(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Pactul verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 emisiile nete de gaze cu efect de seră să fie 0, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile acestora, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicată în mai 2018 (5), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de firmele de investiții în cadrul obligațiilor lor față de clienți și de clienții potențiali. Prin urmare, firmele de investiții ar trebui să examineze în mod continuu nu numai toate riscurile financiare relevante, ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate menționate în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, în cazul în care s-ar produce, ar putea cauza un efect negativ semnificativ, efectiv sau potențial, asupra valorii investiției. Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei (7) nu menționează în mod explicit riscurile legate de durabilitate. Din acest motiv și pentru a oferi asigurarea că procedurile interne și dispozițiile organizaționale sunt puse în aplicare și respectate în mod corespunzător, este necesar să se clarifice faptul că procesele, sistemele și controalele interne ale firmelor de investiții ar trebui să reflecte riscurile legate de durabilitate și că pentru analizarea acestor riscuri sunt necesare capacități și cunoștințe tehnice.

(4)

Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, firmele de investiții ar trebui, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate afecta interesele unui client sau client potențial, să includă tipurile de conflicte de interese care apar ca urmare a luării în considerare a preferințelor în materie de durabilitate ale clientului. În cazul clienților existenți pentru care s-a efectuat deja o evaluare a caracterului adecvat, firmele de investiții ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica preferințele individuale în materie de durabilitate ale clientului cu ocazia următoarei actualizări periodice a evaluării a caracterului adecvat.

(5)

Firmele de investiții care furnizează consultanță în domeniul investițiilor și servicii de administrare a portofoliului ar trebui să le poată recomanda clienților lor și clienților potențiali instrumente financiare corespunzătoare, motiv pentru care aceste firme ar trebui să aibă posibilitatea de a le adresa întrebări clienților pentru a identifica preferințele în materie de durabilitate ale acestora. În conformitate cu obligația firmei de investiții de a acționa în interesul clientului său, recomandările adresate clienților și clienților potențiali ar trebui să reflecte atât obiectivele financiare, cât și eventualele preferințe în materie de durabilitate exprimate de clienții în cauză. De aceea, este necesar să se clarifice faptul că firmele de investiții ar trebui să instituie mecanisme adecvate pentru a se asigura că includerea factorilor de durabilitate în procesul de consiliere și în administrarea portofoliului nu conduce la practici de vânzare inadecvată sau la prezentarea de date eronate referitoare la instrumentele financiare sau la strategii, din care să reiasă că acestea ar răspunde preferințelor în materie de durabilitate în condițiile în care acest lucru nu este adevărat. Pentru a evita astfel de practici sau prezentări de date eronate, înainte de a le adresa clienților sau clienților potențiali întrebări referitoare la posibilele lor preferințe în materie de durabilitate, firmele de investiții care furnizează consultanță în domeniul investițiilor ar trebui să evalueze obiectivele de investiții ale acestora, orizontul de timp și circumstanțele specifice fiecărui client sau client potențial.

(6)

Până în prezent au fost dezvoltate instrumente financiare cu diferite grade de ambiție legată de durabilitate. Pentru a le permite clienților sau clienților potențiali să înțeleagă diferitele grade de durabilitate și să ia decizii investiționale în cunoștință de cauză în ceea ce privește durabilitatea, firmele de investiții care furnizează consultanță în domeniul investițiilor și servicii de administrare a portofoliului ar trebui să explice distincția dintre, pe de o parte, instrumentele financiare care urmăresc, integral sau parțial, investiții durabile în activități economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (8), investițiile durabile definite la articolul 2 punctul 17 din Regulamentul (UE) 2019/2088 și instrumentele financiare care iau în considerare principalele efecte negative asupra factorilor de durabilitate, care ar putea fi eligibile spre a fi recomandate ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate ale clienților și, pe de altă parte, alte instrumente financiare fără aceste caracteristici specifice, care nu ar trebui să fie eligibile spre a fi recomandate clienților sau clienților potențiali care au preferințe individuale în materie de durabilitate.

(7)

Este necesar să se abordeze preocupările legate de „dezinformarea ecologică”, în special practica ce constă în a obține un avantaj concurențial neloial recomandând un instrument financiar ca fiind ecologic sau durabil, deși, de fapt, acest instrument financiar nu îndeplinește nivelul de bază al standardelor de mediu sau al altor standarde legate de durabilitate. Pentru a preîntâmpina vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, firmele de investiții nu ar trebui să recomande sau să decidă să tranzacționeze instrumente financiare ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate în cazul în care instrumentele financiare respective nu răspund acestor preferințe. Firmele de investiții le explică clienților lor sau clienților potențiali motivele pentru care procedează astfel și țin evidența acestor motive.

(8)

Este necesar să se clarifice faptul că instrumentele financiare care nu sunt eligibile pentru satisfacerea preferințelor individuale în materie de durabilitate pot fi recomandate în continuare de firmele de investiții, dar nu ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate. Pentru ca clientul sau clientul potențial să poată primi recomandări suplimentare, în cazul în care instrumentele financiare propuse nu corespund preferințelor în materie de durabilitate ale unui client, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a-și adapta informațiile privind preferințele sale în materie de durabilitate. Pentru a preveni vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, firmele de investiții ar trebui să țină evidența deciziei clientului, inclusiv a explicațiilor oferite de acesta pentru adaptare.

(9)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentul delegat (UE) 2017/565.

(10)

Ar trebui ca autoritățile competente și firmele de investiții să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui să fie amânată,

(1)

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2017/565 al Comisiei (2) prezintă erori, deoarece acesta prevedea aplicarea articolului 59 alineatul (4), a articolului 60 și a capitolului IV din regulamentul respectiv, în locul articolului 64 alineatul (4), a articolului 65 și a capitolului VIII.

(2)

Au apărut erori în mai multe trimiteri încrucișate din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2017/565, mai exact la rubricile „Evaluarea clienților”, „Tratarea ordinelor”, „Ordinele clienților și tranzacții”, „Raportarea către clienți”, „Comunicarea cu clienții” și „Cerințe organizatorice”.

(3)

Prin urmare, ar trebui să se rectifice în consecință Regulamentul delegat (UE) 2017/565,

(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Acest Pact verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 să nu mai existe emisii nete de gaze cu efect de seră, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile acestora, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicate în mai 2018 (5), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de către administratorii fondurilor de investiții alternative („AFIA”) ca făcând parte din obligațiile lor față de investitori. Prin urmare, AFIA ar trebui să evalueze în mod continuu nu numai toate riscurile financiare relevante, ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate menționate în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, în cazul în care s-ar produce, ar putea cauza un efect negativ semnificativ, efectiv sau potențial, asupra valorii investiției. Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (7) nu menționează în mod explicit riscurile legate de durabilitate. Din acest motiv și pentru a oferi asigurarea că procedurile interne și dispozițiile organizaționale sunt puse în aplicare și respectate în mod corespunzător, este necesar să se clarifice faptul că procesele, sistemele și controalele interne ale AFIA ar trebui să reflecte riscurile legate de durabilitate, iar capacitățile și cunoștințele tehnice sunt necesare pentru analizarea acestor riscuri.

(4)

În temeiul Regulamentului (UE) 2019/2088, AFIA care au obligația de a lua în considerare principalele efecte negative ale deciziilor de investiții asupra factorilor de durabilitate sau de a lua în considerare în mod voluntar aceste principale efecte negative au obligația de a divulga modul în care politicile lor privind diligența necesară țin seama de principalele efecte negative. Pentru a asigura coerența între Regulamentul (UE) 2019/2088 și Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013, această obligație ar trebui să se reflecte în Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013.

(5)

Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor unui FIA, AFIA ar trebui să includă conflictele de interese care pot apărea ca urmare a integrării riscurilor legate de durabilitate în procesele și sistemele lor, precum și în controalele lor interne. Printre aceste conflicte de interese se pot număra cele generate de remunerațiile sau tranzacțiile personale ale personalului relevant, cele care ar putea da naștere la dezinformare în privința aspectelor ecologice, la vânzare inadecvată sau la prezentarea de date eronate cu privire la strategiile de investiții, precum și conflictele de interese între diferitele FIA administrate de același AFIA.

(6)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013.

(7)

Ar trebui ca autoritățile competente și AFIA să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui să fie amânată,

(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Acest Pact verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 să nu mai existe emisii nete de gaze cu efect de seră, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. În acest scop trebuie, de asemenea, să li se transmită investitorilor semnale clare, pe termen lung, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicate în mai 2018 (5), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare ca făcând parte din obligațiile lor față de deținătorii de polițe. Prin urmare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să evalueze în mod continuu nu numai toate riscurile financiare relevante, ci și toate riscurile relevante legate de durabilitate menționate în Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (6), care, în cazul în care s-ar produce, ar putea avea un efect negativ semnificativ, efectiv sau potențial, asupra valorii unei investiții sau a unui pasiv. Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (7) nu menționează în mod explicit riscurile legate de durabilitate. Din acest motiv și pentru a garanta că sistemul de guvernanță este pus în aplicare și respectat în mod corespunzător, este necesar să se clarifice faptul că sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și evaluarea necesităților generale de solvabilitate ale acestor întreprinderi ar trebui să reflecte riscurile legate de durabilitate.

(4)

Întreprinderile de asigurare care publică informații privind principalele efecte negative asupra factorilor de durabilitate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2088 ar trebui, la rândul lor, să își adapteze procesele, sistemele și controalele interne în ceea ce privește respectivele publicări de informații.

(5)

Având în vedere ambiția Comisiei de a se asigura că riscurile climatice și de mediu sunt gestionate și integrate în sistemul financiar și faptul că politicile de remunerare sunt importante pentru a oferi asigurarea că personalul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare gestionează cu eficacitate riscurile identificate de sistemul de gestionare a riscurilor, politicile de remunerare ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare ar trebui să conțină informații cu privire la modul în care țin seama de integrarea riscurilor legate de durabilitate în sistemul de gestionare a riscurilor.

(6)

Principiul „persoanei prudente” prevăzut la articolul 132 din Directiva 2009/138/CE prevede că întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu investesc decât în active ale căror riscuri le pot identifica, măsura, monitoriza, gestiona, controla și raporta în mod corespunzător. Pentru a oferi asigurarea că întreprinderile de asigurare și de reasigurare gestionează cu eficacitate riscurile climatice și de mediu, punerea în aplicare a principiului „persoanei prudente” ar trebui să țină seama de riscurile legate de durabilitate, iar întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să reflecte în procesul lor de investiții preferințele în materie de durabilitate ale clienților lor astfel cum au fost luate în considerare în procesul de aprobare a produselor.

(7)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentul delegat (UE) 2015/35.

(8)

Ar trebui ca autoritățile de supraveghere și întreprinderile de asigurare și de reasigurare să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui să fie amânată,

(1)

Tranziția către o economie circulară, cu emisii scăzute de carbon, mai durabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii. În 2016, Uniunea a încheiat Acordul de la Paris (2). Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris stabilește obiectivul de a consolida răspunsul la schimbările climatice, printre altele prin corelarea fluxurilor financiare cu evoluția către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice.

(2)

Recunoscând această provocare, în decembrie 2019 Comisia a prezentat Pactul verde european (3). Pactul verde este o nouă strategie de creștere care are drept scop transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care începând din 2050 emisiile nete de gaze cu efect de seră să fie 0, iar creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, trebuie să li se transmită investitorilor semnale clare în ceea ce privește investițiile acestora, astfel încât să se evite activele depreciate și să se mobilizeze finanțare durabilă.

(3)

În martie 2018, Comisia și-a publicat planul de acțiune „Finanțarea creșterii durabile” (4), care stabilește o strategie ambițioasă și cuprinzătoare privind finanțarea durabilă. Unul dintre obiectivele stabilite în acest plan de acțiune este reorientarea fluxurilor de capital către investiții durabile pentru a realiza o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.

(4)

Punerea în aplicare corespunzătoare a Planului de acțiune încurajează cererea de investiții durabile în rândul investitorilor. De aceea, este necesar să se clarifice faptul că examinarea factorilor și a obiectivelor în materie de durabilitate ar trebui să aibă loc în cadrul cerințelor de guvernanță a produsului stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2017/2358 al Comisiei (5).

(5)

Întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de asigurare ar trebui să ia în considerare factorii de durabilitate în procesul de aprobare a produselor pentru fiecare produs de asigurare, precum și în alte mecanisme de guvernanță și supraveghere a produselor, pentru fiecare produs de asigurare care urmează să fie distribuit consumatorilor aflați în căutare de produse de asigurare cu profil legat de durabilitate.

(6)

Dat fiind că piața-țintă ar trebui să fie stabilită cu un nivel suficient de detaliere, o simplă declarație generală conform căreia un produs de asigurare are un profil legat de durabilitate nu ar trebui să fie suficientă în acest sens. În schimb, întreprinderea de asigurare sau intermediarul de asigurări care creează produsul de asigurare ar trebui să precizeze care este grupul de consumatori cu obiective legate de durabilitate cărora urmează să li se distribuie produsul de asigurare.

(7)

Pentru ca produsele de asigurare cu factori de durabilitate să fie în continuare ușor accesibile și pentru consumatorii care nu au preferințe în materie de durabilitate, întreprinderile de asigurare și intermediarii de asigurări care creează produse de asigurare nu ar trebui să aibă obligația de a identifica grupurile de consumatori cu ale căror nevoi, caracteristici și obiective nu este compatibil produsul cu factori de durabilitate.

(8)

Factorii de durabilitate ai unui produs de asigurare ar trebui să fie prezentați într-un mod transparent, pentru a le permite distribuitorilor de asigurări să le furnizeze consumatorilor lor sau consumatorilor potențiali informațiile relevante.

(9)

Evaluarea impactului care stă la baza inițiativelor legislative ulterioare, publicată în mai 2018 (6), a demonstrat necesitatea de a clarifica faptul că factorii de durabilitate ar trebui să fie luați în considerare de către intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse investiționale bazate pe asigurări în cadrul procesului de îndeplinire a obligațiilor lor față de consumatorii lor și față de consumatorii potențiali.

(10)

Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, atunci când identifică tipurile de conflicte de interese a căror existență poate aduce atingere intereselor unui consumator sau consumator potențial, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse investiționale bazate pe asigurări ar trebui să includă tipurile de conflicte de interese care apar ca urmare integrării preferințelor în materie de durabilitate ale consumatorului. În cazul consumatorilor existenți pentru care s-a efectuat deja o evaluare a caracterului adecvat, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica preferințele individuale în materie de durabilitate ale consumatorului cu ocazia următoarei actualizări periodice a evaluării existente a caracterului adecvat.

(11)

Intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care furnizează consiliere cu privire la produsele de investiții bazate pe asigurări ar trebui să aibă posibilitatea de a le recomanda consumatorilor lor sau consumatorilor potențiali produse de investiții bazate pe asigurări și, prin urmare, ar trebui să aibă posibilitatea de a adresa întrebări pentru a identifica preferințele individuale în materie de durabilitate ale consumatorului. În conformitate cu obligația de a desfășura activități de distribuție în acord deplin cu interesele consumatorilor, recomandările adresate consumatorilor sau consumatorilor potențiali ar trebui să reflecte atât obiectivele financiare, cât și eventualele preferințe în materie de durabilitate exprimate de acești consumatori. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că includerea factorilor de durabilitate în procesul de consiliere nu trebuie să conducă la practici de vânzare inadecvată sau la prezentarea eronată a produselor de investiții bazate pe asigurări ca îndeplinind preferințele în materie de durabilitate dacă acest lucru nu este adevărat. Pentru a evita astfel de practici sau prezentări de date eronate, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care furnizează consiliere cu privire la produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să evalueze mai întâi celelalte obiective de investiții și circumstanțe individuale ale consumatorului sau consumatorului potențial, înainte de a-i adresa întrebări despre eventualele sale preferințe în materie de durabilitate.

(12)

Până în prezent au fost dezvoltate produse de investiții bazate pe asigurări cu diferite grade de ambiție legată de durabilitate. Pentru a le permite consumatorilor sau consumatorilor potențiali să înțeleagă diferitele grade de durabilitate și să ia decizii investiționale în cunoștință de cauză în ceea ce privește durabilitatea, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să explice distincția dintre, pe de o parte, produsele de investiții bazate pe asigurări care urmăresc, integral sau parțial, investiții durabile în activități economice care pot fi calificate drept durabile din punctul de vedere al mediului în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului (7), investițiile durabile, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (17) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului (8), și produsele de investiții bazate pe asigurări care iau în considerare principalele efecte negative asupra factorilor de durabilitate care ar putea fi eligibile spre a fi recomandate ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate ale consumatorilor și, pe de altă parte, alte produse de investiții bazate pe asigurări fără aceste caracteristici specifice care nu ar trebui să fie eligibile spre a fi recomandate consumatorilor sau consumatorilor potențiali care au preferințe individuale în materie de durabilitate.

(13)

Este necesar să se abordeze preocupările legate de „dezinformarea ecologică”, în special practica ce constă în a obține un avantaj concurențial neloial recomandând un produs de investiții bazat pe asigurări ca fiind ecologic sau durabil, deși, de fapt, acest produs de investiții bazat pe asigurări nu îndeplinește standardele de bază în materie de mediu sau de durabilitate. Pentru a preîntâmpina vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări nu ar trebui să recomande produse de investiții bazate pe asigurări ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate în cazul în care produsele respective nu răspund acestor preferințe. Intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să le explice consumatorilor lor sau consumatorilor potențiali motivele pentru care procedează astfel și să țină evidența acestor motive.

(14)

Este necesar să se clarifice faptul că produsele de investiții bazate pe asigurări care nu sunt eligibile pentru satisfacerea preferințelor individuale în materie de durabilitate pot fi recomandate în continuare de intermediarii de asigurări și de întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări, dar nu ca răspunzând preferințelor individuale în materie de durabilitate. Pentru ca consumatorii sau consumatorii potențiali să poată primi recomandări suplimentare, în cazul în care produsele de investiții bazate pe asigurări nu corespund preferințelor în materie de durabilitate ale consumatorului, acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a-și adapta informațiile privind preferințele sale în materie de durabilitate. Pentru a preveni vânzarea inadecvată și dezinformarea ecologică, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare care distribuie produse de investiții bazate pe asigurări ar trebui să păstreze evidențe privind deciziile consumatorului, împreună cu explicația oferită de acesta pentru adaptare.

(15)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate între ele și cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/2088, întrucât stabilesc un sistem cuprinzător de prezentare a aspectelor legate de durabilitate. Pentru a permite o interpretare și o aplicare coerentă a acestor dispoziții și pentru a se oferi asigurarea că atât participanților la piață și autorităților competente, cât și investitorilor li se oferă o înțelegere cuprinzătoare a acestor dispoziții și o modalitate ușoară de a le consulta, este de dorit ca respectivele dispoziții să fie incluse într-un singur act juridic.

(16)

Prin urmare, ar trebui să se modifice în consecință Regulamentele delegate (UE) 2017/2358 și (UE) 2017/2359 al Consiliului (9).

(17)

Ar trebui ca autoritățile competente, intermediarii de asigurări și întreprinderile de asigurare să dispună de suficient timp pentru a se adapta la noile cerințe cuprinse în prezentul regulament. Prin urmare, aplicarea acestuia ar trebui să fie amânată,

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Őrségi tökmagolaj”, depusă de Ungaria, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Őrségi tökmagolaj” trebuie, prin urmare, înregistrată,

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Tuzséri alma”, depusă de Ungaria, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Tuzséri alma” trebuie, prin urmare, înregistrată,

(1)

În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea Italiei de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al indicației geografice protejate „Pera Mantovana”, înregistrată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 134/98 al Comisiei (2).

(2)

Deoarece modificarea respectivă nu este minoră în sensul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3), în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv.

(3)

Întrucât Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, modificarea caietului de sarcini trebuie aprobată,

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Olio di Roma”, depusă de Italia, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Olio di Roma” trebuie, prin urmare, înregistrată,

(1)

Comisia a examinat cererea de aprobare a unor modificări ale caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Iași”, depusă de România în temeiul articolului 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2)

Comisia a publicat cererea de aprobare a modificărilor caietului de sarcini în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 97 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 (2).

(3)

Comisia nu a primit nicio declarație de opoziție în temeiul articolului 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(4)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, modificările caietului de sarcini trebuie aprobate.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

(1)

În conformitate cu articolul 97 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia a examinat cererea de înregistrare a denumirii „Muškat momjanski/Moscato di Momiano” transmisă de Croația și a publicat-o în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(2)

Comisia nu a primit nicio declarație de opoziție în temeiul articolului 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(3)

În conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, denumirea „Muškat momjanski/Moscato di Momiano” trebuie protejată și înscrisă în registrul menționat la articolul 104 din respectivul regulament.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

(1)

Comisia a examinat cererea de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al indicației geografice protejate „Coteaux du Libron”, depusă de Franța în temeiul articolului 105 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Această modificare include o modificare a denumirii „Coteaux du Libron” în „Coteaux de Béziers”.

(2)

În conformitate cu articolul 97 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, Comisia a publicat cererea de aprobare a modificării caietului de sarcini în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(3)

Comisia nu a primit nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 98 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(4)

Prin urmare, modificarea caietului de sarcini ar trebui aprobată în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, coroborat cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2019/33.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

(1)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2), Comisia a examinat cererea Germaniei din 7 iunie 2019 de înregistrare a indicației geografice „Bayerischer Bärwurz”.

(2)

Regulamentul (UE) 2019/787, care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 110/2008, a intrat în vigoare la 25 mai 2019. În conformitate cu articolul 49 alineatul (1) din regulamentul respectiv, capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 110/2008, referitor la indicațiile geografice, se abrogă de la 8 iunie 2019.

(3)

După ce a concluzionat că cererea este conformă cu Regulamentul (CE) nr. 110/2008, Comisia a publicat specificațiile de bază din dosarul tehnic în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (3) în temeiul articolului 17 alineatul (6) din regulamentul menționat, în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2019/787.

(4)

Comisia nu a primit nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/787.

(5)

Prin urmare, este oportun ca indicația „Bayerischer Bärwurz” să fie înregistrată ca indicație geografică,

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 599/2009 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă cuprinsă între 0 EUR și 198 EUR per tonă la importurile de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, produse cunoscute, în general, sub denumirea de „biomotorină”, sub formă pură sau în amestec cu un conținut în greutate de peste 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, încadrate la momentul respectiv la codurile NC ex 1516 20 98 (cod TARIC 1516209820), ex 1518 00 91 (cod TARIC 1518009120), ex 1518 00 99 (cod TARIC 1518009920), ex 2710 19 41 (cod TARIC 2710194120), 3824 90 91 și ex 3824 90 97 (cod TARIC 3824 90 97 87) și originare din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA” sau „țara în cauză”). Taxa antidumping instituită prin respectivul regulament este denumită în continuare „măsurile inițiale”. Ancheta care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 444/2011 al Consiliului (3), în urma unei anchete privind practicile de eludare, Consiliul a extins taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 599/2009 la importurile de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă biomotorina este sau nu declarată ca fiind originară din Canada, cu excepția importurilor de biomotorină produsă de societățile BIOX Corporation, Oakville și Rothsay Biodiesel, Guelph, ambele situate în Ontario, Canada. Prin același regulament, Consiliul a extins, de asemenea, taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 599/2009 la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originară din SUA.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1518 (4), Comisia Europeană a reinstituit măsurile antidumping definitive la importurile de biomotorină originară din SUA în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor (denumită în continuare „reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor”).

(4)

În plus, Regulamentul (UE) 2015/1518, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2016/676 (5), a extins, de asemenea, taxa antidumping definitivă la importurile de biomotorină expediată din Canada, indiferent dacă a fost sau nu declarată ca fiind originară din Canada, cu excepția biomotorinei produse de societățile BIOX Corporation, Oakville și Rothsay Biodiesel, Guelph, ambele situate în Ontario, Canada, și de DSM Nutritional Products Canada Inc., Dartmouth, Nova Scotia, Canada. Prin același regulament, Comisia Europeană a extins, de asemenea, taxa antidumping definitivă la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originară din SUA.

(5)

Taxele antidumping în vigoare în prezent sunt sume fixe cuprinse între 0 EUR/tonă și 198 EUR/tonă la importurile provenite de la producătorii-exportatori incluși în eșantion, 115,6 EUR/tonă la importurile provenite de la societățile cooperante neincluse în eșantion și o sumă fixă de 172,2 EUR/tonă la importurile provenite de la toate celelalte societăți.

(6)

În plus, Regulamentul (UE) 2015/1518 a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1598 al Comisiei (6), permițând societăților care nu au exportat biomotorină în cursul perioadei anchetei inițiale să solicite o reexaminare pentru a stabili dacă li se poate aplica nivelul taxei impuse societăților cooperante neincluse în eșantion.

(7)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1121 al Comisiei (7), în urma unei cereri de acordare a tratamentului de nou producător-exportator, Regulamentul (UE) 2015/1518 a fost modificat prin adăugarea societății Organic Technologies, Coshocton (Ohio) din SUA în anexa I și, prin urmare, acesteia i s-a aplicat taxa medie ponderată de 115,6 EUR/tonă aplicabilă societăților cooperante neincluse în eșantion.

(8)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (8), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(9)

Cererea de reexaminare a fost depusă la data de 11 iunie 2020 de către Comitetul european pentru biomotorină (European Biodiesel Board, denumit în continuare „EBB” sau „solicitantul”), în numele unor producători din Uniune care reprezintă peste 25 % din producția totală de biomotorină din Uniune. Cererea de reexaminare s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar determina, probabil, reapariția dumpingului și reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(10)

Întrucât a stabilit, în urma consultării comitetului înființat în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis, la 14 septembrie 2020, o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în ceea ce privește importurile de biomotorină originară din SUA, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (9) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(11)

În aceeași zi, Comisia a deschis o reexaminare separată în perspectiva expirării măsurilor antidumping în vigoare privind importurile de biomotorină originară din SUA (10).

(12)

Guvernul Canadei a formulat observații cu privire la această deschidere, observând că, în cazul în care măsurile ar fi menținute, scutirea acordată pentru trei producători canadieni de biomotorină ar trebui să fie menținută. Scutirea a fost menținută la articolul 2 din prezentul regulament.

(13)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului vizează perioada cuprinsă între 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului vizează perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(14)

Această cauză a fost inițiată la 14 septembrie 2020, și anume în perioada de tranziție convenită între Regatul Unit (denumit în continuare „Regatul Unit”) și UE, perioadă în care Regatul Unit se afla încă sub incidența dreptului Uniunii. Această perioadă s-a încheiat la 31 decembrie 2020. În consecință, începând cu 1 ianuarie 2021, societățile și asociațiile din Regatul Unit nu au mai fost considerate părți interesate în prezenta procedură.

(15)

Printr-o notă la dosar (11), la 15 ianuarie 2021, Comisia a invitat operatorii din Regatul Unit care, totuși, se considerau în continuare părți interesate să o contacteze. BP OIL International Limited și Argent Energy au solicitat să fie considerate în continuare părți interesate și li s-a acordat acest drept pe baza dovezilor prezentate. Mai precis, ambele societăți au furnizat dovada existenței unor entități afiliate în cadrul grupului respectiv, care sunt active pe piața Uniunii. Pe de altă parte, societatea-mamă din Regatul Unit, Valero Energy Limited, a fost înlocuită de filiala sa irlandeză, Valero Energy Limited Ireland, deoarece aceasta din urmă este un actor activ pe piața Uniunii.

(16)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la anchetă. În plus, Comisia a informat, în mod expres, solicitantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii cunoscuți din SUA, precum și autoritățile SUA, importatorii, utilizatorii și comercianții cunoscuți, precum și asociațiile cunoscute ca fiind părți vizate, cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor și i-a invitat să participe la anchetă.

(17)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale. Nu s-au primit solicitări de audiere.

(18)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea recurge la tehnica de eșantionare în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(19)

La 14 septembrie 2020, Comisia a notificat părților interesate eșantionul provizoriu de producători din Uniune în conformitate cu secțiunea 5.4 din avizul de deschidere. Aceasta a selectat eșantionul pe baza dimensiunii producției și a volumului de vânzări ale produsului similar în 2019, precum și a localizării geografice a producătorilor produsului similar. Eșantionul a fost constituit din trei producători din cadrul Uniunii. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau 17,5 % din volumul total estimat al producției de produs similar din Uniune și au asigurat, de asemenea, o bună răspândire geografică. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Nu s-au primit observații în termenul de 7 zile de la notificarea eșantionului provizoriu de producători din Uniune.

(20)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(21)

Numai un singur importator neafiliat, Shell Trading Rotterdam BV, a furnizat informațiile solicitate și, în consecință, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară.

(22)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din SUA să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat autorităților din țara în cauză să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă exista vreunul, care ar fi putut fi interesați să participe la anchetă.

(23)

La deschiderea anchetei, o copie a chestionarelor a fost pusă la dispoziție în dosarul destinat consultării de către părțile interesate și pe site-ul internet al DG Comerț.

(24)

Trei producători-exportatori din SUA s-au manifestat și și-au exprimat dorința de a coopera cu Comisia în cadrul anchetei. Având în vedere numărul mic al acestora, Comisia a decis că nu este necesară constituirea unui eșantion. În consecință, toate cele trei societăți care s-au manifestat au fost invitate să completeze un chestionar și să îl transmită Comisiei în termenul stabilit.

(25)

La 15 octombrie 2020, una dintre aceste trei societăți a informat Comisia printr-un e-mail că nu va mai coopera. În plus, niciuna dintre celelalte două societăți nu a furnizat informațiile solicitate în termenul prevăzut, prin completarea și returnarea răspunsurilor la chestionar.

(26)

La 10 noiembrie 2020, Comisia a trimis o scrisoare prin care a informat cele trei societăți cu privire la intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază și de a stabili constatările anchetei pe baza datelor disponibile. Autoritățile din SUA au fost, de asemenea, informate cu privire la această intenție. Termenul pentru transmiterea observațiilor cu privire la scrisoare a fost 17 noiembrie 2020. Nu s-au primit observații.

(27)

Întrucât niciunul dintre cei trei producători-exportatori din SUA nu a cooperat la ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, s-a decis aplicarea dispozițiilor articolului 18 din regulamentul de bază și întemeierea constatărilor pe datele disponibile.

(28)

La deschiderea anchetei, o copie a chestionarelor a fost pusă la dispoziție în dosarul destinat consultării de către părțile interesate și pe site-ul internet al DG Comerț.

(29)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea celor trei producători din cadrul Uniunii incluși în eșantion, precum și din partea unui importator neafiliat din Uniune.

(30)

Din cauza pandemiei de COVID-19 și a măsurilor de izolare puse în aplicare de diferite state membre, precum și de diferite țări terțe, Comisia nu a putut efectua vizite de verificare în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază. În schimb, Comisia a efectuat o verificare la distanță a tuturor informațiilor considerate necesare pentru constatările sale, în conformitate cu avizul său privind consecințele epidemiei de COVID-19 asupra anchetelor antidumping și antisubvenții (12). Comisia a efectuat, de la distanță, verificări încrucișate (denumite în continuare „VLD”) ale următoarelor societăți/părți:

(31)

La 21 mai 2021, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să mențină taxele antidumping în vigoare. Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să poată prezenta observații în urma acestei informări.

(32)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate de Comisie și au fost luate în considerare, după caz. Au fost audiate părțile care au formulat o solicitare în acest sens.

(33)

Produsul în cauză este același cu cel din ancheta inițială și din reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor, și anume esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, produse cunoscute. în general, sub denumirea de „biomotorină”, în formă pură sau în amestec cu un conținut în greutate de peste 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originare din SUA, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 1516 20 98 (TARIC code 1516209829), ex 1518 00 91 (cod TARIC 1518009129), ex 1518 00 99 (cod TARIC 1518009929), ex 2710 19 43 (cod TARIC 2710194329), ex 2710 19 46 (cod TARIC 2710194629), ex 2710 19 47 (cod TARIC 2710194729), ex 2710 20 11 (cod TARIC 2710201129), ex 2710 20 16 (cod TARIC 2710201629), ex 3824 99 92 (cod TARIC 3824999212), ex 3826 00 10 (codurile TARIC 3826001029, 3826001059, 3826001099), ex 3826 00 90 (cod TARIC 3826009019) (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(34)

Biomotorina este un combustibil regenerabil produs dintr-o gamă largă de materii prime, și anume uleiuri vegetale precum uleiul de rapiță, uleiul de soia, uleiul de palmier, uleiurile de prăjit uzate (used frying oils – „UFO”), grăsimile animale sau biomasa.

(35)

Biomotorina este utilizată în sectorul transporturilor, în principal în amestec cu motorină minerală (și anume motorină din petrol/motorină convențională) și foarte rar în formă pură (B100).

(36)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, precum și în reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor, prezenta anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice [și tehnice] de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(37)

Aceste produse sunt, prin urmare, considerate produse similare în înțelesul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(38)

Societatea suedeză Preem AB și Valero Energy Ltd Ireland, producători de combustibil și furnizori și, ca atare, utilizatori ai produsului în cauză, au susținut că biomotorina din „esteri metilici ai acizilor grași” (EMAG) și biomotorina din ulei vegetal hidrotratat (Hydrotreated Vegetable Oil – „HVO”) sunt două tipuri diferite de biomotorină și că HVO ar trebui să fie exclusă din definiția actuală a produsului. În Regulamentul din 2009 de instituire a unor măsuri provizorii (13), toate tipurile de biomotorină și amestecurile de biomotorină au fost considerate tipuri de biomotorină combustibilă. EMAG și HVO pot fi amestecate cu motorină și, în pofida unor diferențe în ceea ce privește caracteristicile fizice, utilizarea finală a produsului este aceeași și ambele produse sunt fabricate de industria Uniunii. În plus, plângerea din ancheta inițială a definit în mod explicit motorina produsă din HVO ca făcând parte din produsul în cauză și nicio parte nu a contestat această afirmație la momentul respectiv. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(39)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar avea ca efect probabil o continuare sau o reapariție a dumpingului.

(40)

Din cauza lipsei de cooperare menționată la considerentele 25-27 de mai sus, nu a fost posibil să se efectueze o analiză pe baza unor date verificate furnizate de producătorii din SUA.

(41)

În consecință, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, constatările cu privire la probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului au fost stabilite pe baza datelor disponibile. Prin urmare, Comisia a utilizat următoarele surse de informații: cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor și observațiile ulterioare din partea solicitantului, Eurostat, Global Trade Atlas („GTA”) și site-urile web ale Administrației SUA pentru informații în domeniul energiei (EIA) și ale Departamentului pentru Agricultură al SUA (USDA).

(42)

În urma instituirii măsurilor în 2009, importurile de biomotorină din SUA în Uniune au scăzut la aproape zero începând cu anul 2013. De exemplu, aproximativ 156 de tone au fost importate din SUA în cursul PAR (de la 1 iulie 2019 la 30 iunie 2020). Aceste volume reprezintă doar 0,04 % din totalul exporturilor din SUA și un procent chiar mai mic din consumul Uniunii. În consecință, Comisia a concluzionat că aceste volume mici nu oferă o bază suficientă pentru continuarea unei analize a dumpingului. Prin urmare, Comisia și-a concentrat ancheta asupra probabilității reapariției dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(43)

Comisia a analizat dacă există vreo probabilitate ca dumpingul să reapară în cazul expirării măsurii. În special, au fost analizate următoarele elemente: raportul dintre prețurile produsului fabricat și vândut în Uniune și prețurile din SUA, raportul dintre prețurile de export către țări terțe și prețurile din SUA, raportul dintre prețurile de export către țări terțe și nivelul prețului din Uniune, capacitățile neutilizate din SUA și practicile de eludare și de absorbție.

(44)

Serviciile Comisiei au utilizat două surse de informații pentru stabilirea prețului de vânzare pe piața internă a biomotorinei în SUA în cursul PAR: (i) informațiile furnizate de Departamentul pentru Agricultură al SUA (USDA) și (ii) informațiile din cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(45)

Pentru PAR, informațiile furnizate de USDA au indicat un preț de vânzare franco fabrică pe piața internă de 909,05 USD/tonă. Pe baza ratei medii de schimb EUR/USD în vigoare în cursul PAR (1 EUR = 1,105 USD), această valoare corespunde unui preț de vânzare de pe piața internă din SUA de 822,31 EUR/tonă. Această valoare este apropiată de valoarea indicată în informațiile furnizate în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, care menționau un preț de vânzare pe piața internă de 918,06 USD/tonă (820 EUR). Comisia a considerat oportun să ia în considerare prețul intern din SUA astfel cum a fost stabilit (822,31 EUR) pentru analiza sa privind probabilitatea reapariției dumpingului.

(46)

După cum se arată în tabelul 1 de mai jos, prețul mediu franco fabrică al biomotorinei vândute în Uniune de către producătorii din Uniune în cursul PAR a fost de 771 EUR/tonă.

(47)

Pentru a reintra pe piața Uniunii, producătorii din SUA ar trebui să vândă la un preț apropiat de sau mai mic de 771 EUR/tonă. Prețul lor final ar trebui să acopere, de asemenea, costurile de navlu maritim și de asigurare, precum și taxa vamală existentă (6,5 %) aplicabilă biomotorinei. Conform datelor obținute în cursul anchetei, astfel s-ar ajunge la aproximativ 92 EUR/tonă. Comisia a bazat acest cuantum pe valoarea (a) transportului și a mărfurilor, astfel cum a fost calculată de solicitant, și (b) a taxelor vamale (6,5 %) aplicabile prețului de import al biomotorinei din SUA, astfel cum a fost calculat de Comisie în urma consultării unor informații la dispoziția publicului, cum ar fi Global Trade Atlas („GTA”), și l-a rotunjit la 106 EUR pentru a acoperi, de asemenea, unele cheltuieli suplimentare ulterioare importului.

(48)

În consecință, în cazul în care producătorii din SUA își reiau exporturile către Uniune la prețuri competitive, este foarte probabil ca aceștia să fie nevoiți să efectueze exporturile la un preț franco fabrică mai mic de 665 EUR/tonă, care ar fi mai mic decât prețul lor de vânzare pe piața internă din SUA adică, prin urmare, la prețuri de dumping.

(49)

Comisia a analizat în continuare modelul de preț al exporturilor de biomotorină din SUA către țări terțe în cursul PAR.

(50)

Aceasta a consultat informații accesibile publicului, cum ar fi Global Trade Atlas („GTA”) și a extras cantitățile și valorile exporturilor de biomotorină încadrată la codul SA 3826 00 pentru PAR. Cantitățile exportate (în tone) către toate țările (inclusiv UE) se ridică la 389 075 de tone, din care 14 tone au fost exportate către Uniune.

(51)

Tabelul de mai jos prezintă prețul mediu de vânzare în dolari americani pe tonă ajustat în mod corespunzător la nivelul franco fabrică (prin deducerea a 82,52 USD per tonă pentru transportul intern de mărfuri, astfel cum se indică în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor) cu prețul mediu pe piața internă din SUA pentru cele șase țări (din afara UE) către care SUA au exportat peste 0,1 % din exporturile lor totale în cursul PAR.

Tabelul 1

Volumele de export și prețurile de export practicate de SUA în cursul PAR

(52)

Tabelul arată că, pentru toate cele șase țări exportatoare, producătorii din SUA vând la prețuri inferioare prețurilor lor de vânzare pe piața internă cuprinse între 5 % și 65 %. În plus, prețurile de export variază foarte mult între diferitele țări către care SUA au exportat cel mai mult în cursul PAR.

(53)

Tabelul arată, de asemenea, că cele mai ridicate prețuri medii de export sunt cele către țări precum Canada și Norvegia, în care SUA vând 92 % din totalul exporturilor lor. Cererea prevede în acest sens că cea mai scumpă „… biomotorină exportată către Canada se obține din anumite tipuri de materii prime care au o rezistență mai mare la temperaturi scăzute, cum ar fi rapița, sau care poate fi, de asemenea, HVO, care are proprietăți excelente la rece …”. Prin urmare, aceste prețuri medii de export mai scumpe către aceste două țări se explică prin prețul de cost mai ridicat al materiilor prime (cum ar fi pentru rapiță).

(54)

Piața UE este o piață atractivă pentru exporturile de biomotorină din SUA. Cu ajutorul bazei de date a Global Trade Atlas („GTA”) menționată în considerentul 49 de mai sus, în cursul PAR, a fost calculat ulterior un preț mediu simplu de export către toate destinațiile în cursul PAR (a se vedea considerentul 55 de mai jos), luând în considerare următoarele elemente:

(55)

Luând în considerare toate elementele de mai sus, Comisia a calculat un preț mediu de export de 682 USD/tonă (617 EUR). Acest preț mediu de export de 617 EUR este un preț FOB la care trebuie adăugate costurile de transport maritim și de asigurare pentru a ajunge la un preț CIF. Aceste costuri au fost estimate la aproximativ 52 USD/tonă (47 EUR) în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(56)

Comisia consideră că 47 EUR per tonă reprezintă un cuantum indicativ rezonabil pentru costurile suplimentare de transport maritim și de asigurare pentru alte destinații. Prețul mediu de export din SUA către țări terțe a fost astfel stabilit la 617 EUR (FOB), ceea ce înseamnă că, chiar și în eventualitatea adăugării costurilor de transport maritim, a costurilor de asigurare, taxa vamală existentă (6,5 %) (în total, rotunjită la 104 EUR/tonă pentru a acoperi, de asemenea, unele cheltuieli suplimentare ulterioare importului) din SUA în UE (în total aproximativ 721 EUR/tonă) ar fi cu mult sub prețul franco fabrică al industriei Uniunii, de 771 EUR/tonă.

(57)

Ca urmare, acest lucru arată că producătorii-exportatori din SUA ar fi în măsură să vândă la un preț mai mic de 771 EUR/tonă pentru a pătrunde pe piața Uniunii, și că acest lucru i-ar stimula să redirecționeze către piața Uniunii o parte din exporturile actuale către țări terțe, deoarece piața Uniunii este mai atractivă ca preț decât piețele unora dintre țările terțe.

(58)

Din cauza lipsei de cooperare a producătorilor din SUA, Comisia a stabilit capacitatea de producție a SUA pe baza informațiilor disponibile pe site-ul web al Administrației SUA pentru informații în domeniul energiei (EIA).

(59)

Producătorii de biomotorină din SUA trebuie să raporteze acestei autorități (anual și, respectiv, lunar) capacitatea lor de producție existentă și planificată, precum și producția, factorii de producție, stocurile și vânzările de biomotorină.

Pe baza datelor colectate de la EIA, capacitatea producătorilor de biomotorină din SUA în cursul PAR a fost de 8 412 000 de tone.

(60)

Producția efectivă de biomotorină din SUA în cursul PAR a fost de 5 718 000 de tone (date furnizate de EIA), ceea ce corespunde unei utilizări a capacității de 68 % și unei capacități neutilizate de 32 %, adică aproximativ 2 694 000 de tone. Această capacitate neutilizată semnificativă a producătorilor din SUA reprezintă un stimulent pentru creșterea producției și vânzarea de biomotorină la prețuri de dumping pe piața Uniunii și, prin urmare, este probabil să fie utilizată pentru aprovizionarea pieței Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Într-adevăr, producătorii din SUA își pot crește cu ușurință producția și o pot exporta către Uniune, ceea ce presupune beneficii economice precum creșterea ratei de utilizare a capacității și reducerea costului de producție unitar. Introducerea pe piața Uniunii a capacității neutilizate a SUA ar avea un impact semnificativ, deoarece această capacitate reprezintă aproximativ 18 % din consumul Uniunii în cursul PAR.

(61)

În plus, în cursul PAR, producția de biomotorină din SUA (5 718 000 de tone) a fost mai mică decât consumul (5 934 000 de tone). În consecință, SUA a importat mai multă biomotorină decât a exportat. În cursul PAR, totalul importurilor s-a ridicat la 629 000 de tone, iar totalul exporturilor la 428 000 de tone. Cu toate acestea, întrucât capacitatea de producție disponibilă nu a fost utilizată pentru a satisface cererea de pe piața internă în cursul perioadei examinate, este improbabil ca această capacitate de producție disponibilă să fie utilizată în viitor în același scop. Capacitatea de producție a SUA raportată în cursul PAR (8 412 000 de tone, a se vedea considerentul anterior) a fost semnificativ mai mare decât consumul intern. Aceasta înseamnă că, dacă oportunitățile de pe piața exporturilor se deschid, este probabil ca producătorii din SUA să își utilizeze capacitatea neutilizată pentru vânzările la export mai degrabă decât pentru consumul intern.

(62)

Este improbabil ca această capacitate neutilizată să fie folosită pentru a crește exporturile către țări terțe din afara UE. Marile piețe ale țărilor terțe (Brazilia, Indonezia, Argentina, China, Thailanda) sunt autosuficiente în ceea ce privește producția internă de biomotorină, iar SUA nu au exportat, până în prezent, mult către aceste țări, în ciuda capacităților lor neutilizate. Nu există niciun motiv pentru a crede că acest lucru se va schimba în viitor.

(63)

Prin urmare, este probabil ca producătorii din SUA să utilizeze o parte substanțială a capacității neutilizate pentru a efectua vânzări suplimentare către UE, care este o piață foarte atractivă, deoarece este cea mai mare din lume, oferind numeroase stimulente pentru consumul de biomotorină.

(64)

Astfel cum se menționează în considerentul 1, s-a constatat că măsurile antidumping instituite în 2009 au fost eludate prin intermediul unor transbordări prin Canada și al unei schimbări a compoziției amestecului. Existența unor astfel de practici demonstrează interesul unora dintre producătorii din SUA să intre pe piața Uniunii, chiar și după instituirea măsurilor, și este considerată a fi, prin urmare, un indiciu al atractivității pieței Uniunii pentru producătorii de biomotorină din SUA.

(65)

Piața Uniunii este foarte atractivă deoarece este cea mai mare din lume și deoarece există stimulente semnificative, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, pentru consumul de biomotorină. În consecință, ar fi convenabil pentru producătorii din SUA să își utilizeze pe deplin capacitatea neutilizată și să redirecționeze, în același timp, către piața Uniunii o parte din vânzările lor la export din alte țări terțe mai puțin profitabile.

(66)

Pe baza tabelului de la considerentul 51, Comisia a concluzionat că, în general, producătorii din SUA vând către țări terțe la prețuri inferioare prețurilor lor interne.

(67)

În această privință, având în vedere capacitatea neutilizată semnificativă a industriei din SUA, în combinație cu atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește dimensiunea și prețul de vânzare, ținându-se cont, în special, de nivelul de preț al exporturilor din SUA către țări terțe și de experiența practicilor anterioare de eludare, Comisia a concluzionat că este probabilă reapariția importurilor care fac obiectul unui dumping din SUA în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(68)

Conform datelor furnizate de solicitant, produsul similar a fost fabricat de 49 de producători din Uniune în cursul perioadei examinate. Aceștia constituie „industria Uniunii”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(69)

Producția totală a Uniunii în perioada anchetei de reexaminare a fost stabilită la aproximativ 14 milioane de tone. Comisia a stabilit cifra pe baza informațiilor furnizate de industria Uniunii. Așa cum se precizează în considerentul 19, în cadrul eșantionului au fost selectați trei producători din Uniune, reprezentând aproximativ 17,5 % din producția totală a produsului similar din Uniune.

(70)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza informațiilor din partea industriei și a Comext, pentru datele privind importurile.

(71)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul la nivelul Uniunii (tone)  (14)

(72)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, consumul de biomotorină în Uniune, calculat ca sumă a importurilor de biomotorină în Uniune și a vânzărilor totale ale industriei Uniunii pe piața UE, a crescut cu 22 %, și anume de la 13,8 milioane de tone în 2017 la 16,9 milioane de tone.

(73)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza informațiilor furnizate de Eurostat (baza de date Comext). Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza datelor furnizate de solicitant, pentru vânzările pe piața internă ale industriei Uniunii și de Comext, pentru datele comerciale.

(74)

Importurile din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Volumul importurilor (tone), cota de piață și prețurile  (15)

(75)

De la instituirea măsurilor în 2009, importurile din SUA, practic, au încetat și s-au ridicat la doar 156 de tone în cursul PAR (în comparație cu peste 1 137 000 de tone, în cursul perioadei anchetei inițiale).

(76)

Practic, nu au existat importuri de biomotorină din SUA către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare care să poată fi utilizate ca bază fiabilă pentru calcularea subcotării.

(77)

Ca alternativă, Comisia a stabilit subcotarea prețurilor în cursul perioadei anchetei de reexaminare comparând:

(78)

Rezultatul comparației a fost o subcotare a prețurilor de 6,4 %.

(79)

În cursul PAR, importurile din țări terțe s-au ridicat la 3 750 000 de tone sau la aproximativ 22 % din consumul total al Uniunii. Principalele surse ale importurilor de biomotorină, altele decât SUA, au fost Argentina (24 % din importurile UE), Malaysia (18 %), Singapore (13 %) și Indonezia (5 %).

(80)

Volumul (agregat) al importurilor, precum și cota de piață și evoluția prețurilor pentru importurile de biomotorină din alte țări terțe a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Importurile din țări terțe  (16)

(81)

Taxele antidumping la importurile din Argentina și Indonezia – două țări exportatoare majore de biomotorină – au fost eliminate în 2018. În consecință, importurile din țările terțe au crescut în 2018 și au rămas la un nivel de aproximativ 3,8 milioane de tone în 2019 și în cursul PAR. În ansamblu, importurile din țări terțe, cu excepția SUA, au crescut cu 145 % în cursul perioadei examinate. În plus, cota lor de piață a crescut de la 11 % la 22 % în cursul perioadei examinate.

(82)

În ceea ce privește prețurile, situația este diferită de la o țară la alta.

(83)

În ceea ce privește Argentina, principala sursă de importuri, în februarie 2019, Comisia a instituit măsuri compensatorii definitive la importurile de biomotorină din această țară și, în paralel, a adoptat o decizie de acceptare a angajamentelor în materie de preț minim din partea a opt producători argentinieni și a Camerei argentiniene de biocarburanți (CARBIO). Aceasta a dus la o creștere semnificativă a prețurilor pentru anul 2019 (cu 14 % în comparație cu 2018) și pentru PAR (cu 17 % în comparație cu 2018).

(84)

În ceea ce privește Indonezia, Comisia Europeană a instituit în 2019 taxe compensatorii la importurile de biomotorină subvenționată din Indonezia. Aceasta a dus la o scădere semnificativă a importurilor originare din Indonezia pentru anul 2020.

(85)

Pentru Indonezia și Malaysia, prețurile au înregistrat o scădere. În același timp, pentru celelalte țări terțe, acestea au crescut în mod semnificativ. În ansamblu, prețurile medii de vânzare ale importurilor din alte țări terțe decât SUA au crescut în cursul perioadei examinate cu 11 %. Această tendință este în concordanță cu tendința observată în tabelul 3 de mai sus pentru importurile din țările în cauză. Cu toate acestea, tendința prețurilor este diferită în comparație cu prețurile de vânzare ale industriei Uniunii pe piața Uniunii din tabelul 8 de mai jos. Prețurile practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion erau în scădere, în concordanță cu scăderea costurilor de producție. Consecința este că diferența de preț dintre exportatorii din țările terțe și producătorii din Uniune incluși în eșantion s-a redus, sporind competitivitatea industriei Uniunii.

(86)

Evaluarea situației economice a industriei Uniunii a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care influențează situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(87)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 18 și 19, pentru evaluarea situației economice a industriei Uniunii, s-a recurs la eșantionare.

(88)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor furnizate de industria UE și a altor date macroeconomice specifice sectorului, cum ar fi FAO-OCDE. Ea a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(89)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(90)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costul cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(91)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(92)

Producția Uniunii a crescut de la 12,6 milioane de tone în 2017 la 14,0 milioane de tone în cursul PAR, ceea ce reprezintă o creștere de 11 % în cursul perioadei examinate. Într-o situație de creștere a consumului cu 22 % în cursul perioadei examinate, industria Uniunii a reacționat pozitiv prin creșterea producției sale.

(93)

În același timp, capacitatea de producție a crescut cu 9 % în cursul perioadei examinate și a atins 17,5 milioane de tone în cursul PAR. Industria Uniunii își dezvoltă capacitatea de a face față unei cereri în creștere. Potrivit unui raport (18), această creștere a capacității se referă, în principal, la producția de ulei vegetal hidrotratat (HVO).

(94)

Ca urmare a creșterii simultane a producției și a capacității de producție, gradul de utilizare a capacității a rămas stabil în cursul perioadei examinate, fiind în jur de 80 %.

(95)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(96)

Vânzările industriei Uniunii pe piața Uniunii au crescut de la 12,3 milioane de tone în 2017 la 13,2 milioane de tone în cursul PAR (+ 7 %).

(97)

Întrucât consumul din Uniune a crescut cu 22 %, din cauza creșterii mai mici a volumului real al vânzărilor, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut, de la aproximativ 89 % în 2017 la 78 % în cursul PAR. Această scădere a cotei de piață este legată de creșterea importurilor din țări terțe, în special începând cu 2018 (considerentul 80).

(98)

O serie de indicatori (producția, capacitatea de producție, vânzările, ocuparea forței de muncă) demonstrează o creștere pozitivă a industriei Uniunii în cursul perioadei. Totuși, această creștere este moderată în comparație cu evoluția consumului de biomotorină în cursul aceleiași perioade. De fapt, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut, de fapt, în cursul perioadei de referință.

(99)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(100)

În cursul perioadei examinate, ocuparea forței de muncă a crescut de la 2 643 la 3 909, ceea ce reprezintă o creștere de 48 %.

(101)

Întrucât producția a crescut într-o măsură mai mică (+11 %), aceasta s-a materializat într-o scădere a productivității (-25 %).

(102)

Astfel cum se explică în considerentul 42, nu a fost posibil să se stabilească existența unui dumping în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, ancheta s-a axat pe probabilitatea reapariției dumpingului în cazul în care măsurile antidumping ar fi abrogate.

(103)

În reexaminarea anterioară în perspectiva expirării măsurilor, industria Uniunii a arătat semne de redresare în urma practicilor de dumping anterioare. În cursul perioadei examinate a actualei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, procesul de redresare a continuat, astfel cum a demonstrat tendința favorabilă a principalilor indicatori de prejudiciu pentru industria Uniunii.

(104)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare din Uniune

(105)

În cursul perioadei examinate, costul de producție a scăzut cu 9 % (de la 828 EUR/tonă la 755 EUR/tonă). Acest lucru se datorează, în parte, scăderii prețului uleiurilor vegetale, care a fost în scădere în cursul perioadei examinate. Deși nu toți biocombustibilii sunt produși din uleiuri vegetale, prețul uleiurilor vegetale este un bun indicator al prețului principalilor factori de producție utilizați în producerea biomotorinei.

(106)

Prețul mediu de vânzare a scăzut cu 8 %, de la 834 EUR/tonă în 2017 la 771 EUR/tonă în cursul PAR. Acest lucru poate fi legat de scăderea observată a prețului de producție.

(107)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(108)

Costul mediu cu forța de muncă în societățile incluse în eșantion a crescut cu 14 % în cursul PAR. Impactul acestei variații este destul de redus, având în vedere că costul forței de muncă reprezintă doar aproximativ 3 % din costul total de producție.

(109)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Stocurile

(110)

Nivelul stocurilor a fost stabil, în jur de 1 % din producție. Acesta este un procent foarte scăzut, ceea ce indică faptul că industria este capabilă să lucreze la cerere și să limiteze inventarul. Acest lucru este necesar și pentru a evita degradarea biomotorinei.

(111)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(112)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Rentabilitatea a rămas la un nivel scăzut. Totuși, aceasta indică o tendință ușor pozitivă în cursul perioadei examinate, crescând de la 1 % la 3 %, care se datorează scăderii costului de producție pentru societățile incluse în eșantion (-9 %). Cu toate acestea, dincolo de această medie, există o mare disparitate între producătorii din Uniune incluși în eșantion, unele societăți neobținând niciun profit.

(113)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Tendința fluxului net de lichidități a evoluat pozitiv spre sfârșitul perioadei examinate (în 2019 și în prima jumătate a anului 2020), dar în anul 2018 s-a înregistrat o scădere bruscă a fluxului de lichidități. Scăderea înregistrată în 2018 este influențată în principal de situația specifică a uneia dintre societățile incluse în eșantion, care are un model de afaceri special. Pentru celelalte două societăți incluse în eșantion, tendința a fost relativ stabilă.

(114)

Investițiile în societățile incluse în eșantion nu prezintă o tendință clară în cursul perioadei examinate. Investițiile uneia sau alteia dintre societățile incluse în eșantion sau absența acestora pot duce la o creștere și o scădere a nivelului investițiilor de la un an la altul. Investițiile au reprezentat aproximativ 1-2 % din cifra de afaceri în cursul perioadei examinate, care este limitată.

(115)

Randamentul investițiilor („RI”) este profitul exprimat în procente raportat la valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a evoluat pozitiv în cursul perioadei examinate și a rămas ridicat în cursul PAR. Totuși, acest randament ridicat al investițiilor este legat în principal de valoarea contabilă netă scăzută a investițiilor, mai degrabă decât de un profit ridicat.

(116)

În cursul perioadei examinate, în contextul importurilor aproape inexistente din SUA, volumul importurilor din țări terțe a crescut semnificativ (cu 145 %), dar și nivelul prețurilor acestora a crescut (cu 11 %). În același timp, prețurile industriei Uniunii au scăzut (cu 8 %), în paralel cu o scădere a costurilor de producție (cu 9 %). În consecință, diferența de preț dintre exportatorii din țările terțe și producătorii din Uniune incluși în eșantion s-a redus, sporind astfel competitivitatea industriei Uniunii.

(117)

În general, indicatorii de prejudiciu prezintă o tendință pozitivă în cursul perioadei examinate, în special în ceea ce privește producția (+ 11 %), capacitatea de producție (+ 9 %) și vânzările (+ 7 %) și arată că industria biomotorinei din Uniune se redresează lent în urma prejudiciului anterior. Analiza indicatorilor de prejudiciu demonstrează că industria Uniunii nu suferă, în prezent, de pe urma unui prejudiciu important. Cu toate acestea, unii indicatori, în special o rentabilitate scăzută (≤ 3 %) indică faptul că industria Uniunii se află, totuși, într-o situație economică fragilă.

(118)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada anchetei de reexaminare.

(119)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat în ce măsură ar exista probabilitatea reapariției prejudiciului cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping din SUA, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(120)

În această privință, Comisia a examinat capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din SUA, nivelurile probabile ale prețurilor importurilor din SUA în absența măsurilor antidumping și impactul acestora asupra industriei Uniunii, inclusiv subcotarea fără măsuri antidumping.

(121)

Astfel cum se descrie în secțiunea 3.3.4 de mai sus, cantitățile care ar putea fi exportate de producătorii de biomotorină din SUA sunt semnificative în comparație cu dimensiunea pieței Uniunii. Într-adevăr, capacitățile neutilizate reprezintă 18 % din consumul Uniunii în cursul PAR. În consecință, Comisia a concluzionat că capacitățile neutilizate disponibile sunt semnificative.

(122)

Astfel cum s-a descris în secțiunea 3.3.2 de mai sus, pe baza practicilor actuale în materie de prețuri de pe piețele de export din țări terțe, producătorii din SUA au exportat către principalele lor piețe terțe la prețuri mai mici decât prețurile interne din SUA. În plus, astfel cum se indică în considerentele 77-78 de mai sus, prețurile respective subcotează, de asemenea, în medie, prețurile practicate de industria Uniunii pe piața Uniunii cu 6,4 %. Prin urmare, luând în considerare nivelul de preț al exporturilor din SUA către alte piețe terțe, este posibil ca exportul către Uniune să fie mult mai atractiv pentru exportatorii din SUA. În plus, astfel cum se indică în secțiunea 3.3.6 de mai sus, piața Uniunii este foarte atractivă deoarece este cea mai mare din lume și există stimulente semnificative, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, pentru consumul de biomotorină.

(123)

Prin urmare, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, un aflux de cantități semnificative de biomotorină care face obiectul unui dumping din SUA ar exercita o presiune foarte puternică în sensul scăderii prețurilor din Uniune și ar avea un impact semnificativ asupra situației economice a industriei Uniunii. Prin urmare, este probabil ca producția și volumul vânzărilor industriei Uniunii să scadă, iar profiturile mici realizate în prezent de industrie să se transforme în pierderi.

(124)

Comisia a evaluat, în continuare, impactul posibil al importurilor prin modelarea a două scenarii posibile în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, și anume (1) o creștere bruscă a importurilor din SUA și (2) o scădere a prețurilor în UE ca urmare a creșterii concurenței, toate celelalte elemente fiind egale.

(125)

În primul scenariu, Comisia a modelat două niveluri posibile ale importurilor din SUA. Prima opțiune a presupus că importurile din SUA ar ajunge la volumele lor istorice (în cursul PA inițiale (20)), și anume 1,1 milioane de tone. Ca urmare a creșterii importurilor din SUA și a scăderii ulterioare a vânzărilor industriei UE, rentabilitatea industriei UE ar scădea cu 0,14 %, adică de la +2,84 % la +2,70 %. A doua opțiune a luat în considerare creșterea foarte semnificativă a dimensiunii pieței UE, de la 6,6 milioane de tone în cursul PA inițiale la 17 milioane de tone în cursul PAR (+158 %). În acest context, Comisia a modelat o creștere bruscă a importurilor corespunzătoare aceleiași cote de piață pentru SUA de 17,2 % ca în cursul perioadei anchetei inițiale. Rezultatul a fost că rentabilitatea industriei Uniunii ar scădea cu 0,41 %, de la +2,84 % la +2,43 %. În ambele cazuri, impactul unei creșteri bruște a importurilor din SUA, la prețuri constante, poate fi descris ca fiind destul de moderat. Acest lucru este legat de ponderea ridicată a costurilor variabile în industria biomotorinei.

(126)

În cel de al doilea scenariu, s-a constatat că efectul unei scăderi a prețurilor poate fi extrem de prejudiciabil. În cazul unei scăderi a prețurilor din Uniune la nivelul prețurilor de export din SUA către țări terțe (721 EUR/tonă), profitul ar scădea de la +2,84 % la -3,88 %. În cazul unei scăderi a prețurilor din Uniune cu 10 %, și anume de la 771 EUR/tonă la 694 EUR/tonă, profitul ar fi redus de la +2,84 % la -7,94 %. În orice caz, orice scădere a prețurilor mai mare de -2,9 % ar aduce profitul industriei Uniunii la zero.

(127)

În realitate, dacă s-ar permite expirarea măsurilor, este foarte probabil ca pe piață să aibă loc o combinație a celor două scenarii de mai sus. În special, ar fi de așteptat ca volume semnificative de biomotorină originară din SUA să intre pe piața Uniunii și la prețuri mai mici decât prețurile industriei Uniunii. Prin urmare, cota de piață a industriei Uniunii ar scădea, precum și prețurile acesteia. Acest lucru ar duce la pierderi semnificative pentru industria Uniunii.

(128)

Pe această bază și luând act de situația fragilă actuală a industriei Uniunii, Comisia a concluzionat că absența măsurilor ar conduce, după toate probabilitățile, la o creștere semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping din SUA la prețuri prejudiciabile, iar prejudiciul important ar putea reapărea.

(129)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a analizat în ce măsură menținerea măsurilor antidumping existente ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor implicate, inclusiv ale industriei Uniunii, ale importatorilor și ale utilizatorilor. În conformitate cu articolul 21 alineatul (1) a treia teză din regulamentul de bază, s-a acordat o atenție specială necesității de a proteja industria de efectele negative ale dumpingului prejudiciabil.

(130)

În cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor existente, industria Uniunii se va confrunta, cu siguranță, cu o concurență neloială sporită din partea producătorilor de biomotorină din SUA, ceea ce, cel mai probabil, va pune capăt, brusc, redresării în curs a industriei Uniunii.

(131)

Comisia a concluzionat că menținerea măsurilor ar fi în interesul industriei Uniunii.

(132)

Niciun importator nu s-a opus prelungirii măsurilor.

(133)

Shell Trading Rotterdam a susținut că măsurile, prin limitarea ofertei pe piața Uniunii, vor conduce la creșterea prețurilor. Acesta a remarcat, de asemenea, disponibilitatea biomotorinei de pe alte piețe.

(134)

Măsurile nu par să afecteze în mod semnificativ importatorii, deoarece sunt disponibile surse alternative de aprovizionare. Acest lucru este demonstrat de cota de piață semnificativă a importurilor din țări terțe.

(135)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că menținerea măsurilor nu ar fi în mod semnificativ în detrimentul interesului importatorilor.

(136)

Participarea utilizatorilor la anchetă a fost limitată.

(137)

Doi utilizatori, Preem, cea mai mare întreprindere producătoare de combustibil din Suedia, și Valero Energy Ltd Ireland au susținut că prelungirea măsurilor va constitui un obstacol direct în calea dezvoltării ecologice a sectorului transporturilor din Europa. Preem și Valero Energy Ltd Ireland au solicitat în mod specific ca HVO să fie exclusă din definiția actuală a produsului, deoarece se așteaptă la o penurie de HVO în următorii ani. Valero Energy Ltd. Ireland s-a referit în mod specific la obiectivele UE privind energia din surse regenerabile pentru transporturi pentru 2030, susținând că aceste obiective nu ar fi îndeplinite având în vedere producția actuală a UE.

(138)

Comisia a observat că producătorii din Uniune dispun de o capacitate suficientă pentru a satisface cererea actuală și chiar o anumită capacitate neutilizată pentru a face față creșterii viitoare și exporturilor, dacă este necesar. În plus, era prea devreme pentru a evalua cu certitudine dacă este probabil ca deficitele să se materializeze în 2030, având în vedere, în special, creșterea recentă a capacității UE. Acestea fiind spuse, Comisia ar putea fi mai în măsură să evalueze situația în cazul în care i se solicită să efectueze o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor peste cinci ani. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(139)

Nu există indicii potrivit cărora măsurile existente în vigoare ar fi afectat în mod negativ utilizatorii de biomotorină din Uniune și, mai ales, nu există dovezi că măsurile existente ar fi avut un efect advers asupra rentabilității acestora.

(140)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că menținerea măsurilor nu ar fi în detrimentul interesului utilizatorilor.

(141)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase din sfera interesului Uniunii împotriva menținerii măsurilor existente vizând importurile de biomotorină originară din SUA.

(142)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia în ceea ce privește probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului, rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de biomotorină originară din SUA, instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1518 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2016/676, trebuie să fie menținute.

(143)

Astfel cum se menționează în considerentul 1 de mai sus, taxele antidumping în vigoare aplicabile importurilor de biomotorină din SUA au fost extinse inclusiv la importurile aceluiași produs expediat din Canada, indiferent dacă biomotorina este sau nu declarată ca fiind originară din Canada, și la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originară din SUA.

(144)

Taxele antidumping care trebuie menținute se extind în continuare la importurile de biomotorină expediată din Canada, indiferent dacă este sau nu declarată ca fiind originară din Canada, precum și la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originară din SUA.

(145)

Producătorii-exportatori din Canada care au fost scutiți de măsuri, astfel cum au fost extinse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1518, sunt scutiți și de măsurile instituite prin prezentul regulament.

(146)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(147)

Potrivit articolului 109 din Regulamentul 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (21), în cazul în care un cuantum trebuie rambursat în urma unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, astfel cum este publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în prima zi calendaristică a fiecărei luni,

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009 (2), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă cuprinsă între 211,2 EUR și 237 EUR per tonă de greutate netă la importurile de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, produse cunoscute, în general, sub denumirea de „biomotorină”, sub formă pură sau în amestec cu un conținut în greutate de peste 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, încadrate la momentul respectiv la codurile NC ex 1516 20 98 (cod TARIC 1516209820), ex 1518 00 91 (cod TARIC 1518009120), ex 1518 00 99 (cod TARIC 1518009920), ex 2710 19 41 (cod TARIC 2710194120), 3824 90 91 și ex 3824 90 97 (cod TARIC 3824909787) și originare din Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA” sau „țara în cauză”). Taxa compensatorie instituită prin respectivul regulament este denumită în continuare „măsurile inițiale”. Ancheta care a condus la instituirea măsurilor inițiale va fi denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 443/2011 (3), în urma unei anchete privind practicile de eludare, Consiliul a extins taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009 la importurile de biomotorină expediate din Canada, indiferent dacă biomotorina este sau nu declarată ca fiind originară din Canada, cu excepția importurilor de biomotorină produsă de societățile BIOX Corporation, Oakville și Rothsay Biodiesel, Guelph, Ontario, Canada. Prin același regulament, Consiliul a extins, de asemenea, taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 598/2009 la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originară din SUA.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1519 (4), Comisia Europeană a reinstituit măsurile compensatorii definitive la importurile de biomotorină originară din SUA în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor (denumită în continuare „reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor”).

(4)

În plus, Regulamentul (UE) 2015/1519, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2016/675 al Comisiei (5), a extins taxa compensatorie definitivă la importurile de biomotorină expediată din Canada, indiferent dacă a fost sau nu declarată ca fiind originară din Canada, cu excepția importurilor de biomotorină produsă de societățile BIOX Corporation, Oakville și Rothsay Biodiesel, Guelph, ambele situate în Ontario, Canada, precum și de societatea DSM Nutritional Products Canada Inc., Dartmouth, Nova Scotia, Canada. Prin același regulament, Comisia Europeană a extins, de asemenea, taxa compensatorie definitivă la importurile de biomotorină în amestec cu un conținut în greutate de maximum 20 % de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținută prin sinteză și/sau hidro-tratament, de origine non-fosilă, originară din SUA.

(5)

Taxele compensatorii în vigoare în prezent sunt cuantumuri fixe cuprinse între 211,2 EUR și 237 EUR per tonă de greutate netă pentru importurile provenite de la producătorii-exportatori.

(6)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (6), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul de bază”).

(7)

Cererea de reexaminare a fost depusă la data de 11 iunie 2020 de către Comitetul european pentru biomotorină (European Biodiesel Board, denumit în continuare „EBB” sau „solicitantul”), în numele unor producători din Uniune care reprezintă peste 25 % din producția totală de biomotorină din Uniune. Cererea de reexaminare s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar conduce, probabil, la continuarea sau reapariția importurilor de motorină subvenționată care intră în Uniune și la reapariția unui prejudiciu pentru industria Uniunii.

(8)

Întrucât a stabilit, în urma consultării comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (7), că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a deschis, la 14 septembrie 2020, o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în ceea ce privește importurile de biomotorină originară din SUA, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (8) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(9)

În aceeași zi, la 14 septembrie 2020, Comisia a deschis în paralel o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antidumping în vigoare privind importurile de biomotorină originară din SUA.

(10)

Guvernul Canadei a formulat observații cu privire la această deschidere, observând că, în cazul în care măsurile ar fi menținute, scutirea acordată pentru trei producători canadieni de biomotorină ar trebui să fie menținută. Comisia a menținut scutirea prevăzută la articolul 2 din prezentul regulament.

(11)

Ancheta privind continuarea sau reapariția subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(12)

Această cauză a fost inițiată la 14 septembrie 2020, și anume în perioada de tranziție convenită între Regatul Unit (denumit în continuare „Regatul Unit”) și UE, perioadă în care Regatul Unit se afla încă sub incidența dreptului Uniunii. Această perioadă s-a încheiat la 31 decembrie 2020. În consecință, începând cu 1 ianuarie 2021, societățile și asociațiile din Regatul Unit nu au mai fost considerate părți interesate în prezenta procedură.

(13)

Printr-o notă la dosar (9) din 15 ianuarie 2021, Comisia a invitat operatorii din Regatul Unit care se considerau în continuare părți interesate să o contacteze. BP OIL International Limited și Argent Energy au solicitat să fie considerate în continuare părți interesate și li s-a acordat acest drept pe baza dovezilor prezentate. Mai precis, ambele societăți au furnizat dovada existenței unor entități afiliate în cadrul grupului respectiv, care sunt active pe piața Uniunii. Pe de altă parte, societatea-mamă din Regatul Unit, Valero Energy Limited, a fost înlocuită de filiala sa irlandeză, Valero Energy Limited Ireland deoarece aceasta din urmă este un actor activ pe piața Uniunii.

(14)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la anchetă. În plus, Comisia a informat, în mod expres, solicitantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii cunoscuți din SUA, precum și autoritățile SUA, importatorii, utilizatorii și comercianții cunoscuți, precum și asociațiile cunoscute ca fiind părți vizate, cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și i-a invitat să participe la anchetă.

(15)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(16)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea recurge la eșantionare în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(17)

La 14 septembrie 2020, Comisia a notificat părților interesate eșantionul provizoriu de producători din Uniune în conformitate cu secțiunea 5.3 din avizul de deschidere. Aceasta a selectat eșantionul pe baza dimensiunii producției și a volumului de vânzări ale produsului similar în 2019, precum și a localizării geografice a producătorilor produsului similar. Eșantionul a fost constituit din trei producători din cadrul Uniunii. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau 17,5 % din volumul total estimat al producției de produs similar din Uniune și asigură, de asemenea, o bună răspândire geografică. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Nu s-au primit observații în termenul de 7 zile de la notificarea eșantionului provizoriu de producători din Uniune.

(18)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(19)

Numai un singur importator neafiliat, Shell Trading Rotterdam BV, a furnizat informațiile solicitate și, în consecință, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară.

(20)

Pentru a decide dacă era necesară constituirea eșantionului și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din SUA să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a solicitat autorităților din țara exportatoare să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(21)

Trei producători-exportatori din SUA s-au manifestat și și-au exprimat dorința de a coopera cu Comisia în cadrul anchetelor. Având în vedere numărul mic al acestora, Comisia a decis că eșantionarea nu este necesară și toate cele trei societăți au fost invitate să transmită un răspuns la chestionar.

(22)

La 15 octombrie 2020, una dintre societățile care au cooperat inițial a trimis Comisiei un e-mail prin care informa că nu va coopera în continuare. În plus, niciuna dintre celelalte două societăți nu a furnizat informațiile solicitate în termenul prevăzut, prin completarea și returnarea răspunsurilor la chestionar.

(23)

La 10 noiembrie 2020, Comisia a trimis o scrisoare prin care a informat cele trei societăți cu privire la intenția de a aplica articolul 28 din regulamentul de bază și de a stabili constatările anchetei pe baza datelor disponibile. Autoritățile din SUA au fost, de asemenea, informate cu privire la această intenție. Termenul pentru transmiterea observațiilor cu privire la scrisoare a fost 17 noiembrie 2020. Nu s-au primit observații.

(24)

În plus, la deschiderea anchetei, prin nota verbală din 14 septembrie 2020, Comisia a solicitat autorităților din SUA să completeze și să returneze chestionarul antisubvenții destinat Guvernului SUA. Comisia nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut.

(25)

La 10 noiembrie 2020, Comisia a trimis o notă verbală prin care a informat autoritățile din SUA cu privire la intenția sa de a aplica articolul 28 din regulamentul de bază și de a stabili constatările anchetei pe baza datelor disponibile, având în vedere lipsa lor de cooperare.

(26)

Termenul pentru transmiterea observațiilor cu privire la nota verbală a fost 17 noiembrie 2020. Nu s-au primit observații.

(27)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că nici vreun producător-exportator, nici Guvernul SUA nu au cooperat la ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. În consecință, Comisia a decis să aplice dispozițiile articolului 28 din regulamentul de bază și să-și bazeze concluziile, pozitive sau negative, pe datele disponibile.

(28)

La deschiderea anchetei, o copie a chestionarelor a fost pusă la dispoziție în dosarul destinat consultării de către părțile interesate și pe site-ul internet al DG Comerț.

(29)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea celor trei producători din cadrul Uniunii incluși în eșantion, precum și din partea unui importator neafiliat din Uniune.

(30)

Având în vedere pandemia de COVID-19 și măsurile de izolare puse în aplicare de diferite state membre, precum și de diferite țări terțe, Comisia nu a putut efectua vizite de verificare în temeiul articolului 26 din regulamentul de bază. În schimb, Comisia a efectuat o verificare la distanță a tuturor informațiilor considerate necesare pentru constatările sale, în conformitate cu avizul său privind consecințele epidemiei de COVID-19 asupra anchetelor antidumping și antisubvenții (10). Comisia a efectuat, de la distanță, verificări încrucișate (denumite în continuare „VLD”) ale următoarelor societăți/părți: