(1)

Prin Decizia nr. 376/2014/UE a Consiliului (2), Portugalia a fost autorizată să aplice un nivel redus al accizei la romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira și la lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore, nivel care poate fi mai mic decât nivelul minim al accizei stabilit prin Directiva 92/84/CEE a Consiliului (3), dar nu cu mai mult de 75 % sub nivelul național standard al accizei la alcool.

(2)

În februarie 2019, autoritățile portugheze au solicitat Comisiei să prezinte o propunere de decizie a Consiliului privind prelungirea, în aceleași condiții, a duratei autorizării prevăzute în Decizia nr. 376/2014/UE, precum și privind extinderea domeniului de aplicare geografic la Portugalia continentală cu o reducere mai limitată, pentru încă șapte ani, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2027.

(3)

Producătorii din regiunile autonome Madeira și Azore întâmpină dificultăți în ceea ce privește accesul pe piețele din afara acestor regiuni, iar piețele regionale și locale sunt singurele puncte posibile pentru vânzarea anumitor produse alcoolice. Producătorii respectivi se confruntă cu costuri suplimentare deoarece materiile prime de origine agricolă sunt mai scumpe decât în condiții normale de producție, datorită dimensiunii reduse, a caracterului fragmentat și a mecanizării scăzute a exploatațiilor agricole. În plus, producția rezultată din prelucrarea trestiei de zahăr este mai scăzută decât în alte regiuni ultraperiferice din cauza reliefului, a climei, a solului și a producției artizanale. Mai mult, transportul către insule al anumitor materii prime și materiale destinate ambalajelor care nu sunt produse pe plan local generează costuri suplimentare.

(4)

Insularitatea este dublată în cazul Insulelor Azore, prin faptul că acestea reprezintă un grup de insule răspândite pe o suprafață întinsă. Transportul în aceste regiuni insulare și îndepărtate crește și mai mult costurile suplimentare. Acest lucru este valabil și în cazul deplasărilor și al expedierilor necesare spre continent. De asemenea, depozitarea produselor finite presupune și ea costuri suplimentare, deoarece consumul local nu absoarbe întreaga producție, în special în cazul producției de rom. Dimensiunea redusă a pieței regionale crește costurile unitare, în special prin relația nefavorabilă dintre costurile fixe și producție. În fine, producătorii în cauză suportă totodată și costuri suplimentare suportate în general de economiile locale, cu precădere costurile crescute cu forța de muncă și energia.

(5)

Producția de rom a crescut ca urmare a creșterii producției de trestie de zahăr. Deși o parte din cantitatea de rom este maturată sau utilizată ca bază pentru lichioruri, cantitățile de rom nevândute sunt depozitate cu un cost care majorează și mai mult costurile suplimentare pentru producători. Ca urmare a costurilor suplimentare, producătorii din regiunile autonome Madeira și Azore nu pot concura cu producători din afara acestor regiuni din cauza unui preț mai ridicat al produsului final și, prin urmare, nu pot beneficia de acces pe alte piețe. Accesul pe piața din Portugalia continentală cu un nivel redus al accizei ar contribui la soluționarea problemei.

(6)

Pentru a evita ca dezvoltarea regiunilor autonome Madeira și Azore să fie grav afectată și pentru a menține industria alcoolului și locurile de muncă pe care aceasta le oferă în aceste regiuni, este necesar să se reînnoiască și să se extindă domeniul de aplicare al autorizării prevăzute în Decizia nr. 376/2014/UE.

(7)

Decizia nr. 376/2014/UE se aplică până la 31 decembrie 2020. Din motive de claritate, este necesar să se adopte o nouă decizie prin care Portugalia să fie autorizată să aplice un nivel redus al accizei în regiunile autonome Madeira și Azore.

(8)

Întrucât avantajul fiscal nu depășește ceea ce este necesar pentru compensarea costurilor suplimentare și deoarece volumele aflate în joc rămân modeste și avantajul fiscal este limitat la consumul din regiunile autonome Madeira și Azore și Portugalia continentală, măsura nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii.

(9)

Pentru a permite Comisiei să evalueze dacă continuă să fie îndeplinite condițiile care au justificat acordarea autorizării, Portugalia ar trebui să prezinte Comisiei un raport de monitorizare până la 30 septembrie 2025.

(10)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

(1)

Prin Decizia nr. 189/2014/UE a Consiliului (2), Franța a fost autorizată să aplice romului „tradițional” produs în Guadelupa, în Guyana Franceză, în Martinica și în Réunion și comercializat pe teritoriul său continental un nivel redus al accizei care poate fi mai mic decât nivelul minim al accizei stabilit prin Directiva 92/84/CEE a Consiliului (3), dar nu cu mai mult de 50 % sub nivelul național standard al accizei la alcool. Nivelul redus al accizei este limitat la un contingent anual de 144 000 de hectolitri de alcool pur. Autorizația respectivă expiră la 31 decembrie 2020.

(2)

La 18 octombrie 2019, autoritățile franceze au solicitat Comisiei să prezinte o propunere de decizie a Consiliului privind prelungirea duratei autorizării prevăzute în Decizia nr. 189/2014/UE, cu un contingent mai mare pentru o perioadă de încă șapte ani, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2027.

(3)

Având în vedere dimensiunile reduse ale pieței locale, distileriile din cele patru regiuni ultraperiferice vizate de autorizația respectivă nu își pot dezvolta activitățile decât dacă beneficiază de acces corespunzător la piața din Franța continentală, care constituie principalul loc de desfacere pentru producția lor de rom (65 %). Dificultatea romului „tradițional” de a concura pe piața Uniunii se datorează următoarelor două elemente: costurile de producție mai ridicate și taxele mai mari pentru fiecare sticlă, întrucât romul „tradițional” este, de regulă, comercializat la niveluri mai ridicate de tărie alcoolică și în sticle mai mari.

(4)

Costurile de producție din cadrul lanțului valoric trestie-zahăr-rom din cele patru regiuni ultraperiferice sunt mai mari decât în alte regiuni ale lumii. În special, izolarea geografică, relieful și clima dificile ale celor patru regiuni ultraperiferice au un impact semnificativ asupra costului ingredientelor și asupra producției. În plus, costurile cu forța de muncă sunt mai mari decât în țările vecine, deoarece în Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Réunion se aplică legislația socială franceză. Respectivele regiuni ultraperiferice trebuie să respecte totodată standardele de siguranță și de mediu ale Uniunii, ceea ce implică investiții și costuri importante ce nu sunt direct legate de productivitate, chiar dacă o parte din aceste investiții sunt cofinanțate din fondurile structurale ale Uniunii. În plus, distileriile din respectivele regiuni ultraperiferice sunt mai mici decât cele ale grupurilor internaționale. Acest fapt generează costuri mai mari pe unitate de producție.

(5)

Romul „tradițional” vândut în Franța continentală este de regulă comercializat în sticle mai mari (36 % este vândut în sticle de 1 litru) și cu o tărie alcoolică superioară (variind de la 40° la 59°) produselor pe bază de rom concurente, care sunt în general comercializate în sticle de 0,7 litri și au o tărie de 37,5°. Nivelurile mai ridicate ale conținutului de alcool determină la rândul lor accize mai mari, un nivel mai ridicat al cotisation sur les boissons alcooliques (cunoscută și sub numele de vignette sécurité sociale) (VSS) și, în plus, un nivel mai mare al TVA pe litru de rom vândut. Astfel, un nivel redus al accizei, care nu este cu mai mult de 50 % sub nivelul național standard al accizei la alcool, rămâne proporțional cu costurile suplimentare cumulate generate de costurile de producție mai ridicate și de nivelurile mai mari ale accizei, VSS și TVA.

(6)

Prin urmare, ar trebui luate în considerare și costurile suplimentare care decurg dintr-o practică, ce durează de mai bine de zece ani, de comercializare a romului „tradițional” cu un conținut de alcool mai ridicat și, ca atare, cu taxe mai mari.

(7)

Având în vedere faptul că avantajul fiscal respectiv acoperă atât accizele armonizate, cât și VSS, el trebuie să rămână proporțional pentru a fi autorizat, astfel încât să nu aducă atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii, inclusiv protecției concurenței nedenaturate de pe piața internă și politicilor în materie de ajutoare de stat.

(8)

Până în prezent, avantajul fiscal nu a afectat piața internă, deoarece cota de piață a romului tradițional a scăzut cu 11 % în ultimii ani, ca urmare a creșterii consumului de băuturi alcoolice pe bază de rom.

(9)

Pentru a evita limitarea drastică a dezvoltării economice a regiunilor ultraperiferice franceze și pentru a asigura continuitatea industriei de prelucrare a trestiei de zahăr și de producție a romului și păstrarea locurilor de muncă pe care le asigură în regiunile ultraperiferice franceze, este necesar să se reînnoiască și să se majoreze contingentul anual care beneficiază de autorizația prevăzută în Decizia nr. 189/2014/UE.

(10)

Pentru a se garanta că prezenta decizie nu aduce atingere pieței interne, cantitățile maxime de rom originare din departamentele franceze de peste mări eligibile pentru măsură ar trebui să fie stabilite la 153 000 de hectolitri de alcool pur pe an.

(11)

Întrucât avantajul fiscal nu depășește ceea ce este necesar pentru compensarea costurilor suplimentare și deoarece volumele aflate în joc rămân modeste, iar avantajul fiscal este limitat la consumul din Franța continentală, măsura nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii.

(12)

Pentru a permite Comisiei să evalueze dacă continuă să fie îndeplinite condițiile care justifică acordarea autorizării, Franța ar trebui să prezinte Comisiei un raport de monitorizare până la 30 septembrie 2025.

(13)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

(1)

În conformitate cu articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul, ținând seama de constrângerile sociale și economice structurale ale regiunilor ultraperiferice, inclusiv depărtarea, insularitatea, suprafața redusă, relieful dificil și dependența economică de un număr redus de produse, adoptă măsuri specifice care urmăresc să stabilească, în special, condițiile de aplicare a tratatelor în regiunile respective, inclusiv în ceea ce privește politicile comune.

(2)

În consecință, ar trebui să se adopte măsuri specifice în vederea stabilirii condițiilor în care se aplică TFUE în regiunile respective. Astfel de măsuri trebuie să ia în considerare caracteristicile și constrângerile speciale ale respectivelor regiuni ultraperiferice, fără să afecteze integritatea și coerența ordinii juridice a Uniunii, inclusiv în ceea ce privește piața internă și politicile comune.

(3)

Dependența economică a Insulelor Canare de sectorul serviciilor și, în special, de cel al turismului, măsurată în contribuția respectivului sector la PIB-ul regiunii, constituie o constrângere semnificativă. Respectivul sector joacă un rol semnificativ mai important în economia Insulelor Canare decât sectorul industrial.

(4)

Combinația dintre izolare și insularitate inerentă unui arhipelag împiedică libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor și reprezintă cea de a doua constrângere ca importanță cu care se confruntă Insulele Canare. Amplasarea insulelor sporește dependența acestora de transportul aerian și de transportul maritim. Transportul către, dinspre și pe aceste insule îndepărtate și insulare sporește și mai mult costurile de producție pentru industriile locale. Costurile de producție sunt mai mari, întrucât respectivele moduri de transport sunt mai puțin eficiente și mai costisitoare decât transportul rutier sau feroviar.

(5)

O altă consecință a izolării este creșterea costurilor de producție, din cauza dependenței insulelor de importurile de materii prime și energie, a obligației de a constitui stocuri și a dificultăților care afectează furnizarea de echipament de producție.

(6)

Dimensiunea redusă a pieței și nivelul scăzut al activităților de export, fragmentarea geografică a arhipelagului și obligația de a menține linii de producție diversificate, de mici dimensiuni, pentru a acoperi cererea unei piețe mici, restrâng posibilitatea realizării unor economii de scară.

(7)

În numeroase cazuri, în Insulele Canare, este mai dificil și mai costisitor pentru operatorii locali să obțină servicii specializate și întreținere sau formare profesională pentru manageri și tehnicieni, ori să subcontracteze sau să promoveze dezvoltarea întreprinderilor dincolo de piața regională. Numărul restrâns de metode de distribuție are ca rezultat crearea de stocuri excedentare.

(8)

În ceea ce privește mediul, dificultățile legate de eliminarea deșeurilor industriale și tratarea deșeurilor toxice conduc la costuri de mediu mai ridicate. Respectivele costuri sunt mai mari deoarece nu există instalații de reciclare decât pentru o serie limitată de produse, iar deșeurile trebuie transportate pentru a fi tratate în afara Insulelor Canare.

(9)

Taxa numită „Arbitrio sobre Importaciones y Entregas de Mercancías en las islas Canarias” (denumită în continuare „taxa AIEM”) servește obiectivului de dezvoltare autonomă a sectorului industrial din Insulele Canare și de diversificare a economiei Insulele Canare.

(10)

Prin Decizia 2002/546/CE a Consiliului (2), adoptată în temeiul articolului 299 din Tratatul CE, Spania a fost autorizată inițial să aplice scutiri sau reduceri ale taxei AIEM până la 31 decembrie 2011 pentru anumite produse fabricate local în Insulele Canare. Anexa la decizia menționată conține o listă de produse pentru care s-ar putea aplica scutiri și reduceri fiscale. În funcție de produs, diferența de impozitare între produsele fabricate la nivel local și celelalte produse nu poate depăși 5, 15 sau 25 de puncte procentuale.

(11)

Decizia nr. 895/2011/UE a Consiliului (3) a modificat Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i durata de aplicare până la 31 decembrie 2013.

(12)

Decizia nr. 1413/2013/UE a Consiliului (4) a modificat încă o dată Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i durata de aplicare până la 30 iunie 2014.

(13)

Prin Decizia nr. 377/2014/UE a Consiliului (5) Spania a fost autorizată să aplice scutiri sau reduceri ale taxei AIEM până la 31 decembrie 2020 pentru anumite produse fabricate la nivel local în Insulele Canare. Anexa la decizia menționată conține o listă a produselor pentru care se pot aplica scutirile sau reducerile fiscale.

(14)

O examinare atentă a situației confirmă faptul că este necesar să se aprobe Spaniei cererea de reînnoire a autorizației.

(15)

Diferența maximă care poate fi aplicată produselor industriale în cauză nu ar trebui să depășească 15 %. În conformitate cu principiul subsidiarității, autoritățile spaniole ar trebui să fie în măsură să decidă asupra procentului adecvat pentru fiecare produs. Diferența de impozitare autorizată nu ar trebui să depășească costurile suplimentare dovedite. Cu toate acestea, respectivul avantaj fiscal ar trebui să se aplice sub rezerva unei limite de 150 de milioane EUR pe an, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

(16)

În conformitate cu principiul subsidiarității și pentru a asigura flexibilitatea, autorităților spaniole ar trebui să li se permită să modifice lista produselor și diferența de impozitare autorizată aferentă acestora astfel încât să reflecte nivelul real al costurilor suplimentare generate de fabricarea acestor produse în Insulele Canare. În acest context, autoritățile spaniole ar trebui să poată aplica diferențe mai scăzute și să poată stabili o taxă minimă pentru anumite produse, dacă este necesar, cu condiția ca orice modificare să fie în conformitate cu obiectivele articolului 349 din TFUE. Orice modificare a listei de produse ar trebui să se bazeze pe următoarele criterii de eligibilitate: existența unei producții locale, a cărei cotă pe piața locală este de cel puțin 5 %; existența unui import semnificativ de bunuri (inclusiv din Spania continentală și alte state membre) care ar putea pune în pericol continuarea producției locale, a cărui cotă pe piața locală reprezintă cel puțin 10 %; și existența unor costuri suplimentare care cresc prețul de cost al producției locale în comparație cu produsele fabricate în altă parte, ceea ce pune în pericol competitivitatea produselor fabricate la nivel local.

(17)

Autorităților spaniole ar trebui să li se permită să deroge de la pragurile cotei de piață în circumstanțe justificate în mod corespunzător, care includ: producția bazată pe forța de muncă intensivă; producția care este altfel de importanță strategică pentru dezvoltarea locală; producția supusă unor fluctuații periodice; producția situată în zone deosebit de defavorizate; și producția de produse medicale și de echipamente individuale de protecție necesare pentru abordarea crizelor sanitare. Autoritățile spaniole ar trebui să poată modifica lista de produse și diferența de impozitare autorizată a acestora, cu condiția ca orice modificare să fie în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 349 din TFUE.

(18)

Obiectivul de promovare a dezvoltării socioeconomice a Insulelor Canare se reflectă la nivel național în domeniul de aplicare a taxei AIEM și în modul de alocare a veniturilor pe care aceasta le generează. Încorporarea veniturilor din taxa AIEM în resursele sistemului fiscal și economic al Insulelor Canare și utilizarea veniturilor respective pentru aplicarea unei strategii de dezvoltare economică și socială care implică promovarea activităților locale constituie obligații juridice.

(19)

Scutirile sau reducerile taxei AIEM ar trebui să se aplice pe o durată de șapte ani. Pentru a permite Comisiei să evalueze dacă continuă să fie îndeplinite condițiile care justifică acordarea autorizării, autoritățile spaniole ar trebui să prezinte Comisiei un raport de monitorizare până la 30 septembrie 2025.

(20)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din TFUE,

(1)

Decizia nr. 940/2014/UE a Consiliului (2) autorizează autoritățile franceze să aplice scutiri sau reduceri ale taxelor de andocare în regiunile ultraperiferice franceze pentru produsele enumerate în anexa la decizia respectivă, care sunt fabricate la nivel local în regiunile ultraperiferice respective. Diferența maximă de impozitare autorizată este de 10, 20 sau 30 de puncte procentuale, în funcție de produse și de departamentul de peste mări în cauză. Decizia nr. 940/2014/UE se aplică până la 31 decembrie 2020.

(2)

Franța consideră că dezavantajele concurențiale de care suferă regiunile ultraperiferice franceze persistă și a solicitat Comisiei să se mențină, după 1 ianuarie 2021 și până la 31 decembrie 2027, un sistem de impozitare diferențiată similar cu cel existent în prezent.

(3)

Cu toate acestea, examinarea listelor de produse în cazul cărora Franța dorește să aplice o impozitare diferențiată necesită un proces îndelungat care necesită verificarea, pentru fiecare produs, a motivelor și a proporționalității impozitării diferențiate, asigurându-se în același timp că o astfel de impozitare diferențiată nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice a Uniunii și nici integrității și coerenței pieței interne și politicilor comune.

(4)

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a cauzat întârzieri mari în activitatea autorităților franceze de colectare a tuturor informațiilor necesare pentru această verificare. Prin urmare, această activitate nu a putut fi finalizată până în prezent.

(5)

Dacă nu se adoptă nicio propunere înainte de 1 ianuarie 2021, există riscul creării unui vid juridic, întrucât acest lucru ar face imposibilă aplicarea unei impozitări diferențiate în regiunile ultraperiferice franceze după 1 ianuarie 2021.

(6)

Cu scopul de a permite finalizarea lucrărilor în desfășurare și de a acorda Comisiei timpul necesar pentru a prezenta o propunere echilibrată care să țină cont de diversele interese în cauză, este necesară o perioadă suplimentară de șase luni.

(7)

Prin urmare, Decizia nr. 940/2014/UE ar trebui modificată în consecință,

(1)

Regulamentul (UE) 2018/848, în special partea I din anexa II, stabilește anumite cerințe cu privire la utilizarea materialului de reproducere a plantelor neecologic și în conversie.

(2)

Având în vedere eliminarea treptată a derogărilor de la utilizarea materialului de reproducere a plantelor ecologic stabilite la articolul 53 din Regulamentul (UE) 2018/848, este important să se sporească nivelul de producție și de introducere pe piață a materialului de reproducere a plantelor ecologic și în conversie.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/848, materialul de reproducere a plantelor poate fi comercializat ca „în conversie” atunci când se respectă o perioadă de conversie de cel puțin 12 luni. În temeiul articolului 26 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/848, statele membre trebuie să se asigure că este instituită o bază de date actualizată în mod regulat care să cuprindă materialul de reproducere a plantelor ecologic și în conversie, cu excepția plantulelor, dar incluzând cartofii de sămânță, care este disponibil pe teritoriile lor. În plus, articolul 26 alineatul (2) impune statelor membre să dispună de sisteme care să permită operatorilor ce comercializează material de reproducere a plantelor ecologic sau în conversie și care pot furniza acest material în cantități suficiente și într-un termen rezonabil să publice, în mod voluntar și gratuit, împreună cu numele și datele lor de contact, informații privind materialul de reproducere a plantelor ecologic și în conversie disponibil, precum materialul de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic sau din soiuri ecologice adecvate pentru producția ecologică, excluzând plantulele, dar incluzând cartofii de sămânță, precizând cantitatea în greutate a materialului respectiv și perioada din an în care este disponibil. Cu toate acestea, articolul 26 alineatul (5) prevede că statele membre pot utiliza în continuare sistemele de informații relevante deja existente.

(4)

Prin urmare, este important ca, atunci când nu este disponibil suficient material de reproducere a plantelor ecologic și această indisponibilitate este demonstrată prin înregistrări colectate în baza de date și în sistemele menționate mai sus, să se acorde prioritate utilizării de material de reproducere a plantelor în conversie, față de materialul de reproducere a plantelor neecologic. În plus, în conformitate cu articolul 6 litera (i) din Regulamentul (UE) 2018/848, trebuie permisă utilizarea de material de reproducere a plantelor ecologic și în conversie obținut de fermieri în propriile ferme.

(5)

Ținând seama de practicile actuale divergente din statele membre, este de asemenea foarte important să se armonizeze criteriile și condițiile specifice pentru eliberarea autorizațiilor de utilizare a materialului de reproducere a plantelor neecologic în cazurile în care nu este disponibil material de reproducere a plantelor ecologic și în conversie de suficientă calitate sau în cantități suficiente. Această armonizare ar trebui să permită evitarea unei posibile concurențe neloiale în domeniul producției ecologice și să asigure faptul că se aplică anumite dispoziții de precauție privind materialul de reproducere a plantelor, precum și că, atunci când sunt prescrise tratamente fitosanitare, acesta este supus, dacă este cazul, unei perioade de conversie a parcelei, astfel cum se prevede la punctele 1.7.3 și 1.7.4 din partea I a anexei II la Regulamentul (UE) 2018/848.

(6)

În pofida eforturilor depuse de operatorii implicați în producția de material de reproducere a plantelor ecologic, există încă multe specii, subspecii sau soiuri pentru care nu este disponibil material de reproducere a plantelor ecologic și în conversie și în cazul cărora este necesar să se simplifice procesul de autorizare prin reducerea sarcinii administrative, fără a pune în pericol caracterul ecologic al produselor. Prin urmare, pentru a reduce numărul de cereri de autorizații individuale, este necesar să se prevadă autorizații generale naționale anuale pentru specii, subspecii sau soiuri, sub rezerva anumitor condiții, precum și adoptarea de liste naționale de specii sau subspecii pentru care este disponibil, în cantități suficiente, material de reproducere a plantelor ecologic sau în conversie din soiuri corespunzătoare. Această abordare ar trebui să permită limitarea recurgerii la autorizații individuale. În plus, listele naționale respective constituie informații relevante, care se preconizează că vor spori gradul de cunoaștere și de certitudine în sectorul materialului de reproducere a plantelor ecologic și, astfel, vor facilita dezvoltarea în continuare atât a acestui sector de producție foarte specializat, cât și a utilizării de material de reproducere a plantelor ecologic.

(7)

Prin urmare, partea I din anexa II la Regulamentul (UE) 2018/848 trebuie modificată în consecință.

(8)

Din motive de claritate și de securitate juridică, prezentul regulament trebuie să se aplice de la data aplicării Regulamentului (UE) 2018/848,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a chelatului de fier al lizinei și al acidului glutamic. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat.

(3)

Cererea vizează autorizarea chelatului de fier al lizinei și al acidului glutamic ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale, în vederea încadrării în categoria „aditivi nutriționali”.

(4)

În avizele sale din 4 iulie 2019 (2) și 25 mai 2020 (3), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, chelatul de fier al lizinei și al acidului glutamic nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor și asupra siguranței consumatorilor. Autoritatea a concluzionat totodată că aditivul este iritant pentru ochi și sensibilizant piele și pentru căile respiratorii și a declarat că există un risc pentru utilizatorii aditivului dacă acesta este inhalat. Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să fie luate măsuri adecvate de protecție pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, îndeosebi în ceea ce îi privește pe utilizatorii aditivului. Autoritatea a mai concluzionat și că aditivul respectiv nu prezintă un risc suplimentar pentru mediu în comparație cu alți compuși autorizați ai fierului și că este o sursă eficace de fier pentru toate speciile de animale. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea aditivului arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, sub rezerva măsurilor de protecție relevante pentru utilizatorii aditivului. În consecință, utilizarea aditivului ar trebui autorizată.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a L-glutaminei produse de Corynebacterium glutamicum NITE BP-02524 ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea vizează autorizarea L-glutaminei produse de Corynebacterium glutamicum NITE BP-02524 ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale, în vederea încadrării în categoria „aditivi nutriționali”, grupa funcțională „aminoacizi, sărurile acestora și produsele analoage” și în categoria „aditivi senzoriali” și grupa funcțională „compuși aromatizanți”.

(4)

În avizul său din 18 martie 2020 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, L-glutamina produsă de Corynebacterium glutamicum NITE BP-02524 nu are niciun efect advers asupra sănătății animalelor, asupra sănătății oamenilor sau asupra mediului. Autoritatea a mai concluzionat că aditivul este o sursă eficace de glutamină pentru toate speciile de animale și că, pentru ca pentru ca L-glutamina administrată ca supliment să fie pe deplin eficace pentru rumegătoare, aditivul în cauză ar trebui să fie protejat contra degradării în rumen.

(5)

În ceea ce privește utilizarea ca substanță aromatizantă, autoritatea a declarat că nu este necesar să se mai demonstreze eficacitatea atunci când este folosită în doza recomandată. Nu este autorizată utilizarea L-glutaminei în calitate de compus aromatizant în apa de băut. În doza recomandată, L-glutamina în calitate de compus aromatizant este puțin probabil să prezinte riscuri. Faptul că utilizarea L-glutaminei ca substanță aromatizantă nu este autorizată în apa de băut nu exclude utilizarea sa în hrana combinată pentru animale administrată prin intermediul apei. Pentru a face posibil un control mai bun al L-glutaminei în calitate de compus aromatizant, ar trebui prevăzute restricții și condiții. În cazul L-glutaminei, pe eticheta aditivului ar trebui indicat conținuturile recomandate. Atunci când aceste conținuturi sunt depășite, ar trebui indicate anumite informații pe eticheta preamestecurilor.

(6)

Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(7)

Evaluarea L-glutaminei produse de Corynebacterium glutamicum NITE BP-02524 arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui aditiv ar trebui să fie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a L-valinei. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat.

(3)

Cererea vizează autorizarea L-valinei produse de Escherichia coli KCCM 80159 ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale, în vederea încadrării în categoria „aditivi nutriționali”, grupa funcțională „aminoacizi, sărurile acestora și produsele analoage”.

(4)

În avizul său din 18 martie 2020 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, L-valina produsă de Escherichia coli KCCM 80159 folosită ca supliment alimentar în cantități adecvate nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, asupra sănătății oamenilor sau asupra mediului. Autoritatea a mai concluzionat că aditivul este considerat o sursă eficace de L-valină, un aminoacid esențial pentru hrana animalelor, și că, pentru a fi eficace în cazul rumegătoarelor, ar trebui să fie protejat contra degradării în rumen. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea L-valinei produse de Escherichia coli KCCM 80159 arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestei substanțe ar trebui să fie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, au fost transmise cereri de autorizare a monoclorhidratului de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum DSM 32932 și a sulfatului de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum KFCC 11043. Cererile respective au fost însoțite de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat.

(3)

Cererile vizează autorizarea monoclorhidratului de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum DSM 32932 și a sulfatului de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum KFCC 11043 ca aditivi pentru hrana tuturor speciilor de animale, în vederea încadrării în categoria „aditivi nutriționali”, grupa funcțională „aminoacizi, sărurile acestora și produsele analoage”.

(4)

În avizul său din 19 martie 2020 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, monoclorhidratul de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum DSM 32932 nu are niciun efect advers asupra sănătății animalelor, asupra siguranței consumatorilor sau asupra mediului. Autoritatea a declarat că există un risc pentru utilizatori deoarece ar trebui să fie considerat drept iritant pentru ochi, Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să fie luate măsuri adecvate de protecție pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, îndeosebi în ceea ce îi privește pe utilizatorii aditivului. În avizul său din 1 iulie 2020 (3), autoritatea a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, sulfatul de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum KFCC 11043 nu are niciun efect advers asupra sănătății animalelor, asupra sănătății oamenilor sau asupra mediului. Autoritatea a mai concluzionat că ambii aditivi sunt surse eficace de aminoacid L-lisină pentru toate speciile de animale și că, pentru a fi eficace atât în cazul rumegătoarelor, cât și al nerumegătoarelor, aditivii în cauză ar trebui să fie protejați contra degradării în rumen. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea monoclorhidratului de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum DSM 32932 și a sulfatului de L-lizină produs de Corynebacterium glutamicum KFCC 11043 arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestor substanțe ar trebui să fie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a unui preparat de 6-fitază. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea vizează autorizarea preparatului de 6-fitază produsă de Komagataella phaffii CGMCC 12056 ca aditiv pentru hrana găinilor ouătoare și a altor păsări ouătoare, în vederea încadrării în categoria „aditivi zootehnici” și în grupa funcțională „promotori de digestibilitate”.

(4)

În avizul său din 7 mai 2020 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de 6-fitază produsă de Komagataella phaffii CGMCC 12056 nu are niciun efect advers asupra sănătății găinilor ouătoare și a altor păsări ouătoare, asupra siguranței consumatorilor sau asupra mediului. S-a concluzionat totodată că aditivul ar trebui considerat ca fiind potențial sensibilizant pentru căile respiratorii. Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să fie luate măsuri adecvate de protecție pentru a preveni efectele negative asupra sănătății umane, îndeosebi în ceea ce îi privește pe utilizatorii aditivului. Autoritatea a concluzionat că aditivul este eficace ca aditiv zootehnic în îmbunătățirea digestibilității hranei la găinile ouătoare și la alte păsări ouătoare. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea preparatului de 6-fitază produsă de Komagataella phaffii CGMCC 12056 arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea preparatului respectiv ar trebui să fie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a glutamatului monosodic obținut prin fermentare cu Corynebacterium glutamicum KCCM 80188. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea vizează autorizarea glutamatului monosodic obținut prin fermentare cu Corynebacterium glutamicum KCCM 80188 ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale. Solicitantul a cerut ca acest aditiv să fie încadrat în categoria „aditivi senzoriali”.

(4)

Solicitantul a cerut ca aditivul pentru hrana animalelor să fie autorizat în vederea utilizării în apa de băut. Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 nu permite însă autorizarea „compușilor aromatizanți” în vederea utilizării în apa de băut. Prin urmare, ar trebui să nu se permită utilizarea în apa de băut a glutamatului monosodic obținut prin fermentare cu Corynebacterium glutamicum KCCM 80188. Faptul că utilizarea aditivului ca substanță aromatizantă nu este autorizată în apa de băut nu exclude utilizarea acestuia în hrana combinată pentru animale administrată prin intermediul apei.

(5)

În avizul său din 19 martie 2020 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, glutamatul monosodic obținut prin fermentare cu Corynebacterium glutamicum KCCM 80188 nu are efecte negative asupra sănătății animalelor, asupra sănătății consumatorilor sau asupra mediului. Autoritatea a concluzionat în aviz că aditivul nu este toxic prin inhalare, nu este iritant pentru piele sau pentru ochi și nu este sensibilizant pentru piele. Autoritatea a concluzionat totodată că s-a demonstrat cu succes efectul de intensificare a gustului hranei pe care îl are glutamatul monosodic și că, prin urmare, nu este necesar să se mai demonstreze eficacitatea sa în hrana pentru animale. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metodele de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea glutamatului monosodic obținut prin fermentare cu Corynebacterium glutamicum KCCM 80188 arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea substanței respective ar trebui să fie autorizată conform specificațiilor din anexa la prezentul regulament.

(7)

Pentru a face posibil un control mai bun, ar trebui prevăzute restricții și condiții. Mai exact, pe eticheta aditivului pentru hrana animalelor ar trebui indicat conținutul recomandat. Atunci când respectivul conținut este depășit, ar trebui indicate anumite informații pe eticheta preamestecurilor.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/862 al Comisiei (2) a stabilit rata de ajustare a plăților directe în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 pentru anul calendaristic 2020. Această rată de ajustare a fost stabilită pe baza informațiilor disponibile în contextul proiectului de buget pentru 2021, ținând seama, în special, de un cuantum al disciplinei financiare de 487,6 milioane EUR pentru rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol menționată la articolul 25 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)

Rata de ajustare a ținut de asemenea seama de necesitatea aplicării disciplinei financiare pentru a se respecta plafoanele anuale menționate la articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, astfel cum este prevăzută la articolul 26 alineatul (1) din acel regulament.

(3)

Deși nevoia de disciplină financiară se menține la 487,6 milioane EUR pentru rezerva pentru situațiile de criză din sectorul agricol, estimările preliminare disponibile în legătură cu viitoarea scrisoare rectificativă nr. 1 a Comisiei la proiectul de buget pentru 2021, vizând previziunile pentru plățile directe și cheltuielile legate de piață, demonstrează, cu toate acestea, necesitatea de a adapta rata disciplinei financiare stabilită în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/862.

(4)

În consecință, pe baza noilor informații de care dispune Comisia, este necesar să se adapteze rata de ajustare în conformitate cu articolul 26 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 înainte de data de 1 decembrie a anului calendaristic pentru care se aplică rata de ajustare.

(5)

Propunerea modificată de Regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 (3) nu a fost încă adoptată. Prin urmare, ca măsură de precauție și ținând seama de stadiul deja foarte avansat al procedurii decizionale legate de adoptarea regulamentului menționat, soldul net disponibil pentru cheltuielile din Fondul european de garantare agricolă pentru exercițiul financiar 2021, în cuantum de 40 368,0 milioane EUR (subplafonul stabilit în Concluziile Consiliului European din 21 iulie 2020, ajustat pentru transferurile notificate de statele membre în cadrul alocărilor între Fondul european de garantare agricolă și plățile directe), trebuie folosit la calcularea ratei de ajustare.

(6)

Ca regulă generală, fermierilor care depun o cerere de ajutor pentru plăți directe în ceea ce privește un an calendaristic (N) li se plătesc sumele aferente într-o anumită perioadă de plată din exercițiul financiar (N+1). Statele membre au însă posibilitatea de a efectua cu întârziere plățile către fermieri, după respectiva perioadă de plată, în anumite limite. Astfel de plăți efectuate cu întârziere se pot efectua într-un exercițiu financiar ulterior. Atunci când disciplina financiară este aplicată pentru un anumit an calendaristic, rata de ajustare nu trebuie să se aplice plăților pentru care cererile de ajutor au fost depuse în alți ani calendaristici decât cel pentru care se aplică disciplina financiară. Prin urmare, pentru a se garanta tratamentul egal al fermierilor, este adecvat să se prevadă că rata de ajustare trebuie să se aplice numai plăților pentru care s-au depus cereri de ajutor în anul calendaristic pentru care se aplică disciplina financiară, indiferent de momentul în care este efectuată plata către fermieri.

(7)

Articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) prevede că rata de ajustare aplicată plăților directe stabilită în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică numai plăților directe care depășesc 2 000 EUR și care urmează să fie acordate fermierilor în anul calendaristic corespunzător. În plus, articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede că, în urma introducerii progresive a plăților directe, rata de ajustare se aplică Croației numai de la 1 ianuarie 2022. Prin urmare, rata de ajustare care urmează să fie stabilită prin prezentul regulament nu trebuie să se aplice plăților acordate fermierilor din statul membru menționat.

(8)

Rata de ajustare adaptată trebuie luată în considerare la calcularea tuturor plăților care urmează să îi fie acordate unui fermier pentru o cerere de ajutor depusă pentru anul calendaristic 2020. Prin urmare, din motive de claritate, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/862 trebuie abrogat.

(9)

Pentru a se garanta faptul că rata de ajustare adaptată este aplicabilă de la data la care încep să se efectueze plățile către fermieri în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, prezentul regulament trebuie să se aplice de la 1 decembrie 2020,

(1)

Decizia (UE) 2017/2285 a Comisiei din 6 decembrie 2017 de modificare a ghidului utilizatorului care stabilește etapele necesare participării la EMAS, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu și audit (EMAS) (2) definește, la punctul 2.4.3 din anexa I, cerințele privind utilizarea unei metode de eșantionare pentru verificarea organizațiilor cu mai multe amplasamente.

(2)

Punctul 2.4.3.3 litera (a) din ghidul utilizatorului prevăzut în anexa I la Decizia (UE) 2017/2285 definește sectoarele în care este permisă utilizarea unei metode de eșantionare pentru verificarea organizațiilor cu mai multe amplasamente (tabelul 9).

(3)

Punctul 2.4.3.3 litera (b) din ghidul utilizatorului definește sectoarele în care utilizarea unei metode de eșantionare pentru verificarea organizațiilor cu mai multe amplasamente poate fi permisă în proiecte-pilot (tabelul 10) și precizează că, după încheierea unui proiect-pilot și în urma evaluării acestuia, Comitetul EMAS poate recomanda înscrierea sectorului în cauză pe lista sectoarelor în care se permite utilizarea unei metode de eșantionare (tabelul 9).

(4)

În Germania s-au realizat două proiecte-pilot în sectoare enumerate în tabelul 10: un proiect în sectorul comerțului cu amănuntul (codul NACE 47.1) și un proiect în sectorul activităților aferente centrelor de îngrijire și asistență (cod NACE 87) și în cel al asistenței sociale fără cazare (cod NACE 88). Comitetul EMAS a primit o evaluare a acestor proiecte-proiect.

(5)

Pe baza evaluării proiectelor-pilot, Comitetul EMAS a recomandat includerea acestor sectoare în lista sectoarelor în care este permisă utilizarea unei metode de eșantionare pentru verificarea organizațiilor cu mai multe amplasamente (tabelul 9),

(1)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010, eticheta ecologică a UE poate fi acordată produselor care au un impact redus asupra mediului pe durata întregului lor ciclu de viață.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 66/2010 prevede stabilirea unor criterii specifice privind eticheta ecologică a UE, în funcție de categoriile de produse.

(3)

Decizia 2012/481/UE a Comisiei (2) a stabilit criteriile și cerințele aferente de evaluare și verificare pentru categoria de produse „hârtie tipărită”. Perioada de valabilitate a respectivelor criterii și cerințe a fost prelungită până la 31 decembrie 2020 prin Decizia (UE) 2018/1590 a Comisiei (3).

(4)

Decizia 2014/256/UE a Comisiei (4) a stabilit criteriile și cerințele aferente de evaluare și verificare pentru categoria de produse „produse din hârtie prelucrată”. Perioada de valabilitate a respectivelor criterii și cerințe a fost prelungită până la 31 decembrie 2020 prin Decizia (UE) 2017/1525 a Comisiei (5).

(5)

Pentru a reflecta mai bine cele mai bune practici de pe piață pentru aceste categorii de produse și pentru a ține seama de inovațiile apărute între timp, este necesar să se stabilească un nou set de criterii pentru produsele de hârtie tipărită, produsele de papetărie din hârtie și sacoșele din hârtie.

(6)

Raportul privind verificarea adecvării referitoare la eticheta ecologică a UE (6) din 30 iunie 2017, în care s-a evaluat punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 66/2010, a concluzionat că este necesară dezvoltarea unei abordări mai strategice pentru eticheta ecologică a UE, inclusiv gruparea categoriilor de produse strâns legate, după caz.

(7)

În conformitate cu aceste concluzii și după consultarea Comitetului pentru etichetare ecologică al Uniunii Europene, este oportun să se revizuiască criteriile pentru categoria de produse „hârtie tipărită” și „produse din hârtie prelucrată”, ținând seama de succesul actual, de interesul părților interesate în ceea ce privește produsul și de eventualele posibilități viitoare de sporire a utilizării și a cererii pe piață de produse durabile.

(8)

Întrucât cele două categorii de produse „hârtie tipărită” și „produse din hârtie prelucrată” sunt strâns legate și criteriile care le reglementează se vor suprapune, este oportun să se adopte o decizie unică cu o singură anexă pentru ambele categorii de produse.

(9)

Denumirea categoriei de produse ar trebui modificată în „produse de hârtie tipărită, produse de papetărie din hârtie și sacoșe din hârtie” pentru a reflecta mai bine funcționalitatea produsului și pentru a asigura claritatea în ceea ce privește produsele incluse în domeniul de aplicare. Acest lucru ar trebui să sporească vizibilitatea schemelor pentru participanții pe piață și să reducă sarcina administrativă pentru autoritățile naționale.

(10)

În plus, în conformitate cu revizuirea, ar trebui să se aducă anumite modificări definiției categoriei de produse „produse de hârtie tipărită, produse de papetărie din hârtie și sacoșe din hârtie”, în special pentru a face o distincție mai clară între diferitele tipuri de produse.

(11)

Noul Plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă (7), adoptat la 11 martie 2020, prevede că cerințele privind sustenabilitatea, posibilitatea de reciclare și conținutul de materiale reciclate vor fi incluse mai sistematic în criteriile de acordare a etichetei ecologice a UE.

(12)

Criteriile revizuite de acordare a etichetei ecologice a UE pentru produse de hârtie tipărită, produse de papetărie din hârtie și sacoșe din hârtie ar trebui să vizeze, în special, utilizarea produselor pe bază de hârtie fabricate într-un mod mai sustenabil și care provin din păduri gestionate în mod durabil sau din materiale reciclate. Noile criterii ar trebui să se bazeze pe o abordare de analiză a ciclului de viață și să urmărească promovarea proceselor de fabricație eficiente din punct de vedere energetic și reducerea emisiilor de compuși organici volatili (COV) care contribuie la oxidarea fotochimică, toxicitatea pentru om, epuizarea resurselor abiotice, eutrofizare, acidifiere și schimbările climatice. Criteriile revizuite ar trebui să limiteze utilizarea substanțelor periculoase, să abordeze emisiile generate în timpul procesului de tipărire, să reducă cantitatea de deșeuri de hârtie generate într-un proces și să sporească posibilitățile de reciclare a produselor, ceea ce contribuie la facilitarea tranziției către o economie mai circulară.

(13)

Noile criterii, precum și cerințele de evaluare și de verificare aferente pentru fiecare categorie de produse ar trebui să rămână valabile până la 31 decembrie 2028, luând în considerare ciclul de inovare pentru cele două categorii de produse.

(14)

Din motive de securitate juridică, Deciziile 2012/481/UE și 2014/256/UE ar trebui abrogate.

(15)

Ar trebui să se acorde o perioadă de tranziție în cazul producătorilor ai căror produse au primit eticheta ecologică a UE pentru produse de hârtie tipărită sau produse din hârtie prelucrată pe baza criteriilor stabilite în Decizia 2012/481/UE, respectiv Decizia 2014/256/UE, astfel încât aceștia să aibă la dispoziție suficient timp pentru a-și adapta produsele în vederea îndeplinirii noilor criterii și cerințe. Pentru o perioadă limitată după adoptarea prezentei decizii, producătorii ar trebui, de asemenea, să poată depune cereri bazate fie pe vechile criterii stabilite prin deciziile sus-menționate, fie pe noile criterii stabilite prin prezenta decizie. Ar trebui să se permită utilizarea timp de 18 luni de la data adoptării prezentei decizii a etichetelor ecologice ale UE acordate în conformitate cu criteriile stabilite într-una din vechile decizii.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 66/2010,