1.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 429/1

DIRECTIVA (UE) 2021/2101 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 24 noiembrie 2021

de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Transparența este esențială pentru asigurarea bunei funcționări a pieței interne. În comunicarea sa din 27 octombrie 2015 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2016 – Circumstanțe excepționale, acțiuni pe măsură” și în comunicarea sa din 16 decembrie 2014 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2015 – Un nou început”, Comisia a identificat drept o prioritate necesitatea de a răspunde apelului lansat de cetățenii Uniunii în favoarea echității și a transparenței și necesitatea ca Uniunea să acționeze ca un model de referință global. Este esențial ca eforturile de a obține o mai mare transparență să țină seama de reciprocitatea dintre concurenți.

(2)

În rezoluția sa din 26 martie 2019 (3), Parlamentul European a subliniat necesitatea unei raportări publice pentru fiecare țară în parte având un caracter ambițios, ca mijloc de creștere a transparenței întreprinderilor și de consolidare a controlului public. În paralel cu eforturile depuse de Consiliu pentru a combate evaziunea fiscală în rândul întreprinderilor, este necesar să se consolideze controlul public al impozitului pe profit suportat de întreprinderile multinaționale care desfășoară activități în Uniune pentru a promova transparența și responsabilitatea întreprinderilor, contribuind astfel la bunăstarea societăților noastre. Asigurarea acestui control este necesară, de asemenea, pentru a favoriza o dezbatere publică mai bine documentată, în special cu privire la nivelul de respectare a obligațiilor fiscale de către anumite întreprinderi multinaționale care își desfășoară activitatea în Uniune, precum și la impactul respectării obligațiilor fiscale asupra economiei reale. Stabilirea unor norme comune privind transparența în ceea ce privește impozitul pe profit al întreprinderilor ar servi, de asemenea, interesului economic general, oferind garanții echivalente în întreaga Uniune pentru protecția investitorilor, a creditorilor și a altor terți în general, contribuind astfel la recâștigarea încrederii cetățenilor Uniunii în echitatea sistemelor fiscale naționale. Acest control public poate fi realizat prin intermediul unui raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, indiferent de locul în care este stabilită întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a grupului multinațional.

(3)

Raportarea publică pentru fiecare țară în parte este un instrument eficient și adecvat pentru a crește transparența în ceea ce privește activitățile întreprinderilor multinaționale și pentru a permite publicului să evalueze impactul acestor activități asupra economiei reale. Aceasta îmbunătățește, de asemenea, capacitatea acționarilor de a evalua în mod adecvat riscurile asumate de către întreprinderi, conduce la elaborarea unor strategii de investiții bazate pe informații exacte și crește capacitatea factorilor de decizie de a evalua eficiența și impactul legislației naționale. Controlul public ar trebui efectuat fără a afecta climatul de investiții din Uniune sau competitivitatea întreprinderilor din Uniune, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, astfel cum se prevede în Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(4)

Este probabil ca raportarea publică pentru fiecare țară în parte să aibă și un impact pozitiv asupra drepturilor angajaților la informare și consultare, astfel cum se prevede în Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și, ca urmare a sporirii cunoștințelor privind activitățile întreprinderilor, asupra calității dialogului care are loc în cadrul întreprinderilor.

(5)

În urma concluziilor Consiliului European din 22 mai 2013, a fost introdusă o clauză de revizuire în Directiva 2013/34/UE. Conform respectivei clauze de revizuire, Comisia trebuia să ia în considerare posibilitatea de a introduce obligația pentru marile întreprinderi din sectoare industriale adiționale de a elabora anual rapoarte pentru fiecare țară în parte, ținând cont de evoluțiile din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și rezultatele inițiativelor europene conexe.

(6)	Uniunea a introdus deja raportarea publică pentru fiecare țară în parte pentru sectorul bancar prin Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), precum și pentru industria extractivă și de exploatare forestieră prin Directiva 2013/34/UE.

(7)	Prin introducerea raportării publice pentru fiecare țară în parte prin prezenta directivă, Uniunea devine un lider mondial în promovarea transparenței financiare și a transparenței întreprinderilor.

(8)

Mai multă transparență în prezentarea informațiilor financiare va fi avantajoasă pentru toți, deoarece societatea civilă se va implica mai mult, angajații vor fi mai bine informați, iar aversiunea la risc a investitorilor se va diminua. În plus, întreprinderile vor beneficia de pe urma unor relații mai bune cu părțile interesate, ceea ce va duce la mai multă stabilitate și, totodată, la un acces mai ușor la finanțare, datorită unui profil de risc mai clar și unei reputații mai bune.

(9)

În comunicarea sa din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, Comisia a definit responsabilitatea socială a întreprinderilor ca responsabilitatea întreprinderilor în ceea ce privește impactul lor asupra societății. Responsabilitatea socială a întreprinderilor ar trebui coordonată la nivel de întreprindere. Autoritățile publice pot juca un rol de sprijin prin intermediul unei combinații inteligente de măsuri de politici voluntare și, unde este necesar, prin reglementarea complementară. Întreprinderile pot merge dincolo de respectarea legii și pot deveni responsabile din punct de vedere social prin integrarea în strategia lor de afaceri și în operațiunile lor a mai multor preocupări sociale, de mediu, etice, legate de protecția consumatorilor sau a drepturilor omului.

(10)

Publicul ar trebui să fie în măsură să examineze toate activitățile unui grup de întreprinderi dacă grupul cuprinde anumite tipuri de entități stabilite în Uniune. Pentru grupurile care desfășoară activități în Uniune numai prin intermediul unor filiale sau sucursale, respectivele filiale și sucursale ar trebui să publice și să asigure accesul la raportul întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang. În cazul în care informațiile sau rapoartele respective nu sunt disponibile, ori întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang nu le pune la dispoziția filialelor sau sucursalelor toate informațiile necesare, filialele și sucursalele ar trebui să întocmească, să publice și să acorde accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit care să conțină toate informațiile, obținute sau dobândite, pe care le dețin și la o declarație care să indice că întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang nu a pus la dispoziție informațiile necesare. Cu toate acestea, din motive de proporționalitate și eficacitate, obligația de a publica și de a asigura accesul la raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit nu ar trebui să se aplice decât filialelor mari și mijlocii stabilite în Uniune și sucursalelor de dimensiuni comparabile înființate în Uniune. Prin urmare, domeniul de aplicare al Directivei 2013/34/UE ar trebui extins în consecință pentru a include sucursalele înființate într-un stat membru de către o întreprindere care este stabilită în afara Uniunii și care are o formă juridică comparabilă cu tipurile de întreprinderi enumerate în anexa I la Directiva 2013/34/UE. Sucursalele care au fost închise, astfel cum se menționează la articolul 37 litera (k) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (7), nu ar trebui să mai facă obiectul obligațiilor de raportare prevăzute în prezenta directivă.

(11)

Grupurile multinaționale și, după caz, anumite întreprinderi autonome ar trebui să furnizeze publicului un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit atunci când depășesc o anumită dimensiune, în ceea ce privește veniturile, pe parcursul a două exerciții financiare consecutive, în funcție de veniturile consolidate ale grupului sau de veniturile întreprinderii autonome. În mod simetric, o astfel de obligație ar trebui să înceteze să se aplice atunci când veniturile respective încetează să depășească cuantumul relevant pe parcursul a două exerciții financiare consecutive. În astfel de cazuri, grupul multinațional sau întreprinderea autonomă ar trebui să aibă în continuare obligația de a raporta cu privire la primul exercițiu financiar ulterior ultimului exercițiu financiar în care veniturile acestuia au depășit respectivul cuantum. Un astfel de grup multinațional sau o astfel de întreprindere autonomă ar trebui să facă din nou obiectul obligației de raportare atunci când veniturile sale depășesc din nou cuantumul relevant pe parcursul a două exerciții financiare consecutive. Având în vedere gama largă de cadre de raportare financiară cu care se pot conforma situațiile financiare, pentru a stabili domeniul de aplicare, pentru întreprinderile care intră sub incidența dreptului unui stat membru, noțiunea de „venituri” ar trebui să aibă același înțeles ca „cifra de afaceri netă” și ar trebui interpretată în conformitate cu cadrul național de raportare financiară al respectivului stat membru. Articolul 43 alineatul (2) litera (c) din Directiva 86/635/CEE a Consiliului (8) și articolul 66 alineatul (2) din Directiva 91/674/CEE a Consiliului (9) prevăd definiții pentru stabilirea cifrei de afaceri nete a unei instituții de credit și, respectiv, a unei întreprinderi de asigurare. Pentru alte întreprinderi, veniturile ar trebui evaluate în conformitate cu cadrul de raportare financiară pe baza căruia sunt întocmite situațiile lor financiare. Cu toate acestea, în contextul conținutului raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, ar trebui să se aplice o definiție diferită a veniturilor.

(12)

Pentru a evita dubla raportare pentru sectorul bancar, ar trebui să fie scutite de la aplicarea cerințelor de raportare prevăzute în prezenta directivă întreprinderile-mamă de cel mai înalt rang și întreprinderile autonome care intră sub incidența Directivei 2013/36/UE și care includ în raportul lor elaborat în conformitate cu articolul 89 din directiva respectivă toate activitățile lor și, după caz, toate activitățile întreprinderilor lor afiliate incluse în situațiile financiare consolidate, inclusiv activitățile care nu fac obiectul dispozițiilor din partea a treia titlul I capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(13)

Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să includă, după caz, o listă a tuturor filialelor, pentru exercițiul financiar relevant, stabilite în Uniune sau în jurisdicțiile fiscale incluse în anexa I și, după caz, în anexa II la versiunea relevantă a Concluziilor Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale. Pentru a se evita crearea unei sarcini administrative, întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang ar trebui să se poată baza pe lista filialelor incluse în situațiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang. Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să furnizeze, de asemenea, informații referitoare la toate activitățile tuturor întreprinderilor afiliate ale grupului consolidate în situațiile financiare ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau, în funcție de circumstanțe, referitoare la toate activitățile întreprinderii autonome. Informațiile ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a face posibil un control public eficace, pentru a se asigura că acea prezentare nu generează riscuri sau dezavantaje disproporționate pentru întreprinderi în materie de competitivitate sau interpretări eronate în ceea ce privește întreprinderile vizate. Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să fie pus la dispoziție în termen de cel mult 12 luni de la data bilanțului. Orice perioadă mai scurtă de publicare a situațiilor financiare nu ar trebui să se aplice în ceea ce privește raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit. Dispozițiile introduse de prezenta directivă nu aduc atingere dispozițiilor Directivei 2013/34/UE referitoare la situațiile financiare anuale și la situațiile financiare consolidate.

(14)

Pentru a se evita crearea unei sarcini administrative, întreprinderile ar trebui să aibă dreptul de a prezenta informațiile pe baza instrucțiunilor de raportare prevăzute în secțiunea III părțile B și C din anexa III la Directiva 2011/16/UE a Consiliului (11) atunci când întocmesc un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit în conformitate cu prezenta directivă. Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să precizeze care cadru de raportare a fost utilizat. Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar putea include în plus o prezentare generală care să ofere explicații în cazul existenței unor discrepanțe semnificative la nivelul grupului între valoarea impozitelor acumulate și valoarea impozitelor plătite, ținând seama de valorile corespunzătoare referitoare la exercițiile financiare anterioare.

(15)

Este important să se asigure faptul că datele sunt comparabile. În acest scop, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili un model comun și formate de raportare electronică, care ar trebui să fie cu citire automată, pentru prezentarea raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit în temeiul prezentei directive. Atunci când stabilește modelul și formatele de raportare respective, Comisia ar trebui să aibă în vedere progresele înregistrate în domeniul digitalizării și accesibilității informațiilor publicate de întreprinderi, în special în ceea ce privește dezvoltarea punctului unic de acces european, astfel cum a propus în comunicarea sa din 24 septembrie 2020 intitulată „O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune”. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(16)

Pentru a asigura faptul că există un nivel suficient de detaliere care să le permită cetățenilor să evalueze mai bine modul în care întreprinderile multinaționale contribuie la bunăstarea societății în fiecare stat membru, informațiile ar trebui defalcate pe stat membru. În plus, informațiile privind operațiunile întreprinderilor multinaționale ar trebui, de asemenea, prezentate cu un nivel ridicat de detaliere în ceea ce privește anumite jurisdicții fiscale din țări terțe care ridică probleme deosebite. Pentru toate celelalte operațiuni din țări terțe, informațiile ar trebui furnizate în formă agregată, cu excepția cazului în care întreprinderea dorește să prezinte informații mai detaliate.

(17)

Pentru anumite jurisdicții fiscale ar trebui să existe un nivel ridicat de detaliere. Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să prezinte întotdeauna informațiile separat pentru fiecare jurisdicție inclusă în anexele la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale (13) și actualizările ulterioare ale acestora care sunt aprobate în mod individual de două ori pe an, de obicei în februarie și octombrie, și publicate în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene. Anexa I la respectivele Concluzii ale Consiliului prezintă „Lista UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale”, în timp ce anexa II prezintă „Stadiul actual al cooperării cu UE în ceea ce privește angajamentele luate de jurisdicțiile cooperante pentru punerea în aplicare a principiilor bunei guvernanțe fiscale”. Pentru anexa I, jurisdicțiile care ar trebui luate în considerare sunt cele care erau incluse pe listă la data de 1 martie a exercițiului financiar pentru care urmează să fie întocmit raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit. Pentru anexa II, jurisdicțiile care ar trebui luate în considerare sunt cele care erau menționate în anexa respectivă la data de 1 martie a exercițiului financiar pentru care urmează să fie întocmit raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și la data de 1 martie a exercițiului financiar precedent.

(18)

Prezentarea imediată a datelor care urmează să fie incluse în raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar putea aduce, în anumite cazuri, prejudicii grave poziției comerciale a unei întreprinderi. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a permite întreprinderilor să amâne prezentarea unor informații specifice pentru un număr limitat de ani, cu condiția să prezinte în mod clar existența unei amânări, să ofere o explicație motivată în acest sens în raport, precum și să documenteze raționamentul care stă la baza acesteia. Informațiile omise de întreprinderi ar trebui să fie prezentate într-un raport ulterior. Informațiile referitoare la jurisdicțiile fiscale incluse în anexele I și II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale nu ar trebui să fie omise niciodată.

(19)

Pentru a consolida transparența întreprinderilor și responsabilitatea acestora față de investitori, creditori, alți terți și publicul larg și pentru a asigura o guvernanță adecvată, membrii organelor administrative, de conducere și de supraveghere ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau ale întreprinderii autonome care este stabilită în Uniune și care are obligația de a întocmi, a publica și a asigura accesul la raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit ar trebui să își asume în mod colectiv responsabilitatea pentru asigurarea respectării respectivelor obligații de raportare în temeiul prezentei directive. Având în vedere că este posibil ca membrii organelor administrative, de conducere și de supraveghere ale filialelor stabilite în Uniune care sunt controlate de o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang stabilită în afara Uniunii sau persoana sau persoanele responsabile cu îndeplinirea formalităților de publicitate pentru sucursală ar putea să cunoască doar într-o mică măsură conținutul raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit întocmit de către întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau ar putea să aibă posibilități limitate de a obține astfel de informații sau un astfel de raport de la întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang, responsabilitatea respectivilor membri sau a respectivelor persoane ar trebui să includă asigurarea faptului că, făcând uz optim de cunoștințele și mijloacele de care dispun, raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit privind întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderea autonomă este întocmit și publicat într-un mod coerent cu prezenta directivă sau că filiala sau sucursala a redactat, a publicat și a asigurat accesul la toate informațiile, obținute sau dobândite, pe care le deține, în conformitate cu prezenta directivă. În cazul în care informațiile sau raportul sunt incomplete, responsabilitatea respectivilor membri sau a respectivelor persoane ar trebui să fie extinsă la publicarea unei declarații care să indice faptul că întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderea autonomă nu a pus la dispoziție informațiile necesare.

(20)

Pentru a asigura sensibilizarea publicului cu privire la domeniul de aplicare al obligațiilor de raportare introduse în Directiva 2013/34/UE prin prezenta directivă și cu privire la respectarea acestora, statele membre ar trebui să impună cerința ca auditorii statutari și firmele de audit să declare dacă o întreprindere a fost obligată să publice un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și, în caz afirmativ, dacă raportul respectiv a fost publicat.

(21)

Obligațiile statelor membre de a prevedea sancțiuni și de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că sancțiunile respective sunt aplicate în temeiul Directivei 2013/34/UE se aplică încălcărilor dispozițiilor de drept intern în ceea ce privește prezentarea de informații privind impozitul pe profit de către anumite întreprinderi și sucursale, adoptate în temeiul prezentei directive.

(22)

Prezenta directivă are drept obiectiv consolidarea transparenței întreprinderilor și a transparenței și a controlului public în ceea ce privește informațiile referitoare la impozitul pe profit al întreprinderilor prin adaptarea cadrului juridic existent referitor la obligațiile impuse întreprinderilor și firmelor în ceea ce privește publicarea de rapoarte, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în sensul articolului 50 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în special în cauza C-97/96, Verband deutscher Daihatsu-Händler (14), articolul 50 alineatul (2) litera (g) din TFUE se referă la necesitatea de a proteja interesele „terților” în general, fără a distinge sau a exclude vreo categorie care intră sub incidența termenului respectiv. Astfel, termenul „terți” este mai larg decât investitorii și creditorii și cuprinde și alți terți interesați, inclusiv concurenții și publicul larg. În plus, obiectivul realizării libertății de stabilire, care este atribuit în termeni foarte generali instituțiilor prin articolul 50 alineatul (1) din TFUE, nu poate fi încadrat de dispozițiile articolului 50 alineatul (2) din TFUE. Având în vedere că prezenta directivă se referă doar la obligațiile de a publica rapoarte privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și nu se referă la armonizarea impozitelor, articolul 50 alineatul (1) din TFUE constituie un temei juridic adecvat.

(23)

Pentru a asigura funcționarea deplină a pieței interne și condiții de concurență echitabile între Uniune și întreprinderile multinaționale din țări terțe, Comisia ar trebui să analizeze în continuare noi posibilități de a spori echitatea și transparența fiscală. În special, Comisia ar trebui să examineze, în contextul clauzei de revizuire, dacă, printre altele, dezagregarea completă ar spori eficacitatea prezentei directive.

(24)

Întrucât obiectivul prezentei directive nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectul pe care îl produce, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(25)

Prezenta directivă răspunde preocupărilor exprimate de părțile interesate cu privire la necesitatea de a aborda problema denaturărilor pieței interne fără a compromite competitivitatea Uniunii. Aceasta nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă necuvenită pentru întreprinderi. Per ansamblu, în cadrul prezentei directive, amploarea informațiilor care urmează să fie prezentate este proporțională cu obiectivele de sporire a transparenței întreprinderilor și a controlului public. Prin urmare, prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(26)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(27)	Prin urmare, Directiva 2013/34/UE ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei 2013/34/UE

Directiva 2013/34/UE se modifică după cum urmează:

La articolul 1, se introduce următorul alineat:

„(1a) Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 48a-48e și la articolul 51 se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la sucursalele înființate într-un stat membru de către o întreprindere care nu intră sub incidența dreptului unui stat membru, dar a cărei formă juridică este comparabilă cu tipurile de întreprinderi enumerate în anexa I. Articolul 2 se aplică respectivelor sucursale în măsura în care acestor sucursale li se aplică articolele 48a-48e și articolul 51.”

După articolul 48, se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL 10a

RAPORTUL PRIVIND INFORMAȚIILE REFERITOARE LA IMPOZITUL PE PROFIT

Articolul 48a

Definiții legate de raportarea informațiilor referitoare la impozitul pe profit

(1) În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

1.	«întreprindere-mamă de cel mai înalt rang» înseamnă o întreprindere care întocmește situațiile financiare consolidate ale celui mai mare grup de întreprinderi;

2.	«situații financiare consolidate» înseamnă situațiile financiare care sunt întocmite de o societate-mamă a unui grup, în care activele, datoriile, capitalurile proprii, veniturile și cheltuielile sunt prezentate ca fiind cele ale unei singure entități economice;

3.	«jurisdicție fiscală» înseamnă un stat sau o jurisdicție nestatală care are autonomie fiscală în ceea ce privește impozitul pe profit;

4.	«întreprindere autonomă» înseamnă o întreprindere care nu face parte dintr-un grup astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11.

(2) În sensul articolului 48b din prezenta directivă, «venituri» are același înțeles ca:

(a)	«cifra de afaceri netă», în cazul întreprinderilor care intră sub incidența dreptului unui stat membru care nu aplică standardele internaționale de contabilitate adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002; sau

(b)	«venituri», astfel cum sunt definite de sau în înțelesul cadrului de raportare financiară pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare, în cazul altor întreprinderi.

Articolul 48b

Întreprinderile și sucursalele care au obligația de a transmite rapoarte cu privire la impozitul pe profit

(1) Statele membre le impun întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang care intră sub incidența legislațiilor lor naționale, atunci când veniturile consolidate au depășit la data bilanțului lor, pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situațiile lor financiare consolidate, să întocmească, să publice și să asigure accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit pentru cel mai recent dintre respectivele două exerciții financiare consecutive.

Statele membre prevăd ca o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang să nu mai facă obiectul obligațiilor de raportare stabilite la primul paragraf atunci când venitul consolidat total al acesteia la data bilanțului scade sub cuantumul de 750 000 000 EUR pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, astfel cum se reflectă în situațiile sale financiare consolidate.

Statele membre le impun întreprinderilor autonome care intră sub incidența legislațiilor lor naționale, atunci când veniturile acestora au depășit la data bilanțului lor, pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situațiile lor financiare anuale, să întocmească, să publice și să asigure accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit pentru cel mai recent dintre respectivele două exerciții financiare consecutive.

Statele membre prevăd ca o întreprindere autonomă să nu mai facă obiectul obligațiilor de raportare stabilite la al treilea paragraf atunci când venitul total al acesteia la data bilanțului scade sub cuantumul de 750 000 000 EUR pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, astfel cum se reflectă în situațiile sale financiare.

(2) Statele membre se asigură că norma prevăzută la alineatul (1) nu se aplică întreprinderilor autonome sau întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang și întreprinderilor lor afiliate în cazul în care aceste întreprinderi, inclusiv sucursalele lor, sunt stabilite, își au sediul comercial fix sau au o activitate economică permanentă pe teritoriul unui singur stat membru și în nicio altă jurisdicție fiscală.

(3) Statele membre se asigură că norma prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică întreprinderilor autonome și întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang în cazul în care astfel de întreprinderi sau întreprinderile lor afiliate prezintă un raport, în conformitate cu articolul 89 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*1), care include informații privind toate activitățile lor și, în cazul întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang, privind toate activitățile tuturor întreprinderilor afiliate incluse în situațiile financiare consolidate.

(4) Statele membre impun filialelor mari și mijlocii astfel cum se menționează la articolul 3 alineatele (3) și (4), care intră sub incidența legislațiilor lor naționale și care sunt controlate de către o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang care nu intră sub incidența legislației unui stat membru, atunci când veniturile consolidate au depășit la data bilanțului său, pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situațiile sale financiare consolidate, să publice și să asigure accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit privind respectiva întreprindere-mamă de cel mai înalt rang pentru cel mai recent dintre respectivele două exerciții financiare consecutive.

Atunci când informațiile sau raportul respectiv nu sunt disponibile, filiala solicită întreprinderii sale mamă de cel mai înalt rang să îi furnizeze toate informațiile necesare pentru a-i permite să își îndeplinească obligațiile în temeiul primului paragraf. În cazul în care întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang nu furnizează toate informațiile solicitate, filiala întocmește, publică și asigură accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, care conține toate informațiile, obținute sau dobândite, pe care aceasta le deține, precum și o declarație care indică faptul că întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang a acesteia nu a pus la dispoziție informațiile necesare.

Statele membre prevăd ca filialele mari și mijlocii să nu mai facă obiectul obligațiilor de raportare stabilite la prezentul alineat atunci când venitul consolidat total al întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang la data bilanțului său scade sub cuantumul de 750 000 000 EUR pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, astfel cum se reflectă în situațiile sale financiare consolidate.

(5) Statele membre solicită sucursalelor înființate pe teritoriile lor de întreprinderi care nu intră sub incidența legislației unui stat membru să publice și să asigure accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit privind întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderea autonomă menționată la al șaselea paragraf litera (a), în ceea ce privește cel mai recent dintre ultimele două exerciții financiare consecutive.

În cazul în care informațiile sau raportul respectiv nu sunt disponibile, persoana sau persoanele desemnate să îndeplinească formalitățile de publicitate menționate la articolul 48e alineatul (2) solicită întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderii autonome menționate al șaselea paragraf litera (a) de la prezentul alineat să le furnizeze toate informațiile necesare pentru a le permite să își îndeplinească obligațiile.

În cazul în care nu sunt furnizate toate informațiile solicitate, sucursala întocmește, publică și asigură accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, care conține toate informațiile pe care aceasta le deține, le-a obținut sau le-a dobândit, precum și o declarație care indică faptul că întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang sau întreprinderea autonomă nu a pus la dispoziție informațiile necesare.

Statele membre prevăd ca obligațiile de raportare stabilite la prezentul alineat să se aplice numai sucursalelor a căror cifră de afaceri netă a depășit pragul, astfel cum a fost transpus în temeiul articolului 3 alineatul (2), pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive.

Statele membre prevăd ca o sucursală supusă obligațiilor de raportare în temeiul prezentului alineat să nu mai facă obiectul acestor obligații atunci când cifra sa de afaceri netă scade sub prag, astfel cum a fost transpus în temeiul articolului 3 alineatul (2), pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive.

Statele membre se asigură că unei sucursale i se aplică normele prevăzute la prezentul alineat numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele criterii:

(a)

întreprinderea care a deschis sucursala este fie o întreprindere afiliată unui grup a cărui întreprindere-mamă de cel mai înalt rang nu este reglementată de legislația unui stat membru și ale cărui venituri consolidate au depășit la data bilanțului său, pentru fiecare din ultimele două exerciții financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR astfel cum se reflectă în situațiile sale financiare consolidate, fie o întreprindere autonomă ale cărei venituri au depășit la data bilanțului său, pentru fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, cuantumul de 750 000 000 EUR, astfel cum se reflectă în situațiile sale financiare; și

(b)	întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang menționată la litera (a) de la prezentul paragraf nu are o filială mare sau mijlocie, astfel cum se menționează la alineatul (4).

Statele membre prevăd ca o sucursală să nu mai facă obiectul obligațiilor de raportare stabilite la prezentul alineat în cazul în care criteriul prevăzut la litera (a) încetează să mai fie îndeplinit timp de două exerciții financiare consecutive.

(6) Statele membre nu aplică normele stabilite la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol în cazul în care un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit de o întreprindere-mamă de cel mai înalt rang sau de o întreprindere autonomă care nu intră sub incidența legislației unui stat membru într-un mod coerent cu articolul 48c și îndeplinește următoarele criterii:

(a)

este pus la dispoziția publicului, gratuit și într-un format de raportare electronică cu citire automată:

(i)	pe site-ul internet al respectivei întreprinderi-mamă de cel mai înalt rang sau al întreprinderii autonome respective;

(ii)	în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii;

(iii)

în termen de cel mult 12 luni de la data bilanțului exercițiului financiar pentru care este întocmit raportul; și

(b)	identifică denumirea și sediul social al unei singure filiale sau denumirea și adresa unei singure sucursale care intră sub incidența legislației unui stat membru și care a publicat un raport în conformitate cu articolul 48d alineatul (1).

(7) Statele membre impun filialelor sau sucursalelor care nu fac obiectul dispozițiilor de la alineatele (4) și (5) de la prezentul articol obligația să publice și să asigure accesul la un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit în cazul în care aceste filiale sau sucursale servesc exclusiv obiectivului eludării cerințelor de raportare stabilite în prezentul capitol.

Articolul 48c

Conținutul raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit

(1) Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit care trebuie prezentat în temeiul articolului 48b include informații cu privire la toate activitățile întreprinderii autonome sau ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv activitățile tuturor întreprinderilor afiliate, consolidate în situațiile financiare aferente exercițiului financiar în cauză.

(2) Informațiile menționate la alineatul (1) cuprind:

(a)

numele întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau al întreprinderii autonome, exercițiul financiar în cauză, moneda utilizată pentru prezentarea raportului și, după caz, o listă a tuturor filialelor consolidate în situațiile financiare ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, pentru exercițiul financiar relevant, stabilite în Uniune sau în jurisdicțiile fiscale incluse în anexele I și II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale;

(b)	o scurtă descriere a naturii activităților acestora;

(c)	numărul de angajați în echivalent normă întreagă;

(d)

veniturile, care reprezintă:

(i)

suma cifrei de afaceri nete, a altor venituri din exploatare, a veniturilor din interese de participare, cu excepția dividendelor primite de la întreprinderile afiliate, a veniturilor din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, a altor dobânzi de încasat și a altor venituri similare enumerate în anexele V și VI la prezenta directivă; sau

(ii)	încasările, astfel cum sunt definite de cadrul de raportare financiară pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare, cu excepția ajustărilor de valoare și a dividendelor primite de la întreprinderi afiliate;

(e)	cuantumul profitului sau pierderii înainte de impozitare;

(f)

cuantumul impozitului pe profit acumulat în cursul exercițiului financiar în cauză, care reprezintă cheltuielile curente cu impozitele recunoscute în ceea ce privește profiturile sau pierderile impozabile din exercițiul financiar în cauză de către întreprinderi și sucursale, în jurisdicția fiscală relevantă;

(g)	cuantumul impozitului pe profit plătit în numerar, care reprezintă cuantumul impozitului pe profit plătit în cursul exercițiului financiar în cauză de către întreprinderi și sucursale în jurisdicția fiscală relevantă; și

(h)	cuantumul câștigurilor acumulate la sfârșitul exercițiului financiar în cauză.

În sensul literei (d), veniturile includ tranzacțiile cu părți afiliate.

În sensul literei (f), cheltuielile curente cu impozitele se referă doar la activitățile unei întreprinderi din exercițiul financiar relevant și nu includ impozite amânate sau provizioane pentru obligații incerte privind impozitul.

În sensul literei (g), impozitele plătite includ impozitele reținute la sursă plătite de alte întreprinderi în ceea ce privește plățile către întreprinderi și sucursale din cadrul unui grup.

În sensul literei (h), câștigurile acumulate se referă la suma profiturilor din exercițiile financiare anterioare și din exercițiul financiar în cauză, cu privire la distribuirea cărora nu s-a decis încă. În ceea ce privește sucursalele, câștigurile acumulate sunt cele ale întreprinderii care a deschis sucursala.

(3) Statele membre permit ca informațiile enumerate la alineatul (2) de la prezentul articol să fie raportate pe baza instrucțiunilor de raportare menționate în secțiunea III părțile B și C din anexa III la Directiva 2011/16/UE a Consiliului (*2).

(4) Informațiile menționate la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol sunt prezentate utilizând un model comun și formate de raportare electronică cu citire automată. Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, respectivul model comun și respectivele formate de raportare electronică. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 50 alineatul (2).

(5) Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit prezintă informațiile menționate la alineatul (2) sau (3), separat pentru fiecare stat membru. În cazul în care un stat membru cuprinde mai multe jurisdicții fiscale, informațiile sunt agregate la nivel de stat membru.

Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit prezintă, de asemenea, informațiile menționate la alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol, separat pentru fiecare jurisdicție fiscală care, la data de 1 martie a exercițiului financiar pentru care urmează să se întocmească raportul, se află pe lista din anexa I la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale și prezintă aceste informații separat pentru fiecare jurisdicție fiscală care, la data de 1 martie a exercițiului financiar pentru care urmează să se întocmească raportul și la data de 1 martie a exercițiului financiar precedent, a fost menționată în anexa II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale.

Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit prezintă, de asemenea, informațiile menționate la alineatul (2) sau (3) în mod agregat pentru alte jurisdicții fiscale.

Informațiile se atribuie fiecărei jurisdicții fiscale relevante pe baza sediului sau a existenței unui sediu comercial fix sau a unei activități economice permanente care, având în vedere activitățile grupului sau ale întreprinderii autonome, poate face obiectul obligației de a plăti impozit pe profit în jurisdicția fiscală respectivă.

În cazul în care activitățile mai multor întreprinderi afiliate pot face obiectul obligației de a plăti impozit pe profit în cadrul unei singure jurisdicții fiscale, informațiile atribuite jurisdicției fiscale respective reprezintă suma informațiilor referitoare la astfel de activități ale fiecărei întreprinderi afiliate și ale sucursalelor lor în jurisdicția fiscală respectivă.

Nicio informație privind o anumită activitate nu este atribuită simultan mai multor jurisdicții fiscale.

(6) Statele membre pot permite ca una sau mai multe informații specifice care trebuie prezentate în mod normal în conformitate cu alineatul (2) sau (3) să fie omise temporar din raport în cazul în care prezentarea lor ar aduce prejudicii grave poziției comerciale a întreprinderilor la care se referă raportul. Orice omisiune este indicată în mod clar în raport, împreună cu o explicație motivată în mod corespunzător privind motivele acesteia.

Statele membre se asigură că toate informațiile omise în temeiul primului paragraf sunt făcute publice într-un raport ulterior privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, în termen de cel mult cinci ani de la data omisiunii inițiale.

Statele membre se asigură că informațiile referitoare la jurisdicțiile fiscale incluse în anexele I și II la Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale, astfel cum sunt menționate la alineatul (5) de la prezentul articol, nu pot fi omise niciodată.

(7) Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit poate include, dacă este cazul, la nivelul grupului, o prezentare generală care să ofere explicații cu privire la orice discrepanță semnificativă dintre cuantumurile prezentate în temeiul alineatului (2) literele (f) și (g), ținând seama, după caz, de cuantumurile corespunzătoare referitoare la exercițiile financiare anterioare.

(8) Moneda utilizată în raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este moneda în care sunt prezentate situațiile financiare consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang sau situațiile financiare anuale ale întreprinderii autonome. Statele membre nu solicită publicarea acestui raport într-o altă monedă decât moneda utilizată în situațiile financiare.

Cu toate acestea, în cazul menționat la articolul 48b alineatul (4) al doilea paragraf, moneda utilizată în raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este moneda în care filiala își publică situațiile financiare anuale.

(9) Statele membre care nu au adoptat moneda euro pot converti pragul de 750 000 000 EUR în moneda lor națională. Pentru efectuarea respectivei conversii, statele membre respective aplică cursul de schimb valabil la data de 21 decembrie 2021, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre respective pot crește sau reduce pragurile cu maximum 5 % pentru a obține o sumă rotundă în monedele naționale.

Pragurile menționate la articolul 48b alineatele (4) și (5) se convertesc într-o sumă echivalentă în moneda națională a oricărei țări terțe relevante prin aplicarea cursului de schimb valabil la data de 21 decembrie 2021, rotunjită la mia cea mai apropiată.

(10) Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit precizează dacă a fost elaborat în conformitate cu alineatul (2) sau (3) de la prezentul articol.

Articolul 48d

Publicarea și accesibilitatea

(1) Raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și declarația, menționate la articolul 48b din prezenta directivă, se publică în termen de 12 luni de la data bilanțului exercițiului financiar pentru care este întocmit raportul, astfel cum este prevăzut de fiecare stat membru în conformitate cu articolele 14-28 din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (*3) și, după caz, în conformitate cu articolul 36 din Directiva (UE) 2017/1132.

(2) Statele membre se asigură că raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și declarația publicate de întreprinderi în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol sunt puse la dispoziția publicului gratuit, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale Uniunii, în termen de cel mult 12 luni de la data bilanțului exercițiului financiar pentru care este întocmit raportul pe site-ul internet:

(a)	al întreprinderii, atunci când se aplică articolul 48b alineatul (1);

(b)	al filialei sau al unei întreprinderi afiliate, atunci când se aplică articolul 48b alineatul (4); sau

(c)	al sucursalei sau al întreprinderii care a deschis sucursala sau al unei întreprinderi afiliate, atunci când se aplică articolul 48b alineatul (5).

(3) Statele membre pot scuti întreprinderile de la aplicarea normelor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol în cazul în care raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit publicat în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol este pus simultan la dispoziția publicului într-un format de raportare electronică cu citire automată, pe site-ul internet al registrului menționat la articolul 16 din Directiva (UE) 2017/1132 și gratuit pentru orice terț situat în Uniune. Site-ul internet al întreprinderilor și sucursalelor, astfel cum este menționat la alineatul (2) de la prezentul articol, conține informații privind scutirea respectivă și o trimitere la site-ul internet al registrului relevant.

(4) Raportul menționat la articolul 48b alineatele (1), (4), (5), (6) și (7) și, după caz, declarația menționată la alineatele (4) și (5) de la articolul menționat rămân accesibile pe site-ul internet în cauză pentru o perioadă de cel puțin cinci ani consecutivi.

Articolul 48e

Responsabilitatea pentru întocmirea, publicarea și asigurarea accesului la raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit

(1) Statele membre se asigură că membrii organelor administrative, de conducere și de supraveghere ale întreprinderilor-mamă de cel mai înalt rang sau ale întreprinderilor autonome menționate la articolul 48b alineatul (1), care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a asigura faptul că raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit, publicat și pus la dispoziție în conformitate cu articolele 48b, 48c și 48d.

(2) Statele membre se asigură că membrii organelor administrative, de conducere și de supraveghere ale filialelor menționate la articolul 48b alineatul (4) din prezenta directivă, precum și persoana sau persoanele desemnate să efectueze formalitățile de publicitate prevăzute la articolul 41 din Directiva (UE) 2017/1132 pentru sucursalele menționate la articolul 48b alineatul (5) din prezenta directivă, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, au responsabilitatea colectivă de a se asigura, făcând uz optim de cunoștințele și mijloacele de care dispun, că raportul privind informațiile referitoare la impozitul pe profit este întocmit într-un mod coerent sau conform, după caz, cu articolele 48b și 48c, și că este publicat și pus la dispoziție în conformitate cu articolul 48d.

Articolul 48f

Declarația auditorului statutar

În cazul în care există obligația ca situațiile financiare ale unei întreprinderi care intră sub incidența legislației unui stat membru să fie auditate de unul sau mai mulți auditori statutari sau de una sau mai multe firme de audit, raportul de audit stabilește dacă, pentru exercițiul financiar anterior exercițiului financiar pentru care au fost întocmite situațiile financiare care fac obiectul auditului, întreprinderea a avut obligația, în temeiul articolului 48b, de a publica un raport privind informațiile referitoare la impozitul pe profit și, în caz afirmativ, dacă raportul a fost publicat în conformitate cu articolul 48d.

Articolul 48g

Data de începere pentru raportarea informațiilor referitoare la impozitul pe profit

Statele membre se asigură că actele cu putere de lege și actele administrative care transpun articolele 48a-48f se aplică cel târziu de la data începerii primului exercițiu financiar care debutează la sau după 22 iunie 2024.

Articolul 48h

Clauza de reexaminare

Până la 22 iunie 2027, Comisia prezintă un raport privind respectarea obligațiilor de raportare stabilite la articolele 48a-48f și privind impactul acestora și ținând seama de situația de la nivelul OCDE, de necesitatea de a asigura un nivel suficient de transparență și de necesitatea de a menține și a asigura un mediu concurențial pentru întreprinderi și investiții private, Comisia reexaminează și evaluează, în special, dacă ar fi oportun să se extindă obligația de raportare privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, stabilită la articolul 48b, la întreprinderile mari și la grupurile mari, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatele (4) și (7), precum și să se extindă conținutul raportului privind informațiile referitoare la impozitul pe profit, menționat la articolul 48c, pentru a include elemente suplimentare. În raportul respectiv, Comisia evaluează, de asemenea, impactul pe care îl au asupra eficacității prezentei directive prezentarea informațiilor fiscale pe bază agregată pentru jurisdicțiile fiscale din țări terțe, astfel cum se prevede la articolul 48c alineatul (5), și omiterea temporară a informațiilor prevăzută la articolul 48c alineatul (6).

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului raportul său, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(*1) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338)."

(*2) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1)."

(*3) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).”"

La articolul 49 se introduce următorul alineat:

„(3a) Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*4).

(*4) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.”"

Articolul 2

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 22 iunie 2023. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul respectivelor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 24 noiembrie 2021.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

A. LOGAR

(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 62.

(2) Poziția Parlamentului European din 27 martie 2019 (JO C 108, 26.3.2021, p. 623) și poziția în primă lectură a Consiliului din 28 septembrie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 11 noiembrie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO C 108, 26.3.2021, p. 8.

(4) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(5) Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

(6) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(7) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(8) Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (JO L 372, 31.12.1986, p. 1).

(9) Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind conturile anuale și conturile consolidate ale întreprinderilor de asigurare (JO L 374, 31.12.1991, p. 7).

(10) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(11) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

(12) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(13) A se vedea Concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale și anexele la acestea (JO C 413 I, 12.10.2021, p. 1) și actualizările ulterioare ale acestora.

(14) Hotărârea Curții de Justiție din 4 decembrie 1997, Verband deutscher Daihatsu-Händler, C-97/96, ECLI:EU:C:1997:581.

1.12.2021

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 429/17

ACORD PRIVIND SPAȚIUL AERIAN COMUN

între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte

CUPRINS

Articolul 1: Obiectiv

Articolul 2: Definiții

TITLUL I: DISPOZIȚII ECONOMICE

Articolul 3: Acordarea drepturilor

Articolul 4: Autorizația de operare și permisul tehnic

Articolul 5: Refuzarea, revocarea, suspendarea sau limitarea autorizației de operare și a permisului tehnic

Articolul 6: Investiții în transportatori aerieni

Articolul 7: Respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative

Articolul 8: Concurență loială

Articolul 9: Oportunități comerciale

Articolul 10: Taxe vamale și impozitare

Articolul 11: Taxe de utilizare

Articolul 12: Tarife pentru transportul aerian de pasageri și, respectiv, de marfă

Articolul 13: Statistici

TITLUL II: COOPERAREA ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE

Articolul 14: Siguranța aviației

Articolul 15: Securitatea aviației

Articolul 16: Managementul traficului aerian

Articolul 17: Mediul

Articolul 18: Răspunderea transportatorilor aerieni

Articolul 19: Protecția consumatorilor

Articolul 20: Sisteme informatizate de rezervare

Articolul 21: Aspecte sociale

TITLUL III: DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE ȘI FINALE

Articolul 22: Interpretare și aplicare

Articolul 23: Comitetul mixt

Articolul 24: Soluționarea litigiilor și arbitraj

Articolul 25: Măsuri de salvgardare

Articolul 26: Relația cu alte acorduri

Articolul 27: Amendamente

Articolul 28: Denunțare

Articolul 29: Înregistrare

Articolul 30: Intrare în vigoare și aplicare provizorie

Articolul 31: Texte autentice

ANEXA I: Dispoziții tranzitorii

ANEXA II: Norme aplicabile aviației civile

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAȚIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI,

fiind părți la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, denumite în continuare „tratatele UE” și fiind state membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare colectiv „statele membre ale UE” sau individual „statul membru al UE”,

și UNIUNEA EUROPEANĂ,

pe de o parte;

și REPUBLICA ARMENIA, denumită în continuare „Armenia”,

pe de altă parte

denumite în continuare împreună „părțile”

statele membre ale UE și Armenia, în calitate de părți la Convenția privind aviația civilă internațională, deschisă spre semnare la Chicago la data de 7 decembrie 1944, împreună cu Uniunea Europeană;

LUÂND ACT de Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte, încheiat la Luxemburg la data de 22 aprilie 1996;

DORIND să creeze un spațiu aerian comun (denumit în continuare „SAC”) bazat pe obiectivul de deschidere a accesului la piețe al părților, în condiții egale de concurență, de nediscriminare și în conformitate cu aceleași norme – inclusiv în domeniile siguranței, securității, managementului traficului aerian, concurenței, aspectelor sociale și mediului;

DORIND să îmbunătățească serviciile aeriene și să promoveze un sistem aeronautic internațional bazat pe nediscriminare și o concurență deschisă și loială între transportatorii aerieni de pe piață;

DORIND să își promoveze interesele în ceea ce privește transportul aerian;

RECUNOSCÂND importanța legăturilor aeriene eficiente în promovarea comerțului, a turismului, a investițiilor și a dezvoltării economice și sociale;

CONVENIND că este adecvat ca normele SAC să se bazeze pe legislația relevantă în vigoare în Uniunea Europeană, indicată în anexa II la prezentul acord;

RECUNOSCÂND că respectarea deplină a normelor SAC permite părților să profite pe deplin de avantajele SAC, inclusiv deschiderea accesului la piețe și maximizarea beneficiilor pentru consumatori, precum și pentru industriile și lucrători ale ambelor părți;

RECUNOSCÂND că crearea SAC și punerea în aplicare a normelor acestuia nu pot fi realizate în lipsa unor dispoziții tranzitorii, acolo unde sunt necesare și că asistență adecvate este importantă în această privință;

DORIND să asigure cel mai înalt grad de siguranță și de securitate în transportul aerian și afirmându-și deosebita preocupare față de actele sau de amenințările la adresa securității aeronavelor, care pun în pericol siguranța persoanelor sau a bunurilor, afectând negativ operarea aeronavelor și subminând încrederea publicului călător în siguranța aviației civile;

HOTĂRÂTE să maximizeze beneficiile potențiale ale cooperării în materie de reglementare și ale armonizării actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale fiecăreia dintre părți aplicabile aviației civile;

RECUNOSCÂND beneficiile semnificative pe care le-ar putea aduce existența unor servicii aeriene competitive și a unor industrii viabile ale transportului aerian;

DORIND să promoveze o concurență liberă, loială și nedenaturată, recunoscând că subvențiile pot afecta negativ concurența și pot pune în pericol obiectivele de bază ale prezentului acord și recunoscând că beneficiile potențiale nu pot fi realizate în cazul în care nu există un mediu concurențial echitabil pentru transportatorii aerieni care să ofere o concurență liberă, loială și nedenaturată;

INTENȚIONÂND să se bazeze pe cadrul acordurilor și aranjamentelor existente între părți, cu scopul de a deschide accesul la piețe și de a maximiza beneficiile pentru consumatori, pentru expeditori, pentru transportatori aerieni și aeroporturi, precum și pentru angajații acestora, pentru comunități și pentru alte persoane care au beneficii indirecte;

AFIRMÂND importanța protejării mediului în cadrul dezvoltării și punerii în aplicare a politicii aeronautice internaționale;

AFIRMÂND nevoia de acțiuni urgente pentru a aborda schimbările climatice și de cooperare continuă în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul aviației, în conformitate cu acordurile multilaterale în acest domeniu și, în special, cu instrumentele relevante ale Organizației Aviației Civile Internaționale (denumită în continuare „OACI”) și cu Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;

AFIRMÂND importanța protejării consumatorilor, inclusiv a protecției prevăzute prin Convenția pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, încheiată la Montreal la 28 mai 1999, precum și importanța atingerii unui nivel corespunzător de protecție a consumatorilor asociat serviciilor aeriene și recunoscând necesitatea cooperării reciproce în acest domeniu;

RECUNOSCÂND că sporirea oportunităților comerciale nu urmărește subminarea standardelor lor de muncă sau legate de muncă și afirmând importanța dimensiunii sociale a aviației internaționale și importanța de a ține seama de efectele deschiderii accesului la piețe asupra forței de muncă, a ocupării forței de muncă și a condițiilor de muncă;

LUÂND ACT de importanța îmbunătățirii accesului la capital al sectorului transportului aerian pentru a dezvolta în continuare transportul aerian;

RECUNOSCÂND beneficiile potențiale ale includerii unor dispoziții referitoare la aderarea unor țări terțe la prezentul acord;

DORIND să încheie un acord privind transportul aerian care să completeze Convenția privind aviația civilă internațională,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentului acord este crearea unui spațiu aerian comun între părți bazat pe deschiderea progresivă a piețelor, pe liberalizarea drepturilor de proprietate și control asupra transportatorilor aerieni, pe condiții de concurență loială și echitabilă, pe nediscriminare și pe norme comune, inclusiv în domeniile siguranței, securității, managementului traficului aerian, aspectelor sociale și mediului. În acest scop, prezentul acord stabilește normele aplicabile între părți. Normele respective includ dispozițiile prevăzute de legislația specificată în anexa II.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare, se aplică următoarele definiții:

1.	„acord” înseamnă prezentul acord, anexele și apendicele la acesta și eventualele amendamente aduse acestora;

2.	„transport aerian” înseamnă transportul cu aeronave al pasagerilor, al bagajelor, al mărfurilor și al poștei, separat sau combinat, oferit publicului contra cost sau prin închiriere, care include serviciile regulate și neregulate;

„constatare a cetățeniei” înseamnă constatarea că un transportator aerian care propune furnizarea de servicii aeriene în temeiul prezentului acord îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 4 referitoare la dreptul de proprietate asupra sa, la controlul efectiv asupra sa și la sediul său principal de activitate;

„constatare a capacității” înseamnă constatarea că un transportator aerian care propune furnizarea de servicii în temeiul prezentului acord are o capacitate financiară suficientă și o expertiză managerială corespunzătoare pentru furnizarea serviciilor respective și este dispus să respecte actele cu putere de lege, normele administrative și cerințele care reglementează furnizarea respectivelor servicii;

5.	„autoritate competentă” înseamnă agenția guvernamentală sau entitatea de stat responsabilă cu îndeplinirea funcțiilor administrative în temeiul prezentului acord;

„convenție” înseamnă Convenția privind aviația civilă internațională deschisă spre semnare la Chicago la data de 7 decembrie 1944 și include:

(a)	orice amendament care a intrat în vigoare în temeiul articolului 94 litera (a) din convenție și care a fost ratificată atât de Armenia, cât și de un stat membru al UE sau de statele membre ale UE, după caz; și

(b)	orice anexă sau orice amendament la aceasta, adoptat în temeiul articolului 90 din convenție, în măsura în care o astfel de anexă sau amendament este aplicabil în orice moment dat atât Armeniei, cât și statului membru al UE sau statelor membre ale UE, după caz;

7.	„cost integral” înseamnă costul furnizării serviciului, plus o taxă rezonabilă pentru cheltuielile de regie;

8.	„transport aerian internațional” înseamnă transportul aerian care traversează spațiul aerian al mai multor state;

9.	„sediu principal de activitate” înseamnă sediul central sau sediul social al unui transportator aerian de pe teritoriul părții în care se exercită principalele funcții financiare și de control operațional ale transportatorului aerian respectiv, inclusiv managementul continuității navigabilității;

10.	„escală în scopuri necomerciale” înseamnă aterizarea în orice alt scop decât îmbarcarea sau debarcarea pasagerilor, a bagajelor, a mărfurilor sau a poștei în cadrul transportului aerian;

11.

„tarife pentru transportul aerian de pasageri” înseamnă prețul care trebuie plătit transportatorilor aerieni sau agenților acestora ori altor vânzători de bilete pentru transportul pasagerilor prin intermediul serviciilor aeriene (inclusiv prin orice alt mod de transport legat de acestea), precum și condițiile în care se aplică aceste prețuri, inclusiv remunerarea și condițiile oferite pentru serviciile agențiilor și pentru alte servicii auxiliare;

12.

„tarife pentru transportul aerian de mărfuri” înseamnă prețul care trebuie plătit pentru transportul mărfurilor prin intermediul serviciilor aeriene (inclusiv prin orice alt mod de transport legat de acestea), precum și condițiile în care se aplică aceste prețuri, inclusiv remunerarea și condițiile oferite pentru serviciile agențiilor și pentru alte servicii auxiliare;

13.

„teritoriu” înseamnă, în cazul Armeniei, teritoriul Republicii Armenia și, în cazul Uniunii Europene și al statelor membre ale UE, regiunile terestre, apele interioare și marea teritorială ale statelor membre ale UE cărora li se aplică tratatele UE, în condițiile prevăzute de tratatele UE, precum și spațiul aerian de deasupra acestora;

14.	„taxă de utilizare” înseamnă o taxă impusă transportatorilor aerieni pentru utilizarea infrastructurilor sau a serviciilor aeroportuare, de mediu, de navigație aeriană sau de securitate a aviației, inclusiv a serviciilor și infrastructurilor conexe;

15.

„handling propriu” înseamnă situația în care un utilizator al aeroportului realizează pe cont propriu una sau mai multe categorii de servicii de handling la sol și nu încheie un contract de nicio natură cu un terț pentru furnizarea acestor servicii; în sensul prezentei definiții, în raporturile dintre aceștia, utilizatorii aeroporturilor nu se consideră a fi terți dacă:

(a)	unul dintre ei este acționar majoritar al celuilalt; sau

(b)	un singur organism deține o participație majoritară în fiecare dintre ei;

16.

„drept aferent celei de a cincea libertăți” înseamnă dreptul sau privilegiul acordat de un stat („statul care acordă drepturile”) transportatorilor aerieni ai altui stat („statul beneficiar”) în vederea furnizării de servicii de transport aerian internațional între teritoriul statului care acordă drepturile și teritoriul unui stat terț, cu condiția ca aceste servicii să aibă ca punct de plecare sau de destinație teritoriul statului beneficiar;

17.	„țară terță” înseamnă o țară care nu este un stat membru al UE sau Armenia.

TITLUL I

DISPOZIȚII ECONOMICE

Articolul 3

Acordarea drepturilor

(1) Drepturile prevăzute în prezentul articol sunt supuse dispozițiilor tranzitorii cuprinse în anexa I la prezentul acord.

Drepturi de trafic și tabelul rutelor

(2) Fiecare parte acordă celeilalte părți următoarele drepturi pentru desfășurarea transportului aerian internațional de către transportatorii aerieni ai celeilalte părți pe o bază nediscriminatorie:

(a)	dreptul de a survola teritoriul său fără a ateriza;

(b)	dreptul de a efectua escale în scopuri necomerciale pe teritoriul său;

(c)

dreptul de a desfășura activități de transport aerian internațional regulat și neregulat de pasageri, combinat și exclusiv de mărfuri între puncte (1) de pe următoarele rute:

(i)

pentru transportatorii aerieni din Uniunea Europeană:

puncte situate în Uniunea Europeană – puncte intermediare situate pe teritoriile partenerilor politicii europene de vecinătate (2), ale părților la Acordul multilateral privind stabilirea unui spațiu aerian comun european (3) sau ale statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (4) – puncte situate în Armenia – puncte ulterioare;

(ii)

pentru transportatorii aerieni din Armenia:

puncte situate în Armenia – puncte intermediare situate pe teritoriile partenerilor politicii europene de vecinătate, ale părților la Acordul multilateral privind stabilirea unui spațiu aerian comun european sau ale statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb – puncte situate în Uniunea Europeană;

(d)	celelalte drepturi specificate în prezentul acord. Flexibilitate operațională

(3) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți pot, pentru oricare sau pentru toate zborurile lor și la alegere pe rutele specificate la alineatul (2):

(a)	să opereze zboruri într-o direcție sau în alta sau în ambele direcții;

(b)	să combine diferite numere de zbor în cadrul operării unei singure aeronave;

(c)	să deservească puncte intermediare și puncte ulterioare, precum și puncte situate pe teritoriile părților, în orice combinație și în orice ordine conform dispozițiilor de la alineatul (2);

(d)	să omită escale într-un punct sau în mai multe puncte;

(e)	să transfere trafic de pe oricare dintre aeronavele lor către orice altă aeronavă a lor în orice punct (schimbare de aeronavă – change of gauge);

(f)	să facă escală în orice punct, indiferent dacă acesta este situat pe teritoriul sau în afara teritoriului oricăreia dintre părți;

(g)	să tranziteze trafic pe teritoriul celeilalte părți;

(h)	să combine trafic la bordul aceleiași aeronave fără a ține cont de proveniența acestuia; și

(i)	să deservească mai mult de un punct pe același serviciu (co-terminalisation).

Flexibilitatea operațională prevăzută la prezentul alineat poate fi exercitată fără limitare direcțională sau geografică și fără pierderea niciunui drept de a transporta traficul admisibil în temeiul prezentului acord, cu condiția ca:

(a)	serviciile transportatorilor aerieni din Armenia să deservească un punct din Armenia;

(b)	serviciile transportatorilor aerieni din Uniunea Europeană să deservească un punct din Uniunea Europeană.

(4) Fiecare parte permite transportatorilor aerieni să stabilească frecvența și capacitatea transportului aerian internațional pe care aceștia îl oferă pe baza criteriilor comerciale de pe piață. În conformitate cu acest drept, niciuna dintre părți nu limitează unilateral volumul traficului, frecvența sau regularitatea serviciului, ruta, originea sau destinația traficului ori tipul sau tipurile de aeronave exploatate de transportatorii aerieni ai celeilalte părți, cu excepția cazurilor în care există motive care țin de domeniul vamal, motive tehnice, operaționale, de siguranță a managementului traficului aerian, de mediu ori de protecție a sănătății sau cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.

(5) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți pot deservi, inclusiv în cadrul acordurilor de partajare a codurilor, orice punct situat pe teritoriul unei țări terțe care nu este inclus pe rutele specificate, cu condiția ca aceștia să nu își exercite drepturile aferente celei de a cincea libertăți.

(6) Nicio dispoziție din prezentul acord nu poate fi interpretată ca:

(a)	acordând transportatorilor aerieni din Armenia dreptul de a lua la bord, cu titlu oneros, în orice stat membru al UE pasageri, bagaje, mărfuri sau poștă care sunt destinate unui alt punct din același stat membru al UE;

(b)	acordând transportatorilor aerieni din Uniunea Europeană dreptul de a lua la bord, cu titlu oneros, în Armenia pasageri, bagaje, mărfuri, sau poștă care sunt destinate unui alt punct de pe teritoriul Armeniei.

(7) În exercitarea drepturilor și obligațiilor care le revin în temeiul prezentului acord, părțile se abțin de la orice formă de discriminare între transportatorii aerieni ai celeilalte părți, în special pe motive de naționalitate.

(8) În pofida oricăror alte dispoziții din prezentul acord, fiecare parte are dreptul de a refuza operarea de servicii de transport aerian internațional către, dinspre sau prin teritoriul unei țări terțe cu care respectiva parte nu are relații diplomatice.

Articolul 4

Autorizația de operare și permisul tehnic

(1) Imediat după primirea unei cereri de autorizație de operare din partea unui transportator aerian al unei părți, cealaltă parte acordă autorizațiile de operare și permisele tehnice corespunzătoare într-un termen procedural minim, cu condiția ca:

(a)

în cazul unui transportator aerian din Armenia:

(i)	transportatorul aerian să aibă sediul principal de activitate în Armenia și să fie titularul unei licențe de operare valabile în conformitate cu legislația în vigoare în Armenia;

(ii)	controlul reglementar efectiv al transportatorului aerian să fie exercitat și menținut de Armenia, care i-a eliberat certificatul de transportator aerian, și, de asemenea, autoritatea competentă să fie clar identificată; și

(iii)

cu excepția cazului în care se stabilește altfel în temeiul articolului 6, transportatorul aerian să fie deținut, în mod direct sau prin participație majoritară, și să fie controlat efectiv de Armenia sau de resortisanți ai săi;

(b)

în cazul unui transportator aerian din Uniunea Europeană:

(i)	transportatorul aerian să aibă sediul principal de activitate pe teritoriul Uniunii Europene și să dețină o licență de operare valabilă în conformitate cu dreptul Uniunii Europene;

(ii)	controlul reglementar efectiv al transportatorului aerian să fie exercitat și menținut de statul membru al UE responsabil pentru eliberarea certificatului de transportator aerian al transportatorului și, de asemenea, autoritatea competentă să fie clar identificată; și

(iii)

(c)	să se respecte articolele 14 și 15; și

(d)	transportatorul aerian să îndeplinească condițiile prevăzute de actele cu putere de lege și de normele administrative aplicate în mod obișnuit operării de servicii de transport aerian internațional de către partea care examinează cererea.

(2) La acordarea autorizațiilor de operare și a permiselor tehnice, fiecare parte tratează în mod nediscriminatoriu toți transportatorii celeilalte părți.

(3) La primirea unei cereri de autorizație de operare sau de permis tehnic din partea unui transportator aerian al unei părți, cealaltă parte recunoaște orice constatare a capacității sau a cetățeniei făcută de prima parte cu privire la respectivul transportator aerian ca și când o astfel de constatare ar fi fost făcută de propriile autorități competente și nu efectuează investigații suplimentare în acest sens, cu excepția cazurilor prevăzute la al doilea și al treilea paragraf.

Dacă, după primirea unei cereri de autorizație de operare din partea unui transportator aerian sau după acordarea unei astfel de autorizații, autoritățile competente ale părții destinatare sunt îngrijorate în mod specific că, în pofida constatării făcute de autoritățile competente ale celeilalte părți, nu a fost îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) cu privire la acordarea autorizațiilor de operare sau a permiselor tehnice corespunzătoare, partea destinatară informează imediat cealaltă parte, prezentând motive întemeiate pentru îngrijorarea sa. În acest caz, oricare dintre părți poate solicita consultări care pot implica reprezentanți ai autorităților competente ale părților sau poate solicita informații suplimentare relevante în acest sens, iar solicitării de consultare trebuie să i se dea curs cât mai curând posibil. În cazul în care problema nu este soluționată, fiecare parte poate sesiza în acest sens comitetul mixt menționat la articolul 23 (denumit în continuare „comitetul mixt”).

Prezentul alineat nu vizează recunoașterea constatărilor referitoare la certificatele sau licențele de siguranță, la măsurile de securitate sau la asigurări.

Articolul 5

Refuzarea, revocarea, suspendarea sau limitarea autorizației de operare și a permisului tehnic

(1) Oricare dintre părți poate refuza, revoca, suspenda, condiționa sau limita autorizațiile de operare sau permisele tehnice sau poate refuza, suspenda, condiționa sau limita în alt mod operațiunile unui transportator aerian al celeilalte părți, dacă:

(a)

în cazul unui transportator aerian din Armenia:

(i)	transportatorul aerian nu are sediul principal de activitate în Armenia sau nu deține o licență de operare valabilă în conformitate cu legislația din Armenia;

(ii)	controlul reglementar efectiv al transportatorului aerian nu este exercitat sau nu este menținut de Armenia, în cazul în care Armenia este responsabilă pentru eliberarea certificatului de operator aerian al acestuia, ori autoritatea competentă nu este identificată în mod clar; sau

(iii)

(b)

în cazul unui transportator aerian din Uniunea Europeană:

(i)	transportatorul aerian nu își are sediul principal de activitate pe teritoriul Uniunii Europene sau nu deține o licență de operare valabilă în conformitate cu dreptul Uniunii Europene;

(ii)	controlul reglementar efectiv al transportatorului aerian nu este exercitat sau nu este menținut de statul membru al UE responsabil pentru eliberarea certificatului de operator aerian al transportatorului ori autoritatea competentă nu este identificată în mod clar; sau

(iii)

cu excepția cazului în care se stabilește altfel în temeiul articolului 6, transportatorul aerian nu este deținut, în mod direct sau prin participație majoritară, sau nu este controlat efectiv de un stat membru sau de state membre ale Uniunii Europene sau ale Asociației Europene a Liberului Schimb sau de resortisanți ai unor astfel de state, sau ambele;

(c)	nu se respectă articolele 8, 14 și 15; sau

(d)	transportatorul aerian nu a respectat actele cu putere de lege și normele administrative menționate la articolul 7 sau actele cu putere de lege și normele administrative aplicate în mod obișnuit operării de servicii de transport aerian internațional de către partea care examinează cererea.

(2) Exceptând cazul în care este esențială luarea unor măsuri urgente pentru a se evita orice alte nerespectări ale alineatului (1) litera (c) sau (d), drepturile instituite prin prezentul articol se exercită numai după consultarea prealabilă a celeilalte părți.

(3) Prezentul articol nu limitează drepturile oricăreia dintre părți de a refuza, de a revoca, de a suspenda, de a condiționa sau de a limita autorizația de operare sau permisul tehnic al unui transportator aerian sau al transportatorilor aerieni ai celeilalte părți în conformitate cu articolul 14 sau 15.

Articolul 6

Investiții în transportatori aerieni

(1) În pofida articolelor 4 și 5, după ce comitetul mixt se asigură, în conformitate cu articolul 23 alineatul (8), că în temeiul legislațiilor lor respective fiecare dintre părți sau resortisanții acestora pot dobândi participația majoritară sau controlul efectiv asupra unui transportator aerian al celeilalte părți, părțile pot permite ca statele membre ale UE sau resortisanții acestora să dețină participația majoritară sau controlul efectiv asupra unui transportator aerian din Armenia sau ca Armenia sau resortisanții săi să dețină participația majoritară și/sau controlul efectiv asupra unui transportator aerian din Uniunea Europeană, în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2) În ceea ce privește alineatul (1) de la prezentul articol, investițiile efectuate de părți sau de resortisanți ai acestora în transportatorii aerieni sunt autorizate de la caz la caz, în temeiul unei decizii prealabile a comitetului mixt, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2).

Respectiva decizie precizează condițiile asociate operării serviciilor convenite în temeiul prezentului acord și serviciilor dintre țări terțe și părți. Articolul 23 alineatul (11) nu se aplică respectivei decizii.

Articolul 7

Respectarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative

(1) Actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile, pe teritoriul uneia dintre părți, intrării pe respectivul teritoriu, operării în cadrul acestuia sau ieșirii de pe acesta a aeronavelor implicate în transportul aerian internațional trebuie respectate de către transportatorii aerieni ai celeilalte părți la intrarea pe teritoriul respectiv, în cadrul acestuia sau la părăsirea lui.

(2) La intrarea pe teritoriul uneia dintre părți, în cadrul acestuia sau la părăsirea lui, actele cu putere de lege și normele administrative aplicabile, pe teritoriul respectiv, intrării pe acesta, operării în cadrul său sau ieșirii de pe acesta a pasagerilor, a echipajelor, a bagajelor, a mărfurilor sau a poștei (inclusiv reglementările referitoare la formalitățile de intrare, verificare, imigrare, pașapoarte, vamă și carantină sau, în cazul poștei, regulamentele poștale) trebuie respectate de pasagerii, echipajele, bagajele, mărfurile și/sau poșta transportatorilor aerieni ai celeilalte părți sau de oricine acționează în numele lor.

(3) Părțile permit, pe teritoriul fiecăreia dintre ele, transportatorilor aerieni ai celeilalte părți să ia măsuri pentru a se asigura că sunt transportate numai persoanele care dețin documentele de călătorie necesare pentru intrarea sau tranzitul pe teritoriul celeilalte părți.

Articolul 8

Concurență loială

(1) Părțile recunosc că obiectivul lor comun este de a oferi un mediu concurențial și echitabil, precum și oportunități corecte și egale în care societățile implicate în prestarea de servicii de transport aerian ale ambelor părți să concureze în ceea ce privește operarea serviciilor convenite pe rutele specificate. Prin urmare, părțile iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura punerea în aplicare în întregime a acestui obiectiv.

(2) Părțile afirmă că o concurență liberă, loială și nedenaturată este importantă pentru promovarea obiectivelor prezentului acord și iau act de faptul că existența unui drept al concurenței cuprinzător și a unei autorități independente în domeniul concurenței, precum și aplicarea corectă și efectivă a dreptului concurenței al fiecăreia dintre părți sunt importante pentru furnizarea eficientă a serviciilor de transport aerian. Dreptul concurenței al fiecărei părți care abordează aspectele vizate de prezentul articol, cu modificările periodice, se aplică funcționării transportatorilor aerieni în jurisdicția părții în cauză. Părțile împărtășesc obiectivul compatibilității și convergenței dreptului concurenței și al aplicării efective a acestuia. Părțile vor coopera, după caz și dacă este necesar, în privința aplicării efective a dreptului concurenței, inclusiv permițând, în conformitate cu normele și jurisprudența fiecăreia, divulgarea de către societățile lor sau de către alți resortisanți ai lor a informațiilor pertinente pentru o acțiune de drept concurențial a autorităților competente în materie de concurență ale celeilalte părți.

(3) Nicio dispoziție din prezentul acord nu poate afecta, limita sau compromite în niciun fel autoritatea și puterile autorităților și instanțelor competente în materie de concurență ale oricăreia dintre părți (și nici ale Comisiei Europene), iar toate aspectele legate de asigurarea respectării dreptului concurenței țin în continuare de competența exclusivă a respectivelor autorități și instanțe. Prin urmare, orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului articol de către o parte nu aduce atingere niciunei eventuale acțiuni întreprinse de autoritățile și instanțele menționate.

(4) Orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului articol intră în responsabilitatea exclusivă a părților și este direcționată exclusiv către cealaltă parte sau către societățile care furnizează servicii de transport aerian către/dinspre părți. O astfel de acțiune nu face obiectul procedurii de soluționare a litigiilor prevăzute la articolul 24.

(5) Fiecare parte elimină toate formele de discriminare sau de practici neloiale care ar putea afecta șansele corecte și egale oferite societăților implicate în furnizarea de servicii de transport aerian ale celeilalte părți de a concura în domeniul furnizării de servicii de transport aerian.

(6) Niciuna dintre părți nu acordă sau nu permite acordarea de sprijin sau de subvenții publice niciunei societăți dacă respectivul sprijin sau respectivele subvenții ar afecta în mod semnificativ șansa oferită societăților celeilalte părți de a concura loial și echitabil în domeniul furnizării de servicii de transport aerian. Astfel de sprijin sau subvenții publice pot include, printre altele: subvenționarea încrucișată; compensarea pierderilor din exploatare; aportul de capital; subvenții; garanții; împrumuturi sau asigurări în condiții privilegiate; protecție împotriva falimentului; renunțarea la recuperarea sumelor datorate; renunțarea la câștigul normal din fondurile publice investite; facilități fiscale sau scutiri fiscale; compensarea obligațiilor financiare impuse de autoritățile publice; precum și accesul discriminatoriu sau necomercial la infrastructurile și serviciile aeroportuare sau de navigație aeriană, combustibili, handling la sol, securitate, sisteme de rezervare computerizate, alocarea sloturilor orare sau alte infrastructuri și servicii conexe necesare pentru operarea serviciilor aeriene.

(7) În cazul în care o parte acordă sprijin sau subvenții publice unei societăți, respectiva parte asigură transparența unei astfel de măsuri prin orice mijloace corespunzătoare, care pot include cerința ca societatea în cauză să identifice subvenția sau sprijinul în mod clar și separat în conturile sale.

(8) Fiecare parte furnizează celeilalte părți, la cerere și într-un termen rezonabil, rapoarte financiare privind entitățile aflate sub jurisdicția primei părți, precum și orice alte astfel de informații care pot fi solicitate în mod rezonabil de cealaltă parte pentru a asigura respectarea dispozițiilor de la prezentul articol. Astfel de informații pot include informații detaliate referitoare la subvenții sau sprijin. Aceste informații pot face obiectul unui tratament confidențial de către partea care solicită accesul la informații.

(9) Fără a aduce atingere niciunei acțiuni întreprinse de autoritatea sau de instanța competentă în materie de concurență, în vederea asigurării respectării normelor menționate la alineatele (5) și (6):

(a)

în cazul în care una dintre părți constată că o societate face obiectul discriminării sau al practicilor neloiale în sensul alineatului (5) sau (6) și că această constatare poate fi susținută cu dovezi, respectiva parte poate prezenta observații în scris celeilalte părți. După înștiințarea celeilalte părți, o parte poate contacta de asemenea entitățile guvernamentale responsabile de pe teritoriul celeilalte părți, inclusiv entitățile de la nivel central, regional, de la nivel de provincie sau local, pentru a discuta chestiunile legate de prezentul articol. În plus, o parte poate solicita consultări cu cealaltă parte pe tema chestiunii în cauză în vederea rezolvării problemei. Astfel de consultări demarează în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării. Între timp, părțile fac schimb de informații suficiente pentru a permite o examinare completă a motivului de îngrijorare exprimat de una dintre părți;

(b)

în cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la o soluție prin consultări în termen de 30 de zile de la data demarării consultărilor sau în cazul în care consultările nu demarează în termen de 30 de zile de la primirea solicitării legate de presupusa încălcare a alineatului (5) sau (6), partea care a solicitat consultarea are dreptul să suspende exercitarea drepturilor specificate în prezentul acord de către societățile în cauză ale celeilalte părți prin refuzarea, revocarea sau suspendarea autorizației/permisului de operare, să impună condițiile pe care le consideră necesare pentru exercitarea acestor drepturi, să impună taxe sau să întreprindă alte acțiuni. Orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului alineat trebuie să fie corespunzătoare, proporțională și limitată, ca sferă de aplicare și durată, la strictul necesar.

(10) Fiecare parte aplică efectiv legislația antitrust în conformitate cu alineatul (2) și interzice societăților:

(a)

ca, împreună cu orice altă societate, să încheie acorduri, să ia decizii sau să se angajeze în practici concertate care ar putea afecta serviciile de transport aerian către/dinspre partea respectivă și care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței. Această interdicție poate fi declarată inaplicabilă atunci când acordurile, deciziile sau practicile respective contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției serviciilor ori la promovarea progresului tehnic sau economic, oferind în același timp consumatorilor o cotă echitabilă din beneficiul rezultant, fără: (i) a impune societăților în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective; (ii) a acorda unor astfel de societăți posibilitatea de a elimina concurența pe o parte semnificativă a serviciilor în cauză; și

(b)	să abuzeze de o poziție dominantă într-un mod care ar putea afecta serviciile de transport aerian către/dinspre partea respectivă.

(11) Fiecare parte încredințează asigurarea respectării normelor antitrust menționate la alineatul (10) exclusiv autorității sau instanței sale competente și independente în domeniul concurenței.

(12) Fără a aduce atingere niciunei acțiuni întreprinse de autoritatea și/sau instanța competentă în materie de concurență pentru asigurarea aplicării normelor menționate la alineatul (10), dacă una dintre părți constată că o societate suferă în urma unei presupuse încălcări a alineatului (10) și că acest lucru poate fi susținut cu dovezi, respectiva parte poate prezenta observații în scris celeilalte părți. După înștiințarea celeilalte părți, o parte poate contacta de asemenea entitățile guvernamentale responsabile de pe teritoriul celeilalte părți, inclusiv entitățile de la nivel central, regional, de la nivel de provincie sau local, pentru a discuta chestiunile legate de prezentul articol. În plus, o parte poate solicita consultări cu cealaltă parte pe tema chestiunii în cauză în vederea rezolvării problemei. Astfel de consultări demarează în termen de 30 de zile de la data primirii solicitării. Între timp, părțile fac schimb de informații suficiente pentru a permite o examinare completă a motivului de îngrijorare exprimat de una dintre părți.

(13) În cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la o soluție prin consultări în termen de 30 de zile de la data demarării consultărilor sau în cazul în care consultările nu demarează în termen de 30 de zile de la primirea solicitării legate de presupusa încălcare a alineatului (10) și cu condiția ca autoritatea sau instanța competentă în materie de concurență să fi constatat o încălcare a normelor antitrust, partea care a solicitat consultarea are dreptul să suspende exercitarea drepturilor specificate în prezentul acord de către societățile în cauză ale celeilalte părți prin refuzarea, revocarea sau suspendarea autorizației/permisului de operare, să impună condițiile pe care le consideră necesare pentru exercitarea acestor drepturi, să impună taxe sau să întreprindă alte acțiuni. Orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului alineat trebuie să fie corespunzătoare, proporțională și limitată, ca sferă de aplicare și durată, la strictul necesar.

Articolul 9

Oportunități comerciale

(2) Părțile convin că orice obstacole întâmpinate de operatorii comerciali în calea desfășurării activităților lor ar constitui o piedică pentru obținerea beneficiilor care decurg din prezentul acord. Părțile convin să demareze un proces eficient și reciproc de eliminare a obstacolelor în desfășurarea activității întâmpinate de operatorii comerciali ai ambelor părți în cazul în care astfel de obstacole pot să împiedice operațiunile comerciale, să denatureze concurența sau să afecteze șansele egale de a face concurență.

(3) Transportatorii aerieni ai celor două părți nu sunt obligați să păstreze un sponsor local.

(4) Comitetul mixt dezvoltă un proces de cooperare în ceea ce privește desfășurarea activităților economice și oportunitățile de afaceri; el urmărește progresele înregistrate în privința abordării eficace a obstacolelor din calea desfășurării activității întâmpinate de către operatorii economici și analizează periodic evoluțiile apărute, în special în ceea ce privește modificările legislative și în materie de reglementare. În conformitate cu articolul 23, o parte poate solicita întrunirea comitetului mixt în vederea discutării oricărui aspect legat de aplicarea prezentului articol.

(5) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți au dreptul de a-și stabili liber pe teritoriul celeilalte părți birourile și infrastructurile atunci când aceste birouri și infrastructuri sunt necesare pentru furnizarea serviciilor de transport aerian, pentru promovarea și vânzarea serviciilor de transport aerian și pentru alte activități conexe, inclusiv dreptul de a vinde și de a elibera orice fel de bilete sau scrisori de transport aerian, proprii sau ale oricărui alt transportator.

(6) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți sunt autorizați, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu normele administrative ale celeilalte părți referitoare la intrare, la ședere și la ocuparea forței de muncă, să aducă și să mențină pe teritoriul celeilalte părți personal de conducere, de vânzare, tehnic și operațional și orice alt personal specializat necesar în sprijinul furnizării de servicii de transport aerian. Cele două părți facilitează și accelerează acordarea permiselor de muncă, dacă sunt necesare, pentru personalul angajat în birouri în conformitate cu prezentul alineat, inclusiv pentru personalul care efectuează anumite sarcini temporare care nu depășesc 90 de zile, sub rezerva actelor cu putere de lege și a normelor administrative în vigoare.

(7) Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf, fiecare transportator aerian are dreptul, în ceea ce privește serviciile de handling la sol pe teritoriul celeilalte părți:

(a)	să își asigure propriile servicii de handling la sol (handling propriu); sau

(b)

să aleagă din rândul furnizorilor concurenți, inclusiv al altor transportatori aerieni, care oferă servicii complete sau parțiale de handling la sol, în cazul în care actele cu putere de lege și normele administrative ale fiecărei părți permit accesul la piață al acestor furnizori și în cazul în care sunt prezenți pe piață astfel de furnizori.

Drepturile prevăzute la primul paragraf literele (a) și (b) se supun numai unor constrângeri specifice de spațiu sau capacitate disponibile care decurg din necesitatea de a menține siguranța exploatării aeroportului. În cazul în care constrângerile respective limitează, împiedică sau înlătură posibilitatea asigurării handlingului propriu și în absența unei concurențe efective între furnizorii de servicii de handling la sol, partea relevantă se asigură că toate aceste servicii sunt puse la dispoziția tuturor transportatorilor aerieni în condiții egale și adecvate. Tarifele serviciilor respective se stabilesc pe baza unor criterii pertinente, obiective, transparente și nediscriminatorii.

(8) Fiecare furnizor de servicii de handling la sol, fie că este sau nu transportator aerian, are, în ceea ce privește handlingul la sol pe teritoriul celeilalte părți, dreptul de a furniza servicii de handling la sol transportatorilor aerieni care își desfășoară activitatea pe același aeroport, dacă acest lucru este permis și compatibil cu actele cu putere de lege și cu normele administrative aplicabile.

(9) Fiecare parte se asigură că reglementările, orientările și procedurile sale de alocare a sloturilor orare pe aeroporturile de pe teritoriul său se aplică în mod independent, transparent, eficace, nediscriminatoriu și în timp util.

(10) Notificarea planurilor operaționale, a programelor sau a orarelor aferente serviciilor aeriene operate în temeiul prezentului acord poate fi solicitată de o parte numai în scopuri informative pentru a se putea verifica dacă se respectă drepturile acordate în temeiul prezentului acord. Dacă o parte solicită o astfel de notificare, ea reduce la minimum sarcina administrativă legată de cerințele și de procedurile de notificare în cazul intermediarilor din domeniul transportului aerian și în cazul transportatorilor aerieni ai celeilalte părți.

(11) Orice transportator aerian al oricărei părți are dreptul să se implice în vânzarea de servicii de transport aerian și de servicii conexe pe teritoriul celeilalte părți, în mod direct sau, dacă dorește, prin intermediul agenților săi de vânzări, al altor intermediari numiți de transportatorul aerian, al internetului sau al oricărui alt canal disponibil. Fiecare transportator aerian are dreptul să vândă astfel de servicii de transport și servicii conexe și orice persoană este liberă să le achiziționeze, în moneda teritoriului respectiv sau într-o valută liber convertibilă.

(12) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți sunt autorizați să plătească cheltuielile locale, printre care se pot număra și achizițiile de combustibil și plata taxelor aeroportuare, pe teritoriul celeilalte părți în moneda națională. Dacă doresc, transportatorii aerieni ai fiecărei părți pot plăti aceste cheltuieli pe teritoriul celeilalte părți într-o valută liber convertibilă, la cursul de schimb al pieței.

(13) Fiecare transportator aerian are dreptul, la cerere, de a converti în valută liber convertibilă și de a transfera, oricând și oricum, veniturile obținute pe plan local de pe teritoriul celeilalte părți către țara aleasă de el. Convertirea și transferul trebuie autorizate în cel mai scurt timp posibil, fără restricții sau impozite, la cursul de schimb al pieței aplicabil tranzacțiilor și transferurilor curente la data la care transportatorul aerian face cererea inițială de transfer și nu pot face obiectul niciunei taxe, cu excepția celor percepute în mod normal de bănci pentru efectuarea acestor operațiuni de conversie și transfer.

(14) Orice transportator aerian al unei părți poate, în cadrul operării sau furnizării de servicii în temeiul prezentului acord, să încheie acorduri de cooperare comercială, precum acordurile de rezervare de capacitate sau de partajare de cod, cu:

(a)	orice transportator aerian al părților;

(b)	orice transportator aerian al unei țări terțe; și

(c)	orice furnizor de servicii de transport de suprafață (terestru sau maritim) al oricărei țări;

cu condiția ca (i) transportatorul care exploatează serviciul să dețină drepturile de trafic corespunzătoare, (ii) transportatorii care comercializează serviciul să dețină drepturile corespunzătoare pentru rutele în cauză și (iii) acordurile respective să îndeplinească cerințele de siguranță și de concurență aplicabile în mod normal acordurilor de acest tip.

(15) În ceea ce privește transportul de pasageri comercializat care implică acorduri de cooperare comercială, cumpărătorul trebuie informat, la punctul de vânzare sau, în orice caz, la înregistrare sau înainte de îmbarcare atunci când nu este necesară înregistrarea pentru un zbor de legătură, cu privire la furnizorii de servicii de transport care operează fiecare sector al serviciului în cauză.

(16) În ceea ce privește transportul de pasageri, furnizorii de servicii de transport de suprafață nu intră sub incidența actelor cu putere de lege și a normelor administrative care reglementează transportul aerian din simplul motiv că transportul de suprafață este furnizat de un transportator aerian în nume propriu.

(17) În pofida oricăror alte dispoziții din prezentul acord, transportatorii aerieni și furnizorii indirecți de servicii de transport de marfă ai părților sunt autorizați, fără restricție, să utilizeze, în legătură cu transportul aerian internațional, orice tip de transport de suprafață pentru mărfurile având ca destinație sau provenind din orice punct situat pe teritoriul părților sau în țări terțe, inclusiv transportul către sau dinspre orice aeroport recunoscut la nivel internațional cu structuri vamale, și dispun, acolo unde este cazul, de dreptul de a transporta mărfuri sub sigiliu vamal în conformitate cu actele cu putere de lege și cu normele administrative aplicabile. Aceste mărfuri, indiferent dacă sunt transportate pe căi de suprafață sau pe calea aerului, au acces la operațiunile de înregistrare și la structurile vamale din aeroporturi. Transportatorii aerieni pot alege să își efectueze propriul transport de suprafață sau să îl încredințeze altor furnizori de servicii de transport de suprafață, inclusiv altor transportatori aerieni și furnizori indirecți de servicii de transport aerian de marfă. Aceste servicii de transport intermodal de marfă pot fi oferite la un tarif unic care să acopere și transportul aerian și cel de suprafață, cu condiția ca expeditorii să nu fie induși în eroare în privința naturii și a modalităților acestor transporturi.

(18) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți au dreptul de a încheia acorduri de franciză sau de atribuire a numelui de marcă cu societăți, inclusiv transportatori aerieni, ale oricăreia dintre părți sau ale unei țări terțe, cu condiția ca respectivii transportatori aerieni să dețină autoritatea corespunzătoare și să îndeplinească condițiile impuse de actele cu putere de lege și de normele administrative aplicate în mod normal de părți în cazul unor astfel de acorduri, în special cele ce impun dezvăluirea identității transportatorului aerian care furnizează serviciul.

(19) Transportatorii aerieni ai fiecărei părți pot încheia aranjamente în vederea furnizării de aeronave cu sau fără echipaj, pentru operarea de servicii de transport aerian internațional, cu:

(a)	orice transportator aerian al părților; și

(b)	orice transportator aerian al unei țări terțe,

cu condiția ca toți participanții la aceste aranjamente să dețină autoritatea corespunzătoare și să respecte condițiile impuse de actele cu putere de lege și de normele administrative aplicate de părți în cazul unor astfel de aranjamente. Niciuna dintre cele două părți nu impune transportatorului aerian care furnizează aeronavele să dispună de drepturi de trafic în temeiul prezentului acord pentru rutele pe care vor fi exploatate aeronavele. Părțile pot impune ca aceste aranjamente să fie aprobate de autoritățile lor competente. În cazul în care o parte impune o astfel de aprobare, partea respectivă reduce la minimum sarcinile administrative ale transportatorilor aerieni asociate procedurilor de aprobare.

Articolul 10

Taxe vamale și impozitare

(1) La sosirea pe teritoriul uneia dintre părți, aeronavele utilizate în transportul aerian internațional de către transportatorii aerieni ai celeilalte părți, echipamentele lor obișnuite, combustibilul, lubrifianții, consumabilele de natură tehnică, echipamentul de la sol, piesele de schimb (inclusiv motoarele), proviziile de bord (inclusiv articole precum alimente, băuturi și alcool, tutun și alte produse destinate comercializării sau consumării de către pasageri în cantități limitate în timpul zborului) și alte articole utilizate sau destinate să fie utilizate doar în legătură cu operarea sau cu întreținerea aeronavelor care efectuează transport aerian internațional sunt scutite, pe bază de reciprocitate și cu condiția ca echipamentele și proviziile respective să rămână la bordul aeronavelor, de toate restricțiile la import, taxele pe proprietate și impozitele pe capital, taxele vamale, accizele și de toate onorariile și taxele similare care:

(a)	sunt impuse de autoritățile naționale sau locale sau de Uniunea Europeană; și

(b)	nu se bazează pe costul serviciilor furnizate.

(2) Sunt scutite de asemenea, pe bază de reciprocitate, de la plata taxelor, impozitelor, onorariilor și taxelor similare menționate la alineatul (1), cu excepția taxelor bazate pe costul serviciului furnizat:

(a)

proviziile de bord importate sau obținute pe teritoriul unei părți și luate, în cantități rezonabile, la bordul unei aeronave care pleacă a unui transportator aerian al celeilalte părți și care efectuează transport aerian internațional, inclusiv în cazurile în care aceste articole sunt destinate să fie utilizate pe un segment de călătorie efectuat deasupra respectivului teritoriu;

(b)	echipamentele de la sol și piesele de schimb (inclusiv motoarele) importate pe teritoriul unei părți în vederea întreținerii, a reviziei sau a reparării aeronavelor unui transportator aerian al celeilalte părți utilizate în transportul aerian internațional;

(c)

combustibilul, lubrifianții și consumabilele tehnice importate sau obținute pe teritoriul uneia dintre părți pentru a fi utilizate într-o aeronavă a unui transportator aerian al celeilalte părți care efectuează transport aerian internațional, inclusiv în cazurile în care aceste articole sunt destinate să fie utilizate pe un segment de călătorie efectuat deasupra respectivului teritoriu; și

(d)

materialele imprimatele, conform legislației vamale a fiecăreia dintre părți, importate sau obținute pe teritoriul uneia dintre părți și luate la bordul unei aeronave care pleacă a unui transportator aerian al celeilalte părți și care efectuează transport aerian internațional, inclusiv în cazurile în care aceste articole sunt destinate să fie utilizate pe un segment de călătorie efectuat deasupra respectivului teritoriu.

(3) Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică o parte să aplice impozite sau taxe pe combustibilul furnizat pe teritoriul său, în mod nediscriminatoriu, în vederea utilizării de către o aeronavă a unui transportator aerian care operează între două puncte de pe teritoriul său.

(4) Echipamentele de bord obișnuite, precum și materialele, consumabilele și piesele de schimb menționate la alineatele (1) și (2), păstrate în mod normal la bordul aeronavelor exploatate de un transportator aerian al unei părți, pot fi descărcate pe teritoriul celeilalte părți numai cu aprobarea prealabilă a autorităților vamale ale acesteia, putându-se impune să fie ținute sub supravegherea sau controlul respectivelor autorități până în momentul în care sunt reexportate sau cedate în alt mod în conformitate cu reglementările vamale.

(5) Scutirile prevăzute în prezentul articol sunt, de asemenea, acordate în cazul în care transportatorii aerieni ai unei părți au încheiat un contract cu un alt transportator aerian care beneficiază, la rândul său, de astfel de scutiri acordate de cealaltă parte, pentru împrumutul sau transferul pe teritoriul celeilalte părți al articolelor precizate la alineatele (1) și (2).

(6) Nicio dispoziție din prezentul acord nu interzice unei părți să aplice impozite sau taxe pe articolele vândute pasagerilor în alt scop decât consumul la bord pe un segment al serviciului aerian dintre două puncte situate pe teritoriul său unde este permisă îmbarcarea sau debarcarea.

(7) Bagajele și mărfurile aflate în tranzit direct pe teritoriul unei părți sunt scutite de impozite, taxe vamale, onorarii și alte taxe similare care nu se bazează pe costul serviciului furnizat.

(8) Se poate impune ca echipamentele și consumabilele menționate la alineatele (1) și (2) să fie plasate sub supravegherea sau controlul autorităților competente.

(9) Dispozițiile prezentului acord nu aduc atingere domeniului taxei pe valoarea adăugată (TVA).

(10) Prezentul acord nu aduce atingere dispozițiilor convențiilor respective dintre statele membre ale UE și Armenia privind evitarea dublei impuneri asupra veniturilor și capitalului.

Articolul 11

Taxe de utilizare

(2) Fiecare parte se asigură că taxele de utilizare care pot fi impuse transportatorilor aerieni ai celeilalte părți de către autoritățile sau organismele sale competente în materie de taxe pentru utilizarea serviciilor de navigație aeriană și de control al traficului aerian sunt nediscriminatorii și calculate pe baza costurilor. În orice caz, aceste taxe de utilizare nu pot fi impuse transportatorilor aerieni ai celeilalte părți în condiții mai puțin favorabile decât condițiile cele mai favorabile acordate oricărui alt transportator aerian.

(3) Fiecare parte se asigură că taxele de utilizare care pot fi impuse de autoritățile sau organismele sale competente transportatorilor aerieni ai celeilalte părți pentru utilizarea infrastructurilor și a serviciilor aeroportuare și de securitate a aviației și a infrastructurilor și serviciilor conexe, cu excepția taxelor percepute în ceea ce privește serviciile descrise la articolul 9 alineatul (7), nu sunt nejustificat discriminatorii, nu discriminează pe motive de naționalitate și sunt repartizate echitabil între diferitele categorii de utilizatori. Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (1), aceste taxe de utilizare reflectă, dar nu depășesc costul integral pe care autoritățile sau organismele competente în materie de taxe îl suportă pentru furnizarea infrastructurilor și a serviciilor aeroportuare și de securitate a aviației corespunzătoare în cadrul aeroportului sau aeroporturilor în care se aplică un sistem comun de tarifare. Aceste taxe de utilizare pot include o rentabilitate rezonabilă a activelor după amortizare. Infrastructurile și serviciile pentru care se impun taxe de utilizare sunt furnizate pe o bază eficientă și economică. În orice caz, aceste taxe de utilizare nu pot fi aplicate transportatorilor aerieni ai celeilalte părți în condiții mai puțin favorabile decât condițiile cele mai favorabile acordate oricărui alt transportator aerian la momentul aplicării lor.

(4) Fiecare parte solicită autorităților sau organismelor competente în materie de taxe de pe teritoriul său și transportatorilor aerieni care utilizează serviciile și infrastructurile să poarte consultări și să schimbe informațiile necesare pentru a permite o evaluare precisă a caracterului rezonabil al taxelor de utilizare în conformitate cu principiile stabilite la alineatele (2) și (3). Fiecare parte se asigură că autoritățile sau organismele competente în materie de taxe informează utilizatorii cu un preaviz rezonabil cu privire la orice propunere de modificare a taxelor de utilizare pentru a permite utilizatorilor în cauză să își exprime opiniile și să facă observații înainte de efectuarea oricăror modificări.

Articolul 12

Tarife pentru transportul aerian de pasageri și, respectiv, de marfă

(1) Fiecare parte permite transportatorilor aerieni ai părților să stabilească liber tarife pentru transportul aerian de pasageri și, respectiv, de marfă pe baza unei concurențe libere și echitabile.

(2) Fiecare parte poate solicita, în mod nediscriminatoriu, transportatorilor aerieni ai ambelor părți să notifice, în mod simplificat și în scop informativ, autorităților sale competente tarifele de transport aerian de pasageri și, respectiv, de marfă oferite pentru serviciile care au ca punct de plecare teritoriul său. Se poate solicita ca o astfel de notificare din partea transportatorilor aerieni să fie făcută cel mai devreme atunci când se face oferta inițială a tarifului pentru transportul aerian de pasageri sau de marfă.

(3) Pot fi organizate discuții între autoritățile competente pe teme ca cerințele și procedurile de notificare a tarifelor pentru transportul aerian de pasageri și, respectiv, de marfă, precum și tarifele pentru transportul aerian de pasageri și, respectiv, de marfă care ar putea fi incorecte, nerezonabile, discriminatorii sau subvenționate.

Articolul 13

Statistici

(1) Fiecare parte furnizează în mod nediscriminatoriu celeilalte părți statisticile disponibile referitoare la transportul aerian în temeiul prezentului acord care ar putea fi necesare în mod rezonabil, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele lor administrative.

(2) Părțile cooperează, inclusiv în cadrul comitetului mixt, pentru a facilita schimbul de date statistice între ele în scopul monitorizării evoluției transportului aerian în temeiul prezentului acord.

TITLUL II

COOPERAREA ÎN MATERIE DE REGLEMENTARE

Articolul 14

Siguranța aviației

(2) Pentru a asigura punerea în aplicare de către părți a dispozițiilor de la prezentul articol, precum și a cerințelor de reglementare și a standardelor menționate la alineatul (1), Armenia participă la activitatea Agenției Europene de Siguranță a Aviației în calitate de observator, începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord.

Tranziția Armeniei către respectarea cerințelor de reglementare și a standardelor referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea B face obiectul monitorizării continue și evaluărilor periodice care urmează să fie efectuate de Uniunea Europeană în cooperare cu Armenia.

Atunci când s-a asigurat că respectă cerințele de reglementare și standardele referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea B, Armenia informează Uniunea Europeană că ar trebui efectuată o evaluare.

Atunci când Armenia s-a conformat în întregime cerințelor de reglementare și standardelor referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea B, comitetul mixt stabilește statutul exact și condițiile de participare a Armeniei în cadrul Agenției Europene de Siguranță a Aviației și statutul de observator al acesteia.

(3) Părțile se asigură că o aeronavă înmatriculată într-una dintre părți care este suspectată de nerespectarea standardelor internaționale de siguranță a aviației stabilite în temeiul convenției și care aterizează pe un aeroport deschis traficului aerian internațional situat pe teritoriul celeilalte părți face obiectul inspecției la platformă efectuată de autoritățile competente ale celeilalte părți și al unor inspecții la bord și în exteriorul aeronavei pentru a se verifica atât valabilitatea documentelor aeronavei și a documentelor echipajului acesteia, cât și starea în care se prezintă aeronava și echipamentele sale.

(4) Autoritățile competente ale unei părți pot solicita în orice moment consultări cu privire la standardele de siguranță în vigoare ale celeilalte părți.

(5) Autoritățile competente ale unei părți iau imediat toate măsurile corespunzătoare atunci când constată că:

(a)	este posibil ca o aeronavă, un produs sau o operațiune să nu îndeplinească standardele minime stabilite în temeiul convenției sau cerințele de reglementare și standardele referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea B, după caz;

(b)	există motive serioase de îngrijorare că o aeronavă, un produs sau o operațiune nu îndeplinește standardele minime stabilite în temeiul convenției sau cerințele de reglementare și standardele referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea B, după caz; sau

(c)	există motive serioase de îngrijorare că nu sunt menținute și aplicate efectiv standardele minime stabilite în temeiul convenției sau cerințele de reglementare și standardele referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea B, după caz.

(6) În cazul în care o parte adoptă măsuri în temeiul alineatului (5), respectiva parte informează cu promptitudine cealaltă parte, indicând motivele măsurilor sale.

(7) Orice măsură adoptată de una dintre părți în conformitate cu alineatul (5) încetează să se aplice de îndată ce motivul pentru care a fost adoptată încetează să mai existe.

Articolul 15

Securitatea aviației

(2) Armenia poate face obiectul unei inspecții a Comisiei Europene în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii Europene în materie de securitate a aviației, specificată în anexa II partea C. Părțile instituie mecanismele necesare pentru a asigura schimbul de informații cu privire la rezultatele acestor inspecții în materie de securitate.

(3) Întrucât garantarea siguranței aeronavelor civile, a pasagerilor și a echipajelor acestora reprezintă o condiție prealabilă fundamentală pentru operarea serviciilor aeriene internaționale, părțile își reafirmă obligațiile reciproce privind asigurarea securității aviației civile față de actele de intervenție ilegală și, în special, obligațiile care le revin în temeiul convenției, al Convenției privind infracțiunile și alte acte săvârșite la bordul aeronavelor, semnată la Tokyo la 14 septembrie 1963, al Convenției pentru combaterea capturării ilicite a aeronavelor, semnată la Haga la 16 decembrie 1970, al Convenției pentru combaterea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranței aviației civile, semnată la Montreal la 23 septembrie 1971, al Protocolului cu privire la reprimarea actelor ilicite de violență în aeroporturile destinate aviației civile internaționale, semnat la Montreal la 24 februarie 1988, și al Convenției privind marcarea explozibililor plastici în scopul detectării, semnată la Montreal la 1 martie 1991, în măsura în care ambele părți sunt semnatare ale acestor convenții, precum și al altor convenții și protocoale referitoare la securitatea aviației civile la care părțile sunt semnatare.

(4) Părțile își acordă reciproc, la cerere, toată asistența necesară pentru prevenirea actelor de capturare ilicită a aeronavelor civile și a altor acte ilicite săvârșite împotriva siguranței acestor aeronave, a pasagerilor și echipajului acestora, a aeroporturilor și a infrastructurilor de navigație aeriană, precum și pentru prevenirea oricărei alte amenințări la adresa securității aviației civile.

(5) În cazul în care nu se prevede în cerințele de reglementare și în standardele referitoare la securitatea aviației specificate în anexa II partea C, părțile acționează, în cadrul relațiilor lor reciproce, în conformitate cu standardele internaționale de securitate a aviației și cu practicile recomandate corespunzătoare stabilite de OACI. Ambele părți impun operatorilor aeronavelor înmatriculate pe teritoriul lor, operatorilor cu sediul principal de activitate sau cu rezidența permanentă pe teritoriul lor și operatorilor aeroporturilor situate pe teritoriul lor să respecte aceste dispoziții privind securitatea aviației.

(6) Fiecare parte se asigură că, pe teritoriul său, se iau măsuri eficiente pentru a proteja aviația civilă față de actele de intervenție ilicită, inclusiv și fără a se limita la controlul de securitate al pasagerilor și al bagajelor lor de mână, controlul de securitate al bagajelor de cală, controlul de securitate și măsurile de securitate aplicabile altor persoane decât pasagerii, inclusiv echipajelor, și articolelor transportate de acestea, controlul de securitate și măsurile de securitate aplicabile mărfurilor, poștei, proviziilor de bord și de aeroport și controlul accesului în zonele de operațiuni aeriene și în zonele de securitate cu acces restricționat. Aceste măsuri se adaptează pentru a face față creșterii amenințării la adresa securității aviației civile. Fiecare parte este de acord că este posibil ca transportatorilor săi aerieni să li se impună respectarea dispozițiilor privind securitatea aeronautică menționate la alineatele (1) și (5) și a altor dispoziții în materie de securitate impuse de cealaltă parte pentru intrarea pe teritoriul său, în cadrul acestuia sau pentru părăsirea lui.

(7) În condițiile respectării depline și reciproce a suveranității celeilalte părți, o parte poate adopta măsuri de securitate pentru intrarea pe teritoriul său, precum și măsuri de urgență, pentru a răspunde unei amenințări specifice la adresa securității, care ar trebui comunicate fără întârziere celeilalte părți. Fiecare parte examinează într-un spirit pozitiv orice solicitare a celeilalte părți referitoare la adoptarea unor măsuri speciale de securitate rezonabile, iar prima parte ține seama de măsurile de securitate aplicate deja de cealaltă parte și de orice opinii pe care cealaltă parte le poate oferi. Fiecare parte recunoaște însă că niciuna dintre dispozițiile prezentului articol nu limitează posibilitatea uneia dintre părți de a refuza intrarea pe teritoriul său a oricărui zbor sau a oricăror zboruri pe care le consideră o amenințare la adresa securității sale. Cu excepția cazurilor de urgență în care acest lucru nu este posibil în mod rezonabil, fiecare parte informează în prealabil cealaltă parte cu privire la orice măsură specială de securitate pe care intenționează să o introducă și care ar putea avea un impact financiar sau operațional semnificativ asupra serviciilor de transport aerian furnizate în temeiul prezentului acord. Fiecare parte poate solicita o întrunire a comitetului mixt în vederea discutării unor astfel de măsuri de securitate, după cum se prevede la articolul 23.

(8) În cazul capturării ilicite a unei aeronave civile sau al unei amenințări în acest sens sau în cazul altor acte ilicite împotriva siguranței aeronavelor, a pasagerilor și a echipajelor acestora, a aeroporturilor sau a infrastructurilor de navigație aeriană, părțile își acordă reciproc asistență prin facilitarea comunicațiilor și prin alte măsuri corespunzătoare destinate să pună capăt rapid și în condiții de siguranță incidentului sau amenințării respective.

(9) Fiecare parte ia toate măsurile pe care le consideră adecvate pentru a se asigura că o aeronavă care face obiectul unei capturări ilicite sau al altor acte de intervenție ilicită pe teritoriul său este reținută la sol, cu excepția cazurilor în care se impune decolarea sa pentru a proteja vieți omenești. Ori de câte ori este posibil, astfel de măsuri sunt luate în urma unor consultări reciproce.

(10) În cazul în care o parte are motive întemeiate să creadă că cealaltă parte nu a respectat dispozițiile în materie de securitate a aviației de la prezentul articol, ea solicită consultări imediate cu cealaltă parte. Consultările respective au loc în termen de 30 de zile de la data primirii unei astfel de solicitări.

(11) Fără a aduce atingere articolului 5, dacă în termen de 30 de zile de la data începerii unei astfel de consultări ori într-un eventual termen mai lung convenit nu se ajunge la un acord satisfăcător, partea solicitantă are dreptul de a reține, de a revoca, de a limita sau de a condiționa autorizația de operare a unuia sau mai multor transportatori aerieni ai celeilalte părți.

(12) O parte poate lua imediat măsuri provizorii imediate atunci când se impune din cauza unei amenințări imediate și extraordinare.

(13) Orice măsură adoptată în temeiul alineatului (11) încetează să se aplice de îndată ce cealaltă parte s-a conformat dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 16

Managementul traficului aerian

(1) Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute în anexa I, părțile se asigură că legislația, normele sau procedurile lor relevante respectă cerințele de reglementare și standardele referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea D și, în cazul în care nu sunt prevăzute în cadrul de reglementare al UE, cel puțin standardele relevante și practicile recomandate ale OACI în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Părțile cooperează în domeniul managementului traficului aerian în vederea extinderii cerului unic european la Armenia pentru a îmbunătăți standardele actuale de siguranță și eficiența globală a operațiunilor generale de trafic aerian din Europa, pentru a optimiza capacitățile de control al traficului aerian, pentru a reduce la minimum întârzierile și pentru a spori eficiența de mediu. În acest scop, Armenia participă în calitate de observator la activitatea Comitetului pentru cerul unic și a altor organisme care au legătură cu cerul unic european, de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Comitetul mixt este responsabil cu monitorizarea și facilitarea cooperării în domeniul managementului traficului aerian.

(3) Pentru a facilita aplicarea legislației privind cerul unic european pe teritoriile lor:

(a)	Armenia ia măsurile necesare pentru a-și adapta serviciile de navigație aeriană și structurile instituționale și de supraveghere în materie de management al traficului aerian, astfel încât să îndeplinească cerințele privind cerul unic european;

(b)	Armenia instituie, în special, un organism național de supraveghere pertinent, independent cel puțin din punct de vedere funcțional de furnizorul (furnizorii) de servicii de navigație aeriană;

(c)

Uniunea Europeană implică Armenia în inițiative operaționale relevante în domeniul serviciilor de navigație aeriană, al spațiului aerian și al interoperabilității asociate cerului unic european, inclusiv prin:

(i)	examinarea posibilității de cooperare sau de asociere cu un bloc funcțional de spațiu aerian existent sau de creare a unuia nou;

(ii)	participarea la funcțiile de rețea ale cerului unic european;

(iii)

alinierea la planurile de implementare a SESAR;

(iv)	îmbunătățirea interoperabilității; și

(d)	Armenia ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare sistemul de performanță al Uniunii Europene în vederea optimizării eficienței generale a zborurilor, a reducerii costurilor și a sporirii siguranței și capacității sistemelor existente.

Articolul 17

Mediul

(2) Părțile sprijină necesitatea de a proteja mediul, promovând dezvoltarea durabilă a aviației. Părțile intenționează să coopereze pentru a identifica problemele legate de impactul aviației asupra mediului.

(3) Părțile recunosc importanța conlucrării în vederea examinării și a reducerii la minimum a efectelor aviației asupra mediului în conformitate cu obiectivele prezentului acord.

(4) Părțile recunosc importanța abordării schimbărilor climatice și, prin urmare, a abordării emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aviație, atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Părțile convin să intensifice cooperarea cu privire la aceste aspecte, inclusiv prin acorduri multilaterale relevante, îndeosebi punerea în aplicare a măsurii globale bazate pe piață adoptate în cadrul celei de-a 39-a Adunări a OACI, precum și utilizarea mecanismului instituit prin articolul 6 alineatul (4) din Acordul convenit la Paris în cadrul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice în elaborarea unor măsuri globale bazate pe piață care să vizeze reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul aviației și orice alt aspect care face obiectul respectivului articol și care are o relevanță deosebită pentru emisiile generate de aviația internațională.

(5) Părțile se angajează să facă schimb de informații și să asigure periodic comunicarea și dialogul directe între experți pentru a consolida cooperarea în privința abordării impactului aviației asupra mediului, inclusiv:

(a)	în privința cercetării și dezvoltării cu privire la tehnologii ecologice pentru sectorul aviației;

(b)	în domeniul inovării în materie de management al traficului aerian, în vederea reducerii impactului aviației asupra mediului;

(c)	în privința cercetării și dezvoltării de combustibili alternativi sustenabili pentru aviație;

(d)	cu privire la aspectele referitoare la efectele aviației asupra mediului și la reducerea emisiilor generate de aviație care sunt asociate cu schimbările climatice; și

(e)	în privința reducerii și monitorizării emisiilor sonore, în vederea diminuării efectelor aviației asupra mediului.

(6) De asemenea, în conformitate cu drepturile și obligațiile lor multilaterale în materie de mediu, părțile își consolidează în mod eficient cooperarea, inclusiv financiară și tehnologică, în ceea ce privește măsurile care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de aviația internațională.

(7) Părțile recunosc necesitatea de a lua măsuri corespunzătoare pentru a preveni sau pentru a aborda în alt mod efectele transportului aerian asupra mediului, cu condiția ca respectivele măsuri să fie pe deplin compatibile cu drepturile și obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional.

Articolul 18

Răspunderea transportatorilor aerieni

Părțile își reafirmă obligațiile care le revin în temeiul Convenției pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internațional, semnată la Montreal la 28 mai 1999 (Convenția de la Montreal).

Articolul 19

Protecția consumatorilor

Sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute în anexa I, părțile se asigură că legislația, normele sau procedurile lor relevante respectă cerințele de reglementare și standardele referitoare la transportul aerian specificate în anexa II partea F.

Articolul 20

Sisteme informatizate de rezervare

(2) Furnizorii de sisteme informatizate de rezervare (denumite în continuare „SIR”) care își desfășoară activitatea pe teritoriul unei părți au dreptul să își instaleze propriile SIR, să le întrețină și să le pună la libera dispoziție a agențiilor sau societăților de turism al căror obiect principal de activitate îl reprezintă distribuția de produse legate de turism pe teritoriul celeilalte părți, cu condiția ca fiecare SIR să fie conforme cu cerințele de reglementare aplicabile ale celeilalte părți.

(3) Fiecare parte anulează orice cerință existentă care ar putea restricționa accesul liber al SIR-urilor unei părți la piața celeilalte părți sau ar putea limita concurența în alt mod. Părțile se abțin de la adoptarea unor astfel de cerințe.

(4) În ceea ce privește afișajele SIR, niciuna dintre părți nu impune și nu permite impunerea, pe teritoriul său, a unor cerințe pentru furnizorii de SIR ai celeilalte părți diferite de cele impuse propriilor săi furnizori de SIR sau oricărui alt SIR care funcționează pe piața sa. Niciuna dintre părți nu împiedică încheierea de acorduri, între furnizorii de SIR, furnizorii lor și abonații lor care sunt legate de schimbul de informații privind serviciile de călătorie care facilitează afișarea de informații complete și nepărtinitoare pentru consumatori sau care sunt legate de îndeplinirea cerințelor de reglementare aplicabile afișajelor neutre.

(5) Fiecare parte se asigură că proprietarii și operatorii de SIR ai unei părți care respectă cerințele de reglementare relevante ale celeilalte părți au aceleași șanse de a deține SIR-uri pe teritoriul celeilalte părți ca și proprietarii și operatorii oricăror alte SIR-uri care funcționează pe piața părții respective.

Articolul 21

Aspecte sociale

(2) Părțile recunosc importanța luării în considerare a efectelor prezentului acord asupra forței de muncă, a ocupării forței de muncă și a condițiilor de muncă. Părțile se angajează să coopereze în privința aspectelor legate de muncă incluse în domeniul de aplicare al prezentului acord, printre altele în ceea ce privește impactul asupra ocupării forței de muncă, a drepturilor fundamentale la locul de muncă, a condițiilor de muncă, a protecției sociale și a dialogului social.

(3) Prin legile, reglementările și practicile lor, părțile promovează niveluri ridicate de protecție în domeniul muncii și în domeniul social aferente sectorului aviației civile.

(4) Părțile recunosc importanța beneficiilor care apar atunci când avantajele economice însemnate generate de piețele deschise și concurențiale se combină cu standardele înalte de muncă pentru lucrători. Părțile pun în aplicare prezentul acord într-un mod care să contribuie la existența unor standarde înalte de muncă, indiferent de acționariatul sau tipul transportatorilor aerieni vizați, și care să asigure că drepturile și principiile cuprinse în actele cu putere de lege și normele administrative ale părților nu sunt compromise, ci sunt puse efectiv în aplicare.

(5) Părțile se angajează să promoveze și să pună efectiv în aplicare în legile și practicile proprii standarde fundamentale de muncă recunoscute la nivel internațional, astfel cum sunt prevăzute în convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii ratificate de Armenia și de statele membre ale UE.

(6) Părțile se angajează să promoveze și alte standarde și acorduri convenite la nivel internațional în domeniul muncii și în domeniul social relevante pentru sectorul aviației civile și să asigure punerea efectivă în aplicare și respectarea acestora în cadrul legislației naționale.

(7) Oricare dintre părți poate solicita o întrunire a comitetului mixt pentru a se aborda aspectele legate de muncă pe care aceasta le consideră semnificative.

TITLUL III

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE ȘI FINALE

Articolul 22

Interpretare și aplicare

(1) Părțile iau toate măsurile corespunzătoare, generale sau specifice, destinate să asigure îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul acord și se abțin de la luarea oricărei măsuri care ar putea pune în pericol atingerea obiectivelor prezentului acord.

(2) Fiecare parte este responsabilă, pe propriul său teritoriu, pentru aplicarea corespunzătoare a prezentului acord.

(3) Fiecare parte pune la dispoziția celeilalte părți toate informațiile și întreg sprijinul necesare, sub rezerva actelor cu putere de lege și a normelor administrative aplicabile ale respectivei părți, în legătură cu investigațiile referitoare la posibile încălcări, pe care cealaltă parte le efectuează în temeiul competențelor care îi revin în conformitate cu prezentul acord.

(4) Ori de câte ori părțile acționează în temeiul competențelor care le sunt conferite prin prezentul acord cu privire la aspecte care prezintă interes pentru cealaltă parte și care privesc autoritățile competente sau întreprinderile celeilalte părți, autoritățile competente ale celeilalte părți trebuie informate integral, acestora oferindu-li-se posibilitatea de a-și prezenta observațiile înainte de luarea unei decizii definitive.

(5) În măsura în care dispozițiile prezentului acord și dispozițiile actelor specificate în anexa II sunt identice pe fond cu normele corespunzătoare din tratatele UE și cu actele adoptate în temeiul tratatelor UE, respectivele dispoziții se interpretează, în contextul implementării și punerii lor în aplicare, în conformitate cu hotărârile și deciziile relevante ale Curții de Justiție și ale Comisiei Europene.

Articolul 23

Comitetul mixt

(1) Se instituie un comitet mixt alcătuit din reprezentanți ai părților. Acesta răspunde de supravegherea gestionării prezentului acord și asigură punerea în aplicare corectă a acestuia. Comitetul mixt formulează recomandări și ia decizii în cazurile prevăzute în mod expres în prezentul acord.

(2) Comitetul mixt își desfășoară activitatea și ia decizii pe bază de consens. Deciziile adoptate de comitetul mixt sunt obligatorii pentru părți.

(3) Comitetul mixt își adoptă propriul regulament de procedură.

(4) Comitetul mixt se întrunește dacă este necesar și atunci când este necesar, însă cel puțin o dată pe an. Oricare dintre părți poate solicita o întrunire a comitetului mixt.

(5) O parte poate solicita o întrunire a comitetului mixt cu scopul de a soluționa orice chestiune legată de interpretarea sau de aplicarea prezentului acord. Întrunirea respectivă se organizează cât mai curând posibil în termen de maximum două luni de la data primirii solicitării, în afara cazului în care părțile convin altfel.

(6) În scopul punerii în aplicare adecvate a prezentului acord, părțile fac schimb de informații și, la cererea oricăreia dintre ele, se consultă în cadrul comitetului mixt.

(7) Pe baza acordării drepturilor prevăzute la articolul 3, comitetul mixt validează printr-o decizie evaluarea efectuată de Uniunea Europeană cu privire la implementarea și aplicarea de către Armenia a dispozițiilor legislației UE prevăzute la punctul 1 din anexa I.

(8) În conformitate cu articolul 6, comitetul mixt examinează chestiunile referitoare la investițiile în transportatorii aerieni ai părților și la modificările care vizează controlul efectiv asupra transportatorilor aerieni ai părților.

(9) În conformitate cu articolul 14, comitetul mixt monitorizează procesul de eliminare treptată, în timpul fazei de tranziție descrise în anexa I, a aeronavelor înmatriculate în Armenia și utilizate de operatori aflați sub controlul reglementar al Armeniei, care nu dețin un certificat de tip eliberat în conformitate cu legislația UE aplicabilă specificată în anexa II partea B, în vederea asigurării eliminării treptate a acestor aeronave, în conformitate cu punctul 7 din anexa I.

(10) Totodată, comitetul mixt instituie un proces de cooperare, printre altele, prin:

(a)	examinarea condițiilor de piață care influențează serviciile aeriene vizate de prezentul acord;

(b)

abordarea, în scopul unei soluționări eficace, a chestiunilor legate de desfășurarea activității economice și de oportunitățile comerciale astfel cum se menționează la articolul 9 care, printre altele, pot împiedica accesul la piață și operarea fără probleme a serviciilor aeriene vizate de prezentul acord, astfel încât să se asigure o concurență loială, convergența în domeniul reglementării și reducerea la minimum a sarcinii de reglementare aferente operării de servicii aeriene;

(c)	schimbul de informații, inclusiv consiliere cu privire la modificările aduse actelor cu putere de lege, normelor administrative și politicilor părților care ar putea influența serviciile aeriene;

(d)	studierea domeniilor la care ar putea fi extins ulterior prezentul acord, inclusiv recomandarea unor eventuale amendamente la acordul sau a condițiilor și procedurilor de aderare a țărilor terțe la prezentul acord;

(e)	dezbaterea chestiunilor de ordin general legate de investiții, de proprietate și de control;

(f)	dezvoltarea cooperării în materie de reglementare și angajamentul reciproc de a obține recunoașterea reciprocă și convergența normelor și a măsurilor;

(g)	încurajarea consultărilor, atunci când este cazul, cu privire la chestiunile legate de transportul aerian care sunt tratate în cadrul organizațiilor internaționale, al relațiilor cu țările terțe și al acordurilor multilaterale, în special pentru a examina posibilitatea de a adopta o poziție comună;

(h)	facilitarea schimbului de date statistice între părți în scopul monitorizării dezvoltării serviciilor aeriene vizate de prezentul acord; și

(i)	luarea în considerare a consecințelor sociale ale aplicării prezentului acord și elaborarea unor răspunsuri adecvate la preocupările considerate legitime.

(11) În cazul în care comitetul mixt nu examinează o chestiune cu privire la care a fost sesizat în termen de șase luni de la data sesizării, părțile pot lua măsurile de salvgardare corespunzătoare în temeiul articolului 25.

(12) Prezentul acord nu exclude posibilitatea cooperării și dezbaterilor între autoritățile competente ale părților care nu fac parte din comitetul mixt, inclusiv în domeniul securității, al siguranței, al mediului, al managementului traficului aerian, al infrastructurii aviatice, al concurenței și al protecției consumatorilor. Părțile informează comitetul mixt cu privire la rezultatele cooperării și dezbaterilor care pot avea impact asupra punerii în aplicare a prezentului acord.

Articolul 24

Soluționarea litigiilor și arbitraj

(1) Orice litigiu referitor la aplicarea sau la interpretarea prezentului acord, cu excepția aspectelor vizate de articolul 8, care nu este soluționat în cadrul unei întruniri a comitetului mixt poate fi supus arbitrajului, la cererea oricăreia dintre părți, în conformitate cu procedurile prevăzute la prezentul articol.

(2) Cererea de arbitraj este adresată în scris celeilalte părți. Partea reclamantă identifică în cererea sa măsura în cauză și explică clar motivul pentru care consideră că această măsură nu respectă prezentul acord.

(3) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, arbitrajul este de competența unui complet format din trei arbitri și constituit după cum urmează:

(a)	în termen de 20 de zile de la primirea unei cereri de arbitraj, fiecare parte numește un arbitru. În termen de 30 de zile de la numirea celor doi arbitri, aceștia numesc un al treilea arbitru, care exercită funcția de președinte al completului;

(b)

dacă una dintre părți nu numește un arbitru sau dacă al treilea arbitru nu este numit în conformitate cu litera (a), oricare dintre părți poate solicita președintelui Consiliului OACI să numească arbitrul sau arbitrii necesari în termen de 30 de zile de la primirea solicitării respective. Dacă președintele Consiliului OACI este resortisant fie al Armeniei, fie al unui stat membru al UE, numirea se face de către vicepreședintele cu vechimea cea mai mare din Consiliul OACI care nu este resortisant nici al Armeniei, nici al unui stat membru al UE.

(4) Data constituirii completului este data la care ultimul dintre cei trei arbitri acceptă numirea în conformitate cu procedurile care urmează să fie stabilite de comitetul mixt.

(5) La cererea unei părți, completul pronunță, în termen de 10 zile de la constituirea sa, o hotărâre preliminară cu privire la calificarea sau nu a cazului drept urgent.

(6) La cererea unei părți, completul poate solicita celeilalte părți să pună în aplicare măsuri asigurătorii provizorii până la luarea hotărârii definitive de către complet.

(7) În termen de cel mult 90 de zile de la data constituirii sale, completul notifică părților un raport interimar în care expune faptele constatate, stabilește aplicabilitatea dispozițiilor relevante și justifică orice constatări și recomandări pe care le formulează. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele completului înștiințează în scris părțile în acest sens, precizând motivele întârzierii și data la care completul intenționează să notifice raportul interimar. Raportul interimar nu se notifică în niciun caz după mai mult de 120 de zile de la data constituirii completului.

(8) O parte poate adresa completului o cerere scrisă prin care să solicite revizuirea anumitor aspecte ale raportului interimar în termen de 14 zile de la notificarea acestuia.

(9) În caz de urgență, completul depune toate eforturile pentru a-și notifica raportul interimar în termen de 45 de zile și, în orice caz, nu mai târziu de 60 de zile de la data constituirii sale. O parte poate adresa completului o cerere scrisă prin care să solicite revizuirea anumitor aspecte ale raportului interimar în termen de șapte zile de la notificarea acestuia. După analizarea tuturor observațiilor formulate în scris de către părți cu privire la raportul interimar, completul își poate modifica raportul și poate efectua orice examinare suplimentară pe care o consideră adecvată. Concluziile hotărârii definitive cuprind o analiză suficientă a argumentelor prezentate în etapa intermediară de revizuire și răspund clar întrebărilor și observațiilor formulate de părți.

(10) Completul notifică părților hotărârea sa definitivă în termen de 120 de zile de la data constituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele completului înștiințează în scris părțile în acest sens, precizând motivele întârzierii și data la care completul intenționează să își notifice hotărârea. Hotărârea nu se notifică în niciun caz după mai mult de 150 de zile de la data constituirii completului.

(11) În caz de urgență, completul depune toate eforturile pentru a-și notifica hotărârea în termen de 60 de zile de la data constituirii sale. Atunci când consideră că acest termen nu poate fi respectat, președintele completului înștiințează în scris părțile în acest sens, precizând motivele întârzierii și data la care completul intenționează să își notifice hotărârea. Hotărârea nu se notifică în niciun caz după mai mult de 75 de zile de la data constituirii completului.

(12) Părțile pot înainta cereri de clarificare a hotărârii definitive în termen de 10 zile de la notificarea acesteia, iar orice clarificare dată se oferă în termen de 15 zile de la depunerea unei astfel de cereri.

(13) În cazul în care completul constată că a avut loc o încălcare a prezentului acord și partea responsabilă nu respectă hotărârea definitivă a completului sau nu ajunge la o înțelegere cu cealaltă parte pe baza unei soluții reciproc satisfăcătoare în termen de 40 de zile de la notificarea hotărârii definitive a completului, cealaltă parte poate suspenda aplicarea unor privilegii comparabile care decurg din prezentul acord sau poate suspenda parțial ori, dacă este necesar, integral punerea în aplicare a prezentului acord până când partea responsabilă se conformează hotărârii definitive a completului sau până când părțile ajung la o înțelegere în privința unei soluții reciproc satisfăcătoare.

Articolul 25

Măsuri de salvgardare

(1) Dacă oricare dintre părți consideră că cealaltă parte nu și-a îndeplinit una dintre obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord, aceasta poate adopta măsuri de salvgardare corespunzătoare. Măsurile de salvgardare sunt limitate, ca sferă de aplicare și durată, la strictul necesar pentru a remedia situația sau pentru a menține echilibrul prezentului acord. Se acordă prioritate măsurilor care vor afecta cel mai puțin funcționarea prezentului acord.

(2) O parte care intenționează să adopte măsuri de salvgardare trimite o notificare în acest sens celeilalte părți prin intermediul comitetului mixt și furnizează toate informațiile relevante.

(3) Părțile demarează imediat consultări în cadrul comitetului mixt pentru a găsi o soluție reciproc acceptabilă.

(4) Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (1) litera (c) și articolului 5 alineatul (1) litera (c), partea în cauză nu poate lua măsuri de salvgardare înaintea expirării termenului de o lună de la data notificării în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, cu excepția cazului în care procedura de consultare în temeiul alineatului (3) din prezentul articol s-a încheiat înainte de expirarea termenului menționat.

(5) Partea în cauză notifică, fără întârziere, comitetului mixt măsurile adoptate și pune la dispoziția acestuia toate informațiile relevante.

(6) Orice acțiune întreprinsă în temeiul prezentului articol este încheiată de îndată ce partea în culpă respectă dispozițiile prezentului acord.

Articolul 26

Relația cu alte acorduri

(1) Pe perioada aplicării provizorii în temeiul articolului 30, acordurile și aranjamentele bilaterale existente între Armenia și statele membre ale UE, în vigoare la data semnării prezentului acord, se suspendă, cu excepția celor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2) În pofida alineatelor (1) și (3) și cu condiția de a nu se face discriminări între transportatorii aerieni ai Uniunii Europene pe baza naționalității:

(a)

pot fi exercitate în continuare drepturile existente, precum și dispozițiile sau tratamentul mai favorabile privind proprietatea, drepturile de trafic, capacitatea, frecvența, tipul sau schimbarea aeronavelor, partajarea codurilor și stabilirea prețurilor prevăzute în temeiul acordurilor sau aranjamentelor bilaterale existente între Armenia și statele membre ale UE, în vigoare la data semnării prezentului acord, care nu fac obiectul prezentului acord sau care sunt mai favorabile sau mai flexibile din punctul de vedere al libertății pentru transportatorii aerieni în cauză decât în temeiul prezentului acord;

(b)

un litigiu între părți cu privire la caracterul mai favorabil sau mai flexibil al dispozițiilor sau tratamentelor în temeiul acordurilor sau aranjamentelor bilaterale dintre Armenia și statele membre ale UE se soluționează în cadrul mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 24. Litigiile referitoare la modul de stabilire a relației dintre dispozițiile sau tratamentele contradictorii se soluționează, de asemenea, în cadrul mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 24.

(3) La intrarea în vigoare în temeiul articolului 30 și sub rezerva alienatului (2) de la prezentul articol, prezentul acord prevalează asupra dispozițiilor relevante ale acordurilor și aranjamentelor bilaterale existente între Armenia și statele membre ale UE, în vigoare la data semnării prezentului acord.

(4) În cazul în care devin părți la un acord multilateral sau aprobă o decizie, adoptată de OACI sau de o altă organizație internațională, care tratează chestiuni reglementate prin prezentul acord, părțile se consultă din timp în cadrul comitetului mixt în temeiul articolului 23 pentru a stabili dacă prezentul acord ar trebui sau nu să fie revizuit pentru a lua în considerare astfel de evoluții.

Articolul 27

Amendamente

(1) Părțile pot conveni asupra oricărui amendament la prezentul acord în urma unor consultări desfășurate în conformitate cu articolul 23. Amendamentele intră în vigoare în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 30.

(2) În cazul în care una dintre părți dorește să modifice dispozițiile prezentului acord, ea înștiințează comitetul mixt în acest sens.

(3) Comitetul mixt poate decide prin consens, la propunerea uneia dintre părți și în conformitate cu prezentul articol, să modifice anexele la prezentul acord.

(4) Prezentul acord nu aduce atingere dreptului fiecărei părți, sub rezerva respectării principiului nediscriminării și a dispozițiilor prezentului acord, de a adopta în mod unilateral noi acte legislative sau de a-și modifica legislația în vigoare în domeniul transportului aerian sau într-un domeniu conex menționat în anexa II.

(5) Atunci când una dintre părți intenționează să adopte noi acte legislative sau să își modifice legislația în vigoare în domeniul transportului aerian sau într-un domeniu conex menționat în anexa II, ea informează cealaltă parte în funcție de necesități și de posibilități. La cererea oricăreia dintre părți, poate avea loc un schimb de opinii în cadrul comitetului mixt.

(6) Fiecare parte informează cu regularitate și cât mai curând posibil cealaltă parte cu privire la actul legislativ nou adoptat sau la modificarea legislației sale existente în domeniul transportului aerian sau într-un domeniu conex menționat în anexa II. La cererea oricăreia dintre părți, în cadrul comitetului mixt are loc apoi un schimb de opinii, în termen de 60 de zile, cu privire la implicațiile respectivului nou act legislativ sau ale respectivei modificări asupra bunei funcționări a prezentului acord.

(7) În urma schimbului de opinii menționat la alineatul (6), comitetul mixt:

(a)	adoptă o decizie de revizuire a anexei II în vederea integrării în cadrul acesteia, dacă este cazul pe bază de reciprocitate, a noului act legislativ sau a modificării în cauză;

(b)	adoptă o decizie în virtutea căreia noul act legislativ sau modificarea în cauză trebuie considerate conforme cu prezentul acord; sau

(c)	recomandă orice alte măsuri necesare care să fie adoptate într-o perioadă de timp rezonabilă pentru a asigura buna funcționare a prezentului acord.

Articolul 28

Denunțare

Oricare dintre părți poate, în orice moment, să înainteze celeilalte părți, pe căi diplomatice, o notificare scrisă cu privire la decizia sa de a denunța prezentul acord. Notificarea este transmisă simultan la OACI și la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.

Prezentul acord încetează la ora 00:00 GMT la finalul sezonului de trafic al Asociației Internaționale de Transport Aerian (IATA) aflat în curs la un an de la data preavizului scris de denunțare, cu excepția cazului în care preavizul este retras prin acordul părților înainte de încheierea acestei perioade.

Articolul 29

Înregistrare

Prezentul acord și toate amendamentele la acesta se înregistrează la Consiliul OACI, în conformitate cu articolul 83 din convenție, și la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite, după intrarea lor în vigoare.

Articolul 30

Intrare în vigoare și aplicare provizorie

(1) Prezentul acord face obiectul ratificării sau aprobării de către părți, în conformitate cu propriile lor proceduri. Instrumentele de ratificare sau de aprobare se depun la depozitar, care înștiințează cealaltă parte în acest sens.

(2) Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului acord.

(3) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei notificării părților de către depozitar, prin care se confirmă primirea ultimului instrument de ratificare sau de aprobare.

(4) În pofida alineatului (3), părțile convin să aplice prezentul acord cu titlu provizoriu, astfel cum se prevede la alineatul (5), în conformitate cu procedurile lor interne și cu legislația națională, după caz.

(5) Aplicarea provizorie produce efecte din prima zi a celei de-a doua luni care urmează datei notificării părților de către depozitar, prin care se confirmă primirea următoarelor documente:

(a)	notificarea de către Uniunea Europeană cu privire la finalizarea procedurilor relevante pentru Uniunea Europeană și pentru statele membre ale acesteia și necesare în acest scop; și

(b)	instrumentul de ratificare sau de aprobare depus de Armenia, menționat la alineatul (1).

Articolul 31

Texte autentice

Prezentul acord este redactat în dublu exemplar, în limbile bulgară, croată, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și armeană, fiecare text fiind în egală măsură autentic.

În eventualitatea unei divergențe între versiunile lingvistice, comitetul mixt decide cu privire la limba textului care va fi utilizat.

DREPT CARE subsemnații plenipotențiari, pe deplin autorizați, au semnat prezentul acord.

Съставено в Брюксел на петнадесети ноември две хиляди двадесет и първа година.

Hecho en Bruselas, el quince de noviembre de dos mil veintiuno.

V Bruselu dne patnáctého listopadu dva tisíce dvacet jedna.

Udfærdiget i Bruxelles den femtende november to tusind og enogtyve.

Geschehen zu Brüssel am fünfzehnten November zweitausendeinundzwanzig.

Kahe tuhande kahekümne esimese aasta novembrikuu viieteistkümnendal päeval Brüsselis.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις δέκα πέντε Νοεμβρίου δύο χιλιάδες είκοσι ένα.

Done at Brussels on the fifteenth day of November in the year two thousand and twenty one.

Fait à Bruxelles, le quinze novembre deux mille vingt et un.

Arna dhéanamh sa Bhruiséil, an cúigiú lá déag de mhí na Samhna sa bhliain dhá mhíle fiche agus a haon.

Sastavljeno u Bruxellesu petnaestog studenoga godine dvije tisuće dvadeset prve.

Fatto a Bruxelles, addì quindici novembre duemilaventuno.

Briselē, divi tūkstoši divdesmit pirmā gada piecpadsmitajā novembrī.

Priimta du tūkstančiai dvidešimt pirmų metų lapkričio penkioliktą dieną Briuselyje.

Kelt Brüsszelben, a kétezer-huszonegyedik év november havának tizenötödik napján.

Magħmul fi Brussell, fil-ħmistax-il jum ta’ Novembru fis-sena elfejn u wieħed u għoxrin.

Gedaan te Brussel, vijftien november tweeduizend eenentwintig.

Sporządzono w Brukseli dnia piętnastego listopada roku dwa tysiące dwudziestego pierwszego.

Feito em Bruxelas, em quinze de novembro de dois mil e vinte e um.

Întocmit la Bruxelles la cincisprezece noiembrie două mii douăzeci și unu.

V Bruseli pätnásteho novembra dvetisícdvadsaťjeden.

V Bruslju, dne petnajstega novembra leta dva tisoč enaindvajset.

Tehty Brysselissä viidentenätoista päivänä marraskuuta vuonna kaksituhattakaksikymmentäyksi.

Som skedde i Bryssel den femtonde november år tjugohundratjugoett.

Կատարված՝ Բրյուսելում երկու հազար քսանմեկ թվականի նոյեմբերի տասնհինգին:

(1) Punctele la care se face referire la prezentul articol trebuie înțelese drept aeroporturi recunoscute pe plan internațional.

(2) A se vedea: Concluziile Consiliului din 16 iunie 2003, coroborate cu Comunicarea Comisiei privind politica europeană de vecinătate din 12 mai 2004, aprobată de Consiliu în concluziile sale din 14 iunie 2004.

(3) Acord multilateral între Comunitatea Europeană și statele sale membre, Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Bulgaria, Republica Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Republica Islanda, Republica Muntenegru, Regatul Norvegiei, România, Republica Serbia și Misiunea administrației interimare a Națiunilor Unite în Kosovo ( 1 ) privind înființarea unui spațiu aerian comun european (JO L 285, 16.10.2006, p. 3) [ 1 În conformitate cu Rezoluția 1244 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 10 iunie 1999].

(4) Republica Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei și Confederația Elvețiană.

ANEXA I

DISPOZIȚII TRANZITORII

Respectarea de către Armenia a tuturor cerințelor în materie de reglementare și a standardelor referitoare la transportul aerian specificate în anexa II, cu excepția legislației privind securitatea aviației prevăzută în anexa II partea C, face obiectul unei evaluări sub responsabilitatea Uniunii Europene, care trebuie validată printr-o decizie a comitetului mixt. Această evaluare se realizează în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

În pofida articolului 3, drepturile convenite și rutele specificate din prezentul acord nu includ, până la momentul adoptării deciziei menționate la punctul 1, dreptul transportatorilor aerieni ai ambelor părți de a exercita alte drepturi aferente celei de a cincea libertăți decât cele acordate deja prin acordurile bilaterale dintre Armenia și statele membre ale UE, inclusiv dreptul transportatorilor aerieni ai Armeniei între puncte de pe teritoriul Uniunii Europene.

La adoptarea deciziei menționate la punctul 1, transportatorii aerieni ai ambelor părți au dreptul de a exercita drepturi aferente celei de a cincea libertăți, inclusiv transportatorii aerieni ai Armeniei între puncte de pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 3.

Respectarea de către Armenia cerințelor în materie de reglementare și a standardelor legate de legislația privind securitatea aviației specificată în anexa II partea C face obiectul unei evaluări sub responsabilitatea Uniunii Europene, care trebuie validată printr-o decizie a comitetului mixt. Această evaluare se realizează în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord. Între timp, Armenia trebuie să pună în aplicare Documentul 30 al Conferinței Europene a Aviației Civile.

La adoptarea deciziei menționate la punctul 3, partea confidențială a legislației privind securitatea aviației specificată în anexa II partea C este pusă la dispoziția autorității competente din Armenia, sub rezerva unui acord privind schimbul de informații sensibile în materie de securitate, inclusiv informații UE clasificate.

Tranziția treptată a Armeniei către aplicarea integrală a legislației Uniunii Europene referitoare la transportul aerian specificată în anexa II poate face obiectul unor evaluări periodice. Evaluările sunt realizate de Comisia Europeană în cooperare cu Armenia.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 429

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 64 1 decembrie 2021

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DIRECTIVE
	*	Directiva (UE) 2021/2101 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit ( 1 )	1

	II Acte fără caracter legislativ
	ACORDURI INTERNAŢIONALE
*	Decizia (UE) 2021/2102 a Consiliului din 28 iunie 2021 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului privind spațiul aerian comun dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte	15
*	Acord privind spațiul aerian comun între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Armenia, pe de altă parte	17
	REGULAMENTE
*	Regulamentul delegat (UE) 2021/2103 al Comisiei din 19 august 2021 de stabilire a normelor detaliate privind funcționarea portalului web, în temeiul articolului 49 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/818 al Parlamentului European și al Consiliului	65
*	Regulamentul delegat (UE) 2021/2104 al Comisiei din 19 august 2021 de stabilire a normelor detaliate privind funcționarea portalului web, în temeiul articolului 49 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/817 al Parlamentului European și al Consiliului	72
*	Regulamentul delegat (UE) 2021/2105 al Comisiei din 28 septembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență prin definirea unei metodologii de raportare a cheltuielilor sociale	79
*	Regulamentul delegat (UE) 2021/2106 al Comisiei din 28 septembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență prin stabilirea indicatorilor comuni și a elementelor detaliate ale tabloului de bord privind redresarea și reziliența	83
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2107 al Comisiei din 26 noiembrie 2021 de modificare a anexelor V și XIV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/404 în ceea ce privește rubricile referitoare la Regatul Unit din listele cu țările terțe autorizate pentru introducerea în Uniune a transporturilor de păsări de curte, de materiale germinative provenite de la păsări de curte și de carne proaspătă provenită de la păsări de curte și vânat cu pene ( 1 )	92
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2108 al Comisiei din 29 noiembrie 2021 de modificare pentru a 323-a oară a Regulamentului (CE) nr. 881/2002 al Consiliului de instituire a unor măsuri restrictive specifice împotriva anumitor persoane și entități asociate cu ISIL (Da’esh) și cu organizația Al-Qaida	97
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2109 al Comisiei din 30 noiembrie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/704 pentru a aduce modificări administrative autorizației Uniunii pentru familia de produse biocide INSECTICIDES FOR HOME USE ( 1 )	99
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2110 al Comisiei din 30 noiembrie 2021 de modificare a anexei I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/605 de stabilire a măsurilor speciale de combatere a pestei porcine africane ( 1 )	108
	DECIZII
*	Decizia (UE) 2021/2111 a Consiliului din 25 noiembrie 2021 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în temeiul Acordului comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, în ceea ce privește înființarea unui grup de lucru pentru pescuit și adoptarea regulamentului de procedură al acestuia	146
*	Decizia (UE) 2021/2112 a Consiliului din 25 noiembrie 2021 de numire a unui supleant, propus de Republica Federală Germania, în Comitetul Regiunilor	151
*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2021/2113 a Comisiei din 30 noiembrie 2021 de stabilire, în scopul de a facilita exercitarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul Uniunii, a echivalenței certificatelor privind COVID-19 eliberate de Republica El Salvador cu certificatele eliberate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )	152
	ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
*	Decizia nr. 1/2021 a Comitetului specializat instituit prin articolul 8 alineatul (1) litera (p) din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte, din 29 octombrie 2021 referitoare la modificarea anexelor la Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială [2021/2114]	155

		Rectificări
	*	Rectificare la Decizia (PESC) 2021/2059 a Comitetului politic și de securitate din 23 noiembrie 2021 privind reconfirmarea autorizării operației militare a Uniunii Europene în zona Mării Mediterane (EUNAVFOR MED IRINI) (EUNAVFOR MED IRINI/5/2021) ( JO L 422, 26.11.2021 )	192