ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 437

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 63
28 decembrie 2020


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022

1

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2221 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele suplimentare și măsurile de implementare cu scopul de a oferi asistență pentru sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei (REACT-EU)

30

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2222 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare având în vedere infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii ( 1 )

43

 

*

Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2223 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor Oficiului European de Luptă Antifraudă

49

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2224 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 decembrie 2020 privind normele comune care asigură conectivitatea de bază a transportului rutier de mărfuri și de persoane după încheierea perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice ( 1 )

74

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2225 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 privind normele comune care asigură conectivitatea aeriană de bază ca urmare a încheierii perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice ( 1 )

86

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere încheierea perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice ( 1 )

97

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2227 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2403 în ceea ce privește autorizațiile de pescuit pentru navele de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit și operațiunile de pescuit ale navelor de pescuit ale Regatului Unit în apele Uniunii

102

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2020/2228 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 decembrie 2020 privind Anul european al căilor ferate (2021)

108

 

*

Decizia (UE) 2020/2229 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Deciziei nr. 445/2014/UE de instituire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului Capitale europene ale culturii pentru anii 2020-2033 ( 1 )

116

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2230 al Consiliului din 18 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1388/2013 privind deschiderea și modul de gestionare a unor contingente tarifare autonome ale Uniunii pentru anumite produse agricole și industriale

120

 

*

Regulamentul (UE) 2020/2231 al Consiliului din 18 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1387/2013 de suspendare a taxelor vamale autonome prevăzute în Tariful vamal comun pentru anumite produse agricole și industriale

135

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2020/2232 a Consiliului din 22 decembrie 2020 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului mixt instituit prin Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice în ceea ce privește adoptarea unei decizii de stabilire a unei liste de 25 de persoane care doresc și sunt în măsură să îndeplinească funcția de membri ai unei comisii de arbitraj în temeiul acordului și a unei liste de rezervă cu persoanele care doresc și sunt în măsură să îndeplinească funcția de membri din partea Uniunii în cadrul unei comisii de arbitraj în temeiul acordului

182

 

*

Decizia (UE) 2020/2233 a Consiliului din 23 decembrie 2020 privind angajarea fondurilor provenite din restituiri în cadrul Facilității de investiții ACP din operațiunile finanțate în cadrul celui de al 9-lea, al 10-lea și al 11-lea Fond european de dezvoltare

188

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

REGULAMENTE

28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/1


REGULAMENTUL (UE) 2020/2220 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

având în vedere avizul Curții de Conturi (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Propunerile legislative ale Comisiei privind politica agricolă comună (PAC) după 2020 au avut ca scop instituirea cadrului puternic al Uniunii esențial pentru a asigura faptul că PAC rămâne o politică comună cu condiții echitabile, oferind în același timp statelor membre o responsabilitate mai mare în ceea ce privește modul în care îndeplinesc obiectivele și ating țintele stabilite. În consecință, statele membre urmează să întocmească planuri strategice PAC și să le pună în aplicare după aprobarea acestora de Comisie.

(2)

Procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 nu a fost încheiată în timp util pentru a permite statelor membre și Comisiei să pregătească toate elementele necesare în vederea aplicării noului cadru juridic și a noilor planuri strategice PAC începând de la 1 ianuarie 2021, conform propunerii inițiale a Comisiei. Această întârziere a creat incertitudine și riscuri pentru fermierii din Uniune și pentru întregul sector agricol al Uniunii. Pentru a reduce incertitudinea respectivă și a menține vitalitatea în zonele și regiunile rurale, precum și pentru a contribui la durabilitatea mediului, prezentul regulament ar trebui să prevadă aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC acoperind perioada 2014-2020 (denumit în continuare „cadrul PAC actual”) și efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție în anii 2021 și 2022 (denumită în continuare „perioada de tranziție”) până la data aplicării noului cadru juridic acoperind perioada care începe la 1 ianuarie 2023 (denumit în continuare „noul cadru juridic”).

(3)

Întrucât procedura legislativă referitoare la propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 încă nu a fost încheiată și planurile strategice PAC încă nu au fost elaborate de statele membre, iar părțile interesate trebuie consultate, cadrul PAC actual ar trebui să fie aplicat în continuare pentru perioada suplimentară de doi ani. Scopul perioadei de tranziție este de a facilita o tranziție armonioasă pentru beneficiari la o nouă perioadă de programare și de a oferi posibilitatea de a se ține seama de Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”).

(4)

Pentru a se asigura faptul că în 2021 și 2022 se poate acorda sprijin fermierilor și altor beneficiari din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Uniunea ar trebui să acorde în continuare acest sprijin pe durata perioadei de tranziție în condițiile cadrului PAC actual. Cadrul PAC actual a fost stabilit, în special, în Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 (4), (UE) nr. 1305/2013 (5), (UE) nr. 1306/2013 (6), (UE) nr. 1307/2013 (7) și (UE) nr. 1308/2013 (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să acorde statelor membre timp suficient pentru a-și pregăti propriile planuri strategice PAC, precum și să faciliteze crearea structurilor administrative necesare pentru punerea în aplicare cu succes a noului cadru juridic, în special permițând o creștere a asistenței tehnice. Toate planurile strategice PAC ar trebui să fie pregătite pentru a intra în vigoare de îndată ce se va încheia perioada de tranziție pentru a oferi stabilitatea și certitudinea atât de necesare pentru sectorul agricol.

(6)

Având în vedere faptul că Uniunea ar trebui să sprijine în continuare dezvoltarea rurală pe întreaga durată a perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a finanța programele lor prelungite de dezvoltare rurală din alocarea bugetară corespunzătoare pentru anii 2021 și 2022. Programele prelungite ar trebui să garanteze că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR este rezervată măsurilor menționate la articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în conformitate cu noile obiective ambițioase stabilite în Pactul verde european.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 stabilește norme comune aplicabile FEADR și altor fonduri care funcționează într-un cadru comun. Regulamentul respectiv ar trebui să se aplice în continuare programelor sprijinite de FEADR pentru perioada de programare 2014-2020 și pentru anii de programare 2021 și 2022.

(8)

Termenele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 pentru rapoartele de implementare, reuniunile anuale de reexaminare, evaluările ex-post și rapoartele de sinteză, eligibilitatea cheltuielilor și dezangajarea, precum și angajamentele bugetare sunt limitate la perioada de programare 2014-2020. Termenele respective ar trebui adaptate pentru a ține seama de durata prelungită a perioadei în care ar trebui să fie implementate programele referitoare la sprijinul acordat din FEADR.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei (10) prevăd că cheltuielile pentru anumite angajamente pe termen lung asumate în temeiul anumitor regulamente care au acordat sprijin pentru dezvoltare rurală înainte ca Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 să devină aplicabil, ar trebui, în anumite condiții, să fie efectuate în continuare de FEADR în perioada de programare 2014-2020. De asemenea, cheltuielile în cauză ar trebui să fie în continuare eligibile pe durata angajamentului lor juridic respectiv, în aceleași condiții, în anii de programare 2021 și 2022. Din motive de claritate și securitate juridică, ar trebui să se clarifice și faptul că angajamentele juridice asumate în temeiul unor măsuri anterioare care corespund măsurilor din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 cărora li se aplică sistemul integrat de administrare și control ar trebui să facă obiectul respectivului sistem integrat de administrare și control, precum și faptul că plățile aferente respectivelor angajamente juridice ar trebui efectuate în perioada 1 decembrie-30 iunie a anului calendaristic următor.

(10)

FEADR ar trebui să poată sprijini costul consolidării capacităților și acțiunile pregătitoare în sprijinul elaborării și al implementării viitoare a strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în baza noului cadru juridic.

(11)

În 2015, la alocarea drepturilor la plată sau la recalcularea drepturilor la plată pentru statele membre care au menținut drepturile existente în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, unele state membre au comis erori atunci când au stabilit numărul sau valoarea drepturilor la plată. Chiar și atunci când s-au produs în cazul unui singur fermier, multe dintre aceste erori influențează valoarea drepturilor la plată pentru toți fermierii și pentru toți anii. Unele state membre au comis erori și după 2015, la alocarea drepturilor din rezervă, de exemplu, în calculul valorii medii. O astfel de neconformitate face în mod normal obiectul unei corecții financiare până la luarea de măsuri corective de către statul membru în cauză. Având în vedere timpul scurs de la prima alocare, eforturile depuse de statele membre pentru a stabili și, acolo unde este relevant, pentru a corecta drepturile și, de asemenea, în interesul securității juridice, numărul și valoarea drepturilor la plată ar trebui considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate cu efect de la o anumită dată.

(12)

În conformitate cu articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statelor membre li s-a oferit opțiunea de a aplica, pentru alocarea drepturilor la plată, un coeficient de reducere pentru hectarele eligibile care constau în pășuni permanente situate în zone care prezintă condiții climatice dificile. Pășunile alpine sunt adesea gestionate în mod colectiv și, prin urmare, zonele sunt repartizate anual, creând astfel un grad semnificativ de incertitudine în rândul fermierilor din statele membre în cauză. Implementarea acestui sistem s-a dovedit a fi deosebit de complexă, în special în ceea ce privește definirea exactă a zonelor în cauză. Întrucât valoarea drepturilor la plată în zonele în care coeficientul de reducere nu se aplică depinde de suma drepturilor la plată din zonele desemnate, această incertitudine îi afectează ulterior pe toți fermierii din statele membre în cauză. Pentru a stabiliza sistemul aplicat în prezent în respectivele state membre și în vederea asigurării securității juridice pentru toți fermierii din statele membre în cauză cât mai curând cu putință, statele membre în cauză ar trebui să poată considera că sunt îndeplinite cerințele de legalitate și regularitate în ceea ce privește valoarea și numărul tuturor drepturilor alocate tuturor fermierilor înainte de 1 ianuarie 2020. Fără a aduce atingere eventualelor căi de atac puse la dispoziția beneficiarilor individuali, valoarea respectivelor drepturi ar trebui să fie valoarea pentru anul calendaristic 2019, valabilă la 31 decembrie 2019.

(13)

Confirmarea drepturilor la plată nu reprezintă o excepție de la responsabilitatea statelor membre în cadrul gestiunii partajate a FEGA de a asigura protejarea bugetului Uniunii de cheltuieli neconforme. Prin urmare, confirmarea drepturilor la plată alocate fermierilor înainte de 1 ianuarie 2021 sau, prin derogare, înainte de 1 ianuarie 2020 nu ar trebui să aducă atingere competenței Comisiei de a lua deciziile menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în legătură cu plățile neconforme acordate pentru orice an calendaristic până în 2020 inclusiv sau, prin derogare, până în 2019 inclusiv, rezultate din erori privind numărul sau valoarea respectivelor drepturi la plată.

(14)

Având în vedere faptul că noul cadru juridic pentru PAC nu a fost încă adoptat, ar trebui clarificat faptul că ar trebui stabilite măsuri tranzitorii care să reglementeze tranziția de la schemele de sprijin existente acordate pe bază multianuală la noul cadru juridic.

(15)

Pentru a se limita o reportare semnificativă a angajamentelor din actuala perioadă de programare în materie de dezvoltare rurală către planurile strategice PAC, durata noilor angajamente multianuale în ceea ce privește agromediul și clima, agricultura ecologică și bunăstarea animalelor ar trebui, ca regulă generală, să fie limitată la o perioadă de maximum trei ani. Începând din 2022, prelungirea angajamentelor existente ar trebui limitată la un an.

(16)

Articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 a prevăzut măsuri tranzitorii pentru a se facilita eliminarea progresivă a plăților în zonele care, din cauza aplicării unor noi criterii de delimitare, nu ar mai fi considerate drept zone care se confruntă cu constrângeri naturale. Aceste plăți urmau să fie plătite până în 2020 și pentru o perioadă maximă de patru ani. Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului (11) a prelungit termenul inițial pentru noua delimitare a acestor zone până în 2019. Pentru fermierii din statele membre care au stabilit delimitarea în 2018 și 2019, eliminarea progresivă a plăților nu a putut atinge nivelul maxim de patru ani. Pentru a continua eliminarea progresivă a plăților, ar trebui să li se permită statelor membre să le plătească în continuare în anii 2021 și 2022, dacă este cazul. Pentru a asigura un nivel adecvat al plăților pe hectar, în conformitate cu articolul 31 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, nivelul plăților în anii 2021 și 2022 ar trebui stabilit la 25 EUR pe hectar.

(17)

Întrucât fermierii sunt expuși la riscuri economice și de mediu tot mai mari ca urmare a schimbărilor climatice și a creșterii volatilității prețurilor, Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 prevede o măsură de gestionare a riscurilor pentru a ajuta fermierii să facă față acestor riscuri. Această măsură include contribuții financiare la fonduri mutuale și un instrument de stabilizare a veniturilor. Pentru a se asigura egalitatea de tratament între fermierii din întreaga Uniune, evitarea denaturării concurenței și respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii, au fost prevăzute condiții specifice pentru acordarea sprijinului în cadrul acestei măsuri. Pentru a promova și mai mult utilizarea acestei măsuri pentru fermierii din toate sectoarele, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a reduce pragul de 30 % care este aplicabil respectivului instrument și care generează compensarea fermierilor pentru scăderea producției sau a veniturilor, dar nu sub 20 %.

(18)

Fermierii și întreprinderile rurale au fost afectați într-un mod fără precedent de consecințele epidemiei de COVID-19. Prelungirea restricțiilor extinse de circulație instituite în statele membre, precum și închiderea obligatorie a magazinelor, a piețelor în aer liber, a restaurantelor și a altor unități ospitaliere au creat perturbări economice în sectorul agricol și comunitățile rurale și au condus la probleme legate de lichidități și de fluxul de numerar pentru fermieri și pentru micile întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Pentru a răspunde impactului crizei rezultate în urma epidemiei de COVID-19, durata pentru care se aplică măsura menționată la articolul 39b din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 ar trebui prelungită pentru a aborda problemele continue de lichiditate care pun în pericol continuitatea activităților agricole și a micilor întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul prelucrării, comercializării sau dezvoltării de produse agricole. Sprijinul aferent măsurii respective ar trebui să fie finanțat cu până la 2 % din fondurile FEADR alocate statelor membre în perioada de programare 2014-2020.

(19)

Pentru a se evita situația în care fondurile pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității în anii de programare 2021 și 2022 rămân necheltuite, statele membre care utilizează posibilitatea de a transfera cuantumuri de la plățile directe la dezvoltarea rurală ar trebui să poată aplica alocarea minimă de 5 %, iar în cazul Croației de 2,5 %, pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității numai în ceea ce privește contribuția FEADR la dezvoltarea rurală prelungită până la 31 decembrie 2022, calculată înainte de efectuarea transferului cuantumurilor de la plățile directe.

(20)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (12) de instituire a unui Instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (denumit în continuare „Regulamentul EURI”), ar trebui puse la dispoziție resurse suplimentare pentru anii 2021 și 2022 în vederea abordării impactului crizei provocate de COVID-19 și a consecințelor acesteia asupra sectorului agricol și a zonelor rurale ale Uniunii Europene.

(21)

Având în vedere provocările fără precedent cu care se confruntă sectorul agricol și zonele rurale ale Uniunii din cauza crizei provocate de COVID-19, resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui să fie utilizate pentru finanțarea măsurilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, pregătind terenul pentru o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, în conformitate cu obiectivele angajamentelor Uniunii în materie de mediu și climă și cu noile ambiții stabilite în Pactul verde european.

(22)

Prin urmare, statele membre nu ar trebui să reducă nivelul de ambiție în materie de mediu al programelor lor de dezvoltare rurală existente. Acestea ar trebui să asigure aceeași cotă globală pentru resursele suplimentare ca cea pe care au rezervat-o în programele lor de dezvoltare rurală pentru măsurile care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, în cadrul contribuției FEADR (denumit în continuare „principiul menținerii nivelului de protecție”). În plus, un procent de cel puțin 37 % din resursele suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene ar trebui alocat măsurilor care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă, precum și bunăstării animalelor și pentru LEADER. De asemenea, un procent de cel puțin 55 % din aceste resurse suplimentare ar trebui alocat măsurilor care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale, și anume investiții în active fizice, dezvoltarea fermelor și a afacerilor, sprijin pentru servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale și cooperare.

(23)

În cazul în care statele membre nu sunt în măsură să respecte principiul menținerii nivelului de protecție, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a deroga de la obligația de a aloca cel puțin 55 % din resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene pentru măsuri care promovează dezvoltarea economică și socială în zonele rurale și ar trebui, de preferință, să sprijine măsuri care sunt deosebit de benefice pentru mediu și climă. Totuși, pentru a oferi statelor membre suficientă flexibilitate, acestea ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a deroga de la principiul menținerii nivelului de protecție în ceea ce privește aceste resurse suplimentare, în măsura în care este necesar pentru respectarea obligației privind procentul de 55 %.

(24)

Resursele suplimentare provenind din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene fac obiectul unor condiții specifice. Aceste resurse suplimentare ar trebui astfel să fie programate și monitorizate separat de sprijinul acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală, aplicându-se în același timp, ca regulă generală, normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Prin urmare, aceste resurse suplimentare ar trebui implementate prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și ar trebui să fie luate în considerare în cadrul regulamentului respectiv ca sume care finanțează măsuri în cadrul FEADR. În consecință, cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, ar trebui să se aplice normele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, inclusiv normele privind modificarea programelor de dezvoltare rurală, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, inclusiv normele privind dezangajarea automată, și Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(25)

Ar trebui să se stabilească o rată de cofinanțare maximă specifică a Uniunii, precum și o rată sporită de sprijin pentru investițiile care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală și un ajutor de sprijin acordat tinerilor fermieri, pentru a asigura efectul de levier adecvat al resurselor suplimentare furnizate de Instrumentul de redresare al Uniunii Europene.

(26)

Pentru a se asigura continuitatea pe durata perioadei de tranziție, rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol ar trebui menținută pentru anii 2021 și 2022. Cuantumul relevant al rezervei pentru anii 2021 și 2022 ar trebui să fie inclus în rezerva respectivă.

(27)

În ceea ce privește măsurile de prefinanțare din FEADR, ar trebui clarificat faptul că nici prelungirea până la 31 decembrie 2022 a programelor sprijinite de FEADR în conformitate cu prezentul regulament și nici resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI nu ar trebui să conducă la acordarea unei prefinanțări suplimentare pentru programele în cauză.

(28)

Articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede în prezent că statele membre au obligația de a notifica deciziile pe care le-au luat în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea cuantumului plăților directe care urmează să fie acordate unui fermier într-un anumit an calendaristic pentru partea din sumă care depășește 150 000 EUR, doar pentru anii 2015-2020. Pentru a se asigura continuitatea sistemului existent, statele membre ar trebui, de asemenea, să își notifice deciziile luate în conformitate cu respectivul articol și produsul estimat legat de reducerea pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(29)

Articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să transfere fonduri între plățile directe și dezvoltarea rurală în ceea ce privește anii calendaristici 2014-2020. Pentru a se asigura faptul că statele membre își pot urma propria strategie, flexibilitatea dintre piloni ar trebui să fie disponibilă și pentru anul calendaristic 2021 (exercițiul financiar 2022) și pentru anul calendaristic 2022 (exercițiul financiar 2023).

(30)

Pentru a i se permite Comisiei să stabilească plafoanele bugetare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1), cu articolul 36 alineatul (4), cu articolul 42 alineatul (2), cu articolul 49 alineatul (2), cu articolul 51 alineatul (4) și cu articolul 53 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar ca statele membre să își notifice deciziile privind alocările financiare pentru fiecare schemă în parte până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

(31)

Articolul 22 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede o ajustare lineară a valorii drepturilor la plată în eventualitatea unei modificări a plafonului schemei de plată de bază de la un an la altul din cauza anumitor decizii luate de statele membre care afectează plafonul schemei de plată de bază. Prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament privind plafoanele naționale după anul calendaristic 2020 și eventualele modificări anuale de la acea dată ar putea avea un impact asupra plafonului schemei de plată de bază. Prin urmare, pentru ca statele membre să poată respecta obligația prevăzută la articolul 22 alineatul (4) din regulamentul respectiv, potrivit căreia suma dintre valoarea drepturilor la plată și valoarea rezervelor este egală cu plafonul schemei de plată de bază, este oportun să se prevadă o ajustare lineară în vederea adaptării la prelungirea aplicabilității anexei II la respectivul regulament sau la modificările aduse acestei anexe în decursul perioadei de tranziție. În plus, pentru a li se oferi statelor membre o mai mare flexibilitate, ar fi adecvat să li se permită să adapteze valoarea drepturilor la plată sau a rezervei, eventual cu rate de ajustare diferite.

(32)

În conformitate cu cadrul juridic actual, statele membre și-au notificat în 2014 deciziile până în anul calendaristic 2020, referitoare la împărțirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază între regiuni și la eventualele modificări anuale progresive pentru perioada care face obiectul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013. Este necesar ca statele membre să notifice aceste decizii și pentru anii calendaristici 2021 și 2022.

(33)

Mecanismul de convergență internă reprezintă procesul de bază pentru o repartizare mai echitabilă a sprijinului direct pentru venit în rândul fermierilor. Diferențele individuale semnificative bazate pe referințe istorice vechi sunt din ce în ce mai greu de justificat. În Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, modelul de bază al convergenței interne constă în aplicarea de către statele membre a unei rate forfetare uniforme pentru toate drepturile la plată, la nivel național sau regional, începând din 2015. Cu toate acestea, pentru a se asigura o tranziție mai ușoară către o valoare uniformă, a fost stabilită o derogare care permite statelor membre să diferențieze valorile drepturilor la plată prin aplicarea convergenței parțiale, denumită și „modelul tunelului”, între 2015 și 2019. Unele state membre au utilizat respectiva derogare. Pentru a continua procesul către o repartizare mai echitabilă a plăților directe, statele membre ar trebui să poată converge în continuare către o medie națională sau regională după 2019, în loc să aplice o rată forfetară uniformă sau să mențină valoarea drepturilor la nivelul acestora din 2019. Prin urmare, această posibilitate a statelor membre ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021. Statele membre ar trebui să notifice în fiecare an Comisiei decizia lor pentru anul următor.

(34)

Dispozițiile din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 privind ajustarea tuturor drepturilor la plată care sunt modificate prin prezentul regulament ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, astfel încât să se clarifice faptul că statele membre au avut posibilitatea de a aplica convergența după 2019.

(35)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede modificări anuale progresive ale valorii drepturilor la plată alocate din rezervă pentru a se ține seama de etapele anuale ale plafonului național stabilit în anexa II la regulamentul respectiv, reflectând o gestionare multianuală a rezervei. Normele respective ar trebui adaptate, astfel încât să reflecte posibilitatea de a modifica atât valoarea tuturor drepturilor la plată alocate, cât și a rezervei, pentru a ține cont de o modificare a cuantumului din anexa II la regulamentul respectiv între doi ani. În statele membre care decid să continue convergența internă, convergența internă respectivă este implementată anual. Pentru anii calendaristici 2020, 2021 și 2022, numai valoarea dreptului la plată pentru anul în curs trebuie stabilită în anul alocării. Valoarea unitară a drepturilor la plată care urmează să fie alocate din rezervă într-un anumit an ar trebui calculată după o eventuală ajustare a rezervei în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament. În orice an ulterior, valoarea drepturilor la plată alocate din rezervă ar trebui adaptată în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) din respectivul regulament.

(36)

Articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede aplicarea schemei de plată unică pe suprafață până la 31 decembrie 2020. Este oportun să se permită prelungirea schemei de plată unică pe suprafață în 2021 și 2022.

(37)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată plata redistributivă începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit în același timp cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(38)

În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020 pentru a se evita o scădere bruscă și substanțială a sprijinului în sectoarele care au beneficiat, până în 2014, de ajutoarele naționale tranzitorii. Pentru a se asigura că, pe durata perioadei de tranziție, aceste ajutoare continuă să își joace rolul în sprijinirea veniturilor fermierilor din respectivele sectoare specifice, ar trebui să se prevadă continuitatea ajutoarelor menționate în aceleași condiții și cu aceleași limitări ca și pentru perioada 2015-2020.

(39)

Din motive de securitate juridică, ar trebui să se clarifice faptul că articolele 41 și 42 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permit statelor membre să își revizuiască anual deciziile privind plata redistributivă. Termenul pentru revizuire aplicabil în 2021 și 2022 ar trebui să fie același cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni.

(40)

Articolul 52 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 împuternicește Comisia să adopte acte delegate care să permită statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului cuplat facultativ până în 2020 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat acest sprijin într-o perioadă de referință din trecut. Respectiva împuternicire urmărește să asigure cea mai mare coerență posibilă între schemele Uniunii care vizează sectoare susceptibile să fie afectate de dezechilibre structurale de piață. Prin urmare, este oportună prelungirea acestei împuterniciri pentru a acoperi și anii 2021 și 2022.

(41)

Întrucât modificarea, prevăzută în prezentul regulament, a anexei II la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 va intra în vigoare prea târziu pentru ca statele membre să respecte termenul inițial pentru anumite obligații de notificare în 2020, este necesar să se amâne termenul până la care statele membre pot lua decizia de a introduce pentru prima dată sprijinul cuplat facultativ începând din 2021 sau 2022, precum și termenul de notificare către Comisie a respectivei decizii. Este oportun ca termenul respectiv să fie stabilit la aceeași dată cu termenul pentru deciziile privind flexibilitatea între piloni. În mod similar, decizia statelor membre de a continua sau de a înceta acordarea sprijinului cuplat facultativ în anii 2021 și 2022 și notificarea către Comisie a respectivei decizii ar trebui amânate până la aceeași dată.

(42)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește elementele din notificările statelor membre privind sprijinul cuplat facultativ. Este oportun să se clarifice că respectivele notificări pentru anii calendaristici 2021 și 2022 ar trebui să includă procentul din plafonul național utilizat pentru a finanța sprijinul în cauză pentru anii 2021 și 2022.

(43)

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 stabilește norme de organizare comună a piețelor agricole și include anumite scheme de ajutoare. Propunerile legislative ale Comisiei privind PAC după 2020 prevăd ca respectivele scheme de ajutoare să fie integrate în viitoarele planuri strategice PAC ale statelor membre. Pentru a asigura o integrare fără probleme a respectivelor scheme de ajutoare în viitoarea PAC, ar trebui stabilite norme privind durata fiecărei scheme de ajutoare, atunci când acestea trebuie reînnoite pe durata perioadei de tranziție. Prin urmare, în ceea ce privește schema de ajutoare din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă, programele de lucru existente întocmite pentru perioada 1 aprilie 2018-31 martie 2021 ar trebui să fie succedate de noi programe de lucru care să se desfășoară în perioada 1 aprilie 2021-31 decembrie 2022. Programele operaționale existente în sectorul fructelor și legumelor care nu și-au atins durata maximă de cinci ani pot fi prelungite numai până la 31 decembrie 2022. Noile programe operaționale din sectorul fructelor și legumelor ar trebui aprobate numai pentru o durată maximă de trei ani. Programele naționale existente pentru sectorul apicol întocmite pentru perioada 1 august 2019-31 iulie 2022 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2022.

(44)

Din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19, viticultorii care dețin autorizații de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 au fost împiedicați în mare măsură să utilizeze respectivele autorizații astfel cum planificaseră în ultimul lor an de valabilitate. Pentru a se evita pierderea respectivelor autorizații și a se reduce riscul de deteriorare a condițiilor în care ar trebui să se efectueze plantarea, este necesar să se acorde o prelungire a valabilității autorizațiilor de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020. Prin urmare, toate autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care expiră în 2020 ar trebui prelungite până la 31 decembrie 2021. De asemenea, ținând seama de modificările perspectivelor pieței, titularii autorizațiilor de plantare care expiră în 2020 ar trebui să aibă posibilitatea de a nu-și utiliza autorizațiile fără ca acest lucru să facă obiectul unor sancțiuni administrative.

(45)

Dispoziția Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 privind autorizațiile de plantare pentru plantări noi sau pentru replantare care urmau să expire în 2020, modificate prin prezentul regulament, ar trebui să se aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2020, având în vedere perturbările cauzate de pandemia COVID-19 și dificultățile pe care aceasta le-a cauzat în ceea ce privește utilizarea respectivelor autorizații de plantare.

(46)

În 2013, au fost prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a se asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare de struguri de vinificație spre noua schemă a autorizațiilor de plantare, în special cu scopul de se a evita plantările excesive înainte de lansarea noii scheme. Ultimul termen pentru depunerea cererilor pentru conversia drepturilor de plantare în autorizații expiră la 31 decembrie 2020. Cu toate acestea, autorizațiile trebuie utilizate de solicitant și nu pot fi comercializate ca în cazul fostelor drepturi de plantare. În plus, solicitanților de autorizații li s-ar putea impune să aibă o suprafață viticolă corespunzătoare, ceea ce poate conduce la situații în care titularii de drepturi de plantare nu au reușit încă să achiziționeze suprafețele viticole corespunzătoare pentru a utiliza autorizațiile care ar rezulta din conversia drepturilor lor de plantare. Impactul economic sever al pandemiei de COVID-19 asupra sectorului vitivinicol a dus la probleme cu fluxul de numerar pentru viticultori și, de asemenea, la incertitudini în ceea ce privește viitoarea cerere de vin. Viticultorii care dețin încă drepturi de plantare nu ar trebui să fie obligați să decidă dacă doresc să-și convertească drepturile de plantare în autorizații în timp ce se confruntă cu dificultăți excepționale ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, mai ales pentru că ar face obiectul unei sancțiuni administrative dacă nu și-ar utiliza autorizațiile de plantare rezultate din conversie. Prin urmare, statele membre care au permis viticultorilor să-și depună cererile de conversie a drepturilor de plantare până la 31 decembrie 2020 ar trebui să poată prelungi termenul de depune a respectivelor cereri până la 31 decembrie 2022. În consecință, data-limită de valabilitate a respectivelor autorizații convertite ar trebui adaptată și ar trebui să se încheie la 31 decembrie 2025.

(47)

Articolul 214a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a permis Finlandei să acorde, în anumite condiții, ajutoare naționale în sudul Finlandei, până în 2020, sub rezerva autorizării de către Comisie. Pentru a asigura continuitatea plăților respectivelor ajutoare pe durata perioadei de tranziție, acordarea respectivelor ajutoare naționale trebuie să fie permisă în continuare în același condiții și în același cuantumuri ca în 2020.

(48)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței uleiului de măsline, statele membre ar trebui să poată lua decizii cu privire la punerea în aplicare a unor norme de comercializare pentru a reglementa oferta. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(49)

Evenimentele recente au arătat că fermierii se confruntă tot mai mult cu riscuri legate de volatilitatea veniturilor, parțial din cauza expunerii la piață și parțial din cauza fenomenelor meteorologice extreme și a crizelor sanitare și fitosanitare frecvente care afectează șeptelul și bunurile agronomice ale Uniunii. Pentru a se atenua efectele volatilității veniturilor prin încurajarea fermierilor să economisească în anii buni pentru a face față anilor nefavorabili, ar trebui exceptate de la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat măsurile fiscale naționale în temeiul cărora baza de impozitare a veniturilor aplicată fermierilor este calculată pe baza unei perioade multianuale.

(50)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a prevedea dispoziții pentru aplicarea în continuare a normelor actualului cadru PAC și pentru efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari, oferind astfel previzibilitate și stabilitate pe durata perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(51)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și definesc, în special, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă, prevăzând în același timp verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ și un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(52)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ar trebui modificate în consecință.

(53)

Pentru a se asigura faptul că resursele suplimentare puse la dispoziție în baza Regulamentului EURI sunt disponibile începând cu 1 ianuarie 2021, dispozițiile prezentului regulament referitoare la sprijinul din partea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene ar trebui să aibă efect retroactiv.

(54)

Având în vedere necesitatea imperioasă de a asigura imediat securitatea juridică pentru sectorul agricol în circumstanțele actuale, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență, în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII TRANZITORII

CAPITOLUL I

Prelungirea anumitor perioade în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 1310/2013 și aplicarea în continuare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 pentru anii de programare 2021 și 2022

Articolul 1

Prelungirea perioadei corespunzătoare duratei programelor sprijinite de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

(1)   Pentru programele sprijinite de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020 stabilită la articolul 26 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se prelungește până la 31 decembrie 2022.

(2)   Prelungirea perioadei corespunzătoare duratei programelor sprijinite de FEADR, menționată la primul alineat din prezentul articol, nu aduce atingere necesității de a depune o cerere de modificare a programelor de dezvoltare rurală pentru perioada de tranziție, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. Această modificare asigură faptul că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR este rezervată măsurilor menționate la articolul 59 alineatul (6) din regulamentul respectiv.

Articolul 2

Aplicarea în continuare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește programele sprijinite de FEADR

(1)   Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică în continuare programelor sprijinite de FEADR în perioada de programare 2014-2020 și prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament.

(2)   În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, trimiterile la perioade sau la termene de la articolul 50 alineatul (1), de la articolul 51 alineatul (1), de la articolul 57 alineatul (2), de la articolul 65 alineatele (2) și (4) și de la articolul 76 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se prelungesc cu doi ani.

(3)   În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, statele membre își modifică țintele stabilite în contextul cadrului de performanță prevăzut în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, în vederea stabilirii țintelor pentru 2025. În cazul programelor respective, trimiterile la țintele pentru 2023 din actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 22 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 sau cu articolul 8 alineatul (3), cu articolului 67, cu articolul 75 alineatul (5) sau cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se interpretează ca trimiteri la țintele pentru 2025.

(4)   Data finală până la care Comisia elaborează un raport de sinteză în care prezintă principalele concluzii ale evaluărilor ex-post ale FEADR, prevăzută la articolul 57 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, este 31 decembrie 2027.

Articolul 3

Eligibilitatea anumitor tipuri de cheltuieli pe durata perioadei de tranziție

Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2) din prezentul regulament, articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cheltuielile menționate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 și la articolul 16 din Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 sunt eligibile pentru o contribuție din FEADR din alocarea pentru 2021 și 2022 aferentă programelor sprijinite de FEADR care au fost prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

cheltuielile în cauză sunt prevăzute în programul de dezvoltare rurală respectiv pentru anii care corespund perioadei de tranziție;

(b)

se aplică rata contribuției din FEADR aferentă măsurii corespunzătoare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, astfel cum este stabilit în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 și în anexa I la Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014;

(c)

sistemul menționat la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică angajamentelor juridice asumate în temeiul măsurilor care corespund sprijinului acordat în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b) și cu articolele 28-31, 33, 34 și 40 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, iar operațiunile relevante sunt identificate în mod clar; și

(d)

plățile pentru angajamentele juridice menționate la litera (c) de la prezentul articol sunt efectuate în perioada stabilită la articolul 75 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

CAPITOLUL II

Pregătirea viitoarelor strategii de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității în anii de programare 2021 și 2022

Articolul 4

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității

În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, FEADR poate sprijini costul consolidării capacităților și acțiuni pregătitoare în sprijinul elaborării și al viitoarei implementări a strategiilor de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității, în temeiul noului cadru juridic.

CAPITOLUL III

Drepturi la plată pentru plăți directe către fermieri

Articolul 5

Drepturile la plată definitive

(1)   Drepturile la plată alocate fermierilor înainte de 1 ianuarie 2020 sunt considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate începând de la 1 ianuarie 2021. Valoarea drepturilor care trebuie considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate este valoarea pentru anul calendaristic 2020 valabilă la 31 decembrie 2020.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, un stat membru care a utilizat opțiunea prevăzută la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 poate, respectând așteptările legitime ale fermierilor, să decidă că toate drepturile la plată alocate înainte de 1 ianuarie 2020 sunt considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate începând cu data respectivă. În acest caz, valoarea drepturilor considerate ca îndeplinind cerințele de legalitate și regularitate este valoarea pentru anul calendaristic 2019 valabilă la 31 decembrie 2019.

(3)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii, în special articolului 22 alineatul (5) și articolului 25 alineatul (12) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în ceea ce privește valoarea drepturilor la plată pentru anul calendaristic 2020 și ulterior.

(4)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică drepturilor la plată alocate fermierilor pe baza unor cereri care prezintă erori materiale, cu excepția cazurilor în care eroarea nu ar fi putut fi detectată în mod rezonabil de către fermier.

(5)   Alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu aduc atingere competenței Comisiei de a adopta deciziile menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în privința cheltuielilor efectuate pentru plățile acordate pentru anii calendaristici până în 2020 inclusiv, în cazul în care se aplică alineatul (1) din prezentul articol, sau până în 2019 inclusiv, în cazul în care se aplică alineatul (2) din prezentul articol.

CAPITOLUL IV

Dispoziții tranzitorii referitoare la dezvoltarea rurală

Articolul 6

Eligibilitatea cheltuielilor efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și a anumitor tipuri de cheltuieli efectuate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 și (CE) nr. 1257/1999

Cheltuielile legate de angajamentele juridice față de beneficiari efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și anumite tipuri de cheltuieli efectuate în temeiul Regulamentelor (CE) nr. 1698/2005 (14) și (CE) nr. 1257/1999 (15) ale Consiliului pot fi eligibile pentru o contribuție din FEADR în perioada 2023-2027 începând cu 1 ianuarie 2023, sub rezerva condițiilor care urmează să fie stabilite în conformitate cu cadrul juridic al PAC aplicabil în perioada 2023-2027.

TITLUL II

MODIFICĂRI

Articolul 7

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1305/2013

Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 8 alineatul (1) litera (h) se modifică după cum urmează:

(a)

punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

un tabel care să prezinte, în conformitate cu articolul 58 alineatul (4) și articolul 58a alineatul (2) din prezentul regulament, contribuția totală a FEADR planificată pentru fiecare an. Tabelul respectiv indică separat resursele suplimentare menționate la articolul 58a alineatul (2) din prezentul regulament. Dacă este cazul, tabelul respectiv indică, de asemenea, separat, în cadrul contribuției totale a FEADR, creditele prevăzute pentru regiunile mai puțin dezvoltate și fondurile transferate în FEADR în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Contribuția anuală planificată a FEADR este compatibilă cu cadrul financiar multianual;”;

(b)

punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

un tabel care să prezinte, pentru fiecare măsură, pentru fiecare tip de operațiune care beneficiază de o anumită rată a contribuției FEADR, pentru tipul de operațiune menționat la articolul 37 alineatul (1) și la articolul 39a, pentru tipul de operațiune menționat la articolul 38 alineatul (3) și la articolul 39 alineatul (1) atunci când un stat membru aplică un procent mai mic de 30 % și pentru asistența tehnică, contribuția totală planificată a Uniunii și rata aplicabilă a contribuției FEADR. Dacă este cazul, acest tabel indică separat rata contribuției FEADR pentru regiunile mai puțin dezvoltate și pentru alte regiuni;”.

2.

La articolul 28 alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul și trei ani.

Dacă statele membre prevăd o prelungire anuală a angajamentelor după încheierea perioadei inițiale în conformitate cu primul paragraf, începând din 2022 prelungirea nu depășește un an.

Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 și 2022, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală pe baza naturii angajamentelor și a obiectivelor de mediu și climatice urmărite.”

3.

La articolul 29 alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul și trei ani.

Dacă statele membre prevăd o prelungire anuală în vederea menținerii agriculturii ecologice după încheierea perioadei inițiale în conformitate cu primul paragraf, începând din 2022 prelungirea nu depășește un an.

Prin derogare de la al doilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 și 2022, în cazurile în care sprijinul se acordă pentru conversia la agricultura ecologică, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală.”

4.

La articolul 31 alineatul (5), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În anii 2021 și 2022 pentru programele prelungite în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului (*), în cazul în care plățile degresive nu au fost acordate de statele membre pe durata maximă de patru ani până în 2020, statele membre respective pot decide să continue plățile respective până la sfârșitul anului 2022, dar nu pentru o perioadă totală mai lungă de patru ani. În acest caz, plățile din anii 2021 și 2022 nu depășesc 25 EUR pe hectar.

(*)  Regulamentul (UE)2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022 (JO L 437, 28.12.2020, p. 1).”"

5.

La articolul 33 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru noile angajamente care urmează să fie asumate începând din 2021, statele membre stabilesc în programele lor de dezvoltare rurală o perioadă mai scurtă cuprinsă între unul și trei ani.

Dacă statele membre prevăd o reînnoire anuală a angajamentelor după încheierea perioadei inițiale în conformitate cu al doilea paragraf, începând din 2022 reînnoirea nu depășește un an.

Prin derogare de la al treilea paragraf, pentru noile angajamente care urmează să fie asumate în 2021 și 2022, statele membre pot stabili o perioadă mai lungă de trei ani în programele lor de dezvoltare rurală pe baza naturii angajamentelor și a beneficiilor urmărite în materie de bunăstare a animalelor.”

6.

La articolul 38 alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (b) se acordă numai pentru a acoperi pierderile cauzate de producerea unor fenomene climatice nefavorabile, de apariția unei boli a animalelor sau a plantelor, de o infestare cu dăunători sau de măsuri adoptate în conformitate cu Directiva 2000/29/CE în scopul eradicării sau al limitării răspândirii unei boli a plantelor, a unei infestări cu dăunători sau a unui incident de mediu, care distruge peste 30 % din producția medie anuală a unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. Pentru a calcula producția anuală a unui fermier, pot fi utilizați indici. Metoda de calcul folosită permite determinarea pierderilor reale ale unui fermier într-un anumit an. Statele membre pot decide să reducă acest procent de 30 %, însă nu sub 20 %.”

7.

La articolul 39, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Sprijinul prevăzut la articolul 36 alineatul (1) litera (c) se acordă numai în cazul în care scăderea venitului depășește 30 % din venitul mediu anual al unui fermier în perioada de trei ani imediat anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe perioada imediat anterioară de cinci ani, excluzând valorile minime și maxime. În sensul articolului 36 alineatul (1) litera (c), venitul se referă la suma veniturilor obținute de fermier de pe piață, inclusiv orice formă de sprijin public, din care se scad costurile de producție. Plățile acordate fermierilor de fondul mutual compensează mai puțin de 70 % din venitul pierdut în anul în care producătorul dobândește dreptul de a primi această asistență. Pentru a calcula pierderea anuală a venitului unui fermier, se pot utiliza indici. Statele membre pot decide să reducă acest procent de 30 %, însă nu sub 20 %.”

8.

La articolul 39b, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Sprijinul ia forma unei sume forfetare care urmează să fie plătită până la 31 decembrie 2021, pe baza cererilor de sprijin aprobate de autoritatea competentă până la 30 iunie 2021. Rambursarea ulterioară de către Comisie se efectuează în conformitate cu creditele bugetare și sub rezerva finanțării disponibile. Nivelul plăților poate fi diferențiat pe categorii de beneficiari, în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii.”

9.

La articolul 42, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pe lângă sarcinile menționate la articolul 34 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2020/2220, grupurile de acțiune locală pot efectua, de asemenea, sarcini suplimentare care le sunt delegate de autoritatea de management și/sau de agenția de plăți.”

10.

La articolul 51 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pentru care cuantumul total al sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune pentru anii 2014-2020, astfel cum este prevăzut în anexa I la prezentul regulament, este mai mic de 1 800 de milioane EUR pot decide să aloce 5 % din cuantumul total alocat fiecărui program de dezvoltare rurală pentru sarcinile menționate la articolul 59 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, după prelungirea programelor lor în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220.”

11.

Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Fără a aduce atingere alineatelor (5), (6) și (7), cuantumul total al sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune în temeiul prezentului regulament pentru perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2022 este de maximum 26 896 831 880 EUR în prețuri curente, în conformitate cu cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027.”;

(b)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Pentru a se ține seama de evoluțiile referitoare la defalcarea anuală menționată la alineatul (4) din prezentul articol, inclusiv de transferurile menționate la alineatele (5) și (6) din prezentul articol și de transferurile care rezultă din aplicarea articolului 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220, pentru a se efectua ajustări tehnice fără a modifica alocările totale sau pentru a se ține seama de orice altă modificare prevăzută de un act legislativ după adoptarea prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 83 din prezentul regulament, pentru revizuirea plafoanelor prevăzute în anexa I la prezentul regulament.”

12.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 58a

Resurse pentru redresarea sectorului agricol și a zonelor rurale ale Uniunii

(1)   Articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (*) (denumit în continuare „Regulamentul EURI”) este pus în aplicare în conformitate cu prezentul articol prin măsuri care sunt eligibile în cadrul FEADR și care vizează abordarea impactului crizei provocate de COVID-19, cu un cuantum de 8 070 486 840 EUR în prețuri curente din cuantumul menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi) din respectivul regulament, sub rezerva articolului 3 alineatele (3), (4) și (8) din acesta.

Cuantumul de 8 070 486 840 EUR în prețuri curente constituie venituri alocate externe, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (**).

Se pune la dispoziție sub formă de resurse suplimentare pentru angajamentul bugetar în cadrul FEADR pentru anii 2021 și 2022, în plus față de totalul resurselor prevăzut la articolul 58 din prezentul regulament, după cum urmează:

2021: 2 387 718 000 EUR;

2022: 5 682 768 840 EUR.

În sensul prezentului regulament și al Regulamentelor (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013, aceste resurse suplimentare sunt considerate cuantumuri prin care se finanțează măsuri în cadrul FEADR. Acestea sunt considerate ca făcând parte din cuantumul total al sprijinului acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală, astfel cum se menționează la articolul 58 alineatul (1) din prezentul regulament, la care se adaugă atunci când se face trimitere la cuantumul total al sprijinului acordat de Uniune pentru dezvoltarea rurală. Articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică resurselor suplimentare menționate la prezentul alineat și la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Defalcarea pentru fiecare stat membru a resurselor suplimentare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, după deducerea cuantumului menționat la alineatul (7) de la prezentul articol, este prezentată în anexa Ia.

(3)   Pragurile procentuale din totalul contribuției FEADR la programul de dezvoltare rurală menționat la articolul 59 alineatele (5) și (6) din prezentul regulament nu se aplică resurselor suplimentare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Totuși, statele membre se asigură că cel puțin aceeași cotă globală din contribuția FEADR, inclusiv resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, este rezervată în fiecare program de dezvoltare rurală pentru măsurile menționate la articolul 59 alineatul (6) din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220.

(4)   Un procent de cel puțin 37 % din resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol este rezervat în fiecare program de dezvoltare rurală pentru măsurile menționate la articolul 33 și la articolul 59 alineatele (5) și (6), în special pentru:

(a)

agricultura ecologică;

(b)

atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din agricultură;

(c)

conservarea solului, inclusiv sporirea fertilității solului prin sechestrarea carbonului;

(d)

îmbunătățirea utilizării și a gestionării apei, inclusiv economisirea apei;

(e)

crearea, conservarea și refacerea habitatelor favorabile biodiversității;

(f)

reducerea riscurilor și a efectelor utilizării pesticidelor și a antimicrobienelor;

(g)

bunăstarea animalelor;

(h)

activitățile de cooperare în cadrul LEADER.

(5)   Un procent de cel puțin 55 % din resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol este rezervat în fiecare program de dezvoltare rurală pentru măsurile menționate la articolele 17, 19, 20 și 35, cu condiția ca utilizarea prevăzută a acestor măsuri în programele de dezvoltare rurală să promoveze dezvoltarea economică și socială în zonele rurale și să contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, în conformitate, printre altele, cu obiectivele în materie de agromediu și climă urmărite în temeiul prezentului regulament, în special:

(a)

lanțurile scurte de aprovizionare și piețele locale;

(b)

utilizarea eficientă a resurselor, inclusiv agricultura de precizie și inteligentă, inovarea, digitalizarea și modernizarea utilajelor și echipamentelor de producție;

(c)

condiții de siguranță la locul de muncă;

(d)

energia din surse regenerabile, economia circulară și bioeconomia;

(e)

accesul la tehnologii ale informației și comunicațiilor de înaltă calitate în zonele rurale.

Atunci când alocă resursele suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, statele membre pot decide să deroge de la pragul procentual prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat în măsura în care este necesar pentru respectarea principiului menținerii nivelului de protecție prevăzut la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220 Totuși, statele membre pot decide, în loc de aceasta, să deroge de la respectivul principiu al menținerii nivelului de protecție în măsura în care este necesar pentru respectarea pragului procentual prevăzut la primul paragraf de la prezentul alineat.

(6)   La inițiativa statelor membre, un procent de până la 4 % din totalul resurselor suplimentare menționate la alineatul (2) de la prezentul articol poate fi alocat asistenței tehnice pentru programele de dezvoltare rurală, în conformitate cu articolul 51 alineatul (2). Acest prag procentual poate fi de 5 % pentru statele membre cărora li se aplică articolul 51 alineatul (2) al patrulea paragraf.

(7)   Un procent de până la 0,25 % din totalul resurselor suplimentare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol poate fi alocat asistenței tehnice în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).

(8)   Angajamentele bugetare privind resursele suplimentare menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol se realizează, în fiecare program de dezvoltare rurală, separat de alocarea menționată la articolul 58 alineatul (4).

(9)   Articolele 20, 21 și 22 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 nu se aplică totalului resurselor suplimentare menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 193, 22.12.2020, p.23)."

(**)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).”"

13.

Articolul 59 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (4) se introduce următoarea literă:

„(ea)

100 % pentru operațiunile care primesc finanțare din resursele suplimentare menționate la articolul 58a alineatul (1). Statele membre pot stabili o rată unică și specifică a contribuției FEADR, aplicabilă tuturor acestor operațiuni;”

(b)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Cel puțin 5 %, iar în cazul Croației 2,5 %, din contribuția totală a FEADR la programul de dezvoltare rurală este rezervată pentru LEADER și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, astfel cum este menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2020/2220.

Atunci când statele membre se folosesc de posibilitatea prevăzută la articolul 14 alineatul (1) al șaselea sau al șaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, procentele prevăzute la primul paragraf de la prezentul alineat se aplică contribuției totale a FEADR la programul de dezvoltare rurală, fără sprijinul suplimentar pus la dispoziție în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) al șaselea sau al șaptelea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.”;

(c)

alineatul (6a) se înlocuiește cu următorul text:

„(6a)   Sprijinul din FEADR acordat în temeiul articolului 39b nu depășește 2 % din totalul contribuției FEADR la programul de dezvoltare rurală pentru anii 2014-2020, astfel cum este prevăzut în partea întâi din anexa I.”

14.

La articolul 75, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Până la 30 iunie 2016 și până la data de 30 iunie a fiecărui an ulterior până în anul 2026 inclusiv, statul membru prezintă Comisiei raportul anual de implementare privind implementarea programului de dezvoltare rurală în anul calendaristic precedent. Raportul prezentat în anul 2016 se referă la anii calendaristici 2014 și 2015.”

15.

Articolul 78 se înlocuiește cu următorul text:

„În 2026, statele membre întocmesc un raport de evaluare ex post pentru fiecare dintre programele lor de dezvoltare rurală. Raportul respectiv se transmite Comisiei până la 31 decembrie 2026.”

16.

Anexa I se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament.

17.

Se introduce o nouă anexă Ia astfel cum este prevăzută în anexa II la prezentul regulament.

18.

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

articolul 17 alineatul (3) Investiții în active fizice, a patra coloană, se modifică după cum urmează:

(i)

rândul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Din cuantumul investițiilor eligibile în alte regiuni

Ratele de mai sus pot fi majorate cu maximum 35 de puncte procentuale suplimentare în cazul operațiunilor de finanțare din fondurile menționate la articolul 58a alineatul (1) care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, cu condiția ca un astfel de sprijin să nu depășească 75 %, și cu 20 de puncte procentuale suplimentare, cu condiția ca rata maximă a sprijinului combinat să nu depășească 90 %, în cazul:

tinerilor fermieri astfel cum sunt definiți în prezentul regulament sau care s-au stabilit în cei cinci ani anteriori cererii de sprijin;

investițiilor colective și al proiectelor integrate, inclusiv al celor legate de o fuziune a unor organizații de producători;

zonelor care se confruntă cu constrângeri naturale și cu alte constrângeri specifice, menționate la articolul 32;

operațiunilor sprijinite în cadrul PEI;

investițiilor legate de operațiunile prevăzute la articolele 28 și 29.”;

(ii)

rândul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Din cuantumul investițiilor eligibile în alte regiuni

Ratele de mai sus pot fi majorate cu maximum 35 de puncte procentuale suplimentare în cazul operațiunilor de finanțare din fondurile menționate la articolul 58a alineatul (1) care contribuie la o redresare economică rezilientă, durabilă și digitală, cu condiția ca un astfel de sprijin să nu depășească 75 %, și cu 20 de puncte procentuale suplimentare, cu condiția ca rata maximă a sprijinului combinat să nu depășească 90 %, în cazul operațiunilor sprijinite în cadrul PEI sau al operațiunilor legate de o fuziune a unor organizații de producători.”;

(b)

articolul 19 alineatul (6) Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor, în a patra coloană, rândul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Pe tânăr fermier în temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Acest cuantum poate fi majorat suplimentar cu o sumă suplimentară de maximum 30 000 EUR în cazul operațiunilor de finanțare din fondurile menționate la articolul 58a alineatul (1).”

Articolul 8

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1306/2013

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 25 se adaugă următorul paragraf:

„Pentru fiecare dintre anii 2021 și 2022, cuantumul rezervei este de 400 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și este inclus la rubrica 3 din cadrul financiar multianual, astfel cum este prevăzut în anexa la Regulamentul (UE) 2020/2093 al Consiliului (*) [CFM].

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L 433, 22.12.2020, p. 11).”"

2.

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 33

Angajamente bugetare

În ceea ce privește angajamentele bugetare ale Uniunii pentru programele de dezvoltare rurală, se aplică articolul 76 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, coroborat, după caz, cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului (*).

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022 (JO L 437, 28.12.2020, p. 1).”"

3.

La articolul 35 se adaugă următorul alineat:

„(5)   În cazul programelor prelungite în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/2220, nu se acordă nicio prefinanțare pentru alocarea aferentă anilor 2021 și 2022 sau pentru resursele suplimentare menționate la articolul 58a alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.”

4.

La articolul 36 alineatul (3) se adaugă următorul paragraf:

„Litera (b) de la primul paragraf se aplică, mutatis mutandis, resurselor suplimentare menționate la articolul 58a din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.”

5.

La articolul 37, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   După primirea ultimului raport intermediar anual privind punerea în aplicare a unui program de dezvoltare rurală, Comisia efectuează plata soldului, în funcție de disponibilitatea resurselor, pe baza planului de finanțare în vigoare, a conturilor anuale pentru ultimul an de execuție a programului de dezvoltare rurală în cauză și a deciziei de verificare și închidere aferente. Conturile respective se prezintă Comisiei în termen de șase luni de la data finală de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, coroborat, după caz, cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220 și acoperă cheltuielile efectuate de agenția de plăți până la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor.”

6.

La articolul 38, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Se dezangajează automat orice parte a angajamentelor bugetare rămasă deschisă la ultima dată de eligibilitate a cheltuielilor menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, coroborat, după caz, cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2220, pentru care nu a fost făcută o declarație de cheltuieli în termen de șase luni de la data respectivă.”

Articolul 9

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013

Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 11 alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre notifică Comisiei deciziile luate în conformitate cu prezentul articol, precum și orice produs estimat al reducerilor, până la data de 19 februarie 2021 pentru anul 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul 2022.”

2.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de sprijin suplimentar finanțat din FEADR în exercițiile financiare 2022 și 2023, până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2021 și 2022 stabilite în anexa II la prezentul regulament. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru acordarea plăților directe. Respectiva decizie este notificată Comisiei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022 și stabilește procentajul ales.”;

(b)

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care nu iau decizia menționată la alineatul (1) al șaptelea paragraf pentru exercițiile financiare 2022 și 2023 pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe, până la 15 % sau, în cazul Bulgariei, Estoniei, Spaniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei, Finlandei și Suediei, până la 25 % din cuantumul alocat sprijinului finanțat din FEADR în exercițiul financiar 2022 prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și în exercițiul financiar 2023 prin acte legislative ale Uniunii adoptate după adoptarea Regulamentului (UE) 2020/2093 al Consiliului (*) [CFM]. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru sprijin finanțat din FEADR. Respectiva decizie este notificată Comisiei până la data de 19 februarie 2021 pentru exercițiul financiar 2022 și până la data de 1 august 2021 pentru exercițiul financiar 2023 și stabilește procentajul ales.

(*)  Regulamentul (UE) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (JO L 433, 22.12.2020, p. 11).”"

3.

Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul anual național corespunzător stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată de bază în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentele anuale cu care urmează să se majoreze cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 și 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.”;

(b)

la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru anii calendaristici 2021 și 2022, dacă plafonul pentru un stat membru stabilit de Comisie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol este diferit de cel din anul precedent ca urmare a modificării cuantumului stabilit în anexa II sau ca urmare a unei decizii luate de statul membru respectiv în conformitate cu prezentul articol, cu articolul 14 alineatul (1) sau (2), cu articolul 42 alineatul (1), cu articolul 49 alineatul (1), cu articolul 51 alineatul (1) sau cu articolul 53, statul membru respectiv reduce sau majorează linear valoarea tuturor drepturilor la plată și/sau reduce sau majorează rezerva națională sau rezervele regionale pentru a asigura respectarea alineatului (4) din prezentul articol.”

4.

La articolul 23 alineatul (6) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care aplică alineatul (1) primul paragraf notifică Comisia, până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022, cu privire la deciziile menționate la alineatele (2) și (3).”

5.

La articolul 25 se adaugă următoarele alineate:

„(11)   După aplicarea ajustării menționate la articolul 22 alineatul (5), statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide ca drepturile la plată deținute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mică decât valoarea unitară națională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf de la prezentul alineat, să fie majorată până la valoarea unitară națională sau regională din 2020. Această majorare se calculează în următoarele condiții:

(a)

metoda de calcul pentru majorarea decisă de statul membru în cauză se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii;

(b)

pentru a finanța majorarea, se reduc integral sau parțial drepturile la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermieri la 31 decembrie 2019 care au o valoare mai mare decât valoarea unitară națională sau regională din 2020, calculată în conformitate cu al doilea paragraf; această reducere se aplică diferenței dintre valoarea drepturilor respective și valoarea unitară națională sau regională din 2020; aplicarea acestei reduceri se bazează pe criterii obiective și nediscriminatorii, care pot include stabilirea unei reduceri maxime.

Valoarea unitară națională sau regională din 2020 menționată la primul paragraf din prezentul alineat se calculează împărțind plafonul național sau regional pentru schema de plată de bază stabilit pentru 2020 în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) sau cu articolul 23 alineatul (2), excluzând cuantumul rezervelor naționale sau regionale, la numărul drepturilor la plată în proprietate sau în arendă deținute de fermieri la 31 decembrie 2019.

Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, statele membre care au făcut uz de derogarea prevăzută la alineatul (4) din prezentul articol pot decide să mențină valoarea drepturilor la plată calculată în conformitate cu alineatul respectiv, sub rezerva ajustării menționate la articolul 22 alineatul (5).

Statele membre informează fermierii în timp util cu privire la valoarea drepturilor lor la plată, calculată în conformitate cu prezentul alineat.

(12)   Pentru anii calendaristici 2021 și 2022, statele membre pot decide să aplice în continuare convergența internă, prin aplicarea alineatului (11) la anul în cauză.”

6.

La articolul 29 se adaugă următorul alineat:

„Pentru anii calendaristici 2020 și 2021, statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menționate la articolul 25 alineatele (11) și (12) până la data de 19 februarie 2021.

Pentru anul calendaristic 2022, statele membre notifică Comisia cu privire la deciziile menționate la articolul 25 alineatul (12) până la data de 1 august 2021.”

7.

La articolul 30 alineatul (8) se adaugă următorul paragraf:

„Pentru alocările din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2021 și 2022, cuantumul rezervei naționale sau al rezervelor regionale care se exclude în conformitate cu al doilea paragraf din prezentul alineat se ajustează în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) al doilea paragraf. Pentru alocările din rezerva națională sau din rezervele regionale în 2021 și 2022, al treilea paragraf de la prezentul alineat nu se aplică.”

8.

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în 2020 continuă să facă acest lucru și după 31 decembrie 2020.”;

(b)

la alineatul (4), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Pentru fiecare stat membru, cuantumul calculat în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat poate fi majorat cu maximum 3 % din plafonul național anual relevant stabilit în anexa II, după scăderea cuantumului rezultat din aplicarea articolului 47 alineatul (1) pentru anul relevant. Atunci când un stat membru aplică o astfel de majorare, aceasta este luată în considerare de către Comisie la stabilirea plafonului național anual pentru schema de plată unică pe suprafață în temeiul primului paragraf din prezentul alineat. În acest scop, statele membre notifică Comisiei, până la 31 ianuarie 2018, procentele anuale cu care urmează să se majoreze în fiecare an calendaristic, începând din 2018, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentul anual cu care urmează să se majoreze, în anii calendaristici 2021 și 2022, cuantumul calculat în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.”

9.

Articolul 37 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care acordă ajutoare naționale tranzitorii în perioada 2015-2020 pot decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în 2021 și 2022.”;

(b)

la alineatul (4), a șasea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

50 % în 2020, 2021 și 2022.”

10.

La articolul 41, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre pot decide, până la data de 1 august a oricărui an dat, să acorde, începând cu anul următor, o plată anuală fermierilor care au dreptul la o plată în cadrul schemei de plată de bază menționate în capitolul 1 secțiunile 1, 2, 3 și 5 sau în cadrul schemei de plată unică pe suprafață menționate în capitolul 1 secțiunea 4 (denumită în continuare „plata redistributivă”). Statele membre pot lua o astfel de decizie până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022. Statele membre care aplică deja plata redistributivă își pot revizui decizia de a acorda o astfel de plată sau detaliile schemei până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.

Statele membre notifică Comisiei orice astfel de decizie până la data relevantă menționată la primul paragraf.”

11.

La articolul 42 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre notifică Comisiei procentul menționat la primul paragraf până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.”

12.

La articolul 49 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care acordă plăți în conformitate cu articolul 48 în anul calendaristic 2020 notifică Comisiei procentul menționat la primul paragraf până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022.”

13.

La articolul 51 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În vederea finanțării plății pentru tinerii fermieri, statele membre utilizează un procent care nu poate fi mai mare de 2 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II. Statele membre notifică Comisiei, până la 1 august 2014, procentul estimat necesar pentru finanțarea plății respective. Până la data de 19 februarie 2021, statele membre notifică Comisiei procentele estimate pentru finanțarea respectivei plăți pentru anii calendaristici 2021și 2022.”

14.

La articolul 52, alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:

„(10)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 70 pentru a completa prezentul regulament în ceea ce privește măsurile de evitare a situației în care beneficiarii sprijinului cuplat facultativ sunt afectați de dezechilibrele structurale ale pieței dintr-un sector. Respectivele acte delegate pot permite statelor membre să decidă plata în continuare a sprijinului până în 2022 pe baza unităților de producție pentru care s-a acordat sprijin cuplat facultativ într-o perioadă de referință din trecut.”

15.

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre care nu au acordat sprijin cuplat facultativ până în anul de cerere 2020 pot lua o decizie în conformitate cu primul paragraf pentru anul calendaristic 2021 până la data de 19 februarie 2021.”;

(b)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Până la data de 1 august a oricărui an dat, statele membre își pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol.

De asemenea, până la 8 februarie 2020, statele membre își pot revizui decizia luată în temeiul prezentului capitol în măsura în care este necesar pentru a ajusta decizia privind flexibilitatea dintre piloni pentru anul calendaristic 2020 luată în conformitate cu articolul 14.

Până la data de 19 februarie 2021 pentru anul calendaristic 2021 și până la data de 1 august 2021 pentru anul calendaristic 2022, statele membre decid dacă continuă sau încetează acordarea de sprijin cuplat facultativ pentru anul de cerere respectiv.

Printr-o revizuire în temeiul primului și a celui de-al doilea paragraf de la prezentul alineat, sau printr-o notificare în temeiul celui de-al treilea paragraf de la prezentul alineat, statele membre pot decide, cu efect din anul următor, iar pentru anii calendaristici 2020 și 2021, cu efect din același an calendaristic:

(a)

să lase neschimbat, să mărească sau să diminueze procentul stabilit în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), în limitele prevăzute la alineatele respective, după caz, ori să lase neschimbat sau să diminueze procentul stabilit în temeiul alineatului (4);

(b)

să modifice condițiile de acordare a sprijinului;

(c)

să înceteze acordarea sprijinului prevăzut în prezentul capitol.

Statele membre notifică Comisiei orice decizie legată de primul, al doilea și al treilea paragraf de la prezentul alineat, până la datele menționate la paragrafele respective. Notificarea deciziei legate de o revizuire în temeiul celui de-al doilea paragraf explică legătura dintre revizuire și decizia referitoare la flexibilitatea între piloni pentru anul calendaristic 2020 luată în conformitate cu articolul 14.”

16.

La articolul 54, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre notifică Comisiei deciziile menționate la articolul 53 până la datele menționate la articolul respectiv. Cu excepția deciziei menționate la articolul 53 alineatul (6) al patrulea paragraf litera (c), notificarea include informații cu privire la regiunile avute în vedere, la tipurile de agricultură sau sectoarele selectate și la nivelul sprijinului care urmează să fie acordat. Notificările deciziilor menționate la articolul 53 alineatul (1) și a deciziei menționate la articolul 53 alineatul (6) al treilea paragraf includ și procentul din plafonul național menționat la articolul 53 pentru anul calendaristic relevant.”

17.

La articolul 58, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Cuantumul plății specifice pentru cultura de bumbac pe hectar de suprafață eligibilă se calculează pentru 2020 prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

Bulgaria: 649,45 EUR;

Grecia: 234,18 EUR;

Spania: 362,15 EUR;

Portugalia: 228,00 EUR.

Cuantumul plății specifice pentru cultura de bumbac pe hectar de suprafață eligibilă se calculează pentru 2021 și 2022 prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:

Bulgaria: 636,13 EUR;

Grecia: 229,37 EUR;

Spania: 354,73 EUR;

Portugalia: 223,32 EUR.”

18.

Anexele II și III se modifică în conformitate cu anexa III la prezentul regulament.

Articolul 10

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1308/2013

Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Programele de lucru elaborate pentru perioada care începe la 1 aprilie 2021 se încheie la 31 decembrie 2022.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) pentru 2020 este:

(a)

11 098 000 EUR pentru Grecia;

(b)

576 000 EUR pentru Franța;

(c)

35 991 000 EUR pentru Italia.

Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) pentru 2021 și, respectiv, pentru 2022 este:

(a)

10 666 000 EUR pentru Grecia;

(b)

554 000 EUR pentru Franța;

(c)

34 590 000 EUR pentru Italia.”

2.

La articolul 33 alineatul (1), se adaugă următoarele paragrafe:

„Programele operaționale pentru care, după 29 decembrie 2020, urmează să fie aprobată o prelungire în conformitate cu durata maximă de cinci ani menționată la primul paragraf pot fi prelungite numai până la 31 decembrie 2022.

Prin derogare de la primul paragraf, programele operaționale noi care sunt aprobate după 29 decembrie 2020 au o durată maximă de trei ani.”

3.

La articolul 55 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la primul paragraf, programele naționale elaborate pentru perioada 1 august 2019-31 iulie 2022 se prelungesc până la 31 decembrie 2022. Statele membre își modifică programele naționale pentru a ține seama de respectiva prelungire și notifică Comisiei programele modificate spre aprobare.”

4.

La articolul 58, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul Germaniei, finanțarea de către Uniune a ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) pentru 2020 se ridică la 2 277 000 EUR.

În cazul Germaniei, finanțarea de către Uniune a ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) pentru 2021 și, respectiv, pentru 2022 se ridică la 2 188 000 EUR.”

5.

La articolul 62 alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

„Prin derogare de la primul paragraf, valabilitatea autorizațiilor acordate în conformitate cu articolul 64 și cu articolul 66 alineatul (1), care expiră în anul 2020, se prelungește până la data de 31 decembrie 2021.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul alineat, producătorilor care dețin autorizații în conformitate cu articolul 64 și cu articolul 66 alineatul (1) din prezentul regulament, care expiră în anul 2020, nu li se aplică sancțiunea administrativă menționată la articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiția ca aceștia să informeze autoritățile competente până la 28 februarie 2021 că nu intenționează să utilizeze autorizațiile și nu doresc să beneficieze de prelungirea valabilității lor, astfel cum se menționează la al doilea paragraf din prezentul alineat.”

6.

Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Această conversie are loc în urma unei cereri care este depusă de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să depună astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2022.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca și drepturile de plantare menționate la alineatul (1). În cazul în care nu sunt utilizate, autorizațiile respective expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă un stat membru a luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2025.”

7.

La sfârșitul titlului II capitolul III secțiunea 4 se introduce următorul articol:

„Articolul 167a

Norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a uleiurilor de măsline

(1)   În vederea îmbunătățirii și a stabilizării funcționării pieței comune a uleiurilor de măsline, inclusiv a măslinelor din care provin, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare pentru a reglementa oferta.

Aceste norme sunt proporționale cu obiectivul urmărit și:

(a)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(b)

nu permit fixarea prețurilor, inclusiv în situațiile în care prețurile sunt stabilite cu titlu orientativ sau de recomandare;

(c)

nu indisponibilizează un procent excesiv din producția anului de comercializare care ar fi în mod normal disponibilă.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) sunt aduse la cunoștința operatorilor prin publicarea lor integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(3)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizie luată în temeiul prezentului articol.”

8.

La articolul 211 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică măsurilor fiscale naționale prin care statele membre decid să se abată de la normele fiscale generale permițând ca baza de impozitare a veniturilor aplicată fermierilor să fie calculată pe baza unei perioade multianuale, în vederea uniformizării bazei de impozitare pe un anumit număr de ani.”

9.

La articolul 214a se adaugă următorul alineat:

„În 2021 și 2022, Finlanda poate continua să acorde ajutoarele naționale menționate la alineatul (1) în aceleași condiții și în aceleași cuantumuri ca cele autorizate de Comisie pentru 2020.”

10.

Anexa VI se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa IV la prezentul regulament.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 9 punctul 5 (privind articolul 25 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013) și articolul 10 punctul 5 (privind articolul 62 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013) se aplică de la 1 ianuarie 2020.

Prin derogare de la primul paragraf de la prezentul articol, articolul 7 punctul 12, punctul 13 litera (a) și punctele 17 și 18intră în vigoare la data intrării în vigoare a Regulamentului EURI. Articolul 7 punctul 12, punctul 13 litera (a) și punctele 17 și 18 se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  JO C 232, 14.7.2020, p. 29.

(2)  JO C 109, 1.4.2020, p. 1.

(3)  Poziția Parlamentului European din 16 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește resursele și repartizarea acestora pentru anul 2014 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește aplicarea acestora în anul 2014 (JO L 347, 20.12.2013, p. 865).

(10)  Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de introducere a unor dispoziții tranzitorii (JO L 227, 31.7.2014, p. 1).

(11)  Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (JO L 350, 29.12.2017, p. 15).

(12)  Regulamentul (UE) 2020/… al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 433, 22.12.2020, p. 23).

(13)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(14)  Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (JO L 277, 21.10.2005, p. 1).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și abrogare a unor regulamente (JO L 160, 26.6.1999, p. 80).


ANEXA I

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul:

PARTEA ÎNTÂI: DEFALCAREA SPRIJINULUI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ DIN PARTEA UNIUNII (2014-2020)”.

2.

Se adaugă următorul titlu și următorul tabel:

PARTEA 2: DEFALCAREA SPRIJINULUI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ DIN PARTEA UNIUNII (2021 ȘI 2022)

(prețuri curente în EUR)

 

2021

2022

Belgia

101 120 350

82 800 894

Bulgaria

344 590 304

282 162 644

Cehia

316 532 230

259 187 708

Danemarca

92 734 249

75 934 060

Germania

1 334 041 136

1 092 359 738

Estonia

107 490 074

88 016 648

Irlanda

380 590 206

311 640 628

Grecia

680 177 956

556 953 600

Spania

1 319 414 366

1 080 382 825

Franța

1 782 336 917

1 459 440 070

Croația

363 085 794

297 307 401

Italia

1 648 587 531

1 349 921 375

Cipru

29 029 670

23 770 514

Letonia

143 490 636

117 495 173

Lituania

238 747 895

195 495 162

Luxemburg

15 034 338

12 310 644

Ungaria

509 100 229

416 869 149

Malta

24 406 009

19 984 497

Țările de Jos

89 478 781

73 268 369

Austria

635 078 708

520 024 752

Polonia

1 612 048 020

1 320 001 539

Portugalia

660 145 863

540 550 620

România

1 181 006 852

967 049 892

Slovenia

134 545 025

110 170 192

Slovacia

316 398 138

259 077 909

Finlanda

432 993 097

354 549 956

Suedia

258 769 726

211 889 741

Total UE-27

14 750 974 100

12 078 615 700

Asistență tehnică

36 969 860

30 272 220

Total

14 787 943 960

12 108 887 920 ”


ANNEX II

Se introduce anexa Ia la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 după cum urmează:

„„ANEXA Ia

DEFALCAREA RESURSELOR SUPLIMENTARE PE STAT MEMBRU ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 58A

(prețuri curente, în EUR)

 

2021

2022

Belgia

14 246 948

33 907 737

Bulgaria

59 744 633

142 192 228

Cehia

54 879 960

130 614 305

Danemarca

16 078 147

38 265 991

Germania

209 940 765

499 659 020

Estonia

18 636 494

44 354 855

Irlanda

56 130 739

133 591 159

Grecia

108 072 886

257 213 470

Spania

212 332 550

505 351 469

Franța

256 456 603

610 366 714

Croația

59 666 188

142 005 526

Italia

269 404 179

641 181 947

Cipru

3 390 542

8 069 491

Letonia

24 878 226

59 210 178

Lituania

41 393 810

98 517 267

Luxemburg

2 606 635

6 203 790

Ungaria

88 267 157

210 075 834

Malta

2 588 898

6 161 577

Țările de Jos

15 513 719

36 922 650

Austria

101 896 221

242 513 006

Polonia

279 494 858

665 197 761

Portugalia

104 599 747

248 947 399

România

204 761 482

487 332 328

Slovenia

21 684 662

51 609 495

Slovacia

48 286 370

114 921 561

Finlanda

61 931 116

147 396 056

Suedia

44 865 170

106 779 104

Total UE-27

2 381 748 705

5 668 561 918

Asistență tehnică (0,25 %)

5 969 295

14 206 922

Total

2 387 718 000

5 682 768 840

””

ANEXA III

Anexele II și III la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se modifică după cum urmează:

1.

În anexa II se adaugă următoarele coloane:

„2021

2022

494 926

494 926

788 626

797 255

854 947

854 947

862 367

862 367

4 915 695

4 915 695

190 715

193 576

1 186 282

1 186 282

1 891 660

1 890 730

4 800 590

4 797 439

7 285 001

7 274 171

344 340

374 770

3 628 529

3 628 529

47 648

47 648

339 055

344 140

569 965

578 515

32 748

32 748

1 243 185

1 243 185

4 594

4 594

717 382

717 382

677 582

677 582

3 030 049

3 061 233

595 873

600 528

1 891 805

1 919 363

131 530

131 530

391 174

396 034

515 713

517 532

685 676

685 904 ”

2.

În anexa III se adaugă următoarele coloane:

„2021

2022

494,9

494,9

791,2

799,8

854,9

854,9

862,4

862,4

4 915,7

4 915,7

190,7

193,6

1 186,3

1 186,3

2 075,7

2 074,7

4 860,3

4 857,1

7 285,0

7 274,2

344,3

374,8

3 628,5

3 628,5

47,6

47,6

339,1

344,1

570,0

578,5

32,7

32,7

1 243,2

1 243,2

4,6

4,6

717,4

717,4

677,6

677,6

3 030,0

3 061,2

596,1

600,7

1 891,8

1 919,4

131,5

131,5

391,2

396,0

515,7

517,5

685,7

685,9”


ANEXA IV

Anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA VI

LIMITE BUGETARE PENTRU PROGRAMELE DE SPRIJIN MENȚIONATE LA ARTICOLUL 44 ALINEATUL (1)

în mii de euro pe exercițiu bugetar

 

2014

2015

2016

2017-2020

începând din 2021

Bulgaria

26 762

26 762

26 762

26 762

25 721

Cehia

5 155

5 155

5 155

5 155

4 954

Germania

38 895

38 895

38 895

38 895

37 381

Grecia

23 963

23 963

23 963

23 963

23 030

Spania

353 081

210 332

210 332

210 332

202 147

Franța

280 545

280 545

280 545

280 545

269 628

Croația

11 885

11 885

11 885

10 832

10 410

Italia

336 997

336 997

336 997

336 997

323 883

Cipru

4 646

4 646

4 646

4 646

4 465

Lituania

45

45

45

45

43

Luxemburg

588

Ungaria

29 103

29 103

29 103

29 103

27 970

Malta

402

Austria

13 688

13 688

13 688

13 688

13 155

Portugalia

65 208

65 208

65 208

65 208

62 670

România

47 700

47 700

47 700

47 700

45 844

Slovenia

5 045

5 045

5 045

5 045

4 849

Slovacia

5 085

5 085

5 085

5 085

4 887

Regatul Unit

120


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/30


REGULAMENTUL (UE) 2020/2221 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele suplimentare și măsurile de implementare cu scopul de a oferi asistență pentru sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei (REACT-EU)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 177 și articolul 322 alineatul (1) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Statele membre au fost afectate de criză într-un mod fără precedent, din cauza consecințelor economice, sociale și sanitare ale pandemiei de COVID-19. Criza împiedică creșterea în statele membre, fapt care, la rândul său, agravează deficitele grave de lichidități provocate de creșterea bruscă și semnificativă a investițiilor publice care au fost necesare în sistemele de sănătate ale statelor membre și în alte sectoare ale economiilor acestora. Criza a agravat și situația persoanelor expuse riscului de sărăcie, reducând astfel coeziunea socială în statele membre. În plus, închiderea frontierelor interne a avut un impact sever asupra cooperării economice, în special în zonele de frontieră, afectând deplasarea lucrătorilor și viabilitatea microîntreprinderilor sau a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor). Acest fapt a creat o situație excepțională care trebuie abordată prin măsuri specifice, imediate și extraordinare care să aibă un efect rapid asupra economiei reale.

(2)

Pentru a răspunde impactului crizei, Regulamentele (UE) nr. 1301/2013 (4) și (UE) nr. 1303/2013 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului au fost modificate prin Regulamentul (UE) 2020/460 al Parlamentului European și al Consiliului (6) pentru a permite mai multă flexibilitate în ceea ce privește implementarea programelor operaționale sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), de Fondul social european (FSE) și de Fondul de coeziune (denumite în continuare „fondurile”), precum și de Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM). Cu toate acestea, întrucât efectele negative serioase asupra economiilor și societăților Uniunii s-au agravat, ambele regulamente au fost modificate din nou prin Regulamentul (UE) 2020/558 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Respectivele modificări au oferit o flexibilitate suplimentară excepțională, astfel încât să li se permită statelor membre să se concentreze asupra reacției necesare la criza fără precedent, prin sporirea posibilităților de mobilizare a sprijinului neutilizat din fonduri și prin simplificarea cerințelor procedurale legate de implementarea programelor și de audituri.

(3)

În 23 aprilie 2020, Consiliul European a aprobat „Foaia de parcurs pentru redresare”, în vederea amortizării șocurilor uriașe suportate de economie și a atenuării, pe de o parte, a consecințelor sociale și economice pentru Uniune ca urmare a restricțiilor excepționale impuse de statele membre pentru a împiedica răspândirea COVID-19 și, pe de altă parte, a riscului de redresare asimetrică cauzat de diferențele dintre statele membre în privința mijloacelor naționale disponibile, care a avut, la rândul său, un efect grav asupra funcționării pieței interne. Foaia de parcurs pentru redresare are o componentă puternică de investiții și solicită înființarea Fondului european de redresare. În plus, și așa cum s-a reafirmat în concluziile Consiliului European din 21 iulie 2020, aceasta mandatează Comisia să analizeze necesitățile, astfel încât resursele să fie direcționate către sectoarele și părțile geografice cel mai afectate ale Uniunii, clarificându-se în același timp și legătura cu cadrul financiar multianual pentru 2021-2027.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (8) și în limitele resurselor alocate prin intermediul acestuia, ar trebui luate măsuri de recuperare și de reziliență în temeiul fondurilor structurale și de investiții europene, pentru a se aborda impactul fără precedent al crizei provocate de COVID-19. Astfel de resurse suplimentare ar trebui utilizate pentru a se asigura respectarea termenelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/2094.

(5)

Prezentul regulament stabilește norme și măsuri de implementare referitoare la resursele adiționale furnizate cu titlul de Asistență de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-EU) cu scopul de a oferi asistență pentru sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei. În cadrul REACT-EU, ar trebui să fie pusă la dispoziție o sumă suplimentară excepțională de până la 47 500 000 000 EUR la prețurile din 2018 pentru angajamentul bugetar din fondurile structurale pentru anii 2021 și 2022, cu scopul de a sprijini statele membre și regiunile care sunt cele mai afectate în efortul de ameliorare a efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și care pregătesc o redresare verde, digitală și rezilientă a economiei, în vederea repartizării rapide a resurselor către economia reală prin intermediul programelor operaționale existente (denumite în continuare „resursele REACT-EU”). Resursele REACT-EU provin din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene. O parte din resursele REACT-EU ar trebui să fie alocate asistenței tehnice la inițiativa Comisiei. Comisia ar trebui să stabilească defalcarea resurselor REACT-EU pentru fiecare stat membru, pe baza unei metode de alocare întemeiate pe cele mai recente date statistice obiective disponibile, referitoare la prosperitatea relativă a statelor membre și la amploarea efectului crizei provocate de COVID-19 asupra economiilor și societăților acestora. Înainte de aplicarea metodei de alocare în legătură cu resursele REACT-EU pe anul 2021 și în vederea sprijinirii celor mai importante sectoare în urma crizei provocate de COVID-19 în anumite state membre, Luxemburgului și Maltei ar trebui să li se aloce sumele de 100 000 000 EUR, respectiv 50 000 000 EUR. Metoda de alocare ar trebui să includă o sumă suplimentară dedicată pentru regiunile ultraperiferice, având în vedere vulnerabilitatea specifică a economiilor și societăților acestora. Pentru a reflecta caracterul evolutiv al efectelor crizei provocate de COVID-19, defalcarea ar trebui să fie revizuită în 2021 pe baza aceleiași metode de alocare și utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile până la 19 octombrie 2021, pentru distribuirea tranșei pe 2022 a resurselor REACT-EU.

(6)

Având în vedere importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, fondurile vor contribui la integrarea acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în politicile Uniunii și la atingerea unei ținte generale reprezentate de o contribuție de 30 % din cheltuielile bugetului Uniunii pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice. Se preconizează ca REACT-EU să contribuie cu 25 % din pachetul financiar global la atingerea obiectivelor climatice. În concordanță cu natura REACT-EU ca instrument de redresare în situații de criză și cu flexibilitatea oferită de prezentul regulament, inclusiv absența cerințelor de concentrare tematică și posibilitatea ca statele membre să direcționeze resursele REACT-EU în sprijinul operațiunilor FEDR sau FSE, în funcție de nevoile lor, nivelul contribuțiilor statelor membre la atingerea respectivului obiectiv poate varia în funcție de prioritățile naționale.

(7)

Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Normele respective sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și definesc, în particular, procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă, ele prevăzând în același timp verificări ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ și un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.

(8)

Pentru a permite o flexibilitate maximă a statelor membre în pregătirea acțiunilor de ameliorare a efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și în pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei, Comisia ar trebui să stabilească alocările la nivel de stat membru. Mai mult, ar trebui să se prevadă și posibilitatea de a utiliza orice fel de resurse REACT-EU pentru a sprijini ajutoarele pentru persoanele cele mai defavorizate și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. În plus, este necesar să se stabilească plafoane privind alocările pentru asistență tehnică la inițiativa statelor membre, permițând în același timp statelor membre o flexibilitate maximă în ceea ce privește aceste alocări în cadrul programelor operaționale sprijinite de FEDR sau de FSE. Capacitatea de funcționare a FSE ar trebui să fie păstrată atunci când se alocă resursele REACT-EU în domeniile de politică ale ocupării forței de muncă, în special al ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, în concordanță cu Garanția pentru tineret consolidată, al competențelor și educației, al incluziunii sociale și al sănătății, cu un accent deosebit asupra grupurilor defavorizate și copiilor. Ținând cont de cheltuirea rapidă preconizată a resurselor REACT-EU, angajamentele legate de aceste resurse ar trebui să fie dezangajate doar la încheierea programelor operaționale.

(9)

Întrucât pandemia de COVID-19 a afectat în mod diferit regiuni și localități din statele membre, este importantă implicarea actorilor regionali și locali, a autorităților, partenerilor economici și sociali și societății civile, în concordanță cu principiul parteneriatului, în pregătirea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea măsurilor de ameliorare a efectelor provocate de criză sprijinite de REACT-EU.

(10)

De asemenea, ar trebui introduse posibilități de efectuare a unor transferuri financiare între FEDR și FSE în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și în cazul resurselor REACT-EU, în conformitate cu articolul 25a din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Astfel de transferuri nu ar trebui să afecteze nici resursele disponibile în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, nici alocările specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.

(11)

Pentru a completa acțiunile deja disponibile în sfera de aplicare a FEDR, astfel cum a fost extinsă prin Regulamentele (UE) 2020/460 și (UE) 2020/558, statelor membre ar trebui să li se permită în continuare să utilizeze resursele REACT-EU în principal pentru investiții în produse și servicii destinate serviciilor de sănătate, inclusiv cele transfrontaliere, și servicii de îngrijire instituționale, comunitare și familiale, pentru furnizarea de sprijin sub formă de capital de lucru sau de sprijin pentru investiții în favoarea IMM-urilor, inclusiv sprijin sub formă de consiliere, în special în sectoarele cele mai afectate de pandemia de COVID-19 și care au nevoie de o revitalizare rapidă, precum turismul și cultura, pentru investiții care contribuie la tranziția către o economie digitală și verde, pentru investiții în infrastructuri care oferă servicii de bază cetățenilor și pentru măsuri de sprijin economic în favoarea acelor regiuni care depind cel mai mult de sectoarele cel mai afectate de criza COVID-19. Ar trebui încurajată și o mai bună cooperare, coordonare și reziliență în materie de sănătate. În plus, asistența tehnică ar trebui să fie și ea sprijinită. Este oportun ca resursele REACT-EU să se concentreze exclusiv asupra noului obiectiv tematic, intitulat „Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei”, care ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate de investiții unică, pentru a permite o programare și o implementare simplificate a acestor resurse.

(12)

În ceea ce privește FSE, statele membre ar trebui să folosească resursele REACT-EU în primul rând pentru sprijinirea accesului la piața muncii și la sistemele sociale, asigurând menținerea locurilor de muncă, inclusiv prin regimuri de șomaj tehnic și sprijin acordat lucrătorilor independenți, precum și întreprinzătorilor și liber-profesioniștilor, artiștilor și lucrătorilor creativi. Sistemele de șomaj tehnic și măsurile similare, în special pentru lucrătorii independenți, vizează protejarea angajaților și lucrătorilor independenți împotriva riscului de șomaj, menținând simultan aceleași condiții de muncă și de încadrare în muncă și salariile angajaților. Resursele REACT-EU alocate acestor sisteme urmează să fie utilizate doar pentru a-i sprijini pe lucrători. În contextul circumstanțelor actuale excepționale generate de pandemia de COVID-19, ar trebui să fie posibilă sprijinirea sistemelor de șomaj tehnic pentru angajați și lucrători pe cont propriu, chiar și atunci când un asemenea sprijin nu este combinat cu măsuri active pe piața muncii, în afara cazului în care măsurile respective sunt impuse de dreptul intern. Regula respectivă ar trebui să se aplice uniform și sistemelor de șomaj tehnic care au fost sprijinite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele (UE) 2020/460 și (UE) 2020/558 în urma crizei provocate de COVID-19, și care continuă să fie sprijinite în cadrul priorității de investiții „Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și consecințelor sale sociale și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei”. Sprijinul Uniunii pentru astfel de regimuri de șomaj tehnic ar trebui să fie limitat în timp.

(13)

Ar trebui să se acorde sprijin și creării de locuri de muncă și unor locuri de muncă de calitate, în special pentru persoanele aflate în situații vulnerabile și pentru măsuri de incluziune socială și de eradicare a sărăciei. Măsurile de stimulare a angajării tinerilor ar trebui extinse, în concordanță cu Garanția pentru tineret consolidată. Ar trebui să se prevadă investiții în educație, formare și dezvoltarea competențelor, inclusiv în reciclare și perfecționare, mai ales în cazul grupurilor dezavantajate. Ar trebui promovat accesul egal la servicii sociale de interes general, inclusiv pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, minorități etnice și persoane fără adăpost.

(14)

În plus, statele membre ar trebui să acorde în continuare o atenție deosebită persoanelor care trăiesc în regiunile rurale, frontaliere, mai puțin dezvoltate, insulare, montane, slab populate și ultraperiferice, precum și în zonele afectate de tranziția industrială și de depopulare și, după caz, să utilizeze resursele REACT-EU pentru sprijinirea persoanelor respective.

(15)

Întrucât închiderea temporară a frontierelor dintre statele membre a generat mari dificultăți pentru comunitățile și întreprinderile transfrontaliere, este bine să se permită statelor membre să aloce resursele REACT-EU și programelor transfrontaliere existente în cadrul obiectivului privind cooperare teritorială europeană.

(16)

Cu scopul de a se asigura faptul că statele membre dispun de mijloace financiare suficiente pentru implementarea rapidă a unor acțiuni de ameliorare a efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei, este necesar să se asigure un nivel mai ridicat al plății prefinanțării inițiale pentru implementarea rapidă a acțiunilor sprijinite de resursele REACT-EU. Prefinanțarea inițială care urmează să fie plătită ar trebui să asigure faptul că statele membre dispun de mijloace pentru a prevedea, după caz, efectuarea de plăți în avans către beneficiari și pentru a asigura rambursarea rapidă a beneficiarilor după depunerea cererilor de plată.

(17)

Ar trebui să fie posibil ca statele membre să poată aloca resursele REACT-EU către noi programe operaționale dedicate în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă sau către noi axe prioritare din programele existente în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și al obiectivului privind cooperarea teritorială europeană. Pentru a permite o implementare rapidă, în ceea ce privește noile programe operaționale dedicate, nu ar trebui permisă identificarea altor autorități decât a celor deja desemnate pentru actualele programe operaționale sprijinite de FEDR, de FSE sau de Fondul de coeziune. Nu ar trebui impusă efectuarea unei evaluări ex ante de către statele membre, iar elementele necesare pentru prezentarea spre aprobarea Comisiei a programului operațional ar trebui să fie limitate.

(18)

Resursele REACT-EU ar trebui utilizate în concordanță cu principiul dezvoltării durabile și cu principiul „a nu cauza prejudicii”, ținând seama de Acordul de la Paris și de Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU. În plus, egalitatea între bărbați și femei, aducerea în prim-plan a dimensiunii de gen și integrarea acesteia ar trebui să fie luate în considerare și promovate în punerea în aplicare a programelor operaționale.

(19)

Pentru a se atenua sarcinile asupra bugetelor publice legate de ameliorarea efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și de pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei, cheltuielile pentru operațiuni ar trebui să fie eligibile începând cu 1 februarie 2020 și statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea excepțională de a solicita aplicarea unei rate de cofinanțare de până la 100 % în cazul axelor prioritare separate ale programelor operaționale care oferă sprijin din resursele REACT-EU.

(20)

Deși este important să se garanteze că 31 decembrie 2023 rămâne data-limită de eligibilitate pentru perioada de programare 2014-2020, ar trebui să se clarifice faptul că operațiunile ar putea fi selectate pentru sprijin în cursul anului 2023.

(21)

Pentru a asigura continuitatea punerii în aplicare a anumitor operațiuni sprijinite de resursele REACT-UE, ar trebui să se aplice dispozițiile de aplicare treptată dintr-un regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de stabilire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize.

(22)

În urma măsurilor de flexibilitate specifice ca răspuns la epidemia de COVID-19 introduse în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prin Regulamentul (UE) 2020/558, ar trebui să fie eligibile și cheltuielile pentru operațiuni finalizate fizic sau complet executate care sprijină ameliorarea efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și care pregătesc o redresare verde, digitală și rezilientă a economiei sprijinită în cadrul noului obiectiv tematic corespunzător, cu condiția ca operațiunile în cauză să înceapă de la 1 februarie 2020.

(23)

Pentru a permite statelor membre să repartizeze rapid resursele REACT-EU în perioada actuală de programare, se justifică scutirea statelor membre, în mod excepțional, de obligația de a respecta atât condiționalitățile și cerințele ex ante referitoare la rezerva de performanță, la aplicarea cadrului de performanță și la concentrarea tematică, în raport și cu pragurile stabilite pentru dezvoltarea urbană durabilă pentru FEDR, cât și cerințele privind pregătirea unei strategii de comunicare pentru resursele REACT-EU. Este totuși necesar ca statele membre să efectueze cel puțin o evaluare până la 31 decembrie 2024 pentru a determina eficacitatea, eficiența, impactul și caracterul incluziv al resurselor REACT-EU, precum și modul în care acestea au contribuit la atingerea țintelor noului obiectiv tematic dedicat. Pentru a facilita disponibilitatea unor informații comparabile la nivelul Uniunii, statelor membre ar trebui să li se solicite, unde este cazul, să utilizeze indicatorii specifici ai programului, puși la dispoziție de către Comisie. În plus, în îndeplinirea responsabilităților care le revin în ceea ce privește informarea, comunicarea și vizibilitatea, statele membre și autoritățile de management ar trebui să sporească vizibilitatea măsurilor și a resurselor excepționale introduse de Uniune, asigurându-se, în particular, că beneficiarii potențiali, beneficiarii, participanții, destinatarii finali ai instrumentelor financiare și publicul larg sunt conștienți de existența, volumul și sprijinul suplimentar provenit din resursele REACT-EU.

(24)

Pentru a permite direcționarea resurselor REACT-EU către zonele geografice unde sunt cel mai necesare, ca măsură excepțională și fără a aduce atingere normelor generale de alocare a resurselor fondurilor structurale, resursele REACT-EU alocate către FEDR și FSE nu ar trebui defalcate pe categorii de regiuni. Cu toate acestea, se așteaptă ca statele membre să țină seama de diferitele nevoi regionale și niveluri de dezvoltare, astfel încât să asigure că acordarea sprijinului respectă un echilibru între nevoile regiunilor și orașelor cel mai afectate de efectele pandemiei de COVID-19 și nevoia de a se concentra asupra regiunilor mai puțin dezvoltate, în conformitate cu obiectivele de coeziune economică, socială și teritorială prevăzute la articolul 174 din TFUE. De asemenea, statele membre ar trebui să implice autoritățile locale și regionale, precum și organismele relevante reprezentând societatea civilă și partenerii sociali, în conformitate cu principiul parteneriatului.

(25)

Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede derogări, cheltuielile din cadrul REACT-EU ar trebui să facă obiectul acelorași obligații și garanții ca toate fondurile de coeziune. Acestea includ respectarea drepturilor fundamentale și respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și măsuri antifraudă eficace puse în practică cu sprijinul agențiilor antifraudă existente la nivelul statelor membre și la nivelul Uniunii, cum ar fi Oficiul European de Luptă Antifraudă și, după caz, Parchetul European.

(26)

Atunci când se adoptă măsuri de protecție a bugetului Uniunii, este esențial ca interesele legitime ale destinatarilor și beneficiarilor finali să fie protejate în mod corespunzător.

(27)

Cu scopul de a se facilita transferurile autorizate de modificările introduse în temeiul prezentului regulament, condiția prevăzută la articolul 30 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul financiar privind utilizarea creditelor pentru același obiectiv nu ar trebui să se aplice cu privire la respectivele transferuri.

(28)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea unei reacții la impactul crizei provocate de COVID-19 prin introducerea unor măsuri de flexibilitate în domeniul acordării de sprijin din fondurile structurale și de investiții europene, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(29)

Dat fiind caracterul urgent al situației legate de pandemia de COVID-19, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(30)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 ar trebui modificat în consecință.

(31)

Articolul 135 alineatul (2) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (10) prevede că modificările aduse Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (11) sau Deciziei 2014/335/UE, Euratom a Consiliului (12) care sunt adoptate la data intrării în vigoare a respectivului acord sau ulterior nu se aplică Regatului Unit în măsura în care modificările în cauză au un impact asupra obligațiilor financiare ale Regatului Unit. Sprijinul prevăzut de prezentul regulament pentru anii 2021 și 2022 este finanțat printr-o creștere a plafonului resurselor proprii ale Uniunii, fapt care urmează să aibă un impact asupra obligației financiare a Regatului Unit. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice Regatului Unit sau pe teritoriul acestuia,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 92a

Resursele REACT-EU

Măsurile menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului (*1) sunt implementate în cadrul fondurilor structurale cu o sumă de până la 47 500 000 000 EUR la prețurile din 2018, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din regulamentul respectiv, sub rezerva dispozițiilor articolului 3 alineatele (3), (4), (7) și (9) din respectivul regulament.

Aceste resurse suplimentare pentru 2021 și 2022, provenite din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene, oferă asistență pentru sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei (denumite în continuare «resursele REACT-EU»).

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2020/2094, resursele REACT-EU constituie venituri alocate externe în sensul articolului 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar.

Articolul 92b

Măsuri de implementare pentru resursele REACT-EU

(1)   Resursele REACT-EU se pun la dispoziție în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă.

Prin derogare de la articolul 94, statele membre alocă în comun o parte din resursele lor REACT-EU programelor de cooperare transfrontalieră în cadrul obiectivului privind cooperarea teritorială europeană la care participă, în cazul în care convin că astfel de alocări reflectă prioritățile lor naționale respective.

Resursele REACT-EU sunt utilizate pentru implementarea asistenței tehnice în temeiul alineatului (6) de la prezentul articol și a operațiunilor de implementare a obiectivului tematic prevăzut la alineatul (9) primul paragraf de la prezentul articol.

(2)   Resursele REACT-EU sunt puse la dispoziție pentru angajamentele bugetare aferente anilor 2021 și 2022, în completarea resurselor globale prevăzute la articolul 91, după cum urmează:

2021: 37 500 000 000 EUR;

2022: 10 000 000 000 EUR.

Resursele REACT-EU sprijină și cheltuieli administrative în valoare de până la 18 000 000 EUR la prețurile din 2018.

Operațiunile care urmează să fie sprijinite de resursele REACT-EU pot fi selectate pentru sprijin până la sfârșitul anului 2023. Dispozițiile de aplicare treptată prevăzute într-un regulament de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize sunt aplicabile operațiunilor sprijinite din resursele REACT-EU.

(3)   Asistența tehnică la inițiativa Comisiei face obiectul unei alocări reprezentând 0,35 % din resursele REACT-EU, acordând o atenție specială statelor membre care au fost mai puternic afectate de pandemia de COVID-19 și statelor membre cu rate mai scăzute de absorbție și de implementare.

(4)   Comisia adoptă o decizie, prin acte de punere în aplicare, privind stabilirea defalcării resurselor REACT-EU cu titlul de credite din fondurile structurale pentru 2021 pentru fiecare stat membru, în conformitate cu criteriile și metodologia prevăzute în anexa VIIa. Această decizie se revizuiește în 2021 pentru a se stabili defalcarea resurselor REACT-EU pentru 2022, pe baza datelor disponibile până la 19 octombrie 2021.

(5)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 76 primul paragraf, angajamentele bugetare pentru resursele REACT-EU aferente fiecărui program operațional vizat trebuie efectuate pentru fiecare fond pentru anii 2021 și 2022.

Angajamentul juridic menționat la articolul 76 al doilea paragraf pentru anii 2021 și 2022 intră în vigoare la data menționată la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2020/2094 sau după această dată.

Articolul 76 al treilea și al patrulea paragraf nu se aplică în ceea ce privește resursele REACT-EU.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul financiar, normele privind dezangajările, prevăzute în partea II titlul IX capitolul IV și la articolul 136 din prezentul regulament se aplică angajamentelor bugetare bazate pe resursele REACT-EU. Prin derogare de la dispozițiile articolului 12 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul financiar, resursele REACT-EU nu se utilizează pentru un program sau o acțiune următoare.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 86 alineatul (2) și ale articolului 136 alineatul (1) din prezentul regulament, angajamentele pentru resursele REACT-EU se dezangajează în conformitate cu regulile care trebuie respectate pentru închiderea programelor.

Fiecare stat membru alocă resursele REACT-EU disponibile pentru programare în cadrul FEDR și al FSE programelor operaționale sau programelor de cooperare transfrontalieră, implicând autoritățile locale și regionale, precum și organismele relevante care reprezintă societatea civilă și partenerii sociali, în conformitate cu principiul parteneriatului.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 92 alineatul (7), se propune ca o parte a resurselor REACT-EU să fie utilizată, dacă statul membru în cauză consideră necesar, pentru a spori sprijinul acordat Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), cu scopul de a gestiona situația persoanelor care au fost afectate într-o măsură fără precedent de criza provocată de pandemia de COVID-19. O parte din resursele REACT-EU pot fi, de asemenea, utilizate pentru a crește sprijinul pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. În ambele cazuri, creșterea poate fi propusă înainte sau în același timp cu alocarea către FEDR și FSE.

După alocarea inițială, la cererea unui stat membru privind modificarea unui program operațional în temeiul articolului 30 alineatul (1), resursele REACT-EU pot fi transferate între FEDR și FSE, independent de procentele menționate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), cu păstrarea capacității operaționale a FSE la nivelul Uniunii. Prezentul paragraf nu se aplică resurselor FEDR alocate programelor de cooperare transfrontalieră din cadrul obiectivului «Cooperare teritorială europeană».

Articolul 30 alineatul (5) nu se aplică în ceea ce privește resursele REACT-EU. Resursele respective sunt excluse din baza de calcul în sensul plafoanelor stabilite la alineatul respectiv.

În sensul aplicării articolului 30 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul financiar, condiția potrivit căreia creditele trebuie să fie destinate aceluiași obiectiv nu se aplică în cazul unor astfel de transferuri. Astfel de transferuri se pot aplica numai anului în curs sau anilor următori ai planului financiar.

Cerințele prevăzute la articolul 92 alineatul (4) din prezentul regulament nu se aplică alocării inițiale sau transferurilor ulterioare de resurse REACT-EU.

Resursele REACT-EU sunt implementate în conformitate cu normele fondului căruia îi sunt alocate sau transferate.

(6)   Un procentaj de până la 4 % din resursele REACT-EU totale din cadrul FEDR și al FSE poate fi alocat asistenței tehnice la inițiativa statelor membre, în cadrul oricărui program operațional existent sprijinit de FEDR sau de FSE sau unui program sau programe operaționale noi menționate la alineatul (10).

Un procentaj de până la 6 % din resursele suplimentare din FEDR alocate unui program de cooperare transfrontalieră în temeiul obiectivului privind cooperarea teritorială europeană în temeiul celui de al doilea paragraf de la alineatul (1) poate fi alocat asistenței tehnice.

(7)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 81 alineatul (1) și ale articolului 134 alineatul (1), prefinanțarea inițială, care trebuie plătită în urma deciziei Comisiei de adoptare a unui program operațional sau de aprobare a modificării unui program operațional pentru alocarea resurselor REACT-EU, reprezintă 11 % din resursele REACT-EU alocate programelor pentru anul 2021.

În sensul aplicării articolului 134 alineatul (2) prefinanțării anuale din anii 2021, 2022 și 2023, valoarea sprijinului acordat de fonduri programului operațional pentru întreaga perioadă de programare include resursele REACT-EU.

Suma plătită ca prefinanțare inițială suplimentară, menționată la primul paragraf, este verificată și închisă integral în conturile Comisiei cel târziu la momentul încheierii programului operațional.

(8)   Resursele REACT-EU care nu sunt alocate asistenței tehnice sunt utilizate în temeiul obiectivului tematic menționat la alineatul (9) primul paragraf pentru a sprijini operațiunile care sprijină ameliorarea efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și care pregătesc o redresare verde, digitală și rezilientă a economiei.

Statele membre pot aloca resursele REACT-EU fie uneia sau mai multor axe prioritare separate din cadrul unui program sau al unor programe operaționale existente în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă sau din cadrul unui program sau al unor programe de cooperare transfrontalieră existente în temeiul obiectivului privind cooperarea teritorială europeană, fie unui program sau unor programe operaționale noi menționate la alineatul (10) din prezentul articol în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă. Prin derogare de la articolul 26 alineatul (1), programul acoperă perioada până la 31 decembrie 2022, sub rezerva dispozițiilor alineatului (4) din prezentul articol.

În ceea ce privește FEDR, resursele REACT-EU sunt utilizate în primul rând pentru a sprijini investițiile în produse și servicii destinate serviciilor de sănătate sau în infrastructura socială, pentru a oferi sprijin sub formă de capital de lucru sau sprijin pentru investiții în favoarea investițiilor IMM-urilor în sectoare cu un potențial mare de creare de locuri de muncă, pentru a sprijini investiții care să contribuie la tranziția către o economie digitală și verde, pentru a sprijini investiții în infrastructura care oferă servicii de bază cetățenilor, precum și pentru a susține măsuri de sprijin economic în regiunile care depind cel mai mult de sectoarele cel mai afectate de criza provocată de COVID-19.

În ceea ce privește FSE, resursele REACT-EU sunt utilizate în primul rând pentru a sprijini accesul la piața muncii prin păstrarea locurilor de muncă ale angajaților și ale lucrătorilor independenți, inclusiv prin regimuri de șomaj tehnic, chiar și atunci când sprijinul respectiv nu este combinat cu măsuri active pe piața muncii, cu excepția cazului în care respectivele măsuri sunt impuse de dreptul intern. Resursele REACT-EU sprijină crearea de locuri de muncă și locurile de muncă de calitate, în special pentru persoanele aflate în situații vulnerabile, și extind măsurile de angajare a tinerilor, în concordanță cu Garanția pentru tineret consolidată. Investițiile în educație, formarea profesională și dezvoltarea competențelor sunt orientate spre dubla tranziție verde și digitală.

Resursele REACT-EU sprijină și sistemele sociale care contribuie la măsuri de incluziune socială, combaterea discriminării și eradicarea sărăciei, concentrându-se în special asupra sărăciei în rândul copiilor, și sporesc accesul la serviciile sociale de interes general, inclusiv pentru copii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, minoritățile etnice și persoanele fără adăpost.

(9)   Cu excepția asistenței tehnice menționate la alineatul (6) din prezentul articol și a resurselor REACT-EU utilizate pentru FEAD sau pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, menționate la alineatul (5) al șaptelea paragraf din prezentul articol, resursele REACT-EU sprijină operațiunile din cadrul noului obiectiv tematic «Sprijinirea ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei», care completează obiectivele tematice prevăzute la articolul 9.

Obiectivul tematic menționat la primul paragraf din prezentul alineat este disponibil exclusiv pentru programarea resurselor REACT-EU. Prin derogare de la dispozițiile articolului 96 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din prezentul regulament și de la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013, acesta nu este combinat cu alte priorități de investiții.

Obiectivul tematic menționat la primul paragraf din prezentul alineat constituie, de asemenea, prioritatea de investiții unică pentru programarea și implementarea resurselor REACT-EU din partea FEDR și a FSE.

În cazul în care în cadrul unui program operațional existent sunt stabilite una sau mai multe axe prioritare separate, care corespund obiectivului tematic menționat la primul paragraf de la prezentul alineat, elementele enumerate la articolul 96 alineatul (2) litera (b) punctele (v) și (vii) din prezentul regulament și la articolul 8 alineatul (2) litera (b) punctele (v) și (vi) din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 nu sunt necesare pentru descrierea axei prioritare din programul operațional revizuit.

Planul de finanțare revizuit prevăzut la articolul 96 alineatul (2) litera (d) din prezentul regulament și la articolul 8 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 stabilește alocarea resurselor REACT-EU pentru anul 2021 și, după caz, pentru 2022 fără identificarea de sume destinate rezervei de performanță și fără niciun fel de defalcare pe categorii de regiuni.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 30 alineatul (1) din prezentul regulament, cererile de modificare a unui program, prezentate de un stat membru, se justifică în mod corespunzător și prezintă, în particular, impactul preconizat al modificărilor aduse programului asupra sprijinirii ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și asupra pregătirii unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei. Respectivele cereri sunt însoțite de programul revizuit.

(10)   Prin derogare de la articolul 26 alineatul (4), noi programe operaționale dedicate în cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă pot fi elaborate de statele membre în temeiul noului obiectiv tematic menționat la alineatul (9) primul paragraf de la prezentul articol. Nu este necesară efectuarea niciunei evaluări ex ante astfel cum este prevăzut la articolul 55.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 96 alineatul (2) litera (a), atunci când se instituie un astfel de program operațional nou, justificarea stabilește impactul preconizat al programului operațional asupra sprijinirii ameliorării efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și asupra pregătirii unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei.

Atunci când se instituie un astfel de program operațional nou, numai autoritățile deja desemnate în cadrul programelor operaționale în curs sprijinite de FEDR, de FSE și de Fondul de coeziune pot fi identificate de statele membre în sensul articolului 96 alineatul (5) litera (a).

Elementele prevăzute la alineatul (2) primul paragraf litera (b) punctele (v) și (vii), la alineatul (4), la alineatul (6) literele (b) și (c) și la articolul 96 alineatul (7) nu sunt necesare pentru un astfel de program operațional nou. Elementele prevăzute la articolul 96 alineatul (3) sunt necesare numai în cazul în care se furnizează sprijinul aferent.

Prin derogare de la articolul 29 alineatele (3) și (4) și de la articolul 30 alineatul (2), Comisia face tot ce este posibil să aprobe toate noile programe operaționale dedicate sau toate modificările aduse programelor existente în termen de 15 zile lucrătoare de la prezentarea acestora de către un stat membru.

(11)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 65 alineatele (2) și (9), cheltuielile pentru operațiunile sprijinite în cadrul obiectivului tematic menționat la alineatul (9) primul paragraf de la prezentul articol sunt eligibile începând cu 1 februarie 2020.

(12)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 120 alineatul (3) primul și al doilea paragraf, în cazul axei sau al axelor prioritare sprijinite de resursele REACT-EU programate în temeiul obiectivului tematic menționat la alineatul (9) primul paragraf de la prezentul articol se poate aplica o rată de cofinanțare de până la 100 %. Pe lângă indicatorii comuni prevăzuți în normele specifice fiecărui fond, statele membre utilizează, după caz, indicatorii specifici ai programului privind COVID-19 puși la dispoziție de către Comisie.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 56 alineatul (3) și ale articolului 114 alineatul (2), statele membre se asigură că, până la 31 decembrie 2024, este efectuată cel puțin o evaluare a utilizării resurselor REACT-EU pentru a determina eficacitatea, eficiența, impactul și, după caz, caracterul lor incluziv și nediscriminatoriu, inclusiv din perspectiva genului și contribuția lor la obiectivul tematic menționat la alineatul (9) primul paragraf de la prezentul articol.

(13)   Următoarele dispoziții nu se aplică resurselor REACT-EU:

(a)

cerințele privind concentrarea tematică, inclusiv pragurile stabilite pentru dezvoltarea urbană durabilă, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament sau în normele specifice fondului, prin derogare de la articolul 18;

(b)

condiționalitățile ex ante, prin derogare de la articolul 19 și de la normele specifice fondului;

(c)

cerințele privind rezerva de performanță și aplicarea cadrului de performanță, prin derogare de la dispozițiile articolelor 20 și respectiv 22;

(d)

articolul 65 alineatul (6) pentru operațiunile care au început de la 1 februarie 2020 și care sprijină ameliorarea efectelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și al consecințelor sale sociale și care pregătesc o redresare verde, digitală și rezilientă a economiei sprijinite în cadrul obiectivului tematic menționat la alineatul (9) primul paragraf de la prezentul articol;

(e)

cerințele de pregătire a unei strategii de comunicare, prin derogare de la dispozițiile articolului 116 și ale articolului 115 alineatul (1) litera (a).

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 pentru operațiunile sprijinite de resursele REACT-EU în cadrul obiectivului privind cooperarea teritorială europeană, cooperarea dintre beneficiari în cel puțin două domenii este suficientă.

(14)   În îndeplinirea responsabilităților care le revin în ceea ce privește informarea, comunicarea și vizibilitatea în conformitate cu articolul 115 alineatele (1) și (3) și cu anexa XII, statele membre și autoritățile de management se asigură că beneficiarii potențiali, beneficiarii, participanții, destinatarii finali ai instrumentelor financiare și publicul larg sunt conștienți de existența, volumul și sprijinul suplimentar provenit din resursele REACT-EU.

Statele membre și autoritățile de management explică în mod clar cetățenilor că operațiunea în cauză este finanțată în cadrul răspunsului Uniunii la pandemia de COVID-19 și asigură transparența deplină, utilizând, după caz, platformele de comunicare socială.

Atunci când se acordă operațiunilor sprijin financiar din resursele REACT-EU, trimiterile la «fond», «fonduri» sau «fonduri ESI» din secțiunea 2.2 a anexei XII se completează cu informația «finanțat în cadrul măsurilor adoptate de Uniune ca răspuns la pandemia de COVID-19».

(*1)  Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a unui instrumentul de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 433, 22.12.2020, p. 23).”"

2.

La articolul 154 se adaugă următorul paragraf:

„Articolele 92a și 92b nu se aplică Regatului Unit sau pe teritoriul acestuia. Trimiterile la statele membre din dispozițiile respective se interpretează ca neincluzând Regatul Unit.”

3.

Textul prevăzut în anexa la prezentul regulament se introduce ca anexa VIIa.

Articolul 2

Până la 31 martie 2025 Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului o evaluare privind REACT-EU. Evaluarea respectivă conține informații privind realizarea obiectivelor programului REACT-EU, eficiența utilizării resurselor REACT-EU, tipurile de acțiuni finanțate, beneficiarii și destinatarii finali ai alocărilor financiare și valoarea sa europeană adăugată din punctul de vedere al contribuției la redresarea economică.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  JO C 272, 17.8.2020, p. 1.

(2)  Avizul din 14 octombrie 2020 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Poziția Parlamentului European din 16 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (JO L 347, 20.12.2013, p. 289).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(6)  Regulamentul (UE) 2020/460 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 508/2014 în ceea ce privește anumite măsuri specifice menite să mobilizeze investiții în sistemele de sănătate ale statelor membre și în alte sectoare ale economiilor acestora ca reacție la epidemia de COVID-19 (Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus) (JO L 99, 31.3.2020, p. 5).

(7)  Regulamentul (UE) 2020/558 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1301/2013 și (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește măsuri specifice de asigurare a unei flexibilități excepționale pentru utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene ca reacție la epidemia de COVID-19 (JO L 130, 24.4.2020, p. 1).

(8)  Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a unui instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19 (JO L 433, 22.12.2020, p. 23).

(9)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(10)  JO L 29, 31.1.2020, p. 7.

(11)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(12)  Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105).


ANEXĂ

„ANEXA VIIa

METODOLOGIA ALOCĂRII RESURSELOR REACT-EU – ARTICOLUL 92b ALINEATUL (4)

Metoda de alocare pentru resursele REACT-EU

Resursele REACT-EU se distribuie între statele membre conform următoarei metodologii:

1.

Partea provizorie a fiecărui stat membru din resursele REACT-EU este determinată ca fiind suma ponderată a părților determinate pe baza următoarelor criterii, ponderate după cum urmează:

(a)

Un factor corespunzător PIB-ului (pondere de 2/3), obținut prin aplicarea următorilor pași:

(i)

partea fiecărui stat membru din pierderea totală de PIB real ajustat sezonier, exprimată în EUR, între primul semestru al anului 2019 și sfârșitul perioadei de referință aplicabile pentru toate statele membre luate în considerare;

(ii)

ajustarea părților obținute în temeiul punctului (i) prin împărțirea acestora la VNB-ul pe cap de locuitor al statului membru, exprimat ca procent din media VNB-ului pe cap de locuitor pentru UE-27 (medie exprimată ca 100 %).

(b)

Un factor corespunzător șomajului (pondere de 2/9), exprimat ca medie ponderată între:

(i)

partea statului membru din numărul total de șomeri (pondere de 3/4) în ianuarie 2020 pentru toate statele membre luate în considerare; și

(ii)

partea statului membru din creșterea totală a numărului de persoane aflate în șomaj (pondere de 1/4) între ianuarie 2020 și sfârșitul perioadei de referință aplicabile pentru toate statele membre luate în considerare.

(c)

Un factor corespunzător șomajului în rândul tinerilor (pondere de 1/9), exprimat ca medie între:

(i)

partea statului membru din numărul total de persoane tinere aflate în șomaj (pondere de 3/4) în ianuarie 2020 pentru toate statele membre luate în considerare; și

(ii)

partea statului membru din creșterea totală a numărului de persoane tinere aflate în șomaj (pondere de 1/4) între ianuarie 2020 și perioada de referință aplicabilă pentru toate statele membre luate în considerare.

Dacă PIB-ul real ajustat sezonier al statului membru pentru perioada de referință aplicabilă, exprimat în EUR, este mai mare decât în primul semestru al anului 2019, datele statului membru respectiv sunt excluse din calculele de la litera (a) punctul (i).

Dacă în perioada de referință aplicabilă numărul de persoane aflate în șomaj (grupa de vârstă 15-74 de ani) sau de persoane tinere aflate în șomaj (grupa de vârstă 15-24 de ani) din statul membru este mai mic decât în ianuarie 2020, datele statului membru respectiv sunt excluse din calcule de la litera (b) punctul (ii) și de la litera (c) punctul (ii).

2.

Regulile prevăzute la alineatul (1) trebuie să nu aibă ca rezultat alocări per stat membru pentru întreaga perioadă 2021-2022 mai mari decât:

(a)

alocările pentru statele membre al căror VNB mediu pe cap de locuitor (în SPC) pentru perioada 2015-2017 este de peste 109 % din media UE-27: 0,07 % din PIB-ul real al acestora în 2019;

(b)

alocările pentru statele membre al căror VNB mediu pe cap de locuitor (în SPC) pentru perioada 2015-2017 este mai mic sau egal cu 90 % din media UE-27: 2,60 % din PIB-ul real al acestora în 2019;

(c)

alocările pentru statele membre al căror VNB mediu pe cap de locuitor (în SPC) pentru perioada 2015-2017 este de peste 90 % și mai mic sau egal cu 109 % din media UE-27: procentajul se obține printr-o interpolare liniară între 0,07 % și 2,60 % din PIB-ul real al acestora în 2019, ceea ce conduce la o reducere proporțională a procentului de plafonare în conformitate cu creșterea prosperității.

Sumele care depășesc nivelul prevăzut la literele (a)-(c) per stat membru sunt redistribuite proporțional cu alocările tuturor celorlalte state membre ale căror VNB-uri medii pe cap de locuitor (în SPC) se situează sub 100 % din media UE-27. VNB-ul pe cap de locuitor (în SPC) pentru perioada 2015-2017 este cel utilizat pentru politica de coeziune în negocierile privind CFM 2021-2027.

3.

În scopul calculării distribuției resurselor REACT-EU pentru anul 2021:

(a)

pentru PIB, perioada de referință este: primul semestru al anului 2020;

(b)

pentru numărul de persoane aflate în șomaj și numărul de persoane tinere aflate în șomaj, perioada de referință este: media din iunie până în august 2020;

(c)

alocarea maximă care rezultă din aplicarea alineatului (2) se înmulțește cu partea resurselor REACT-EU pentru anul 2021 din totalul resurselor REACT-EU pentru anii 2021 și 2022.

Înainte de aplicarea metodei descrise la alineatele (1) și (2) în ceea ce privește resursele REACT-EU pentru anul 2021, se alocă sumele de 100 000 000 EUR și 50 000 000 EUR Luxemburgului și, respectiv, Maltei.

În plus, se alocă regiunilor ultraperiferice de nivel NUTS 2, din această alocare, o sumă corespunzătoare unei intensități a ajutorului de 30 EUR pe cap de locuitor. Alocarea va fi distribuită per regiune și per stat membru, în mod proporțional cu populația totală a respectivelor regiuni. Alocarea suplimentară pentru regiunile ultraperiferice este adăugată la cea pe care o primește fiecare regiune ultraperiferică în cadrul distribuției bugetului național.

Suma rămasă pentru anul 2021 este distribuită între statele membre în conformitate cu metoda descrisă la alineatele (1) și (2).

4.

În scopul calculării distribuției resurselor REACT-EU pentru anul 2022:

(a)

pentru PIB, perioada de referință este: primul semestru al anului 2021;

(b)

pentru numărul de persoane aflate în șomaj și numărul de persoane tinere aflate în șomaj, perioada de referință este: media din iunie până în august 2021;

(c)

alocarea maximă care rezultă din aplicarea alineatului (2) se înmulțește cu partea resurselor REACT-EU pentru anul 2022 din totalul resurselor REACT-EU pentru anii 2021 și 2022.


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/43


REGULAMENTUL (UE) 2020/2222 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare având în vedere infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție menționată la articolul 126 din acordul de retragere, în cursul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din acordul de retragere (denumită în continuare „perioada de tranziție”), se încheie la 31 decembrie 2020.

(2)

Articolul 10 din Tratatul dintre Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Republica Franceză privind construirea și exploatarea de către concesionari privați a unei legături fixe pe sub Canalul Mânecii, semnat la Canterbury la 12 februarie 1986 (denumit în continuare „Tratatul de la Canterbury”), a instituit o comisie interguvernamentală pentru supravegherea tuturor aspectelor referitoare la construirea și exploatarea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii.

(3)

Până la încheierea perioadei de tranziție, comisia interguvernamentală este autoritatea națională de siguranță în înțelesul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (4). În această calitate, comisia interguvernamentală aplică, în ceea ce privește legătura fixă pe sub Canalul Mânecii în integralitate, dispozițiile dreptului Uniunii care sunt relevante pentru siguranța feroviară și, în temeiul Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (5), pentru interoperabilitatea feroviară.

(4)

Cu excepția unor prevederi contrare, după încheierea perioadei de tranziție, dreptul Uniunii nu se va mai aplica acelei părți a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Regatului Unit, iar în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii care se află sub jurisdicția Franței, comisia interguvernamentală nu va mai fi o autoritate națională de siguranță în temeiul dreptului Uniunii. Autorizația de siguranță a gestionarului de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii și certificatele de siguranță ale întreprinderilor feroviare care exploatează legătura fixă pe sub Canalul Mânecii, emise de comisia interguvernamentală în temeiul articolului 11, respectiv al articolului 10 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), vor înceta să mai fie valabile de la 1 ianuarie 2021.

(5)

Prin Decizia (UE) 2020/1531 a Parlamentului European și a Consiliului (7), Franța a fost împuternicită să negocieze, să semneze și să încheie un acord internațional cu Regatul Unit referitor la aplicarea normelor de siguranță și interoperabilitate feroviară ale Uniunii în ceea ce privește legătura fixă pe sub Canalul Mânecii, pentru a menține un regim de siguranță unificat. Regulamentul (UE) 2020/1530 al Parlamentului European și al Consiliului (8) a modificat Directiva (UE) 2016/798 în ceea ce privește, printre altele, normele referitoare la autoritățile naționale de siguranță.

(6)

Pe baza Regulamentului (UE) 2020/1530 și sub rezerva unui acord în sensul Deciziei (UE) 2020/1531, încheiat în anumite condiții prevăzute în decizia menționată, comisia interguvernamentală avea să rămână autoritatea unică de siguranță pentru legătura fixă pe sub Canalul Mânecii în integralitate, constituind totodată, în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței, autoritatea națională de siguranță în înțelesul articolului 3 punctul 7 din Directiva (UE) 2016/798. Cu toate acestea, este puțin probabil că până la încheierea perioadei de tranziție va intra în vigoare un acord în sensul Deciziei (UE) 2020/1531.

(7)

În absența unui astfel de acord, începând cu 1 ianuarie 2021, comisia interguvernamentală nu va mai avea prerogativele de autoritate națională de siguranță în înțelesul articolului 3 punctul 7 din Directiva (UE) 2016/798, în ceea ce privește partea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței. Autorizațiile de siguranță și certificatele de siguranță emise de comisia interguvernamentală vor înceta să mai fie valabile. Autoritatea națională de siguranță franceză va deveni autoritatea națională de siguranță competentă pentru secțiunea legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii aflată sub jurisdicția Franței.

(8)

Având în vedere importanța economică pentru Uniune a legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii, este esențial ca această legătură să continue să funcționeze după 1 ianuarie 2021. În acest scop, autorizația de siguranță a gestionarului de infrastructură al legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii emisă de comisia interguvernamentală ar trebui să rămână valabilă pentru o perioadă maximă de două luni de la data aplicării prezentului regulament, ceea ce acordă suficient timp autorității naționale de siguranță franceze pentru a-i permite să emită propria autorizație de siguranță.

(9)

Licențele acordate în temeiul capitolului III din Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9) întreprinderilor feroviare stabilite în Regatul Unit nu vor mai fi valabile după încheierea perioadei de tranziție. La 10 noiembrie 2020, în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, Franța a notificat Comisiei intenția de a începe negocierile privind un acord transfrontalier cu Regatul Unit. Obiectivul unui astfel de acord ar fi să permită întreprinderilor feroviare înființate și care dețin o licență în Regatul Unit să utilizeze infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii până la stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun (Franța), fără a obține o licență în temeiul Directivei 2012/34/UE de la o autoritate de acordare a licențelor din Uniune.

(10)

Pentru a asigura conectivitatea între Uniune și Regatul Unit, este esențial ca întreprinderile feroviare înființate și care dețin o licență în Regatul Unit să continue să funcționeze. În acest scop, perioada de valabilitate a licențelor lor acordate de Regatul Unit în temeiul Directivei 2012/34/UE și a certificatelor lor de siguranță emise de comisia interguvernamentală ar trebui să fie prelungită cu o perioadă de nouă luni de la data aplicării prezentului regulament, care acordă suficient timp statelor membre în cauză pentru a lua măsurile necesare pentru a asigura conectivitatea, în conformitate cu Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și pe baza acordului în sensul Deciziei (UE) 2020/1531.

(11)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește retragerea beneficiului conferit titularilor de autorizații, certificate și licențe în situațiile în care nu este asigurată respectarea cerințelor Uniunii. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Pentru adoptarea măsurilor respective ar trebui utilizată procedura de examinare, având în vedere impactul potențial al acestora asupra siguranței feroviare. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(12)

Având în vedere urgența determinată de încheierea perioadei de tranziție, se consideră oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(13)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor măsuri provizorii privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare în raport cu încheierea perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(14)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice începând din ziua următoare datei încheierii perioadei de tranziție,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Având în vedere încheierea perioadei de tranziție menționate la articolul 126 din Acordul de retragere, prezentul regulament stabilește dispoziții specifice referitoare la anumite autorizații de siguranță și certificate de siguranță emise în temeiul Directivei 2004/49/CE și la anumite licențe ale întreprinderilor feroviare acordate în temeiul Directivei 2012/34/UE, menționate la alineatul (2).

(2)   Prezentul regulament se aplică următoarelor autorizații, certificate și licențe, care sunt valabile la 31 decembrie 2020:

(a)

autorizațiilor de siguranță emise în temeiul articolului 11 din Directiva 2004/49/CE gestionarilor de infrastructură pentru gestionarea și exploatarea infrastructurii transfrontaliere care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii;

(b)

certificatelor de siguranță emise în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/49/CE întreprinderilor feroviare care sunt stabilite în Regatul Unit și utilizează infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii;

(c)

licențelor acordate în temeiul capitolului III din Directiva 2012/34/UE întreprinderilor feroviare care sunt stabilite în Regatul Unit și utilizează infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile relevante din Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și din actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivelor directive și al Directivei 2004/49/CE.

Articolul 3

Valabilitatea autorizațiilor de siguranță, a certificatelor de siguranță și a licențelor de operare

(1)   Autorizațiile de siguranță menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) rămân valabile timp de două luni de la data aplicării prezentului regulament.

(2)   Certificatele de siguranță menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) rămân valabile timp de nouă luni de la data aplicării prezentului regulament. Acestea sunt valabile numai pentru circulația dinspre Regatul Unit până la stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun sau pentru plecarea din stația și terminalul respectiv către Regatul Unit.

(3)   Licențele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) rămân valabile timp de nouă luni de la data aplicării prezentului regulament. Prin derogare de la articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, licențele respective sunt valabile numai pe teritoriul situat între stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun și Regatul Unit.

Articolul 4

Norme și obligații privind autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele

(1)   Autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele care intră sub incidența articolului 3 din prezentul regulament fac obiectul normelor care le sunt aplicabile în conformitate cu Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și în conformitate cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul directivelor menționate.

(2)   Titularii autorizațiilor de siguranță, ai certificatelor de siguranță și ai licențelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, după caz, autoritatea care le emite, atunci când aceasta este diferită de autoritatea națională de siguranță pe teritoriul căreia este situată infrastructura în Uniune și de competența căreia țin stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun, cooperează cu autoritatea națională de siguranță respectivă și îi furnizează toate informațiile și documentele relevante.

(3)   În cazul în care informațiile sau documentele nu au fost furnizate în termenele stabilite în cererile transmise de autoritatea națională de siguranță menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia, după primirea unei notificări din partea autorității naționale de siguranță, poate adopta acte de punere în aplicare pentru a retrage beneficiul conferit titularului în temeiul articolului 3. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

(4)   Titularii autorizațiilor de siguranță, ai certificatelor de siguranță și ai licențelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament informează fără întârziere Comisia și Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate cu privire la orice acțiuni întreprinse de alte autorități competente în domeniul siguranței, care ar putea intra în conflict cu obligațiile ce le revin în temeiul prezentului regulament, al Directivei 2012/34/UE sau al Directivei (UE) 2016/798.

(5)   Înainte de a retrage beneficiile conferite în temeiul articolului 3, Comisia informează în timp util autoritatea națională de siguranță menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea care a emis autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și titularii acestor autorizații, certificate și licențe cu privire la intenția sa de a proceda la o astfel de retragere și le oferă posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

(6)   În ceea ce privește licențele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din prezentul Regulament, în sensul alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, trimiterile la o autoritate națională de siguranță se interpretează ca trimiteri la o autoritate de acordare a licențelor definită la articolul 3 punctul 15 din Directiva 2012/34/UE.

Articolul 5

Monitorizarea respectării dreptului Uniunii

(1)   Autoritatea națională de siguranță menționată la articolul 4 alineatul (2) monitorizează standardele de siguranță feroviară aplicate întreprinderilor feroviare care sunt stabilite în Regatul Unit și utilizează infrastructura transfrontalieră menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (a), precum și standardele de siguranță feroviară aplicate infrastructurii transfrontaliere respective. În plus, autoritatea națională de siguranță verifică respectarea de către gestionarii de infrastructură și întreprinderile feroviare a cerințelor de siguranță stabilite în dreptul Uniunii. Atunci când este cazul, autoritatea națională de siguranță furnizează Comisiei și Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate o recomandare, adresată Comisiei, de a acționa în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

Autoritatea de acordare a licențelor menționată la articolul 4 alineatul (2) coroborat cu articolul 4 alineatul (6) din prezentul regulament monitorizează măsura în care cerințele articolelor 19-22 din Directiva 2012/34/UE continuă să fie îndeplinite în ceea ce privește întreprinderile feroviare cu licențe obținute în Regatul Unit, menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din prezentul regulament.

(2)   În cazul în care are îndoieli întemeiate legate de conformitatea cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii a standardelor de siguranță aplicate operării serviciilor feroviare transfrontaliere sau exploatării infrastructurii care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau exploatării acelei părți din respectiva infrastructură care este situată în Regatul Unit, Comisia adoptă, fără întârzieri nejustificate, acte de punere în aplicare pentru a retrage beneficiul conferit titularului în temeiul articolului 3. Competența de a adopta acte de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis în cazul în care Comisia are îndoieli întemeiate cu privire la îndeplinirea cerințelor menționate la alineatul (1) al doilea paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

(3)   În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea națională de siguranță sau autoritatea de acordare a licențelor menționată la articolul 4 alineatul (2), coroborat cu articolul 4 alineatul (6), poate solicita informații autorităților competente relevante, stabilind un termen rezonabil. Atunci când respectivele autorități competente relevante nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit sau furnizează informații incomplete, Comisia, după primirea unei notificări din partea autorității naționale de siguranță sau, după caz, a autorității de acordare a licențelor menționate la articolul 4 alineatul (2), coroborat cu articolul 4 alineatul (6), poate adopta acte de punere în aplicare pentru a retrage beneficiul conferit titularului în temeiul articolului 3. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

(4)   Înainte de a retrage beneficiile conferite în temeiul articolului 3, Comisia informează în timp util autoritatea națională de siguranță menționată la articolul 4 alineatul (2), autoritatea care a emis autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele menționate la articolul 1 alineatul (2) și titularii acestor certificate, autorizații și licențe, precum și autoritatea națională de siguranță și autoritatea de acordare a licențelor din Regatul Unit, cu privire la intenția sa de a proceda la o astfel de retragere și le oferă posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

Articolul 6

Consultarea și cooperarea

(1)   Autoritățile competente ale statului membru vizat se consultă și cooperează cu autoritățile competente ale Regatului Unit atunci când este necesar pentru a asigura punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   La cerere, statul membru vizat furnizează Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice informație obținută în temeiul alineatului (1) sau orice altă informație relevantă pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 7

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de comitetul menționat la articolul 51 din Directiva (UE) 2016/797 și de comitetul menționat la articolul 62 din Directiva 2012/34/UE. Respectivele comitete reprezintă comitete în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Articolul 8

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Acesta se aplică de la 1 ianuarie 2021.

(3)   Prezentul regulament încetează să se aplice la 30 septembrie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  Poziția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(2)  Acord privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 29, 31.1.2020, p. 7).

(3)  Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 29, 31.1.2020, p. 1),

(4)  Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (JO L 138, 26.5.2016, p. 102).

(5)  Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44).

(6)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(7)  Decizia (UE) 2020/1531 a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2020 de împuternicire a Franței să negocieze, să semneze și să încheie un acord internațional de completare a Tratatului dintre Franța și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord privind construirea și exploatarea de către concesionari privați a unei legături fixe pe sub Canalul Mânecii (JO L 352, 22.10.2020, p. 4).

(8)  Regulamentul (UE) 2020/1530 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2020 de modificare a Directivei (UE) 2016/798 în ceea ce privește aplicarea normelor de siguranță și de interoperabilitate feroviară în cadrul legăturii fixe pe sub Canalul Mânecii (JO L 352, 22.10.2020, p. 1).

(9)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/49


REGULAMENTUL (UE, Euratom) 2020/2223 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor Oficiului European de Luptă Antifraudă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 325,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Prin adoptarea Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (3) și a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului (4), au fost consolidate în mod substanțial mijloacele de drept penal aflate la dispoziția Uniunii pentru protecția intereselor sale financiare. Instituirea Parchetului European (EPPO) reprezintă o prioritate esențială pentru politica Uniunii în domeniul justiției penale și al luptei împotriva fraudei, având competența de a desfășura investigații penale și de a transmite unei instanțe un act de punere în mișcare a acțiunii penale în legătură cu infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în înțelesul Directivei (UE) 2017/1371, în statele membre participante.

(2)

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Oficiul European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „oficiul”) efectuează investigații administrative care vizează abateri administrative și comportamente infracționale. La încheierea investigațiilor sale, oficiul poate adresa recomandări judiciare autorităților naționale de urmărire penală pentru a le permite acestor autorități să pună în mișcare acțiuni penale în statele membre. În statele membre participante la EPPO, oficiul va sesiza EPPO cu privire la infracțiunile suspectate și va colabora cu EPPO în cadrul investigațiilor acestuia.

(3)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui să fie modificat și adaptat ca urmare a adoptării Regulamentului (UE) 2017/1939. Dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/1939 care reglementează raporturile dintre oficiu și EPPO ar trebui să fie reflectate și completate de dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, pentru a garanta cel mai înalt nivel de protecție a intereselor financiare ale Uniunii prin crearea de sinergii între oficiu și EPPO, asigurând totodată strânsa cooperare, schimbul de informații, complementaritatea și evitarea suprapunerilor .

(4)

Având în vedere obiectivul lor comun de a proteja integritatea bugetului Uniunii, oficiul și EPPO ar trebui să stabilească și să mențină un raport strâns bazat pe principiul cooperării loiale și care urmărește să asigure complementaritatea mandatelor lor și coordonarea acțiunii lor, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al cooperării consolidate pentru instituirea EPPO. Raportul dintre oficiu și EPPO ar trebui să contribuie la garantarea faptului că sunt utilizate toate mijloacele pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

(5)

Conform Regulamentului (UE) 2017/1939, oficiului, precum și tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și autorităților competente ale statelor membre le revine obligația de a sesiza EPPO, fără întârzieri nejustificate, comportamentele infracționale pe care le suspectează și cu privire la care EPPO ar putea să își exercite competența. Deoarece oficiului îi revine mandatul de a efectua investigații administrative în cazurile de fraudă sau de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta are un rol ideal și dispune de mijloacele necesare pentru a acționa ca partener și sursă privilegiată de informații pentru EPPO.

(6)

Elementele care indică un posibil comportament infracțional care ține de competența EPPO se pot regăsi în alegațiile inițiale primite de oficiu sau pot să apară numai în cursul investigației administrative începute de oficiu pentru suspectarea unei abateri administrative. Pentru a-și respecta obligația de a sesiza EPPO, oficiul ar trebui, așadar, să sesizeze comportamentul infracțional suspectat în orice moment înainte de începerea investigațiilor sau în cursul investigațiilor sale.

(7)

Regulamentul (UE) 2017/1939 precizează elementele minime pe care ar trebui să le conțină sesizările. S-ar putea ca oficiul să aibă nevoie să efectueze o evaluare preliminară a alegațiilor pentru a verifica aceste elemente și pentru a strânge informațiile necesare. Oficiul ar trebui să efectueze o astfel de evaluare cât mai repede posibil și prin mijloace care nu riscă să compromită o eventuală investigație penală viitoare. După ce își finalizează evaluarea, oficiul ar trebui să sesizeze EPPO atunci când suspectează o infracțiune din sfera sa de competență.

(8)

Având în vedere cunoștințele de specialitate ale oficiului, instituțiile, organele, oficiile și agențiile instituite prin tratate sau în temeiul acestora (denumite în continuare „instituțiile, organele, oficiile și agențiile”) ar trebui să se poată adresa oficiului pentru a efectua o astfel de evaluare preliminară a alegațiilor care le sunt aduse la cunoștință.

(9)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, oficiul nu ar trebui, în principiu, să înceapă o investigație administrativă paralelă cu o investigație desfășurată de EPPO referitor la aceleași fapte. Cu toate acestea, în anumite cazuri, protecția intereselor financiare ale Uniunii poate necesita efectuarea de către oficiu, înainte de încheierea procedurilor penale începute de EPPO, a unei investigații administrative complementare cu scopul de a stabili dacă ar trebui instituite măsuri asigurătorii sau luate acțiuni financiare, disciplinare sau administrative. Desfășurarea unei astfel de investigații complementare ar putea fi adecvată, printre altele, pentru recuperarea unor sume datorate bugetului Uniunii care fac obiectul unor termene de prescripție, atunci când sumele expuse riscului sunt foarte ridicate sau atunci când este necesar să se evite cheltuieli suplimentare în situații de risc prin măsuri administrative.

(10)

În scopul aplicării cerinței privind evitarea suprapunerii investigațiilor, noțiunea „aceleași fapte” ar trebui să fie interpretată din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind principiul ne bis in idem, în sensul că faptele materiale care fac obiectul investigației sunt identice sau în esență aceleași și sunt înțelese în sensul existenței unui ansamblu de circumstanțe concrete legate indisolubil unele de altele în timp și spațiu.

(11)

Regulamentul (UE) 2017/1939 prevede că EPPO poate solicita oficiului să desfășoare investigații administrative complementare. În absența unei astfel de solicitări astfel de investigații complementare ar trebui să poată fi desfășurate la inițiativa oficiului, în anumite condiții, după consultarea EPPO. În special, EPPO ar trebui să poată formula obiecții cu privire la începerea sau continuarea unei investigații de către oficiu sau cu privire la desfășurarea de către oficiu a anumitor acțiuni care au legătură cu una dintre investigațiile sale, în special în vederea menținerii eficacității investigației și a competențelor sale. Oficiul ar trebui să se abțină de la a desfășura o acțiune în legătură cu care EPPO a formulat o obiecție. În cazul în care începe o investigație în absența unei obiecții din partea EPPO, oficiul ar trebui să desfășoare investigația respectivă, cu consultarea permanentă a EPPO.

(12)

Oficiul ar trebui să sprijine activ investigațiile desfășurate de EPPO. În acest sens, EPPO ar trebui să îi poată solicita oficiului să sprijine sau să completeze investigațiile sale penale prin exercitarea competențelor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Oficiul ar trebui să acorde sprijin în limitele competențelor sale și în cadrul prevăzut de regulamentul menționat.

(13)

Pentru asigurarea coordonării, cooperării și transparenței efective, oficiul și EPPO ar trebui să facă schimb de informații în mod permanent. Schimbul de informații anterior începerii investigațiilor de către oficiu sau de către EPPO este deosebit de important pentru a asigura o coordonarea corespunzătoare între acțiunile acestora, pentru a asigura complementaritatea și pentru a evita suprapunerile. În acest scop, oficiul și EPPO ar trebui să utilizeze funcțiile de tip „răspuns pozitiv/negativ” ale sistemelor lor de gestionare a cazurilor. Oficiul și EPPO ar trebui să precizeze, în cadrul acordurilor lor de lucru, procedura și condițiile aplicabile respectivului schimb de informații. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor care urmăresc evitarea suprapunerilor și asigurarea complementarității, oficiul și EPPO ar trebui să stabilească de comun acord termenele pentru schimbul de informații.

(14)

Raportul Comisiei din 2 octombrie 2017 privind evaluarea aplicării Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 (denumit în continuare „raportul de evaluare al Comisiei”) a concluzionat că modificările aduse în 2013 cadrului juridic au adus îmbunătățiri evidente în ceea ce privește desfășurarea investigațiilor, cooperarea cu partenerii și drepturile persoanelor vizate. În același timp, raportul de evaluare al Comisiei a evidențiat anumite deficiențe care au impact asupra eficacității și a eficienței investigațiilor.

(15)

Cele mai evidente constatări din raportul de evaluare al Comisiei ar trebui să fie abordate prin modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Modificarea respectivă se impune pe termen scurt pentru a consolida cadrul care reglementează investigațiile oficiului, pentru ca acesta să rămână puternic și pe deplin funcțional, care să completeze, prin investigații administrative, abordarea EPPO bazată pe dreptul penal, fără a altera mandatul sau competențele oficiului. Modificarea respectivă privește, în principal, domeniile în care lipsa de claritate a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar putea împiedica buna desfășurare a investigațiilor oficiului, cum ar fi efectuarea de verificări și inspecții la fața locului, posibilitatea de a accesa informații privind conturile bancare sau admisibilitatea rapoartelor de caz întocmite de oficiu ca mijloace de probă în cadrul procedurilor administrative sau judiciare.

(16)

Modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 nu aduce atingere garanțiilor procedurale aplicabile în cadrul investigațiilor. Oficiului îi revine obligația de a aplica garanțiile procedurale prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (6), precum și garanțiile procedurale cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cadrul menționat prevede obligația oficiului de a realiza investigații în mod obiectiv, imparțial și confidențial, căutând mijloace de probă în favoarea și împotriva persoanelor vizate, și de a desfășura activități de investigație pe baza unei autorizații scrise și în urma unui control al legalității. Oficiul are obligația să asigure respectarea drepturilor persoanelor vizate de investigațiile sale, inclusiv prezumția de nevinovăție și dreptul de a evita autoincriminarea. Atunci când sunt audiate, persoanele vizate au, printre altele, dreptul de a fi asistate de o persoană la alegerea lor, de a aproba procesul-verbal al audierii și de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. Persoanele vizate au, de asemenea, dreptul de a formula observații privind elementele de fapt ale cazului înainte de a fi redactate concluziile.

(17)

Persoanele care raportează cazuri de fraudă sau de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii ar trebui să beneficieze de protecție în temeiul Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(18)

În cazul în care oficiul întreprinde, în limitele mandatului său, măsuri de sprijin la cererea EPPO, pentru a proteja admisibilitatea mijloacelor de probă, precum și drepturile fundamentale și garanțiile procedurale, evitând în același timp suprapunerea investigațiilor și asigurând o cooperare eficientă și complementară, oficiul și EPPO, acționând în strânsă cooperare, ar trebui să asigure respectarea garanțiilor procedurale aplicabile prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) 2017/1939.

(19)

Oficiul are competența să efectueze verificări și inspecții la fața locului, ceea ce îi permite să aibă acces în sediile și la documentele agenților economici în cadrul investigațiilor sale în cazurile suspectate de fraudă ori corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Astfel de verificări și inspecții la fața locului se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, care, în anumite cazuri, condiționează exercitarea competențelor respective de respectarea condițiilor prevăzute de dreptul intern. Raportul de evaluare al Comisiei a constatat că nu este foarte precis în ce măsură se aplică dreptul intern, ceea ce afectează eficacitatea activităților de investigare ale oficiului.

(20)

Prin urmare, este necesar să fie precizat în ce cazuri se aplică dreptul intern în cursul investigațiilor desfășurate de oficiu, fără a fi alterate competențele de care dispune oficiul sau modul în care se aplică Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 statelor membre, fiind astfel reflectată hotărârea din 3 mai 2018 a Tribunalului în cauza T-48/16, Sigma Orionis SA/Comisia Europeană (8).

(21)

În cazurile în care agentul economic vizat se supune verificării și inspecției la fața locului, desfășurarea de către oficiu a verificărilor și a inspecțiilor la fața locului ar trebui să fie reglementată exclusiv de dreptul Uniunii. Astfel i s-ar permite oficiului să își exercite competențele de investigare în mod eficace și coerent în toate statele membre, în scopul de a contribui la un nivel ridicat de protecție a intereselor financiare ale Uniunii pe întreg teritoriul Uniunii, în conformitate cu articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(22)

În situațiile în care oficiul trebuie să recurgă la asistența autorităților competente ale statelor membre, în special în cazul în care un agent economic se opune verificării și inspecției la fața locului, statele membre ar trebui să se asigure că acțiunea oficiului este eficace și să ofere asistența necesară în conformitate cu normele procedurale relevante de drept intern. Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, atunci când analizează oportunitatea de a recupera sumele în cauză aplicând corecții financiare statelor membre, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, Comisia ar trebui să ia în considerare nerespectarea de către un stat membru a obligației de a coopera cu oficiul.

(23)

În temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, oficiul poate să încheie acorduri administrative cu autoritățile competente ale statelor membre, cum ar fi serviciile de coordonare antifraudă, precum și cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile pentru a preciza modalitățile de cooperare în temeiul regulamentului menționat, în special în ceea ce privește transmiterea de informații, desfășurarea investigațiilor și orice acțiune ulterioară acestora.

(24)

Prin modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să fie introdusă obligația agenților economici de a coopera cu oficiul, conform obligației care le revine în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 de a permite accesul pentru efectuarea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului la sedii, terenuri, mijloace de transportsau alte spații în care își desfășoară activitatea, precum și conform obligației prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (9) potrivit căreia orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii are obligația să coopereze pe deplin în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în contextul investigațiilor efectuate de către oficiu.

(25)

În cadrul respectivei obligații de cooperare, oficiul ar trebui să poată să solicite agenților economici să pună la dispoziție informații relevante, în cazul în care ar fi putut fi implicați în faptele care fac obiectul investigației sau ar putea deține astfel de informații. Atunci când dau curs acestor solicitări, agenții economici nu ar trebui să fie obligați să facă declarații autoincriminatoare, dar ar trebui să fie obligați să răspundă la întrebări privind fapte și să furnizeze documente, chiar dacă informațiile respective ar putea fi folosite pentru a stabili existența unei activități ilegale comise de către aceștia sau de către un alt agent economic. Pentru a asigura eficacitatea investigațiilor în contextul metodelor actuale de lucru, oficiul ar trebui să poată solicita accesul la informațiile conținute în echipamentele private utilizate în scopuri profesionale. Oficiului ar trebui să i se acorde acces în aceeași măsură și în aceleași condiții ca și autorităților naționale de control și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul unor astfel de echipamente poate fi relevant pentru investigație, în conformitate cu principiile necesității și proporționalității și ar trebui să vizeze numai informațiile relevante pentru investigație.

(26)

Agenții economici ar trebui să poată utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care are loc verificarea și ar trebui să aibă dreptul de a fi asistați de către o persoană la alegerea lor, inclusiv de către o persoană care acordă asistență juridică externă, în cursul verificărilor și al inspecțiilor la fața locului. Cu toate acestea, prezența unei persoane care acordă asistență juridică nu ar trebui să reprezinte o condiție legală pentru validitatea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului. Pentru a asigura eficacitatea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului, în special în ceea ce privește riscul ca probele să dispară, oficiul ar trebui să poată avea acces la sedii, terenuri, mijloace de transport sau alte spații în care își desfășoară activitatea fără să aștepte ca agentul economic să consulte o persoană care acordă asistență juridică. Înainte de a începe verificarea și inspecția la fața locului, oficiul ar trebui să accepte numai o perioadă de timp scurtă și rezonabilă pentru consultarea unei persoane care acordă asistență juridică. Orice astfel de perioadă ar trebui să se limiteze la minimul strict necesar.

(27)

Pentru a asigura transparența atunci când efectuează verificări și inspecții la fața locului, oficiul ar trebui să ofere agenților economici informații adecvate cu privire la obligația lor de a coopera și la consecințele unui refuz de a coopera, precum și cu privire la procedura care se aplică, inclusiv cu privire la garanțiile procedurale.

(28)

În cadrul investigațiilor interne și, dacă este necesar, în cadrul investigațiilor externe, oficiul are acces la toate informațiile relevante deținute de instituții, organe, oficii și agenții. Astfel cum se sugerează în raportul de evaluare al Comisiei, este necesar să se clarifice faptul că acest acces ar trebui să fie posibil indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate informațiile sau datele respective, pentru a reflecta evoluția progresului tehnologic. În cursul investigațiilor interne, oficiul ar trebui să poată solicita accesul la informațiile conținute în echipamentele private utilizate în scopuri profesionale în situațiile în care are suspiciuni întemeiate că conținutul acestora ar putea fi relevant pentru investigație. Instituția, organul, oficiul sau agenția implicată ar trebui să poată impune oficiului condiții specifice de acces. Accesul oficiului ar trebui să respecte principiile necesității și proporționalității și ar trebui să vizeze numai informațiile relevante pentru investigație. În vederea garantării unui nivel de acces efectiv și coerent pentru oficiu, precum și a unui nivel ridicat de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, instituțiile, organele, oficiile și agențiile ar trebui să asigure coerența normelor privind accesul la echipamentele private adoptate de diferitele instituții, organe, oficii și agenții pentru a crea condiții echivalente, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (10).

(29)

În scopul stabilirii unui cadru mai coerent pentru investigațiile oficiului, în situațiile în care nu se justifică existența unor norme divergente, normele aplicabile investigațiilor interne și externe ar trebui armonizate și mai mult, astfel încât să se elimine anumite inconsecvențe identificate în raportul de evaluare al Comisiei. De exemplu, rapoartele și recomandările redactate în urma unei investigații externe ar trebui să fie transmise, dacă este necesar, instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză pentru a lua măsurile adecvate, astfel cum se întâmplă în cazul investigațiilor interne. Dacă este posibil, în conformitate cu mandatul său, oficiul ar trebui să sprijine instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să ia măsurile necesare ca urmare a recomandărilor sale. În cazul în care oficiul nu începe o investigație, acesta ar trebui să fie în măsură să transmită informațiile relevante autorităților statelor membre sau instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor, pentru a se întreprinde măsurile adecvate. Oficiul ar trebui să transmită astfel de informații atunci când decide să nu înceapă o investigație, în pofida unor suspiciuni suficiente de fraudă, de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Înainte de a proceda astfel, oficiul ar trebui să analizeze cu atenția cuvenită o posibilă interferență cu investigațiile în desfășurare ale EPPO.

(30)

Având în vedere marea diversitate a cadrelor instituționale naționale, statele membre ar trebui să aibă, în temeiul principiului cooperării loiale, posibilitatea de a notifica oficiului autoritățile competente să întreprindă acțiuni în urma recomandărilor oficiului, precum și autoritățile care trebuie să fie informate, printre altele în scopuri financiare, statistice sau de monitorizare, în vederea îndeplinirii atribuțiilor relevante ale acestora. Printre autoritățile respective se pot afla și serviciile naționale de coordonare antifraudă. În conformitate cu jurisprudența consacrată a CJUE, recomandările oficiului incluse în rapoartele sale nu au efecte juridice obligatorii în raport cu astfel de autorități ale statelor membre sau cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile.

(31)

Oficiul ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a urmări traseul banilor în scopul descoperirii unui modus operandi tipic pentru numeroase comportamente frauduloase. În cooperare cu autoritățile naționale și cu asistența oferită de acestea, oficiul poate să obțină informații cu privire la conturile bancare, relevante pentru activitatea sa de investigație, deținute de instituții de credit în mai multe state membre. Pentru a asigura o abordare eficace în întreaga Uniune, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă obligația autorităților naționale competente de a furniza oficiului informații privind conturile bancare, în cadrul obligației generale care le revine de a acorda asistență oficiului. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei autoritățile competente prin intermediul cărora urmează să aibă loc o astfel de cooperare. Atunci când acordă o astfel de asistență oficiului, autoritățile naționale ar trebui să acționeze în aceleași condiții ca și cele care se aplică autorităților naționale competente ale statului membru în cauză.

(32)

Pentru protecția și respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale, Comisia ar trebui să creeze o funcție internă sub forma unui inspector de garanții procedurale (denumit în continuare „inspectorul”), care, în vederea unei utilizări eficiente a resurselor, ar trebui să aparțină din punct de vedere administrativ de Comitetul de supraveghere și să beneficieze de resurse adecvate. Inspectorul ar trebui să gestioneze plângerile într-un mod pe deplin independent, inclusiv în raport cu Comitetul de supraveghere și cu oficiul, și ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(33)

O persoană interesată ar trebui să poată adresa inspectorului o plângere cu privire la respectarea garanțiilor procedurale de către oficiu sau la încălcarea normelor aplicabile investigațiilor oficiului, în special pentru încălcarea cerințelor procedurale sau a drepturilor fundamentale. În acest scop, ar trebui să se instituie un mecanism de gestionare a plângerilor. Inspectorul ar trebui să fie responsabil de emiterea de recomandări ca răspuns la astfel de plângeri, sugerând, dacă este necesar, soluții la chestiunile invocate în plângere. Inspectorul ar trebui să examineze plângerea printr-o procedură rapidă contradictorie, permițând totodată oficiului să-și continue investigația în curs. Inspectorul ar trebui să ofere autorului plângerii și oficiului posibilitatea de a formula observații cu privire la chestiunea invocată în plângere, precum și posibilitatea de a soluționa această chestiune. Directorul general ar trebui să ia măsurile adecvate indicate conform recomandării inspectorului. Directorul general ar trebui să se poată abate, în cazuri argumentate în mod corespunzător, de la recomandarea inspectorului. Argumentele pentru care directorul general se abate de la recomandarea inspectorului ar trebui să fie anexate la raportul final al investigației.

(34)

Pentru a crește gradul de transparență și de răspundere, inspectorul ar trebui să prezinte informații cu privire la mecanismul de gestionare a plângerilor în raportul său anual. Raportul anual ar trebui să indice, îndeosebi, numărul plângerilor primite, tipurile de încălcare a obligațiilor procedurale și a drepturilor fundamentale vizate, activitățile vizate și, dacă este posibil, măsurile luate de oficiu în urma gestionării plângerilor.

(35)

Transmiterea timpurie a informațiilor de către oficiu în scopul adoptării măsurilor asigurătorii constituie un instrument esențial pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii. Pentru a se asigura o cooperare strânsă în acest sens între oficiu și instituții, organe, oficii și agenții, acestea din urmă ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta în orice moment oficiul în vederea luării unei decizii privind eventualele măsuri asigurătorii adecvate, inclusiv măsurile de salvgardare a mijloacelor de probă.

(36)

Rapoartele redactate de oficiu constituie mijloace de probă admisibile în procedurile administrative sau judiciare în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Potrivit raportului de evaluare al Comisiei, această regulă nu asigură în mod suficient eficacitatea activităților oficiului în unele state membre. Pentru a spori eficacitatea și utilizarea consecventă a rapoartelor oficiului, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă admisibilitatea unor astfel de rapoarte atât în cadrul procedurilor judiciare care nu sunt de natură penală în fața instanțelor naționale, cât și în cadrul procedurilor administrative din statele membre. Regula care prevede echivalența cu rapoartele redactate de inspectorii administrativi naționali ar trebui să continue să se aplice în cazul procedurilor judiciare naționale de natură penală. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă, de asemenea, admisibilitatea rapoartelor elaborate de oficiu în cadrul procedurilor administrative și judiciare la nivelul Uniunii.

(37)

Serviciile de coordonare antifraudă ale statelor membre au fost introduse prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 pentru a facilita cooperarea efectivă și schimbul efectiv de informații, inclusiv de informații de natură operațională, între oficiu și statele membre. În raportul de evaluare al Comisiei s-a concluzionat că acestea au avut o contribuție pozitivă la activitatea oficiului. Raportul de evaluare al Comisiei a identificat, de asemenea, necesitatea ca rolul respectivelor servicii de coordonare antifraudă să fie mai bine clarificat, astfel încât să se asigure că oficiului i se acordă toată asistența necesară pentru a garanta eficacitatea investigațiilor sale, lăsând totodată organizarea și competențele serviciilor de coordonare antifraudă în responsabilitatea fiecărui stat membru. În această privință, serviciile de coordonare antifraudă ar trebui să fie în măsură să furnizeze sau să coordoneze asistența necesară oficiului pentru ca acesta să își îndeplinească în mod eficace sarcinile, înaintea, în timpul sau la sfârșitul unei investigații interne sau externe.

(38)

Datoria oficiului de a acorda statelor membre asistență în vederea coordonării acțiunilor acestora pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii reprezintă un element esențial al mandatului său de a sprijini cooperarea transfrontalieră dintre statele membre. Ar trebui să se stabilească norme mai detaliate pentru a facilita activitățile de coordonare ale oficiului și cooperarea sa, în acest context, cu autoritățile statelor membre, cu țările terțe și cu organizațiile internaționale. Normele respective nu ar trebui să aducă atingere exercitării de către oficiu a competențelor conferite Comisiei prin dispoziții specifice care reglementează asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre aceste autorități și Comisie, în special prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (11) și prin Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12), precum și activitățile de coordonare legate de fondurile structurale și de investiții europene.

(39)

Ar trebui să se clarifice faptul că, atunci când autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv serviciile de coordonare antifraudă, acționează în cooperare cu oficiul sau cu alte autorități competente în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, acestora continuă să li se aplice dreptul intern.

(40)

Serviciile de coordonare antifraudă ar trebui să poată oferi asistență oficiului în contextul activităților de coordonare și să poată coopera între ele, astfel încât să se consolideze și mai mult mecanismele disponibile pentru cooperarea în domeniul luptei antifraudă.

(41)

Autoritățile competente ale statelor membre, precum și instituțiile, organele, oficiile și agențiile ar trebui să ia măsurile indicate într-o recomandare a oficiului. Pentru a permite oficiului să monitorizeze evoluția cazurilor sale, în cazul în care oficiul adresează recomandări judiciare autorităților naționale de urmărire penală ale unui stat membru, statele membre ar trebui, la cererea oficiului, să îi transmită acestuia din urmă hotărârea definitivă a instanței naționale. Pentru a menține pe deplin independența judiciară, o astfel de transmitere ar trebui să aibă loc numai după ce procedurile judiciare relevante au devenit definitive și după ce hotărârea judecătorească definitivă a devenit publică.

(42)

Pentru a completa normele procedurale privind desfășurarea investigațiilor prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, oficiul ar trebui să stabilească orientări privind procedurile de investigare, pe care personalul său să le respecte.

(43)

Ar trebui să se clarifice faptul că oficiul poate participa la echipe comune de anchetă constituite în conformitate cu dreptul Uniunii și are dreptul de a face schimb de informații operaționale dobândite în acest cadru. Utilizarea unor astfel de informații face obiectul condițiilor și garanțiilor prevăzute în dreptul Uniunii pe baza căruia au fost constituite echipele comune de anchetă. Atunci când participă la astfel de echipe comune de anchetă, oficiul acționează într-o capacitate de sprijin și își asumă rolul de partener sub rezerva constrângerilor juridice care ar putea exista în dreptul Uniunii și în dreptul intern.

(44)

În cel mult cinci ani de la data stabilită în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939, Comisia ar trebui să evalueze aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, în special eficiența cooperării dintre oficiu și EPPO, pentru a analiza dacă sunt indicate modificări pe baza experienței acumulate în ceea ce privește cooperarea respectivă. Comisia ar trebui să prezinte, dacă este cazul, o nouă propunere legislativă cuprinzătoare în termen de cel mult doi ani de la evaluarea respectivă.

(45)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a consolida protecția intereselor financiare ale Uniunii prin adaptarea funcționării oficiului la instituirea EPPO și prin sporirea eficacității investigațiilor desfășurate de oficiu, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, prin adoptarea unor norme care să reglementeze raporturile dintre oficiu și EPPO pentru a spori eficacitatea desfășurării investigațiilor de către acestea, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(46)

Prezentul regulament nu modifică competențele și responsabilitățile statelor membre de a lua măsuri pentru combaterea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

(47)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și a emis observații oficiale la 23 iulie 2018.

(48)

Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (3), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*);

(e)

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (**).

(*)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1)."

(**)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).”;"

(b)

se introduce următorul alineat:

„(4a)   Oficiul stabilește și menține un raport strâns cu Parchetul European (EPPO), care a fost instituit în cadrul cooperării consolidate prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (*). Acest raport are la bază cooperarea reciprocă, schimbul de informații, complementaritatea și evitarea suprapunerilor. Raportul dintre acestea vizează, în special, să asigure utilizarea tuturor mijloacelor disponibile pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin complementaritatea mandatelor care le revin și prin sprijinul acordat EPPO de către oficiu.

(*)  Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).”;"

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Pentru aplicarea prezentului regulament, autoritățile competente ale statelor membre, precum și instituțiile, organele, oficiile și agențiile pot stabili acorduri administrative în cooperare cu oficiul. Respectivele acorduri administrative pot viza, în special, transmiterea de informații, efectuarea investigațiilor și măsurile luate în urma acestora.”

2.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.

«act de fraudă, de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii» au înțelesul atribuit acestor termeni de actele relevante ale Uniunii, iar noțiunea de «orice altă activitate ilegală» include abaterile, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95;”;

(b)

punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.

«investigații administrative» («investigații») înseamnă orice inspecție, verificare sau altă măsură întreprinsă de oficiu, în conformitate cu articolele 3 și 4, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 și în vederea determinării, dacă este necesar, a caracterului de abatere al activităților care fac obiectul investigației; aceste investigații nu afectează competențele EPPO sau ale autorităților competente ale statelor membre de a începe și desfășura proceduri penale;”;

(c)

se adaugă următorul punct:

„8.

«membru al unei instituții» înseamnă un membru al Parlamentului European, un membru al Consiliului European, un reprezentant al unui stat membru la nivel ministerial în cadrul Consiliului, un membru al Comisiei, un membru al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), un membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene sau un membru al Curții de Conturi, în ceea ce privește obligațiile impuse de dreptul Uniunii în contextul atribuțiilor pe care aceștia le exercită în respectiva calitate.”

3.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Investigații externe

(1)   În domeniile menționate la articolul 1, oficiul efectuează verificări și inspecții la fața locului în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă și cu orice alt instrument juridic în vigoare, în țări terțe și în sediile organizațiilor internaționale.

(2)   Oficiul efectuează verificări și inspecții la fața locului în conformitate cu prezentul regulament și, în măsura în care nu există reglementare în prezentul regulament, în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96.

(3)   Agenții economici cooperează cu oficiul în cursul investigațiilor sale. Oficiul poate solicita informații scrise și orale, inclusiv în cadrul unor audieri.

(4)   În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, agentul economic în cauză se supune unei verificări și inspecții la fața locului autorizate în temeiul prezentului regulament, articolul 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 și articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 nu se aplică, în măsura în care dispozițiile respective impun respectarea dreptului intern și pot restrânge accesul oficiului la informații și documente în aceleași condiții care se aplică inspectorilor administrativi naționali.

(5)   La cererea oficiului, autoritatea competentă a statului membru în cauză acordă personalului oficiului, fără întârzieri nejustificate, asistența necesară pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace, astfel cum se specifică în autorizația scrisă menționată la articolul 7 alineatul (2).

Statul membru în cauză se asigură, în conformitate cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, că personalul oficiului are acces la toate informațiile, documentele și datele referitoare la faptele care fac obiectul investigației care se dovedesc a fi necesare pentru desfășurarea eficace și eficientă a verificărilor și a inspecțiilor la fața locului și că personalul oficiului își poate asuma custodia documentelor sau a datelor pentru a se asigura că nu există pericolul dispariției acestora. În cazul în care echipamente private sunt utilizate în scopuri profesionale, echipamentele respective pot face obiectul inspecției efectuate de oficiu. Echipamentele respective pot face obiectul inspecției de către oficiu numai în aceleași condiții și în aceeași măsură în care autoritățile naționale de control sunt autorizate să investigheze echipamente private și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul lor poate fi relevant pentru investigație.

(6)   În cazul în care personalul oficiului constată că un agent economic se opune unei verificări și inspecții la fața locului autorizate în temeiul prezentului regulament, respectiv atunci când agentul economic refuză să acorde oficiului accesul necesar în sediile sale sau în orice alte spații în care își desfășoară activitatea, ascunde informații sau împiedică desfășurarea oricăreia dintre activitățile pe care oficiul trebuie să le îndeplinească în cursul unei verificări sau inspecții la fața locului, autoritățile competente, inclusiv, dacă este necesar, autoritățile de aplicare a legii ale statului membru în cauză, acordă personalului oficiului asistența necesară, astfel încât oficiul să își poată efectua cu eficacitate și fără întârzieri inutile verificarea și inspecția la fața locului.

Atunci când furnizează asistență în conformitate cu prezentul alineat sau cu alineatul (5), autoritățile competente ale statelor membre acționează în conformitate cu normele procedurale de drept intern aplicabile autorității competente în cauză. Dacă asistența respectivă necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern, se solicită această autorizare.

(7)   Oficiul efectuează verificări și inspecții la fața locului pe baza prezentării unei autorizații scrise, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2). Oficiul informează agentul economic vizat, cel târziu în momentul demarării verificării și inspecției la fața locului, cu privire la procedura aplicabilă verificării și inspecției la fața locului, inclusiv cu privire la garanțiile procedurale aplicabile și cu privire la obligația agentului economic de a coopera.

(8)   În exercitarea competențelor care i-au fost atribuite, oficiul respectă garanțiile procedurale prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96. În cadrul efectuării unei verificări și inspecții la fața locului, agentul economic vizat are dreptul să nu facă declarații autoincriminatoare și să fie asistat de o persoană la alegerea sa. Atunci când face declarații în timpul unei verificări și inspecții la fața locului, agentul economic are posibilitatea de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care este situat. Dreptul de a fi asistat de o persoană la alegerea sa nu împiedică accesul oficiului în sediile agentului economic și nu întârzie în mod nejustificat începerea verificării și inspecției la fața locului.

(9)   În cazul în care un stat membru nu cooperează cu oficiul în conformitate cu alineatele (5) și (6), Comisia poate aplica dispozițiile relevante din dreptul Uniunii pentru a recupera fondurile aferente verificării și inspecției la fața locului în cauză.

(10)   În cadrul funcției sale de investigare, oficiul efectuează verificările și inspecțiile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 și în normele sectoriale menționate la articolul 9 alineatul (2) din același regulament în statele membre și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă și cu orice alt instrument juridic în vigoare, în țări terțe și în sediile organizațiilor internaționale.

(11)   În cursul unei investigații externe, oficiul poate avea acces la orice informații și date relevante deținute de instituții, organe, oficii și agenții, indiferent de suportul pe care sunt stocate, care au legătură cu faptele care fac obiectul investigației, atunci când acest lucru este necesar pentru a stabili dacă s-a săvârșit un act de fraudă ori de corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. În acest sens, se aplică articolul 4 alineatele (2) și (4).

(12)   Fără a aduce atingere articolului 12c alineatul (1), în cazul în care, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la începerea sau nu a unei investigații externe, oficiul gestionează informații care sugerează existența unui act de fraudă ori de corupție sau a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta poate informa autoritățile competente ale statelor membre în cauză și, dacă este necesar, instituțiile, organele, oficiile și agențiile în cauză.

Fără a aduce atingere normelor sectoriale menționate la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95, autoritățile competente ale statelor membre în cauză se asigură că se iau măsurile adecvate, la care oficiul poate lua parte, conform dreptului intern. La cerere, autoritățile competente ale statelor membre în cauză informează oficiul cu privire la măsurile luate și la constatările lor făcute pe baza informațiilor menționate la primul paragraf din prezentul alineat.”

4.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Investigațiile desfășurate în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor în domeniile menționate la articolul 1 se efectuează în conformitate cu prezentul regulament și cu deciziile adoptate de către instituția, organul, oficiul sau agenția relevantă (denumite în continuare «investigații interne»).

(2)   În cursul investigațiilor interne:

(a)

oficiul are dreptul de acces imediat și inopinat la orice informații și date relevante care au legătură cu faptele ce fac obiectul investigației și care sunt deținute de instituții, organe, oficii și agenții, indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate, precum și în sediile acestora. În cazul în care echipamente private sunt utilizate în scopuri profesionale, echipamentele respective pot face obiectul inspecției efectuate de oficiu. Echipamentele respective pot face obiectul inspecției de către oficiu numai în măsura în care echipamentele respective sunt utilizate în scopuri profesionale în conformitate cu condițiile stabilite în deciziile adoptate de instituția, organul, oficiul sau agenția relevantă și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul lor poate fi relevant pentru investigație.

Oficiul este împuternicit să cerceteze conturile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor. Oficiul poate face copii și poate obține extrase din orice document sau din conținuturile oricăror medii de stocare a datelor deținute de către instituții, organe, oficii și agenții și, în cazul în care este necesar, poate să își asume custodia acestor documente sau date pentru a se asigura că nu există pericolul dispariției acestora;

(b)

oficiul poate solicita informații verbale, inclusiv prin audieri, precum și informații scrise de la funcționari, alți agenți, membrii instituțiilor sau organelor, șefii oficiilor sau agențiilor sau membrii personalului, documentate în mod riguros în conformitate cu normele Uniunii aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor.

(3)   În temeiul normelor și condițiilor prevăzute la articolul 3, oficiul poate efectua verificări și inspecții la fața locului în sediile agenților economici pentru a obține accesul la informații relevante pentru faptele care fac obiectul investigației în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor.

(4)   Instituțiile, organele, oficiile și agențiile sunt informate de fiecare dată când personalul oficiului efectuează o investigație internă în sediile lor, consultă documente sau date ori solicită informații deținute de acestea. Fără a se aduce atingere articolelor 10 și 11, oficiul poate, în orice moment, să transmită instituției, organului, oficiului sau agenției respective informațiile obținute în cursul investigațiilor interne.”;

(b)

la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Fără a aduce atingere articolului 12c alineatul (1), în cazul în care, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la începerea sau nu a unei investigații interne, oficiul gestionează informații care sugerează existența unui act de fraudă ori de corupție sau a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta poate informa instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză. La cerere, instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză informează oficiul cu privire la măsurile luate și la constatările sale făcute pe baza acestor informații.”

5.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Fără a aduce atingere articolului 12d, directorul general poate începe o investigație atunci când există suspiciuni suficiente, care pot avea la bază informații furnizate de orice parte terță sau informații anonime, cu privire la un act de fraudă ori de corupție sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Decizia de a începe investigația ar putea lua în considerare necesitatea utilizării eficiente a resurselor oficiului și proporționalitatea mijloacelor folosite. În ceea ce privește investigațiile interne, se ține seama de instituția, organul, oficiul sau agenția cea (cel) mai bine plasată pentru a efectua aceste investigații, în special în funcție de natura faptelor, de impactul financiar real sau potențial al cazului și de probabilitatea unor urmări judiciare.

(2)   Decizia de a începe o investigație se ia de către directorul general, care acționează din proprie inițiativă sau la cererea unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii sau a unui stat membru.

(3)   În timpul în care directorul general examinează posibilitatea de a începe o investigație internă în urma unei cereri astfel cum se menționează la alineatul (2) sau în timpul în care oficiul efectuează o investigație internă, instituțiile, organele, oficiile sau agențiile nu pot începe o investigație paralelă asupra acelorași fapte, cu excepția cazului în care există un acord în sens contrar cu oficiul.

Prezentul alineat nu se aplică investigațiilor efectuate de EPPO în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939.”;

(b)

alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(5)   În cazul în care directorul general decide să nu înceapă o investigație, acesta poate transmite de îndată orice informație relevantă, după caz, autorităților competente ale statului membru în cauză pentru a lua măsurile adecvate în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern sau instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză pentru a lua măsurile adecvate în conformitate cu normele aplicabile instituției, organului, oficiului sau agenției respective. Oficiul stabilește de comun acord cu instituția, organul, oficiul sau agenția respectivă, după caz, măsurile adecvate pentru a păstra confidențialitatea sursei informațiilor în cauză și solicită, după caz, să fie informat asupra acțiunilor întreprinse.

(6)   În cazul în care directorul general decide să nu înceapă o investigație, în pofida existenței unei suspiciuni suficiente de fraudă, de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta transmite fără întârziere informațiile menționate la alineatul (5).”

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Directorul general coordonează desfășurarea investigațiilor pe bază de instrucțiuni scrise, după caz. Investigațiile se desfășoară, sub conducerea sa, de către personalul oficiului desemnat de el. Directorul general nu desfășoară el însuși activități concrete de investigare.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Autoritățile competente ale statelor membre acordă asistența necesară pentru a permite personalului oficiului să își îndeplinească sarcinile prevăzute de prezentul regulament cu eficacitate și fără întârzieri nejustificate. Atunci când acordă o astfel de asistență, autoritățile competente ale statelor membre acționează în conformitate cu normele procedurale de drept intern care li se aplică.

(3a)   La cererea oficiului, care trebuie să fie argumentată în scris, cu privire la faptele care fac obiectul investigației, autoritățile naționale relevante ale statelor membre furnizează oficiului, în aceleași condiții ca și cele care se aplică autorităților naționale competente, următoarele:

(a)

informațiile disponibile la nivelul mecanismelor centralizate automatizate menționate la articolul 32a alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (*);

(b)

evidența tranzacțiilor, atunci când acest lucru este strict necesar în scopul investigației.

Cererea oficiului include o justificare privind caracterul adecvat și proporțional al măsurii în ceea ce privește natura și gravitatea faptelor care fac obiectul investigației. Cererea respectivă poate privi numai informațiile menționate la literele (a) și (b) de la primul paragraf.

Statele membre notifică Comisiei autoritățile competente relevante în scopul literelor (a) și (b) de la primul paragraf.

(3b)   Instituțiile, organele, oficiile și agențiile se asigură că funcționarii, alți agenți, membrii, conducătorii și membrii personalului acestora acordă asistența necesară pentru a permite personalului oficiului să își îndeplinească sarcinile cu eficacitate și fără întârzieri nejustificate.

(*)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).”;"

(c)

alineatul (6) se modifică după cum urmează:

(i)

la primul paragraf, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

orice informație care ar putea ajuta instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să decidă cu privire la măsurile administrative asigurătorii adecvate care trebuie luate în scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii;”;

(ii)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză poate consulta oricând oficiul pentru a lua, în strânsă cooperare cu acesta din urmă, orice măsură asigurătorie adecvată, inclusiv măsuri de salvgardare a probelor. Instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză informează fără întârziere oficiul cu privire la orice măsură asigurătorie adoptată.”;

(d)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   În cazul în care o investigație nu poate fi încheiată în termen de 12 luni de la începerea acesteia, directorul general, la sfârșitul perioadei de 12 luni și ulterior la fiecare șase luni, prezintă Comitetului de supraveghere rapoarte care indică motivele și, după caz, măsurile de remediere preconizate în vederea accelerării investigației.”

7.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Obligația de a informa oficiul

(1)   În domeniile menționate la articolul 1, instituțiile, organele, oficiile și agențiile transmit oficiului, fără întârziere, orice informații legate de posibile acte de fraudă ori de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

În cazul în care instituțiile, organele, oficiile și agențiile sesizează EPPO în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939, acestea își pot îndeplini obligația prevăzută la primul paragraf de la prezentul alineat transmițând oficiului o copie a sesizării transmise EPPO.

(2)   Instituțiile, organele, oficiile și agențiile și, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, autoritățile competente ale statelor membre, la cererea oficiului sau din proprie inițiativă, transmit fără întârziere oficiului toate documentele sau informațiile pe care le dețin și care au legătură cu o investigație a oficiului aflată în desfășurare.

Înaintea începerii unei investigații, acestea transmit, la cererea oficiului, care trebuie să fie argumentată în scris, toate documentele sau informațiile pe care le dețin și care sunt necesare pentru a evalua alegațiile sau a aplica criteriile pentru începerea unei investigații, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1).

(3)   Instituțiile, organele, oficiile, agențiile și, cu excepția cazului în care acest lucru este interzis de dreptul intern, autoritățile competente ale statelor membre transmit fără întârziere oficiului, la cererea acestuia din urmă sau din proprie inițiativă, orice alte informații, documente sau date considerate relevante pe care le dețin în legătură cu combaterea actelor de fraudă sau de corupție și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

(4)   Prezentul articol nu se aplică EPPO în ceea ce privește infracțiunile referitor la care acesta ar putea să își exercite competența în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Această dispoziție nu aduce atingere posibilității ca EPPO să furnizeze oficiului informații relevante referitoare la cazuri, în conformitate cu articolul 34 alineatul (8), articolul 36 alineatul (6), articolul 39 alineatul (4) și articolul 101 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) 2017/1939.

(5)   Dispozițiile referitoare la transmiterea de informații în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului (*) nu sunt afectate.

(*)  Regulamentul (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (JO L 268, 12.10.2010, p. 1).”"

8.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Cerințele menționate la al doilea și al treilea paragraf nu se aplică luării de declarații în contextul verificărilor și inspecțiilor la fața locului. Persoanei vizate i se aplică garanțiile procedurale menționate la articolul 3 alineatele (7) și (8), în special dreptul de a fi asistat de o persoană la alegere.”;

(b)

la alineatul (4), al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„În acest scop, oficiul trimite persoanei vizate invitația de a face observații fie în scris, fie în cadrul unei audieri cu personal desemnat de oficiu. Această invitație include un rezumat al faptelor care privesc persoana vizată și informațiile cerute la articolele 15 și 16 din Regulamentul (UE) 2018/1725 și indică termenul pentru prezentarea de observații, care nu poate fi mai scurt de 10 zile lucrătoare de la primirea invitației de a prezenta observații. Acest termen poate fi redus cu consimțământul expres al persoanei vizate sau din motive justificate în mod corespunzător legate de caracterul urgent al investigației. Raportul final al investigației face referire la toate aceste observații.

În cazurile justificate în mod corespunzător în care este necesar să se păstreze confidențialitatea investigației sau a unei investigații penale în curs sau viitoare efectuate de către EPPO sau de către o autoritate judiciară națională, directorul general poate decide, dacă este cazul după consultarea EPPO sau a autorității judiciare naționale în cauză, să amâne îndeplinirea obligației de a invita persoana vizată să își prezinte observațiile.”

9.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 9a

Inspectorul de garanții procedurale

(1)   Comisia numește un inspector de garanții procedurale (denumit în continuare «inspectorul»), în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), pentru un mandat de cinci ani, care nu poate fi reînnoit. La încheierea mandatului său, inspectorul rămâne în funcție până în momentul în care este înlocuit.

(2)   Inspectorul aparține din punct de vedere administrativ de Comitetul de supraveghere. Secretariatul Comitetului de supraveghere furnizează inspectorului tot sprijinul administrativ și juridic necesar.

(3)   Din bugetul său aprobat, Comisia alocă Comitetului de supraveghere personalul și mijloacele financiare necesare inspectorului.

(4)   În urma unui apel la candidaturi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Comisia întocmește lista de candidați cu calificări corespunzătoare pentru a ocupa postul de inspector. După consultarea Parlamentului European și a Consiliului, Comisia desemnează inspectorul.

(5)   Inspectorul trebuie să aibă experiența și calificările necesare în domeniul garanțiilor procedurale.

(6)   Inspectorul își exercită funcțiile în deplină independență, inclusiv față de oficiu și Comitetul de supraveghere, și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea nimănui în îndeplinirea atribuțiilor sale.

(7)   Dacă inspectorul încetează să îndeplinească condițiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale sau dacă inspectorul a fost găsit vinovat de abateri grave, Parlamentul European, Consiliul și Comisia pot, de comun acord, elibera din funcție inspectorul.

(8)   În temeiul mecanismului menționat la articolul 9b, inspectorul monitorizează respectarea de către oficiu a garanțiilor procedurale menționate la articolul 9, precum și normele aplicabile investigațiilor conduse de oficiu. Inspectorul este responsabil de gestionarea plângerilor menționate la articolul 9b.

(9)   O dată pe an, inspectorul prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului de supraveghere și oficiului un raport privind exercitarea funcției sale. Inspectorul nu face referire la cazuri individuale aflate în curs de investigare și garantează confidențialitatea investigațiilor, chiar și după încheierea lor. Inspectorul informează Comitetul de supraveghere cu privire la orice problemă sistemică care rezultă din recomandările sale.

Articolul 9b

Mecanismul de gestionare a plângerilor

(1)   Orice persoană interesată are dreptul de a prezenta inspectorului o plângere cu privire la respectarea de către oficiu a garanțiilor procedurale menționate la articolul 9, precum și din motive de încălcare a normelor aplicabile investigațiilor oficiului, în special pentru încălcarea cerințelor procedurale și a drepturilor fundamentale. Depunerea unei plângeri nu are efect suspensiv asupra desfășurării investigației care face obiectul plângerii.

(2)   Plângerile se depun în termen de o lună de la data la care autorul plângerii a luat cunoștință de faptele pertinente care constituie o presupusă încălcare a garanțiilor procedurale sau a normelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol. În orice caz, plângerile nu pot fi depuse mai târziu de o lună de la data încheierii investigației.

Cu toate acestea, plângerile care privesc perioada de preaviz și termenul menționate la articolul 9 alineatele (2) și (4) se depun înainte de expirarea perioadei de preaviz de 10 zile sau a termenului de 10 zile menționat la dispozițiile respective.

(3)   La primirea unei plângeri, inspectorul îl informează de îndată pe directorul general.

În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii plângerii, inspectorul stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).

În cazul în care condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt îndeplinite, inspectorul invită oficiul să ia măsuri pentru a soluționa plângerea și să informeze în consecință inspectorul în termen de 15 zile lucrătoare.

În cazul în care condițiile prevăzute la alineatul (1) sau (2) nu sunt îndeplinite, inspectorul închide dosarul și informează fără întârziere autorul plângerii.

(4)   Fără a aduce atingere articolului 10, oficiul transmite inspectorului toate informațiile necesare pentru ca acesta din urmă să evalueze dacă plângerea este justificată sau nu, precum și informații necesare pentru a soluționa plângerea și pentru a-i permite inspectorului să emită o recomandare.

(5)   Inspectorul emite fără întârziere o recomandare privind modul de soluționare a plângerii și în orice caz în termen de două luni de la data la care oficiul a informat inspectorul cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a soluționa plângerea. Dacă nu primește informații în termenul de 15 zile menționat la alineatul (3) al treilea paragraf, inspectorul emite o recomandare în termen de două luni de la expirarea termenului respectiv.

În cazuri excepționale, inspectorul poate decide prelungirea cu încă 15 zile calendaristice a termenului pentru emiterea unei recomandări. Inspectorul îl informează în scris pe directorul general cu privire la motivele unei astfel de prelungiri.

Inspectorul poate recomanda oficiului să modifice sau să abroge recomandările și rapoartele sale, pentru motivul încălcării garanțiilor procedurale menționate la articolul 9 sau a normelor aplicabile investigațiilor desfășurate de oficiu, în special al încălcării cerințelor procedurale și a drepturilor fundamentale.

Înainte de a emite o recomandare, inspectorul consultă pentru aviz Comitetul de supraveghere.

Inspectorul transmite recomandarea oficiului și informează în consecință autorul plângerii.

În absența unei recomandări din partea inspectorului în termenele stabilite la prezentul alineat, se consideră că inspectorul a respins plângerea fără a emite o recomandare.

(6)   Inspectorul examinează plângerea în cadrul unei proceduri contradictorii fără a interveni în desfășurarea investigației în curs.

Inspectorul poate de asemenea să le ceară martorilor să furnizeze, oral sau în scris, explicațiile pe care acesta le consideră pertinente pentru stabilirea faptelor. Martorii pot refuza să ofere astfel de explicații.

(7)   Directorul general ia măsurile adecvate indicate conform recomandării. În cazul în care decide să nu urmeze recomandarea inspectorului, directorul general comunică autorului plângerii și inspectorului principalele argumente ale deciziei respective, cu excepția cazului în care o astfel de comunicare ar afecta investigația în curs. Directorul general prezintă argumentele pentru care nu a urmat recomandarea inspectorului într-o notă care se atașează la raportul final al investigației.

(8)   Mecanismul de gestionare a plângerilor prevăzut la prezentul articol nu aduce atingere căilor de atac disponibile în temeiul tratatelor, printre care se numără și acțiunile legate de acordarea de despăgubiri pentru prejudicii.

(9)   Directorul general poate solicita avizul inspectorului cu privire la orice chestiune legată de garanțiile procedurale sau drepturile fundamentale circumscrisă mandatului inspectorului, inclusiv cu privire la decizia de a amâna informarea persoanei vizate în temeiul articolului 9 alineatul (3). Directorul general indică într-o astfel de solicitare termenul până la care inspectorul trebuie să răspundă.

(10)   Fără a aduce atingere termenelor prevăzute la articolul 90 din Statutul funcționarilor, în cazul în care un funcționar sau un alt agent al Uniunii a adresat o plângere directorului general în conformitate cu articolul 90a din Statutul funcționarilor, iar acel funcționar sau alt agent a adresat și inspectorului o plângere pe aceeași temă, directorul general așteaptă recomandarea inspectorului înainte de a răspunde plângerii.

(11)   Inspectorul, după consultarea Comitetului de supraveghere, adoptă dispozițiile de punere în aplicare pentru gestionarea plângerilor.

Respectivele dispoziții de punere în aplicare includ, în special, norme detaliate cu privire la:

(a)

depunerea unei plângeri;

(b)

schimbul de informații dintre Comitetul de supraveghere, inspector și directorul general;

(c)

procesul de abordare de către oficiu a chestiunilor invocate în plângere;

(d)

examinarea plângerilor într-o procedură contradictorie, în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf;

(e)

emiterea și comunicarea recomandării inspectorului;

(f)

cazurile justificate în mod corespunzător în care directorul general se poate abate, de la recomandarea inspectorului și cu privire la procedura care trebuie să fie urmată în aceste cazuri.”

10.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduc următoarele alineate:

„(3a)   Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului (*) se aplică în ceea ce privește raportarea unui act de fraudă sau de corupție și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și protecția persoanelor care raportează astfel de încălcări.

(3b)   În cazurile în care oficiul recomandă o urmărire judiciară, fără a se aduce atingere drepturilor de confidențialitate ale avertizorilor și ale informatorilor, și în conformitate cu normele aplicabile în ceea ce privește confidențialitatea și protecția datelor, persoana interesată poate solicita oficiului să pună la dispoziție raportul întocmit în temeiul articolului 11, în măsura în care acesta se referă la persoana respectivă. Oficiul comunică fără întârziere această cerere tuturor destinatarilor raportului menționat și acordă acces la raport numai cu consimțământul explicit al destinatarilor. Destinatarii răspund în termen de 12 luni de la primirea cererii. În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în această perioadă, oficiul acordă acces.

Autoritatea competentă poate, de asemenea, să autorizeze oficiul să acorde acces înainte de expirarea acestei perioade.

(*)  Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).”;"

(b)

la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Oficiul desemnează un responsabil cu protecția datelor în conformitate cu dispozițiile articolului 43 din Regulamentul (UE) 2018/1725.”

11.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Raportul trebuie să fie însoțit, după caz, de recomandările directorului general cu privire la acțiunile care urmează să fie luate. Recomandările respective indică, după caz, orice acțiune disciplinară, administrativă, financiară și judiciară care trebuie să fie luată de instituții, organe, oficii și agenții și de către autoritățile competente ale statelor membre în cauză și precizează, în mod special, sumele estimate care urmează a fi recuperate, precum și încadrarea juridică preliminară a faptelor constatate.”;

(b)

alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   La redactarea rapoartelor și recomandărilor menționate la alineatul (1), se iau în considerare dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și, în măsura în care sunt aplicabile, dispozițiile relevante din dreptul intern al statului membru respectiv.

Rapoartele redactate în temeiul primului paragraf, inclusiv toate mijloacele de probă care vin în sprijinul rapoartelor și care sunt anexate acestora, constituie mijloace de probă admisibile:

(a)

în procedurile judiciare fără caracter penal în fața instanțelor naționale și în procedurile administrative din statele membre;

(b)

în procedurile penale ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative întocmite de inspectorii administrativi naționali și sunt supuse acelorași reguli de evaluare ca și cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare probatorie ca rapoartele respective;

(c)

în cadrul procedurilor judiciare în fața CJUE și în cadrul procedurilor administrative din cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor.

Statele membre comunică oficiului orice norme de drept intern relevante în sensul literei (b) de la al doilea paragraf.

În ceea ce privește litera (b) de la al doilea paragraf, la cererea oficiului, statele membre transmit acestuia hotărârea definitivă a instanțelor naționale de îndată ce procedurile judiciare relevante devin definitive și hotărârea judecătorească definitivă devine publică.

Competența CJUE și cea a instanțelor naționale și a organelor competente în procedurile administrative și penale de a evalua în mod liber valoarea probatorie a rapoartelor redactate de oficiu nu este afectată de prezentul regulament.

(2a)   Oficiul ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura calitatea constantă a rapoartelor și a recomandărilor menționate la alineatul (1).

(3)   Rapoartele și recomandările redactate în urma unei investigații externe și orice documente conexe relevante sunt transmise autorităților competente ale statelor membre în cauză, în conformitate cu normele privind investigațiile externe, și, după caz, instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză. Autoritățile competente ale statului membru în cauză și, după caz, instituția, organul, oficiul sau agenția iau măsurile pe care le impun rezultatele investigației externe și raportează aceste măsuri oficiului în termenul stabilit în recomandările care însoțesc raportul și, în plus, la cererea oficiului. Statele membre pot notifica oficiului autoritățile naționale relevante care au competența de a gestiona astfel de rapoarte, recomandări și documente.”;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   În cazul în care raportul redactat în urma unei investigații interne dezvăluie existența unor fapte care ar putea conduce la proceduri penale, aceste informații, împreună cu recomandările, se transmit fără întârziere autorităților judiciare ale statului membru în cauză, fără a aduce atingere articolelor 12c și 12d.

La cererea oficiului, autoritățile competente ale statelor membre în cauză transmit acestuia, într-un termen prevăzut în recomandări, informații privind măsurile luate, dacă există, și motivele pentru care recomandările nu au fost puse în aplicare, după caz, în urma transmiterii de către oficiu a oricăror informații în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat.”;

(d)

alineatul (6) se elimină;

(e)

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   În cazul în care un informator a furnizat oficiului informații care au condus la o investigație, oficiul îi comunică informatorului respectiv că investigația a fost închisă, cu excepția cazului în care consideră că aceste informații sunt de natură să prejudicieze interesele legitime ale persoanei vizate și eficacitatea investigației și a măsurilor ulterioare care trebuie luate sau orice cerințe privind confidențialitatea.”

12.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fără a aduce atingere articolelor 10 și 11 din prezentul regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, oficiul poate transmite autorităților competente ale statelor membre în cauză informații obținute în cursul investigațiilor externe, în timp util pentru a le permite acestora să adopte măsuri corespunzătoare în conformitate cu dreptul intern. Acesta poate, de asemenea, să transmită astfel de informații instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Cu excepția cazului în care dreptul intern interzice aceasta, autoritățile competente ale statului membru în cauză informează fără întârziere oficiul și, în orice caz, în termen de 12 luni de la primirea informațiilor comunicate lor în conformitate cu prezentul articol, cu privire la măsurile luate pe baza informațiilor respective.”;

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(5)   Oficiul poate furniza informații relevante rețelei Eurofisc, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 904/2010. Coordonatorii pentru domeniile de lucru ale Eurofisc pot transmite informații relevante din rețeaua Eurofisc către oficiu în condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 904/2010.”

13.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 12a

Serviciile de coordonare antifraudă

(1)   Fiecare stat membru desemnează, în scopul prezentului regulament, un serviciu (denumit în continuare «serviciul de coordonare antifraudă») pentru a facilita cooperarea efectivă și schimbul de informații, inclusiv informații de natură operațională, cu oficiul. După caz, în conformitate cu dreptul intern, serviciul de coordonare antifraudă poate fi considerat autoritatea competentă în sensul prezentului regulament.

(2)   La cererea oficiului, înainte de adoptarea unei decizii cu privire la începerea sau nu a unei investigații, precum și în timpul sau după încheierea unei investigații, serviciile de coordonare antifraudă furnizează sau coordonează asistența necesară pentru ca oficiul să își îndeplinească sarcinile în mod eficace. Asistența respectivă include, în special, asistența furnizată de autoritățile competente ale statelor membre în conformitate cu articolul 3 alineatele (5) și (6), articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatele (2) și (3).

(3)   Serviciile de coordonare antifraudă pot oferi asistență oficiului, la cererea acestuia, astfel încât oficiul să poată desfășura activități de coordonare în conformitate cu articolul 12b, inclusiv, după caz, cooperarea orizontală și schimbul de informații între serviciile de coordonare antifraudă.

Articolul 12b

Activități de coordonare

(1)   În temeiul articolului 1 alineatul (2), oficiul poate organiza și facilita cooperarea între autoritățile competente ale statelor membre, instituții, organe, oficii și agenții, precum și, în conformitate cu acordurile de cooperare și asistență reciprocă și cu orice alt instrument juridic în vigoare, autoritățile din țări terțe și organizațiile internaționale. În scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, autoritățile participante și oficiul pot colecta, analiza și face schimb de informații, inclusiv de informații operaționale. Personalul oficiului poate însoți autoritățile competente care desfășoară activități de investigare, la cererea acestor autorități. Se aplică articolul 6, articolul 7 alineatele (6) și (7), articolul 8 alineatul (3) și articolul 10.

(2)   Oficiul întocmește, după caz, un raport privind activitățile de coordonare desfășurate și îl transmite autorităților competente ale statelor membre și instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor implicate.

(3)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere exercitării de către oficiu a competențelor conferite Comisiei prin dispoziții specifice care reglementează asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre aceste autorități și Comisie.

(4)   Oficiul poate participa la echipe comune de anchetă înființate în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii și, în acest cadru, poate face schimb de informații operaționale dobândite în temeiul prezentului regulament.

Articolul 12c

Sesizarea EPPO cu privire la comportamente infracționale

(1)   Oficiul sesizează EPPO, fără întârzieri nejustificate, orice comportament infracțional cu privire la care EPPO și-ar putea exercita competența în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (UE) 2017/1939. Sesizarea trebuie să fie transmisă fără întârziere înaintea sau în cursul unei investigații a oficiului.

(2)   Sesizarea menționată la alineatul (1) conține cel puțin o descriere a faptelor, inclusiv o evaluare a prejudiciului cauzat sau care riscă să fie cauzat, eventuala încadrare juridică și orice informație disponibilă cu privire la potențialele victime, persoanele suspectate sau alte persoane implicate.

(3)   Oficiul nu este obligat să sesizeze EPPO cu privire la alegații vădit nefondate.

(4)   Atunci când informațiile primite de oficiu nu includ elementele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol și nu este în desfășurare nicio investigație a oficiului, oficiul poate efectua o evaluare preliminară a alegațiilor. Evaluarea se efectuează fără întârziere și, în orice caz, în termen de două luni de la primirea informațiilor. În cursul acestei evaluări se aplică articolul 6 și articolul 8 alineatul (2). În urma acestei evaluări preliminare, oficiul sesizează EPPO cu privire la orice comportament infracțional menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.

(5)   Atunci când comportamentul infracțional menționat la alineatul (1) de la prezentul articol iese la iveală în cursul unei investigații a oficiului și EPPO începe o investigație ca urmare a sesizării menționate la alineatul (1), oficiul nu își continuă investigația cu privire la aceleași fapte decât în conformitate cu articolul 12e sau 12f.

În scopul aplicării primului paragraf de la prezentul alineat, oficiul verifică, în conformitate cu articolul 12g alineatul (2), cu ajutorul sistemului EPPO de gestionare a cazurilor, dacă EPPO desfășoară o investigație. Oficiul poate solicita informații suplimentare din partea EPPO. EPPO răspunde unei astfel de cereri într-un termen care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 12g.

(6)   Instituțiile, organele, oficiile și agențiile pot solicita oficiului să efectueze o evaluare preliminară a alegațiilor care le-au fost sesizate. În scopul acestor cereri se aplică mutatis mutandis alineatele (1)-(4). Oficiul informează instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză cu privire la rezultatele evaluării preliminare, cu excepția cazului în care transmiterea acestor informații ar putea pune în pericol o investigație desfășurată de către oficiu sau de către EPPO.

(7)   În cazul în care, în urma sesizării EPPO în conformitate cu prezentul articol, oficiul își închide investigația, articolul 9 alineatul (4) și articolul 11 nu se aplică.

Articolul 12d

Evitarea suprapunerii investigațiilor

(1)   Fără a aduce atingere articolelor 12e și 12f, directorul general întrerupe o investigație începută și nu începe o nouă investigație în temeiul articolului 5, în cazul în care EPPO desfășoară o investigație privind aceleași fapte. Directorul general informează EPPO cu privire la fiecare decizie de întrerupere luată pe baza motivelor menționate.

În scopul aplicării primului paragraf de la prezentul alineat, oficiul verifică, în conformitate cu articolul 12g alineatul (2), cu ajutorul sistemului EPPO de gestionare a cazurilor, dacă EPPO desfășoară o investigație. Oficiul poate solicita informații suplimentare din partea EPPO. EPPO răspunde unei astfel de cereri într-un termen care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 12g.

În cazul în care oficiul își întrerupe investigația în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, articolul 9 alineatul (4) și articolul 11 nu se aplică.

(2)   Pentru a-i permite oficiului să aibă în vedere măsuri administrative adecvate în conformitate cu mandatul său, EPPO poate să pună la dispoziția oficiului informații relevante cu privire la cazurile în care EPPO a decis să nu efectueze o investigație sau a închis cazul. În cazul în care oficiului îi sunt aduse la cunoștință fapte noi care nu erau cunoscute de EPPO în momentul luării deciziei de închidere a cazului menționate la articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/1939, directorul general poate solicita EPPO să reînceapă o investigație, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din regulamentul menționat.

Articolul 12e

Sprijinul acordat EPPO de către oficiu

(1)   În cursul unei investigații desfășurate de EPPO și la cererea formulată de EPPO în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939, oficiul, în conformitate cu mandatul său, acordă sprijin sau completează activitatea EPPO, în special prin:

(a)

furnizarea de informații, analize (inclusiv analize criminalistice), cunoștințe de specialitate și sprijin operațional;

(b)

facilitarea coordonării de acțiuni specifice ale autorităților administrative naționale competente și ale organelor Uniunii;

(c)

desfășurarea de investigații administrative.

Atunci când acordă sprijin EPPO, oficiul se abține de la acțiuni sau măsuri care ar putea pune în pericol investigația sau urmărirea penală.

(2)   O cerere din partea EPPO menționată la alineatul (1) se transmite în scris și precizează cel puțin următoarele:

(a)

informații cu privire la investigația desfășurată de EPPO, în măsura în care acestea sunt relevante pentru scopul cererii;

(b)

măsurile pe care EPPO îi solicită oficiului să le întreprindă;

(c)

dacă este cazul, termenele preconizate pentru a da curs cererii.

După caz, oficiul poate solicita informații suplimentare.

(3)   Pentru a proteja admisibilitatea mijloacelor de probă, precum și drepturile fundamentale și garanțiile procedurale, în cazul în care oficiul întreprinde, în limitele mandatului său, măsurile de sprijin solicitate de EPPO în temeiul prezentului articol, EPPO și oficiul, acționând în strânsă cooperare, asigură respectarea garanțiilor procedurale aplicabile prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Articolul 12f

Investigații complementare

(1)   În cazul în care EPPO desfășoară o investigație, iar directorul general consideră, în cazuri justificate în mod corespunzător, că și oficiul ar trebui să înceapă o investigație în conformitate cu mandatul oficiului cu scopul de a facilita adoptarea de măsuri asigurătorii sau de măsuri financiare, disciplinare sau administrative, oficiul informează EPPO în scris, indicând natura și scopul investigației.

După primirea acestor informații și într-un termen care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 12g, EPPO se poate opune începerii unei investigații sau realizării anumitor acțiuni care au legătură cu aceasta. În cazul în care se opune începerii unei investigații sau desfășurării anumitor acțiuni care au legătură cu o investigație, EPPO informează oficiul, fără întârzieri nejustificate, atunci când motivele obiecției încetează să se mai aplice.

În cazul în care EPPO nu formulează obiecții în termenul care urmează să fie stabilit în conformitate cu articolul 12g, oficiul poate începe o investigație pe care o desfășoară în permanentă consultare cu EPPO. Dacă EPPO prezintă ulterior obiecții, oficiul își suspendă sau își întrerupe investigația ori se abține de la efectuarea anumitor acte referitoare la investigație.

(2)   EPPO informează oficiul fără întârziere atunci când EPPO a informat oficiul cu privire la faptul că nu desfășoară o investigație în răspuns la o cerere de informații transmisă în conformitate cu articolul 12d, iar ulterior începe o investigație cu privire la aceleași fapte. În cazul în care, după primirea acestor informații, directorul general consideră că investigația începută de oficiu ar trebui continuată cu scopul de a facilita adoptarea de măsuri asigurătorii sau de măsuri financiare, disciplinare sau administrative, se aplică alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 12g

Acorduri de lucru și schimbul de informații cu EPPO

(1)   Oficiul convine cu privire la acorduri de lucru cu EPPO. Astfel de acorduri de lucru stabilesc, printre altele, dispoziții practice pentru schimb de informații, inclusiv de date cu caracter personal, informații operaționale, strategice sau tehnice și informații clasificate și pentru investigații complementare.

Acordurile de lucru includ dispoziții detaliate privind schimbul continuu de informații la primirea și verificarea alegațiilor, cu scopul de a determina competența în cadrul investigațiilor. Acordurile de lucru includ, de asemenea, dispoziții privind transferul de informații dintre oficiu și EPPO atunci când oficiul acționează pentru a sprijini sau a completa EPPO. Acordurile de lucru prevăd termenele pentru răspunsurile la cererile adresate reciproc.

Oficiul și EPPO convin cu privire la termene și la dispoziții detaliate referitoare la articolul 12c alineatul (5), la articolul 12d alineatul (1) și la articolul 12f alineatul (1). Până la adoptarea unui astfel de acord, EPPO răspunde fără întârziere cererilor oficiului și, în orice caz, în termen de 10 zile lucrătoare de la data cererii, astfel cum se menționează la articolul 12c alineatul (5) și la articolul 12d alineatul (1) și în termen de 20 de zile lucrătoare de la data cererii de informații, astfel cum se menționează la articolul 12f alineatul (1) primul paragraf.

Înainte de adoptarea acordurilor de lucru cu EPPO, directorul general transmite proiectul de acord spre informare Comitetului de supraveghere, precum și Parlamentului European și Consiliului. Comitetul de supraveghere emite un aviz fără întârziere.

(2)   Oficiul are acces indirect la informațiile din sistemul EPPO de gestionare a cazurilor, pe baza unui sistem de tip «răspuns pozitiv/negativ».

Ori de câte ori se obține o concordanță între datele introduse de către oficiu în sistemul de gestionare a cazurilor și datele deținute de EPPO, faptul că există o concordanță este comunicat atât către oficiu, cât și către EPPO. Oficiul ia măsurile necesare pentru a permite EPPO să aibă acces la informațiile din sistemul său de gestionare a cazurilor, pe baza unui sistem de tip «răspuns pozitiv/negativ».

În cadrul acordurilor de lucru se stabilesc aspectele tehnice și de securitate ale accesului reciproc la sistemele de gestionare a cazurilor, inclusiv procedurile interne pentru asigurarea faptului că fiecare acces este justificat în mod corespunzător în vederea îndeplinirii funcțiilor lor și este documentat.

(3)   Directorul general și procurorul-șef european se reunesc cel puțin o dată pe an pentru a discuta chestiunile de interes comun.”

14.

La articolul 13 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În cadrul mandatului său de protejare a intereselor financiare ale Uniunii, oficiul cooperează, după caz, cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol). Atunci când facilitarea acestei cooperări o impune, oficiul încheie cu Eurojust și Europol acorduri administrative. Respectivele acorduri de lucru pot viza schimbul de informații operaționale, strategice sau tehnice, inclusiv de date cu caracter personal și de informații clasificate, precum și, la cerere, rapoarte privind progresele înregistrate.”

15.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comitetul de supraveghere monitorizează cu regularitate îndeplinirea de către oficiu a funcției sale investigative, pentru a consolida independența oficiului în exercitarea corespunzătoare a competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament.

În special, Comitetul de supraveghere monitorizează evoluțiile privind modul de aplicare a garanțiilor procedurale și durata investigațiilor.

Comitetul de supraveghere adresează directorului general avize, inclusiv, după caz, recomandări, privind, printre altele, resursele necesare pentru exercitarea funcției de investigare a oficiului, prioritățile de investigare ale oficiului și durata investigațiilor. Aceste avize pot fi emise din proprie inițiativă, la cererea directorului general sau a unei instituții, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții, fără însă a interfera cu desfășurarea investigațiilor în curs.

Oficiul publică pe site-ul său răspunsurile pe care le formulează la avizele Comitetului de supraveghere.

Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile primesc o copie a avizelor emise în temeiul celui de-al treilea paragraf.

Comitetului de supraveghere i se acordă acces la toate informațiile și documentele pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale, inclusiv la rapoartele și recomandările privind investigațiile încheiate sau cazurile clasate, fără a se interveni însă în desfășurarea investigațiilor în curs și respectându-se în mod corespunzător cerințele în materie de confidențialitate și de protecție a datelor.”;

(b)

la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Comitetul de supraveghere își numește președintele. Comitetul de supraveghere își adoptă propriul regulament de procedură, care, înainte de adoptare, este transmis spre informare Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Reuniunile Comitetului de supraveghere se organizează la inițiativa președintelui acestuia sau a directorului general. Comitetul de supraveghere organizează cel puțin 10 reuniuni pe an. Comitetul de supraveghere ia decizii cu majoritatea membrilor care îl compun. Secretariatul său este asigurat de către Comisie în strânsă cooperare cu Comitetul de supraveghere. Comitetul de supraveghere este consultat înainte de numirea membrilor personalului secretariatului și se ține seama de punctul său de vedere. Secretariatul acționează la instrucțiunile Comitetului de supraveghere, în mod independent față de Comisie. Fără a aduce atingere controlului său asupra bugetului Comitetului de supraveghere și a secretariatului său, Comisia nu intervine în atribuțiile de monitorizare ale Comitetului de supraveghere.”

16.

La articolul 16, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Parlamentul European, Consiliul și Comisia se întâlnesc o dată pe an cu directorul general în vederea unui schimb de opinii la nivel politic pentru a discuta politica oficiului legată de metodele de prevenire și combatere a actelor de fraudă ori de corupție sau a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Comitetul de supraveghere participă la schimbul de opinii. Procurorul-șef european este invitat să participe la schimbul de opinii. Reprezentanți ai Curții de Conturi, EPPO, Eurojust și Europol pot fi invitați să participe pe bază ad hoc, la cererea Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a directorului general sau a Comitetului de supraveghere.

(2)   În cadrul obiectivului alineatului (1), schimbul de opinii se poate referi la orice subiect asupra căruia convin Parlamentul European, Consiliul și Comisia. În special, schimbul de opinii poate privi:

(a)

prioritățile strategice ale politicilor de investigare ale oficiului;

(b)

avizele și rapoartele de activitate ale Comitetului de supraveghere prevăzute în temeiul articolului 15;

(c)

rapoartele directorului general în temeiul articolului 17 alineatul (4) și, după caz, orice alte rapoarte ale instituțiilor care au legătură cu mandatul oficiului;

(d)

cadrul relațiilor dintre oficiu și instituții, organe, oficii și agenții, în special EPPO, inclusiv eventualele probleme orizontale și sistemice întâmpinate în cursul acțiunilor ulterioare rapoartelor finale de investigație ale oficiului;

(e)

cadrul relațiilor dintre oficiu și autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv eventualele probleme orizontale și sistemice întâlnite în cursul acțiunilor ulterioare rapoartelor finale de investigație ale oficiului;

(f)

relațiile dintre oficiu și autoritățile competente din țări terțe, precum și cu organizațiile internaționale, în cadrul acordurilor menționate în prezentul regulament;

(g)

eficacitatea activității oficiului în ceea ce privește executarea mandatului său.”

17.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatele (2)-(5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   În scopul numirii unui nou director general, Comisia publică o cerere de candidaturi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Această publicare se face cel târziu cu șase luni înainte de sfârșitul mandatului directorului general în funcție. Comisia întocmește o listă de candidați cu calificări corespunzătoare. În urma emiterii unui aviz favorabil din partea Comitetului de supraveghere cu privire la procedura de selecție aplicată de către Comisie, Parlamentul European și Consiliul convin, în timp util, asupra unei liste scurte de trei candidați selectați de pe lista candidaților corespunzători întocmită de Comisie. Comisia numește directorul general de pe respectiva listă scurtă.

(3)   Directorul general nu solicită și nu primește instrucțiuni de la niciun guvern sau instituție, organ, oficiu sau agenție în îndeplinirea îndatoririlor sale în legătură cu începerea și efectuarea de investigații externe ori interne, cu activitățile de coordonare sau cu redactarea de rapoarte în urma acestor investigații ori activități de coordonare. În cazul în care directorul general consideră că o măsură luată de Comisie pune în discuție independența sa, acesta informează imediat Comitetul de supraveghere și decide dacă să intenteze sau nu o acțiune împotriva Comisiei la CJUE.

(4)   Directorul general raportează periodic și cel puțin anual Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi cu privire la concluziile investigațiilor efectuate de către oficiu, la măsurile luate și la problemele întâmpinate, respectând confidențialitatea investigațiilor, drepturile legitime ale persoanelor vizate și ale informatorilor și, după caz, dreptul intern aplicabil procedurilor judiciare. Rapoartele anuale includ, de asemenea, o evaluare a acțiunilor întreprinse de autoritățile competente ale statelor membre și de instituții, organe, oficii și agenții în urma rapoartelor și a recomandărilor elaborate de oficiu.

(4a)   La solicitarea Parlamentului European sau a Consiliului în contextul drepturilor acestora de control bugetar, directorul general poate furniza informații cu privire la activitățile oficiului, respectând confidențialitatea investigațiilor și a procedurilor ulterioare. Parlamentul European și Consiliul asigură confidențialitatea informațiilor furnizate în conformitate cu prezentul alineat.

(5)   Directorul general informează periodic Comitetul de supraveghere cu privire la activitățile oficiului, la îndeplinirea funcției sale de investigare și la măsurile luate în urma investigațiilor.

Directorul general informează periodic Comitetul de supraveghere cu privire la:

(a)

cazurile în care recomandările directorului general nu au fost urmate;

(b)

cazurile în care s-au transmis informații autorităților judiciare ale statelor membre sau EPPO;

(c)

cazurile în care acesta a decis să nu înceapă o investigație și cazurile clasate;

(d)

durata investigațiilor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (8).”

(b)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Directorul general stabilește o procedură internă de consultare și control, care să includă un control al legalității referitor, inter alia, la respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, precum și a dreptului intern al statelor membre în cauză, cu trimitere în special la articolul 11 alineatul (2). Controlul legalității se efectuează de către membrii personalului oficiului care sunt experți în domeniul dreptului și al procedurilor de investigare. Avizul acestora se anexează la raportul final al investigației.”;

(c)

la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(8)   Directorul general adoptă orientări privind procedurile de investigare care urmează a fi aplicate de personalul oficiului. Respectivele orientări se conformează prezentului regulament și includ, printre altele:

(a)

practicile care trebuie respectate în executarea mandatului oficiului;

(b)

normele detaliate care reglementează procedurile de investigare;

(c)

garanțiile procedurale;

(d)

elemente detaliate privind procedurile interne de consultare și control, inclusiv controlul legalității;

(e)

protecția datelor și politicile privind comunicarea și accesul la documente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 alineatul (3b);

(f)

relațiile cu EPPO.”;

(d)

la alineatul (9), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(9)   Înainte de adoptarea oricăror sancțiuni disciplinare împotriva directorului general sau înainte de ridicarea imunității acestuia, Comisia consultă Comitetul de supraveghere.”

18.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Raportul de evaluare și o eventuală revizuire

(1)   În cel mult cinci ani de la data stabilită în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind punerea în aplicare și impactul prezentului regulament, în special în ceea ce privește eficacitatea și eficiența cooperării dintre oficiu și EPPO. Raportul respectiv trebuie să fie însoțit de un aviz al Comitetului de supraveghere.

(2)   În termen de cel mult doi ani de la prezentarea raportului de evaluare în temeiul primului alineat, Comisia prezintă, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă de modernizare a cadrului oficiului, inclusiv norme suplimentare sau mai detaliate privind înființarea oficiului, funcțiile acestuia sau procedurile aplicabile activităților sale, acordând o atenție deosebită cooperării sale cu EPPO, investigațiilor transfrontaliere și investigațiilor în statele membre care nu participă la EPPO.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, articolele 12c-12f din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, astfel cum au fost introduse prin punctul 13 de la articolul 1 din prezentul regulament, se aplică de la data care se stabilește în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  JO C 42, 1.2.2019, p. 1.

(2)  Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția în primă lectură a Consiliului din 4 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).

(4)  Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(6)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

(7)  Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).

(8)  Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 3 mai 2018, Sigma Orionis SA/Comisia Europeană, T-48/16, ECLI:EU:T:2018:245.

(9)  Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).

(10)  JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

(11)  Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (JO L 181, 29.6.2013, p. 15).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/74


REGULAMENTUL (UE) 2020/2224 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

privind normele comune care asigură conectivitatea de bază a transportului rutier de mărfuri și de persoane după încheierea perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție menționată la articolul 126 din acordul de retragere, în cursul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din acordul de retragere, se încheie la 31 decembrie 2020. La data de 25 februarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE, Euratom) 2020/266 (4) de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit pentru un nou acord de parteneriat. Potrivit directivelor de negociere, această autorizație acoperă, printre altele, elementele necesare pentru a aborda în mod cuprinzător relațiile cu Regatul Unit în domeniul transportului rutier după încheierea perioadei de tranziție. Nu există însă certitudinea că la sfârșitul perioadei respective va fi intrat în vigoare un acord între Uniune și Regatul Unit care să reglementeze relațiile lor viitoare în domeniul transportului rutier de mărfuri și de persoane.

(2)

La încheierea perioadei de tranziție și în absența oricărei dispoziții speciale, toate drepturile și obligațiile care decurg din dreptul Uniunii în privința accesului pe piață, instituite prin Regulamentele (CE) nr. 1072/2009 (5) și (CE) nr. 1073/2009 (6) ale Parlamentului European și al Consiliului, vor înceta în ceea ce privește relația dintre Regatul Unit și Uniune și statele sale membre.

(3)

Într-o astfel de situație, transportul rutier internațional de mărfuri și de persoane între Uniune și Regatul Unit ar fi grav perturbat.

(4)

Gibraltar nu este inclus în domeniul de aplicare teritorială al prezentului regulament și referirile la Regatul Unit nu includ Gibraltar.

(5)

Sistemul multilateral de contingente al Conferinței Europene a Miniștrilor Transporturilor (CEMT) este singurul cadru juridic alternativ disponibil care ar putea oferi o bază pentru transportul rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit. Cu toate acestea, din cauza numărului limitat de autorizații disponibile în prezent în cadrul sistemului CEMT și a domeniului limitat de aplicare al acestuia în ceea ce privește tipurile de operațiuni de transport rutier vizate, sistemul este în prezent inadecvat pentru a răspunde pe deplin nevoilor transportului rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit.

(6)

Se preconizează că vor apărea perturbări grave, inclusiv în ceea ce privește ordinea publică, în contextul serviciilor de transport rutier de persoane. Acordul privind transportul internațional ocazional de călători cu autocare și autobuze (7) (denumit în continuare „Acordul Interbus”) este singurul cadru juridic disponibil care ar putea oferi o bază pentru transportul de persoane cu autobuzul și autocarul între Uniune și Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție. La 1 ianuarie 2021, Regatul Unit va deveni parte contractantă de sine stătătoare la Acordul Interbus. Acesta acoperă însă numai serviciile ocazionale, nefiind așadar adecvat pentru a remedia perturbările legate de serviciile internaționale de transport cu autocarul și autobuzul între Regatul Unit și Uniune care vor apărea după încheierea perioadei de tranziție. A fost negociat un protocol la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul și se preconizează că Regatul Unit îl va ratifica cât mai curând posibil. Cu toate acestea, nu este de așteptat ca protocolul să intre în vigoare la timp pentru a oferi o soluție viabilă pentru perioada imediat următoare încheierii perioadei de tranziție. Prin urmare, instrumentele disponibile nu răspund nevoilor serviciilor regulate și serviciilor regulate speciale de transport de persoane cu autobuzul și autocarul între Uniune și Regatul Unit.

(7)

Prin urmare, pentru a se evita orice perturbări grave, inclusiv în ceea ce privește ordinea publică, este necesar să se stabilească un set de măsuri temporare care să permită operatorilor de transport rutier de mărfuri și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul autorizați în Regatul Unit să transporte mărfuri și persoane pe cale rutieră între Regatul Unit și Uniune sau de pe teritoriul Regatului Unit către teritoriul Regatului Unit, tranzitând unul sau mai multe state membre. Pentru a asigura un echilibru adecvat între Regatul Unit și Uniune, drepturile astfel conferite ar trebui să fie condiționate de acordarea de drepturi echivalente și să fie supuse unor condiții care să asigure concurența loială.

(8)

Dreptul de a efectua operațiuni de transport pe teritoriul unui stat membru și între statele membre este o realizare fundamentală a pieței interne și, după încheierea perioadei de tranziție și în absența unor dispoziții contrare speciale, nu ar mai trebui să fie disponibil pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit. Cu toate acestea, în perioada imediat următoare perioadei de tranziție și în absența unui viitor acord care să reglementeze transportul rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit, este probabil să apară perturbări ale fluxurilor de trafic și amenințări la adresa ordinii publice, în special la punctele de trecere a frontierei care sunt puține la număr și unde urmează să fie efectuate controale suplimentare ale vehiculelor și ale încărcăturii acestora. O congestie intensificată la punctele de trecere a frontierei cu Regatul Unit a avut deja loc înainte de încheierea perioadei de tranziție. Criza legată de pandemia de COVID-19 a avut, de asemenea, efecte negative asupra transportului rutier, cu o creștere a încărcăturilor goale, tendință care ar putea fi exacerbată dacă nu există flexibilitate care să permită operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit să desfășoare, chiar și într-o măsură foarte limitată, operațiuni în cadrul Uniunii pentru o perioadă de timp strict limitată. Astfel de perturbări ar putea conduce la situații cu impact negativ asupra lanțurilor de aprovizionare critice, care sunt considerate necesare pentru gestionarea actualei pandemii de COVID-19. Pentru a reduce amploarea unor astfel de perturbări, operatorilor de transport rutier de marfă din Regatul Unit ar trebui să li se permită temporar să efectueze un număr limitat de operațiuni suplimentare pe teritoriul Uniunii în contextul operațiunilor dintre Regatul Unit și Uniune. Astfel vehiculele lor nu ar mai trebui să se întoarcă imediat în Regatul Unit și ar fi mai puțin probabil să fie goale atunci când se întorc în Regatul Unit, ceea ce ar reduce numărul total de vehicule și, prin urmare, presiunea la punctele de trecere a frontierei. Dreptul de a efectua astfel de operațiuni suplimentare ar trebui să fie proporțional, să nu reproducă același nivel de drepturi ca cel de care beneficiază operatorii de transport rutier de mărfuri din Uniune în temeiul normelor pieței interne și ar trebui eliminat treptat.

(9)

Serviciile transfrontaliere de transport cu autocarul și autobuzul între Irlanda și Irlanda de Nord sunt deosebit de importante pentru comunitățile care locuiesc în regiunile de frontieră, pentru a asigura conectivitatea de bază între comunități, în special în cadrul zonei comune de călătorie. Prin urmare, îmbarcarea și debarcarea pasagerilor de către operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit ar trebui să fie autorizate în continuare în regiunile de frontieră ale Irlandei în cadrul serviciilor de transport internațional de persoane cu autocarul și autobuzul între Irlanda și Irlanda de Nord.

(10)

Pentru a reflecta caracterul lor temporar, și fără a stabili un precedent, setul de măsuri prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice pe o perioadă scurtă de timp. În ceea ce privește operațiunile de transport rutier de mărfuri, această perioadă scurtă de timp este stabilită astfel încât să permită posibile măsuri pentru a asigura conectivitatea de bază în sistemul CEMT și nu aduce atingere intrării în vigoare a unui viitor acord care să acopere transportul rutier de mărfuri între Uniune și Regatul Unit și a viitoarelor norme ale Uniunii în domeniul transportului. În ceea ce privește transportul de persoane cu autobuzul și autocarul, această perioadă scurtă de timp este stabilită astfel încât să permită intrarea în vigoare a Protocolului la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul și aplicarea acestuia în cazul Regatului Unit, fie prin ratificarea lui de către Regatul Unit, fie prin aderarea Regatului Unit la protocolul respectiv și nu aduce atingere unui posibil viitor acord în domeniu între Uniune și Regatul Unit.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor măsuri provizorii care să reglementeze transportul rutier de mărfuri și de persoane între Uniune și Regatul Unit în cazul absenței unui acord care să reglementeze viitoarea lor relație în domeniul transportului rutier la finalul perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(12)

Având în vedere urgența impusă de încheierea perioadei de tranziție, se consideră oportun să se prevadă o excepție de la perioada de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(13)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice din ziua următoare încheierii perioadei de tranziție prevăzute în Acordul de retragere, cu excepția cazului în care, până la acea dată, a intrat în vigoare sau, după caz, se aplică cu titlu provizoriu un acord care reglementează transportul rutier încheiat cu Regatul Unit. Prezentul regulament ar trebui să se aplice până în ziua anterioară intrării în vigoare sau până în ziua anterioară aplicării cu titlu provizoriu a unui acord internațional care reglementează transportul rutier pentru ambele părți. Cu excepția dispozițiilor specifice aplicabile în regiunea de frontieră a Irlandei în cursul serviciilor internaționale regulate și al serviciilor internaționale regulate speciale între Irlanda și Irlanda de Nord, dreptul de a furniza servicii regulate și servicii regulate speciale de transport cu autocarul și autobuzul ar trebui să înceteze să se aplice la data intrării în vigoare pentru Uniune și pentru Regatul Unit a Protocolului la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul. Prezentul regulament ar trebui, în orice caz, să înceteze să se aplice la data de 30 iunie 2021.

(14)

În cazul în care acest lucru este necesar pentru a răspunde nevoilor pieței, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește restabilirea echivalenței drepturilor acordate de Uniune operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit și operatorilor de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Regatul Unit cu cele acordate de Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune și operatorilor de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Uniune, inclusiv în cazul în care drepturile conferite de Regatul Unit sunt acordate pe baza statului membru de origine sau nu sunt disponibile în mod egal tuturor operatorilor Uniunii, și în ceea ce privește remedierea cazurilor de concurență neloială care sunt în detrimentul operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune și al operatorilor de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Uniune.

(15)

Actele delegate respective ar trebui să respecte principiul proporționalității și, prin urmare, dispozițiile lor ar trebui să fie proporționale cu problemele care ar decurge din neacordarea unor drepturi echivalente sau din existența unor condiții concurențiale neloiale. Suspendarea aplicării prezentului regulament ar trebui avută în vedere de către Comisie numai în cazurile cele mai grave, atunci când Regatul Unit nu a acordat drepturi echivalente operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune sau operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune, atunci când drepturile astfel acordate sunt minime sau atunci când condițiile de concurență pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit sau pentru operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit diferă atât de mult de cele de care beneficiază operatorii din Uniune încât furnizarea serviciilor în cauză de către operatorii din Uniune nu este viabilă din punct de vedere economic pentru aceștia.

(16)

Atunci când adoptă actele delegate respective, este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. Comisia ar trebui să se asigure că niciun astfel de act delegat adoptat nu afectează în mod nejustificat buna funcționare a pieței interne.

(17)

Pentru a garanta că drepturile acordate de Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune, care sunt echivalente cu cele acordate prin prezentul regulament operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit, sunt disponibile în mod egal tuturor operatorilor din Uniune, domeniul de aplicare al Regulamentelor (CE) nr. 1072/2009 și (CE) nr. 1073/2009 ar trebui extins temporar. Regulamentele menționate acoperă deja secțiunea deplasării dintre un stat membru și o țară terță efectuată pe teritoriul oricărui stat membru tranzitat. Cu toate acestea, este necesar să se asigure, în acest caz, că Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 se aplică și secțiunii deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de încărcare sau descărcare și că Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 se aplică secțiunii deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de îmbarcare sau de debarcare a pasagerilor. Această extindere a domeniului de aplicare urmărește să garanteze că operatorii din Uniune pot efectua operațiuni cross-trade (transport rutier între țări diferite de țara de stabilire) către sau dinspre Regatul Unit, precum și opriri suplimentare în cursul transportului de persoane,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește măsuri temporare aplicabile transportului rutier de mărfuri, precum și furnizării de servicii regulate și de servicii regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul între Uniune și Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție menționate la articolul 126 din Acordul de retragere.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„vehicul” înseamnă:

(a)

în contextul transportului de mărfuri, un autovehicul înmatriculat în Regatul Unit sau un ansamblu de vehicule cuplate care să aibă cel puțin autovehiculul înmatriculat în Regatul Unit, utilizat exclusiv pentru transportul de mărfuri și care se află în proprietatea întreprinderii, a fost achiziționat cu plata în rate sau a fost închiriat, cu condiția ca, în cel din urmă caz, să îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9);

(b)

în contextul transportului de persoane, un autobuz sau autocar;

2.

„transport permis de mărfuri” înseamnă:

(a)

o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul de pe teritoriul Uniunii către teritoriul Regatului Unit sau invers, cu sau fără tranzit prin unul sau mai multe state membre sau țări terțe;

(b)

ca urmare a unei deplasări cu încărcătură de pe teritoriul Regatului Unit către teritoriul Uniunii, astfel cum se menționează la litera (a) de la prezentul punct, efectuarea în termen de șapte zile de la descărcarea pe teritoriul Uniunii a până la două operațiuni suplimentare de încărcare și descărcare pe teritoriul Uniunii pentru o perioadă de două luni de la prima zi de aplicare a prezentului regulament, astfel cum se prevede la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf, și o operațiune în termen de șapte zile de la descărcarea pe teritoriul Uniunii, în următoarele trei luni;

(c)

o deplasare cu încărcătură efectuată de un vehicul de pe teritoriul Regatului Unit către teritoriul Regatului Unit, cu tranzit prin teritoriul Uniunii;

(d)

o deplasare fără încărcătură în legătură cu transporturile menționate la literele (a) și (c);

3.

„transport permis de persoane cu autocarul sau autobuzul” înseamnă:

(a)

o deplasare efectuată de un autobuz sau autocar prin care se asigură transportul de persoane de pe teritoriul Uniunii către teritoriul Regatului Unit sau invers, cu sau fără tranzit prin unul sau mai multe state membre sau țări terțe;

(b)

o deplasare efectuată de un autobuz sau autocar prin care se asigură transportul de persoane de pe teritoriul Regatului Unit către teritoriul Regatului Unit, cu tranzit prin teritoriul Uniunii;

(c)

o deplasare fără pasageri în legătură cu transporturile menționate la literele (a) și (b);

(d)

îmbarcarea și debarcarea pasagerilor în regiunea de frontieră a Irlandei în cadrul serviciilor internaționale regulate și al serviciilor internaționale regulate speciale între Irlanda și Irlanda de Nord;

4.

„regiunea de frontieră a Irlandei” înseamnă comitatele din Irlanda care se învecinează cu frontiera terestră dintre Irlanda și Irlanda de Nord;

5.

„operator de transport rutier de mărfuri din Uniune” înseamnă o întreprindere implicată în transportul rutier de mărfuri care deține o licență comunitară valabilă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009;

6.

„operator de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit” înseamnă o întreprindere stabilită în Regatul Unit, autorizată să efectueze transporturi rutiere de mărfuri și care deține o licență valabilă eliberată în scopul transportului internațional, pentru transportul permis de mărfuri;

7.

„licență în Regatul Unit” înseamnă, atunci când este acordată unui operator de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit, o licență eliberată de Regatul Unit în scopul transportului internațional, pentru transportul permis de mărfuri, iar atunci când este acordată unui operator de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Regatul Unit, o licență eliberată de Regatul Unit în scopul transportului internațional, pentru un transport permis de persoane cu autocarul sau autobuzul;

8.

„autocar sau autobuz” înseamnă un vehicul înmatriculat în Regatul Unit, care, prin construcție și echipamente, este adecvat pentru transportarea a peste nouă persoane, inclusiv șoferul, și este destinat acestui scop;

9.

„servicii regulate” înseamnă serviciile care asigură transportul de persoane la intervale stabilite pe trasee stabilite, pasagerii fiind îmbarcați și debarcați la puncte de oprire prestabilite;

10.

„servicii regulate speciale” înseamnă serviciile regulate, indiferent de cine sunt organizate, care asigură transportul unor categorii precizate de pasageri, cu excluderea altor pasageri;

11.

„operator de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune” înseamnă o întreprindere implicată în transportul de persoane cu autocarul și autobuzul care deține o licență comunitară valabilă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009;

12.

„operator de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit” înseamnă o întreprindere stabilită în Regatul Unit care este autorizată să efectueze transporturi de persoane cu autocarul și autobuzul și deține o licență valabilă în scopul transportului internațional, pentru un transport permis de persoane cu autocarul sau autobuzul;

13.

„operator” înseamnă fie un operator de transport rutier de mărfuri, fie un operator de servicii de transport cu autocarul și autobuzul;

14.

„dreptul concurenței” înseamnă orice act cu putere de lege care reglementează următoarea conduită, în cazul în care aceasta ar putea afecta serviciile de transport rutier de mărfuri sau serviciile de transport cu autocarul și autobuzul:

(a)

conduita care constă în:

(i)

acorduri între operatori de transport rutier de mărfuri sau între operatori de servicii de transport cu autocarul și autobuzul, decizii luate de asociații de operatori de transport rutier de mărfuri sau de operatori de servicii de transport cu autocarul și autobuzul și practici concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței;

(ii)

abuzuri de poziție dominantă din partea unuia sau mai multor operatori de transport rutier de mărfuri sau operatori de servicii de transport cu autocarul și autobuzul;

(iii)

măsuri adoptate sau menținute în vigoare de Regatul Unit în cazul întreprinderilor publice și al întreprinderilor cărora Regatul Unit le acordă drepturi speciale sau exclusive și care contravin punctului (i) sau (ii);

(b)

concentrări între operatori de transport rutier de mărfuri sau între operatori de servicii de transport cu autocarul și autobuzul care împiedică în mod semnificativ concurența efectivă, în special ca rezultat al creării sau al consolidării unei poziții dominante;

15.

„subvenție” înseamnă orice contribuție financiară acordată unui operator de către guvern sau de către orice alt organism public de orice nivel, care conferă beneficii, inclusiv:

(a)

transferul direct de fonduri, cum ar fi granturi, împrumuturi sau infuzie de capital, transferul direct potențial de fonduri și asumarea de pasive, cum ar fi garanții pentru împrumuturi, injecții de capital, proprietate, protecție împotriva falimentului sau asigurare;

(b)

renunțarea la veniturile datorate sau necolectarea acestora;

(c)

furnizarea de bunuri sau servicii, altele decât infrastructura generală, sau achiziția de bunuri sau servicii;

(d)

efectuarea de plăți în contul unui mecanism de finanțare sau mandatarea sau însărcinarea unui organism privat să îndeplinească una sau mai multe funcții menționate la literele (a), (b) și (c) care, în mod normal, țin de competența guvernului sau a altui organism public, practica urmată nefiind diferită în mod efectiv de practicile normale ale guvernelor.

Nu se consideră că se conferă un beneficiu printr-o contribuție financiară efectuată de un guvern sau de un alt organism public în cazul în care un operator privat de pe piață care acționează exclusiv pe baza rentabilității, aflat în aceeași situație ca organismul public în cauză, ar fi efectuat aceeași contribuție financiară;

16.

„autoritate independentă în materie de concurență” înseamnă o autoritate care este responsabilă cu aplicarea și asigurarea respectării dreptului concurenței, precum și cu controlul subvențiilor, și care îndeplinește următoarele condiții:

(a)

autoritatea este independentă din punct de vedere operațional și este dotată în mod corespunzător cu resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale;

(b)

în îndeplinirea sarcinilor sale și în exercitarea competențelor sale, autoritatea dispune de garanțiile necesare de independență față de orice influență politică sau altă influență externă și acționează în mod imparțial;

(c)

deciziile autorității sunt supuse controlului jurisdicțional;

17.

„discriminare” înseamnă orice fel de diferențiere fără justificare obiectivă în legătură cu furnizarea de bunuri sau servicii, inclusiv de servicii publice, utilizate pentru prestarea de servicii de transport rutier de mărfuri sau de servicii de transport cu autocarul și autobuzul sau în legătură cu tratamentul acestora de către autoritățile publice competente pentru aceste servicii;

18.

„teritoriul Uniunii” înseamnă teritoriul statelor membre pe care se aplică TUE și TFUE, în condițiile stabilite în tratatele respective.

Articolul 3

Dreptul de a efectua transporturi permise de mărfuri

(1)   Operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit pot, în condițiile prevăzute de prezentul regulament, să efectueze transporturi permise de mărfuri.

(2)   Persoanele fizice sau juridice stabilite în Regatul Unit pot efectua transporturi permise de mărfuri de următoarele tipuri, fără a fi necesară o licență în Regatul Unit:

(a)

transporturi poștale efectuate în cadrul unui serviciu universal;

(b)

transporturi de vehicule deteriorate sau care sunt în pană;

(c)

transporturi de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone;

(d)

transporturi de medicamente, de aparatură și de echipamente medicale, precum și de alte articole necesare asistenței medicale de urgență, în special în caz de catastrofe naturale;

(e)

transporturi de mărfuri cu condiția ca:

(i)

mărfurile transportate să se afle în proprietatea întreprinderii sau să fi fost vândute, cumpărate, date spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de aceasta;

(ii)

deplasarea să aibă drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere sau mutarea acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii;

(iii)

autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi să fie conduse de personalul angajat de întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații contractuale;

(iv)

vehiculele care transportă mărfurile să fie în proprietatea întreprinderii sau să fi fost cumpărate în rate sau închiriate de aceasta, cu condiția ca, în ultimul caz, să îndeplinească condițiile prevăzute în Directiva 2006/1/CE; și

(v)

transportul să nu constituie decât o activitate auxiliară în cadrul ansamblului de activități desfășurate de întreprindere.

Articolul 4

Dreptul de a furniza servicii regulate și servicii regulate speciale de transport cu autocarul și autobuzul

(1)   Operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit pot, în condițiile prevăzute de prezentul regulament, să efectueze transporturi permise de persoane cu autocarul și autobuzul, atunci când acestea constituie servicii regulate și servicii regulate speciale.

(2)   Operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit trebuie să dețină o autorizație eliberată înainte de data aplicării prezentului regulament în conformitate cu articolele 6-11 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, pentru a desfășura servicii regulate și servicii regulate speciale de transport permis cu autocarul și autobuzul contra cost în numele unui terț.

(3)   Autorizațiile care rămân valabile în temeiul alineatului (2) din prezentul articol pot fi folosite în continuare în scopurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol dacă au fost reînnoite în aceleași condiții sau dacă au fost modificate numai în ceea ce privește opririle, tarifele sau orarul și sub rezerva normelor și procedurilor prevăzute la articolele 6-11 din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, pentru o perioadă de valabilitate care nu depășește data de 30 iunie 2021.

(4)   Persoanele fizice sau juridice stabilite în Regatul Unit pot efectua transporturi permise de persoane cu autocarul și autobuzul în scopuri necomerciale și nelucrative fără a fi necesară o licență, atunci când:

(a)

activitatea de transport reprezintă numai o activitate auxiliară pentru persoana fizică sau juridică respectivă; și

(b)

vehiculele utilizate sunt în proprietatea acelei persoane fizice sau juridice sau au fost achiziționate de persoana respectivă în rate sau au făcut obiectul unui contract de leasing pe termen lung și sunt conduse de un membru al personalului persoanei fizice sau juridice, de către persoana fizică însăși sau de membri ai personalului angajat de către întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații contractuale.

Aceste operațiuni de transport sunt exceptate de la orice sistem de autorizare din Uniune, cu condiția ca persoana care desfășoară activitatea să dispună de o autorizație națională eliberată înainte de prima zi de aplicare a prezentului regulament, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (2) primul paragraf din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1073/2009.

(5)   Schimbarea vehiculului sau întreruperea transportului pentru a permite ca o parte a deplasării să fie efectuată cu alte mijloace de transport nu afectează aplicarea prezentului regulament.

Articolul 5

Acorduri sau înțelegeri bilaterale

Statele membre nu negociază și nu încheie acorduri sau înțelegeri bilaterale cu Regatul Unit referitoare la aspecte care intră sub incidența prezentului regulament.

Fără a aduce atingere acordurilor multilaterale existente, statele membre nu acordă în alt mod operatorilor de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit sau operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit alte drepturi în afara celor acordate în temeiul prezentului regulament.

Articolul 6

Norme sociale și tehnice

În cursul transporturilor permise de mărfuri sau de persoane cu autocarul și autobuzul, în conformitate cu prezentul regulament, se respectă următoarele reguli:

(a)

în privința lucrătorilor mobili și a conducătorilor auto independenți, cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10);

(b)

în ceea ce privește anumite dispoziții din legislația socială referitoare la transportul rutier, cerințele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (11);

(c)

în legătură cu tahografele în transportul rutier, cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (12);

(d)

în legătură cu calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto, cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13);

(e)

în ceea ce privește dimensiunile și greutățile maxime autorizate pentru anumite vehicule rutiere, cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 96/53/CE a Consiliului (14);

(f)

în ceea ce privește instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule, cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 92/6/CEE a Consiliului (15);

(g)

în ceea ce privește utilizarea obligatorie a centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule, cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 91/671/CEE a Consiliului (16);

(h)

în privința detașării lucrătorilor, cerințele stabilite de statele membre în conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17);

(i)

în ceea ce privește drepturile pasagerilor, cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

Articolul 7

Echivalența drepturilor

(1)   Comisia monitorizează drepturile acordate de Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune și operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune și condițiile pentru exercitarea acestora.

(2)   În cazul în care consideră că drepturile acordate de Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri din Uniune sau operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune nu sunt, de jure sau de facto, echivalente cu cele acordate operatorilor din Regatul Unit în temeiul prezentului regulament sau că drepturile respective nu sunt disponibile în mod egal pentru toți operatorii de transport rutier de mărfuri din Uniune sau pentru toți operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune, Comisia adoptă, în cel mai scurt timp și pentru a restabili echivalența, acte delegate în conformitate cu articolul 11 prin care:

(a)

suspendă aplicarea articolului 3 sau a articolului 4 alineatele (1)-(4) atunci când nu li se acordă drepturi echivalente operatorilor din Uniune sau când drepturile acordate sunt minime;

(b)

stabilește limite ale capacității admisibile disponibile pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit sau pentru operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit sau ale numărului de deplasări sau ale ambelor elemente; sau

(c)

adoptă restricții operaționale legate de tipurile de vehicule sau de condițiile de circulație.

Articolul 8

Concurența loială

(1)   Comisia monitorizează condițiile în care operatorii din Uniune concurează cu operatorii din Regatul Unit pentru furnizarea de servicii de transport rutier de mărfuri și de servicii de transport cu autobuzul și autocarul reglementate prin prezentul regulament.

(2)   În cazul în care constată că, în urma oricăreia dintre situațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol, condițiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt semnificativ mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază operatorii din Regatul Unit, Comisia adoptă, în cel mai scurt timp și pentru a remedia această situație, acte delegate în conformitate cu articolul 11 prin care:

(a)

suspendă aplicarea articolului 3 sau a articolului 4 alineatele (1)-(4) atunci când condițiile de concurență pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit sau pentru operatorii de servicii de transport cu autocarul și autobuzul din Regatul Unit diferă atât de mult de cele care se aplică operatorilor din Uniune, încât furnizarea de servicii de către aceștia din urmă nu este viabilă din punct de vedere economic pentru ei;

(b)

stabilește limite ale capacității admisibile disponibile pentru operatorii de transport rutier de mărfuri din Regatul Unit sau pentru operatorii de servicii de transport cu autobuzul și autocarul din Regatul Unit sau ale numărului de deplasări sau ale ambelor elemente; sau

(c)

adoptă restricții operaționale legate de tipurile de vehicule sau de condițiile de circulație.

(3)   Actele delegate menționate la alineatul (2) se adoptă, în condițiile specificate la respectivul alineat, pentru a remedia următoarele situații:

(a)

acordarea de subvenții de către Regatul Unit;

(b)

nerespectarea de către Regatul Unit a obligației de a institui sau de a aplica efectiv o legislație în domeniul concurenței;

(c)

nerespectarea de către Regatul Unit a obligației de a înființa sau de a menține o autoritate independentă în domeniul concurenței;

(d)

aplicarea de către Regatul Unit a unor standarde în ceea ce privește protecția lucrătorilor, siguranța, securitatea sau mediul care sunt inferioare celor prevăzute în dreptul Uniunii sau, în absența unor dispoziții relevante în dreptul Uniunii, inferioare celor aplicate de toate statele membre sau, în orice caz, inferioare standardelor internaționale relevante;

(e)

aplicarea de către Regatul Unit a unor standarde legate de acordarea de licențe în Regatul Unit operatorilor de transport rutier de mărfuri sau operatorilor de servicii de transport cu autocarul și autobuzul care sunt inferioare celor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (19);

(f)

aplicarea de către Regatul Unit a unor standarde legate de calificarea și formarea conducătorilor auto profesioniști care sunt inferioare celor prevăzute în Directiva 2003/59/CE;

(g)

aplicarea de către Regatul Unit a unor norme de impozitare și taxare rutieră care se abat de la normele prevăzute în Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20); și

(h)

orice formă de discriminare împotriva operatorilor din Uniune.

(4)   În sensul alineatului (1), Comisia poate solicita informații de la autoritățile competente din Regatul Unit sau de la operatorii din Regatul Unit. În cazul în care autoritățile competente din Regatul Unit sau operatorii din Regatul Unit nu furnizează informațiile solicitate în termenul rezonabil stabilit de Comisie sau furnizează informații incomplete, Comisia poate proceda în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 9

Extinderea domeniului de aplicare al Regulamentelor (CE) nr. 1072/2009 și (CE) nr. 1073/2009

(1)   În contextul transportului de mărfuri între teritoriul Uniunii și teritoriul Regatului Unit efectuat de un operator de transport rutier de mărfuri din Uniune pe baza unor drepturi acordate de Regatul Unit, astfel cum sunt menționate la articolul 7 din prezentul regulament, echivalente cu cele acordate în temeiul prezentului regulament, Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 se aplică părții deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de încărcare sau descărcare.

(2)   În contextul transportului de persoane între teritoriul Uniunii și teritoriul Regatului Unit efectuat de un operator de transport cu autocarul și autobuzul din Uniune pe baza unor drepturi acordate de Regatul Unit, astfel cum sunt menționate la articolul 7 din prezentul regulament, echivalente cu cele acordate în temeiul prezentului regulament, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 se aplică părții deplasării efectuate pe teritoriul statului membru de îmbarcare sau debarcare.

Articolul 10

Consultare și cooperare

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre se consultă și cooperează cu autoritățile competente din Regatul Unit, după cum este necesar, pentru a asigura punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   Statele membre transmit Comisiei, la cerere, fără întârzieri nejustificate, orice informație obținută în temeiul alineatului (1) din prezentul articol sau orice alte informații relevante pentru punerea în aplicare a articolelor 7 și 8.

Articolul 11

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (2) este conferită Comisiei până la 30 iunie 2021.

(2)   Înainte de adoptarea unui act delegat în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau al articolului 8 alineatul (2), Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în concordanță cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(3)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 12

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Prezentul regulament se aplică din ziua următoare datei la care dreptul Uniunii încetează să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în temeiul articolelor 126 și 127 din Acordul de retragere.

Cu toate acestea, prezentul regulament nu se aplică dacă până la data respectivă a intrat în vigoare sau, după caz, se aplică cu titlu provizoriu un acord internațional care reglementează transportul rutier încheiat între Uniune și Regatul Unit.

(3)   Prezentul regulament se aplică până în ziua anterioară intrării în vigoare sau, după caz, până în ziua anterioară aplicării cu titlu provizoriu a unui acord internațional care reglementează transportul rutier, încheiat între Uniune și Regatul Unit.

Cu excepția transportului de persoane cu autocarul și autobuzul menționat la articolul 2 alineatul (3) litera (d), dispozițiile prezentului regulament care se aplică transportului de persoane cu autocarul și autobuzul încetează să se aplice la data intrării în vigoare pentru Uniune și pentru Regatul Unit a Protocolului la Acordul Interbus referitor la serviciile internaționale regulate și serviciile internaționale regulate speciale de transport de persoane cu autocarul și autobuzul.

(4)   Prezentul regulament încetează să se aplice, în orice caz, cel târziu la 30 iunie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  Poziția Parlamentului European din 18 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(2)  JO L 29, 31.1.2020, p. 7.

(3)  Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 29, 31.1.2020, p. 1).

(4)  Decizia (UE, Euratom) 2020/266 a Consiliului din 25 februarie 2020 de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru un nou acord de parteneriat (JO L 58, 27.2.2020, p. 53).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (JO L 300, 14.11.2009, p. 72).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 (JO L 300, 14.11.2009, p. 88)

(7)  JO L 321, 26.11.2002, p. 13.

(8)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(9)  Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri (JO L 33, 4.2.2006, p. 82).

(10)  Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO L 80, 23.3.2002, p. 35).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 1).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO L 60, 28.2.2014, p. 1).

(13)  Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului și a Directivei 91/439/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 76/914/CEE a Consiliului (JO L 226, 10.9.2003, p. 4).

(14)  Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).

(15)  Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității (JO L 57, 2.3.1992, p. 27).

(16)  Directiva 91/671/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1991 privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranță și a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule (JO L 373, 31.12.1991, p. 26).

(17)  Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).

(18)  Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 55, 28.2.2011, p. 1).

(19)  Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p.51)

(20)  Directiva 1999/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 187, 20.7.1999, p. 42).


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/86


REGULAMENTUL (UE) 2020/2225 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

privind normele comune care asigură conectivitatea aeriană de bază ca urmare a încheierii perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție prevăzută la articolul 126 din Acordul de retragere (denumită în continuare „perioada de tranziție”), în timpul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (denumit în continuare „Regatul Unit”) și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din Acordul de retragere, se încheie la 31 decembrie 2020. La 25 februarie 2020, Consiliul a adoptat Decizia (UE, Euratom) 2020/266 (4) care a autorizat începerea negocierilor cu Regatul Unit pentru un nou acord de parteneriat. După cum indică directivele de negociere, autorizarea cuprinde, printre altele, elementele necesare pentru a aborda în mod cuprinzător relația în domeniul aviației cu Regatul Unit după încheierea perioadei de tranziție. Cu toate acestea, nu este sigur dacă, până la finalul acestei perioade, va intra în vigoare un acord între Uniune și Regatul Unit care să reglementeze relația lor viitoare în acest domeniu.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilește condițiile de acordare a licenței de operare pentru transportatorii aerieni a Uniunii și stabilește libertatea de a presta servicii aeriene în interiorul UE.

(3)

La încheierea perioadei de tranziție și în absența unor dispoziții speciale, vor înceta toate drepturile și obligațiile care decurg din dreptul Uniunii în ceea ce privește accesul pe piață, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, în ceea ce privește relația dintre Regatul Unit și statele membre.

(4)

Prin urmare, este necesar să se stabilească o serie de măsuri temporare care să permită transportatorilor cărora li s-au acordat licențe în Regatul Unit să furnizeze servicii de transport aerian între teritoriul acestuia și teritoriul statelor membre. Pentru a asigura un echilibru adecvat între Regatul Unit și statele membre, drepturile astfel conferite ar trebui să fie condiționate de acordarea de către Regatul Unit de drepturi echivalente pentru transportatorii aerieni cărora li s-au acordat licențe în Uniune și să se supună anumitor condiții care asigură concurența loială.

(5)

Criza generată de pandemia de COVID-19 creează probleme logistice semnificative statelor membre, în special în ceea ce privește capacitatea de a transporta cantități importante de medicamente, vaccinuri și echipamente medicale spre și dinspre țările terțe într-un timp scurt și cu respectarea unor condiții deosebit de exigente din punct de vedere logistic și al depozitării. Este necesar să se asigure punerea la dispoziție a unei capacități suficiente de transport aerian și punerea la dispoziția statelor membre a unor mecanisme de flexibilitate excepționale suplimentare în acest scop, inclusiv posibilitatea de a se baza pe aeronave din țări terțe. Prin urmare, ar trebui să se acorde elemente suplimentare ale drepturilor de trafic în temeiul celei de-a cincea libertăți, care să se limiteze strict la efectuarea acestui tip de operațiuni pe o bază ad hoc, astfel încât transportatorii aerieni din Regatul Unit să poată fi utilizați în astfel de circumstanțe excepționale. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată autoriza drepturi suplimentare pentru furnizarea de servicii de ambulanță aeriană.

(6)

Pentru a reflecta caracterul său temporar, prezentul regulament ar trebui să se aplice până la 30 iunie 2021 sau până la intrarea în vigoare sau, dacă se prevede astfel, până la aplicarea provizorie a unui viitor acord cu Regatul Unit la care Uniunea să fie parte și care să reglementeze furnizarea de servicii aeriene, acord negociat de Comisie în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), oricare dintre acestea survine mai întâi.

(7)

Pentru a menține niveluri reciproc avantajoase ale conectivității, ar trebui prevăzute anumite acorduri de cooperare comercială atât în privința transportatorilor aerieni din Regatul Unit, cât și a transportatorilor aerieni din Uniune, în conformitate cu principiul reciprocității.

(8)

Având în vedere circumstanțele excepționale și unice care impun adoptarea prezentului regulament și în conformitate cu tratatele, este oportun ca Uniunea să exercite temporar competența partajată relevantă care îi este conferită prin tratate. Cu toate acestea, orice efect al prezentului regulament asupra repartizării competențelor între Uniune și statele membre ar trebui să fie strict limitat în timp. Competența exercitată de Uniune ar trebui, prin urmare, să fie exercitată numai în ceea ce privește perioada de aplicare a prezentului regulament. În consecință, competența partajată astfel exercitată va înceta să fie exercitată de către Uniune de îndată ce prezentul regulament încetează să se aplice. Prin urmare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din TFUE, statele membre se vor afla, de la momentul respectiv, în aceeași situație, în ceea ce privește exercitarea competenței lor, ca și în cazul în care regulamentul nu ar fi fost adoptat. În plus, se reamintește faptul că, astfel cum se prevede în Protocolul nr. 25 privind exercitarea competențelor partajate, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, domeniul de aplicare al exercitării competenței Uniunii în prezentul regulament acoperă numai elementele reglementate de prezentul regulament și nu acoperă întregul domeniu. Competențele respective ale Uniunii și ale statelor membre în ceea ce privește încheierea de acorduri internaționale în domeniul transportului aerian se stabilesc în conformitate cu tratatele și ținând seama de dreptul relevant al Uniunii, inclusiv de Decizia (UE, Euratom) 2020/266 de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit.

(9)

În mod analog situațiilor survenite în contextul acordurilor internaționale, prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să elibereze autorizații pentru operarea de servicii de transport aerian regulat de către transportatori aerieni din Uniune în cadrul exercitării drepturilor care le sunt acordate de Regatul Unit. În ceea ce privește autorizațiile respective, statele membre ar trebui să nu facă discriminări între transportatorii aerieni din Uniune.

(10)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește adoptarea de măsuri care să garanteze un grad de reciprocitate echitabil între drepturile acordate în mod unilateral de Uniune și de Regatul Unit transportatorilor aerieni ai celor două entități și care să asigure faptul că transportatorii aerieni din Uniune pot concura cu transportatorii aerieni din Regatul Unit în condiții echitabile de furnizare a serviciilor aeriene. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Având în vedere impactul potențial al acestora asupra conectivității aeriene a statelor membre, pentru adoptarea măsurilor respective ar trebui utilizată procedura de examinare. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență. Astfel de cazuri justificate corespunzător ar putea să privească situații în care Regatul Unit nu acordă drepturi echivalente transportatorilor aerieni din Uniune și, prin urmare, provoacă un dezechilibru evident sau în care condiții mai puțin favorabile de concurență decât cele de care se bucură transportatorii aerieni din Regatul Unit în furnizarea unor servicii de transport aerian care fac obiectul prezentului regulament amenință viabilitatea economică a transportatorilor aerieni din Uniune.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea unor măsuri provizorii care să reglementeze transportul aerian între Uniune și Regatul Unit în cazul absenței unui acord care să reglementeze viitoarea lor relație în domeniul aviației la încheierea perioadei de tranziție, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(12)

Având în vedere urgența impusă de încheierea perioadei de tranziție, s-a considerat oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la TFUE și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(13)

Gibraltar nu este inclus în domeniul de aplicare teritorială a prezentului regulament și orice referire la Regatul Unit nu include Gibraltarul.

(14)

Prezentul regulament nu aduce atingere poziției juridice a Regatului Spaniei în ceea ce privește suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul din Gibraltar.

(15)

Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență și ar trebui să se aplice, în principiu, începând cu ziua următoare încheierii perioadei de tranziție, cu excepția cazului în care, până la data respectivă, a intrat în vigoare un acord care să reglementeze viitoarea relație între Uniune și Regatul Unit în domeniul aviației sau, după caz, un astfel de acord se aplică provizoriu. Cu toate acestea, pentru a permite desfășurarea procedurilor administrative cât mai curând posibil, anumite dispoziții ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a prezentului regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezentul regulament stabilește un set temporar de măsuri aplicabile transportului aerian între Uniune și Regatul Unit în urma expirării perioadei de tranziție prevăzute la articolul 126 din Acordul de retragere.

Articolul 2

Exercitarea competenței

(1)   Exercitarea competenței Uniunii în temeiul prezentului regulament se limitează la perioada de aplicare a prezentului regulament, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (4). După încheierea perioadei respective, Uniunea încetează imediat să își exercite competența în temeiul prezentului regulament, iar statele membre se află, în ceea ce privește exercitarea competenței lor în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din TFUE, în aceeași poziție ca și în cazul în care regulamentul nu ar fi fost adoptat.

(2)   Exercitarea competenței Uniunii în temeiul prezentului regulament nu aduce atingere competenței în materie de drepturi de trafic a statelor membre în cadrul oricăror negocieri actuale sau viitoare, la semnarea sau la încheierea unor acorduri internaționale privind serviciile aeriene cu orice altă țară terță, precum și cu Regatul Unit în ceea ce privește perioada ulterioară încetării aplicării prezentului regulament.

(3)   Exercitarea competenței de către Uniune, astfel cum se menționează la alineatul (1), include numai elementele reglementate de prezentul regulament.

(4)   Prezentul regulament nu aduce atingere competențelor respective ale Uniunii și ale statelor membre în domeniul transportului aerian în ceea ce privește alte elemente decât cele reglementate de prezentul regulament. De asemenea, aceasta nu aduce atingere Deciziei (UE, Euratom) 2020/266 de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit pentru un nou acord de parteneriat.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

1.

„transport aerian” înseamnă transportul cu aeronave al pasagerilor, al bagajelor, al mărfurilor și al poștei, separat sau combinat, pus la dispoziția publicului contra cost sau prin închiriere, inclusiv servicii aeriene regulate și neregulate;

2.

„transport aerian internațional” înseamnă transportul aerian care traversează spațiul aerian de deasupra teritoriului a două sau mai multor state;

3.

„transportator aerian din Uniune” înseamnă un transportator aerian care deține o licență de operare valabilă acordată de o autoritate competentă pentru acordarea licențelor în conformitate cu capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008;

4.

„transportator aerian din Regatul Unit” înseamnă un transportator aerian care:

(a)

își are sediul principal al activității în Regatul Unit; și

(b)

îndeplinește una dintre următoarele două condiții:

(i)

Regatul Unit și/sau resortisanți ai Regatului Unit dețin peste 50 % din întreprindere și o controlează efectiv, direct sau indirect printr-una sau mai multe întreprinderi intermediare; sau

(ii)

state membre ale Uniunii și/sau resortisanți ai unor state membre ale Uniunii și/sau ai altor state membre ale Spațiului Economic European și/sau resortisanți ai acestor state, în orice combinație, individual sau împreună cu Regatul Unit și/sau resortisanți ai Regatului Unit, dețin mai mult de 50 % din întreprindere și o controlează efectiv, fie direct, fie indirect printr-una sau mai multe întreprinderi intermediare;

(c)

în cazul menționat la litera (b) punctul (ii), deținea o licență de operare valabilă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 în ziua anterioară primei zile de aplicare a prezentului regulament menționată la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf;

5.

„control efectiv” înseamnă o relație constituită din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care, separat sau împreună și având în vedere circumstanțele de drept sau de fapt implicate, conferă posibilitatea exercitării, direct sau indirect, a unei influențe hotărâtoare asupra unei întreprinderi, în special prin:

(a)

dreptul de a utiliza toate sau o parte din activele unei întreprinderi;

(b)

drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra componenței, votului sau deciziilor organismelor unei întreprinderi sau care conferă în alt mod o influență decisivă asupra desfășurării activității unei întreprinderi;

6.

„dreptul concurenței” înseamnă dreptul care reglementează următoarele comportamente, în situația în care pot fi afectate serviciile de transport aerian:

(a)

comportament care constă în:

(i)

acorduri între transportatorii aerieni, decizii ale asociațiilor de transportatori aerieni și practici concertate care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restricționarea sau denaturarea concurenței;

(ii)

abuzuri de poziție dominantă ale unuia sau mai multor transportatori aerieni;

(iii)

măsuri adoptate sau menținute în vigoare de Regatul Unit în cazul întreprinderilor publice și al întreprinderilor cărora Regatul Unit le acordă drepturi speciale sau exclusive și care contravin punctului (i) sau (ii);

(b)

concentrări de transportatori aerieni care obstrucționează în mod semnificativ concurența efectivă, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziții dominante;

7.

„subvenție” înseamnă orice contribuție financiară acordată unui transportator aerian sau unui aeroport de către guvern sau de orice alt organism public, la orice nivel, care conferă un avantaj, inclusiv:

(a)

transferul direct de fonduri, cum ar fi granturi, împrumuturi sau infuzie de capital, potențialul transfer direct de fonduri, sau preluarea datoriilor, cum ar fi garanții pentru împrumuturi, injecții de capital, proprietate, protecție împotriva falimentului sau asigurare;

(b)

renunțarea la veniturile sau necolectarea veniturilor care sunt în mod normal exigibile;

(c)

furnizarea de bunuri sau servicii, altele decât infrastructura generală, sau achiziționarea de bunuri sau servicii;

(d)

efectuarea de plăți către un mecanism de finanțare sau mandatarea sau dirijarea unui organism privat să îndeplinească una sau mai multe dintre funcțiile menționate la literele (a), (b) și (c), care, în mod normal, ar aparține guvernului sau altui organism public, iar practica nu diferă în mod real de practicile urmate în mod normal de guverne.

Niciun beneficiu nu este considerat a fi conferit printr-o contribuție financiară efectuată de un guvern sau de un alt organism public în cazul în care un operator privat de pe piață care acționează numai pe baza unor perspective de rentabilitate în aceeași situație ca organismul public în cauză ar fi efectuat aceeași contribuție financiară;

8.

„autoritate de concurență independentă” înseamnă o autoritate care este responsabilă de aplicarea și asigurarea respectării dreptului concurenței, precum și de controlul subvențiilor, și care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)

autoritatea este independentă din punct de vedere operațional și este dotată în mod corespunzător cu resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale;

(b)

în îndeplinirea sarcinilor și în exercitarea competențelor sale, autoritatea dispune de garanțiile necesare de independență față de influența politică sau față de alte influențe externe și acționează în mod imparțial; și

(c)

deciziile autorității fac obiectul controlului jurisdicțional;

9.

„discriminare” înseamnă diferențierea în orice fel, fără justificare obiectivă, în ceea ce privește furnizarea de bunuri sau servicii, inclusiv de servicii publice, utilizate pentru prestarea de servicii de transport aerian, sau în ceea ce privește tratamentul acestor bunuri sau servicii de către autoritățile publice relevante pentru aceste servicii;

10.

„serviciu de transport aerian regulat” înseamnă o serie de zboruri care prezintă caracteristicile următoare:

(a)

pentru fiecare zbor sunt puse la dispoziție locuri și/sau capacitatea de a transporta mărfuri și/sau poștă, care pot fi achiziționate în mod individual de publicul larg (fie direct de la transportatorul aerian, fie de la agenții săi autorizați);

(b)

sunt operate astfel încât să deservească traficul între aceleași două sau mai multe aeroporturi:

(i)

în conformitate cu un orar publicat; sau

(ii)

zborurile sunt atât de regulate sau frecvente încât constituie o serie sistematică evidentă;

11.

„serviciu de transport aerian neregulat” înseamnă un serviciu de transport aerian comercial, altul decât serviciul aerian regulat;

12.

„teritoriul Uniunii” înseamnă teritoriul terestru, apele interioare și mările teritoriale ale statelor membre cărora li se aplică TUE și TFUE, în condițiile prevăzute de aceste tratate, precum și spațiul aerian de deasupra;

13.

„teritoriul Regatului Unit” înseamnă teritoriul terestru, apele interioare și mările teritoriale ale Regatului Unit și spațiul aerian de deasupra acestora;

14.

„Convenția de la Chicago” înseamnă Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944.

Articolul 4

Drepturi de trafic

(1)   Transportatorii aerieni din Regatul Unit pot, în condițiile prevăzute în prezentul regulament:

(a)

să survoleze teritoriul Uniunii fără a ateriza;

(b)

să facă escale pe teritoriul Uniunii în alte scopuri decât cele de trafic, în înțelesul Convenției de la Chicago;

(c)

să efectueze servicii de transport aerian internațional regulat și neregulat pentru pasageri, o combinație de servicii de pasageri și de marfă, precum și servicii de transport exclusiv de mărfuri între orice pereche de puncte dintre care unul este situat pe teritoriul Regatului Unit, iar celălalt este situat pe teritoriul Uniunii.

(2)   Statele membre nu negociază și nu încheie acorduri sau înțelegeri bilaterale cu Regatul Unit privind aspecte care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament în ceea ce privește perioada în care se aplică prezentul regulament. În ceea ce privește perioada respectivă, statele membre nu acordă transportatorilor aerieni din Regatul Unit, în legătură cu transportul aerian, alte drepturi decât cele acordate prin prezentul regulament.

(3)   În pofida alineatului (2), statele membre pot autoriza, pe o bază ad-hoc și în conformitate cu dreptul lor intern, furnizarea următoarelor servicii pe teritoriul lor de către un transportator aerian din Regatul Unit:

(a)

servicii de ambulanță aeriană;

(b)

servicii neregulate de transport aerian exclusiv de mărfuri între puncte de pe teritoriul lor și puncte dintr-o țară terță, ca parte a unui serviciu cu originea sau destinația în Regatul Unit, în măsura necesară pentru transportul de echipamente medicale, vaccinuri și medicamente, cu condiția ca acestea să nu constituie o formă disimulată de servicii aeriene regulate.

Articolul 5

Acorduri de cooperare comercială

(1)   Serviciile de transport aerian în conformitate cu articolul 4 pot fi furnizate în temeiul acordurilor de rezervare de capacitate sau de partajare de cod, după cum urmează:

(a)

transportatorul aerian din Regatul Unit poate acționa în calitate de transportator comercial în raport cu orice transportator aerian efectiv care este transportator aerian din Uniune sau transportator aerian din Regatul Unit, sau cu orice transportator aerian efectiv al unei țări terțe care, în temeiul dreptului Uniunii sau, după caz, în temeiul dreptului intern al statului membru sau statelor membre în cauză, beneficiază de drepturile de trafic necesare, precum și de dreptul ca transportatorii săi să exercite drepturile respective în virtutea acordului în cauză;

(b)

transportatorul aerian din Regatul Unit poate acționa în calitate de transportator aerian efectiv în raport cu orice transportator comercial care este transportator aerian din Uniune sau transportator aerian din Regatul Unit, sau cu orice transportator comercial al unei țări terțe care, în temeiul dreptului Uniunii sau, după caz, în temeiul dreptului intern al statului membru sau statelor membre în cauză, beneficiază de drepturile de trafic necesare, precum și de dreptul ca transportatorii săi să exercite drepturile respective în virtutea acordului în cauză.

(2)   Drepturile acordate transportatorilor aerieni din Regatul Unit în temeiul alineatului (1) nu pot fi în niciun caz interpretate astfel încât să confere transportatorilor aerieni dintr-o țară terță alte drepturi decât cele de care beneficiază în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern al statului membru sau statelor membre în cauză.

(3)   Recurgerea la acorduri de rezervare de capacitate sau de partajare de cod, fie în calitate de transportator aerian efectiv, fie în calitate de transportator comercial, nu are ca rezultat exercitarea de către un transportator aerian din Regatul Unit a altor drepturi decât cele prevăzute la articolul 4 alineatul (1).

Cu toate acestea, primul paragraf din prezentul alineat nu se aplică de o așa manieră încât să împiedice transportatorii din Regatul Unit să furnizeze servicii de transport aerian între orice pereche de puncte dintre care unul este situat pe teritoriul Uniunii, iar celălalt este situat pe teritoriul unei țări terțe, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

transportatorul din Regatul Unit acționează în calitate de transportator comercial în temeiul unui acord de rezervare de capacitate sau de partajare de cod cu un transportator aerian efectiv care, în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern al statului membru sau statelor membre în cauză, beneficiază de drepturile de trafic necesare, precum și de dreptul de a exercita respectivele drepturi în virtutea acordului în cauză;

(b)

serviciul de transport aerian în cauză face parte dintr-un transport efectuat de respectivul transportator din Regatul Unit între un punct situat pe teritoriul Regatului Unit și punctul relevant de pe teritoriul țării terțe în cauză.

(4)   Statele membre în cauză solicită aprobarea acordurilor menționate la prezentul articol de către autoritățile lor competente în scopul verificării respectării condițiilor prevăzute la prezentul articol și a cerințelor aplicabile din dreptul Uniunii și dreptul intern, în special în ceea ce privește siguranța și securitatea.

Articolul 6

Închirierea de aeronave

(1)   În exercitarea drepturilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), un transportator aerian din Regatul Unit poate furniza servicii de transport aerian utilizând propriile aeronave și în toate cazurile următoare:

(a)

utilizează aeronave închiriate fără echipaj de la oricare alt locator;

(b)

utilizează aeronave închiriate cu echipaj de la oricare alt transportator aerian din Regatul Unit;

(c)

utilizează aeronave închiriate cu echipaj de la transportatori aerieni din orice altă țară decât Regatul Unit, cu condiția ca închirierea să fie justificată de necesități excepționale, de necesități sezoniere sau de dificultăți operaționale ale locatarului, iar închirierea să nu depășească durata strict necesară pentru satisfacerea acestor nevoi sau pentru depășirea acestor dificultăți.

(2)   Statele membre în cauză prevăd obligația ca acordurile menționate la alineatul (1) să fie aprobate de autoritățile lor competente în scopul verificării respectării condițiilor prevăzute în alineatul respectiv și a cerințelor aplicabile din dreptul Uniunii și dreptul intern, în special în ceea ce privește siguranța și securitatea.

Articolul 7

Echivalența drepturilor

(1)   Comisia monitorizează drepturile acordate de Regatul Unit transportatorilor aerieni din Uniune și condițiile pentru exercitarea acestora.

(2)   În cazul în care Comisia stabilește că drepturile acordate de Regatul Unit transportatorilor aerieni din Uniune nu sunt echivalente, de jure sau de facto, cu cele acordate transportatorilor aerieni din Regatul Unit în temeiul prezentului regulament sau că aceste drepturi nu sunt disponibile în mod egal pentru toți transportatorii din Uniune, Comisia adoptă, fără întârziere și pentru a restabili echivalența, acte de punere în aplicare, prin care:

(a)

stabilește limite pentru capacitatea admisibilă pentru serviciile de transport aerian regulate disponibile pentru transportatorii aerieni din Regatul Unit și solicită statelor membre să adapteze în consecință autorizațiile de operare ale transportatorilor aerieni din Regatul Unit, atât cele existente, cât și cele nou acordate;

(b)

solicită statelor membre să refuze, să suspende sau să retragă autorizațiile de operare menționate; sau

(c)

impune obligații financiare sau restricții operaționale.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2). Acestea se adoptă în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 14 alineatul (3) dacă, în cazuri justificate de o lipsă gravă de echivalență în sensul prezentului alineat, sunt necesare din motive imperioase de urgență.

Articolul 8

Concurență loială

(1)   Comisia monitorizează condițiile în care transportatorii aerieni din Uniune și aeroporturile din Uniune concurează cu transportatorii aerieni din Regatul Unit și cu aeroporturile din Regatul Unit pentru furnizarea serviciilor de transport aerian care fac obiectul prezentului regulament.

(2)   În cazul în care constată că, în urma oricăreia dintre situațiile menționate la alineatul (3), condițiile menționate sunt semnificativ mai puțin favorabile decât cele de care beneficiază transportatorii aerieni din Regatul Unit, Comisia adoptă, fără întârziere și pentru a remedia această situație, acte de punere în aplicare, prin care:

(a)

stabilește limite pentru capacitatea admisibilă pentru serviciile de transport aerian regulate disponibile pentru transportatorii aerieni din Regatul Unit și solicită statelor membre să adapteze în consecință autorizațiile de operare ale transportatorilor aerieni din Regatul Unit, atât cele existente, cât și cele nou acordate;

(b)

solicită statelor membre să refuze, să suspende sau să retragă autorizațiile de operare menționate ale anumitor sau ale tuturor transportatorilor aerieni din Regatul Unit; sau

(c)

impune obligații financiare sau restricții operaționale.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2). Acestea se adoptă în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 14 alineatul (3) dacă, în cazuri temeinic justificate de existența unei amenințări la adresa viabilității economice a unuia sau mai multor transportatori aerieni din Uniune, sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(3)   Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (2) sunt adoptate, sub rezerva condițiilor specificate la respectivul alineat, pentru a remedia următoarele situații:

(a)

acordarea de subvenții de către Regatul Unit;

(b)

nerespectarea de către Regatul Unit a obligației de a avea sau de a aplica efectiv dreptul concurenței;

(c)

nerespectarea de către Regatul Unit a cerinței de a stabili sau de a menține o autoritate de concurență independentă;

(d)

aplicarea de către Regatul Unit a unor standarde în ceea ce privește protecția lucrătorilor, siguranța, securitatea, mediul sau drepturile pasagerilor care sunt inferioare celor prevăzute de dreptul Uniunii sau, în absența unor dispoziții relevante în dreptul Uniunii, inferioare celor aplicate de toate statele membre sau, în orice caz, inferioare standardelor internaționale relevante;

(e)

orice formă de discriminare împotriva transportatorilor aerieni din Uniune.

(4)   În sensul alineatului (1), Comisia poate solicita informații autorităților competente din Regatul Unit, transportatorilor aerieni din Regatul Unit sau aeroporturilor din Regatul Unit. În cazul în care autoritățile competente din Regatul Unit, transportatorul aerian din Regatul Unit sau aeroportul din Regatul Unit nu furnizează informațiile solicitate în termenul rezonabil stabilit de Comisie sau furnizează informații incomplete, Comisia poate proceda în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Regulamentul (UE) nr. 2019/712 al Parlamentului European și al Consiliului (7) nu se aplică aspectelor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

Articolul 9

Autorizația de operare

(1)   Fără a aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern în domeniul siguranței aviației, în vederea exercitării drepturilor care le sunt acordate în temeiul articolului 4, transportatorii aerieni din Regatul Unit au obligația de a obține o autorizație de operare din partea fiecărui stat membru în care doresc să își desfășoare activitatea.

(2)   La primirea unei cereri de autorizație de operare din partea unui transportator aerian din Regatul Unit, statul membru în cauză acordă autorizația de operare corespunzătoare fără întârzieri nejustificate, cu condiția ca:

(a)

transportatorul aerian din Regatul Unit solicitant să dețină o licență de operare valabilă în conformitate cu legislația Regatului Unit; și

(b)

Regatul Unit să efectueze și să mențină un control reglementar efectiv asupra transportatorului aerian solicitant din Regatul Unit, autoritatea competentă să fie identificată în mod clar, iar transportatorul aerian din Regatul Unit să dețină un certificat de transportator aerian eliberat de respectiva autoritate.

(3)   Fără a aduce atingere necesității de a acorda suficient timp pentru efectuarea evaluărilor necesare, transportatorii aerieni din Regatul Unit au dreptul să depună cererile de autorizații de operare începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament. Statele membre au competența de a aproba respectivele cereri începând cu acea dată, dacă sunt îndeplinite toate condițiile aferente. Cu toate acestea, orice autorizație astfel acordată intră în vigoare cel mai devreme în prima zi de aplicare a prezentului regulament astfel cum este menționată la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf.

Articolul 10

Planurile operaționale, programele și orarele

(1)   Transportatorii aerieni din Regatul Unit prezintă autorităților competente din fiecare stat membru în cauză planurile operaționale, programele și orarele aferente serviciilor aeriene, în vederea aprobării acestora. Orice astfel de transmitere de informații se efectuează cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea operațiunilor. Transmiterea de informații cu privire la furnizarea serviciilor aeriene care urmează să aibă loc în ianuarie 2021 se efectuează cât mai curând posibil înainte de începerea operațiunilor.

(2)   Sub rezerva articolului 9, planurile operaționale, programele și orarele pentru sezonul IATA care este în curs în prima zi de aplicare a prezentului regulament, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (2) primul paragraf, precum și cele pentru primul sezon ulterior, pot fi prezentate și aprobate înainte de această dată.

(3)   Prezentul regulament nu împiedică statele membre să elibereze autorizații pentru operarea de servicii aeriene regulate de către transportatori din Uniune în cadrul exercitării drepturilor care le sunt acordate de Regatul Unit. În ceea ce privește autorizațiile respective, statele membre nu fac discriminări între transportatorii din Uniune.

Articolul 11

Refuzul, revocarea, suspendarea și limitarea autorizației

(1)   Statele membre refuză sau, după caz, revocă sau suspendă autorizația de operare a unui transportator aerian din Regatul Unit în cazul în care:

(a)

transportatorul aerian nu se califică drept transportator aerian din Regatul Unit în temeiul prezentului regulament; sau

(b)

condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) nu sunt respectate.

(2)   Statele membre refuză, revocă, suspendă, limitează sau impun condiții pentru autorizațiile de operare ale unui transportator aerian din Regatul Unit sau limitează sau impun condiții pentru operațiunile sale în oricare dintre următoarele situații:

(a)

nu sunt respectate cerințele aplicabile în materie de siguranță și securitate;

(b)

nu sunt respectate cerințele aplicabile privind admiterea pe teritoriul statului membru în cauză sau operarea pe acesta ori ieșirea de pe acesta a aeronavelor implicate în transportul aerian;

(c)

nu sunt respectate cerințele aplicabile referitoare la admiterea pe teritoriul statului membru în cauză sau operarea pe acesta ori ieșirea de pe acesta a pasagerilor, echipajului, bagajelor, mărfurilor și/sau poștei din aeronave (inclusiv reglementările privind intrarea, verificarea, imigrarea, pașapoartele, vama și carantina sau, în cazul poștei, regulamentele poștale).

(3)   Statele membre refuză, revocă, suspendă, limitează sau impun condiții pentru autorizațiile de operare ale transportatorilor aerieni din Regatul Unit sau limitează sau impun condiții pentru operațiunile acestora atunci când li se solicită de către Comisie să acționeze astfel în conformitate cu articolul 7 sau 8.

(4)   Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la orice decizie de refuzare sau revocare a autorizației de operare a unui transportator aerian din Regatul Unit în temeiul alineatelor (1) și (2), fără întârzieri nejustificate.

Articolul 12

Certificate și licențe

Certificatele de navigabilitate, certificatele de competență și licențele care au fost eliberate sau validate de către Regatul Unit și care sunt încă în vigoare sunt recunoscute ca fiind valabile de către statele membre în scopul prestării de servicii de transport aerian de către transportatorii aerieni din Regatul Unit în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca respectivele certificate sau licențe să fi fost eliberate sau validate cel puțin în temeiul și în conformitate cu standardele internaționale relevante stabilite în temeiul Convenției de la Chicago.

Articolul 13

Consultare și cooperare

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre se consultă și cooperează cu autoritățile competente din Regatul Unit, după cum este necesar, pentru a asigura punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2)   Statele membre transmit Comisiei, la cerere, fără întârzieri nejustificate, orice informații obținute în temeiul alineatului (1) din prezentul articol sau orice alte informații relevante pentru punerea în aplicare a articolelor 7 și 8.

Articolul 14

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1008/2008. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Articolul 15

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Prezentul regulament se aplică din ziua următoare datei la care dreptul Uniunii încetează să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în temeiul articolelor 126 și 127 din Acordul de retragere.

Cu toate acestea, articolul 9 alineatul (3) și articolul 10 alineatul (2) se aplică de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică în cazul în care un acord care reglementează în mod cuprinzător furnizarea de servicii de transport aerian cu Regatul Unit, la care Uniunea este parte, a intrat în vigoare sau, după caz, se aplică provizoriu, până la data menționată la alineatul (2) primul paragraf.

(4)   Prezentul regulament încetează să se aplice la prima dintre următoarele date:

(a)

30 iunie 2021;

(b)

data la care intră în vigoare sau, după caz, se aplică în mod provizoriu un acord, astfel cum este menționat la alineatul (3).

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  Poziția Parlamentului European din 18 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(2)  JO L 29, 31.1.2020, p. 7.

(3)  Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 29, 31.1.2020, p. 1).

(4)  Decizia (UE, Euratom) 2020/266 a Consiliului din 25 februarie 2020 de autorizare a începerii negocierilor cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru un nou acord de parteneriat (JO L 58, 27.2.2020, p. 53).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7)  Regulamentul (UE) 2019/712 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind protecția concurenței în domeniul transportului aerian și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 868/2004 (JO L 123, 10.5.2019, p. 4).


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/97


REGULAMENTUL (UE) 2020/2226 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere încheierea perioadei de tranziție prevăzute în Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 100 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului (3) și a intrat în vigoare la 1 februarie 2020. Perioada de tranziție prevăzută la articolul 126 din Acordul de retragere (denumită în continuare „perioada de tranziție”), în cursul căreia dreptul Uniunii continuă să se aplice Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord („Regatul Unit”) și pe teritoriul acestuia în conformitate cu articolul 127 din Acordul de retragere, se încheie la 31 decembrie 2020.

(2)

Principalul obiectiv al Regulamentului (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului (4) este stabilirea și menținerea unui nivel ridicat și uniform al siguranței aviației în Uniune. În acest scop, a fost instituit un sistem de certificate pentru diverse activități din domeniul aviației, pentru a se atinge nivelul de siguranță impus și pentru a se permite efectuarea verificărilor necesare și acceptarea reciprocă a certificatelor eliberate.

(3)

În domeniul siguranței aviației, fără un acord care să stabilească noua relație în materie de siguranță a aviației dintre Uniune și Regatul Unit, consecințele încheierii perioadei de tranziție în ceea ce privește certificatele și aprobările pot fi abordate, prin diverse măsuri, de multe părți interesate. Printre aceste măsuri se numără transferul către o autoritate aeronautică civilă a unuia dintre statele membre și solicitarea, înainte de încheierea perioadei de tranziție, a unui certificat eliberat de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (denumită în continuare „agenția”), care produce efecte începând din ziua următoare încheierii perioadei de tranziție.

(4)

Cu toate acestea, în cazul anumitor certificate, este necesară instituirea unor măsuri specifice pentru a aborda consecințele încheierii perioadei de tranziție. Astfel de măsuri sunt necesare în special în cazul certificatelor de proiectare eliberate de agenție înainte de încheierea perioadei de tranziție către organizațiile de proiectare cu locul principal de desfășurare a activității în Regatul Unit sau de către astfel de organizații de proiectare aprobate de agenție. Până la acea dată, agenția exercitafuncțiile și sarcinile „statului de proiectare” în temeiul Convenției privind aviația civilă internațională și al anexelor la aceasta, în numele Regatului Unit, astfel cum se prevede la articolul 77 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139. După încheierea perioadei de tranziție, funcțiile și sarcinile „statului de proiectare” în ceea ce privește Regatul Unit vor fi preluate de Autoritatea Aeronautică Civilă din Regatul Unit. Pentru a aborda această schimbare, Regatul Unit a adoptat acte legislative care prevăd că certificatele de proiectare eliberate înainte de perioada de tranziție sunt considerate ca fiind eliberate în temeiul legislației Regatului Unit, cu efect de la încheierea perioadei de tranziție.

(5)

Sunt necesare măsuri specifice din partea Uniunii pentru a se garanta faptul că, în ceea ce privește aeronavele înmatriculate în Uniune, proiectele care au făcut obiectul unor astfel de certificate de proiectare continuă să facă obiectul certificatelor de proiectare reglementate prin Regulamentul (UE) 2018/1139 după încheierea perioadei de tranziție. Măsurile specifice ar trebui să permită operatorilor de aeronave în cauză să utilizeze în continuare produsele în cauză. Prin urmare, este necesar să se prevadă faptul că se consideră că agenția sau, după caz, organizațiile de proiectare aprobate de aceasta, au eliberat certificatele de proiectare care vizează aceste proiecte, cu efect din ziua următoare încheierii perioadei de tranziție. Regulamentul (UE) 2018/1139 și actele relevante ale Comisiei au în vedere astfel de certificate de proiectare, eliberate pe baza faptului că aeronava în cauză este înmatriculată într-un stat membru, chiar dacă statul de proiectare este o țară terță.

(6)

Este necesar să se clarifice faptul că certificatele de proiectare respective fac obiectul normelor relevante prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1139 și în actele de punere în aplicare și delegate relevante adoptate în temeiul acestuia sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (5), în special al normelor aplicabile în ceea ce privește certificarea proiectelor și informațiile obligatorii privind menținerea navigabilității.

(7)

Având în vedere urgența impusă de încheierea perioadei de tranziție, este considerat oportun să se prevadă o excepție de la perioada de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(8)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume menținerea unui nivel ridicat și uniform al siguranței aviației în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și ar trebui să se aplice din ziua următoare încheierii perioadei de tranziție, cu excepția cazului în care, până la data respectivă, a intrat în vigoare sau se aplică cu titlu provizoriu un acord între Uniunea Europeană și Regatul Unit care reglementează aspecte în materie de siguranță a aviației civile legate de certificatele de proiectare vizate de prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Având în vedere încheierea perioadei de tranziție, prezentul regulament stabilește dispoziții specifice referitoare la anumite certificate de siguranță a aviației eliberate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 sau (UE) 2018/1139 către persoane fizice și juridice cu locul principal de desfășurare a activității în Regatul Unit.

(2)   Prezentul regulament se aplică certificatelor de proiectare enumerate în anexă, care sunt valabile în ziua anterioară datei de aplicare a prezentului regulament și care au fost eliberate de agenție către persoane fizice sau juridice cu locul principal de desfășurare a activității în Regatul Unit sau de o organizație de proiectare care își are locul principal de desfășurare a activității în Regatul Unit.

(3)   Prezentul regulament se aplică numai aeronavelor înmatriculate în Uniune.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2018/1139 și din actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008.

Articolul 3

Valabilitatea certificatelor

Certificatele de proiectare menționate la articolul 1 alineatul (2) se consideră a fi eliberate cu efect de la data menționată la articolul 5 alineatul (2):

1.

de către agenție, în ceea ce privește certificatele menționate la articolul 1 alineatul (2) care au fost eliberate de agenție;

2.

de către o organizație aprobată de agenție, în ceea ce privește certificatele menționate la articolul 1 alineatul (2) care au fost eliberate de o organizație de proiectare aprobată de agenție.

Articolul 4

Norme și obligații referitoare la certificatele reglementate de articolul 3

(1)   Certificatele reglementate de articolul 3 din prezentul regulament fac obiectul normelor aplicabile lor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1139 și cu actele de punere în aplicare și delegate relevante adoptate în temeiul regulamentului respectiv sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008, în special Regulamentul (UE) nr. 748/2012 al Comisiei (6).

(2)   Agenția are competențele stabilite în Regulamentul (UE) 2018/1139 și în actele de punere în aplicare și delegate relevante adoptate în temeiul regulamentului respectiv și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 în ceea ce privește entitățile cu locul principal de desfășurare a activității într-o țară terță.

Articolul 5

Intrarea în vigoare și aplicarea

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Prezentul regulament se aplică din ziua următoare datei la care dreptul Uniunii încetează să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în temeiul articolelor 126 și 127 din Acordul de retragere.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică în cazul în care un acord între Uniune și Regatul Unit care reglementează aspecte în materie de siguranță a aviației civile legate de certificatele de proiectare menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament a intrat în vigoare, sau după caz, se aplică cu titlu provizoriu până la data menționată la alineatul (2) din prezentul articol.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  Poziția Parlamentului European din 18 decembrie 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 22 decembrie 2020.

(2)  JO L 29, 31.1.2020, p. 7.

(3)  Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO L 29, 31.1.2020, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO L 79, 19.3.2008, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 748/2012 al Comisiei din 3 august 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, pieselor și echipamentelor aferente, precum și certificarea organizațiilor de proiectare și producție (JO L 224, 21.8.2012, p. 1).


ANEXĂ

LISTA CERTIFICATELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 1

1.

Regulamentul (UE) nr. 748/2012 al Comisiei (1), anexa I, partea 21, secțiunea A, capitolul B (Certificate de tip și certificate de tip restrictive)

2.

Regulamentul (UE) nr. 748/2012, anexa I, partea 21, secțiunea A, capitolul D (Modificări ale certificatelor de tip și ale certificatelor de tip restrictive)

3.

Regulamentul (UE) nr. 748/2012, anexa I, partea 21, secțiunea A, capitolul E (Certificate de tip suplimentare)

4.

Regulamentul (UE) nr. 748/2012, anexa I, partea 21, secțiunea A, capitolul M (Reparații)

5.

Regulamentul (UE) nr. 748/2012, anexa I, partea 21, secțiunea A, capitolul O (Autorizații ETSO)

6.

Regulamentul (UE) nr. 748/2012, anexa I, partea 21, secțiunea A, capitolul J (Aprobarea de organizație de proiectare)

(1)  Regulamentul (UE) nr. 748/2012 al Comisiei din 3 august 2012 de stabilire a normelor de punere în aplicare privind certificarea pentru navigabilitate și mediu a aeronavelor și a produselor, pieselor și echipamentelor aferente, precum și certificarea organizațiilor de proiectare și producție (JO L 224, 21.8.2012, p. 1).


28.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 437/102


REGULAMENTUL (UE) 2020/2227 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 23 decembrie 2020

de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2403 în ceea ce privește autorizațiile de pescuit pentru navele de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit și operațiunile de pescuit ale navelor de pescuit ale Regatului Unit în apele Uniunii

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

La 29 martie 2017, Regatul Unit a prezentat notificarea intenției sale de a se retrage din Uniune în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

(2)

Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (2) (denumit în continuare „Acordul de retragere”) conține prevederi pentru aplicarea dispozițiilor de drept al Uniunii în Regatul Unit și pe teritoriul acestuia după data de la care tratatele încetează să se mai aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia. Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) se aplică Regatului Unit și pe teritoriul acestuia pe durata perioadei de tranziție în conformitate cu Acordul de retragere și va înceta să se aplice la 31 decembrie 2020.

(3)

Din momentul în care PCP încetează să se mai aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia, apele Regatului Unit (apele teritoriale și zona economică exclusivă adiacentă) nu vor mai face parte din apele Uniunii. În consecință, în absența unui acord între Uniune și Regatului Unit care să conțină dispoziții privind pescuitul, navele de pescuit ale Uniunii și cele ale Regatului Unit riscă să nu aibă posibilitatea de a utiliza pe deplin posibilitățile de pescuit care ar putea fi stabilite pentru 2021.

(4)

Pentru a se asigura durabilitatea activităților de pescuit și având în vedere importanța pescuitului pentru subzistența economică a numeroase comunități din Uniune și din Regatul Unit, este important să se mențină posibilitatea unor înțelegeri privind acordarea accesului continuu reciproc navelor de pescuit ale Uniunii și ale Regatului Unit în apele celeilalte părți după 31 decembrie 2020. Scopul prezentului regulament este de a crea cadrul juridic corespunzător pentru un astfel de acces reciproc.

(5)

Domeniul de aplicare teritorială a prezentului regulament și orice referire la Regatul Unit nu includ Gibraltarul.

(6)

Posibilitățile de pescuit pentru anul 2021 urmează să fie stabilite de Uniune și de Regatul Unit cu respectarea deplină a cerințelor prevăzute la articolele 61 și 62 din Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării (3). Pentru a asigura exploatarea durabilă a resurselor marine vii și stabilitatea în apele Uniunii și în apele Regatului Unit, cotele alocate și părțile din cotele alocate statelor membre și Regatului Unit trebuie să fie stabilite în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii și, respectiv, al Regatului Unit.

(7)

Având în vedere modelele de pescuit de lungă durată ale navelor de pescuit ale Regatului Unit în apele Uniunii și viceversa și pentru a obține accesul reciproc la ape, Uniunea ar trebui să prevadă un mecanism prin care navele de pescuit ale Regatului Unit să aibă acces la apele Uniunii prin intermediul autorizațiilor, pentru a putea pescui părțile din cotele care vor fi alocate Regatului Unit, în aceleași condiții care se aplică navelor de pescuit ale Uniunii. Ar trebui să se acorde astfel de autorizații de pescuit numai dacă și în măsura în care Regatul Unit continuă să acorde autorizații pentru ca navele de pescuit ale Uniunii să continue să pescuiască în apele Regatului Unit.

(8)

Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește normele pentru eliberarea și gestionarea autorizațiilor de pescuit pentru navele de pescuit din apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unei țări terțe și pentru navele de pescuit ale țărilor terțe care desfășoară activități de pescuit în apele Uniunii.

(9)

Regulamentul (UE) 2017/2403 stabilește norme pentru operațiunile de pescuit realizate de navele de pescuit ale Uniunii în apele unei țări terțe în afara cadrului unui acord și prevede că un stat membru de pavilion poate acorda autorizații directe și stabilește condițiile și procedurile de acordare a unor astfel de autorizații. Având în vedere numărul de nave de pescuit ale Uniunii care desfășoară activități de pescuit în apele Regatului Unit, condițiile și procedurile respective ar duce la întârzieri considerabile și la o sarcină administrativă mai mare în absența unui acord între Uniune și Regatul Unit care să conțină dispoziții privind pescuitul. În consecință, este necesar să se prevadă condiții și proceduri specifice pentru a se facilita eliberarea de autorizații de către Regatul Unit pentru navele de pescuit ale Uniunii pentru ca acestea să desfășoare activități de pescuit în apele Regatului Unit.

(10)

Este necesar să se prevadă derogări de la normele care se aplică navelor de pescuit ale țărilor terțe și să se prevadă condiții și proceduri specifice prin care să se permită eliberarea de autorizații de către Uniune pentru navele de pescuit ale Regatului Unit pentru ca acestea să desfășoare activități de pescuit în apele Uniunii.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/2403 ar trebui să fie modificat în consecință.

(12)

Perioada de tranziție prevăzută în Acordul de retragere se încheie la 31 decembrie 2020. În absența încheierii unui acord între Uniune și Regatul Unit care să conțină dispoziții privind pescuitul, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și ar trebui să se aplice din ziua următoare celei la care dreptul Uniunii încetează să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în temeiul articolelor 126 și 127 din Acordul de retragere. Ca măsură de urgență, ar trebui să se aplice până la cea mai apropiată dintre următoarele date: 31 decembrie 2021 sau data la care intră în vigoare sau se aplică cu titlu provizoriu un acord între Uniune și Regatul Unit care conține dispoziții privind pescuitul.

(13)

Având în vedere necesitatea adoptării prezentului regulament înainte de data la care dreptul Uniunii încetează să se aplice Regatului Unit și pe teritoriul acestuia în temeiul articolelor 126 și 127 din Acordul de retragere și având în vedere necesitatea de a prevedea proceduri de autorizare a operațiunilor de pescuit sustenabil în apele Regatului Unit și în apele Uniunii pe bază de reciprocitate cel târziu până în ziua respectivă, pentru a se evita întreruperea bruscă a operațiunilor de pescuit, s-a considerat oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni prevăzut la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(14)

Pentru ca atât operatorii din Uniune, cât și cei din Regatul Unit să poată continua să pescuiască, autorizațiile de pescuit pentru activitățile de pescuit în apele Uniunii ar trebui să fie acordate navelor de pescuit din Regatul Unit numai dacă și în măsura în care Comisia se consideră mulțumită că Regatul Unit acordă drepturi de acces navelor de pescuit ale Uniunii pentru ca acestea să poată desfășura operațiuni de pescuit în apele Regatului Unit pe bază de reciprocitate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului (UE) 2017/2403

Regulamentul (UE) 2017/2403 se modifică după cum urmează:

1.

În titlul II capitolul II, se adaugă următoarea secțiune:

Secțiunea 4

Operațiunile de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale uniunii în apele regatului unit

Articolul 18a

Domeniul de aplicare

Prin derogare de la secțiunea 3, prezenta secțiune se aplică operațiunilor de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit.

Articolul 18b

Definiție

În sensul prezentei secțiuni, «apele Regatului Unit» înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția Regatului Unit stabilită în conformitate cu dreptul internațional.

Articolul 18c

Procedura de obținere a unei autorizații de pescuit din partea Regatului Unit

(1)   Un stat membru de pavilion care a verificat respectarea condițiilor prevăzute la articolul 5 transmite Comisiei cererea corespunzătoare sau lista de cereri corespunzătoare pentru o autorizație de pescuit din partea Regatului Unit.

(2)   Fiecare cerere sau listă de cereri conține informațiile solicitate de Regatul Unit pentru eliberarea autorizației de pescuit, în formatul solicitat, astfel cum este comunicat de Regatul Unit Comisiei.

(3)   Comisia transmite statelor membre informațiile și formatul menționate la alineatul (2). Comisia poate trimite statului membru de pavilion o cerere pentru orice fel de informații suplimentare necesare pentru verificarea respectării condițiilor menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   În cazul în care, la primirea cererii sau a eventualelor informații suplimentare solicitate în temeiul alineatului (3), Comisia constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2), aceasta transmite cererea Regatului Unit fără întârziere.

(5)   De îndată ce Regatul Unit informează Comisia că a decis să elibereze sau să refuze o autorizație de pescuit pentru o navă de pescuit a Uniunii, Comisia informează imediat în acest sens statul membru de pavilion.

(6)   Un stat membru de pavilion poate elibera o autorizație de pescuit pentru operațiuni de pescuit în apele Regatului Unit numai după ce fost informat că Regatul Unit a decis să elibereze o autorizație pentru nava de pescuit în cauză a Uniunii.

(7)   Operațiunile de pescuit nu încep decât după ce atât statul membru de pavilion, cât și Regatul Unit au eliberat o autorizație de pescuit.

(8)   Dacă Regatul Unit informează Comisia că a decis să suspende sau să retragă o autorizație de pescuit pentru o navă de pescuit a Uniunii, Comisia informează imediat statul membru de pavilion în acest sens. Statul membru respectiv suspendă sau retrage în consecință autorizația sa de pescuit pentru operațiunile de pescuit în apele Regatului Unit.

(9)   Dacă Regatul Unit informează în mod direct statul membru de pavilion că a decis să elibereze, să refuze, să suspende sau să retragă o autorizație de pescuit pentru o navă de pescuit a Uniunii, statul membru de pavilion informează imediat Comisia în acest sens. Statul membru respectiv suspendă sau retrage în consecință autorizația sa de pescuit pentru operațiunile de pescuit în apele Regatului Unit.

Articolul 18d

Monitorizare

Comisia monitorizează eliberarea de către Regatul Unit a autorizațiilor de pescuit pentru operațiuni de pescuit desfășurate de nave de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit.”

2.

Se introduce următorul titlu:

„TITLUL IIIa

OPERAȚIUNI DE PESCUIT DESFĂȘURATE DE NAVELE DE PESCUIT ALE REGATULUI UNIT ÎN APELE UNIUNII

Articolul 38a

Domeniul de aplicare

Prin derogare de la titlul III, prezentul titlu se aplică operațiunilor de pescuit desfășurate de navele de pescuit ale Regatului Unit în apele Uniunii.

Articolul 38b

Operațiuni de pescuit desfășurate de navele de pescuit din Regatul Unit

Navele de pescuit ale Regatului Unit pot desfășura operațiuni de pescuit în apele Uniunii, în conformitate cu condițiile prevăzute în legislația aplicabilă a Uniunii, cu condiția ca navelor Uniunii să li se acorde acces pentru a desfășura operațiuni de pescuit în apele Regatului Unit pe bază de reciprocitate.

Articolul 38c

Principii generale

(1)   O navă de pescuit a Regatului Unit nu se angajează în operațiuni de pescuit în apele Uniunii decât dacă a obținut o autorizație de pescuit din partea Comisiei. Nava poate obține o astfel de autorizație numai dacă îndeplinește criteriile de eligibilitate prevăzute la alineatul (2).

(2)   Comisia poate elibera o autorizație de pescuit unei nave de pescuit a Regatului Unit dacă:

(a)

nava de pescuit deține o licență de pescuit valabilă eliberată de autoritatea competentă din Regatul Unit;

(b)

nava de pescuit este înscrisă de Regatul Unit într-un registru al flotei de pescuit accesibil Comisiei;

(c)

nava de pescuit și orice navă auxiliară asociată aplică sistemul numerelor de identificare a navelor al OMI în măsura în care acest lucru este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii;

(d)

nava de pescuit nu este inclusă într-o listă a navelor INN adoptată de o ORGP și/sau de Uniune, în temeiul Regulamentului INN;

(e)

Regatul Unit nu este înscris pe o listă ca țară necooperantă, în temeiul Regulamentului INN, sau ca țară care permite posibilități de pescuit nedurabil, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1026/2012; și

(f)

sunt puse la dispoziția Regatului Unit posibilități de pescuit.

(3)   O navă de pescuit a Regatului Unit autorizată să desfășoare operațiuni de pescuit în apele Uniunii respectă normele care reglementează operațiunile de pescuit ale navelor de pescuit ale Uniunii în zona de pescuit în care își desfășoară activitatea.

Articolul 38d

Procedura de obținere a autorizațiilor de pescuit

(1)   Regatul Unit transmite Comisiei cererea sau lista de cereri de autorizații pentru navele sale de pescuit.

(2)   Comisia poate solicita Regatului Unit informații suplimentare necesare pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 38c alineatul (2).

(3)   Atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 38b și la articolul 38c alineatul (2), Comisia poate să elibereze fără întârziere o autorizație de pescuit și să informeze în acest sens Regatul Unit și statele membre în cauză.

Articolul 38e

Gestionarea autorizațiilor de pescuit

(1)   În cazul în care oricare dintre condițiile stabilite la articolul 38b și la articolul 38c alineatul (2) nu mai este îndeplinită, Comisia ia măsurile adecvate, inclusiv modifică sau retrage autorizația, și informează în acest sens Regatul Unit și statele membre în cauză.

(2)   Comisia poate refuza să elibereze autorizații, să suspende sau să retragă orice autorizație eliberată unei nave de pescuit din Regatul Unit în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

în cazul în care s-a produs o schimbare fundamentală a circumstanțelor, în special în ceea ce privește accesul reciproc al navelor de pescuit ale Uniunii în apele Regatului Unit;

(b)

în cazul în care există o amenințare gravă la adresa exploatării, gestionării și conservării durabile a resurselor biologice marine;

(c)

în cazul în care acest lucru este esențial pentru prevenirea sau eliminarea pescuitului INN;

(d)