conțină, în special, o prezentare generală a informațiilor primite în temeiul articolul 11 din regulamentul respectiv cu privire la restricțiile privind libera circulație instituite de statele membre pentru a limita răspândirea SARS-CoV-2, o prezentare generală care să descrie toate evoluțiile în ceea ce privește utilizările interne și internaționale ale certificatului digital al UE privind COVID, orice actualizări relevante privind evaluarea inclusă în cel de al doilea raport și o evaluare a oportunității utilizării în continuare a certificatelor digitale ale UE privind COVID în sensul regulamentului respectiv, ținând seama de evoluțiile epidemiologice și de cele mai recente dovezi științifice disponibile și în lumina principiilor necesității și proporționalității. La elaborarea raportului, Comisia ar trebui să solicite orientări din partea ECDC și a Comitetului pentru securitate sanitară. Fără a aduce atingere dreptului de inițiativă al Comisiei, raportul ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă având ca obiect scurtarea perioadei de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/953, ținând seama de evoluția situației epidemiologice legate de pandemia de COVID-19 și de orice recomandări în acest sens din partea ECDC și a Comitetului pentru securitate sanitară.

(18)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/953 ar trebui să fie modificat în consecință.

(19)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume facilitarea exercitării dreptului de liberă circulație pe teritoriul Uniunii pe durata pandemiei de COVID-19 prin instituirea unui cadru pentru eliberarea, verificarea și acceptarea unor certificate interoperabile privind COVID-19 care să ateste vaccinarea, rezultatul testării sau vindecarea de COVID-19 a unei persoane, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(20)

Pentru a permite aplicarea sa promptă și în timp util pentru a asigura continuitatea certificatului digital al UE privind COVID, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(21)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și au emis un aviz comun la 14 martie 2022 (8),

1.

La articolul 2, punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 4, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

4.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 6 alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 10, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

8.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

(*1)  Recomandarea (UE) 2022/107 a Consiliului din 25 ianuarie 2022 privind o abordare coordonată pentru a facilita libera circulație în condiții de siguranță pe durata pandemiei de COVID-19 și de înlocuire a Recomandării (UE) 2020/1475 (JO L 18, 27.1.2022, p. 110).” "

9.

La articolul 12, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

10.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

11.

La articolul 17, al doilea alineat se înlocuiește cu următorul text:

„Se aplică de la 1 iulie 2021 la 30 iunie 2023.”

12.

În anexă, punctul 2 litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

(1)

În temeiul acquis-ului Schengen, în special al Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (2) (Codul frontierelor Schengen), resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședința legală în Uniune și resortisanții țărilor terțe care au intrat în mod legal pe teritoriul unui stat membru pot circula liber pe teritoriile tuturor celorlalte state membre în decursul a 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(2)

Certificatul digital al UE privind COVID a fost instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și Consiliului (3), care a stabilit un cadru comun pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare sau vindecare de COVID-19, pentru a facilita exercitarea dreptului la liberă circulație al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora pe durata pandemiei de COVID-19. Regulamentul respectiv a fost însoțit de Regulamentul (UE) 2021/954 al Parlamentului European și al Consiliului (4), care a extins cadrul pentru certificatul digital al UE privind COVID la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriile statelor membre și care au dreptul de a călători în alte state membre în conformitate cu dreptul Uniunii.

(3)

Regulamentele (UE) 2021/953 și (UE) 2021/954 urmează să expire la 30 iunie 2022. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 continuă, iar apariția variantelor care determină îngrijorare poate continua să aibă un impact negativ asupra călătoriilor în interiorul Uniunii. În consecință, perioada de aplicare a regulamentelor respective ar trebui prelungită, astfel încât certificatul digital al UE privind COVID să poată fi utilizat în continuare.

(4)

Perioada de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/953 urmează să fie prelungită cu 12 luni. Întrucât obiectivul Regulamentului (UE) 2021/954 este de a extinde aplicarea Regulamentului (UE) 2021/953 la anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală în Uniune, durata aplicării sale ar trebui să fie direct legată de cea a Regulamentului (UE) 2021/953. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/954 ar trebui să fie modificat în consecință.

(5)

Prezentul regulament nu ar trebui înțeles ca o facilitare sau ca o încurajare a adoptării de restricții de călătorie instituite ca răspuns la pandemia de COVID-19. În plus, cerința de a verifica certificatele instituite prin Regulamentul (UE) 2021/953 nu justifică, ca atare, reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne. Verificările la frontierele interne ar trebui să rămână o măsură de ultimă instanță, reglementată de normele specifice prevăzute în Codul frontierelor Schengen.

(6)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.

(7)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (5); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Pentru ca statele membre să poată accepta, în condițiile stabilite de Regulamentul (UE) 2021/953, certificatele privind COVID-19 eliberate de Irlanda resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriul său pentru a facilita călătoriile pe teritoriul statelor membre, Irlanda ar trebui să le elibereze respectivilor resortisanți ai țărilor terțe certificate privind COVID-19 care respectă cerințele cadrului de încredere pentru certificatul digital al UE privind COVID. Irlanda și celelalte state membre ar trebui să accepte certificatele eliberate resortisanților țărilor terțe vizați de prezentul regulament, în condiții de reciprocitate.

(8)

În ceea ce privește Cipru, Bulgaria, România și Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen, sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.

(9)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).

(10)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).

(11)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11).

(12)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/954 ar trebui să fie modificat în consecință.

(13)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume facilitarea călătoriei pe durata pandemiei de COVID-19 a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere legală sau care au reședința legală pe teritoriul statelor membre, prin instituirea unui cadru pentru eliberarea, verificarea și acceptarea unor certificate interoperabile privind COVID-19 care să ateste vaccinarea, rezultatul testării sau vindecarea de COVID-19 a unei persoane, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(14)

În vederea aplicării sale cu promptitudine și la timp pentru a se asigura continuitatea certificatului digital al UE privind COVID, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(15)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și au emis un aviz comun la 14 martie 2022 (13),

(1)

Pandemia de COVID-19 a condus la o diminuare drastică a traficului feroviar din cauza unei scăderi semnificative a cererii și a măsurilor directe luate de statele membre pentru a limita pandemia.

(2)

Aceste circumstanțe sunt în afara controlului întreprinderilor feroviare, care s-au confruntat neîntrerupt cu probleme considerabile de lichiditate, cu pierderi majore și, în unele cazuri, cu riscul de insolvență.

(3)

Pentru a contracara efectele economice negative ale pandemiei de COVID-19 și pentru a sprijini întreprinderile feroviare, Regulamentul (UE) 2020/1429 permite statelor membre să autorizeze administratorii de infrastructură să reducă, să elimine sau să amâne tarifele pentru accesul la infrastructura feroviară. Această posibilitate a fost acordată pentru o perioadă de referință limitată, care a fost prelungită ultima dată prin Regulamentul (UE) 2022/312 al Parlamentului European și al Consiliului (2) până la 30 iunie 2022.

(4)

Limitările impuse în ceea ce privește mobilitatea în perioada pandemiei au avut un impact semnificativ asupra utilizării serviciilor de transport feroviar de călători. Serviciile de transport feroviar de marfă au fost și ele afectate, dar într-un mod mai limitat. Pe baza datelor furnizate de administratorii de infrastructură feroviară din Uniune, pandemia a afectat cel mai puternic segmentul serviciilor de transport de călători. Cel mai afectat a fost segmentul serviciilor comerciale de transport de călători, cu o reducere semnificativă a ofertei sale în toate statele membre, care nu a ajuns încă la nivelurile din 2019.

(5)

S-a înregistrat o redresare în ceea ce privește numărul de trenuri de marfă care circulă în rețea, nivelurile din 2021 fiind cu doar 0,1 % mai scăzute în comparație cu 2019. Numărul de trenuri de călători care circulau în rețea în temeiul unei obligații de serviciu public („OSP”) în 2021 a fost cu 2 % mai mare decât în 2019, în timp ce, în 2020, acest număr a fost cu 5,1 % mai scăzut decât în 2019. Cu toate acestea, având în vedere că atât în 2020, cât și în 2021, numărul de călători nu a ajuns la două treimi din numărul de călători din 2019, impactul redus al pandemiei și redresarea ulterioară au fost probabil ajutate de sprijinul financiar continuu acordat de autoritățile competente în temeiul contractelor OSP. De fapt, în 2021, numărul de trenuri comerciale de călători era în continuare cu 18,2 % mai mic în comparație cu numărul din 2019. În 2020, acesta a fost cu 22,9 % mai mic în comparație cu 2019, ceea ce înseamnă că nu s-a înregistrat nicio redresare semnificativă.

(6)

Se pot observa tendințe similare atunci când traficul este exprimat în tren-km. Numărul de tren-km înregistrat de trenurile de marfă care circulau în rețea a arătat semne de redresare, la niveluri cu doar 0,5 % mai mici în 2021 comparativ cu 2019. Nivelul serviciilor OSP de călători exprimate în tren-km a fost cu 1,1 % mai mare în 2021 comparativ cu 2019. Cu toate acestea, în 2021, serviciile comerciale de transport de călători exprimate în tren-km au rămas cu 18,7 % sub nivelurile din 2019, ceea ce reprezintă o ușoară îmbunătățire în comparație cu 2020.

(7)

Prin urmare, este evident că există o reducere persistentă a nivelului traficului feroviar ca urmare a impactului pandemiei de COVID-19 asupra segmentului de călători, care în 2018 reprezenta aproximativ 80 % din totalul traficului exprimat în tren-km.

(8)

Datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că numărul de cazuri de COVID-19 înregistrate zilnic în Europa a crescut brusc la începutul anului 2022, ajungând la niveluri care nu au fost atinse niciodată în timpul pandemiei. În plus, numărul de cazuri raportate zilnic rămâne foarte ridicat.

(9)

Este probabil ca pandemia să aibă un impact negativ persistent asupra traficului feroviar, iar situația financiară dificilă a întreprinderilor feroviare riscă să persiste, de asemenea, până la sfârșitul anului 2022.

(10)

Prin urmare, este necesar să se prelungească perioada de referință stabilită la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/1429 până la 31 decembrie 2022.

(11)

În cazul în care Parlamentul European și Consiliul ar examina prezentul regulament pentru întreaga perioadă de formulare a obiecțiilor prevăzută la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2020/1429, prezentul regulament ar intra în vigoare numai după sfârșitul perioadei de referință prevăzute în prezent la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/1429. Pentru a se evita insecuritatea juridică, prezentul regulament trebuie adoptat în conformitate cu procedura de urgență prevăzută la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2020/1429 și trebuie să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 stabilește o listă a Uniunii de aditivi alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare și condițiile de utilizare a acestor aditivi.

(2)

Anexa la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei (3) stabilește specificațiile pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.

(3)

Lista de aditivi alimentari a Uniunii și specificațiile pentru aditivii alimentari pot fi actualizate în conformitate cu procedura comună menționată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008, fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri din partea unui stat membru sau a unei părți interesate.

(4)

În decembrie 2019, a fost prezentată Comisiei o cerere de autorizare a utilizării gliccolipidelor drept agent conservant în băuturile aromatizate, în alte produse care se încadrează în categoria 14.1 „băuturi nealcoolice” și în berea fără alcool și băuturile din malț.

(5)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a evaluat siguranța utilizării propuse a glicolipidelor ca aditiv alimentar. În avizul autorității (4) adoptat la 4 mai 2021, s-a stabilit o doză zilnică acceptabilă (DZA) de 10 mg/kg greutate corporală pe zi. Autoritatea a constatat că cea mai mare estimare a expunerii de 3,1 mg/kg greutate corporală pe zi, în cazul copiilor de vârstă mică, se încadrează în DZA stabilită și a concluzionat că expunerea la glicolipide nu ridică probleme de siguranță la utilizările și la nivelurile de utilizare propuse de solicitant.

(6)

Glicolipidele sunt produse de ciuperca Dacryopinax spathularia în cadrul unui proces de fermentare. Glicolipidele, atunci când sunt utilizate ca agent conservant, prelungesc perioada de valabilitate a băuturilor prin protejarea acestora împotriva deteriorării cauzate de microorganisme și inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene. Glicolipidele sunt active împotriva drojdiei, a mucegaiurilor și a bacteriilor gram-pozitive și pot servi ca alternativă la alți conservanți autorizați în prezent în băuturi.

(7)

Prin urmare, este adecvat să se autorizeze utilizarea glicolipidelor drept agent conservant în băuturile care fac obiectul cererii și să se atribuie aditivului respectiv numărul E 246 ca număr E.

(8)

Specificațiile pentru glicolipide (E 246) trebuie să fie incluse în anexa la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 deoarece acest aditiv este inclus pentru prima dată în lista Uniunii cu aditivi alimentari prevăzută în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008.

(9)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 1333/2008 și (UE) nr. 231/2012 trebuie modificate în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 stabilește o listă a Uniunii conținând aditivii alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare și condițiile de utilizare a acestor aditivi.

(2)

Această listă poate fi actualizată în conformitate cu procedura comună menționată la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 fie la inițiativa Comisiei, fie în urma unei cereri.

(3)

În conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, polivinilpirolidona (E1201) este autorizată pentru utilizare ca aditiv alimentar în îndulcitorii de masă sub formă de tablete și în suplimentele alimentare furnizate sub formă solidă, cu excepția suplimentelor alimentare pentru sugari și copii de vârstă mică.

(4)

La 29 octombrie 2018, a fost depusă o cerere de autorizare a utilizării polivinilpirolidonei (E1201) ca aditiv alimentar în alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, sub formă de tablete și tablete filmate, ca liant pentru tablete. Cererea a fost pusă la dispoziția statelor membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008.

(5)

Polivinilpirolidona (E 1201) a fost evaluată de Comitetul științific pentru alimentație umană în 1990 (3). În avizul său științific din 1 iulie 2020 (4), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a reevaluat siguranța polivinilpirolidonei (E1201) ca aditiv alimentar și a luat în considerare extinderea utilizării sale în alimentele destinate unor scopuri medicale speciale sub formă de tablete și tablete filmate. În avizul respectiv, autoritatea a concluzionat că o astfel de extindere a utilizării, la nivelul maxim permis propus și la nivelul de consum recomandat, nu ar trebui să reprezinte o problemă de siguranță.

(6)

Există o necesitate tehnologică pentru adăugarea de polivinilpirolidonă (E1201) în timpul producției de tablete în scopuri medicale speciale, pentru a lega puternic ingredientele, a le asigura coeziunea și a încetini dezintegrarea. Prin urmare, este adecvat să se autorizeze utilizarea acestui aditiv ca stabilizator al alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale sub formă de tablete și tablete filmate.

(7)

Autorizarea utilizării polivinilpirolidonei (E1201) ca aditiv alimentar în categoria 13.2 „Alimente dietetice destinate unor scopuri medicale speciale definite în Directiva 1999/21/CE (cu excepția produselor din categoria de produse alimentare 13.1.5)” din partea E a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 nu implică clasificarea unui produs prelucrat cu aditivul alimentar respectiv ca aliment destinat unor scopuri medicale speciale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012, preferințele tarifare acordate în cadrul regimului general al sistemului generalizat de preferințe tarifare (SGP) urmează să fie suspendate în ceea ce privește produsele dintr-o secțiune a SGP originare dintr-o țară beneficiară a SGP atunci când, timp de trei ani consecutiv, valoarea medie a importurilor acestor produse în Uniune din respectiva țară beneficiară a SGP depășește pragurile stabilite în anexa VI la regulamentul menționat.

(2)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012 și pe baza statisticilor comerciale privind anii calendaristici 2015-2017, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/249 al Comisiei (2) a stabilit lista de secțiuni de produse pentru care preferințele tarifare au fost suspendate de la 1 ianuarie 2020 până la 31 decembrie 2022.

(3)

În temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012, Comisia urmează să reexamineze lista respectivă, la fiecare trei ani, și să adopte un act de punere în aplicare pentru a suspenda sau restabili preferințele tarifare.

(4)

Întrucât Regulamentul (UE) nr. 978/2012 urmează să expire la 31 decembrie 2023, lista revizuită trebuie să se aplice pentru o perioadă de un an începând cu 1 ianuarie 2023. Lista se bazează pe statisticile comerciale privind anii calendaristici 2018-2020, disponibile la 1 septembrie 2021, și ia în considerare importurile din țările care beneficiază de SPG enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012, astfel cum era în vigoare la data respectivă. Cu toate acestea, valoarea importurilor din țările beneficiare ale SGP care, începând cu 1 ianuarie 2023, nu mai beneficiază de preferințele tarifare acordate în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012 nu este luată în considerare,

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește, printre altele, cerințele de sănătate animală pentru introducerea în Uniune a transporturilor de animale, de material germinativ și de produse de origine animală, și se aplică de la 21 aprilie 2021. Una dintre aceste cerințe de sănătate animală este ca transporturile respective să provină dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acestea, menționate în conformitate cu articolul 230 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

(2)

Regulamentul delegat (UE) 2020/692 al Comisiei (2) completează Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru introducerea în Uniune a transporturilor de animale din anumite specii și categorii, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări sau teritorii terțe ori din zone sau compartimente ale acestora. Regulamentul delegat (UE) 2020/692 prevede că transporturile de animale, de material germinativ și de produse de origine animală care intră în domeniul său de aplicare pot fi introduse în Uniune numai dacă provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț ori dintr-o zonă sau dintr-un compartiment al acestora, menționate pentru speciile și categoriile de animale, de material germinativ și de produse de origine animală respective în conformitate cu cerințele de sănătate animală prevăzute în regulamentul delegat respectiv.

(3)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 al Comisiei (3) stabilește listele cu țările terțe, teritoriile sau zonele sau compartimentele din acestea, din care este permisă introducerea în Uniune a animalelor din speciile și categoriile, a materialelor germinative și a produselor de origine animală care intră sub incidența Regulamentului delegat (UE) 2020/692. Listele și anumite norme generale privind listele respective sunt prevăzute în anexele I-XXII la respectivul regulament de punere în aplicare.

(4)

Partea 1 secțiunea A din anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 stabilește lista țărilor terțe sau a teritoriilor terțe sau a zonelor din acestea autorizate pentru introducerea în Uniune a transporturilor de păsări captive și de material germinativ provenit de la păsări captive, altele decât păsările captive care fac obiectul derogărilor menționate la articolul 62 din Regulamentul delegat (UE) 2020/692.

(5)

Regatul Unit a prezentat Comisiei o cerere de autorizare a intrării în Uniune a transporturilor de păsări captive și de material germinativ provenit de la acestea, altele decât păsările captive menționate la articolul 62 din Regulamentul delegat (UE) 2020/692, din teritoriile dependente ale Coroanei Britanice Insula Man și Jersey și a oferit garanții în ceea ce privește capacitățile autorităților competente din teritoriile dependente ale Coroanei Britanice respective de a asigura o certificare oficială fiabilă și conformitatea cu cerințele de sănătate animală relevante pentru astfel de transporturi de păsări captive și de material germinativ provenit de la acestea destinate intrării în Uniune. Prin urmare, aceste teritorii dependente ale Coroanei britanice trebuie să fie enumerate în anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404.

(6)

Prin urmare, anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 trebuie să fie modificată în consecință.

(7)

Partea 1 secțiunea A din anexa XV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 stabilește lista țărilor terțe, a teritoriilor terțe sau a zonelor din acestea autorizate pentru introducerea în Uniune a transporturilor de produse din carne de ungulate, de păsări de curte și de vânat cu pene care au fost supuse tratamentelor de atenuare a riscurilor menționate în anexa XXVI la Regulamentul delegat (UE) 2020/692.

(8)

Marocul a prezentat Comisiei o cerere de autorizare a introducerii în Uniune a transporturilor de produse din carne de păsări de curte, altele decât ratitele, și a oferit garanții în ceea ce privește respectarea de către țara terță respectivă a cerințelor privind notificarea și raportarea bolilor listate menționate la punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/692 relevante pentru păsările de curte, precum și garanții în ceea ce privește respectarea de către țara terță respectivă a cerințelor relevante de sănătate animală ale Uniunii sau a unor cerințe echivalente. Prin urmare, ținând seama de situația sănătății păsărilor de curte din Maroc, este oportun să se includă țara terță respectivă în lista prevăzută în partea 1 secțiunea A din anexa XV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 în ceea ce privește produsele din carne de pasăre, altele decât ratitele, care au fost supuse tratamentului specific de atenuare a riscurilor „D” menționat în anexa XXVI la Regulamentul delegat (UE) 2020/692.

(9)

Prin urmare, anexa XV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 trebuie să fie modificată în consecință.

(10)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 trebuie să fie modificat în consecință.

(11)

Întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 se aplică începând cu 21 aprilie 2021, este necesar, din motive de securitate juridică și pentru a facilita schimburile comerciale, ca modificările Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/404 efectuate prin prezentul regulament să intre în vigoare în regim de urgență.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Acordul privind Spațiul Economic European (2) („Acordul privind SEE”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.

(2)

În temeiul articolului 98 din Acordul privind SEE, Comitetul mixt al SEE înființat prin Acordul privind SEE (denumit în continuare „Comitetul mixt al SEE”) poate decide să modifice, printre altele, Protocolul 31 privind cooperarea în domenii specifice în afara celor patru libertăți, anexat la Acordul privind SEE (denumit în continuare „Protocolul 31”).

(3)

Este adecvat să se continue cooperarea dintre părțile contractante la Acordul privind SEE în cadrul acțiunilor Uniunii finanțate din bugetul general al Uniunii privind libera circulație a lucrătorilor, coordonarea sistemelor de asigurări sociale și măsuri în favoarea lucrătorilor migranți, inclusiv a lucrătorilor migranți din țări terțe.

(4)

Prin urmare, Protocolul 31 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt al SEE ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie a Comitetului mixt al SEE atașat,

(1)

În temeiul articolului 300 alineatul (3) din tratat, Comitetul Regiunilor este format din reprezentanți ai colectivităților regionale și locale care sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în fața unei adunări alese.

(2)

La 3 februarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE) 2020/144 (2) de numire a membrilor și a supleanților în Comitetul Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2020-25 ianuarie 2025.

(3)

Un loc de membru în Comitetul Regiunilor a devenit vacant ca urmare a demisiei domnului Juan ESPADAS CEJAS.

(4)

Două locuri de supleant în Comitetul Regiunilor au devenit vacante ca urmare a demisiei domnului Carlos MARTÍNEZ MÍNGUEZ și ca urmare a încheierii mandatului național în temeiul căruia a fost propusă numirea domnului José Francisco BALLESTA GERMÁN.

(5)

Guvernul spaniol l-a propus pe domnul Julio MILLÁN MUÑOZ, reprezentant al unei colectivități locale care este titularul unui mandat electoral în cadrul unei autorități locale, Alcalde del Ayuntamiento de Jaén (Andalucía) [primarul consiliului local al orașului Jaén (Andaluzia)], pentru calitatea de membru în Comitetul Regiunilor pentru durata rămasă a mandatului actual, care se încheie la 25 ianuarie 2025.

(6)

Guvernul spaniol a propus următorii reprezentanți ai colectivităților locale care sunt titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități locale pentru calitatea de supleanți în Comitetul Regiunilor pentru durata rămasă a mandatului actual, care se încheie la 25 ianuarie 2025: doamna Noelia María ARROYO HERNÁNDEZ, Alcaldesa del Ayuntamiento de Cartagena (Murcia) [primărița consiliului local al orașului Cartagena (Murcia)], și domnul Óscar PUENTE SANTIAGO, Alcalde del Ayuntamiento de Valladolid (Castilla y León) [primarul consiliului local al orașului Valladolid (Castilia și Leon)],

(a)

în calitatea de membru:

și

(b)

în calitatea de supleanți:

(1)

În temeiul articolului 9 alineatul (1) din Decizia 2013/354/PESC, Comitetul politic și de securitate (COPS) este autorizat, în conformitate cu articolul 38 din tratat, să adopte deciziile relevante în scopul exercitării controlului politic și a conducerii strategice ale Misiunii de Poliție a Uniunii Europene pentru teritoriile palestiniene (EUPOL COPPS), inclusiv decizia de numire a șefului misiunii.

(2)

La 13 octombrie 2020, COPS a adoptat Decizia (PESC) 2020/1541 (2) de numire a doamnei Nataliya APOSTOLOVA în calitatea de șef al misiunii EUPOL COPPS pentru perioada cuprinsă între 15 noiembrie 2020 și 30 iunie 2021.

(3)

La 28 iunie 2021, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2021/1066 (3), de prelungire a mandatului EUPOL COPPS până la 30 iunie 2022.

(4)

La 1 iulie 2021, COPS a adoptat Decizia (PESC) 2021/1128 (4) de prelungire a mandatului doamnei Nataliya APOSTOLOVA de șef al misiunii EUPOL COPPS până la 30 iunie 2022.

(5)

La 27 iunie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/1018 (5) de prelungire a mandatului EUPOL COPPS pentru perioada 1 iulie 2022-30 iunie 2023.

(6)

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus prelungirea mandatului doamnei Nataliya APOSTOLOVA de șef al misiunii EUPOL COPPS de la 1 iulie 2022 până la 30 iunie 2023,

(1)

În temeiul articolului 10 alineatul (1) din Acțiunea comună 2005/889/PESC, Comitetul politic și de securitate (COPS) este autorizat, în conformitate cu articolul 38 din tratat, să adopte deciziile relevante în scopul exercitării controlului politic și a conducerii strategice a Misiunii de Asistență la Frontieră a Uniunii Europene pentru punctul de trecere Rafah (EU BAM Rafah), inclusiv decizia de numire a șefului misiunii.

(2)

La 13 octombrie 2020, COPS a adoptat Decizia (PESC) 2020/1548 (2), prin care dl Mihai Florin BULGARIU a fost numit în calitatea de șef al Misiunii EU BAM Rafah pentru perioada 1 noiembrie 2020-30 iunie 2021.

(3)

La 28 iunie 2021, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2021/1065 (3), prin care mandatul EU BAM Rafah s-a prelungit până la 30 iunie 2022.

(4)

La 1 iulie 2021, COPS a adoptat Decizia (PESC) 2021/1127 (4), prin care a fost prelungit mandatul domnului Mihai-Florin BULGARIU în calitatea de șef al Misiunii EU BAM Rafah pentru perioada 1 iulie 2021-30 iunie 2022.

(5)

La 27 iunie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/1017 (5) prin care a prelungit mandatul EU BAM Rafah până la 30 iunie 2023.

(6)

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus prelungirea mandatului domnului Mihai-Florin BULGARIU în calitatea de șef al Misiunii EU BAM Rafah până la 30 iunie 2023,

(1)

Mandatele a 26 de judecători din cadrul Tribunalului urmează să expire la 31 august 2022. Este necesară efectuarea unor numiri pentru ocuparea acestor posturi pentru perioada 1 septembrie 2022-31 august 2028.

(2)

Au fost propuse candidaturile dlui Ion GÂLEA, dlui Marc JAEGER, dlui Dean SPIELMANN și dnei Mirela STANCU în vederea reînnoirii mandatului acestora de judecători în cadrul Tribunalului.

(3)

A fost propusă candidatura dlui Steven VERSCHUUR pentru un prim mandat de judecător în cadrul Tribunalului.

(4)

În plus, articolul 48 din Protocolul nr. 3 privind statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2422 al Parlamentului European și al Consiliului (1), prevede că numărul judecătorilor din cadrul Tribunalului crește în trei etape, astfel încât, începând cu 1 septembrie 2019, Tribunalul să fie alcătuit din doi judecători pentru fiecare stat membru. În temeiul articolului 2 litera (a) din regulamentul menționat, prima etapă a creșterii numărului de judecători din cadrul Tribunalului constă în numirea a 12 judecători suplimentari, dintre care șase judecători cu un mandat care s-a încheiat la 31 august 2016. Acești șase judecători sunt aleși astfel încât guvernele a șase state membre să propună doi judecători pentru reînnoirea parțială a Tribunalului în 2016, al căror mandat începe la 1 septembrie 2016 și se încheie la 31 august 2022. Postul de judecător suplimentar care urmează să fie numit la propunerea guvernului Republicii Slovace este unul dintre posturile celor șase judecători suplimentari vizați de reînnoirea parțială a Tribunalului în 2016. A fost propusă candidatura dnei Beatrix RICZIOVÁ pentru postul de judecător suplimentar în cadrul Tribunalului.

(5)

În temeiul articolului 7 din Protocolul nr. 3 și ca urmare a decesului dlui Barna BERKE, este necesară efectuarea numirii unui judecător în cadrul Tribunalului pentru durata rămasă a mandatului dlui Barna BERKE, și anume până la 31 august 2022.

(6)

A fost propusă candidatura dlui Tihamér TÓTH pentru postul devenit vacant.

(7)

Comitetul constituit în temeiul articolului 255 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a emis un aviz favorabil cu privire la capacitatea acestor candidați de a exercita funcția de judecător în cadrul Tribunalului,

—

dl Ion GÂLEA,

—

dl Marc JAEGER,

—

dl Dean SPIELMANN,

—

dna Mirela STANCU,

—

dl Steven VERSCHUUR.

—

dna Beatrix RICZIOVÁ,

—

dl Tihamér TÓTH.