(1)

Având în vedere dimensiunea transfrontalieră a prelucrării datelor de piață, calitatea datelor și necesitatea de a realiza economii de scară și de a evita impactul negativ al eventualelor divergențe atât asupra calității datelor, cât și asupra sarcinii furnizorilor de servicii de raportare a datelor, Regulamentul (UE) 2019/2175 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a transferat competențele de autorizare și de supraveghere în ceea ce privește activitățile furnizorilor de servicii de raportare a datelor în cadrul Uniunii către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(2)

Este oportun să se precizeze normele procedurale pentru exercitarea de către ESMA a competenței de a impune amenzi și penalități cu titlu cominatoriu furnizorilor de servicii de raportare a datelor aflați în sfera supravegherii sale. În special, Regulamentul (UE) nr. 600/2014 prevede că aceste norme procedurale ar trebui să includă dispoziții privind dreptul la apărare, colectarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu, precum și dispoziții privind termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu.

(3)

Atunci când constată că există indicii importante privind posibila existență a unor fapte care pot constitui una sau mai multe încălcări ale cerințelor aplicabile furnizorilor de servicii de raportare a datelor, ESMA numește un agent de investigații independent din cadrul său pentru a cerceta chestiunea respectivă. După încheierea investigației, agentul de investigații îi oferă persoanei care face obiectul investigației posibilitatea de a fi audiată. Aceasta înseamnă că persoana în cauză ar trebui să aibă dreptul de a formula observații în scris într-un termen rezonabil de cel puțin patru săptămâni, înainte ca agentul de investigații să transmită ESMA constatările sale. Persoanei care face obiectul investigației ar trebui să i se permită să fie asistată de un consilier ales de aceasta. Agentul de investigații ar trebui să analizeze dacă este necesar ca, în urma observațiilor transmise de persoana care face obiectul investigației, să modifice raportul de constatare înainte de a-l transmite ESMA.

(4)

ESMA ar trebui să evalueze caracterul complet al dosarului transmis de agentul de investigații pe baza unei liste de documente. Pentru a asigura faptul că persoana care face obiectul investigației este în măsură să își pregătească în mod adecvat apărarea, înainte de a adopta o decizie finală cu privire la aplicarea de amenzi sau de măsuri de supraveghere, ESMA ar trebui să se asigure că persoanei respective i se oferă posibilitatea de a prezenta observații scrise suplimentare.

(5)

Pentru a se asigura că persoanele cooperează în contextul unei investigații, ESMA ar trebui să poată lua anumite măsuri coercitive. În cazul în care a luat o decizie prin care impune unei persoane să pună capăt unei încălcări sau i-a solicitat acesteia să furnizeze informații complete ori să prezinte evidențe, date, proceduri sau orice alt material în integralitatea sa ori în cazul în care a luat decizia de a efectua o inspecție la fața locului, ESMA poate impune penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga persoana care face obiectul investigației să respecte decizia luată. Înainte de a impune penalități cu titlu cominatoriu, ESMA ar trebui să ofere persoanei respective posibilitatea de a prezenta observații scrise.

(6)

Dreptul la apărare ar trebui pus în balanță cu necesitatea, în circumstanțe specifice, a unei acțiuni urgente din partea ESMA. În cazul în care se justifică o acțiune urgentă în temeiul articolului 38l din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, dreptul la apărare al persoanei care face obiectul investigației nu ar trebui să constituie un obstacol în calea adoptării de către ESMA a unor măsuri urgente. În acest caz, pentru a împiedica aducerea unor prejudicii grave și iminente sistemului financiar, ESMA poate adopta o decizie provizorie fără a oferi persoanei care face obiectul investigației ocazia de a prezenta observații. ESMA ar trebui să ofere persoanei care face obiectul investigației posibilitatea de a fi audiată cât mai curând posibil după adoptarea deciziei provizorii și înainte de adoptarea unei decizii de confirmare. Cu toate acestea, procedura ar trebui să acorde persoanei care face obiectul investigației dreptul de a fi audiată în prealabil de agentul de investigații.

(7)

Dosarele întocmite de ESMA și de agentul de investigații conțin informații care sunt indispensabile pentru ca persoana în cauză să se poată pregăti pentru procedurile judiciare sau administrative. După ce o persoană care face obiectul investigației a primit notificarea raportului de constatare fie din partea agentului de investigații, fie din partea ESMA, persoana respectivă ar trebui să aibă dreptul de a avea acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Utilizarea documentelor din dosar la care s-a obținut acces ar trebui să fie permisă numai în cadrul procedurilor judiciare sau administrative referitoare la încălcări ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

(8)

Atât competența de a impune amenzi și penalități cu titlu cominatoriu, cât și competența de a le executa ar trebui să facă obiectul unui termen de prescripție. Din motive de consecvență, termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu ar trebui să țină seama de legislația existentă a Uniunii care se aplică în cazul impunerii de sancțiuni entităților supravegheate și al executării acestor sancțiuni și de experiența ESMA referitoare la aplicarea acestei legislații.

(9)

Pentru a asigura păstrarea în siguranță a amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu colectate, ESMA ar trebui să le depună în conturi purtătoare de dobândă deschise exclusiv în scopul colectării unor amenzi unice sau a unor penalități cu titlu cominatoriu care vizează încetarea unei încălcări unice. Din motive de prudență bugetară, ESMA ar trebui să transfere sumele către Comisie numai după ce deciziile au devenit definitive ca urmare a epuizării căilor de atac sau a expirării termenului de exercitare a unei căi de atac.

(10)

Pentru a asigura buna funcționare a noului cadru de supraveghere pentru furnizorii de servicii de raportare a datelor, astfel cum a fost prevăzut la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2019/2175, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență,

(1)

În conformitate cu articolul 48f și 48g din Regulamentul (UE) 2016/1011, Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) este împuternicită să impună amenzi și penalități cu titlu cominatoriu în anumite condiții administratorilor de indici de referință aflați sub supravegherea sa. Articolul 48i alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2016/1011 impune Comisiei să precizeze normele procedurale pentru exercitarea competenței de a impune amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, inclusiv normele referitoare la dreptul la apărare, precum și normele privind colectarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu și termenele de prescripție pentru impunerea și executarea penalităților.

(2)

Atunci când ESMA constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui una sau mai multe încălcări ale cerințelor prevăzute la articolul 42 din Regulamentul (UE) 2016/1011 pentru administratorii de indici de referință aflați sub supravegherea sa, ESMA numește un agent de investigații independent din cadrul ESMA pentru a cerceta chestiunea respectivă. La finalizarea activității sale, agentul de investigații ar trebui să transmită ESMA un dosar complet. Informarea cu privire la aceste constatări și posibilitatea de a răspunde la acestea fac parte integrantă din dreptul la apărare. Prin urmare, persoana care face obiectul investigației ar trebui să fie informată cu privire la constatările agentului de investigații și ar trebui să aibă posibilitatea de a răspunde acestor constatări într-un termen rezonabil. Persoanelor care fac obiectul investigației ar trebui să li se permită să fie asistate de un consilier ales de acestea. Agentul de investigații ar trebui să analizeze dacă este necesar ca, în urma observațiilor transmise de persoana care face obiectul investigației, să modifice raportul de constatare înainte de a-l transmite ESMA.

(3)

ESMA ar trebui să evalueze caracterul complet al dosarului transmis de agentul de investigații pe baza unei liste de documente. Pentru a se asigura că persoana care face obiectul investigației este în măsură să își pregătească apărarea în mod adecvat, înainte de a adopta o decizie finală cu privire la aplicarea de amenzi sau de măsuri de supraveghere, ESMA ar trebui să se asigure că persoanei respective i se oferă posibilitatea de a prezenta observații scrise suplimentare.

(4)

Pentru a se asigura că persoana care face obiectul investigației cooperează în cadrul unei investigații, ESMA ar trebui să poată lua anumite măsuri coercitive. În cazul în care a luat o decizie prin care impune unei persoane să pună capăt unei încălcări sau i-a solicitat acesteia să furnizeze informații complete ori să prezinte evidențe, date, proceduri sau orice alt material în integralitatea sa ori în cazul în care a luat decizia de a efectua o inspecție la fața locului, ESMA poate impune penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga persoana care face obiectul investigației să respecte decizia luată. Înainte de a impune penalități cu titlu cominatoriu, ESMA ar trebui să ofere persoanei respective posibilitatea de a prezenta observații scrise.

(5)

Întrucât agentul de investigații își desfășoară activitatea în mod independent, ESMA nu ar trebui să fie obligată să subscrie la constatările din dosarul pregătit de acesta. Totuși, pentru a se asigura faptul că persoana care face obiectul investigației este în măsură să își pregătească în mod adecvat apărarea, în cazul în care ESMA nu este de acord cu constatările agentului de investigații, persoana în cauză ar trebui să fie informată și ar trebui să aibă posibilitatea de a răspunde.

(6)

Pentru a se asigura faptul că persoana care face obiectul investigației este în măsură să își pregătească în mod adecvat apărarea, persoana respectivă ar trebui să fie informată și ar trebui să aibă posibilitatea de a răspunde în cazul în care ESMA este de acord cu toate constatările agentului de investigații sau cu o parte dintre acestea.

(7)

Dreptul de a fi audiat ar trebui să fie pus în balanță cu necesitatea, în circumstanțe specifice, a unei acțiuni urgente din partea ESMA. În cazul în care se justifică o acțiune urgentă în temeiul articolului 48e din Regulamentul (UE) 2016/1011, dreptul de a fi audiat al persoanei care face obiectul investigației nu ar trebui să împiedice ESMA să ia măsuri urgente. În astfel de cazuri, dreptul de a fi audiat al persoanei care face obiectul investigației ar trebui să fie asigurat cât mai curând posibil după luarea deciziei. Cu toate acestea, procedura ar trebui să acorde persoanei care face obiectul investigației dreptul de a fi audiată de agentul de investigații.

(8)

Competența ESMA de a impune penalități cu titlu cominatoriu ar trebui exercitată ținându-se seama în mod corespunzător de dreptul la apărare și nu ar trebui să continue mai mult decât este necesar. În cazul în care ESMA ia o decizie de impunere a unor penalități cu titlu cominatoriu, persoana în cauză ar trebui, prin urmare, să aibă posibilitatea de a fi audiată și orice penalitate cu titlu cominatoriu ar trebui să nu mai fie datorată din momentul în care persoana în cauză respectă ordinul ESMA care se referă la aceasta.

(9)

Dosarele întocmite de ESMA și de agentul de investigații conțin informații care sunt indispensabile pentru ca persoana în cauză să se poată pregăti pentru procedurile judiciare sau administrative. După ce o persoană care face obiectul investigației a primit notificarea privind raportul de constatare fie de la agentul de investigații, fie de la ESMA, persoana respectivă ar trebui să aibă dreptul de a avea acces la dosar, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Utilizarea documentelor din dosar la care s-a obținut acces ar trebui să fie permisă numai pentru procedurile judiciare sau administrative care vizează încălcări ale articolului 42 din Regulamentul (UE) 2016/1011.

(10)

Atât competența de a impune amenzi și penalități cu titlu cominatoriu, cât și competența de a executa amenzi și penalități cu titlu cominatoriu ar trebui exercitate într-un termen rezonabil și, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unui termen de prescripție. Din motive de consecvență, termenele de prescripție pentru impunerea și executarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu ar trebui să țină seama de legislația existentă a Uniunii care se aplică în cazul impunerii de sancțiuni entităților supravegheate și al executării acestor sancțiuni și de experiența ESMA referitoare la aplicarea acestei legislații. Pentru a asigura păstrarea în siguranță a amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu colectate, ESMA ar trebui să le depună în conturi purtătoare de dobândă deschise exclusiv în scopul colectării unor amenzi unice sau a unor penalități cu titlu cominatoriu care vizează încetarea unei încălcări unice. Din motive de prudență bugetară, ESMA ar trebui să transfere sumele către Comisie numai după ce deciziile au devenit definitive ca urmare a epuizării căilor de atac sau a expirării termenului de exercitare a unei căi de atac.

(11)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/168 al Parlamentului European și al Consiliului (2), indicii de referință din țări terțe pot fi utilizați în Uniune fără a fi nevoie ca administratorii relevanți să solicite echivalarea, recunoașterea sau aprobarea lor într-o perioadă de tranziție prelungită până în 2023. În cursul acestei perioade de tranziție, recunoașterea în Uniune este un regim de participare voluntară pentru administratorii de indici de referință situați în țări terțe, ceea ce indică faptul că indicii lor de referință vor rămâne disponibili pentru a fi utilizați în Uniune după încheierea perioadei de tranziție. În consecință, în această perioadă, dispozițiile privind amenzile ar trebui să se aplice numai administratorilor situați în țări terțe care au solicitat în mod voluntar recunoașterea înainte de expirarea perioadei de tranziție prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/168 și în cazul în care autoritatea națională competentă relevantă sau ESMA a acordat recunoașterea.

(12)

Pentru a asigura buna aplicare a noilor competențe de supraveghere atribuite ESMA, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență,

(1)

Articolul 48l din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede obligația ESMA de a percepe de la administratorii de indici de referință critici și administratorii de indici de referință din țări terțe taxe asociate cererilor de autorizare în temeiul articolului 34 și cererilor de recunoaștere în temeiul articolului 32 din regulamentul respectiv, precum și taxe anuale asociate cu îndeplinirea sarcinilor sale în conformitate cu regulamentul menționat în ceea ce privește administratorii de indici de referință critici și de indici de referință din țări terțe recunoscuți. Articolul 48l alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede că aceste taxe trebuie să fie proporționale cu cifra de afaceri a administratorului indicelui de referință în cauză și să acopere toate costurile suportate de ESMA pentru autorizare sau recunoaștere și pentru îndeplinirea sarcinilor sale în ceea ce privește administratorii de indici de referință critici și de indici de referință din țări terțe în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2)

Taxele percepute pentru activitățile ESMA legate de administratorii de indici de referință critici și de indici de referință din țări terțe ar trebui să fie stabilite la un nivel care să evite acumularea unui deficit sau a unui excedent semnificativ. În cazul în care există un excedent sau un deficit semnificativ recurent, nivelul taxelor ar trebui revizuit.

(3)

Taxele aferente cererilor de autorizare („taxele de autorizare”) și de recunoaștere („taxe de recunoaștere”) ar trebui să fie percepute de la administratorii de indici de referință critici și de indici de referință din țări terțe pentru a acoperi costurile suportate de ESMA pentru prelucrarea cererilor de autorizare și de recunoaștere, inclusiv costurile pentru verificarea caracterului complet al cererilor, solicitarea de informații suplimentare, redactarea deciziilor și costurile legate de evaluarea importanței sistemice a indicilor de referință critici, precum și de conformarea administratorilor de indici de referință din țări terțe.

(4)

Având în vedere că evaluarea cererilor necesită resurse indiferent dacă sunt depuse de administratori de dimensiuni mari sau mici, taxa de recunoaștere ar trebui să fie o taxă de recunoaștere forfetară, identică pentru toți administratorii din țări terțe.

(5)

Pe baza volumului de muncă preconizat și a costului pe care acest volum de muncă îl reprezintă pentru ESMA, care ar trebui să fie acoperit integral de taxa unică de recunoaștere, costul evaluării unei cereri de recunoaștere ar trebui stabilit la 40 000 EUR.

(6)

Indicii de referință critici fac obiectul unei examinări mai aprofundate în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1011, iar administratorii acestora trebuie să respecte cerințe organizaționale mai stricte. Prin urmare, procesul de autorizare reprezintă un volum de muncă mai mare pentru ESMA. Astfel, taxa de autorizare pentru administratorul unui indice de referință critic ar trebui să fie semnificativ mai mare decât taxa pentru evaluarea unei cereri de recunoaștere.

(7)

Pentru a asigura calitatea și caracterul complet al cererilor primite și în conformitate cu abordarea ESMA privind înregistrarea entităților pe care le supraveghează, taxa de recunoaștere ar trebui să fie exigibilă la momentul depunerii cererii.

(8)

De asemenea, administratorilor de indici de referință critici și de indici de referință din țări terțe recunoscuți li se vor percepe taxe anuale pentru acoperirea costurilor suportate de ESMA pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1011 în ceea ce privește supravegherea continuă a acestor administratori. În ceea ce privește indicii de referință din țări terțe, aceste taxe ar trebui să acopere punerea în aplicare și menținerea acordurilor de cooperare cu autoritățile din țările terțe și monitorizarea evoluțiilor în materie de reglementare și supraveghere din țările terțe. Pentru indicii de referință critici, taxele ar trebui să acopere, de asemenea, cheltuielile suportate de ESMA în ceea ce privește supravegherea continuă a respectării de către administratorii respectivi a cerințelor prevăzute la articolul 48l și în titlul VI din Regulamentul (UE) 2016/1011, inclusiv prin intermediul conformității comparabile, în cazul în care acest statut a fost acordat.

(9)

Costul supravegherii continue a unui indice de referință critic depinde de necesitatea ca ESMA să instituie și să prezideze un colegiu de supraveghetori pentru indicele respectiv, ceea ce reprezintă un volum de muncă suplimentar considerabil. Prin urmare, este oportun să se facă distincția între cele două cazuri atunci când se stabilesc taxele de supraveghere. În schimb, în cadrul categoriei indicilor de referință critici, nu ar trebui să fie necesar să se diferențieze taxele de supraveghere în funcție de cifra de afaceri anuală a administratorului, întrucât indicii de referință critici au, prin definiție, un impact sistemic în Uniune.

(10)

Decizia de a solicita recunoașterea în Uniune este o decizie luată de administratorii de indici de referință din țări terțe din motive comerciale, deoarece se preconizează că furnizarea indicilor lor de referință în Uniune va genera venituri. Prin urmare, pentru administratorii de indici de referință din țări terțe recunoscuți, taxele de supraveghere ar trebui să fie ajustate în funcție de veniturile pe care le obțin din utilizarea acestor indici de referință în Uniune. În cazurile în care nu se generează niciun venit, valoarea taxei minime de supraveghere ar trebui stabilită la 20 000 EUR.

(11)

Pentru a descuraja cererile repetate sau nefondate, taxele de recunoaștere și de autorizare nu ar trebui să fie rambursate în cazul în care un solicitant își retrage cererea. Întrucât activitatea administrativă necesară în cazul unei cereri de recunoaștere sau de autorizare care este refuzată este aceeași cu cea necesară în cazul unei cereri acceptate, taxele de recunoaștere și taxele de autorizare nu ar trebui rambursate în cazul în care autorizația sau recunoașterea este refuzată.

(12)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/168 al Parlamentului European și al Consiliului (2), indicii de referință din țări terțe pot fi utilizați în Uniune fără a fi nevoie ca administratorii relevanți să solicite echivalarea, recunoașterea sau aprobarea lor într-o perioadă de tranziție prelungită până în 2023. În cursul acestei perioade de tranziție, recunoașterea în Uniune este un regim de participare voluntară pentru administratorii de indici de referință situați în țări terțe, ceea ce indică faptul că indicii lor de referință vor rămâne disponibili pentru a fi utilizați în Uniune după încheierea perioadei de tranziție. În consecință, în această perioadă, dispozițiile privind taxele de recunoaștere și de supraveghere ar trebui să se aplice numai administratorilor situați în țări terțe care au solicitat în mod voluntar recunoașterea înainte de expirarea perioadei de tranziție prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/168 și în cazul în care autoritatea națională competentă relevantă sau ESMA a acordat recunoașterea.

(13)

Pentru a asigura buna aplicare a noilor competențe de supraveghere atribuite ESMA, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență,

(1)

La 16 iunie 2020, Comisia Europeană („Comisia”) a instituit taxe antidumping definitive și taxe compensatorii definitive la importurile de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare („MFS”) din Republica Populară Chineză și din Egipt prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/492 al Comisiei (3) („Regulamentul AD MFS”) și, respectiv, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/776 al Comisiei (4) („Regulamentul AS MFS”) („măsurile existente”).

(2)

Prin Regulamentul (UE) 2018/825 al Parlamentului European și al Consiliului (5), care a intrat în vigoare la 8 iunie 2018 („pachetul de modernizare a instrumentelor de apărare comercială”), au fost introduse noile articole 14a și, respectiv, 24a în regulamentul antidumping de bază și, respectiv, în regulamentul antisubvenție de bază.

(3)

Conform articolelor respective, se poate institui o taxă antidumping sau compensatorie inclusiv pentru orice produs care face obiectul unui dumping sau unor subvenții și care este transportat în cantități semnificative pe o insulă artificială, pe o instalație fixă sau plutitoare sau pe orice altă structură de pe platforma continentală a unui stat membru sau din zona economică exclusivă declarată de un stat membru în temeiul UNCLOS („PC/ZEE”) (6), în cazul în care acest lucru ar cauza un prejudiciu industriei Uniunii.

(4)

Aceleași articole prevăd faptul că Comisia trebuie să adopte acte de punere în aplicare prin care să fie stabilite condițiile de impunere a unor astfel de taxe, precum și procedurile de notificare și de declarare a unor astfel de produse și de plată a taxelor respective, inclusiv în ceea ce privește recuperarea, rambursarea și remiterea („instrumentul vamal”), precum și faptul că taxele respective trebuie să fie instituite de Comisie numai începând cu data la care instrumentul vamal devine operațional. Instrumentul vamal (7) a intrat în vigoare la 2 noiembrie 2019.

(5)

La 27 mai 2021, Comisia a publicat un aviz (8) de redeschidere a anchetelor care au condus la măsurile antidumping și compensatorii aplicabile importurilor de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC și din Egipt.

(6)

Redeschiderea a fost limitată la aspectul verificării dacă măsurile ar trebui să fie aplicate anumitor materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC și din Egipt (denumite în continuare „țările în cauză”) care sunt aduse în cantități semnificative în PC/ZEE, deoarece instrumentul vamal nu era în vigoare în momentul deschiderii anchetelor care au condus la instituirea măsurilor existente și, prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să decidă dacă extinderea taxelor la PC/ZEE era adecvată.

(7)

Comisia a avut la dispoziție suficiente elemente de probă care atestă faptul că MFS originare din RPC și din Egipt erau transportate în cantități semnificative, în cadrul regimului de perfecționare activă, pentru a fi transformate în palete eoliene care erau apoi exportate în parcuri eoliene offshore din PC/ZEE și că acest lucru ar cauza un prejudiciu industriei Uniunii. O parte dintre aceste elemente de probă au fost furnizate de industria UE. O notă la dosar care conține elementele de probă de care dispune Comisia a fost pusă la dispoziția părților interesate.

(8)

Comisia a informat părțile interesate care au cooperat la anchetele care au condus la adoptarea măsurilor existente, și anume Misiunea Republicii Populare Chineze, Misiunea Egiptului, producătorii-exportatori și societățile afiliate acestora din Republica Populară Chineză și din Egipt, producătorii din Uniune, importatorii neafiliați din Uniune și utilizatorii din Uniune cu privire la redeschiderea anchetelor.

(9)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale în termenele stabilite în aviz. Niciuna dintre părțile interesate nu a solicitat o audiere în fața Comisiei sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(10)

Comisia a trimis un chestionar părților interesate care au cooperat la anchetele care au condus la adoptarea măsurilor existente.

(11)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar de la patru producători din Uniune, de la asociația producătorilor din Uniune și de la un utilizator.

(12)

Nu s-a primit niciun răspuns la chestionar din partea producătorilor-exportatori. Comisia a notificat misiunilor RPC și ale Egiptului faptul că, din cauza cooperării insuficiente din partea producătorilor-exportatori din RPC și din Egipt, intenționa să aplice articolul 18 din regulamentul antidumping de bază și, respectiv, articolul 28 din regulamentul antisubvenție de bază și, prin urmare, să își bazeze constatările pe datele disponibile. Nu s-au primit observații ca răspuns la această notificare.

(13)

Perioada de anchetă a fost aceeași ca în cursul anchetelor inițiale, și anume între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2018 (denumită în continuare „perioada inițială de anchetă”).

(14)

Produsul care face obiectul anchetei este același ca în cazul anchetelor care au dus la adoptarea măsurilor existente, și anume materialele țesute și/sau cusute din fibră de sticlă cu filament continuu și/sau din fire cu sau fără alte elemente, cu excepția produselor impregnate sau preimpregnate (pre-preg) și cu excepția țesăturilor cu ochiuri deschise cu o dimensiune mai mare de 1,8 mm atât în lungime, cât și în lățime și cu o greutate mai mare de 35 g/m2, încadrate în prezent la codurile NC ex 7019 61 00, ex 7019 62 00, ex 7019 63 00, ex 7019 64 00, ex 7019 65 00, ex 7019 66 00, ex 7019 69 10, ex 7019 69 90 și ex 7019 90 00 (codurile TARIC 7019610081, 7019610083, 7019610084, 7019620081, 7019620083, 7019620084, 7019630081, 7019630083, 7019630084, 7019640081, 7019640083, 7019640084, 7019650081, 7019650083, 7019650084, 7019660081, 7019660083, 7019660084, 7019691081, 7019691083, 7019691084, 7019699081, 7019699083, 7019699084, 7019900081, 7019900083 și 7019900084), originare din Republica Populară Chineză și din Egipt („produsul care face obiectul anchetei”).

(15)

Misiunea Egiptului a pus sub semnul întrebării legalitatea noilor dispoziții ale regulamentelor de bază antidumping și antisubvenție (articolele 14a și 24a din regulamentele de bază respective) în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării („UNCLOS”) și al reglementărilor vamale ale Uniunii.

(16)

Comisia a respins observația respectivă. Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) prevede în mod explicit că anumite dispoziții ale legislației vamale se pot aplica în afara teritoriului vamal al Uniunii în cadrul legislației care reglementează domenii specifice sau al convențiilor internaționale. UNCLOS face parte din dreptul Uniunii. Zona economică exclusivă este reglementată de partea V din UNCLOS, în timp ce platforma continentală este inclusă în partea VI din UNCLOS. Articolul 56 din UNCLOS definește „drepturile, jurisdicția și obligațiile statului de coastă în zona economică exclusivă”, printre care se numără „crearea și utilizarea insulelor artificiale, a instalațiilor și a structurilor”. Articolul 60 alineatul (2) din UNCLOS prevede că „statul de coastă are jurisdicție exclusivă asupra acestor insule artificiale, instalații și structuri, inclusiv jurisdicția în ceea ce privește actele cu putere de lege și normele administrative în domeniul vamal, fiscal, al sănătății, al siguranței și al imigrației”. Lista aspectelor enumerate în dispoziția respectivă nu este exhaustivă. Articolul 80 din UNCLOS face ca articolul 60 să se aplice și platformei continentale. Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării a furnizat orientări suplimentare cu privire la dispoziția sus-menționată din UNCLOS. În hotărârea M/V „Saiga”, Curtea a statuat că „[î]n zona economică exclusivă, statul de coastă are competența de a aplica legile și reglementările vamale în ceea ce privește insulele artificiale, instalațiile și structurile [articolul 60 alineatul (2)]. În opinia tribunalului, convenția nu abilitează un stat de coastă să aplice legislația sa vamală în ceea ce privește alte părți ale zonei economice exclusive care nu sunt menționate mai sus” (10). Pe această bază, în temeiul UNCLOS, Uniunea are competența de a percepe taxe antidumping și taxe compensatorii, care fac parte din „actele cu putere de lege și normele administrative vamale și fiscale”. Într-adevăr, autoritatea de reglementare a Uniunii se extinde și asupra domeniilor în care statele membre au drepturi suverane în temeiul dreptului internațional public (11). Pe scurt, Comisia a concluzionat că nu există niciun motiv pentru a da curs solicitării Misiunii Egiptului de a nu aplica articolele 14a și 24a din regulamentele de bază respective.

(17)

Comisia a anchetat, printre altele, următoarele operațiuni din cursul perioadei inițiale de anchetă:

(18)

Doi utilizatori au cooperat inițial la anchetă: Siemens Gamesa Renewable Energy, S.A („SGRE”) și Vestas Wind Systems A/S („Vestas”). Cu toate acestea, după redeschiderea anchetelor, doar SGRE a transmis un răspuns la chestionar.

(19)

Astfel cum se menționează în considerentul 469 din Regulamentul AD MFS și în considerentul 1079 din Regulamentul AS MFS, acești doi utilizatori se numără printre cei mai mari producători de turbine eoliene din Uniune, consumând împreună peste 20 % din cererea totală de MFS a Uniunii. Ei importă, împreună, peste 30 % din totalul importurilor din țările în cauză.

(20)

Astfel cum se menționează în considerentul 464 din Regulamentul AD MFS și în considerentul 1075 din Regulamentul AS MFS, producătorii de turbine eoliene sunt cei mai mari utilizatori de MFS, reprezentând aproximativ 60-70 % din cererea de MFS din Uniune. Printre ceilalți utilizatori se numără producătorii de ambarcațiuni (aproximativ 11 %), camioane (aproximativ 8 %) și echipamente sportive (aproximativ 2 %), precum și furnizorii de sisteme de reabilitare a conductelor (aproximativ 8 %).

(21)

Producătorii de turbine eoliene utilizează MFS pentru fabricarea paletelor pentru instalațiile turnurilor eoliene de pe continent, care sunt apoi expediate și instalate pe țărm sau în larg în PC/ZEE.

(22)

În conformitate cu tabelul 2 din Regulamentul AD MFS și din Regulamentul AS MFS, consumul total de MFS s-a ridicat la 168 270 de tone în perioada de anchetă.

(23)

În cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale, în UE au fost adăugate noi capacități eoliene offshore de aproximativ 2 600 MW. O turbină eoliană offshore de 8 MW utilizează 60 de tone de MFS pentru cele trei palete eoliene. În consecință, în 2018, instalațiile offshore din UE-28 au necesitat aproximativ 19 958 de tone de MFS, iar instalațiile offshore din UE-27 au necesitat aproximativ 10 118 tone.

(24)

În 2018 nu au existat importuri din Egipt în cadrul regimului de perfecționare activă. În calitate de parte la Convenția paneuromediteraneeană, Egiptul beneficiază de un tratament tarifar preferențial. Astfel, importurile de MFS din Egipt fac obiectul unor tarife preferențiale de 0 %, în comparație cu tarifele de 5-7 % aplicabile națiunii celei mai favorizate. Prin urmare, în 2018 nu a existat nicio justificare economică pentru ca părțile să importe MFS în cadrul regimului de perfecționare activă din Egipt.

(25)

În răspunsul la chestionar, SGRE a indicat că nu a importat MFS din Egipt în vederea utilizării în PC/ZEE în cursul perioadei de anchetă. Vestas nu a furnizat niciun răspuns la chestionar care să clarifice această chestiune. În acest sens, Comisia a observat că, încă din perioada anchetei inițiale, Vestas nu a identificat separat importuri originare din Egipt. Cu toate acestea, în conformitate cu informațiile prezentate în cadrul anchetei inițiale, în special cu datele furnizate în mod direct de exportatorii egipteni, Vestas a importat cantități semnificative de MFS din Egipt în cadrul regimului normal, care au reprezentat între 5 % și 8 % din importurile din UE-28 și între 2 % și 5 % din consumul de la nivelul UE-28 (13). Aceste ponderi ar fi semnificativ mai mari ca procent din cifrele referitoare la UE-27.

(26)

În același timp, Vestas avea noi instalații offshore semnificative în UE în 2018, care reprezentau 30-50 % din totalul instalațiilor noi respective din UE-28 și UE-27. Acest lucru indică faptul că în cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale au fost introduse cantități semnificative de MFS din Egipt în PC/ZEE. Nu există informații la dosar care să contrazică această concluzie.

(27)

Această concluzie este susținută și de faptul că importurile de MFS originare din Egipt au avut loc imediat după instituirea măsurilor în cadrul regimului de perfecționare activă (peste 230 de tone în a doua jumătate a anului 2020).

(28)

Prin urmare, pe baza elementelor de probă disponibile, Comisia a concluzionat că în PC/ZEE au fost transportate cantități semnificative din Egipt, care au contribuit la prejudiciul deja stabilit în ancheta inițială.

(29)

În 2018, volumul importurilor de MFS în cadrul regimului de perfecționare activă din China s-a ridicat la 5 343 de tone. Dintre acestea, importurile statelor membre cu instalații offshore s-au ridicat la 4 835 de tone, din care 15 % corespundeau Regatului Unit.

(30)

În răspunsul la chestionar, SGRE a raportat importuri de MFS din RPC atât în regim de perfecționare activă, cât și în regim normal pentru PC/ZEE din Uniune. Volumele de perfecționare activă numai pentru UE-27 au reprezentat între 1 % și 3 % din consumul total de MFS din UE-28 și între 4 % și 7 % din totalul importurilor de MFS în UE-28 în perioada de anchetă (14). Aceasta înseamnă că ponderea în cadrul importurilor în UE-27 și a consumului de la nivelul în UE-27 ar fi și mai mare. Întrucât aceste cantități depășesc nivelurile de minimis, ele sunt, în sine, suficient de semnificative pentru a cauza un prejudiciu și, prin urmare, pentru a contribui la prejudiciul deja stabilit în ancheta inițială. În plus, Comisia a reamintit că analiza prejudiciului din cadrul anchetei inițiale a fost efectuată prin cumularea importurilor din Egipt și RPC. Prin urmare, orice creștere a importurilor canalizate către PC/ZEE nu poate decât să contribuie și mai mult la prejudiciul constatat în ancheta inițială.

(31)

Părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat extinderea la PC/ZEE a măsurilor aplicabile anumitor materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC și Egipt. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată formula observații în urma acestei comunicări.

(32)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, SGRE a susținut că Comisia era obligată să efectueze o analiză completă a prejudiciului în temeiul regulamentelor de bază înainte de a putea decide o extindere a măsurilor la un nou teritoriu, și anume PC/ZEE. Societatea a susținut, de asemenea, că Comisia și-a limitat analiza prejudiciului la volumul importurilor de MFS din China în PC/ZEE din 2018 și nu a examinat tendința importurilor în PC/ZEE în perioada în cauză, și anume 2015-2018.

(33)

În plus, SGRE a susținut că Comisia ar fi trebuit să evalueze dacă este în interesul Uniunii să se instituie măsuri în legătură cu aceste importuri. S-a susținut că faptul că interesul Uniunii nu a împiedicat instituirea măsurilor inițiale nu înseamnă sine qua non că interesul Uniunii nu ar împiedica extinderea măsurilor la PC/ZEE. SGRE a susținut că extinderea măsurilor antidumping și compensatorii asupra importurilor de MFS din China și Egipt la importurile de MFS din China și Egipt în PC/ZEE nu ar fi în interesul Uniunii, deoarece ar fi în contradicție cu politica UE în domeniul energiei din surse regenerabile de a sprijini atractivitatea și competitivitatea energiei eoliene din UE, care s-a confruntat cu presiunea prețurilor și cu probleme generale de profitabilitate din cauza condițiilor actuale de piață. SGRE a susținut, de asemenea, că producătorii din Uniune nu dispun de o capacitate de producție suficientă pentru a satisface cererea în creștere. S-a afirmat că, de la instituirea măsurilor antidumping și compensatorii în 2020, sectorul MFS din UE nu și-a sporit suficient producția și capacitatea de producție de MFS pentru a acoperi cererea în creștere a UE. Comisia a observat că nu au fost prezentate dovezi în această privință, cu excepția unui grafic care indică previziunile privind instalațiile eoliene offshore din Europa pentru perioada 2020-2030.

(34)

SGRE a susținut, de asemenea, că extinderea măsurilor antidumping și compensatorii asupra importurilor de MFS din China și Egipt la importurile de MFS din China și Egipt în PC/ZEE ar obliga utilizatorii precum SGRE să își extindă sau să își transfere producția de palete de turbine eoliene offshore din țările UE către țări din afara UE, ceea ce ar afecta ocuparea forței de muncă și furnizorii din Uniune.

(35)

SGRE a susținut, de asemenea, că extinderea măsurilor antidumping și compensatorii asupra importurilor de MFS din China și Egipt la importurile de MFS din China și Egipt în PC/ZEE ar conduce la o creștere a costurilor pentru utilizatorii produsului în cauză.

(36)

Comisia a observat că avizul de redeschidere preciza în mod clar că redeschiderea anchetelor inițiale se limitează doar la a examina dacă măsurile ar trebui să se aplice pentru MFS originare din RPC și din Egipt aduse în cantități semnificative în PC/ZEE. Informațiile cuprinse în nota la dosar care a condus la redeschidere au confirmat acest domeniu de aplicare limitat. Domeniul de aplicare al prezentei anchete decurge direct din formularea articolului 14a din regulamentul antidumping de bază și a articolului 24a din regulamentul antisubvenție de bază și este, de asemenea, în deplină concordanță cu considerentul 24 din pachetul de modernizare a instrumentelor de apărare comercială (15). Standardul juridic necesar în aceste dispoziții este că produsul care face obiectul unui dumping și/sau subvenții, adus în cantități semnificative în PC/ZEE, „ar cauza un prejudiciu industriei Uniunii”.

(37)

Astfel cum se precizează în mod clar în avizul de redeschidere, particularitatea situației care a condus la această anchetă a fost faptul că instrumentul vamal prevăzut la articolele 14a și 24a nu era aplicabil la momentul deschiderii anchetei inițiale. Instrumentul vamal respectiv a devenit disponibil în temeiul articolului 14a alineatul (2) și al articolului 24a alineatul (2) și a condus la redeschiderea anchetei. Cu toate acestea, astfel cum se specifică și în avizul de redeschidere, în anchetele inițiale care au condus la instituirea de taxe antidumping și compensatorii, Comisia a inclus deja în examinarea sa importurile produsului în cauză în cadrul regimului de perfecționare activă și a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei în cauză. Analiza prejudiciului din cadrul anchetelor inițiale a vizat nu numai anul 2018, ci întreaga perioadă în cauză, și anume 2015-2018. Prezenta anchetă s-a bazat pe aceste constatări și a urmărit să stabilească dacă extinderea taxelor la PC/ZEE a fost adecvată. Cu alte cuvinte, dacă faptul că produsul care face obiectul unui dumping/subvenții, adus în cantități semnificative în PC/ZEE, ar cauza un prejudiciu Uniunii a fost deja confirmat în regulamentul de instituire a taxelor. Redeschiderea anchetei a confirmat existența acestor cantități și oportunitatea extinderii măsurilor actuale pentru a proteja industria Uniunii.

(38)

Având în vedere această situație și standardul juridic relevant, Comisia s-a bazat pe datele, elementele de probă și constatările privind prejudiciul din cadrul anchetelor inițiale. Ancheta actuală a constatat că au existat importuri care au făcut obiectul unui dumping și al unor subvenții, aduse în cantități semnificative în PC/ZEE, și că acestea ar cauza un prejudiciu suplimentar industriei Uniunii, deoarece nu ar putea decât să agraveze situația prejudiciabilă a acesteia. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(39)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia interesul Uniunii nu a fost inclus în domeniul de aplicare al anchetelor redeschise, articolele 14a și 24a din regulamentele de bază respective nu conțin nicio trimitere la necesitatea de a evalua interesul Uniunii. În orice caz, SGRE nu a prezentat observații cu privire la acest aspect în urma deschiderii prezentei anchete. Comisia a remarcat că observațiile SGRE privind interesul Uniunii fie sunt similare observațiilor deja abordate și respinse în regulamentele de instituire a măsurilor inițiale, fie nu sunt justificate. Prin urmare, evaluarea Comisiei cu privire la oportunitatea extinderii măsurilor actuale la PC/ZEE este confirmată, iar aceste afirmații au fost respinse.

(40)

Pe baza celor de mai sus, taxele antidumping și taxele compensatorii existente asupra importurilor de materialele țesute și/sau cusute din fibră de sticlă cu filament continuu și/sau din fire cu sau fără alte elemente, cu excepția produselor impregnate sau preimpregnate (pre-preg) și cu excepția țesăturilor cu ochiuri deschise cu o dimensiune mai mare de 1,8 mm atât în lungime, cât și în lățime și cu o greutate mai mare de 35 g/m2 originare din Republica Populară Chineză și din Egipt trebuie să fie instituite și asupra materialelor țesute și/sau cusute din fibră de sticlă cu filament continuu și/sau din fire cu sau fără alte elemente, cu excepția produselor impregnate sau preimpregnate (pre-preg) și cu excepția țesăturilor cu ochiuri deschise cu o dimensiune mai mare de 1,8 mm atât în lungime, cât și în lățime și cu o greutate mai mare de 35 g/m2 originare din Republica Populară Chineză și din Egipt și transportate pe o insulă artificială, pe o instalație fixă sau plutitoare sau pe orice altă structură aflată pe platoul continental al unui stat membru sau în zona economică exclusivă declarată de un stat membru în temeiul UNCLOS.

(41)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în baza articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191 al Comisiei (2), Comisia a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau din oțel originare din Republica Populară Chineză.

(2)

Considerentul 347 și anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191 includeau o eroare în ceea ce privește denumirea unui producător-exportator cooperant neinclus în eșantion, Liaocheng BSC Metal Products Co., Ltd. În mod concret, denumirea acestei societăți din considerentul 347 și din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191 a fost în mod eronat incompletă, și anume ultimele trei cuvinte din denumirea societății („Products Co., Ltd”) au fost omise.

(3)

Prin urmare, considerentul 347 și anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191 nu reflectă denumirea completă corectă a producătorului-exportator cooperant neinclus în eșantion Liaocheng BSC Metal Products Co., Ltd. Comisia a decis așadar să rectifice în consecință considerentul 347 și anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/191. Prezenta rectificare trebuie să intre în vigoare de la data intrării în vigoare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/191, și anume 18 februarie 2022.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului înființat în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

(1)

Partea B a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (2) stabilește substanțele active aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(2)

La 30 iulie 2018 a fost transmisă o cerere de reînnoire a aprobării substanței active bispiribac, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (3).

(3)

Perioada de aprobare a substanței active bispiribac a fost prelungită de la 31 iulie 2021 până la 31 iulie 2023 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1916 al Comisiei (4).

(4)

Cu toate acestea, la 22 octombrie 2020, solicitantul a confirmat că nu mai susține cererea de reînnoire a aprobării.

(5)

Întrucât cererea de reînnoire a fost retrasă, prelungirea perioadei de aprobare a acestei substanțe active, prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1916, nu mai este justificată. Prin urmare, este necesar să fie stabilită o nouă dată de expirare cât mai curând posibil, acordându-se în același timp statelor membre suficient timp pentru a retrage autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin substanța respectivă.

(6)

Prin urmare, este necesar ca Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 să fie modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

La 28 februarie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/338 (1), prin care s-a instituit o măsură de asistență cu o valoare de referință financiară de 450 000 000 EUR destinată să acopere furnizarea către forțele armate ucrainene de echipamente militare și de platforme concepute pentru a aplica o forță letală.

(2)

La 23 martie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/471 (2) de modificare a Deciziei (PESC) 2022/338, prin care s-a majorat valoarea de referință financiară la 900 000 000 EUR.

(3)

La 13 aprilie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/636 (3) de modificare a Deciziei (PESC) 2022/338, prin care s-a majorat din nou valoarea de referință financiară la 1 350 000 000 EUR.

(4)

Având în vedere agresiunea armată a Federației Ruse în curs împotriva Ucrainei, valoarea de referință financiară ar trebui majorată cu un cuantum suplimentar de 490 000 000 EUR.

(5)

Decizia (PESC) 2022/338 ar trebui să fie modificată în consecință,

(1)

La 28 februarie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/339 (1), prin care s-a instituit o măsură de asistență cu o valoare de referință financiară de 50 000 000 EUR destinată să acopere finanțarea furnizării către forțele armate ucrainene de echipamente și materiale care nu sunt concepute pentru a aplica o forță letală, cum ar fi echipamente individuale de protecție, truse de prim ajutor și combustibili.

(2)

La 23 martie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/472 (2) de modificare a Deciziei (PESC) 2022/339, prin care s-a majorat valoarea de referință financiară la 100 000 000 EUR.

(3)

La 13 aprilie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/637 (3) de modificare a Deciziei (PESC) 2022/339, prin care s-a majorat din nou valoarea de referință financiară la 150 000 000 EUR.

(4)

Având în vedere agresiunea armată a Federației Ruse în curs împotriva Ucrainei, valoarea de referință financiară ar trebui majorată cu un cuantum suplimentar de 10 000 000 EUR, destinat să acopere finanțarea furnizării către forțele armate ucrainene de echipamente și materiale care nu sunt concepute pentru a aplica o forță letală, cum ar fi echipamente individuale de protecție, truse de prim ajutor și combustibili.

(5)

Decizia (PESC) 2022/339 ar trebui să fie modificată în consecință,