(1)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 360/2012 al Comisiei (2), se consideră că ajutoarele sub un anumit prag acordate întreprinderilor pentru prestarea unui serviciu de interes economic general nu întrunesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, sunt scutite, în anumite condiții, de obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 360/2012 va expira la 31 decembrie 2020.

(3)

Este necesar să se asigure predictibilitatea și securitatea juridică, în contextul pregătirii unei eventuale actualizări viitoare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012, aliniată cu o eventuală actualizare viitoare a Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (3).

(4)

Prin urmare, în primul rând, ar trebui să se prelungească perioada de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012. În al doilea rând, în conformitate cu Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare, ar trebui să se evalueze Regulamentul (UE) nr. 360/2012 și celelalte norme privind SIEG prevăzute în Decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 (4), în Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general (5) și în Comunicarea Comisiei intitulată „Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (2011)” (6), în măsura în care acestea se aplică serviciilor sociale și de sănătate. Comisia a lansat evaluarea acestor norme încă din iunie 2019. Prelungirea aplicării Regulamentului (UE) nr. 360/2012 ar trebui stabilită astfel încât să îi permită Comisiei să țină seama de rezultatele verificării adecvării care vizează și Regulamentul (UE) nr. 1407/2013. Prin urmare, durata prelungirii Regulamentului (UE) nr. 360/2012 ar trebui aliniată cu durata prelungirii Regulamentului (UE) nr. 1407/2013. Această prelungire ar trebui să îi permită Comisiei să aibă o imagine mai completă asupra modului în care conlucrează diferitele elemente ale celor două regulamente. Prelungirea limitată în timp ar trebui să contribuie la asigurarea securității juridice pentru întreprinderile cărora li se încredințează un SIEG și nu ar trebui să ducă la sporirea sarcinii administrative, deoarece măsurile compensatorii care nu depășesc 500000 EUR pe durata oricăror trei exerciții financiare acordate întreprinderilor care prestează un SIEG vor continua să fie considerate ca neconstituind ajutoare de stat.

(5)

Prin urmare, perioada de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 360/2012 ar trebui prelungită cu trei ani, până la 31 decembrie 2023.

(6)

Având în vedere consecințele economice și financiare pe care epidemia de COVID-19 le are asupra întreprinderilor și pentru a se asigura coerența cu răspunsul general în materie de politică adoptat de Comisie, în special în perioada 2020-2021, este necesar ca întreprinderile care au devenit întreprinderi aflate în dificultate ca urmare a pandemiei de COVID-19 să rămână eligibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 360/2012 pentru o perioadă limitată de timp.

(7)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 360/2012 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii dreptul la liberă circulație.

(2)

În conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) pune în aplicare acest drept. Articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) prevede, de asemenea, libertatea de circulație și de ședere. Întrucât acțiunea Uniunii se dovedește necesară pentru îndeplinirea obiectivului prevăzut la articolul 21 din TFUE, iar tratatele nu prevăd altfel competențele necesare, Consiliul poate adopta dispoziții în vederea facilitării exercitării drepturilor la liberă circulație și ședere.

(3)

În temeiul articolului 168 alineatul (1) din TFUE, în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii trebuie să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.

(4)

La 30 ianuarie 2020, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a declarat o urgență de sănătate publică de importanță internațională cu privire la epidemia mondială cauzată de infecția cu noul coronavirus, care se află la originea Coronavirus disease 2019 (COVID-19). La 11 martie 2020, OMS a evaluat drept pandemie situația cauzată de COVID-19.

(5)

Pentru a limita răspândirea virusului, statele membre au adoptat diverse măsuri, dintre care unele au avut consecințe asupra dreptului cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, cum ar fi restricțiile la intrare sau cerințele impuse călătorilor transfrontalieri de a se supune carantinei.

(6)

La 13 februarie 2020, Consiliul a adoptat Concluzii privind COVID-19 (2), în care a îndemnat statele membre să acționeze împreună, în cooperare cu Comisia, într-un mod proporțional și adecvat, cu scopul de a dezvolta o coordonare strânsă și sporită între statele membre pentru a asigura eficacitatea tuturor măsurilor, inclusiv, dacă este necesar, a măsurilor privind călătoriile, protejând totodată libera circulație în interiorul Uniunii și pentru a asigura o protecție optimă a sănătății publice.

(7)

La 10 martie 2020, șefii de stat sau de guvern din Uniunea Europeană au subliniat necesitatea unei abordări europene comune în ceea ce privește COVID-19.

(8)

Din martie 2020, Comisia a adoptat o serie de orientări și comunicări cu scopul de a sprijini eforturile de coordonare dintre statele membre și de a proteja libera circulație în interiorul Uniunii în timpul pandemiei de COVID-19 (3).

(9)

Întrucât pandemia de COVID-19 a creat o situație de urgență sanitară fără precedent, protecția sănătății publice a devenit o prioritate absolută atât a Uniunii, cât și a statelor sale membre. Pe baza protecției sănătății publice, statele membre pot lua măsuri care restricționează libera circulație a persoanelor în cadrul Uniunii. În conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din TFUE, definirea politicilor naționale de sănătate, inclusiv organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală, este responsabilitatea statelor membre și, prin urmare, poate varia de la un stat membru la altul. Deși statele membre sunt competente să decidă cu privire la măsurile cele mai adecvate pentru protejarea sănătății publice, inclusiv, de exemplu, cerințele privind carantina sau testarea, este oportun să se asigure coordonarea unor astfel de măsuri, cu scopul de a garanta exercitarea dreptului la liberă circulație și de a combate o amenințare transfrontalieră gravă pentru sănătate, cum este COVID-19.

(10)

La adoptarea și aplicarea de restricții privind libera circulație, statele membre ar trebui să respecte principiile dreptului UE, în special principiul proporționalității și nediscriminării. Prezenta recomandare este menită să faciliteze aplicarea acestor principii în mod coordonat, pentru a răspunde situației excepționale cauzate de pandemia de COVID-19. Prin urmare, mecanismele instituite prin prezenta recomandare ar trebui să fie strict limitate în ceea ce privește domeniul de aplicare și durata restricțiilor adoptate ca răspuns la această pandemie.

(11)

Măsurile unilaterale din acest domeniu au potențialul de a cauza perturbări semnificative, deoarece întreprinderile și cetățenii se confruntă cu o gamă largă de măsuri care sunt divergente și evoluează rapid. Acest lucru este deosebit de dăunător într-o situație în care economia europeană a fost deja afectată în mod semnificativ de virus.

(12)

Prezenta recomandare urmărește să asigure o coordonare sporită între statele membre care au în vedere adoptarea de măsuri de restricționare a liberei circulații pe motive de sănătate publică. Pentru a limita restricțiile la ceea ce este strict necesar, statele membre ar trebui să aplice restricțiile respective, în mod nediscriminatoriu și cât mai mult posibil, persoanelor care sosesc din zone sau regiuni specifice afectate în mod deosebit, mai degrabă decât întregului teritoriu al unui stat membru.

(13)

O abordare coordonată între statele membre necesită eforturi comune cu privire la următoarele puncte-cheie: aplicarea unor criterii și praguri comune pentru a decide cu privire la introducerea de restricții legate de libera circulație, cartografierea riscului de transmitere a COVID-19 pe baza unui cod de culori stabilit de comun acord, precum și o abordare coordonată în ceea ce privește eventualele măsuri care ar putea fi aplicate în mod corespunzător persoanelor care se deplasează între zone, în funcție de nivelul riscului de transmitere în zonele respective.

(14)

Criteriile și pragurile menționate în prezenta recomandare se bazează pe datele puse la dispoziție de statele membre. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor ar trebui să publice și să actualizeze săptămânal un set cuprinzător de date și hărți care prezintă situația criteriilor comune pentru regiunile UE, utilizând datele furnizate de statele membre.

(15)

Ținând seama de evoluția situației epidemiologice, Comisia, cu sprijinul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, ar trebui să evalueze în mod regulat criteriile, nevoile în materie de date și pragurile menționate în prezenta recomandare, inclusiv pentru a determina dacă alte criterii ar trebui să fie luate în considerare sau dacă pragurile ar trebui să fie adaptate, și să transmită constatările sale Consiliului spre examinare, împreună cu o propunere de modificare a recomandării, dacă este necesar.

(16)

Prezenta recomandare nu ar trebui înțeleasă ca o facilitare sau ca o încurajare a adoptării restricțiilor privind libera circulație puse în aplicare ca răspuns la pandemie, aceasta urmărind, mai degrabă, să ofere o abordare coordonată în cazul în care un stat membru decide să introducă astfel de restricții. Decizia cu privire la introducerea de restricții privind libera circulație ține în continuare de responsabilitatea statelor membre, care trebuie să respecte cerințele din dreptul Uniunii. De asemenea, statele membre își mențin flexibilitatea constând în alegerea de a nu introduce restricții, chiar dacă sunt îndeplinite criteriile și pragurile menționate în prezenta recomandare.

(17)

Restricțiile privind libera circulație ar trebui avute în vedere numai în cazul în care statele membre dispun de suficiente dovezi pentru a justifica astfel de restricții în ceea ce privește beneficiile în materie de sănătate publică și au motive întemeiate să creadă că restricțiile ar fi eficace.

(18)

Pentru a limita perturbarea pieței interne și a vieții de familie în timpul pandemiei, călătorii care au o funcție esențială sau o nevoie esențială de a se deplasa, cum ar fi angajații sau lucrătorii independenți care desfășoară activități critice, lucrătorii transfrontalieri, lucrătorii din domeniul transporturilor sau prestatorii de servicii de transport, navigatorii și persoanele care călătoresc din motive profesionale sau familiale imperative, inclusiv membrii familiilor transfrontaliere care călătoresc în mod regulat, nu ar trebui să fie obligați să respecte o perioadă de carantină.

(19)

Furnizarea unor informații clare, prompte și cuprinzătoare către alte state membre și publicul larg este esențială pentru a limita impactul oricăror restricții privind libera circulație care au fost instituite, asigurând previzibilitatea, securitatea juridică și respectarea de către cetățeni,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Statele membre ar trebui, de asemenea, să furnizeze aceste date la nivel regional, pentru a se asigura că orice măsură poate fi direcționată către regiunile în care este strict necesară.

Statele membre ar trebui să facă schimb de informații cu privire la strategiile de testare pe care le aplică.

10.

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor ar trebui, de asemenea, să publice hărți separate pentru fiecare indicator-cheie care să contribuie la harta completă: rata de notificare pe o perioadă de 14 zile la nivel regional, precum și rata de testare și rata testelor pozitive la nivel național în cursul ultimei săptămâni. Odată ce datele sunt disponibile la nivel regional, toate hărțile ar trebui să se bazeze pe aceste date.

11.

12.

13.

14.

Pentru informarea celorlalte state membre și a Comisiei, statele membre ar trebui să utilizeze rețelele consacrate de comunicare, inclusiv rețeaua din cadrul mecanismului integrat al UE pentru un răspuns politic la crize (IPCR). Punctele de contact ale IPCR ar trebui să se asigure că informațiile sunt transmise fără întârziere autorităților lor competente.

15.

Restricțiile privind libera circulație ar trebui să fie eliminate atunci când o zonă este clasificată din nou drept „verde” în temeiul punctului 10, cu condiția să fi trecut cel puțin 14 zile de la introducerea acestora.

16.

17.

Statele membre care consideră necesar să introducă restricții privind libera circulație pe baza propriilor procese decizionale ar putea impune următoarele cerințe persoanelor care călătoresc dintr-o zonă clasificată altfel decât „verde” în temeiul punctului 10:

Statele membre pot oferi călătorilor opțiunea de a înlocui testul menționat la litera (b) cu un test pentru depistarea infecției cu COVID-19 efectuat înainte de sosire.

Statele membre ar trebui să își intensifice eforturile de coordonare cu privire la durata perioadei de carantină/autoizolare și la posibilitățile de substituire. În toate cazurile în care este posibil și în conformitate cu strategiile stabilite de statele membre, ar trebui încurajată dezvoltarea testării.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

Aceste informații ar trebui, de asemenea, să fie puse la dispoziție pe platforma web „Re-open EU”, care ar trebui să conțină o trimitere încrucișată la harta publicată periodic de către Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor în temeiul punctelor 10 și 11.

Conținutul măsurilor, domeniul lor geografic de aplicare și categoriile de persoane cărora li se aplică ar trebui să fie descrise în mod clar.

26.