(1)

Propunerile legislative ale Comisiei privind politica agricolă comună (PAC) după 2020 au avut ca scop instituirea cadrului puternic al Uniunii esențial pentru a asigura faptul că PAC rămâne o politică comună cu condiții echitabile, oferind în același timp statelor membre o responsabilitate mai mare în ceea ce privește modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele stabilite. În consecință, statele membre urmează să întocmească planuri strategice PAC și să le pună în aplicare după aprobarea acestora de Comisie.

(2)

Procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 nu a fost încheiată în timp util pentru a permite statelor membre și Comisiei să pregătească toate elementele necesare în vederea aplicării noului cadru juridic și a noilor planuri strategice PAC începând de la 1 ianuarie 2021, conform propunerii inițiale a Comisiei. Această întârziere a creat incertitudine și riscuri pentru fermierii din Uniune și pentru întregul sector agricol al Uniunii. Pentru a reduce incertitudinea respectivă și a menține vitalitatea în zonele și regiunile rurale, precum și pentru a contribui la durabilitatea mediului, prezentul regulament ar trebui să prevadă aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC acoperind perioada 2014-2020 (denumit în continuare „cadrul PAC actual”) și efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție în anii 2021 și 2022 (denumită în continuare „perioada de tranziție”) până la data aplicării noului cadru juridic acoperind perioada care începe la 1 ianuarie 2023 (denumit în continuare „noul cadru juridic”).

(3)

Întrucât procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 încă nu a fost încheiată și planurile strategice PAC încă nu au fost elaborate de statele membre, iar părțile interesate trebuie consultate, cadrul PAC actual ar trebui să fie aplicat în continuare pentru perioada suplimentară de doi ani. Scopul perioadei de tranziție este de a facilita o tranziție armonioasă pentru beneficiari la o nouă perioadă de programare și de a oferi posibilitatea de a se ține seama de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”).

(4)

Pentru a se asigura faptul că în 2021 și 2022 se poate acorda sprijin fermierilor și altor beneficiari din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Uniunea ar trebui să acorde în continuare acest sprijin pe durata perioadei de tranziție în condițiile cadrului PAC actual. Cadrul PAC actual a fost stabilit, în special, în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 (4), (UE) nr. 1305/2013 (5), (UE) nr. 1306/2013 (6), (UE) nr. 1307/2013 (7) și (UE) nr. 1308/2013 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să acorde statelor membre timp suficient pentru a-și pregăti propriile planuri strategice PAC, precum și să faciliteze crearea structurilor administrative necesare pentru punerea în aplicare cu succes a noului cadru juridic, în special permițând o creștere a asistenței tehnice. Toate planurile strategice PAC ar trebui să fie pregătite pentru a intra în vigoare de îndată ce se va încheia perioada de tranziție pentru a oferi stabilitatea și certitudinea atât de necesare pentru sectorul agricol.

(6)

Având în vedere faptul că Uniunea ar trebui să sprijine în continuare dezvoltarea rurală pe întreaga durată a perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a finanța programele lor prelungite de dezvoltare rurală din alocarea bugetară corespunzătoare pentru anii 2021 și 2022. Programele prelungite ar trebui să garanteze că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR este rezervată măsurilor menționate la articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în conformitate cu noile obiective ambițioase stabilite în Pactul verde european.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 stabilește norme comune aplicabile FEADR și altor fonduri care funcționează într-un cadru comun. Regulamentul respectiv ar trebui să se aplice în continuare programelor sprijinite de FEADR pentru perioada de programare 2014-2020 și pentru anii de programare 2021 și 2022.

(8)

Termenele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru rapoartele de implementare, reuniunile anuale de reexaminare, evaluările ex-post și rapoartele de sinteză, eligibilitatea cheltuielilor și dezangajarea, precum și angajamentele bugetare sunt limitate la perioada de programare 2014-2020. Termenele respective ar trebui adaptate pentru a ține seama de durata prelungită a perioadei în care ar trebui să fie implementate programele referitoare la sprijinul acordat din FEADR.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei (10) prevăd că cheltuielile pentru anumite angajamente pe termen lung asumate în temeiul anumitor regulamente care au acordat sprijin pentru dezvoltare rurală înainte ca Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să devină aplicabil, ar trebui, în anumite condiții, să fie efectuate în continuare de FEADR în perioada de programare 2014-2020. De asemenea, cheltuielile în cauză ar trebui să fie în continuare eligibile pe durata angajamentului lor juridic respectiv, în aceleași condiții, în anii de programare 2021 și 2022. Din motive de claritate și securitate juridică, ar trebui să se clarifice și faptul că angajamentele juridice asumate în temeiul unor măsuri anterioare care corespund măsurilor din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 cărora li se aplică sistemul integrat de administrare și control ar trebui să facă obiectul respectivului sistem integrat de administrare și control, precum și faptul că plățile aferente respectivelor angajamente juridice ar trebui efectuate în perioada 1 decembrie-30 iunie a anului calendaristic următor.

(10)

FEADR ar trebui să poată sprijini costul consolidării capacităților și acțiunile pregătitoare în sprijinul elaborării și al implementării viitoare a strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în baza noului cadru juridic.

(11)

În 2015, la alocarea drepturilor la plată sau la recalcularea drepturilor la plată pentru statele membre care au menținut drepturile existente în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, unele state membre au comis erori atunci când au stabilit numărul sau valoarea drepturilor la plată. Chiar și atunci când s-au produs în cazul unui singur fermier, multe dintre aceste erori influențează valoarea drepturilor la plată pentru toți fermierii și pentru toți anii. Unele state membre au comis erori și după 2015, la alocarea drepturilor din rezervă, de exemplu, în calculul valorii medii. O astfel de neconformitate face în mod normal obiectul unei corecții financiare până la luarea de măsuri corective de către statul membru în cauză. Având în vedere timpul scurs de la prima alocare, eforturile depuse de statele membre pentru a stabili și, acolo unde este relevant, pentru a corecta drepturile și, de asemenea, în interesul securității juridice, numărul și valoarea drepturilor la plată ar trebui considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate cu efect de la o anumită dată.

(12)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statelor membre li s-a oferit opțiunea de a aplica, pentru alocarea drepturilor la plată, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile. Pășunile alpine sunt adesea gestionate în mod colectiv și, prin urmare, zonele sunt repartizate anual, creând astfel un grad semnificativ de incertitudine în rândul fermierilor din statele membre în cauză. Implementarea acestui sistem s-a dovedit a fi deosebit de complexă, în special în ceea ce privește definirea exactă a zonelor în cauză. Întrucât valoarea drepturilor la plată în zonele în care coeficientul de reducere nu se aplică depinde de suma drepturilor la plată din zonele desemnate, această incertitudine îi afectează ulterior pe toți fermierii din statele membre în cauză. Pentru a stabiliza sistemul aplicat în prezent în respectivele state membre și în vederea asigurării securității juridice pentru toți fermierii din statele membre în cauză cât mai curând cu putință, statele membre în cauză ar trebui să poată considera că sunt îndeplinite cerințele de legalitate și regularitate în ceea ce privește valoarea și numărul tuturor drepturilor alocate tuturor fermierilor înainte de 1 ianuarie 2020. Fără a aduce atingere eventualelor căi de atac puse la dispoziția beneficiarilor individuali, valoarea respectivelor drepturi ar trebui să fie valoarea pentru anul calendaristic 2019, valabilă la 31 decembrie 2019.

(13)

Confirmarea drepturilor la plată nu reprezintă o excepție de la responsabilitatea statelor membre în cadrul gestiunii partajate a FEGA de a asigura protejarea bugetului Uniunii de cheltuieli neconforme. Prin urmare, confirmarea drepturilor la plată alocate fermierilor înainte de 1 ianuarie 2021 sau, prin derogare, înainte de 1 ianuarie 2020 nu ar trebui să aducă atingere competenței Comisiei de a lua deciziile menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în legătură cu plățile neconforme acordate pentru orice an calendaristic până în 2020 inclusiv sau, prin derogare, până în 2019 inclusiv, rezultate din erori privind numărul sau valoarea respectivelor drepturi la plată.

(14)

Având în vedere faptul că noul cadru juridic pentru PAC nu a fost încă adoptat, ar trebui clarificat faptul că ar trebui stabilite măsuri tranzitorii care să reglementeze tranziția de la schemele de sprijin existente acordate pe bază multianuală la noul cadru juridic.

(15)

Pentru a se limita o reportare semnificativă a angajamentelor din actuala perioadă de programare în materie de dezvoltare rurală către planurile strategice PAC, durata noilor angajamente multianuale în ceea ce privește agromediul și clima, agricultura ecologică și bunăstarea animalelor ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la o perioadă de maximum trei ani. Începând din 2022, prelungirea angajamentelor existente ar trebui limitată la un an.

(16)

Articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 a prevăzut măsuri tranzitorii pentru a se facilita eliminarea progresivă a plăților în zonele care, din cauza aplicării unor noi criterii de delimitare, nu ar mai fi considerate drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale. Aceste plăți urmau să fie plătite până în 2020 și pentru o perioadă maximă de patru ani. Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului (11) a prelungit termenul inițial pentru noua delimitare a acestor zone până în 2019. Pentru fermierii din statele membre care au stabilit delimitarea în 2018 și 2019, eliminarea progresivă a plăților nu a putut atinge nivelul maxim de patru ani. Pentru a continua eliminarea progresivă a plăților, ar trebui să li se permită statelor membre să le plătească în continuare în anii 2021 și 2022, dacă este cazul. Pentru a asigura un nivel adecvat al plăților pe hectar, în conformitate cu articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nivelul plăților în anii 2021 și 2022 ar trebui stabilit la 25 EUR pe hectar.

(17)

Întrucât fermierii sunt expuși la riscuri economice și de mediu tot mai mari ca urmare a schimbărilor climatice și a creșterii volatilității prețurilor, Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 prevede o măsură de gestionare a riscurilor pentru a ajuta fermierii să facă față acestor riscuri. Această măsură include contribuții financiare la fonduri mutuale și un instrument de stabilizare a veniturilor. Pentru a se asigura egalitatea de tratament între fermierii din întreaga Uniune, evitarea denaturării concurenței și respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii, au fost prevăzute condiții specifice pentru acordarea sprijinului în cadrul acestei măsuri. Pentru a promova și mai mult utilizarea acestei măsuri pentru fermierii din toate sectoarele, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a reduce pragul de 30 % care este aplicabil respectivului instrument și care generează compensarea fermierilor pentru scăderea producției sau a veniturilor, dar nu sub 20 %.

(18)

Fermierii și întreprinderile rurale au fost afectați într-un mod fără precedent de consecințele epidemiei de COVID-19. Prelungirea restricțiilor extinse de circulație instituite în statele membre, precum și închiderea obligatorie a magazinelor, a piețelor în aer liber, a restaurantelor și a altor unități ospitaliere au creat perturbări economice în sectorul agricol și comunitățile rurale și au condus la probleme legate de lichidități și de fluxul de numerar pentru fermieri și pentru micile întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Pentru a răspunde impactului crizei rezultate în urma epidemiei de COVID-19, durata pentru care se aplică măsura menționată la articolul 39b din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ar trebui prelungită pentru a aborda problemele continue de lichiditate care pun în pericol continuitatea activităților agricole și a micilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Sprijinul aferent măsurii respective ar trebui să fie finanțat cu până la 2 % din fondurile FEADR alocate statelor membre în perioada de programare 2014-2020.

(19)

Pentru a se evita situația în care fondurile pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității în anii de programare 2021 și 2022 rămân necheltuite, statele membre care utilizează posibilitatea de a transfera cuantumuri de la plățile directe la dezvoltarea rurală ar trebui să poată aplica alocarea minimă de 5 %, iar în cazul Croației de 2,5 %, pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității numai în ceea ce privește contribuția FEADR la dezvoltarea rurală prelungită până la 31 decembrie 2022, calculată înainte de efectuarea transferului cuantumurilor de la plățile directe.

(20)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (12) de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (denumit în continuare „Regulamentul EURI”), ar trebui puse la dispoziție resurse suplimentare pentru anii 2021 și 2022 în vederea abordării impactului crizei provocate de COVID-19 și a consecințelor acesteia asupra sectorului agricol și a zonelor rurale ale Uniunii Europene.

(21)

Având în vedere provocările fără precedent cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii din cauza crizei provocate de COVID-19, resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui să fie utilizate pentru finanțarea măsurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, pregătind terenul pentru o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, în conformitate cu obiectivele angajamentelor Uniunii în materie de mediu și climă și cu noile ambiții stabilite în Pactul verde european.

(22)

Prin urmare, statele membre nu ar trebui să reducă nivelul de ambiție în materie de mediu al programelor lor de dezvoltare rurală existente. Acestea ar trebui să asigure aceeași cotă globală pentru resursele suplimentare ca cea pe care au rezervat-o în programele lor de dezvoltare rurală pentru măsurile care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, în cadrul contribuției FEADR (denumit în continuare „principiul menținerii nivelului de protecție”). În plus, un procent de cel puțin 37 % din resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui alocat măsurilor care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, precum și bunăstării animalelor și pentru LEADER. De asemenea, un procent de cel puțin 55 % din aceste resurse suplimentare ar trebui alocat măsurilor care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale, și anume investiții în active fizice, dezvoltarea fermelor și a afacerilor, sprijin pentru servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale și cooperare.

(23)

În cazul în care statele membre nu sunt în măsură să respecte principiul menținerii nivelului de protecție, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga de la obligația de a aloca cel puțin 55 % din resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene pentru măsuri care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale și ar trebui, de preferință, să sprijine măsuri care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă. Totuși, pentru a oferi statelor membre suficientă flexibilitate, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a deroga de la principiul menținerii nivelului de protecție în ceea ce privește aceste resurse suplimentare, în măsura în care este necesar pentru respectarea obligației privind procentul de 55 %.

(24)

Resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene fac obiectul unor condiții specifice. Aceste resurse suplimentare ar trebui astfel să fie programate și monitorizate separat de sprijinul acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală, aplicându-se în același timp, ca regulă generală, normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Prin urmare, aceste resurse suplimentare ar trebui implementate prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și ar trebui să fie luate în considerare în cadrul regulamentului respectiv ca sume care finanțează măsuri în cadrul FEADR. În consecință, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, ar trebui să se aplice normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, inclusiv normele privind modificarea programelor de dezvoltare rurală, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, inclusiv normele privind dezangajarea automată, și Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(25)

Ar trebui să se stabilească o rată de cofinanțare maximă specifică a Uniunii, precum și o rată sporită de sprijin pentru investițiile care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală și un ajutor de sprijin acordat tinerilor fermieri, pentru a asigura efectul de levier adecvat al resurselor suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene.

(26)

Pentru a se asigura continuitatea pe durata perioadei de tranziție, rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol ar trebui menținută pentru anii 2021 și 2022. Cuantumul relevant al rezervei pentru anii 2021 și 2022 ar trebui să fie inclus în rezerva respectivă.

(27)

În ceea ce privește măsurile de prefinanțare din FEADR, ar trebui clarificat faptul că nici prelungirea până la 31 decembrie 2022 a programelor sprijinite de FEADR în conformitate cu prezentul regulament și nici resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI nu ar trebui să conducă la acordarea unei prefinanțări suplimentare pentru programele în cauză.

(28)

Articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede în prezent că statele membre au obligația de a notifica deciziile pe care le-au luat în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea cuantumului plăților directe care urmează să fie acordate unui fermier într-un anumit an calendaristic pentru partea din sumă care depășește 150 000 EUR, doar pentru anii 2015-2020. Pentru a se asigura continuitatea sistemului existent, statele membre ar trebui, de asemenea, să își notifice deciziile luate în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(29)

Articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să transfere fonduri între plățile directe și dezvoltarea rurală în ceea ce privește anii calendaristici 2014-2020. Pentru a se asigura faptul că statele membre își pot urma propria strategie, flexibilitatea dintre piloni ar trebui să fie disponibilă și pentru anul calendaristic 2021 (exercițiul financiar 2022) și pentru anul calendaristic 2022 (exercițiul financiar 2023).

(30)

Pentru a i se permite Comisiei să stabilească plafoanele bugetare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), cu articolul 36 alineatul (4), cu articolul 42 alineatul (2), cu articolul 49 alineatul (2), cu articolul 51 alineatul (4) și cu articolul 53 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar ca statele membre să își notifice deciziile privind alocările financiare pentru fiecare schemă în parte până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

(31)

Articolul 22 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede o ajustare lineară a valorii drepturilor la plată în eventualitatea unei modificări a plafonului schemei de plată de bază de la un an la altul din cauza anumitor decizii luate de statele membre care afectează plafonul schemei de plată de bază. Prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament privind plafoanele naționale după anul calendaristic 2020 și eventualele modificări anuale de la acea dată ar putea avea un impact asupra plafonului schemei de plată de bază. Prin urmare, pentru ca statele membre să poată respecta obligația prevăzută la articolul 22 alineatul (4) din regulamentul respectiv, potrivit căreia suma dintre valoarea drepturilor la plată și valoarea rezervelor este egală cu plafonul schemei de plată de bază, este oportun să se prevadă o ajustare lineară în vederea adaptării la prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament sau la modificările aduse acestei anexe în decursul perioadei de tranziție. În plus, pentru a li se oferi statelor membre o mai mare flexibilitate, ar fi adecvat să li se permită să adapteze valoarea drepturilor la plată sau a rezervei, eventual cu rate de ajustare diferite.

(32)

În conformitate cu cadrul juridic actual, statele membre și-au notificat în 2014 deciziile până în anul calendaristic 2020, referitoare la împărțirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază între regiuni și la eventualele modificări anuale progresive pentru perioada care face obiectul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. Este necesar ca statele membre să notifice aceste decizii și pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(33)

Mecanismul de convergență internă reprezintă procesul de bază pentru o repartizare mai echitabilă a sprijinului direct pentru venit în rândul fermierilor. Diferențele individuale semnificative bazate pe referințe istorice vechi sunt din ce în ce mai greu de justificat. În Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, modelul de bază al convergenței interne constă în aplicarea de către statele membre a unei rate forfetare uniforme pentru toate drepturile la plată, la nivel național sau regional, începând din 2015. Cu toate acestea, pentru a se asigura o tranziție mai ușoară către o valoare uniformă, a fost stabilită o derogare care permite statelor membre să diferențieze valorile drepturilor la plată prin aplicarea convergenței parțiale, denumită și „modelul tunelului”, între 2015 și 2019. Unele state membre au utilizat respectiva derogare. Pentru a continua procesul către o repartizare mai echitabilă a plăților directe, statele membre ar trebui să poată converge în continuare către o medie națională sau regională după 2019, în loc să aplice o rată forfetară uniformă sau să mențină valoarea drepturilor la nivelul acestora din 2019. Prin urmare, această posibilitate a statelor membre ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021. Statele membre ar trebui să notifice în fiecare an Comisiei decizia lor pentru anul următor.

(34)

Dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 privind ajustarea tuturor drepturilor la plată care sunt modificate prin prezentul regulament ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, astfel încât să se clarifice faptul că statele membre au avut posibilitatea de a aplica convergența după 2019.

(35)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede modificări anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezervă pentru a se ține seama de etapele anuale ale plafonului național stabilit în anexa II la regulamentul respectiv, reflectând o gestionare multianuală a rezervei. Normele respective ar trebui adaptate, astfel încât să reflecte posibilitatea de a modifica atât valoarea tuturor drepturilor la plată alocate, cât și a rezervei, pentru a ține cont de o modificare a cuantumului din anexa II la regulamentul respectiv între doi ani. În statele membre care decid să continue convergența internă, convergența internă respectivă este implementată anual. Pentru anii calendaristici 2020, 2021 și 2022, numai valoarea dreptului la plată pentru anul în curs trebuie stabilită în anul alocării. Valoarea unitară a drepturilor la plată care urmează să fie alocate din rezervă într-un anumit an ar trebui calculată după o eventuală ajustare a rezervei în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament. În orice an ulterior, valoarea drepturilor la plată alocate din rezervă ar trebui adaptată în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament.

(36)

Articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede aplicarea schemei de plată unică pe suprafață până la 31 decembrie 2020. Este oportun să se permită prelungirea schemei de plată unică pe suprafață în 2021 și 2022.

(37)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată plata redistributivă începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit în același timp cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(38)

În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020 pentru a se evita o scădere bruscă și substanțială a sprijinului în sectoarele care au beneficiat, până în 2014, de ajutoarele naționale tranzitorii. Pentru a se asigura că, pe durata perioadei de tranziție, aceste ajutoare continuă să își joace rolul în sprijinirea veniturilor fermierilor din respectivele sectoare specifice, ar trebui să se prevadă continuitatea ajutoarelor menționate în aceleași condiții și cu aceleași limitări ca și pentru perioada 2015-2020.

(39)

Din motive de securitate juridică, ar trebui să se clarifice faptul că articolele 41 și 42 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permit statelor membre să își revizuiască anual deciziile privind plata redistributivă. Termenul pentru revizuire aplicabil în 2021 și 2022 ar trebui să fie același cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(40)

Articolul 52 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 împuternicește Comisia să adopte acte delegate care să permită statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului cuplat facultativ până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat acest sprijin într-o perioadă de referință din trecut. Respectiva împuternicire urmărește să asigure cea mai mare coerență posibilă între schemele Uniunii care vizează sectoare susceptibile să fie afectate de dezechilibre structurale de piață. Prin urmare, este oportună prelungirea acestei împuterniciri pentru a acoperi și anii 2021 și 2022.

(41)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată sprijinul cuplat facultativ începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit la aceeași dată cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni. În mod similar, decizia statelor membre de a continua sau de a înceta acordarea sprijinului cuplat facultativ în anii 2021 și 2022 și notificarea către Comisie a respectivei decizii ar trebui amânate până la aceeași dată.

(42)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește elementele din notificările statelor membre privind sprijinul cuplat facultativ. Este oportun să se clarifice că respectivele notificări pentru anii calendaristici 2021 și 2022 ar trebui să includă procentul din plafonul național utilizat pentru a finanța sprijinul în cauză pentru anii 2021 și 2022.

(43)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de organizare comună a piețelor agricole și include anumite scheme de ajutoare. Propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 prevăd ca respectivele scheme de ajutoare să fie integrate în viitoarele planuri strategice PAC ale statelor membre. Pentru a asigura o integrare fără probleme a respectivelor scheme de ajutoare în viitoarea PAC, ar trebui stabilite norme privind durata fiecărei scheme de ajutoare, atunci când acestea trebuie reînnoite pe durata perioadei de tranziție. Prin urmare, în ceea ce privește schema de ajutoare din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, programele de lucru existente întocmite pentru perioada 1 aprilie 2018-31 martie 2021 ar trebui să fie succedate de noi programe de lucru care să se desfășoară în perioada 1 aprilie 2021-31 decembrie 2022. Programele operaționale existente în sectorul fructelor și legumelor care nu și-au atins durata maximă de cinci ani pot fi prelungite numai până la 31 decembrie 2022. Noile programe operaționale din sectorul fructelor și legumelor ar trebui aprobate numai pentru o durată maximă de trei ani. Programele naționale existente pentru sectorul apicol întocmite pentru perioada 1 august 2019-31 iulie 2022 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2022.

(44)

Din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19, viticultorii care dețin autorizații de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 au fost împiedicați în mare măsură să utilizeze respectivele autorizații astfel cum planificaseră în ultimul lor an de valabilitate. Pentru a se evita pierderea respectivelor autorizații și a se reduce riscul de deteriorare a condițiilor în care ar trebui să se efectueze plantarea, este necesar să se acorde o prelungire a valabilității autorizațiilor de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020. Prin urmare, toate autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2021. De asemenea, ținând seama de modificările perspectivelor pieței, titularii autorizațiilor de plantare care expiră în 2020 ar trebui să aibă posibilitatea de a nu-și utiliza autorizațiile fără ca acest lucru să facă obiectul unor sancțiuni administrative.

(45)

Dispoziția Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 privind autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020, modificate prin prezentul regulament, ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, având în vedere perturbările cauzate de pandemia COVID-19 și dificultățile pe care aceasta le-a cauzat în ceea ce privește utilizarea respectivelor autorizații de plantare.

(46)

În 2013, au fost prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare de struguri de vinificație spre noua schemă a autorizațiilor de plantare, în special cu scopul de se a evita plantările excesive înainte de lansarea noii scheme. Ultimul termen pentru depunerea cererilor pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații expiră la 31 decembrie 2020. Cu toate acestea, autorizațiile trebuie utilizate de solicitant și nu pot fi comercializate ca în cazul fostelor drepturi de plantare. În plus, solicitanților de autorizații li s-ar putea impune să aibă o suprafață viticolă corespunzătoare, ceea ce poate conduce la situații în care titularii de drepturi de plantare nu au reușit încă să achiziționeze suprafețele viticole corespunzătoare pentru a utiliza autorizațiile care ar rezulta din conversia drepturilor lor de plantare. Impactul economic sever al pandemiei de COVID-19 asupra sectorului vitivinicol a dus la probleme cu fluxul de numerar pentru viticultori și, de asemenea, la incertitudini în ceea ce privește viitoarea cerere de vin. Viticultorii care dețin încă drepturi de plantare nu ar trebui să fie obligați să decidă dacă doresc să-și convertească drepturile de plantare în autorizații în timp ce se confruntă cu dificultăți excepționale ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, mai ales pentru că ar face obiectul unei sancțiuni administrative dacă nu și-ar utiliza autorizațiile de plantare rezultate din conversie. Prin urmare, statele membre care au permis viticultorilor să-și depună cererile de conversie a drepturilor de plantare până la 31 decembrie 2020 ar trebui să poată prelungi termenul de depune a respectivelor cereri până la 31 decembrie 2022. În consecință, data-limită de valabilitate a respectivelor autorizații convertite ar trebui adaptată și ar trebui să se încheie la 31 decembrie 2025.

(47)

Articolul 214a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a permis Finlandei să acorde, în anumite condiții, ajutoare naționale în sudul Finlandei, până în 2020, sub rezerva autorizării de către Comisie. Pentru a asigura continuitatea plăților respectivelor ajutoare pe durata perioadei de tranziție, acordarea respectivelor ajutoare naționale trebuie să fie permisă în continuare în același condiții și în același cuantumuri ca în 2020.

(48)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței uleiului de măsline, statele membre ar trebui să poată lua decizii cu privire la punerea în aplicare a unor norme de comercializare pentru a reglementa oferta. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(49)

Evenimentele recente au arătat că fermierii se confruntă tot mai mult cu riscuri legate de volatilitatea veniturilor, parțial din cauza expunerii la piață și parțial din cauza fenomenelor meteorologice extreme și a crizelor sanitare și fitosanitare frecvente care afectează șeptelul și bunurile agronomice ale Uniunii. Pentru a se atenua efectele volatilității veniturilor prin încurajarea fermierilor să economisească în anii buni pentru a face față anilor nefavorabili, ar trebui exceptate de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat măsurile fiscale naționale în temeiul cărora baza de impozitare a veniturilor aplicată fermierilor este calculată pe baza unei perioade multianuale.

(50)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a prevedea dispoziții pentru aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC și pentru efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(51)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și definesc, în special, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă, prevăzând în același timp verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ și un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(52)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ar trebui modificate în consecință.

(53)

Pentru a se asigura faptul că resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI sunt disponibile începând cu 1 ianuarie 2021, dispozițiile prezentului regulament referitoare la sprijinul din partea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene ar trebui să aibă efect retroactiv.

(54)

Având în vedere necesitatea imperioasă de a asigura imediat securitatea juridică pentru sectorul agricol în circumstanțele actuale, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență, în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Statele membre au fost afectate de criză într-un mod fără precedent, din cauza consecințelor economice, sociale și sanitare ale pandemiei de COVID-19. Criza împiedică creșterea în statele membre, fapt care, la rândul său, agravează deficitele grave de lichidități provocate de creșterea bruscă și semnificativă a investițiilor publice care au fost necesare în sistemele de sănătate ale statelor membre și în alte sectoare ale economiilor acestora. Criza a agravat și situația persoanelor expuse riscului de sărăcie, reducând astfel coeziunea socială în statele membre. În plus, închiderea frontierelor interne a avut un impact sever asupra cooperării economice, în special în zonele de frontieră, afectând deplasarea lucrătorilor și viabilitatea microîntreprinderilor sau a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor). Acest fapt a creat o situație excepțională care trebuie abordată prin măsuri specifice, imediate și extraordinare care să aibă un efect rapid asupra economiei reale.

(2)

Pentru a răspunde impactului crizei, Regulamentele (UE) nr. 1301/2013 (4) și (UE) nr. 1303/2013 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului au fost modificate prin Regulamentul (UE) 2020/460 al Parlamentului European și al Consiliului (6) pentru a permite mai multă flexibilitate în ceea ce privește implementarea programelor operaționale sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), de Fondul social european (FSE) și de Fondul de coeziune (denumite în continuare „fondurile”), precum și de Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM). Cu toate acestea, întrucât efectele negative serioase asupra economiilor și societăților Uniunii s-au agravat, ambele regulamente au fost modificate din nou prin Regulamentul (UE) 2020/558 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Respectivele modificări au oferit o flexibilitate suplimentară excepțională, astfel încât să li se permită statelor membre să se concentreze asupra reacției necesare la criza fără precedent, prin sporirea posibilităților de mobilizare a sprijinului neutilizat din fonduri și prin simplificarea cerințelor procedurale legate de implementarea programelor și de audituri.

(3)

În 23 aprilie 2020, Consiliul European a aprobat „Foaia de parcurs pentru redresare”, în vederea amortizării șocurilor uriașe suportate de economie și a atenuării, pe de o parte, a consecințelor sociale și economice pentru Uniune ca urmare a restricțiilor excepționale impuse de statele membre pentru a împiedica răspândirea COVID-19 și, pe de altă parte, a riscului de redresare asimetrică cauzat de diferențele dintre statele membre în privința mijloacelor naționale disponibile, care a avut, la rândul său, un efect grav asupra funcționării pieței interne. Foaia de parcurs pentru redresare are o componentă puternică de investiții și solicită înființarea Fondului european de redresare. În plus, și așa cum s-a reafirmat în concluziile Consiliului European din 21 iulie 2020, aceasta mandatează Comisia să analizeze necesitățile, astfel încât resursele să fie direcționate către sectoarele și părțile geografice cel mai afectate ale Uniunii, clarificându-se în același timp și legătura cu cadrul financiar multianual pentru 2021-2027.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (8) și în limitele resurselor alocate prin intermediul acestuia, ar trebui luate măsuri de recuperare și de reziliență în temeiul fondurilor structurale și de investiții europene, pentru a se aborda impactul fără precedent al crizei provocate de COVID-19. Astfel de resurse suplimentare ar trebui utilizate pentru a se asigura respectarea termenelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/2094.

(5)

Prezentul regulament stabilește norme și măsuri de implementare referitoare la resursele adiționale furnizate cu titlul de Asistență de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU) cu scopul de a oferi asistență pentru sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei. În cadrul REACT-EU, ar trebui să fie pusă la dispoziție o sumă suplimentară excepțională de până la 47 500 000 000 EUR la prețurile din 2018 pentru angajamentul bugetar din fondurile structurale pentru anii 2021 și 2022, cu scopul de a sprijini statele membre și regiunile care sunt cele mai afectate în efortul de ameliorare a efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și care pregătesc o redresare verde, digitală și rezilientă a economiei, în vederea repartizării rapide a resurselor către economia reală prin intermediul programelor operaționale existente (denumite în continuare „resursele REACT-EU”). Resursele REACT-EU provin din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene. O parte din resursele REACT-EU ar trebui să fie alocate asistenței tehnice la inițiativa Comisiei. Comisia ar trebui să stabilească defalcarea resurselor REACT-EU pentru fiecare stat membru, pe baza unei metode de alocare întemeiate pe cele mai recente date statistice obiective disponibile, referitoare la prosperitatea relativă a statelor membre și la amploarea efectului crizei provocate de COVID-19 asupra economiilor și societăților acestora. Înainte de aplicarea metodei de alocare în legătură cu resursele REACT-EU pe anul 2021 și în vederea sprijinirii celor mai importante sectoare în urma crizei provocate de COVID-19 în anumite state membre, Luxemburgului și Maltei ar trebui să li se aloce sumele de 100 000 000 EUR, respectiv 50 000 000 EUR. Metoda de alocare ar trebui să includă o sumă suplimentară dedicată pentru regiunile ultraperiferice, având în vedere vulnerabilitatea specifică a economiilor și societăților acestora. Pentru a reflecta caracterul evolutiv al efectelor crizei provocate de COVID-19, defalcarea ar trebui să fie revizuită în 2021 pe baza aceleiași metode de alocare și utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile până la 19 octombrie 2021, pentru distribuirea tranșei pe 2022 a resurselor REACT-EU.

(6)

Având în vedere importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, fondurile vor contribui la integrarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în politicile Uniunii și la atingerea unei ținte generale reprezentate de o contribuție de 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice. Se preconizează ca REACT-EU să contribuie cu 25 % din pachetul financiar global la atingerea obiectivelor climatice. În concordanță cu natura REACT-EU ca instrument de redresare în situații de criză și cu flexibilitatea oferită de prezentul regulament, inclusiv absența cerințelor de concentrare tematică și posibilitatea ca statele membre să direcționeze resursele REACT-EU în sprijinul operațiunilor FEDR sau FSE, în funcție de nevoile lor, nivelul contribuțiilor statelor membre la atingerea respectivului obiectiv poate varia în funcție de prioritățile naționale.

(7)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și definesc, în particular, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă, ele prevăzând în același timp verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ și un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(8)

Pentru a permite o flexibilitate maximă a statelor membre în pregătirea acțiunilor de ameliorare a efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și în pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei, Comisia ar trebui să stabilească alocările la nivel de stat membru. Mai mult, ar trebui să se prevadă și posibilitatea de a utiliza orice fel de resurse REACT-EU pentru a sprijini ajutoarele pentru persoanele cele mai defavorizate și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. În plus, este necesar să se stabilească plafoane privind alocările pentru asistență tehnică la inițiativa statelor membre, permițând în același timp statelor membre o flexibilitate maximă în ceea ce privește aceste alocări în cadrul programelor operaționale sprijinite de FEDR sau de FSE. Capacitatea de funcționare a FSE ar trebui să fie păstrată atunci când se alocă resursele REACT-EU în domeniile de politică ale ocupării forței de muncă, în special al ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, în concordanță cu Garanția pentru tineret consolidată, al competențelor și educației, al incluziunii sociale și al sănătății, cu un accent deosebit asupra grupurilor defavorizate și copiilor. Ținând cont de cheltuirea rapidă preconizată a resurselor REACT-EU, angajamentele legate de aceste resurse ar trebui să fie dezangajate doar la încheierea programelor operaționale.

(9)

Întrucât pandemia de COVID-19 a afectat în mod diferit regiuni și localități din statele membre, este importantă implicarea actorilor regionali și locali, a autorităților, partenerilor economici și sociali și societății civile, în concordanță cu principiul parteneriatului, în pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea măsurilor de ameliorare a efectelor provocate de criză sprijinite de REACT-EU.

(10)

De asemenea, ar trebui introduse posibilități de efectuare a unor transferuri financiare între FEDR și FSE în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și în cazul resurselor REACT-EU, în conformitate cu articolul 25a din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Astfel de transferuri nu ar trebui să afecteze nici resursele disponibile în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, nici alocările specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

(11)

Pentru a completa acțiunile deja disponibile în sfera de aplicare a FEDR, astfel cum a fost extinsă prin Regulamentele (UE) 2020/460 și (UE) 2020/558, statelor membre ar trebui să li se permită în continuare să utilizeze resursele REACT-EU în principal pentru investiții în produse și servicii destinate serviciilor de sănătate, inclusiv cele transfrontaliere, și servicii de îngrijire instituționale, comunitare și familiale, pentru furnizarea de sprijin sub formă de capital de lucru sau de sprijin pentru investiții în favoarea IMM-urilor, inclusiv sprijin sub formă de consiliere, în special în sectoarele cele mai afectate de pandemia de COVID-19 și care au nevoie de o revitalizare rapidă, precum turismul și cultura, pentru investiții care contribuie la tranziția către o economie digitală și verde, pentru investiții în infrastructuri care oferă servicii de bază cetățenilor și pentru măsuri de sprijin economic în favoarea acelor regiuni care depind cel mai mult de sectoarele cel mai afectate de criza COVID-19. Ar trebui încurajată și o mai bună cooperare, coordonare și reziliență în materie de sănătate. În plus, asistența tehnică ar trebui să fie și ea sprijinită. Este oportun ca resursele REACT-EU să se concentreze exclusiv asupra noului obiectiv tematic, intitulat „Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei”, care ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate de investiții unică, pentru a permite o programare și o implementare simplificate a acestor resurse.

(12)

În ceea ce privește FSE, statele membre ar trebui să folosească resursele REACT-EU în primul rând pentru sprijinirea accesului la piața muncii și la sistemele sociale, asigurând menținerea locurilor de muncă, inclusiv prin regimuri de șomaj tehnic și sprijin acordat lucrătorilor independenți, precum și întreprinzătorilor și liber-profesioniștilor, artiștilor și lucrătorilor creativi. Sistemele de șomaj tehnic și măsurile similare, în special pentru lucrătorii independenți, vizează protejarea angajaților și lucrătorilor independenți împotriva riscului de șomaj, menținând simultan aceleași condiții de muncă și de încadrare în muncă și salariile angajaților. Resursele REACT-EU alocate acestor sisteme urmează să fie utilizate doar pentru a-i sprijini pe lucrători. În contextul circumstanțelor actuale excepționale generate de pandemia de COVID-19, ar trebui să fie posibilă sprijinirea sistemelor de șomaj tehnic pentru angajați și lucrători pe cont propriu, chiar și atunci când un asemenea sprijin nu este combinat cu măsuri active pe piața muncii, în afara cazului în care măsurile respective sunt impuse de dreptul intern. Regula respectivă ar trebui să se aplice uniform și sistemelor de șomaj tehnic care au fost sprijinite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele (UE) 2020/460 și (UE) 2020/558 în urma crizei provocate de COVID-19, și care continuă să fie sprijinite în cadrul priorității de investiții „Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și consecințelor sale sociale și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei”. Sprijinul Uniunii pentru astfel de regimuri de șomaj tehnic ar trebui să fie limitat în timp.

(13)

Ar trebui să se acorde sprijin și creării de locuri de muncă și unor locuri de muncă de calitate, în special pentru persoanele aflate în situații vulnerabile și pentru măsuri de incluziune socială și de eradicare a sărăciei. Măsurile de stimulare a angajării tinerilor ar trebui extinse, în concordanță cu Garanția pentru tineret consolidată. Ar trebui să se prevadă investiții în educație, formare și dezvoltarea competențelor, inclusiv în reciclare și perfecționare, mai ales în cazul grupurilor dezavantajate. Ar trebui promovat accesul egal la servicii sociale de interes general, inclusiv pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, minorități etnice și persoane fără adăpost.

(14)

În plus, statele membre ar trebui să acorde în continuare o atenție deosebită persoanelor care trăiesc în regiunile rurale, frontaliere, mai puțin dezvoltate, insulare, montane, slab populate și ultraperiferice, precum și în zonele afectate de tranziția industrială și de depopulare și, după caz, să utilizeze resursele REACT-EU pentru sprijinirea persoanelor respective.

(15)

Întrucât închiderea temporară a frontierelor dintre statele membre a generat mari dificultăți pentru comunitățile și întreprinderile transfrontaliere, este bine să se permită statelor membre să aloce resursele REACT-EU și programelor transfrontaliere existente în cadrul obiectivului privind cooperare teritorială europeană.

(16)

Cu scopul de a se asigura faptul că statele membre dispun de mijloace financiare suficiente pentru implementarea rapidă a unor acțiuni de ameliorare a efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei, este necesar să se asigure un nivel mai ridicat al plății prefinanțării inițiale pentru implementarea rapidă a acțiunilor sprijinite de resursele REACT-EU. Prefinanțarea inițială care urmează să fie plătită ar trebui să asigure faptul că statele membre dispun de mijloace pentru a prevedea, după caz, efectuarea de plăți în avans către beneficiari și pentru a asigura rambursarea rapidă a beneficiarilor după depunerea cererilor de plată.

(17)

Ar trebui să fie posibil ca statele membre să poată aloca resursele REACT-EU către noi programe operaționale dedicate în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă sau către noi axe prioritare din programele existente în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și al obiectivului privind cooperarea teritorială europeană. Pentru a permite o implementare rapidă, în ceea ce privește noile programe operaționale dedicate, nu ar trebui permisă identificarea altor autorități decât a celor deja desemnate pentru actualele programe operaționale sprijinite de FEDR, de FSE sau de Fondul de coeziune. Nu ar trebui impusă efectuarea unei evaluări ex ante de către statele membre, iar elementele necesare pentru prezentarea spre aprobarea Comisiei a programului operațional ar trebui să fie limitate.

(18)

Resursele REACT-EU ar trebui utilizate în concordanță cu principiul dezvoltării durabile și cu principiul „a nu cauza prejudicii”, ținând seama de Acordul de la Paris și de Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. În plus, egalitatea între bărbați și femei, aducerea în prim-plan a dimensiunii de gen și integrarea acesteia ar trebui să fie luate în considerare și promovate în punerea în aplicare a programelor operaționale.

(19)

Pentru a se atenua sarcinile asupra bugetelor publice legate de ameliorarea efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și de pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei, cheltuielile pentru operațiuni ar trebui să fie eligibile începând cu 1 februarie 2020 și statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea excepțională de a solicita aplicarea unei rate de cofinanțare de până la 100 % în cazul axelor prioritare separate ale programelor operaționale care oferă sprijin din resursele REACT-EU.

(20)

Deși este important să se garanteze că 31 decembrie 2023 rămâne data-limită de eligibilitate pentru perioada de programare 2014-2020, ar trebui să se clarifice faptul că operațiunile ar putea fi selectate pentru sprijin în cursul anului 2023.

(21)

Pentru a asigura continuitatea punerii în aplicare a anumitor operațiuni sprijinite de resursele REACT-UE, ar trebui să se aplice dispozițiile de aplicare treptată dintr-un regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de stabilire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize.

(22)

În urma măsurilor de flexibilitate specifice ca răspuns la epidemia de COVID-19 introduse în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prin Regulamentul (UE) 2020/558, ar trebui să fie eligibile și cheltuielile pentru operațiuni finalizate fizic sau complet executate care sprijină ameliorarea efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și care pregătesc o redresare verde, digitală și rezilientă a economiei sprijinită în cadrul noului obiectiv tematic corespunzător, cu condiția ca operațiunile în cauză să înceapă de la 1 februarie 2020.

(23)

Pentru a permite statelor membre să repartizeze rapid resursele REACT-EU în perioada actuală de programare, se justifică scutirea statelor membre, în mod excepțional, de obligația de a respecta atât condiționalitățile și cerințele ex ante referitoare la rezerva de performanță, la aplicarea cadrului de performanță și la concentrarea tematică, în raport și cu pragurile stabilite pentru dezvoltarea urbană durabilă pentru FEDR, cât și cerințele privind pregătirea unei strategii de comunicare pentru resursele REACT-EU. Este totuși necesar ca statele membre să efectueze cel puțin o evaluare până la 31 decembrie 2024 pentru a determina eficacitatea, eficiența, impactul și caracterul incluziv al resurselor REACT-EU, precum și modul în care acestea au contribuit la atingerea țintelor noului obiectiv tematic dedicat. Pentru a facilita disponibilitatea unor informații comparabile la nivelul Uniunii, statelor membre ar trebui să li se solicite, unde este cazul, să utilizeze indicatorii specifici ai programului, puși la dispoziție de către Comisie. În plus, în îndeplinirea responsabilităților care le revin în ceea ce privește informarea, comunicarea și vizibilitatea, statele membre și autoritățile de management ar trebui să sporească vizibilitatea măsurilor și a resurselor excepționale introduse de Uniune, asigurându-se, în particular, că beneficiarii potențiali, beneficiarii, participanții, destinatarii finali ai instrumentelor financiare și publicul larg sunt conștienți de existența, volumul și sprijinul suplimentar provenit din resursele REACT-EU.

(24)

Pentru a permite direcționarea resurselor REACT-EU către zonele geografice unde sunt cel mai necesare, ca măsură excepțională și fără a aduce atingere normelor generale de alocare a resurselor fondurilor structurale, resursele REACT-EU alocate către FEDR și FSE nu ar trebui defalcate pe categorii de regiuni. Cu toate acestea, se așteaptă ca statele membre să țină seama de diferitele nevoi regionale și niveluri de dezvoltare, astfel încât să asigure că acordarea sprijinului respectă un echilibru între nevoile regiunilor și orașelor cel mai afectate de efectele pandemiei de COVID-19 și nevoia de a se concentra asupra regiunilor mai puțin dezvoltate, în conformitate cu obiectivele de coeziune economică, socială și teritorială prevăzute la articolul 174 din TFUE. De asemenea, statele membre ar trebui să implice autoritățile locale și regionale, precum și organismele relevante reprezentând societatea civilă și partenerii sociali, în conformitate cu principiul parteneriatului.

(25)

Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede derogări, cheltuielile din cadrul REACT-EU ar trebui să facă obiectul acelorași obligații și garanții ca toate fondurile de coeziune. Acestea includ respectarea drepturilor fundamentale și respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și măsuri antifraudă eficace puse în practică cu sprijinul agențiilor antifraudă existente la nivelul statelor membre și la nivelul Uniunii, cum ar fi Oficiul European de Luptă Antifraudă și, după caz, Parchetul European.

(26)

Atunci când se adoptă măsuri de protecție a bugetului Uniunii, este esențial ca interesele legitime ale destinatarilor și beneficiarilor finali să fie protejate în mod corespunzător.

(27)

Cu scopul de a se facilita transferurile autorizate de modificările introduse în temeiul prezentului regulament, condiția prevăzută la articolul 30 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul financiar privind utilizarea creditelor pentru același obiectiv nu ar trebui să se aplice cu privire la respectivele transferuri.

(28)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea unei reacții la impactul crizei provocate de COVID-19 prin introducerea unor măsuri de flexibilitate în domeniul acordării de sprijin din fondurile structurale și de investiții europene, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(29)

Dat fiind caracterul urgent al situației legate de pandemia de COVID-19, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(30)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui modificat în consecință.

(31)

Articolul 135 alineatul (2) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (10) prevede că modificările aduse Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (11) sau Deciziei 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (12) care sunt adoptate la data intrării în vigoare a respectivului acord sau ulterior nu se aplică Regatului Unit în măsura în care modificările în cauză au un impact asupra obligațiilor financiare ale Regatului Unit. Sprijinul prevăzut de prezentul regulament pentru anii 2021 și 2022 este finanțat printr-o creștere a plafonului resurselor proprii ale Uniunii, fapt care urmează să aibă un impact asupra obligației financiare a Regatului Unit. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice Regatului Unit sau pe teritoriul acestuia,

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție menționată la articolul 126 din acordul de retragere, în cursul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din acordul de retragere (denumită în continuare „perioada de tranziție”), se încheie la 31 decembrie 2020.

(2)

Articolul 10 din Tratatul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Republica Franceză privind construirea și exploatarea de către concesionari privați a unei legături fixe pe sub Canalul Mânecii, semnat la Canterbury la 12 februarie 1986 (denumit în continuare „Tratatul de la Canterbury”), a instituit o comisie interguvernamentală pentru supravegherea tuturor aspectelor referitoare la construirea și exploatarea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii.

(3)

Până la încheierea perioadei de tranziție, comisia interguvernamentală este autoritatea națională de siguranță în înțelesul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (4). În această calitate, comisia interguvernamentală aplică, în ceea ce privește legătura fixă pe sub Canalul Mânecii în integralitate, dispozițiile dreptului Uniunii care sunt relevante pentru siguranța feroviară și, în temeiul Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (5), pentru interoperabilitatea feroviară.

(4)

Cu excepția unor prevederi contrare, după încheierea perioadei de tranziție, dreptul Uniunii nu se va mai aplica acelei părți a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Regatului Unit, iar în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Franței, comisia interguvernamentală nu va mai fi o autoritate națională de siguranță în temeiul dreptului Uniunii. Autorizația de siguranță a gestionarului de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii și certificatele de siguranță ale întreprinderilor feroviare care exploatează legătura fixă pe sub Canalul Mânecii, emise de comisia interguvernamentală în temeiul articolului 11, respectiv al articolului 10 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), vor înceta să mai fie valabile de la 1 ianuarie 2021.

(5)

Prin Decizia (UE) 2020/1531 a Parlamentului European și a Consiliului (7), Franța a fost împuternicită să negocieze, să semneze și să încheie un acord internațional cu Regatul Unit referitor la aplicarea normelor de siguranță și interoperabilitate feroviară ale Uniunii în ceea ce privește legătura fixă pe sub Canalul Mânecii, pentru a menține un regim de siguranță unificat. Regulamentul (UE) 2020/1530 al Parlamentului European și al Consiliului (8) a modificat Directiva (UE) 2016/798 în ceea ce privește, printre altele, normele referitoare la autoritățile naționale de siguranță.

(6)

Pe baza Regulamentului (UE) 2020/1530 și sub rezerva unui acord în sensul Deciziei (UE) 2020/1531, încheiat în anumite condiții prevăzute în decizia menționată, comisia interguvernamentală avea să rămână autoritatea unică de siguranță pentru legătura fixă pe sub Canalul Mânecii în integralitate, constituind totodată, în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței, autoritatea națională de siguranță în înțelesul articolului 3 punctul 7 din Directiva (UE) 2016/798. Cu toate acestea, este puțin probabil că până la încheierea perioadei de tranziție va intra în vigoare un acord în sensul Deciziei (UE) 2020/1531.

(7)

În absența unui astfel de acord, începând cu 1 ianuarie 2021, comisia interguvernamentală nu va mai avea prerogativele de autoritate națională de siguranță în înțelesul articolului 3 punctul 7 din Directiva (UE) 2016/798, în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței. Autorizațiile de siguranță și certificatele de siguranță emise de comisia interguvernamentală vor înceta să mai fie valabile. Autoritatea națională de siguranță franceză va deveni autoritatea națională de siguranță competentă pentru secțiunea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței.

(8)

Având în vedere importanța economică pentru Uniune a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii, este esențial ca această legătură să continue să funcționeze după 1 ianuarie 2021. În acest scop, autorizația de siguranță a gestionarului de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii emisă de comisia interguvernamentală ar trebui să rămână valabilă pentru o perioadă maximă de două luni de la data aplicării prezentului regulament, ceea ce acordă suficient timp autorității naționale de siguranță franceze pentru a-i permite să emită propria autorizație de siguranță.

(9)

Licențele acordate în temeiul capitolului III din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9) întreprinderilor feroviare stabilite în Regatul Unit nu vor mai fi valabile după încheierea perioadei de tranziție. La 10 noiembrie 2020, în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, Franța a notificat Comisiei intenția de a începe negocierile privind un acord transfrontalier cu Regatul Unit. Obiectivul unui astfel de acord ar fi să permită întreprinderilor feroviare înființate și care dețin o licență în Regatul Unit să utilizeze infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii până la stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun (Franța), fără a obține o licență în temeiul Directivei 2012/34/UE de la o autoritate de acordare a licențelor din Uniune.

(10)

Pentru a asigura conectivitatea între Uniune și Regatul Unit, este esențial ca întreprinderile feroviare înființate și care dețin o licență în Regatul Unit să continue să funcționeze. În acest scop, perioada de valabilitate a licențelor lor acordate de Regatul Unit în temeiul Directivei 2012/34/UE și a certificatelor lor de siguranță emise de comisia interguvernamentală ar trebui să fie prelungită cu o perioadă de nouă luni de la data aplicării prezentului regulament, care acordă suficient timp statelor membre în cauză pentru a lua măsurile necesare pentru a asigura conectivitatea, în conformitate cu Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și pe baza acordului în sensul Deciziei (UE) 2020/1531.

(11)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește retragerea beneficiului conferit titularilor de autorizații, certificate și licențe în situațiile în care nu este asigurată respectarea cerințelor Uniunii. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Pentru adoptarea măsurilor respective ar trebui utilizată procedura de examinare, având în vedere impactul potențial al acestora asupra siguranței feroviare. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(12)

Având în vedere urgența determinată de încheierea perioadei de tranziție, se consideră oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(13)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor măsuri provizorii privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare în raport cu încheierea perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(14)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice începând din ziua următoare datei încheierii perioadei de tranziție,

(1)

Prin adoptarea Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (3) și a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului (4), au fost consolidate în mod substanțial mijloacele de drept penal aflate la dispoziția Uniunii pentru protecția intereselor sale financiare. Instituirea Parchetului European (EPPO) reprezintă o prioritate esențială pentru politica Uniunii în domeniul justiției penale și al luptei împotriva fraudei, având competența de a desfășura investigații penale și de a transmite unei instanțe un act de punere în mișcare a acțiunii penale în legătură cu infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în înțelesul Directivei (UE) 2017/1371, în statele membre participante.

(2)

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Oficiul European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „oficiul”) efectuează investigații administrative care vizează abateri administrative și comportamente infracționale. La încheierea investigațiilor sale, oficiul poate adresa recomandări judiciare autorităților naționale de urmărire penală pentru a le permite acestor autorități să pună în mișcare acțiuni penale în statele membre. În statele membre participante la EPPO, oficiul va sesiza EPPO cu privire la infracțiunile suspectate și va colabora cu EPPO în cadrul investigațiilor acestuia.

(3)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui să fie modificat și adaptat ca urmare a adoptării Regulamentului (UE) 2017/1939. Dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/1939 care reglementează raporturile dintre oficiu și EPPO ar trebui să fie reflectate și completate de dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, pentru a garanta cel mai înalt nivel de protecție a intereselor financiare ale Uniunii prin crearea de sinergii între oficiu și EPPO, asigurând totodată strânsa cooperare, schimbul de informații, complementaritatea și evitarea suprapunerilor .

(4)

Având în vedere obiectivul lor comun de a proteja integritatea bugetului Uniunii, oficiul și EPPO ar trebui să stabilească și să mențină un raport strâns bazat pe principiul cooperării loiale și care urmărește să asigure complementaritatea mandatelor lor și coordonarea acțiunii lor, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al cooperării consolidate pentru instituirea EPPO. Raportul dintre oficiu și EPPO ar trebui să contribuie la garantarea faptului că sunt utilizate toate mijloacele pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

(5)

Conform Regulamentului (UE) 2017/1939, oficiului, precum și tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și autorităților competente ale statelor membre le revine obligația de a sesiza EPPO, fără întârzieri nejustificate, comportamentele infracționale pe care le suspectează și cu privire la care EPPO ar putea să își exercite competența. Deoarece oficiului îi revine mandatul de a efectua investigații administrative în cazurile de fraudă sau de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta are un rol ideal și dispune de mijloacele necesare pentru a acționa ca partener și sursă privilegiată de informații pentru EPPO.

(6)

Elementele care indică un posibil comportament infracțional care ține de competența EPPO se pot regăsi în alegațiile inițiale primite de oficiu sau pot să apară numai în cursul investigației administrative începute de oficiu pentru suspectarea unei abateri administrative. Pentru a-și respecta obligația de a sesiza EPPO, oficiul ar trebui, așadar, să sesizeze comportamentul infracțional suspectat în orice moment înainte de începerea investigațiilor sau în cursul investigațiilor sale.

(7)

Regulamentul (UE) 2017/1939 precizează elementele minime pe care ar trebui să le conțină sesizările. S-ar putea ca oficiul să aibă nevoie să efectueze o evaluare preliminară a alegațiilor pentru a verifica aceste elemente și pentru a strânge informațiile necesare. Oficiul ar trebui să efectueze o astfel de evaluare cât mai repede posibil și prin mijloace care nu riscă să compromită o eventuală investigație penală viitoare. După ce își finalizează evaluarea, oficiul ar trebui să sesizeze EPPO atunci când suspectează o infracțiune din sfera sa de competență.

(8)

Având în vedere cunoștințele de specialitate ale oficiului, instituțiile, organele, oficiile și agențiile instituite prin tratate sau în temeiul acestora (denumite în continuare „instituțiile, organele, oficiile și agențiile”) ar trebui să se poată adresa oficiului pentru a efectua o astfel de evaluare preliminară a alegațiilor care le sunt aduse la cunoștință.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, oficiul nu ar trebui, în principiu, să înceapă o investigație administrativă paralelă cu o investigație desfășurată de EPPO referitor la aceleași fapte. Cu toate acestea, în anumite cazuri, protecția intereselor financiare ale Uniunii poate necesita efectuarea de către oficiu, înainte de încheierea procedurilor penale începute de EPPO, a unei investigații administrative complementare cu scopul de a stabili dacă ar trebui instituite măsuri asigurătorii sau luate acțiuni financiare, disciplinare sau administrative. Desfășurarea unei astfel de investigații complementare ar putea fi adecvată, printre altele, pentru recuperarea unor sume datorate bugetului Uniunii care fac obiectul unor termene de prescripție, atunci când sumele expuse riscului sunt foarte ridicate sau atunci când este necesar să se evite cheltuieli suplimentare în situații de risc prin măsuri administrative.

(10)

În scopul aplicării cerinței privind evitarea suprapunerii investigațiilor, noțiunea „aceleași fapte” ar trebui să fie interpretată din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind principiul ne bis in idem, în sensul că faptele materiale care fac obiectul investigației sunt identice sau în esență aceleași și sunt înțelese în sensul existenței unui ansamblu de circumstanțe concrete legate indisolubil unele de altele în timp și spațiu.

(11)

Regulamentul (UE) 2017/1939 prevede că EPPO poate solicita oficiului să desfășoare investigații administrative complementare. În absența unei astfel de solicitări astfel de investigații complementare ar trebui să poată fi desfășurate la inițiativa oficiului, în anumite condiții, după consultarea EPPO. În special, EPPO ar trebui să poată formula obiecții cu privire la începerea sau continuarea unei investigații de către oficiu sau cu privire la desfășurarea de către oficiu a anumitor acțiuni care au legătură cu una dintre investigațiile sale, în special în vederea menținerii eficacității investigației și a competențelor sale. Oficiul ar trebui să se abțină de la a desfășura o acțiune în legătură cu care EPPO a formulat o obiecție. În cazul în care începe o investigație în absența unei obiecții din partea EPPO, oficiul ar trebui să desfășoare investigația respectivă, cu consultarea permanentă a EPPO.

(12)

Oficiul ar trebui să sprijine activ investigațiile desfășurate de EPPO. În acest sens, EPPO ar trebui să îi poată solicita oficiului să sprijine sau să completeze investigațiile sale penale prin exercitarea competențelor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Oficiul ar trebui să acorde sprijin în limitele competențelor sale și în cadrul prevăzut de regulamentul menționat.

(13)

Pentru asigurarea coordonării, cooperării și transparenței efective, oficiul și EPPO ar trebui să facă schimb de informații în mod permanent. Schimbul de informații anterior începerii investigațiilor de către oficiu sau de către EPPO este deosebit de important pentru a asigura o coordonarea corespunzătoare între acțiunile acestora, pentru a asigura complementaritatea și pentru a evita suprapunerile. În acest scop, oficiul și EPPO ar trebui să utilizeze funcțiile de tip „răspuns pozitiv/negativ” ale sistemelor lor de gestionare a cazurilor. Oficiul și EPPO ar trebui să precizeze, în cadrul acordurilor lor de lucru, procedura și condițiile aplicabile respectivului schimb de informații. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor care urmăresc evitarea suprapunerilor și asigurarea complementarității, oficiul și EPPO ar trebui să stabilească de comun acord termenele pentru schimbul de informații.

(14)

Raportul Comisiei din 2 octombrie 2017 privind evaluarea aplicării Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 (denumit în continuare „raportul de evaluare al Comisiei”) a concluzionat că modificările aduse în 2013 cadrului juridic au adus îmbunătățiri evidente în ceea ce privește desfășurarea investigațiilor, cooperarea cu partenerii și drepturile persoanelor vizate. În același timp, raportul de evaluare al Comisiei a evidențiat anumite deficiențe care au impact asupra eficacității și a eficienței investigațiilor.

(15)

Cele mai evidente constatări din raportul de evaluare al Comisiei ar trebui să fie abordate prin modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Modificarea respectivă se impune pe termen scurt pentru a consolida cadrul care reglementează investigațiile oficiului, pentru ca acesta să rămână puternic și pe deplin funcțional, care să completeze, prin investigații administrative, abordarea EPPO bazată pe dreptul penal, fără a altera mandatul sau competențele oficiului. Modificarea respectivă privește, în principal, domeniile în care lipsa de claritate a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar putea împiedica buna desfășurare a investigațiilor oficiului, cum ar fi efectuarea de verificări și inspecții la fața locului, posibilitatea de a accesa informații privind conturile bancare sau admisibilitatea rapoartelor de caz întocmite de oficiu ca mijloace de probă în cadrul procedurilor administrative sau judiciare.

(16)

Modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 nu aduce atingere garanțiilor procedurale aplicabile în cadrul investigațiilor. Oficiului îi revine obligația de a aplica garanțiile procedurale prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (6), precum și garanțiile procedurale cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cadrul menționat prevede obligația oficiului de a realiza investigații în mod obiectiv, imparțial și confidențial, căutând mijloace de probă în favoarea și împotriva persoanelor vizate, și de a desfășura activități de investigație pe baza unei autorizații scrise și în urma unui control al legalității. Oficiul are obligația să asigure respectarea drepturilor persoanelor vizate de investigațiile sale, inclusiv prezumția de nevinovăție și dreptul de a evita autoincriminarea. Atunci când sunt audiate, persoanele vizate au, printre altele, dreptul de a fi asistate de o persoană la alegerea lor, de a aproba procesul-verbal al audierii și de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. Persoanele vizate au, de asemenea, dreptul de a formula observații privind elementele de fapt ale cazului înainte de a fi redactate concluziile.

(17)

Persoanele care raportează cazuri de fraudă sau de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii ar trebui să beneficieze de protecție în temeiul Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(18)

În cazul în care oficiul întreprinde, în limitele mandatului său, măsuri de sprijin la cererea EPPO, pentru a proteja admisibilitatea mijloacelor de probă, precum și drepturile fundamentale și garanțiile procedurale, evitând în același timp suprapunerea investigațiilor și asigurând o cooperare eficientă și complementară, oficiul și EPPO, acționând în strânsă cooperare, ar trebui să asigure respectarea garanțiilor procedurale aplicabile prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) 2017/1939.

(19)

Oficiul are competența să efectueze verificări și inspecții la fața locului, ceea ce îi permite să aibă acces în sediile și la documentele agenților economici în cadrul investigațiilor sale în cazurile suspectate de fraudă ori corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Astfel de verificări și inspecții la fața locului se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, care, în anumite cazuri, condiționează exercitarea competențelor respective de respectarea condițiilor prevăzute de dreptul intern. Raportul de evaluare al Comisiei a constatat că nu este foarte precis în ce măsură se aplică dreptul intern, ceea ce afectează eficacitatea activităților de investigare ale oficiului.

(20)

Prin urmare, este necesar să fie precizat în ce cazuri se aplică dreptul intern în cursul investigațiilor desfășurate de oficiu, fără a fi alterate competențele de care dispune oficiul sau modul în care se aplică Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 statelor membre, fiind astfel reflectată hotărârea din 3 mai 2018 a Tribunalului în cauza T-48/16, Sigma Orionis SA/Comisia Europeană (8).

(21)

În cazurile în care agentul economic vizat se supune verificării și inspecției la fața locului, desfășurarea de către oficiu a verificărilor și a inspecțiilor la fața locului ar trebui să fie reglementată exclusiv de dreptul Uniunii. Astfel i s-ar permite oficiului să își exercite competențele de investigare în mod eficace și coerent în toate statele membre, în scopul de a contribui la un nivel ridicat de protecție a intereselor financiare ale Uniunii pe întreg teritoriul Uniunii, în conformitate cu articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(22)

În situațiile în care oficiul trebuie să recurgă la asistența autorităților competente ale statelor membre, în special în cazul în care un agent economic se opune verificării și inspecției la fața locului, statele membre ar trebui să se asigure că acțiunea oficiului este eficace și să ofere asistența necesară în conformitate cu normele procedurale relevante de drept intern. Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, atunci când analizează oportunitatea de a recupera sumele în cauză aplicând corecții financiare statelor membre, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, Comisia ar trebui să ia în considerare nerespectarea de către un stat membru a obligației de a coopera cu oficiul.

(23)

În temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, oficiul poate să încheie acorduri administrative cu autoritățile competente ale statelor membre, cum ar fi serviciile de coordonare antifraudă, precum și cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile pentru a preciza modalitățile de cooperare în temeiul regulamentului menționat, în special în ceea ce privește transmiterea de informații, desfășurarea investigațiilor și orice acțiune ulterioară acestora.

(24)

Prin modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să fie introdusă obligația agenților economici de a coopera cu oficiul, conform obligației care le revine în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 de a permite accesul pentru efectuarea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului la sedii, terenuri, mijloace de transportsau alte spații în care își desfășoară activitatea, precum și conform obligației prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9) potrivit căreia orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii are obligația să coopereze pe deplin în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în contextul investigațiilor efectuate de către oficiu.

(25)

În cadrul respectivei obligații de cooperare, oficiul ar trebui să poată să solicite agenților economici să pună la dispoziție informații relevante, în cazul în care ar fi putut fi implicați în faptele care fac obiectul investigației sau ar putea deține astfel de informații. Atunci când dau curs acestor solicitări, agenții economici nu ar trebui să fie obligați să facă declarații autoincriminatoare, dar ar trebui să fie obligați să răspundă la întrebări privind fapte și să furnizeze documente, chiar dacă informațiile respective ar putea fi folosite pentru a stabili existența unei activități ilegale comise de către aceștia sau de către un alt agent economic. Pentru a asigura eficacitatea investigațiilor în contextul metodelor actuale de lucru, oficiul ar trebui să poată solicita accesul la informațiile conținute în echipamentele private utilizate în scopuri profesionale. Oficiului ar trebui să i se acorde acces în aceeași măsură și în aceleași condiții ca și autorităților naționale de control și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul unor astfel de echipamente poate fi relevant pentru investigație, în conformitate cu principiile necesității și proporționalității și ar trebui să vizeze numai informațiile relevante pentru investigație.

(26)

Agenții economici ar trebui să poată utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care are loc verificarea și ar trebui să aibă dreptul de a fi asistați de către o persoană la alegerea lor, inclusiv de către o persoană care acordă asistență juridică externă, în cursul verificărilor și al inspecțiilor la fața locului. Cu toate acestea, prezența unei persoane care acordă asistență juridică nu ar trebui să reprezinte o condiție legală pentru validitatea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului. Pentru a asigura eficacitatea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului, în special în ceea ce privește riscul ca probele să dispară, oficiul ar trebui să poată avea acces la sedii, terenuri, mijloace de transport sau alte spații în care își desfășoară activitatea fără să aștepte ca agentul economic să consulte o persoană care acordă asistență juridică. Înainte de a începe verificarea și inspecția la fața locului, oficiul ar trebui să accepte numai o perioadă de timp scurtă și rezonabilă pentru consultarea unei persoane care acordă asistență juridică. Orice astfel de perioadă ar trebui să se limiteze la minimul strict necesar.

(27)

Pentru a asigura transparența atunci când efectuează verificări și inspecții la fața locului, oficiul ar trebui să ofere agenților economici informații adecvate cu privire la obligația lor de a coopera și la consecințele unui refuz de a coopera, precum și cu privire la procedura care se aplică, inclusiv cu privire la garanțiile procedurale.

(28)

În cadrul investigațiilor interne și, dacă este necesar, în cadrul investigațiilor externe, oficiul are acces la toate informațiile relevante deținute de instituții, organe, oficii și agenții. Astfel cum se sugerează în raportul de evaluare al Comisiei, este necesar să se clarifice faptul că acest acces ar trebui să fie posibil indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate informațiile sau datele respective, pentru a reflecta evoluția progresului tehnologic. În cursul investigațiilor interne, oficiul ar trebui să poată solicita accesul la informațiile conținute în echipamentele private utilizate în scopuri profesionale în situațiile în care are suspiciuni întemeiate că conținutul acestora ar putea fi relevant pentru investigație. Instituția, organul, oficiul sau agenția implicată ar trebui să poată impune oficiului condiții specifice de acces. Accesul oficiului ar trebui să respecte principiile necesității și proporționalității și ar trebui să vizeze numai informațiile relevante pentru investigație. În vederea garantării unui nivel de acces efectiv și coerent pentru oficiu, precum și a unui nivel ridicat de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, instituțiile, organele, oficiile și agențiile ar trebui să asigure coerența normelor privind accesul la echipamentele private adoptate de diferitele instituții, organe, oficii și agenții pentru a crea condiții echivalente, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (10).

(29)

În scopul stabilirii unui cadru mai coerent pentru investigațiile oficiului, în situațiile în care nu se justifică existența unor norme divergente, normele aplicabile investigațiilor interne și externe ar trebui armonizate și mai mult, astfel încât să se elimine anumite inconsecvențe identificate în raportul de evaluare al Comisiei. De exemplu, rapoartele și recomandările redactate în urma unei investigații externe ar trebui să fie transmise, dacă este necesar, instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză pentru a lua măsurile adecvate, astfel cum se întâmplă în cazul investigațiilor interne. Dacă este posibil, în conformitate cu mandatul său, oficiul ar trebui să sprijine instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să ia măsurile necesare ca urmare a recomandărilor sale. În cazul în care oficiul nu începe o investigație, acesta ar trebui să fie în măsură să transmită informațiile relevante autorităților statelor membre sau instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor, pentru a se întreprinde măsurile adecvate. Oficiul ar trebui să transmită astfel de informații atunci când decide să nu înceapă o investigație, în pofida unor suspiciuni suficiente de fraudă, de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Înainte de a proceda astfel, oficiul ar trebui să analizeze cu atenția cuvenită o posibilă interferență cu investigațiile în desfășurare ale EPPO.

(30)

Având în vedere marea diversitate a cadrelor instituționale naționale, statele membre ar trebui să aibă, în temeiul principiului cooperării loiale, posibilitatea de a notifica oficiului autoritățile competente să întreprindă acțiuni în urma recomandărilor oficiului, precum și autoritățile care trebuie să fie informate, printre altele în scopuri financiare, statistice sau de monitorizare, în vederea îndeplinirii atribuțiilor relevante ale acestora. Printre autoritățile respective se pot afla și serviciile naționale de coordonare antifraudă. În conformitate cu jurisprudența consacrată a CJUE, recomandările oficiului incluse în rapoartele sale nu au efecte juridice obligatorii în raport cu astfel de autorități ale statelor membre sau cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile.

(31)

Oficiul ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a urmări traseul banilor în scopul descoperirii unui modus operandi tipic pentru numeroase comportamente frauduloase. În cooperare cu autoritățile naționale și cu asistența oferită de acestea, oficiul poate să obțină informații cu privire la conturile bancare, relevante pentru activitatea sa de investigație, deținute de instituții de credit în mai multe state membre. Pentru a asigura o abordare eficace în întreaga Uniune, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă obligația autorităților naționale competente de a furniza oficiului informații privind conturile bancare, în cadrul obligației generale care le revine de a acorda asistență oficiului. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei autoritățile competente prin intermediul cărora urmează să aibă loc o astfel de cooperare. Atunci când acordă o astfel de asistență oficiului, autoritățile naționale ar trebui să acționeze în aceleași condiții ca și cele care se aplică autorităților naționale competente ale statului membru în cauză.

(32)

Pentru protecția și respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale, Comisia ar trebui să creeze o funcție internă sub forma unui inspector de garanții procedurale (denumit în continuare „inspectorul”), care, în vederea unei utilizări eficiente a resurselor, ar trebui să aparțină din punct de vedere administrativ de Comitetul de supraveghere și să beneficieze de resurse adecvate. Inspectorul ar trebui să gestioneze plângerile într-un mod pe deplin independent, inclusiv în raport cu Comitetul de supraveghere și cu oficiul, și ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(33)

O persoană interesată ar trebui să poată adresa inspectorului o plângere cu privire la respectarea garanțiilor procedurale de către oficiu sau la încălcarea normelor aplicabile investigațiilor oficiului, în special pentru încălcarea cerințelor procedurale sau a drepturilor fundamentale. În acest scop, ar trebui să se instituie un mecanism de gestionare a plângerilor. Inspectorul ar trebui să fie responsabil de emiterea de recomandări ca răspuns la astfel de plângeri, sugerând, dacă este necesar, soluții la chestiunile invocate în plângere. Inspectorul ar trebui să examineze plângerea printr-o procedură rapidă contradictorie, permițând totodată oficiului să-și continue investigația în curs. Inspectorul ar trebui să ofere autorului plângerii și oficiului posibilitatea de a formula observații cu privire la chestiunea invocată în plângere, precum și posibilitatea de a soluționa această chestiune. Directorul general ar trebui să ia măsurile adecvate indicate conform recomandării inspectorului. Directorul general ar trebui să se poată abate, în cazuri argumentate în mod corespunzător, de la recomandarea inspectorului. Argumentele pentru care directorul general se abate de la recomandarea inspectorului ar trebui să fie anexate la raportul final al investigației.

(34)

Pentru a crește gradul de transparență și de răspundere, inspectorul ar trebui să prezinte informații cu privire la mecanismul de gestionare a plângerilor în raportul său anual. Raportul anual ar trebui să indice, îndeosebi, numărul plângerilor primite, tipurile de încălcare a obligațiilor procedurale și a drepturilor fundamentale vizate, activitățile vizate și, dacă este posibil, măsurile luate de oficiu în urma gestionării plângerilor.

(35)

Transmiterea timpurie a informațiilor de către oficiu în scopul adoptării măsurilor asigurătorii constituie un instrument esențial pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii. Pentru a se asigura o cooperare strânsă în acest sens între oficiu și instituții, organe, oficii și agenții, acestea din urmă ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta în orice moment oficiul în vederea luării unei decizii privind eventualele măsuri asigurătorii adecvate, inclusiv măsurile de salvgardare a mijloacelor de probă.

(36)

Rapoartele redactate de oficiu constituie mijloace de probă admisibile în procedurile administrative sau judiciare în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Potrivit raportului de evaluare al Comisiei, această regulă nu asigură în mod suficient eficacitatea activităților oficiului în unele state membre. Pentru a spori eficacitatea și utilizarea consecventă a rapoartelor oficiului, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă admisibilitatea unor astfel de rapoarte atât în cadrul procedurilor judiciare care nu sunt de natură penală în fața instanțelor naționale, cât și în cadrul procedurilor administrative din statele membre. Regula care prevede echivalența cu rapoartele redactate de inspectorii administrativi naționali ar trebui să continue să se aplice în cazul procedurilor judiciare naționale de natură penală. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă, de asemenea, admisibilitatea rapoartelor elaborate de oficiu în cadrul procedurilor administrative și judiciare la nivelul Uniunii.

(37)

Serviciile de coordonare antifraudă ale statelor membre au fost introduse prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 pentru a facilita cooperarea efectivă și schimbul efectiv de informații, inclusiv de informații de natură operațională, între oficiu și statele membre. În raportul de evaluare al Comisiei s-a concluzionat că acestea au avut o contribuție pozitivă la activitatea oficiului. Raportul de evaluare al Comisiei a identificat, de asemenea, necesitatea ca rolul respectivelor servicii de coordonare antifraudă să fie mai bine clarificat, astfel încât să se asigure că oficiului i se acordă toată asistența necesară pentru a garanta eficacitatea investigațiilor sale, lăsând totodată organizarea și competențele serviciilor de coordonare antifraudă în responsabilitatea fiecărui stat membru. În această privință, serviciile de coordonare antifraudă ar trebui să fie în măsură să furnizeze sau să coordoneze asistența necesară oficiului pentru ca acesta să își îndeplinească în mod eficace sarcinile, înaintea, în timpul sau la sfârșitul unei investigații interne sau externe.

(38)

Datoria oficiului de a acorda statelor membre asistență în vederea coordonării acțiunilor acestora pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii reprezintă un element esențial al mandatului său de a sprijini cooperarea transfrontalieră dintre statele membre. Ar trebui să se stabilească norme mai detaliate pentru a facilita activitățile de coordonare ale oficiului și cooperarea sa, în acest context, cu autoritățile statelor membre, cu țările terțe și cu organizațiile internaționale. Normele respective nu ar trebui să aducă atingere exercitării de către oficiu a competențelor conferite Comisiei prin dispoziții specifice care reglementează asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre aceste autorități și Comisie, în special prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (11) și prin Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), precum și activitățile de coordonare legate de fondurile structurale și de investiții europene.

(39)

Ar trebui să se clarifice faptul că, atunci când autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv serviciile de coordonare antifraudă, acționează în cooperare cu oficiul sau cu alte autorități competente în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, acestora continuă să li se aplice dreptul intern.

(40)

Serviciile de coordonare antifraudă ar trebui să poată oferi asistență oficiului în contextul activităților de coordonare și să poată coopera între ele, astfel încât să se consolideze și mai mult mecanismele disponibile pentru cooperarea în domeniul luptei antifraudă.

(41)

Autoritățile competente ale statelor membre, precum și instituțiile, organele, oficiile și agențiile ar trebui să ia măsurile indicate într-o recomandare a oficiului. Pentru a permite oficiului să monitorizeze evoluția cazurilor sale, în cazul în care oficiul adresează recomandări judiciare autorităților naționale de urmărire penală ale unui stat membru, statele membre ar trebui, la cererea oficiului, să îi transmită acestuia din urmă hotărârea definitivă a instanței naționale. Pentru a menține pe deplin independența judiciară, o astfel de transmitere ar trebui să aibă loc numai după ce procedurile judiciare relevante au devenit definitive și după ce hotărârea judecătorească definitivă a devenit publică.

(42)

Pentru a completa normele procedurale privind desfășurarea investigațiilor prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, oficiul ar trebui să stabilească orientări privind procedurile de investigare, pe care personalul său să le respecte.

(43)

Ar trebui să se clarifice faptul că oficiul poate participa la echipe comune de anchetă constituite în conformitate cu dreptul Uniunii și are dreptul de a face schimb de informații operaționale dobândite în acest cadru. Utilizarea unor astfel de informații face obiectul condițiilor și garanțiilor prevăzute în dreptul Uniunii pe baza căruia au fost constituite echipele comune de anchetă. Atunci când participă la astfel de echipe comune de anchetă, oficiul acționează într-o capacitate de sprijin și își asumă rolul de partener sub rezerva constrângerilor juridice care ar putea exista în dreptul Uniunii și în dreptul intern.

(44)

În cel mult cinci ani de la data stabilită în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939, Comisia ar trebui să evalueze aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, în special eficiența cooperării dintre oficiu și EPPO, pentru a analiza dacă sunt indicate modificări pe baza experienței acumulate în ceea ce privește cooperarea respectivă. Comisia ar trebui să prezinte, dacă este cazul, o nouă propunere legislativă cuprinzătoare în termen de cel mult doi ani de la evaluarea respectivă.

(45)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a consolida protecția intereselor financiare ale Uniunii prin adaptarea funcționării oficiului la instituirea EPPO și prin sporirea eficacității investigațiilor desfășurate de oficiu, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, prin adoptarea unor norme care să reglementeze raporturile dintre oficiu și EPPO pentru a spori eficacitatea desfășurării investigațiilor de către acestea, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(46)

Prezentul regulament nu modifică competențele și responsabilitățile statelor membre de a lua măsuri pentru combaterea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

(47)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și a emis observații oficiale la 23 iulie 2018.

(48)

Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție menționată la articolul 126 din acordul de retragere, în cursul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din acordul de retragere, se încheie la 31 decembrie 2020. La data de 25 februarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE, Euratom) 2020/266 (4) de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit pentru un nou acord de parteneriat. Potrivit directivelor de negociere, această autorizație acoperă, printre altele, elementele necesare pentru a aborda în mod cuprinzător relațiile cu Regatul Unit în domeniul transportului rutier după încheierea perioadei de tranziție. Nu există însă certitudinea că la sfârșitul perioadei respective va fi intrat în vigoare un acord între Uniune și Regatul Unit care să reglementeze relațiile lor viitoare în domeniul transportului rutier de mărfuri și de persoane.

(2)

La încheierea perioadei de tranziție și în absența oricărei dispoziții speciale, toate drepturile și obligațiile care decurg din dreptul Uniunii în privința accesului pe piață, instituite prin Regulamentele (CE) nr. 1072/2009 (5) și (CE) nr. 1073/2009 (6) ale Parlamentului European și al Consiliului, vor înceta în ceea ce privește relația dintre Regatul Unit și Uniune și statele sale membre.

(3)

Într-o astfel de situație, transportul rutier internațional de mărfuri și de persoane între Uniune și Regatul Unit ar fi grav perturbat.

(4)

Gibraltar nu este inclus în domeniul de aplicare teritorială al prezentului regulament și referirile la Regatul Unit nu includ Gibraltar.

(5)

Sistemul multilateral de contingente al Conferinței Europene a Miniștrilor Transporturilor (CEMT) este singurul cadru juridic alternativ disponibil care ar putea oferi o bază pentru transportul rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit. Cu toate acestea, din cauza numărului limitat de autorizații disponibile în prezent în cadrul sistemului CEMT și a domeniului limitat de aplicare al acestuia în ceea ce privește tipurile de operațiuni de transport rutier vizate, sistemul este în prezent inadecvat pentru a răspunde pe deplin nevoilor transportului rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit.

(6)

Se preconizează că vor apărea perturbări grave, inclusiv în ceea ce privește ordinea publică, în contextul serviciilor de transport rutier de persoane. Acordul privind transportul internațional ocazional de călători cu autocare și autobuze (7) (denumit în continuare „Acordul Interbus”) este singurul cadru juridic disponibil care ar putea oferi o bază pentru transportul de persoane cu autobuzul și autocarul între Uniune și Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție. La 1 ianuarie 2021, Regatul Unit va deveni parte contractantă de sine stătătoare la Acordul Interbus. Acesta acoperă însă numai serviciile ocazionale, nefiind așadar adecvat pentru a remedia perturbările legate de serviciile internaționale de transport cu autocarul și autobuzul între Regatul Unit și Uniune care vor apărea după încheierea perioadei de tranziție. A fost negociat un protocol la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul și se preconizează că Regatul Unit îl va ratifica cât mai curând posibil. Cu toate acestea, nu este de așteptat ca protocolul să intre în vigoare la timp pentru a oferi o soluție viabilă pentru perioada imediat următoare încheierii perioadei de tranziție. Prin urmare, instrumentele disponibile nu răspund nevoilor serviciilor regulate și serviciilor regulate speciale de transport de persoane cu autobuzul și autocarul între Uniune și Regatul Unit.

(7)

Prin urmare, pentru a se evita orice perturbări grave, inclusiv în ceea ce privește ordinea publică, este necesar să se stabilească un set de măsuri temporare care să permită operatorilor de transport rutier de mărfuri și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul autorizați în Regatul Unit să transporte mărfuri și persoane pe cale rutieră între Regatul Unit și Uniune sau de pe teritoriul Regatului Unit către teritoriul Regatului Unit, tranzitând unul sau mai multe state membre. Pentru a asigura un echilibru adecvat între Regatul Unit și Uniune, drepturile astfel conferite ar trebui să fie condiționate de acordarea de drepturi echivalente și să fie supuse unor condiții care să asigure concurența loială.

(8)

Dreptul de a efectua operațiuni de transport pe teritoriul unui stat membru și între statele membre este o realizare fundamentală a pieței interne și, după încheierea perioadei de tranziție și în absența unor dispoziții contrare speciale, nu ar mai trebui să fie disponibil pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit. Cu toate acestea, în perioada imediat următoare perioadei de tranziție și în absența unui viitor acord care să reglementeze transportul rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit, este probabil să apară perturbări ale fluxurilor de trafic și amenințări la adresa ordinii publice, în special la punctele de trecere a frontierei care sunt puține la număr și unde urmează să fie efectuate controale suplimentare ale vehiculelor și ale încărcăturii acestora. O congestie intensificată la punctele de trecere a frontierei cu Regatul Unit a avut deja loc înainte de încheierea perioadei de tranziție. Criza legată de pandemia de COVID-19 a avut, de asemenea, efecte negative asupra transportului rutier, cu o creștere a încărcăturilor goale, tendință care ar putea fi exacerbată dacă nu există flexibilitate care să permită operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit să desfășoare, chiar și într-o măsură foarte limitată, operațiuni în cadrul Uniunii pentru o perioadă de timp strict limitată. Astfel de perturbări ar putea conduce la situații cu impact negativ asupra lanțurilor de aprovizionare critice, care sunt considerate necesare pentru gestionarea actualei pandemii de COVID-19. Pentru a reduce amploarea unor astfel de perturbări, operatorilor de transport rutier de marfă din Regatul Unit ar trebui să li se permită temporar să efectueze un număr limitat de operațiuni suplimentare pe teritoriul Uniunii în contextul operațiunilor dintre Regatul Unit și Uniune. Astfel vehiculele lor nu ar mai trebui să se întoarcă imediat în Regatul Unit și ar fi mai puțin probabil să fie goale atunci când se întorc în Regatul Unit, ceea ce ar reduce numărul total de vehicule și, prin urmare, presiunea la punctele de trecere a frontierei. Dreptul de a efectua astfel de operațiuni suplimentare ar trebui să fie proporțional, să nu reproducă același nivel de drepturi ca cel de care beneficiază operatorii de transport rutier de mărfuri din Uniune în temeiul normelor pieței interne și ar trebui eliminat treptat.

(9)

Serviciile transfrontaliere de transport cu autocarul și autobuzul între Irlanda și Irlanda de Nord sunt deosebit de importante pentru comunitățile care locuiesc în regiunile de frontieră, pentru a asigura conectivitatea de bază între comunități, în special în cadrul zonei comune de călătorie. Prin urmare, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor de către operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit ar trebui să fie autorizate în continuare în regiunile de frontieră ale Irlandei în cadrul serviciilor de transport internațional de persoane cu autocarul și autobuzul între Irlanda și Irlanda de Nord.

(10)

Pentru a reflecta caracterul lor temporar, și fără a stabili un precedent, setul de măsuri prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice pe o perioadă scurtă de timp. În ceea ce privește operațiunile de transport rutier de mărfuri, această perioadă scurtă de timp este stabilită astfel încât să permită posibile măsuri pentru a asigura conectivitatea de bază în sistemul CEMT și nu aduce atingere intrării în vigoare a unui viitor acord care să acopere transportul rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit și a viitoarelor norme ale Uniunii în domeniul transportului. În ceea ce privește transportul de persoane cu autobuzul și autocarul, această perioadă scurtă de timp este stabilită astfel încât să permită intrarea în vigoare a Protocolului la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul și aplicarea acestuia în cazul Regatului Unit, fie prin ratificarea lui de către Regatul Unit, fie prin aderarea Regatului Unit la protocolul respectiv și nu aduce atingere unui posibil viitor acord în domeniu între Uniune și Regatul Unit.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor măsuri provizorii care să reglementeze transportul rutier de mărfuri și de persoane între Uniune și Regatul Unit în cazul absenței unui acord care să reglementeze viitoarea lor relație în domeniul transportului rutier la finalul perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(12)

Având în vedere urgența impusă de încheierea perioadei de tranziție, se consideră oportun să se prevadă o excepție de la perioada de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(13)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice din ziua următoare încheierii perioadei de tranziție prevăzute în Acordul de retragere, cu excepția cazului în care, până la acea dată, a intrat în vigoare sau, după caz, se aplică cu titlu provizoriu un acord care reglementează transportul rutier încheiat cu Regatul Unit. Prezentul regulament ar trebui să se aplice până în ziua anterioară intrării în vigoare sau până în ziua anterioară aplicării cu titlu provizoriu a unui acord internațional care reglementează transportul rutier pentru ambele părți. Cu excepția dispozițiilor specifice aplicabile în regiunea de frontieră a Irlandei în cursul serviciilor internaționale regulate și al serviciilor internaționale regulate speciale între Irlanda și Irlanda de Nord, dreptul de a furniza servicii regulate și servicii regulate speciale de transport cu autocarul și autobuzul ar trebui să înceteze să se aplice la data intrării în vigoare pentru Uniune și pentru Regatul Unit a Protocolului la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul. Prezentul regulament ar trebui, în orice caz, să înceteze să se aplice la data de 30 iunie 2021.

(14)

În cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde nevoilor pieței, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește restabilirea echivalenței drepturilor acordate de Uniune operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit și operatorilor de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Regatul Unit cu cele acordate de Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune și operatorilor de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Uniune, inclusiv în cazul în care drepturile conferite de Regatul Unit sunt acordate pe baza statului membru de origine sau nu sunt disponibile în mod egal tuturor operatorilor Uniunii, și în ceea ce privește remedierea cazurilor de concurență neloială care sunt în detrimentul operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune și al operatorilor de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Uniune.

(15)

Actele delegate respective ar trebui să respecte principiul proporționalității și, prin urmare, dispozițiile lor ar trebui să fie proporționale cu problemele care ar decurge din neacordarea unor drepturi echivalente sau din existența unor condiții concurențiale neloiale. Suspendarea aplicării prezentului regulament ar trebui avută în vedere de către Comisie numai în cazurile cele mai grave, atunci când Regatul Unit nu a acordat drepturi echivalente operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune sau operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune, atunci când drepturile astfel acordate sunt minime sau atunci când condițiile de concurență pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit sau pentru operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit diferă atât de mult de cele de care beneficiază operatorii din Uniune încât furnizarea serviciilor în cauză de către operatorii din Uniune nu este viabilă din punct de vedere economic pentru aceștia.

(16)

Atunci când adoptă actele delegate respective, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. Comisia ar trebui să se asigure că niciun astfel de act delegat adoptat nu afectează în mod nejustificat buna funcționare a pieței interne.

(17)

Pentru a garanta că drepturile acordate de Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune, care sunt echivalente cu cele acordate prin prezentul regulament operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit, sunt disponibile în mod egal tuturor operatorilor din Uniune, domeniul de aplicare al Regulamentelor (CE) nr. 1072/2009 și (CE) nr. 1073/2009 ar trebui extins temporar. Regulamentele menționate acoperă deja secțiunea deplasării dintre un stat membru și o țară terță efectuată pe teritoriul oricărui stat membru tranzitat. Cu toate acestea, este necesar să se asigure, în acest caz, că Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 se aplică și secțiunii deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de încărcare sau descărcare și că Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 se aplică secțiunii deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de îmbarcare sau de debarcare a pasagerilor. Această extindere a domeniului de aplicare urmărește să garanteze că operatorii din Uniune pot efectua operațiuni cross-trade (transport rutier între țări diferite de țara de stabilire) către sau dinspre Regatul Unit, precum și opriri suplimentare în cursul transportului de persoane,

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție prevăzută la articolul 126 din Acordul de retragere (denumită în continuare „perioada de tranziție”), în timpul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumit în continuare „Regatul Unit”) și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din Acordul de retragere, se încheie la 31 decembrie 2020. La 25 februarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE, Euratom) 2020/266 (4) care a autorizat începerea negocierilor cu Regatul Unit pentru un nou acord de parteneriat. După cum indică directivele de negociere, autorizarea cuprinde, printre altele, elementele necesare pentru a aborda în mod cuprinzător relația în domeniul aviației cu Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție. Cu toate acestea, nu este sigur dacă, până la finalul acestei perioade, va intra în vigoare un acord între Uniune și Regatul Unit care să reglementeze relația lor viitoare în acest domeniu.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește condițiile de acordare a licenței de operare pentru transportatorii aerieni a Uniunii și stabilește libertatea de a presta servicii aeriene în interiorul UE.

(3)

La încheierea perioadei de tranziție și în absența unor dispoziții speciale, vor înceta toate drepturile și obligațiile care decurg din dreptul Uniunii în ceea ce privește accesul pe piață, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, în ceea ce privește relația dintre Regatul Unit și statele membre.

(4)

Prin urmare, este necesar să se stabilească o serie de măsuri temporare care să permită transportatorilor cărora li s-au acordat licențe în Regatul Unit să furnizeze servicii de transport aerian între teritoriul acestuia și teritoriul statelor membre. Pentru a asigura un echilibru adecvat între Regatul Unit și statele membre, drepturile astfel conferite ar trebui să fie condiționate de acordarea de către Regatul Unit de drepturi echivalente pentru transportatorii aerieni cărora li s-au acordat licențe în Uniune și să se supună anumitor condiții care asigură concurența loială.

(5)

Criza generată de pandemia de COVID-19 creează probleme logistice semnificative statelor membre, în special în ceea ce privește capacitatea de a transporta cantități importante de medicamente, vaccinuri și echipamente medicale spre și dinspre țările terțe într-un timp scurt și cu respectarea unor condiții deosebit de exigente din punct de vedere logistic și al depozitării. Este necesar să se asigure punerea la dispoziție a unei capacități suficiente de transport aerian și punerea la dispoziția statelor membre a unor mecanisme de flexibilitate excepționale suplimentare în acest scop, inclusiv posibilitatea de a se baza pe aeronave din țări terțe. Prin urmare, ar trebui să se acorde elemente suplimentare ale drepturilor de trafic în temeiul celei de-a cincea libertăți, care să se limiteze strict la efectuarea acestui tip de operațiuni pe o bază ad hoc, astfel încât transportatorii aerieni din Regatul Unit să poată fi utilizați în astfel de circumstanțe excepționale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată autoriza drepturi suplimentare pentru furnizarea de servicii de ambulanță aeriană.

(6)

Pentru a reflecta caracterul său temporar, prezentul regulament ar trebui să se aplice până la 30 iunie 2021 sau până la intrarea în vigoare sau, dacă se prevede astfel, până la aplicarea provizorie a unui viitor acord cu Regatul Unit la care Uniunea să fie parte și care să reglementeze furnizarea de servicii aeriene, acord negociat de Comisie în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), oricare dintre acestea survine mai întâi.

(7)

Pentru a menține niveluri reciproc avantajoase ale conectivității, ar trebui prevăzute anumite acorduri de cooperare comercială atât în privința transportatorilor aerieni din Regatul Unit, cât și a transportatorilor aerieni din Uniune, în conformitate cu principiul reciprocității.

(8)