(1)

În conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Respectivele valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați. Articolul 3 din TUE prevede în continuare că Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale și respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european. Valorile respective sunt reafirmate și exprimate mai detaliat în drepturile, libertățile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

(2)

Este esențial ca respectivele drepturi și valori să continue să fie cultivate, protejate, promovate, respectate și diseminate în mod activ în continuare în rândul cetățenilor și al popoarelor și să rămână în centrul proiectului Uniunii, având în vedere că o deteriorare a protejării acestor drepturi și valori într-un stat membru poate avea efecte negative asupra Uniunii în ansamblul său. Prin urmare, în bugetul general al Uniunii ar trebui să se prevadă un nou fond pentru justiție, drepturi și valori, care să cuprindă programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” și programul „Justiție” instituit prin Regulamentul (UE) 2021/693 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Într-o perioadă în care societățile europene se confruntă cu extremismul, cu radicalismul și cu divizarea, iar spațiul dedicat societății civile independente se reduce, este mai important ca oricând să se promoveze, să se consolideze și să se apere justiția, drepturile și valorile Uniunii de respectare a demnității umane, libertății, democrației, egalității statului de drept, precum și de respectare a drepturilor omului. Acest lucru va avea implicații profunde și directe pentru viața politică, socială, culturală și economică din Uniune. Ca parte a noului Fond pentru justiție, drepturi și valori, programul „Justiție”, în concordanță cu programul „Justiție” pentru perioada 2014-2020 instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1382/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), va continua să sprijine dezvoltarea în continuare a unui spațiu de justiție în cadrul Uniunii bazat pe statul de drept, pe independența și imparțialitatea sistemului judiciar, pe recunoașterea reciprocă și încredere reciprocă, pe accesul la justiție și pe cooperarea transfrontalieră.

Programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” (denumit în continuare „programul”) va reuni programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” pentru perioada 2014-2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1381/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6), și programul „Europa pentru cetățeni”, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului (7) (denumite în continuare „programele anterioare”).

(3)

Programul ar trebui să fie instituit pentru o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (8).

(4)

Fondul pentru justiție, drepturi și valori și cele două programe de finanțare subiacente se vor concentra asupra persoanelor și entităților care contribuie la revigorarea și la dinamizarea valorilor noastre comune și a bogatei noastre diversități, precum și a drepturilor și egalității. Obiectivul final este acela de a cultiva și de a susține o societate bazată pe drepturi, egalitară, deschisă, pluralistă, favorabilă incluziunii și democratică. Aceasta presupune o societate civilă dinamică și care dispune de mijloace de acțiune, care încurajează participarea democratică, civică și socială a cetățenilor și cultivă bogata diversitate a societății europene, pe baza valorilor, istoriei și memoriei noastre comune. Articolul 11 din TUE prevede ca instituțiile Uniunii să mențină un dialog deschis, transparent și regulat cu societatea civilă și să acorde cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii.

(5)

Ar trebui stabilit un dialog deschis, transparent și regulat cu beneficiarii programului și cu alte părți interesate relevante, prin înființarea unui grup de dialog civil. Grupul de dialog civil ar trebui să fie un forum deschis și informal de discuții și ar trebui să contribuie la schimbul de experiență și de bune practici și la discutarea dezvoltării politicilor în domeniile și obiectivele vizate de program și de domeniile conexe. Grupul de dialog civil nu ar trebui să aibă nicio responsabilitate legată de gestionarea programului.

(6)

Prin valorificarea experienței pozitive a programelor anterioare și prin îmbogățirea sa în continuare, programul ar trebui să permită realizarea de sinergii pentru a face față provocărilor comune promovării și protejării valorilor Uniunii și pentru a atinge o dimensiune esențială necesară în vederea obținerii de rezultate concrete în domeniu. Aceasta va permite valorificarea deplină a potențialului pentru sinergii, pentru a sprijini într-un mod mai eficace domeniile de politică vizate și pentru a spori potențialul politicilor aferente de a ajunge la oameni și la societatea civilă, urmărind o repartiție geografică echilibrată. Pentru a fi eficace, programul ar trebui să țină seama de caracterul specific al diferitelor politici, de diversele grupuri-țintă ale acestora și de nevoile lor specifice, prin abordări adaptate și țintite.

(7)

Respectarea deplină și promovarea statului de drept și a democrației sunt fundamentale pentru consolidarea încrederii cetățenilor în Uniune și asigurarea încrederii reciproce între statele membre. Prin promovarea drepturilor și a valorilor, programul va contribui la construirea unei Uniuni mai democratice, la respectarea statului de drept și a dialogului democratic, la transparență și la buna guvernanță, inclusiv în cazul în care spațiul de acțiune al societății civile se reduce.

(8)

Pentru a aduce Uniunea mai aproape de cetățenii săi și pentru a încuraja participarea democratică, este nevoie de o serie întreagă de acțiuni și de eforturi coordonate. Cetățenia europeană și identitatea europeană ar trebui dezvoltate și promovate încurajând cetățenii să înțeleagă mai bine procesul de elaborare a politicilor și promovând angajamentului civic în acțiunile Uniunii. Mai mult, reunirea cetățenilor prin proiecte de înfrățire a orașelor și în cadrul unor rețele de orașe și sprijinirea organizațiilor societății civile de la nivel local, regional, național și transnațional în domeniile vizate de program vor contribui la creșterea implicării cetățenilor în societate și, în cele din urmă, la participarea activă a acestora la viața democratică a Uniunii. În același timp, sprijinirea unor activități care promovează înțelegerea reciprocă, dialogul intercultural, diversitatea culturală și lingvistică, incluziunea socială și respectul pentru alte persoane încurajează un sentiment de apartenență la Uniune și de cetățenie comună în cadrul unei identități europene, bazat pe înțelegerea comună a valorilor noastre europene comune, a culturii, a istoriei și a patrimoniului nostru. Promovarea unui sentiment mai puternic de apartenență la Uniune și la valorile Uniunii este deosebit de importantă în rândul cetățenilor din regiunile ultraperiferice ale acesteia, având în vedere izolarea și depărtarea lor față de Europa continentală.

(9)

Sunt necesare activități de comemorare și o reflecție critică asupra memoriei istorice a Europei pentru a sensibiliza cetățenii, în special tinerii, cu privire la istoria și valorile lor comune ca temelie pentru construirea unui viitor comun. Activitățile de comemorare ar trebui să reflecteze la cauzele regimurilor totalitare în istoria modernă a Europei, în special nazismul care a fost la originea Holocaustului; fascismul; stalinismul și regimurile comuniste totalitare, și ar trebui să comemoreze victimele crimelor comise de acestea. Ele ar trebui să includă, de asemenea, activități legate de alte momente decisive și puncte de referință din istoria europeană recentă. Ar trebui să se ia în considerare și relevanța factorilor istorici, sociali, culturali și interculturali pentru a crea o identitate europeană bazată pe valori comune și pe sentimentul de apartenență comună.

(10)

Cetățenii ar trebui să fie mai conștienți de drepturile care decurg din cetățenia Uniunii și să se simtă în largul lor locuind, călătorind, studiind, lucrând și desfășurând activități de voluntariat într-un alt stat membru. Aceștia ar trebui să simtă că se pot bucura de toate drepturile aduse de această cetățenie și că și le pot exercita, să aibă încredere că beneficiază de acces egal, de deplina respectare și protecție a drepturilor lor, fără nicio discriminare, oriunde s-ar afla în Uniune. Societatea civilă are nevoie să fie sprijinită în promovarea, garantarea și conștientizarea valorilor Uniunii și în contribuția sa la exercitarea efectivă a drepturilor în temeiul dreptului Uniunii.

(11)

Egalitatea de gen reprezintă o valoare fundamentală și un obiectiv al Uniunii. Totuși, în ansamblu, progresele realizate în materie de egalitate de gen stagnează. Discriminarea și tratamentul inegal al femeilor și fetelor, precum și diferitele forme de violență împotriva acestora, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale acestora și o piedică în calea participării lor depline la nivel politic, social și economic în societate. În plus, existența unor obstacole politice, structurale și culturale împiedică realizarea unei egalități de gen reale. Prin urmare, promovarea și integrarea egalității de gen în toate activitățile Uniunii constituie o sarcină de bază pentru Uniune și un motor al creșterii economice și al dezvoltării sociale și ar trebui să fie sprijinită prin intermediul programului. Combaterea activă a stereotipurilor și abordarea discriminării tăcute și intersecționale sunt deosebit de importante. Accesul egal la muncă, participarea egală pe piața forței de muncă și eliminarea barierelor din calea progresului în carieră în toate sectoarele, de exemplu în sectorul justiției și în sectoare legate de știință, tehnologie, inginerie și matematică, sunt piloni ai egalității de gen. Ar trebui să se pună accentul, de asemenea, pe echilibrul dintre viața profesională și cea privată și pe partajarea echitabilă între bărbați și femei a sarcinilor neremunerate casnice și de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane aflate în întreținere, deoarece acestea sunt aspecte care sunt intrinsec legate de realizarea independenței și participării economice egale și de realizarea egalității între femei și bărbați.

(12)

Violența pe criterii de gen și violența împotriva grupurilor de risc (copii, tineri și alte grupuri de risc, cum ar fi persoanele LGBTIQ și persoanele cu handicap) constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale și persistă în întreaga Uniune, în toate contextele sociale și economice, având urmări grave asupra sănătății fizice, mintale și psihice a victimelor și asupra societății în ansamblu. Violența de gen și hărțuirea, atât în sfera domestică, cât și publică, afectează în mod special femeile. Prin urmare, combaterea acestui tip de violență și hărțuire este o acțiune-cheie pentru promovarea egalității de gen. Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) definește violența împotriva femeilor ca fiind toate actele de violență bazată pe gen care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferințe fizice, sexuale, psihologice sau economice, inclusiv amenințarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă acestea au loc în viața publică sau în viața privată. Combaterea violenței pe crierii de gen necesită o abordare multidimensională și include aspecte juridice, economice, educaționale și legate de sănătate. De asemenea, este necesar să se combată în mod activ stereotipurile de gen încă de la o vârstă fragedă, precum și toate formele de discurs de incitare la ură și de violență online. În acest context, este în continuare esențial să se sprijine organizațiile care militează pentru drepturile femeilor și ceilalți actori care lucrează în domeniu. Copiii, tinerii și alte grupuri expuse riscurilor, cum ar fi persoanele LGBTIQ și persoanele cu handicap, prezintă, de asemenea, un risc crescut de a fi supuse violenței, în special în cadrul relațiilor familiale și intime.

Ar trebui să se ia măsuri pentru a promova drepturile persoanelor expuse riscurilor – în special drepturile copiilor, inclusiv ale celor care au devenit orfani, fie ca rezultat al infracțiunilor domestice, fie de altă natură, și ale altor grupuri de copii deosebit de vulnerabili – și pentru a contribui la protecția lor și a garanta dreptul lor la dezvoltare și la demnitate. Combaterea tuturor formelor de violență, în special a violenței pe criterii de gen, promovarea prevenirii acesteia și protejarea și sprijinirea victimelor sale reprezintă priorități ale Uniunii care ajută persoanele să se bucure de drepturile lor fundamentale și contribuie la egalitatea de gen. Aceste priorități ar trebui să fie sprijinite prin intermediul programului. Se subliniază importanța acordării de finanțare în temeiul programului organizațiilor societății civile care promovează egalitatea de gen, combat violența bazată pe gen și promovează drepturile femeilor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și drepturile persoanelor LGBTIQ în toate statele membre. Toate aceste activități urmăresc promovarea unor valori-cheie ale Uniunii și, prin urmare, ar trebui sprijinite în întreaga Uniune, fără excepție.

(13)

Pentru a preveni și a combate toate formele de violență și pentru a proteja victimele sunt necesare o voință politică puternică și o acțiune coordonată, bazată pe metodele și rezultatele programelor anterioare „Daphne”, ale programului „Drepturi, egalitate și cetățenie” și ale programului „Justiție”. În special finanțarea acordată prin „Daphne” pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva copiilor, tinerilor și femeilor și protejarea victimelor a constituit un real succes de la lansarea sa în 1997, atât din punctul de vedere al popularității sale în rândul părților interesate (autorități publice, instituții academice și organizații neguvernamentale), cât și din cel al eficacității proiectelor finanțate. Prin acest program s-au finanțat proiecte de sensibilizare, de furnizare de servicii de sprijin pentru victime și de sprijinire a activităților organizațiilor societății civile care își desfășoară activitatea pe teren. Programul Daphne a abordat toate formele de violență, inclusiv violența în familie, violența sexuală, traficul de persoane, urmărirea în scopul hărțuirii și practicile tradiționale dăunătoare, cum ar fi mutilarea genitală feminină, precum și noile forme emergente de violență, cum ar fi agresivitatea și hărțuirea online. Având în vedere numărul încă alarmant de victime ale violenței bazate pe gen, este important ca toate aceste acțiuni să fie continuate cu o alocare bugetară independentă pentru activitățile de implementare a obiectivului specific de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență bazată pe gen în cadrul programului Daphne, iar rezultatele și învățămintele desprinse să fie luate în considerare în mod corespunzător în implementarea programului.

(14)

Nediscriminarea reprezintă un principiu fundamental al Uniunii. Articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede luarea de măsuri în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală. Nediscriminarea este, de asemenea, consacrată la articolul 21 din Cartă. Ar trebui să se țină seama de trăsăturile specifice ale diferitelor forme de discriminare, inclusiv discriminarea directă, indirectă și structurală, și să se conceapă în paralel măsuri corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea discriminării din unul sau mai multe motive. Programul ar trebui să sprijine acțiuni de prevenire și combatere a tuturor formelor de discriminare, a rasismului, a xenofobiei, a afrofobiei, a antisemitismului, a atitudinilor antirome, a islamofobiei și a tuturor formelor de intoleranță, inclusiv a homofobiei, bifobiei, transfobiei, interfobiei și a intoleranței bazate pe identitatea de gen, atât online, cât și offline, precum și a intoleranței împotriva persoanelor aparținând minorităților, luând în considerare discriminări multiple. În acest context, ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii și combaterii tuturor formelor de violență, ură, segregare și stigmatizare, precum și combaterii comportamentului agresiv, a hărțuirii și a tratamentului intolerant. Programul ar trebui să fie implementat într-o manieră prin care să se consolideze reciproc cu alte activități ale Uniunii care au aceleași obiective, în special cele menționate în comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” și în Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre (9).

(15)

Participarea deplină și efectivă a persoanelor cu handicap în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți, este împiedicată de obstacole sociale și de mediu, precum și de lipsa accesibilității. Persoanele cu handicap se confruntă, printre altele, cu obstacole care le împiedică să pătrundă pe piața muncii, să beneficieze de o educație incluzivă și de calitate, să evite sărăcia și a excluziunea socială, să aibă acces la inițiative și mijloace de expresie culturale și să își exercite drepturile politice. În calitate de părți la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, Uniunea și toate statele membre s-au angajat să promoveze, să protejeze și să asigure exercitarea deplină și egală a tuturor drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către toate persoanele cu handicap. Convenția menționată a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Uniunii.

(16)

Dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor este un drept fundamental consacrat la articolul 7 din Cartă. Protecția datelor cu caracter personal constituie un drept fundamental consacrat la articolul 16 din TFUE și la articolul 8 din Cartă. Respectarea normelor de protecție a datelor cu caracter personal este verificată de autorități de supraveghere independente. Cadrul juridic al Uniunii, în special Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (11) stabilește dispoziții menite să asigure faptul că dreptul la protecția datelor cu caracter personal este exercitat in mod eficient. Respectivele instrumente juridice încredințează autorităților naționale de supraveghere a protecției datelor sarcina de a promova conștientizarea și înțelegerea de către public a riscurilor, a normelor, a garanțiilor și a drepturilor legate de prelucrarea datelor cu caracter personal. Uniunea ar trebui să fie în măsură să desfășoare activități de sensibilizare, inclusiv prin sprijinirea organizațiilor societății civile care promovează protecția datelor cu caracter personal în concordanță cu standardele Uniunii, și să efectueze studii și alte activități relevante, având în vedere importanța dreptului la protecția datelor cu caracter personal într-o perioadă de dezvoltare tehnologică rapidă.

(17)

Articolul 24 din TFUE obligă Parlamentul European și Consiliul să adopte dispozițiile referitoare la procedurile și condițiile necesare pentru prezentarea unei inițiative cetățenești în înțelesul articolului 11 din TUE. Acest lucru s-a realizat prin adoptarea Regulamentului (UE) 2019/788 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Programul ar trebui să sprijine finanțarea asistenței tehnice și organizaționale pentru punerea în aplicare a regulamentului menționat, susținând astfel exercitarea de către cetățeni a dreptului de a lansa și de a sprijini inițiative cetățenești europene.

(18)

În conformitate cu articolele 8 și 10 din TFUE, programul ar trebui să sprijine, în toate activitățile sale, integrarea perspectivei de gen și a nediscriminării. O evaluare intermediară și una finală a programului ar trebui să evalueze impactul din perspectiva genului pentru a aprecia măsura în care acesta contribuie la egalitatea de gen și pentru a verifica dacă programul are un impact negativ nedorit asupra egalității de gen. În acest context și ținând seama, în același timp, de natura și de amploarea diferite ale activităților diferitelor componente ale programului, este important ca datele individuale colectate de promotorii de proiecte să fie defalcate în funcție de sex ori de câte ori este posibil. Este, de asemenea, important să se ofere informații solicitanților cu privire la modul în care să țină seama de egalitatea de gen, inclusiv informații cu privire la utilizarea unor instrumente de integrare a perspectivei de gen, cum ar fi integrarea dimensiunii de gen în buget și evaluările impactului din perspectiva genului, acolo unde este necesar. Atunci când sunt consultați experții și părțile interesate, ar trebui să se țină seama de echilibrul de gen.

(19)

Articolul 3 din TUE impune Uniunii, printre altele, să promoveze protecția drepturilor copilului, în conformitate cu articolul 24 din Cartă și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

(20)

În conformitate cu actele Uniunii privind egalitatea de tratament, statele membre au înființat organisme independente pentru promovarea egalității de tratament (denumite în continuare „organisme de promovare a egalității”), pentru combaterea discriminării bazate pe rasă și origine etnică, precum și pe criterii de gen. Numeroase state membre nu s-au limitat însă la cerințele respectivelor acte ale Uniunii și s-au asigurat că organismele de promovare a egalității pot gestiona și cazurile de discriminare bazată pe alte motive, cum ar fi limba, vârsta, caracteristicile sexuale, identitatea de gen și diversitatea de gen, orientarea sexuală, religia și convingerile, precum și handicapul. Organismele de promovare a egalității au un rol decisiv în promovarea egalității și în asigurarea aplicării eficiente a legislației privind egalitatea de tratament, în special oferind asistență independentă victimelor discriminării, efectuând anchete independente privind discriminarea, publicând rapoarte independente și formulând recomandări cu privire la orice aspect legat de discriminare din statul membru respectiv al acestora. Este esențial ca activitatea organismelor de promovare a egalității să fie coordonată la nivelul Uniunii în acest sens.

Rețeaua europeană a organismelor naționale de promovare a egalității (Equinet) a fost creată în 2007 și este compusă din organismele naționale de promovare a egalității prevăzute de Directivele 2000/43/CE (13) și 2004/113/CE (14) ale Consiliului și de Directivele 2006/54/CE (15) și 2010/41/UE (16) ale Parlamentului European și ale Consiliului. La 22 iunie 2018, Comisia a adoptat Recomandarea (UE) 2018/951 (17) privind standardele aplicabile organismelor de promovare a egalității, care tratează aspectele legate de mandatul, independența, eficacitatea acestora, precum și coordonarea și cooperarea dintre acestea. Equinet se află într-o poziție excepțională, fiind singura entitate care asigură coordonarea activităților derulate de organismele de promovare a egalității. Această coordonare desfășurată de Equinet este esențială pentru punerea în aplicare efectivă a legislației antidiscriminare a Uniunii în statele membre și ar trebui să fie sprijinită prin intermediul programului.

(21)

Pentru a îmbunătăți accesibilitatea pentru utilizatori și pentru a oferi orientări imparțiale, informații practice și asistență solicitanților, părților interesate și beneficiarilor cu privire la toate aspectele programului, statele membre ar trebui să poată institui puncte de contact ale programului. Punctele de contact ale programului ar trebui să își îndeplinească funcțiile în mod independent și fără ca autoritățile publice să intervină în procesul lor de decizie. Este important ca statele membre să poată alege modul cel mai adecvat de gestionarea a acestor puncte de contact ale programului, inclusiv prin intermediul autorităților publice, al organizațiilor societății civile sau al consorțiilor acestora. Punctele de contact ale programului nu ar trebui să aibă nicio responsabilitate în ceea ce privește gestionarea programului.

(22)

Organismele independente din domeniul drepturilor omului și organizațiile societății civile au un rol esențial în promovarea, garantarea și conștientizarea valorilor comune ale Uniunii și în sprijinirea exercitării efective a drepturilor în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv din Cartă. După cum se arată în Rezoluția Parlamentului European din 19 aprilie 2018 (18), o creștere a finanțării și un sprijin financiar adecvat sunt esențiale pentru realizarea unui mediu favorabil și sustenabil în care organizațiile societății civile să își consolideze rolul și să își îndeplinească funcțiile în mod independent și eficace. Finanțarea din partea Uniunii ar trebui să completeze eforturile la nivel național contribuind la sprijinirea, conferirea de putere și consolidarea capacității organizațiilor independente ale societății civile care își desfășoară activitatea în domeniul promovării drepturilor și valorilor și ale căror activități contribuie la aplicarea strategică a drepturilor în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv al Cartei, printre altele prin activități de susținere și promovare, cum ar fi litigiile strategice, realizarea de campanii, comunicare și alte activități de supraveghere, precum și la promovarea, garantarea și conștientizarea valorilor comune ale Uniunii la nivel local, regional, național și transnațional. Programul ar trebui implementat într-un mod ușor de utilizat, de exemplu prin proceduri ușor de utilizat pentru depunerea candidaturilor și pentru raportare. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită accesibilității programului pentru organizațiile societății civile la nivel local, regional, național și transnațional, inclusiv organizațiile locale ale societății civile, precum și capacității beneficiarilor. Aceasta ar trebui să includă luarea în considerare a furnizării sprijinului financiar către terți, dacă este cazul.

(23)

Comisia ar trebui să asigure coerența generală, complementaritatea și sinergiile cu activitatea organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, în special a Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, și să ia în considerare rezultatele activității altor actori naționali și internaționali în domeniile vizate de program.

(24)

Sub rezerva anumitor condiții, programul ar trebui să fie deschis participării statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE). De asemenea, ar trebui să poată participa la program și țările în curs de aderare, țările candidate, potențialii candidați la aderare care beneficiază de o strategie de preaderare, țările vizate de politica europeană de vecinătate și alte țări terțe.

(25)

Pentru a se asigura alocarea eficientă a fondurilor din bugetul general al Uniunii, este necesar să se asigure că toate acțiunile desfășurate în temeiul programului au o valoare adăugată pentru Uniune, completează acțiunile statelor membre și sunt coerente cu alte acțiuni ale Uniunii. Ar trebui să se urmărească coerența, complementaritatea și sinergiile cu programele de finanțare care sprijină domeniile de politică aflate în strânsă legătură, în special cu programul „Justiție”, precum și cu programul „Europa creativă” instituit prin Regulamentul (UE) XXXX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului (19), și cu Erasmus+ instituit prin Regulamentul (UE) XXXX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului (20), pentru a se realiza potențialul interacțiunilor în domeniul culturii, al mass-media, al artelor, al educației și al creativității. Este necesar să se creeze sinergii și cu alte programe de finanțare ale Uniunii, în special în domenii precum ocuparea forței de muncă și combaterea excluderii sociale, în special Fondul social european Plus, precum și în domeniul pieței interne, al întreprinderilor, al tineretului, al sănătății, al cetățeniei, al justiției, al migrației, al securității, al cercetării, al inovării, al tehnologiei, al industriei, al coeziunii, al turismului, al relațiilor externe, al comerțului și al dezvoltării.

(26)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (21), pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(27)

În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (22) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a se evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune care ar putea prejudicia interesele Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, pentru o durată limitată la începutul cadrului financiar multianual 2021-2027 costurile suportate în legătură cu acțiunile deja începute, care beneficiază de sprijin în temeiul prezentului regulament, să fie considerate eligibile de la 1 ianuarie 2021, chiar dacă acestea au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant.

(28)

Prezentului program i se aplică Regulamentul financiar. Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(29)

Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute de prezentul regulament ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a realiza obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcina administrativă, capacitatea părților interesate relevante și a beneficiarilor vizați și riscul de neconformitate preconizat. În acest sens ar trebui să se analizeze posibilitatea de a utiliza sume forfetare, finanțări forfetare și costuri unitare, precum și finanțări care nu sunt legate de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(30)

În conformitate cu Regulamentul financiar și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (23) și cu regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (24), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (25) și (UE) 2017/1939 (26), interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (27).

În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(31)

Țările terțe care sunt membre ale SEE pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (28), care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat. Țările terțe pot participa și pe baza altor instrumente juridice. Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o dispoziție specifică prin care să se solicite țărilor terțe să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin.

(32)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții, premii și execuție indirectă și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(33)

În temeiul Deciziei 2013/755/UE a Consiliului (29), persoanele și organismele și instituțiile publice și/sau private relevante din țările și teritoriile de peste mări sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva normelor și a obiectivelor programului și a unor eventuale regimuri aplicabile statului membru de care este legat(ă) țara respectivă sau teritoriul de peste mări respectiv.

(34)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, programul este destinat să contribuie la integrarea acțiunilor climatice și la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii pentru sprijinirea obiectivelor climatice și la realizarea ambiției de a aloca 7,5 % din bugetul Uniunii pentru cheltuieli legate de biodiversitate în 2024 și 10 % în 2026 și în 2027, luând în considerare suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele legate de biodiversitate. Programul ar trebui să sprijine activități care respectă standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și mediu și principiul de „a nu face rău” din Pactul verde european. Acțiunile relevante ar trebui să fie identificate în cursul pregătirii și implementării programului și reanalizate în contextul evaluărilor și al proceselor de reexaminare relevante.

(35)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (30), programul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, pe baza cărora să se evalueze efectele programului pe teren.

(36)

Pentru a asigura evaluarea eficace a progreselor înregistrate de program în direcția realizării obiectivelor sale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește indicatorii menționați la articolele 14 și 16 și în anexa II. Este deosebit de important ca, pe parcursul activităților sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca aceste consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(37)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(38)

Întrucât obiectivele prezentului regulament și anume protejarea și promovarea drepturilor și valorilor consacrate în tratate, în Cartă și în convențiile internaționale aplicabile privind drepturile omului, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(39)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1381/2013 și (UE) nr. 390/2014 ar trebui să fie abrogate.

(40)

Pentru a asigura continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul cadrului financiar multianual 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021,

(1)

În conformitate cu articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Valorile respective sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați. Articolul 3 din TUE prevede, în continuare, că Uniunea urmărește să promoveze pacea, valorile sale și bunăstarea popoarelor sale și că respectă bogăția diversității sale culturale și lingvistice și veghează la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european. Valorile respective sunt reafirmate și formalizate în drepturile, libertățile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

(2)

Este esențial ca respectivele drepturi și valori să fie în continuare cultivate, protejate, promovate, respectate și diseminate în mod activ în rândul cetățenilor și al popoarelor și să rămână în centrul proiectului Uniunii, având în vedere că o deteriorare a protejării acestor drepturi și valori într-un stat membru poate avea efecte negative asupra Uniunii în ansamblul său. Prin urmare, în bugetul general al Uniunii ar trebui să se prevadă un nou fond pentru justiție, drepturi și valori, care să cuprindă programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” instituit prin Regulamentul (UE) 2021/692 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și programul „Justiție”. Într-o perioadă în care societățile europene se confruntă cu extremismul, cu radicalismul și cu divizarea, iar spațiul dedicat societății civile independente se reduce, este mai important ca oricând să se promoveze, să se consolideze și să se apere justiția, drepturile și valorile Uniunii de respectare a demnității umane, a libertății, democrației, egalității statului de drept, și de respectare a drepturilor omului. Acest lucru va avea implicații profunde și directe asupra vieții politice, sociale, culturale și economice din Uniune. Ca parte a noului Fond pentru justiție, drepturi și valori, programul „Justiție” (denumit în continuare „programul”), în concordanță cu programul „Justiție” pentru perioada 2014-2020 instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1382/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), va continua să sprijine dezvoltarea în continuare a unui spațiu de justiție în cadrul Uniunii bazat pe statul de drept, pe independența și imparțialitatea sistemului judiciar, pe recunoașterea reciprocă și încredere reciprocă, pe accesul la justiție și pe cooperarea transfrontalieră. Programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” va reuni programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” pentru perioada 2014-2020, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1381/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), și programul „Europa pentru cetățeni”, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului (6).

(3)

Programul ar trebui să fie instituit pentru o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual stabilit în Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului (7).

(4)

Fondul pentru justiție, drepturi și valori și cele două programe de finanțare subiacente se vor concentra asupra persoanelor și entităților care contribuie la revigorarea și la dinamizarea valorilor noastre comune și bogatei noastre diversități, precum și a drepturilor și egalității. Obiectivul final este acela de a cultiva și de a susține o societate bazată pe drepturi, egalitară, deschisă, pluralistă, favorabilă incluziunii și democratică. Aceasta presupune o societate civilă dinamică și capabilă să acționeze ca un actor-cheie, care încurajează participarea democratică, civică și socială a cetățenilor și cultivă bogata diversitate a societății europene, pe baza valorilor, istoriei și memoriei noastre comune. Articolul 11 din TUE prevede ca instituțiile Uniunii să mențină un dialog deschis, transparent și constant cu societatea civilă și să acorde cetățenilor și asociațiilor reprezentative, prin mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile și de a face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale Uniunii.

(5)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale și a diferitelor sisteme de drept și tradiții juridice ale statelor membre. Respectarea și promovarea statului de drept, a drepturilor fundamentale și a democrației în Uniune sunt condiții prealabile pentru respectarea tuturor drepturilor și obligațiilor consacrate în tratate, precum și pentru consolidarea încrederii cetățenilor în Uniune. Modul în care principiul statului de drept este pus în aplicare în statele membre joacă un rol esențial în asigurarea încrederii reciproce între statele membre și între sistemele lor de drept. În acest scop, Uniunea ar trebui să adopte măsuri pentru a dezvolta cooperarea judiciară în materie civilă și penală. Respectarea drepturilor fundamentale, precum și a principiilor și valorilor comune, cum ar fi nediscriminarea și egalitatea de tratament pe baza oricărui motiv enumerat la articolul 21 din cartă, pe lângă solidaritate, accesul efectiv la justiție pentru toți, statul de drept, democrația și un sistem judiciar independent și performant, ar trebui garantate și promovate la toate nivelurile pe măsură ce spațiul european de justiție continuă să se dezvolte.

(6)

Finanțarea ar trebui să rămână unul dintre instrumentele importante pentru realizarea cu succes a obiectivelor ambițioase stabilite de tratate. Printre alte măsuri, un program flexibil și eficace referitor la Justiție este esențial pentru a facilita planificarea și realizarea acestor obiective. Programul ar trebui să fie implementat într-un mod ușor de utilizat, de exemplu prin proceduri ușor de utilizat de depunere a cererilor și de raportare, și ar trebui să urmărească să aibă o acoperire geografică echilibrată. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită accesibilității programului pentru toate tipurile de beneficiari. În cadrul pachetului financiar pentru program, ar trebui păstrată o anumită flexibilitate în alocarea fondurilor între obiective specifice. Marja de flexibilitate ar trebui alocată în mod prioritar acțiunilor care sprijină promovarea statului de drept.

(7)

Pentru a asigura instituirea progresivă a unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru toți, Uniunea adoptă măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă și penală pe baza principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, care a fost, începând cu Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, piatra de temelie a cooperării judiciare în cadrul Uniunii. Recunoașterea reciprocă necesită un înalt nivel de încredere reciprocă între statele membre. Au fost adoptate deja măsuri de apropiere a legislațiilor statelor membre în mai multe domenii pentru a facilita recunoașterea reciprocă și a consolida încrederea reciprocă. Un spațiu de justiție funcțional, în care sunt eliminate obstacolele din calea procedurilor judiciare transfrontaliere și a accesului la justiție în situații transfrontaliere, este de asemenea, esențial pentru asigurarea creșterii economice și a unei integrări sporite. În același timp, un spațiu european de justiție funcțional, care să includă sisteme de drept naționale eficiente, independente și de înaltă calitate, precum și o încredere reciprocă de un nivel mai ridicat sunt necesare pentru a asigura prosperitatea pieței interne și pentru a susține valorile comune ale Uniunii.

(8)

Accesul la justiție ar trebui să includă, în special, accesul la instanțe, la metodele alternative de soluționare a litigiilor, precum și la titularii unor funcții publice care sunt obligați prin lege să furnizeze părților consiliere juridică independentă și imparțială.

(9)

Respectarea deplină a statului de drept și promovarea sa sunt esențiale pentru atingerea unui nivel înalt de încredere reciprocă în domeniul justiției și afacerilor interne și în special în vederea unei cooperări judiciare eficace în materie civilă și penală, bazată pe recunoașterea reciprocă. Statul de drept este una dintre valorile comune consacrate la articolul 2 din TUE, iar principiul protecției jurisdicționale efective prevăzut la articolul 19 alineatul (1) din TUE și la articolul 47 din cartă este o expresie concretă a statului de drept. Promovarea statului de drept prin sprijinirea eforturilor de îmbunătățire a independenței, transparenței, responsabilității, calității și eficienței sistemelor naționale de justiție întărește încrederea reciprocă indispensabilă cooperării judiciare în materie civilă și penală. Independența și imparțialitatea justiției sunt componente esențiale ale dreptului la un proces echitabil și sunt indispensabile pentru protejarea valorilor europene. În plus, existența unor sisteme judiciare eficiente, în care termenele de soluționare a procedurilor sunt rezonabile, contribuie la asigurarea securității juridice pentru toate părțile implicate.

(10)

În temeiul articolului 81 alineatul (2) litera (h) și al articolului 82 alineatul (1) litera (c) din TFUE, Uniunea sprijină formarea profesională a magistraților și a personalului din justiție ca o metodă de dezvoltare a cooperării judiciare în materie civilă și penală bazată pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare. Furnizarea de formare profesională specialiștilor din domeniul justiției este un instrument important pentru a dezvolta o viziune comună cu privire la modul în care pot fi aplicate și respectate cel mai bine principiul statului de drept și drepturile fundamentale. Aceasta contribuie la edificarea spațiului european de justiție prin crearea unei culturi judiciare comune a specialiștilor din domeniul justiției din statele membre. În cadrul procedurilor transfrontaliere, este esențial să se asigure aplicarea nediscriminatorie, corectă, coerentă și consecventă a legii în Uniune, precum și încrederea reciprocă și înțelegerea între specialiștii din domeniul justiției. Activitățile de formare sprijinite prin program ar trebui să se bazeze pe evaluări temeinice ale nevoilor de formare, să utilizeze metodologia de formare profesională cea mai recentă, să includă evenimente transfrontaliere care să implice specialiști din domeniul justiției din diferite state membre, să cuprindă elemente de învățare activă și de networking și să fie durabile. Astfel de activități ar trebui să includă formări privind terminologia juridică, dreptul civil și penal și drepturile fundamentale, precum și privind recunoașterea reciprocă și garanțiile procedurale. Astfel de activități ar trebui să includă, de asemenea, cursuri de formare pentru judecători, avocați și procurori în legătură cu provocările și obstacolele întâmpinate de persoanele care se confruntă frecvent cu discriminarea sau se află în situații de vulnerabilitate, cum ar fi femeile, copiii, minoritățile, persoanele LGBTIQ, persoanele cu handicap și victimele violenței pe criterii de gen, ale violenței domestice sau ale violenței în cadrul relațiilor intime și ale altor forme de violență interpersonală. Astfel de cursuri de formare ar trebui organizate cu implicarea directă a organizațiilor care reprezintă sau sprijină aceste persoane și, dacă este posibil, cu implicarea acestor persoane. Având în vedere faptul că femeile sunt subreprezentate în pozițiile de conducere în cadrul sistemului judiciar, femeile care exercită activitatea de judecător, procuror sau alte profesii juridice ar trebui să fie încurajate să participe la activitățile de formare.

(11)

În sensul prezentului regulament, termenul „magistrații și personalul din justiție” ar trebui interpretat în sens larg, astfel încât să includă judecătorii, procurorii, personalul instanțelor și al parchetelor, precum și orice alți specialiști din domeniul justiției care sunt asociați sistemului judiciar sau care participă în alt mod la administrarea justiției, indiferent de definiția din dreptul intern, statutul juridic sau organizarea internă a acestora, cum ar fi avocații, notarii, executorii judecătorești sau agenții însărcinați cu aplicarea legii, practicienii în insolvență, mediatorii, interpreții și traducătorii judiciari, experții judiciari, personalul penitenciarelor și consilierii de probațiune.

(12)

Formarea judiciară poate implica diferiți actori, cum ar fi autoritățile judiciare și administrative ale statelor membre, instituțiile academice, organismele naționale responsabile cu formarea judiciară, organizațiile sau rețelele de formare la nivel european sau rețelele de coordonatori în domeniul dreptului Uniunii din cadrul instanțelor. Organismele și entitățile care urmăresc un obiectiv de interes european general în domeniul formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție, precum Rețeaua Europeană de Formare Judiciară (EJTN), Academia de Drept European (ERA), Rețeaua Europeană a Consiliilor Judiciare (RECJ), Asociația Consiliilor de Stat și a Instanțelor Administrative Supreme din Uniunea Europeană (ACA-Europe), Rețeaua Președinților Curților Supreme de Justiție din Uniunea Europeană (EUSJC) și Institutul European de Administrație Publică (EIPA), joacă un rol permanent în promovarea programelor de formare profesională cu o dimensiune europeană autentică pentru magistrați și personalul din justiție și, prin urmare, astfel de organisme sau entități ar putea să primească sprijin financiar adecvat în conformitate cu procedurile și criteriile stabilite în programele de lucru adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament.

(13)

Programul ar trebui să sprijine programul anual de lucru al EJTN, care este un actor esențial în ceea ce privește formarea judiciară. EJTN se află într-o situație excepțională, fiind singura rețea de la nivelul Uniunii care reunește organismele de formare judiciară ale statelor membre. EJTN se află în poziția unică de a organiza schimburi de judecători și de procurori atât noi, cât și cu experiență între toate statele membre și de a coordona activitatea organismelor naționale de formare judiciară în ceea ce privește organizarea de activități de formare în domeniul dreptului Uniunii și promovarea unor bune practici de formare profesională. EJTN este, de asemenea, un furnizor de activități de formare profesională de o calitate excelentă, furnizate într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor la nivelul Uniunii. În plus, aceasta include organismele de formare judiciară ale țărilor candidate, în calitate de membri observatori. Raportul anual al EJTN ar trebui să includă informații privind formarea furnizată, defalcate, între altele, în funcție de categoria de personal.

(14)

Măsurile din cadrul programului ar trebui să sprijine consolidarea recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare în materie civilă și penală, încrederea reciprocă între statele membre și apropierea necesară a legislațiilor pentru a facilita cooperarea dintre toate autoritățile relevante, inclusiv prin mijloace electronice. Programul ar trebui, de asemenea, să sprijine protecția jurisdicțională a drepturilor individuale în materie civilă și comercială. Acesta ar trebui, de asemenea, să promoveze o mai mare convergență în ceea ce privește dreptul civil, ceea ce va contribui la eliminarea obstacolelor din calea funcționării satisfăcătoare și eficiente a procedurilor judiciare și extrajudiciare în beneficiul tuturor părților din cadrul unui litigiu civil. În cele din urmă, pentru a sprijini aplicarea efectivă și punerea în practică a dreptului Uniunii privind cooperarea judiciară în materie civilă, programul ar trebui să sprijine funcționarea Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială, instituită prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (8). În materie penală, programul ar trebui să contribuie la promovarea și punerea în aplicare a normelor și procedurilor care vizează asigurarea recunoașterii hotărârilor judecătorești și a deciziilor în întreaga Uniune. Acesta ar trebui să faciliteze cooperarea și să contribuie la eliminarea obstacolelor din calea cooperării eficiente și a încrederii reciproce. Programul ar trebui să contribuie și la îmbunătățirea accesului la justiție, prin promovarea și sprijinirea drepturilor victimelor infracțiunilor, precum și a drepturilor procedurale ale suspecților și ale inculpaților în cadrul procedurilor penale.

(15)

În temeiul articolului 3 din TUE, al articolului 24 din cartă și al Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, programul ar trebui să sprijine protecția drepturilor copilului și ar trebui să integreze promovarea drepturilor copilului în implementarea tuturor acțiunilor sale. În acest scop, ar trebui acordată o atenție deosebită acțiunilor care vizează protecția drepturilor copilului în contextul procedurilor judiciare civile și penale, inclusiv protecția copiilor care însoțesc părinții luați în custodie publică, a copiilor ai căror părinți se află în închisoare și a copiilor care sunt suspecți sau inculpați în cadrul procedurilor penale.

(16)

Programul „Justiție” pentru perioada 2014-2020 a permis organizarea de activități de formare profesională privind dreptul Uniunii, în special în legătură cu domeniul de aplicare și punerea în aplicare a cartei, destinate magistraților și personalului din justiție. În concluziile sale din 12 octombrie 2017 privind aplicarea cartei în 2016, Consiliul a reamintit importanța derulării de acțiuni de sensibilizare privind aplicarea cartei, inclusiv în rândul factorilor de decizie, al practicienilor din domeniul dreptului și al titularilor înșiși de drepturi, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Prin urmare, pentru a integra drepturile fundamentale într-un mod coerent, este necesar să se extindă sprijinul financiar pentru a include și activități de sensibilizare adresate autorităților publice, altele decât autoritățile judiciare și practicienii din domeniul dreptului.

(17)

În temeiul articolului 67 din TFUE, Uniunea constituie un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale. În acest sens, este esențial accesul nediscriminatoriu al tuturor la justiție. Pentru a facilita accesul efectiv la justiție și pentru a promova încrederea reciprocă indispensabilă funcționării satisfăcătoare a spațiului de libertate, securitate și justiție, este necesar să se extindă sprijinul financiar pentru a include activitățile de la nivel național, regional și local ale autorităților, altele decât autoritățile judiciare, ale practicienilor din domeniul dreptului și ale organizațiilor societății civile, care contribuie la atingerea acestor obiective. Ar trebui să se acorde sprijin în special activităților care facilitează accesul efectiv și egal la justiție al persoanelor care se confruntă frecvent cu discriminarea sau care se află într-o situație de vulnerabilitate. Este important să se sprijine activitățile de promovare ale organizațiilor societății civile, cum ar fi networking-ul, formularea de acțiuni în justiție, desfășurarea de campanii, comunicarea și alte activități de supraveghere și monitorizare. În acest context, specialiștii din domeniul justiției care sunt asociați sistemului judiciar și care lucrează pentru organizațiile societății civile au, de asemenea, un rol important.

(18)

În conformitate cu articolele 8 și 10 din TFUE, programul ar trebui să sprijine, în toate activitățile sale, integrarea perspectivei de gen și a nediscriminării. În plus, Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap confirmă dreptul persoanelor cu handicap de a avea capacitate juridică deplină și acces la justiție. O evaluare interimară și una finală a programului ar trebui să evalueze impactul din perspectiva genului pentru a aprecia măsura în care acesta contribuie la egalitatea de gen și pentru a verifica dacă programul are un impact negativ neintenționat asupra egalității de gen, în conformitate cu punctul 16 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (9) (denumit în continuare „Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020”). În acest context și ținând seama, în același timp, de natura și de amploarea diferite ale activităților obiectivelor specifice ale programului, este important ca datele individuale colectate de promotorii de proiecte să fie defalcate în funcție de sex ori de câte ori este posibil. Este, de asemenea, important să se ofere informații solicitanților cu privire la modul în care să țină seama de egalitatea de gen, inclusiv informații cu privire la utilizarea unor instrumente de integrare a perspectivei de gen, cum ar fi integrarea dimensiunii de gen în buget și evaluările impactului din perspectiva genului, acolo unde este necesar. Atunci când sunt consultați experții și părțile interesate, ar trebui să se țină seama de echilibrul de gen.

(19)

În toate activitățile sale, atunci când este cazul, programul ar trebui de asemenea să sprijine și să protejeze drepturile victimelor, atât în materie civilă, cât și în materie penală. În acest scop, ar trebui acordată o atenție deosebită unei mai bune aplicări a diferitelor instrumente ale Uniunii de protecție a victimelor și unei mai bune coordonări între acestea, precum și acțiunilor care vizează schimbul de bune practici între instanțe și practicienii din domeniul dreptului care se ocupă de cazurile de violență. Programul ar trebui, de asemenea, să sprijine îmbunătățirea cunoștințelor privind acțiunile colective în despăgubire, precum și privind utilizarea acestora.

(20)

Acțiunile cuprinse în program ar trebui să contribuie la crearea unui spațiu european de justiție, promovând independența și eficiența sistemului juridic, întărind cooperarea transfrontalieră și networking-ul, consolidând încrederea reciprocă între sistemele judiciare ale statelor membre și realizând aplicarea corectă, coerentă și consecventă a dreptului Uniunii. Activitățile de finanțare ar trebui, de asemenea, să contribuie la o înțelegere comună a valorilor Uniunii și a statului de drept, la o mai bună cunoaștere a dreptului și politicilor Uniunii, la schimbul de know-how și de bune practici privind utilizarea instrumentelor de cooperare judiciară de către toate părțile interesate implicate, precum și la proliferarea și promovarea soluțiilor digitale interoperabile care stau la baza unei cooperări transfrontaliere omogene și eficiente, și ar trebui să ofere o bază analitică solidă pentru a sprijini dezvoltarea, aplicarea și înțelegerea corespunzătoare a dreptului Uniunii și a politicilor sale, precum și punerea în aplicare a acestora. Intervenția Uniunii permite realizarea consecventă a acestor acțiuni pe întreg teritoriul Uniunii și asigură economii de scară. În plus, Uniunea este mai în măsură decât statele membre să soluționeze problemele transfrontaliere și să ofere o platformă europeană pentru învățare reciprocă și schimb de bune practici.

(21)

Programul ar trebui, de asemenea, să contribuie la intensificarea cooperării dintre statele membre ori de câte ori dreptul Uniunii are o dimensiune externă, luând în considerare consecințele externe, pentru a îmbunătăți accesul la justiție și a facilita abordarea provocărilor judiciare și procedurale.

(22)

Comisia ar trebui să asigure coerența generală, complementaritatea și sinergiile cu activitatea organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, în special cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) și Parchetul European (EPPO), și să ia în considerare rezultatele activității altor actori de la nivel național și internațional în domeniile vizate de program.

(23)

Pentru a se asigura alocarea eficientă a fondurilor din bugetul general al Uniunii, este necesar să se asigure că toate acțiunile desfășurate în cadrul programului au valoarea adăugată pentru Uniune, completează acțiunile statelor membre și sunt coerente cu alte acțiuni ale Uniunii. Coerența, complementaritatea și sinergiile cu programele de finanțare care sprijină domenii de politică care au legături strânse între ele, în special cu programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”, precum și cu Programul privind piața unică instituit prin Regulamentul (UE) 2021/690 al Parlamentului European și al Consiliului (10), cu programele în domeniul gestionării și securității frontierelor, în special Fondul pentru azil, migrație și integrare și Fondul pentru securitate internă, cu programele în domeniul infrastructurii strategice, în special programul Europa digitală instituit prin Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului (11), Erasmus+ instituit prin Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului (12), Orizont Europa instituit prin Regulamentul (UE) 2021/695 al Parlamentului European și al Consiliului (13), Instrumentul de asistență pentru preaderare și programul LIFE instituit prin Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(24)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020, pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(25)

În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (15) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”), se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune, care ar putea prejudicia interesele Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, pentru o durată limitată la începutul cadrului financiar multianual 2021-2027, costurile suportate în legătură cu acțiunile deja începute, care beneficiază de sprijin în temeiul prezentului regulament, să fie considerate eligibile de la 1 ianuarie 2021, chiar dacă acestea au fost suportate înainte de depunerea cererii de grant.

(26)

Programului i se aplică Regulamentul financiar. Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.

(27)

Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute de prezentul regulament ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a realiza obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcina administrativă, capacitatea părților interesate relevante și a beneficiarilor vizați și riscul de neconformitate preconizat. În acest sens ar trebui să se analizeze posibilitatea de a utiliza sume forfetare, finanțări forfetare și costuri unitare, precum și finanțări care nu sunt legate de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(28)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (17), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (18) și (UE) 2017/1939 (19) ale Consiliului, interesele financiare ale Uniunii trebuie să fie protejate prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri referitoare la prevenirea, depistarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a fraudei, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, EPPO este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (20). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.

(29)

Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (21), care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat. Țările terțe pot participa și pe baza altor instrumente juridice. Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o dispoziție specifică prin care să se solicite țărilor terțe să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin.

(30)

Normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE se aplică în cazul prezentului regulament. Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții, premii și execuție indirectă și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protejarea bugetului Uniunii.

(31)

În temeiul Deciziei 2013/755/UE a Consiliului (22), persoanele și organismele și instituțiile publice și/sau private relevante din țările și teritoriile de peste mări sunt eligibile pentru a beneficia de finanțare sub rezerva normelor și a obiectivelor programului și a unor eventuale regimuri aplicabile statului membru de care este legat(ă) țara respectivă sau teritoriul de peste mări respectiv.

(32)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, programul este destinat să contribuie la integrarea acțiunilor climatice și la atingerea unei ținte globale reprezentate de alocarea a 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii pentru sprijinirea obiectivelor climatice și la realizarea ambiției de a aloca 7,5 % din bugetul Uniunii pentru cheltuieli legate de biodiversitate în 2024 și 10 % în 2026 și în 2027, luând în considerare suprapunerile existente între obiectivele climatice și cele legate de biodiversitate. Programul ar trebui să sprijine activități care să respecte standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și mediu și principiul de „a nu prejudicia” din Pactul verde european. Acțiunile relevante vor fi identificate în cursul pregătirii și implementării programului și vor fi reevaluate în contextul evaluărilor și al proceselor de revizuire relevante.

(33)

În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (23), programul ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitând totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, pe baza cărora să se evalueze efectele programului pe teren. Comisia ar trebui să raporteze anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la performanța programului, în cadrul mecanismelor de raportare existente, în special tabloul de bord privind justiția în UE.

(34)

Pentru a asigura evaluarea eficace a progreselor înregistrate de program în direcția realizării obiectivelor sale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește indicatorii prevăzuți la articolele 13 și 15 și în anexa II. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(35)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (24).

(36)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a contribui la dezvoltarea în continuare a unui spațiu european de justiție bazat pe statul de drept, pe recunoașterea reciprocă și pe încrederea reciprocă, în special prin promovarea cooperării judiciare în materie civilă și penală, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(37)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1382/2013 ar trebui să fie abrogat.

(38)

Pentru a asigura continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul cadrului financiar multianual 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021.

(39)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(40)

În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,