5.6.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/1

REGULAMENTUL (UE) 2020/740 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 mai 2020

privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1369 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Uniunea se angajează să construiască o uniune energetică cu o politică prospectivă privind schimbările climatice. În cadrul politicilor privind clima și energia pentru 2030 al Uniunii, eficiența consumului de combustibil constituie un element fundamental și este esențială pentru moderarea cererii de energie.

(2)	Comisia a evaluat Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și a determinat că, pentru a îmbunătăți eficacitatea acestuia, este necesară actualizarea dispozițiilor sale.

(3)	Este oportun să se înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 1222/2009, pentru a clarifica și a actualiza unele dispoziții ale acestuia, ținând seama de progresele tehnologice cu privire la pneuri.

(4)

Sectorul transporturilor reprezintă o treime din consumul de energie al Uniunii. Transportul rutier a cauzat aproximativ 22 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră din Uniune în 2015. În principal din cauza rezistenței lor la rulare, pneurile generează între 20 % și 30 % din consumul de combustibil al vehiculelor. Prin urmare, o reducere a rezistenței la rulare a pneurilor ar contribui în mod semnificativ la eficiența consumului de combustibil al transportului rutier și, astfel, la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la decarbonizarea sectorului transporturilor.

(5)

Pentru a atinge obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 ale transportului rutier, este oportun ca statele membre, în cooperare cu Comisia, să prevadă stimulente pentru inovațiile cu privire la pneurile C1, pneurile C2 și pneurile C3 sigure și eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil.

(6)

Pneurile sunt caracterizate de o serie de parametri interdependenți. Îmbunătățirea unui parametru, cum ar fi rezistența la rulare, poate avea un impact negativ asupra altor parametri, cum ar fi aderența pe teren umed, în timp ce optimizarea performanței în materie de aderență pe teren umed poate avea un impact negativ asupra zgomotului exterior de rulare. Producătorii de pneuri ar trebui încurajați să optimizeze toți parametrii, la niveluri superioare celor prevăzute de standardele actuale.

(7)	Pneurile eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil pot fi rentabile, deoarece economiile de combustibil pe care acestea le generează mai mult decât compensează prețul ridicat de cumpărare rezultat din costurile mai mari de producție ale acestor pneuri.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește cerințe minime pentru rezistența la rulare a pneurilor. Evoluțiile tehnologice fac posibilă reducerea pierderilor de energie care sunt cauzate de rezistența la rulare a pneurilor în mod semnificativ dincolo de aceste cerințe minime. Prin urmare, pentru a reduce impactul transportului rutier asupra mediului, este oportun să se actualizeze dispozițiile privind etichetarea pneurilor cu scopul de a încuraja utilizatorii finali să achiziționeze pneuri mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, furnizându-le informații armonizate cu privire la parametrul privind rezistența la rulare.

(9)	Îmbunătățirea etichetării pneurilor va permite consumatorilor să obțină informații mai relevante și mai ușor comparabile privind eficiența consumului de combustibil, siguranța și zgomotul și să ia decizii rentabile și ecologice atunci când achiziționează pneuri.

(10)

Zgomotul provocat de traficul rutier reprezintă un inconvenient semnificativ și are un efect nociv asupra sănătății. Regulamentul (CE) nr. 661/2009 stabilește cerințe minime referitoare la zgomotul exterior de rulare al pneurilor. Evoluțiile tehnologice fac posibilă reducerea zgomotului exterior de rulare, în mod semnificativ dincolo de aceste cerințe minime. Prin urmare, pentru a reduce zgomotul provocat de traficul rutier, este oportun să se actualizeze dispozițiile privind etichetarea pneurilor cu scopul de a încuraja utilizatorii finali să achiziționeze pneuri cu zgomot exterior de rulare redus, furnizându-le informații armonizate cu privire la parametrul privind zgomotul exterior de rulare.

(11)

Furnizarea de informații armonizate cu privire la zgomotul exterior de rulare facilitează, de asemenea, punerea în aplicare a unor măsuri de limitare a zgomotului provocat de traficul rutier și contribuie la o mai bună conștientizare a efectului pneurilor asupra zgomotului provocat de traficul rutier în cadrul Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(12)

Regulamentul (CE) nr. 661/2009 stabilește totodată cerințe minime referitoare la aderența pe teren umed a pneurilor. Evoluțiile tehnologice fac posibilă îmbunătățirea semnificativă a aderenței pe teren umed, în mod semnificativ dincolo de aceste cerințe minime, și, astfel, reducerea distanțelor de frânare pe teren umed. Prin urmare, pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, este oportun să se actualizeze dispozițiile privind etichetarea pneurilor cu scopul de a încuraja utilizatorii finali să achiziționeze pneuri cu performanță sporită privind aderența pe teren umed, furnizându-le informații armonizate cu privire la parametrul privind aderența pe teren umed.

(13)

În vederea asigurării alinierii la cadrul internațional, Regulamentul (CE) nr. 661/2009 face trimitere la Regulamentul nr. 117 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE‐ONU) (6), care stabilește metodele relevante de măsurare a performanței pneurilor privind rezistența la rulare, zgomotul exterior de rulare și performanța privind aderența pe teren umed și pe zăpadă.

(14)

Pe eticheta pneurilor ar trebui incluse informații privind performanța pneurilor care sunt proiectate în mod special pentru utilizare în condiții severe de zăpadă și gheață. Informațiile privind performanța privind aderența pe zăpadă ar trebui să se bazeze pe Regulamentul nr. 117 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), în versiunea sa cea mai actualizată aplicabilă Uniunii (Regulamentul CEE‐ONU nr. 117), iar pictograma „simbol alpin” pe care acesta o conține ar trebui să fie inclusă pe eticheta pneurilor pentru un pneu care îndeplinește valorile minime ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în regulamentul respectiv. După adoptarea formală a standardului, informațiile privind performanța privind aderența pe gheață ar trebui să se bazeze pe standardul ISO 19447, iar pictograma pentru aderența pe gheață ar trebui să fie inclusă pe eticheta pneurilor pentru un pneu care îndeplinește valorile minime ale indicelui de aderență pe gheață prevăzute în standardul ISO respectiv. Până la adoptarea standardului ISO 19447, performanța privind aderența pe gheață ar trebui evaluată prin metode fiabile, exacte și reproductibile, care să ia în considerare aspecte de ultimă generație, recunoscute pe scară largă. Eticheta pneurilor pentru un pneu care îndeplinește standardele minime de performanță privind aderența pe gheață ar trebui să afișeze pictograma pentru aderență pe gheață prevăzută în anexa I.

(15)

Abraziunea pneurilor în cursul utilizării este o sursă semnificativă de microplastice, care sunt dăunătoare mediului și sănătății umane. Din acest motiv, Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” menționează necesitatea de a aborda eliberarea neintenționată de microplastice din pneuri, printre altele prin măsuri de informare, cum ar fi etichetarea, și prin cerințe minime pentru pneuri. De abraziunea pneurilor se leagă și conceptul de kilometraj, și anume numărul de kilometri pe care îi va putea parcurge un pneu înainte de a trebui să fie înlocuit din cauza uzurii benzii de rulare. În plus față de abraziunea pneului și uzura benzii de rulare, durata de viață a unui pneu depinde de o serie de factori, cum ar fi rezistența la uzură a pneului, inclusiv compusul, profilul benzii de rulare și structura, condițiile rutiere, întreținerea, presiunea pneurilor și stilul de condus.

(16)

Cu toate acestea, în prezent nu este disponibilă nicio metodă de testare adecvată pentru măsurarea abraziunii pneurilor și a kilometrajului. Prin urmare, Comisia ar trebui să mandateze elaborarea unei astfel de metode de testare, luând pe deplin în considerare aspectele de ultimă generație și standardele și reglementările elaborate sau propuse la nivel internațional, precum și lucrările desfășurate de industria de resort.

(17)

Pneurile reșapate constituie o parte importantă a pieței pneurilor pentru vehicule grele. Reșaparea pneurilor le extinde durata de viață și contribuie la atingerea obiectivelor economiei circulare, precum reducerea deșeurilor. Aplicarea cerințelor de etichetare acestor pneuri ar duce la economii de energie substanțiale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă includerea, în viitor, a unei metode adecvate de testare care să măsoare performanța pneurilor reșapate, deoarece în prezent o astfel de metodă nu este disponibilă.

(18)

Eticheta energetică prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care clasifică consumul de energie al produselor pe o scară de la „A” la „G”, este recunoscută de peste 85 % dintre consumatorii din Uniune drept un instrument de informare clar și transparent și s-a dovedit a fi eficace în promovarea unor produse mai eficiente. Eticheta pneurilor ar trebui să utilizeze același model în măsura posibilului, recunoscând în același timp particularitățile parametrilor pneurilor.

(19)

Este probabil ca furnizarea de informații comparabile cu privire la parametrii pneurilor sub forma unei etichete standard a pneurilor să influențeze deciziile de cumpărare ale utilizatorilor finali în favoarea unor pneuri mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, mai durabile, mai sigure și mai silențioase. Este probabil ca acest lucru să încurajeze, la rândul său, producătorii de pneuri să optimizeze parametrii pneurilor, ceea ce ar deschide calea către un consum și o producție mai durabile de pneuri.

(20)

Necesitatea unei mai bune informări cu privire la eficiența consumului de combustibil și cu privire la alți parametri este relevantă pentru toți consumatorii finali, inclusiv pentru cumpărătorii de pneuri de rezervă, pentru cumpărătorii de pneuri montate pe vehicule noi, precum și pentru gestionarii de parcuri auto și întreprinderile de transport, care nu pot compara cu ușurință parametrii diferitelor mărci de pneuri în absența unui sistem de etichetare și testare armonizat. Din acest motiv, este oportună impunerea cerinței ca o etichetă a pneurilor să fie furnizată pentru toate pneurile oferite împreună cu vehiculele sau montate pe acestea.

(21)

În prezent, etichetele pneurilor sunt obligatorii pentru pneurile autoturismelor (pneuri C1) și ale camionetelor (pneuri C2), dar nu și pentru pneurile vehiculelor grele (pneuri C3). Pneurile C3 consumă mai mult combustibil și parcurg mai mulți kilometri pe an decât pneurile C1 sau pneurile C2 și, drept urmare, potențialul de reducere a consumului de combustibil și a emisiilor de gaze cu efect de seră în cazul vehiculelor grele este semnificativ. Prin urmare, pneurile C3 ar trebui incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Includerea deplină a pneurilor C3 în domeniul de aplicare al prezentului regulament este conformă, de asemenea, cu Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European și al Consiliului (8), care prevede monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil ale vehiculelor grele noi, precum și cu Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului (9), care stabilește standarde de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi.

(22)

Mulți utilizatori finali iau decizii de cumpărare a pneurilor fără a vedea efectiv pneurile și, prin urmare, nu văd eticheta pneurilor aplicată pe acestea. În astfel de situații, utilizatorilor finali ar trebui să le fie prezentată eticheta pneurilor înainte de luarea deciziilor lor de cumpărare. Afișarea unei etichete a pneurilor pe pneuri la punctul de vânzare, precum și în materialele tehnice promoționale, ar trebui să asigure primirea de către distribuitori, precum și de către posibilii utilizatori finali, a unor informații armonizate privind parametrii relevanți ai pneurilor, la momentul și în locul în care a fost luată decizia de cumpărare.

(23)

Unii utilizatori finali iau decizii de cumpărare a pneurilor înainte de a sosi la punctul de vânzare sau achiziționează pneuri prin comandă poștală sau pe internet. Pentru a garanta că și acești utilizatori finali pot face o alegere în cunoștință de cauză pe baza unor informații armonizate referitoare, printre altele, la eficiența din punctul de vedere al consumului de combustibil, la aderența pe teren umed și la zgomotul exterior de rulare, etichetele pneurilor ar trebui să fie afișate în toate materialele tehnice promoționale și în toate materialele publicitare vizuale pentru anumite tipuri de pneuri, inclusiv în cazul în care aceste materiale sunt puse la dispoziție pe internet. Atunci când materialele publicitare vizuale se referă la o familie de pneuri, și nu doar la un anumit tip de pneu, nu este necesar să fie afișată eticheta referitoare la pneul respectiv.

(24)

Utilizatorilor finali potențiali ar trebui să li se furnizeze informații care să explice fiecare element de pe eticheta pneurilor, precum și relevanța acestuia. Informațiile respective ar trebui prezentate în toate materialele tehnice promoționale, de exemplu pe site-urile de internet ale furnizorilor, dar nu ar trebui să fie obligatorii în materialele publicitare vizuale. Prin materiale tehnice promoționale nu ar trebui să se înțeleagă reclamele pe panouri publicitare, în ziare, reviste, în transmisii radio sau de televiziune.

(25)

Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind supravegherea pieței și nici obligațiilor furnizorilor de a verifica conformitatea produsului, furnizorii ar trebui să pună la dispoziție în baza de date cu produse, în format electronic, informațiile solicitate privind conformitatea produsului. Informațiile care sunt relevante pentru consumatori și distribuitori ar trebui puse la dispoziția publicului în secțiunea publică a bazei de date cu produse. Respectivele informații ar trebui să fie puse la dispoziție ca date deschise, pentru a le oferi dezvoltatorilor de aplicații mobile și instrumentelor de comparare posibilitatea de a le utiliza. Accesul ușor și direct la secțiunea publică a bazei de date cu produse ar trebui asigurat prin instrumente axate pe utilizator care sunt incluse pe eticheta pneurilor imprimată, cum ar fi un cod dinamic de răspuns rapid (cod QR).

(26)

Secțiunea privind conformitatea din baza de date cu produse ar trebui să facă obiectul unor norme stricte de protecție a datelor. Părțile specifice solicitate ale documentației tehnice din secțiunea privind conformitatea din baza de date cu produse ar trebui să fie puse la dispoziția atât a autorităților de supraveghere a pieței, cât și a Comisiei. În cazul în care informațiile tehnice sunt prea sensibile pentru a le include în categoria documentației tehnice, autoritățile de supraveghere a pieței ar trebui să aibă acces la respectivele informații atunci când este necesar, în conformitate cu obligația de cooperare privind furnizorii sau prin intermediul părților suplimentare ale documentației tehnice încărcate voluntar în baza de date cu produse de către furnizori.

(27)

Vânzarea pneurilor prin intermediul platformelor de vânzare online, mai degrabă decât direct de la furnizor, este în creștere. Prin urmare, furnizorii de servicii de stocare ar trebui să faciliteze afișarea, în vecinătatea indicației privind prețul, a etichetei pneurilor și a fișei cu informații referitoare la produs puse la dispoziție de către furnizor. Ei ar trebui să informeze distribuitorul cu privire la obligația de a afișa eticheta pneurilor și fișa cu informații referitoare la produs, dar nu ar trebui să fie responsabili pentru exactitatea sau conținutul respectivei etichete a pneurilor sau al fișei cu informații referitoare la produs. Obligațiile impuse furnizorilor de servicii de stocare în temeiul prezentului regulament ar trebui să rămână limitate la ceea ce este rezonabil și nu ar trebui să constituie o obligație generală de a monitoriza informațiile pe care le stochează sau de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice activități care nu respectă cerințele prezentului regulament. Cu toate acestea, articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) prevede ca furnizorii de servicii de stocare care doresc să beneficieze de exonerarea de răspundere prevăzută la dispoziția respectivă să acționeze prompt pentru a elimina sau pentru a bloca accesul la informațiile pe care le stochează la cererea destinatarilor serviciilor lor în cazul în care aceste informații nu respectă cerințele prezentului regulament, cum ar fi cele referitoare la cazurile în care etichetele pneurilor sau fișele cu informații referitoare la produs lipsesc, sunt incomplete sau incorecte. Aceștia ar trebui să acționeze astfel de îndată ce iau efectiv cunoștință de astfel de informații sau, în ceea ce privește cererile de despăgubiri, de îndată ce conștientizează existența unor astfel de informații, de exemplu prin intermediul unor informații specifice furnizate de o autoritate de supraveghere a pieței. Furnizorilor care vând direct utilizatorilor finali prin intermediul propriului lor site de internet li se aplică aceleași obligații de vânzare la distanță ca și distribuitorilor.

(28)

Rezistența la rulare, aderența pe teren umed, zgomotul exterior de rulare și alți parametri ar trebui să fie evaluați în conformitate cu metode fiabile, precise și reproductibile, care iau în considerare metodele de măsurare și de calcul de ultimă generație, recunoscute pe scară largă. În măsura posibilului, astfel de metode ar trebui să reflecte comportamentul consumatorului mediu și să fie robuste pentru a preveni atât eludarea intenționată, cât și cea neintenționată. Etichetele pneurilor ar trebui să reflecte rezultatele comparative ale performanțelor pneurilor în utilizare efectivă, în limitele constrângerilor care decurg din necesitatea unor încercări de laborator fiabile, precise și reproductibile, pentru a le permite utilizatorilor finali să compare diferite tipuri de pneuri și pentru a limita costurile de testare pentru producători.

(29)

Atunci când au motive suficiente să creadă că un furnizor nu a asigurat exactitatea informațiilor de pe eticheta pneurilor și pentru a oferi un plus de încredere consumatorilor, autoritățile naționale, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 37 din Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului (11), ar trebui să verifice dacă clasele pentru rezistența la rulare, aderența pe teren umed și zgomotul exterior de rulare afișate pe eticheta pneurilor, precum și pictogramele pentru alți parametri corespund cu documentația oferită de furnizor pe baza rezultatelor testelor și a calculelor. Aceste verificări pot avea loc în timpul procesului de omologare de tip și nu necesită neapărat testarea fizică a pneului.

(30)

Respectarea de către furnizori, distribuitorii angro, comercianți și alți distribuitori a dispozițiilor privind etichetarea pneurilor este esențială pentru garantarea unor condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii. Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze această conformitate prin efectuarea cu regularitate a unor controale ex post și prin supravegherea pieței, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(31)

Pentru a facilita monitorizarea conformității, pentru a le oferi utilizatorilor finali un instrument util și pentru a oferi distribuitorilor modalități alternative de a obține fișe cu informații referitoare la produs, pneurile ar trebui incluse în baza de date cu produse creată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369. Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință.

(32)

Pentru ca utilizatorii finali să aibă încredere în eticheta pneurilor, nu ar trebui să fie permise alte etichete care imită eticheta pneurilor. Din același motiv, alte etichete, mărci, simboluri sau inscripționări care probabil ar induce în eroare sau ar deruta utilizatorii finali cu privire la parametrii incluși în eticheta pneurilor nu ar trebui să fie permise.

(33)	Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul său ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(34)

Pentru a promova eficiența energetică, atenuarea schimbărilor climatice, siguranța rutieră și protecția mediului, statele membre ar trebui să poată elabora măsuri de stimulare a folosirii pneurilor sigure și eficiente din punct de vedere energetic. Statele membre sunt libere să hotărască natura unor astfel de măsuri de stimulare. Acestea ar trebui să respecte normele Uniunii privind ajutoarele de stat și nu ar trebui să constituie bariere nejustificate în cadrul pieței. Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în legătură cu asemenea măsuri de stimulare.

(35)

Pentru a modifica conținutul și formatul etichetei pneurilor, pentru a introduce cerințe cu privire la pneurile reșapate, la abraziunea pneurilor și la kilometraj și pentru a adapta anexele la progresele tehnologice, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (13). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(36)

Odată ce vor fi disponibile metode fiabile, precise și reproductibile de testare și măsurare a abraziunii pneurilor și a kilometrajului, Comisia ar trebui să evalueze fezabilitatea adăugării pe eticheta pneurilor a unor informații referitoare la abraziunea pneurilor și la kilometraj. Atunci când propune un act delegat pentru a se adăuga abraziunea pneurilor și kilometrajul pe eticheta pneurilor, Comisia ar trebui să ia în considerare respectiva evaluare și ar trebui să colaboreze îndeaproape cu industria, cu organizațiile de standardizare relevante, cum ar fi Comitetul European de Standardizare (CEN), Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) sau Organizația Internațională de Standardizare (ISO), și cu reprezentanții altor părți interesate implicate în elaborarea unor metode de testare adecvate. Informațiile referitoare la abraziunea pneurilor și la kilometraj ar trebui să fie lipsite de ambiguitate și să nu aibă niciun efect negativ asupra inteligibilității și a eficacității etichetei pneurilor în ansamblu pentru utilizatorii finali. De asemenea, aceste informații ar permite utilizatorilor finali să facă alegeri în cunoștință de cauză în ceea ce privește pneurile, durata de viață a acestora și eliberarea neintenționată de microplastice. Acest lucru ar contribui la protecția mediului și ar permite totodată utilizatorilor finali să estimeze costurile de utilizare a pneurilor pe o perioadă mai îndelungată.

(37)	Nu ar trebui să fie necesar ca pneurile care au fost deja introduse pe piață înainte de data aplicării prezentului regulament să fie prevăzute cu o nouă etichetă a pneurilor.

(38)	Dimensiunea etichetei pneurilor ar trebui să rămână identică cu cea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1222/2009. Informațiile referitoare la aderența pe zăpadă și la aderența pe gheață, precum și codul QR ar trebui să fie incluse pe eticheta pneurilor.

(39)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea respectivă ar trebui se bazeze pe eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată și ar trebui să stea la baza evaluărilor impactului pentru opțiunile privind viitoare măsuri.

(40)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a spori siguranța, protecția sănătății și eficiența economică și ecologică a transportului rutier prin furnizarea de informații utilizatorilor finali pentru a le permite să aleagă pneuri mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, mai durabile, mai sigure și mai silențioase, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acest lucru necesită informații armonizate pentru utilizatorii finali, dar, având în vedere necesitatea unui cadru de reglementare armonizat și a unor condiții de concurență echitabile pentru producători, obiectivul poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Un regulament rămâne instrumentul juridic adecvat, întrucât impune norme clare și detaliate care împiedică transpunerea divergentă de către statele membre și asigură astfel un grad înalt de armonizare în întreaga Uniune. Un cadru de reglementare armonizat la nivelul Uniunii, mai degrabă decât unul la nivelul statelor membre, reduce costurile pentru furnizori și asigură condiții de concurență echitabile și libera circulație a mărfurilor în interiorul pieței interne. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(41)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 ar trebui să fie abrogat cu efect de la data aplicării prezentului regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește un cadru pentru furnizarea de informații armonizate referitoare la parametrii pneurilor prin intermediul etichetării, pentru a permite utilizatorilor finali să facă o alegere în cunoștință de cauză la achiziționarea de pneuri în scopul de a îmbunătăți siguranța, protecția sănătății și eficiența economică și ecologică a sectorului transportului rutier, prin promovarea pneurilor eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, durabile, sigure și cu niveluri scăzute de zgomot.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică pneurilor C1, pneurilor C2 și pneurilor C3 care sunt introduse pe piață.

Cerințele pentru pneurile reșapate se vor aplica odată ce va fi disponibilă o metodă de testare adecvată pentru măsurarea performanței acestor pneuri în conformitate cu articolul 13.

(2) Prezentul regulament nu se aplică:

(a)	pneurilor profesionale de teren;

(b)	pneurilor proiectate să fie montate numai pe vehicule înmatriculate pentru prima dată înainte de 1 octombrie 1990;

(c)	pneurilor de rezervă de uz temporar de tip T;

(d)	pneurilor a căror categorie de viteză este mai mică de 80 km/h;

(e)	pneurilor al căror diametru nominal al jantei nu depășește 254 mm sau este de cel puțin 635 mm;

(f)	pneurilor echipate cu dispozitive suplimentare pentru îmbunătățirea proprietăților de tracțiune, precum pneurile cu nituri;

(g)	pneurilor proiectate să fie montate numai pe vehicule destinate exclusiv curselor;

(h)	pneurilor de ocazie, cu excepția celor importate dintr-o țară terță.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„pneuri C1”, „pneuri C2” și „pneuri C3” înseamnă pneuri aparținând respectivelor clase stabilite la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 661/2009;

2.	„pneuri reșapate” înseamnă pneuri uzate care sunt recondiționate prin înlocuirea benzii de rulare uzate cu un material nou;

3.	„pneu de rezervă de tip T pentru utilizare temporară” înseamnă un tip de pneuri de rezervă pentru utilizare temporară, proiectate pentru a fi folosite la presiuni de umflare superioare celor stabilite pentru pneurile standard și ranforsate;

4.	„pneu profesional de teren” înseamnă un pneu cu destinație specială, utilizat mai ales în condiții severe de drum neamenajat;

5.	„etichetă a pneurilor” înseamnă o diagramă grafică, în format imprimat sau electronic, inclusiv sub forma unui autocolant, care include simboluri pentru a-i informa pe utilizatorii finali cu privire la performanța unui pneu sau lot de pneuri în raport cu parametrii prevăzuți în anexa I;

6.	„punct de vânzare” înseamnă un loc în care pneurile sunt prezentate sau stocate și sunt oferite spre vânzare, inclusiv saloane auto în care sunt oferite spre vânzare utilizatorilor finali pneuri ce nu sunt montate pe vehicule;

7.	„material tehnic promoțional” înseamnă documentație în format imprimat sau electronic, care este produsă de un furnizor pentru a completa materialul publicitar cu informațiile prevăzute în anexa IV;

8.	„fișă cu informații referitoare la produs” înseamnă un document standard care conține informațiile prevăzute în anexa III, în format imprimat sau electronic;

9.	„documentație tehnică” înseamnă documentație suficientă pentru a permite autorităților de supraveghere a pieței să evalueze exactitatea etichetei pneurilor și a fișei cu informații referitoare la produs, inclusiv informațiile prevăzute la punctul 2 din anexa VII;

10.	„baza de date cu produse” înseamnă baza de date constituită în temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2017/1369;

11.	„vânzare la distanță” înseamnă oferirea spre vânzare, închiriere sau vânzare în rate prin corespondență, pe baza unui catalog de vânzări, prin internet, prin telemarketing sau prin orice altă metodă prin care se presupune că utilizatorul final potențial nu poate să vadă pneul expus;

12.	„producător” înseamnă un producător în sensul definiției de la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

13.	„importator” înseamnă un importator în sensul definiției de la articolul 3 punctul 9 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

14.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul prezentului regulament;

15.	„furnizor” înseamnă un producător stabilit în Uniune, reprezentantul autorizat al unui producător cu sediul în afara Uniunii sau un importator care introduce un produs pe piața Uniunii;

16.	„distribuitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, cu excepția furnizorului, care pune la dispoziție un produs pe piață;

17.	„punere la dispoziție pe piață” înseamnă punere la dispoziție pe piață în sensul definiției de la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

18.	„introducere pe piață” înseamnă introducere pe piață în sensul definiției de la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2019/1020;

19.	„utilizator final” înseamnă un consumator, un gestionar de parc auto sau o întreprindere de transport rutier care cumpără sau despre care se preconizează că va cumpăra un pneu;

20.

„parametru” înseamnă o caracteristică a pneului care are un impact semnificativ asupra mediului, siguranței rutiere sau sănătății în timpul utilizării pneului, precum abraziunea pneului, kilometrajul, rezistența la rulare, aderența pe teren umed, zgomotul exterior de rulare, aderența pe zăpadă sau aderența pe gheață;

21.	„tip de pneu” înseamnă o versiune a unui pneu pentru care caracteristicile tehnice de pe eticheta pneului, fișa cu informații referitoare la produs și identificatorul tipului de pneu sunt aceleași pentru toate unitățile respectivei versiuni;

22.

„toleranța verificării” înseamnă deviația maximă admisibilă a măsurătorii și a rezultatelor calculului pentru testele de verificare executate de autoritățile de supraveghere a pieței sau în numele acestora, în comparație cu valorile parametrilor declarați sau publicați, reflectând deviațiile datorate variației între laboratoare;

23.	„identificator al tipului de pneu” înseamnă un cod, de obicei alfanumeric, care diferențiază un anumit tip de pneu de alte tipuri de pneuri care poartă aceeași denumire comercială sau aceeași marcă comercială a furnizorului;

24.

„tip de pneu echivalent” înseamnă un tip de pneu care este introdus pe piață de același furnizor drept un alt tip de pneu cu un identificator al tipului de pneu diferit și care are aceleași caracteristici tehnice relevante pentru eticheta pneurilor și aceeași fișă cu informații referitoare la produs.

Articolul 4

Obligațiile furnizorilor de pneuri

(1) Furnizorii se asigură că pneurile C1, pneurile C2 și pneurile C3 care sunt introduse pe piață sunt însoțite, gratuit:

(a)	pentru fiecare pneu individual, de o etichetă a pneurilor, sub formă de autocolant, care respectă cerințele prevăzute în anexa II, indicând informațiile și clasa pentru fiecare dintre parametrii prevăzuți în anexa I, și de o fișă cu informații referitoare la produs; sau

(b)	pentru fiecare lot format din unul sau mai multe pneuri identice, de o etichetă a pneurilor imprimată care respectă cerințele prevăzute în anexa II, indicând informațiile și clasa pentru fiecare dintre parametrii prevăzuți în anexa I, și de o fișă cu informații referitoare la produs.

(2) În ceea ce privește pneurile vândute sau oferite spre vânzare prin vânzare la distanță, furnizorii se asigură că eticheta pneurilor este afișată în vecinătatea indicației privind prețul și că fișa cu informații referitoare la produs poate fi accesată, inclusiv, la cererea utilizatorului final, în format imprimat. Dimensiunile etichetei pneurilor asigură faptul că aceasta este vizibilă în mod clar și lizibilă și respectă proporțiile specificate la punctul 2.1 din anexa II.

În ceea ce privește pneurile vândute sau oferite spre vânzare pe internet, furnizorii pot pune la dispoziție eticheta pneurilor pentru un anumit tip de pneu într-un afișaj imbricat.

(3) Furnizorii se asigură că orice material publicitar vizual pentru un anumit tip de pneu afișează eticheta pneurilor. Dacă materialul publicitar vizual indică prețul respectivului tip de pneu, eticheta pneurilor este afișată în vecinătatea indicației privind prețul.

În cazul materialelor publicitare vizuale pe internet, furnizorii pot pune la dispoziție eticheta pneurilor într-un afișaj imbricat.

(4) Furnizorii se asigură că orice material tehnic promoțional privind un anumit tip de pneu afișează eticheta pneurilor pentru tipul respectiv de pneu și include informațiile prevăzute în anexa IV.

(5) Furnizorii comunică unei autorități naționale competente, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 37 din Regulamentul (UE) 2018/858, valorile utilizate pentru a determina clasele aferente și orice informații suplimentare privind performanța pe care furnizorul le declară pe eticheta pneurilor pentru tipurile de pneuri, în conformitate cu anexa I la prezentul regulament, precum și eticheta pneurilor care respectă cerințele prevăzute în anexa II la prezentul regulament. Respectivele informații se transmit autorității naționale competente în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament înainte de introducerea pe piață a tipurilor de pneuri în cauză, astfel încât autoritatea să poată verifica exactitatea etichetei pneurilor.

(6) Furnizorii garantează exactitatea etichetelor pneurilor și a fișelor cu informații referitoare la produs pe care le pun la dispoziție.

(7) Furnizorii pot să pună documentația tehnică la dispoziția altor autorități din statele membre decât cele menționate la alineatul (5) sau la dispoziția organismelor acreditate naționale competente, la cerere.

(8) Furnizorii cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței și iau măsuri prompte pentru a remedia orice situație de neconformitate cu prezentul regulament, pentru care sunt responsabili, din proprie inițiativă sau atunci când li se solicită acest lucru de către autoritățile de supraveghere a pieței.

(9) Furnizorii nu oferă și nu afișează etichete, mărci, simboluri sau inscripții care nu respectă prezentul regulament și care probabil ar induce în eroare sau ar deruta utilizatorii finali cu privire la parametrii prevăzuți în anexa I.

(10) Furnizorii nu oferă și nu afișează etichete care imită eticheta pneurilor prevăzută în prezentul regulament.

Articolul 5

Obligațiile furnizorilor de pneuri în raport cu baza de date cu produse

(1) De la 1 mai 2021, înainte de a introduce pe piață un pneu produs după data respectivă, furnizorii introduc în baza de date cu produse informațiile prevăzute în anexa VII.

(2) Pentru pneurile care sunt produse între 25 iunie 2020 și 30 aprilie 2021, furnizorul introduce în baza de date cu produse informațiile prevăzute în anexa VII până la 30 noiembrie 2021.

(3) În cazul pneurilor care sunt introduse pe piață înainte de 25 iunie 2020, furnizorul poate să introducă în baza de date cu produse informațiile prevăzute în anexa VII.

(4) Până când informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt introduse în baza de date cu produse, furnizorul pune la dispoziție pentru inspecție o versiune electronică a documentației tehnice în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea unei cereri din partea unei autorități de supraveghere a pieței.

(5) Atunci când autoritățile de omologare de tip sau autoritățile de supraveghere a pieței au nevoie de alte informații decât cele prevăzute în anexa VII pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, furnizorul le pune la dispoziție informațiile respective, la cerere.

(6) Un pneu căruia i se aduc modificări care sunt relevante pentru eticheta pneurilor sau pentru fișa cu informații referitoare la produs este considerat a fi un nou tip de pneu. Furnizorul indică în baza de date cu produse dacă nu mai introduce pe piață unități dintr‐un anumit tip de pneu.

(7) După ce unitatea finală a unui tip de pneu a fost introdusă pe piață, furnizorul păstrează informațiile referitoare la tipul de pneu respectiv în secțiunea privind conformitatea din baza de date cu produse pentru o perioadă de cinci ani.

Articolul 6

Obligațiile distribuitorilor de pneuri

(1) Distribuitorii se asigură că:

(a)

la punctul de vânzare, pneurile poartă o etichetă a pneurilor, sub formă de autocolant, care respectă cerințele prevăzute în anexa II, pusă la dispoziție de furnizor în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a), într-o poziție clar vizibilă și lizibilă în întregime, precum și că fișa cu informații referitoare la produs este disponibilă, inclusiv, la cerere, în format imprimat; sau

(b)

înainte de vânzarea unui pneu care face parte dintr-un lot format din unul sau mai multe pneuri identice, o etichetă a pneurilor imprimată, care respectă cerințele prevăzute în anexa II, este prezentată utilizatorului final și este afișată vizibil în vecinătatea pneului la punctul de vânzare, precum și că fișa cu informații referitoare la produs este disponibilă.

(2) Distribuitorii se asigură că orice material publicitar vizual pentru un anumit tip de pneu afișează eticheta pneurilor. Dacă materialul publicitar vizual indică prețul respectivului tip de pneu, eticheta pneurilor este afișată în vecinătatea indicației privind prețul.

În cazul materialelor publicitare vizuale pe internet pentru un anumit tip de pneu, distribuitorii pot pune la dispoziție eticheta pneurilor într‐un afișaj imbricat.

(3) Distribuitorii se asigură că orice material tehnic promoțional privind un anumit tip de pneu afișează eticheta pneurilor și include informațiile prevăzute în anexa IV.

(4) Distribuitorii se asigură că, în cazul în care pneurile oferite spre vânzare nu pot fi vizualizate de către utilizatorul final la momentul vânzării, îi oferă acestuia, înainte de vânzare, o copie a etichetei pneurilor.

(5) Distribuitorii se asigură că orice vânzare la distanță pe suport de hârtie prezintă eticheta pneurilor și că utilizatorii finali pot avea acces la fișa cu informații referitoare la produs prin intermediul unui site de internet cu acces liber și că pot solicita o copie imprimată a fișei cu informații referitoare la produs.

(6) Distribuitorii care utilizează vânzarea la distanță pe bază de telemarketing îi informează pe utilizatorii finali cu privire la clasele fiecărui parametru de pe eticheta pneurilor și îi informează pe utilizatorii finali că pot accesa eticheta pneurilor și fișa cu informații referitoare la produs prin intermediul unui site de internet cu acces liber și că pot solicita copii imprimate ale acestora.

(7) În ceea ce privește pneurile vândute sau oferite spre vânzare pe internet, distribuitorii se asigură că eticheta pneurilor este afișată în vecinătatea indicației privind prețul și că fișa cu informații referitoare la produs poate fi accesată. Dimensiunile etichetei pneurilor asigură faptul că aceasta este vizibilă în mod clar și lizibilă și respectă proporțiile specificate la punctul 2.1 din anexa II.

Distribuitorii pot pune la dispoziție eticheta pneurilor pentru un anumit tip de pneu într-un afișaj imbricat.

Articolul 7

Obligațiile furnizorilor de vehicule și ale distribuitorilor de vehicule

În cazul în care utilizatorii finali intenționează să achiziționeze un vehicul nou, furnizorii de vehicule și distribuitorii de vehicule le furnizează respectivilor utilizatori finali, înainte de vânzare, eticheta pneurilor pentru pneurile oferite împreună cu vehiculul sau montate pe acesta și eventualele materiale tehnice promoționale relevante și se asigură că fișa cu informații referitoare la produs este disponibilă.

Articolul 8

Obligațiile furnizorilor de servicii de stocare

Atunci când un furnizor de servicii, astfel cum este menționat la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE, permite vânzarea de pneuri prin intermediul site-ului său de internet, respectivul furnizor de servicii permite afișarea etichetei pneurilor și a fișei cu informații referitoare la produs puse la dispoziție de către furnizor în vecinătatea indicației privind prețul și informează distribuitorul cu privire la obligația de a afișa eticheta pneurilor și fișa cu informații referitoare la produs.

Articolul 9

Metode de testare și măsurare

Informațiile care trebuie furnizate în temeiul articolelor 4, 6 și 7 cu privire la parametrii indicați pe eticheta pneurilor se obțin în conformitate cu metodele de testare menționate în anexa I și cu procedura de aliniere a laboratoarelor menționată în anexa V.

Articolul 10

Procedura de verificare

Pentru fiecare dintre parametrii prevăzuți în anexa I, statele membre aplică procedura de verificare prevăzută în anexa VI atunci când evaluează conformitatea claselor declarate cu prezentul regulament.

Articolul 11

Obligațiile statelor membre

(1) Statele membre nu împiedică introducerea pe piață sau punerea în serviciu a pneurilor pe teritoriile lor, atunci când pneurile respective sunt conforme cu prezentul regulament.

(2) Atunci când statele membre oferă stimulente pentru pneuri, aceste stimulente vizează doar pneurile din clasa A sau B în ceea ce privește rezistența la rulare sau aderența pe teren umed în sensul anexei I partea A și, respectiv, partea B. Taxele și măsurile fiscale nu constituie stimulente în sensul prezentului regulament.

(3) Fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/1020, atunci când autoritatea națională competentă, în sensul definiției de la articolul 3 punctul 37 din Regulamentul (UE) 2018/858, are motive suficiente să creadă că un furnizor nu a asigurat exactitatea informațiilor de pe eticheta pneurilor în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din prezentul regulament, aceasta verifică dacă clasele și toate eventualele informații suplimentare referitoare la performanță declarate pe eticheta pneurilor corespund valorilor și documentației transmise de furnizor, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament.

(4) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020, statele membre se asigură că autoritățile naționale de supraveghere a pieței instituie un sistem de inspecții de rutină și ad-hoc ale punctelor de vânzare pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament.

(5) Statele membre adoptă regimul sancțiunilor și al mecanismelor de asigurare a respectării legii în cazul nerespectării prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul acestuia și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Până la 1 mai 2021, statele membre notifică Comisiei normele respective care nu au fost notificate în prealabil Comisiei și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară privind aceste norme.

Articolul 12

Supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii

(1) Regulamentul (UE) 2019/1020 se aplică pneurilor vizate de prezentul regulament și de actele delegate relevante adoptate în temeiul acestuia.

(2) Comisia încurajează și sprijină cooperarea și schimbul de informații privind supravegherea pieței referitoare la etichetarea pneurilor între autoritățile statelor membre responsabile cu supravegherea pieței sau care se ocupă de controlul pneurilor care intră pe piața Uniunii și între aceste autorități și Comisie, în special prin implicarea mai strânsă a Grupului de cooperare administrativă privind etichetarea pneurilor.

(3) Strategiile naționale de supraveghere a pieței ale statelor membre instituite în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) 2019/1020 includ acțiuni pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului regulament.

(4) Autoritățile de supraveghere a pieței pot recupera costurile aferente controlului documentelor și testării fizice a produsului de la furnizor în caz de nerespectare de către furnizor a prezentului regulament sau a actelor delegate relevante adoptate în temeiul acestuia.

Articolul 13

Acte delegate

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a modifica:

(a)	anexa II în ceea ce privește conținutul și formatul etichetei pneurilor;

(b)	anexa I părțile D și E și anexele II, III, IV, V, VI și VII prin adaptarea valorilor, a metodelor de calcul și a cerințelor stabilite în anexele respective la progresul tehnic.

(2) Până la 26 iunie 2022, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a completa prezentul regulament prin introducerea în anexe a unor noi cerințe privind informațiile furnizate pentru pneurile reșapate, în condițiile în care este disponibilă o metodă de testare adecvată.

(3) Comisia este împuternicită, de asemenea, să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a include parametri sau cerințe privind informațiile furnizate pentru abraziunea pneurilor și kilometraj, de îndată ce vor fi disponibile metode fiabile, precise și reproductibile de testare și măsurare a abraziunii pneurilor și a kilometrajului pentru a fi utilizate de către organizațiile de standardizare europene sau internaționale și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	Comisia a realizat o evaluare aprofundată a impactului; și

(b)	Comisia a efectuat o consultare adecvată a părților interesate relevante.

(4) După caz, la pregătirea actelor delegate, Comisia testează conținutul și formatul etichetelor pneurilor împreună cu grupuri reprezentative de clienți din Uniune, pentru a se asigura că etichetele pneurilor sunt ușor de înțeles, și publică rezultatele.

Articolul 14

Exercitarea delegării

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 25 iunie 2020. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 13 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15

Evaluare și raportare

Până la 1 iunie 2025, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament și transmite un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

Raportul respectiv evaluează eficacitatea cu care prezentul regulament și actele delegate adoptate în temeiul acestuia i-au determinat pe utilizatorii finali să aleagă pneuri mai performante, ținând seama de efectele prezentului regulament și ale actelor delegate adoptate în temeiul acestuia asupra întreprinderilor, consumului de combustibil, siguranței, emisiilor de gaze cu efect de seră, conștientizării în rândul consumatorilor și activităților de supraveghere a pieței. Raportul evaluează, de asemenea, costurile și beneficiile verificării independente obligatorii de către o parte terță a informațiilor furnizate pe eticheta pneurilor, luând în considerare experiența dobândită cu privire la cadrul mai larg prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 661/2009.

Articolul 16

Modificarea Regulamentului (UE) 2017/1369

La articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1369, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)	să sprijine autoritățile de supraveghere a pieței în îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament și al actelor delegate relevante, inclusiv asigurarea respectării acestora, și în temeiul Regulamentului (UE) 2020/740 al Parlamentului European și al Consiliului (*1).

Articolul 17

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1222/2009

Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 se abrogă de la 1 mai 2021.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII la prezentul regulament.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 mai 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

A. METELKO-ZGOMBIĆ

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 280.

(2) Poziția Parlamentului European din 26 martie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și poziția în primă lectură a Consiliului din 25 februarie 2020 (JO C 105, 31.3.2020, p. 1). Poziția Parlamentului European din 13 mai 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3) Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46).

(4) Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).

(5) Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).

(6) Regulamentul nr. 117 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea pneurilor în ceea ce privește emisiile sonore de rulare și/sau aderența pe suprafețele umede și/sau rezistența la rulare [2016/1350] (JO L 218, 12.8.2016, p. 1).

(7) Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) 2018/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 iunie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil al vehiculelor grele noi (JO L 173, 9.7.2018, p. 1).

(9) Regulamentul (UE) 2019/1242 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru vehiculele grele noi și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 595/2009 și (UE) 2018/956 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Directivei 96/53/CE a Consiliului (JO L 198, 25.7.2019, p. 202).

(10) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(11) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).

(12) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).

(13) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

ANEXA I

TESTAREA, CLASIFICAREA ȘI MĂSURAREA PARAMETRILOR PNEURILOR

Partea A: Clasele de eficiență a consumului de combustibil și coeficientul de rezistență la rulare

Clasa de eficiență a consumului de combustibil se determină și se indică pe eticheta pneurilor pe baza coeficientului de rezistență la rulare (CRR în N/kN) în conformitate cu scara de la „A” la „E” prezentată în tabelul de mai jos și măsurată în conformitate cu anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și aliniată în conformitate cu procedura de aliniere a laboratoarelor prevăzută în anexa V.

Dacă un anumit tip de pneu este încadrat la mai multe clase de pneuri (de exemplu, C1 și C2), scara de clasificare utilizată pentru a determina clasa de eficiență a consumului de combustibil specifică tipului respectiv de pneu este cea aplicabilă celei mai înalte clase de pneuri (de exemplu, C2, nu C1).

	Pneurile C1	Pneurile C2	Pneurile C3
Clasa de eficiență a consumului de combustibil	CRR în N/kN	CRR în N/kN	CRR în N/kN
A	CRR ≤ 6,5	CRR ≤ 5,5	CRR ≤ 4,0
B	6,6 ≤ CRR ≤ 7,7	5,6 ≤ CRR ≤ 6,7	4,1 ≤ CRR ≤ 5,0
C	7,8 ≤ CRR ≤ 9,0	6,8 ≤ CRR ≤ 8,0	5,1 ≤ CRR ≤ 6,0
D	9,1 ≤ CRR ≤ 10,5	8,1 ≤ CRR ≤ 9,0	6,1 ≤ CRR ≤ 7,0
E	CRR ≥ 10,6	CRR ≥ 9,1	CRR ≥ 7,1

Partea B: Clasele de aderență pe teren umed

Clasa de aderență pe teren umed se determină și se indică pe eticheta pneurilor pe baza indicelui de aderență pe teren umed (G) în conformitate cu scara de la „A” la „E” prezentată în tabelul de mai jos, calculat în conformitate cu punctul 2 și măsurat în conformitate cu anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117.

Calculul indicelui de aderență pe teren umed (G)

G = G(T)–0,03

unde:

G(T) = indicele de aderență pe teren umed al pneului candidat, astfel cum a fost măsurat într-un ciclu de testare

	Pneurile C1	Pneurile C2	Pneurile C3
Clasa de aderență pe teren umed	G	G	G
A	1,55 ≤ G	1,40 ≤ G	1,25 ≤ G
B	1,40 ≤ G ≤ 1,54	1,25 ≤ G ≤ 1,39	1,10 ≤ G ≤ 1,24
C	1,25 ≤ G ≤ 1,39	1,10 ≤ G ≤ 1,24	0,95 ≤ G ≤ 1,09
D	1,10 ≤ G ≤ 1,24	0,95 ≤ G ≤ 1,09	0,80 ≤ G ≤ 0,94
E	G ≤ 1,09	G ≤ 0,94	G ≤ 0,79

Partea C: Clasele de zgomot exterior de rulare și valoarea măsurată a acestuia

Valoarea măsurată a zgomotului exterior de rulare [N, în dB(A)] se declară în decibeli și se calculează în conformitate cu anexa 3 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117.

Clasa de zgomot exterior de rulare se determină și se indică pe eticheta pneurilor pe baza valorilor limită (LV) prevăzute în partea C a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 661/2009, după cum urmează:

N ≤ LV – 3	LV – 3 < N ≤ LV	N > LV

Partea D: Aderența pe zăpadă

Performanța privind aderența pe zăpadă se testează în conformitate cu anexa 7 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117.

Un pneu care îndeplinește valorile minime ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în Regulamentul CEE-ONU nr. 117 este clasificat ca pneu pentru utilizare în condiții severe de zăpadă, iar eticheta sa include următoarea pictogramă.

Partea E: Aderența pe gheață

Performanța privind aderența pe gheață se testează în conformitate cu metode fiabile, precise și reproductibile, inclusiv, după caz, cu standarde internaționale, care să ia în considerare aspecte de ultimă generație, recunoscute pe scară largă.

Eticheta unui pneu care îndeplinește valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe gheață include următoarea pictogramă.

ANEXA II

CONȚINUTUL ȘI FORMATUL ETICHETEI PNEURILOR

Conținutul etichetei pneurilor

1.1.

Informații care trebuie incluse pe partea superioară a etichetei pneurilor:

1.2.

Informații care trebuie incluse pe partea inferioară a etichetei pneurilor pentru toate pneurile, cu excepția celor care îndeplinesc valorile minime ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 sau valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe gheață sau ambele:

1.3.

Informații care trebuie incluse pe partea inferioară a etichetei pneurilor pentru pneurile care îndeplinesc valorile minime ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în Regulamentul CEE‐ONU nr. 117:

1.4.

Informații care trebuie incluse pe partea inferioară a etichetei pneurilor pentru pneurile care îndeplinesc valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe gheață:

1.5.

Informații care trebuie incluse pe partea inferioară a etichetei pneurilor pentru pneurile care îndeplinesc valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 și valorile minime ale indicelui de aderență pe gheață:

Formatul etichetei pneurilor

2.1.

Formatul părții superioare a etichetei pneurilor:

2.1.1.

Formatul părții inferioare a etichetei pneurilor pentru toate pneurile, cu excepția celor care îndeplinesc valorile minime ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 sau valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe gheață sau ambele:

2.1.2.

Formatul părții inferioare a etichetei pneurilor pentru pneurile care îndeplinesc valorile minime ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în Regulamentul CEE‐ONU nr. 117:

2.1.3.

Formatul părții inferioare a etichetei pneurilor pentru pneurile care îndeplinesc valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe gheață:

2.1.4.

Formatul părții inferioare a etichetei pneurilor pentru pneurile care îndeplinesc valorile minime relevante ale indicelui de aderență pe zăpadă prevăzute în RegulamentulCEE‐ONU nr. 117 și valorile minime ale indicelui de aderență pe gheață:

2.2.

În sensul punctului 2.1:

(a)	dimensiunea minimă a etichetei pneurilor: lățime de 75 mm și înălțime de 110 mm. În cazul în care eticheta pneurilor este imprimată într-un format mai mare, conținutul acesteia trebuie să rămână totuși proporțional cu specificațiile anterioare;

(b)	fondul etichetei pneurilor: 100 % alb;

(c)	caractere tipografice: Verdana și Calibri;

(d)	dimensiunile și specificațiile elementelor care formează eticheta pneurilor: astfel cum se prevede mai sus;

(e)

codurile culorilor, folosind CMYK – cyan, magenta, galben și negru –, trebuie să îndeplinească toate cerințele următoare:

—

culorile logoului UE după cum urmează:

—	fundal: 100,80,0,0;

—	stele: 0,0,100,0;

—	culoarea logoului energetic: 100,80,0,0;

—	codul QR: 100 % negru;

—	denumirea comercială sau marca comercială a furnizorului: 100 % negru și caractere Verdana aldine 7 pt;

—	identificatorul tipului de pneu: 100 % negru și cu caractere Verdana normale 7 pt;

—	specificația dimensiunii pneului, indicele capacității de încărcare și simbolul categoriei de viteză: 100 % negru și cu caractere Verdana normale 10 pt;

—	clasa pneului: 100 % negru și cu caractere Verdana normale 7 pt, aliniate la dreapta;

—

literele scării de eficiență a consumului de combustibil și ale scării de aderență pe teren umed: 100 % alb și cu caractere Calibri aldine 19 pt; literele trebuie să fie centrate pe o axă la 4,5 mm de partea stângă a săgeților;

—

codurile culorilor CMYK ale săgeților pentru scara de eficiență a consumului de combustibil, pe scara de la „A” la „E”, după cum urmează:

—	Clasa A: 100,0,100,0;

—	Clasa B: 45,0,100,0;

—	Clasa C: 0,0,100,0;

—	Clasa D: 0,30,100,0;

—	Clasa E: 0,100,100,0;

—

codurile culorilor CMYK ale săgeților pentru scara de aderență pe teren umed, pe scara de la „A” la „E”, după cum urmează:

—	A: 100,60,0,0;

—	B: 90,40,0,0;

—	C: 65,20,0,0;

—	D: 50,10,0,0;

—	E: 30,0,0,0;

—	liniile de separare interne: grosime de 0,5 pt; culoarea trebuie să fie 100 % negru;

—

litera clasei de eficiență a consumului de combustibil: 100 % alb și cu caractere Calibri aldine 33 pt. Săgețile care indică eficiența consumului de combustibil și clasa de aderență pe teren umed, precum și săgețile corespunzătoare din scara de la „A” la „E” trebuie poziționate astfel încât vârfurile lor să fie aliniate. Litera clasei de eficiență a consumului de combustibil și săgeata clasei de aderență pe teren umed trebuie poziționate în centrul părții rectangulare a săgeții, care trebuie să fie de culoare 100 % negru;

—	pictograma pentru eficiența consumului de combustibil: lățime – 16 mm, înălțime – 14 mm, grosime – 1 pt, culoare: 100 % negru;

—	pictograma pentru aderența pe teren umed: lățime – 20 mm, înălțime – 14 mm, grosime – 1 pt, culoare: 100 % negru;

—

pictograma pentru zgomotul exterior de rulare: lățime – 24 mm, înălțime – 18 mm, grosime – 1 pt, culoare: 100 % negru. Numărul de decibeli din difuzor: cu caractere Verdana aldine 12 pt, unitatea „dB” cu caractere normale 9 pt; gama claselor de zgomot exterior de rulare (de la A la C) centrate sub pictogramă, cu litera clasei de zgomot exterior de rulare aplicabile cu caractere Verdana aldine 16 pt, iar celelalte litere ale claselor de zgomot exterior de rulare cu caractere Verdana normale 10 pt;

—	pictograma pentru aderență pe zăpadă: lățime – 15 mm, înălțime – 13 mm, grosime – 1 pt, culoare: 100 % negru;

—	pictograma pentru aderență pe gheață: lățime – 15 mm, înălțime – 13 mm, grosime – 1 pt, grosimea barelor oblice –0,5 pt, culoare: 100 % negru;

—	numărul regulamentului trebuie să fie de culoare 100 % negru și cu caractere Verdana normale 6 pt.

(1) Regulamentul nr. 30 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea anvelopelor pentru autovehicule și remorci (JO L 201, 30.7.2008, p. 70).

(2) Regulamentul nr. 54 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispozițiile uniforme privind omologarea anvelopelor pneumatice pentru vehiculele comerciale și remorcile acestora (JO L 183, 11.7.2008, p. 41).

ANEXA III

FIȘA CU INFORMAȚII REFERITOARE LA PRODUS

Informațiile din fișa cu informații referitoare la produs a pneurilor figurează în broșura produsului sau în alte documente furnizate împreună cu pneul și includ următoarele elemente:

(a)	denumirea comercială sau marca comercială a furnizorului ori a producătorului, dacă aceasta este diferită de cea a furnizorului;

(b)	identificatorul tipului de pneu;

(c)	specificația dimensiunii pneului, indicele capacității de încărcare și simbolul categoriei de viteză, astfel cum se indică în Regulamentul CEE‐ONU nr. 30 sau în Regulamentul CEE‐ONU nr. 54 pentru pneurile C1, pneurile C2 și pneurile C3, după caz;

(d)	clasa pneului în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil, în conformitate cu anexa I;

(e)	clasa pneului în ceea ce privește aderența pe teren umed, în conformitate cu anexa I;

(f)	clasa zgomotului exterior de rulare și valoarea în decibeli, în conformitate cu anexa I;

(g)	o precizare a faptului dacă pneul este un pneu pentru utilizare în condiții severe de zăpadă;

(h)	o precizare a faptului dacă pneul este un pneu cu aderență pe gheață;

(i)	data de începere a fabricației tipului de pneu (două cifre pentru săptămână și două cifre pentru an);

(j)	data de încheiere a fabricației tipului de pneu, odată ce aceasta este cunoscută (două cifre pentru săptămână și două cifre pentru an).

ANEXA IV

INFORMAȚII FURNIZATE ÎN MATERIALELE TEHNICE PROMOȚIONALE

Informațiile referitoare la pneuri incluse în materialele tehnice promoționale se furnizează în următoarea ordine:

(a)	clasa de eficiență a consumului de combustibil (litere de la „A” la „E”);

(b)	clasa de aderență pe teren umed (litere de la „A” la „E”);

(c)	clasa și valoarea măsurată a zgomotului exterior de rulare în dB;

(d)	o precizare a faptului dacă pneul este un pneu pentru utilizare în condiții severe de zăpadă;

(e)	o precizare a faptului dacă pneul este un pneu cu aderență pe gheață.

Informațiile menționate la punctul 1 îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)	sunt lizibile;

(b)	sunt ușor de înțeles;

(c)	dacă în cadrul unei familii de pneuri tipurile de pneuri sunt clasificate în mod diferit în funcție de dimensiune sau de alte particularități, se menționează gama de pneuri, de la cele mai puțin performante până la cele mai performante.

De asemenea, furnizorii pun la dispoziție pe site-urile lor de internet următoarele:

(a)	un link la site-ul de internet al Comisiei relevant dedicat prezentului regulament;

(b)	o explicație a pictogramelor imprimate pe eticheta pneurilor;

(c)

o declarație subliniind faptul că economiile efective de combustibil și siguranța rutieră depind în mare măsură de comportamentul șoferilor, în special de următoarele aspecte:

—	condusul ecologic poate reduce în mod semnificativ consumul de combustibil;

—	presiunea pneurilor trebuie verificată cu regularitate pentru a optimiza eficiența consumului de combustibil și aderența pe teren umed;

—	distanțele de frânare trebuie întotdeauna respectate.

De asemenea, furnizorii și distribuitorii pun la dispoziție pe site-urile lor de internet, dacă este cazul, o declarație care să sublinieze faptul că pneurile cu aderență pe gheață sunt concepute special pentru suprafețele rutiere acoperite cu gheață și cu zăpadă compactă și că ar trebui să fie utilizate numai în condiții climatice foarte severe (de exemplu, temperaturi scăzute) și că utilizarea pneurilor cu aderență pe gheață în condiții climatice mai puțin severe (de exemplu, condiții de umezeală sau temperaturi mai ridicate) ar putea duce la o performanță sub nivelul optim, în special în ceea ce privește aderența pe teren umed, manipularea și uzura.

ANEXA V

PROCEDURA DE ALINIERE A LABORATOARELOR ÎN CEEA CE PRIVEȘTE MĂSURAREA REZISTENȚEI LA RULARE

1. Definiții

În scopul procedurii de aliniere a laboratoarelor în ceea ce privește măsurarea rezistenței la rulare, se aplică următoarele definiții:

„laborator de referință” înseamnă un laborator care face parte din rețeaua de laboratoare ale căror nume au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în scopul procedurii de aliniere a laboratoarelor și care este în măsură să realizeze teste cu nivelul de precizie determinat în secțiunea 3 cu mașina sa de referință;

2.	„laborator candidat” înseamnă un laborator care participă la procedura de aliniere a laboratoarelor, dar nu este un laborator de referință;

3.	„pneu de aliniere” înseamnă un pneu care este testat în scopul realizării procedurii de aliniere a laboratoarelor;

4.	„set de pneuri de aliniere” înseamnă un set de cinci sau mai multe pneuri de aliniere pentru alinierea unei singure mașini;

5.	„valoare atribuită” înseamnă o valoare teoretică a coeficientului de rezistență la rulare (CRR) a unui pneu de aliniere măsurată de un laborator teoretic care este reprezentativ în cadrul rețelei de laboratoare de referință utilizate pentru procedura de aliniere a laboratoarelor;

6.	„mașină” înseamnă orice ax de încercare a pneurilor în cadrul unei anumite metode de măsurare; de exemplu, două axe care acționează pe același tambur nu sunt considerate o singură mașină.

2. Dispoziții generale

2.1. Principiu

Coeficientul rezistenței la rulare măsurat (m) obținut într-un laborator de referință (l), (CRRm,l ), se aliniază la valorile atribuite ale rețelei laboratoarelor de referință.

Coeficientul rezistenței la rulare măsurat (m) obținut cu o mașină într-un laborator candidat (c), (CRRm,c ), se aliniază prin intermediul unui laborator de referință ales din rețea.

2.2. Cerințe privind alegerea pneurilor

Seturile de pneuri de aliniere se aleg pentru procedura de aliniere a laboratoarelor în conformitate cu următoarele criterii. Se alege un set de pneuri de aliniere pentru pneurile C1 și pneurile C2 împreună și un alt set pentru pneurile C3:

(a)

setul de pneuri de aliniere se alege astfel încât să acopere gama diferiților CRR pentru pneurile C1 și pneurile C2 împreună sau pentru pneurile C3; în orice caz, diferența dintre cel mai mare CRRm al setului de pneuri de aliniere și cel mai mic CRRm al setului de pneuri de aliniere, înainte și după aliniere, trebuie să fie cel puțin egală cu:

(i)	3 N/kN pentru pneurile C1 și pneurile C2; și

(ii)	2 N/kN pentru pneurile C3;

(b)	CRRm din laboratoarele candidate sau de referință (CRRm,c sau CRRm,l ), pe baza valorilor declarate ale CRR ale fiecărui pneu de aliniere din setul de pneuri de aliniere, se distribuie uniform;

(c)	valorile indicelui de încărcare cuprind în mod adecvat gama de pneuri care urmează a fi testate, garantându-se că valorile rezistenței la rulare acoperă și gama de pneuri care urmează a fi testate.

Fiecare pneu de aliniere se verifică anterior utilizării și se înlocuiește atunci când:

(a)	pneul de aliniere prezintă o stare care îl face neutilizabil pentru alte încercări; sau

(b)	există deviații ale CRRm,c sau CRRm,l mai mari de 1,5 % în raport cu măsurătorile anterioare după corecția tuturor deviațiilor mașinii.

2.3. Metodă de măsurare

Laboratorul de referință măsoară fiecare pneu de aliniere de patru ori și reține ultimele trei rezultate pentru analize ulterioare, în conformitate cu punctul 4 din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 și în temeiul condițiilor prevăzute la punctul 3 din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117.

Laboratorul candidat măsoară fiecare pneu de aliniere de (n + 1) ori, unde n este specificat în secțiunea 5 din prezenta anexă, și reține ultimele n rezultate pentru analize ulterioare, în conformitate cu punctul 4 din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117, aplicând condițiile prevăzute la punctul 3 din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117.

La fiecare măsurare a unui pneu de aliniere, ansamblul pneu/anvelopă se înlătură de pe mașină și se parcurge din nou, de la început, întreaga procedură de testare menționată la punctul 4 din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117.

Laboratorul candidat sau cel de referință calculează:

(a)	valoarea măsurată a fiecărui pneu de aliniere pentru fiecare măsurare, după cum se prevede la punctele 6.2 și 6.3 din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 (și anume corectată pentru o temperatură de 25 °C și pentru un diametru al tamburului de 2 m);

(b)	valoarea medie a ultimelor trei valori măsurate pentru fiecare pneu de aliniere (în cazul laboratoarelor de referință) sau valoarea medie a ultimelor n valori măsurate pentru fiecare pneu de aliniere (în cazul laboratoarelor candidate); și

(c)

deviația standard (σm ), după cum urmează:

unde:

i	este indicele de la 1 la p pentru numărul de pneuri de aliniere;
j	este indicele de la 2 la n + 1 pentru ultimele n repetiții ale fiecărei măsurători pentru un anumit pneu de aliniere;
n + 1	este numărul de repetiții ale măsurătorilor pneurilor (n + 1 = 4 pentru laboratoare de referință și n + 1 ≥ 4 pentru laboratoare candidate);
p	este numărul de pneuri de aliniere (p ≥ 5).

2.4. Formatul datelor care se folosesc pentru calcule și rezultate

Valorile măsurate ale CRR care includ corecția temperaturii și cea a diametrului tamburului se rotunjesc la două zecimale.

Apoi calculele se fac ținând seama de toate zecimalele: nu trebuie să existe alte rotunjiri, cu excepția ecuațiilor de aliniere finale.

Toate valorile deviațiilor standard se exprimă cu trei zecimale.

Toate valorile CRR se vor exprima cu două zecimale.

Toți coeficienții de aliniere (A1 l , B1 l , A2 c și B2 c ) se rotunjesc și se exprimă cu patru zecimale exacte.

3. Cerințele privind laboratoarele de referință și determinarea valorilor atribuite

Valorile atribuite pentru fiecare pneu de aliniere se determină de o rețea de laboratoare de referință. La fiecare doi ani, rețeaua evaluează stabilitatea și valabilitatea valorilor atribuite.

Fiecare laborator de referință care participă la rețea trebuie să respecte specificațiile din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 și să aibă o deviație standard (σm ), după cum urmează:

(a)	cel mult 0,05 N/kN pentru pneurile C1 și pneurile C2; și

(b)	cel mult 0,05 N/kN pentru pneurile C3.

Seturile de pneuri de aliniere care au fost alese în conformitate cu secțiunea 2.2 se măsoară în conformitate cu secțiunea 2.3 de către fiecare laborator de referință din rețea.

Valoarea atribuită a fiecărui pneu de aliniere este media valorilor măsurate obținute de laboratoarele de referință ale rețelei pentru respectivul pneu de aliniere.

4. Procedura privind alinierea unui laborator de referință la valorile atribuite

Fiecare laborator de referință (l) se aliniază la fiecare nou set de valori atribuite și după orice modificare semnificativă a mașinii sau după orice deviație a datelor de monitorizare a pneurilor de control ale mașinii.

Alinierea utilizează o tehnică de regresie liniară a tuturor datelor individuale. Coeficienții de regresie, A1 l și B1 l , se calculează după cum urmează:

CRR = A1 l × CRRm,l + B1 l

unde:

CRR	l	este valoarea atribuită a coeficientului de rezistență la rulare;
CRRm,	l	este valoarea individuală a coeficientului de rezistență la rulare măsurată de laboratorul de referință „l” (care include corecția temperaturii și pe cea a diametrului tamburului).

5. Cerințe aplicabile laboratoarelor candidate

Laboratoarele candidate repetă procedura de aliniere cel puțin o dată la doi ani pentru fiecare mașină și după orice modificare semnificativă a mașinii sau după orice deviație a datelor de monitorizare a pneurilor de control ale mașinii.

Un set comun compus din cinci pneuri diferite care au fost alese în conformitate cu secțiunea 2.2 se măsoară, în conformitate cu secțiunea 2.3, mai întâi de laboratorul candidat și apoi de un laborator de referință. La cererea laboratorului candidat, pot fi testate mai mult de cinci pneuri de aliniere.

Laboratorul candidat furnizează setul de pneuri de aliniere laboratorului de referință ales.

Laboratorul candidat (c) trebuie să respecte specificațiile din anexa 6 la Regulamentul CEE‐ONU nr. 117 și să aibă, de preferință, deviații standard (σm ), după cum urmează:

(a)	cel mult 0,075 N/kN pentru pneurile C1 și pneurile C2; și

(b)	cel mult 0,06 N/kN pentru pneurile C3.

Dacă deviația standard (σm ) a laboratorului candidat este mai ridicată decât respectivele valori după patru măsurători, ultimele trei fiind utilizate pentru calcule, atunci numărul n + 1 al repetițiilor măsurătorilor va fi majorat pentru întregul lot, după cum urmează:

n + 1 = 1 + (σm/γ)2 , rotunjit la cea mai apropiată valoare întreagă mai mare

unde:

γ = 0,043 N/kN pentru pneurile C1 și pneurile C2;

γ = 0,035 N/kN pentru pneurile C3.

6. Procedura de aliniere a unui laborator candidat

Unul dintre laboratoarele de referință (l) din rețea calculează funcția de regresie liniară a tuturor datelor individuale ale laboratorului candidat (c). Coeficienții de regresie, A2 c și B2 c , se calculează după cum urmează:

CRRm,l = A2 c × CRRm,c + B2 c

unde:

CRRm,l	este valoarea individuală a coeficientului de rezistență la rulare măsurată de laboratorul de referință (l) (care include corecția temperaturii și pe cea a diametrului tamburului);
CRRm,c	este valoarea individuală a coeficientului de rezistență la rulare măsurată de laboratorul candidat (c) (care include corecția temperaturii și pe cea a diametrului tamburului)

Dacă coeficientul de determinare R2 este mai mic de 0,97, laboratorul candidat nu este aliniat.

CRR aliniat al pneurilor testate de laboratorul candidat se calculează după cum urmează:

CRR = (A1 l × A2 c ) × CRRm,c + (A1 l × B2 c + B1 l )

ANEXA VI

PROCEDURA DE VERIFICARE

Conformitatea cu prezentul regulament a claselor declarate de eficiență a consumului de combustibil, de aderență pe teren umed și de zgomot exterior de rulare, precum și valorile declarate și orice informații suplimentare privind performanțele prezentate pe eticheta pneurilor se evaluează pentru fiecare tip de pneu sau pentru fiecare grupă de pneuri, în funcție de ceea ce stabilește furnizorul, în conformitate cu una dintre procedurile următoare:

Inițial se testează un singur pneu sau set de pneuri. Dacă valorile măsurate corespund claselor declarate sau valorii declarate a zgomotului exterior de rulare, în limitele toleranțelor de verificare menționate în tabelul următor, se consideră că eticheta pneurilor respectă prezentul regulament.

Dacă valorile măsurate nu sunt conforme cu clasele declarate sau cu valoarea declarată a zgomotului exterior de rulare, în limitele toleranțelor de verificare menționate în tabelul următor, sunt testate trei pneuri sau trei seturi de pneuri suplimentare; valoarea medie de măsurare rezultată în urma testării celor trei pneuri sau a celor trei seturi de pneuri suplimentare se utilizează pentru a verifica informațiile declarate, luând în considerare toleranțele de verificare menționate în tabelul următor.

Dacă clasele sau valorile de pe eticheta pneurilor derivă din rezultatele testelor de omologare de tip obținute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 661/2009 sau cu Regulamentul CEE‐ONU nr. 117, statele membre pot utiliza datele măsurătorilor obținute în urma testelor de conformitate a producției efectuate asupra pneurilor care au fost întreprinse în temeiul procedurii de omologare de tip stabilite prin Regulamentul (UE) 2018/858.

Evaluarea datelor măsurătorilor obținute în urma testelor de conformitate a producției trebuie să țină seama de toleranțele de verificare menționate în tabelul următor:

Parametru măsurat	Toleranțe de verificare
CRR (eficiența combustibilului)	Valoarea măsurată aliniată nu poate să depășească limita superioară (CRR cel mai ridicat) a clasei declarate cu mai mult de 0,3 N/kN.
Zgomot exterior de rulare	Valoarea măsurată nu poate să depășească valoarea declarată a N cu mai mult de 1 dB(A).
Aderența pe teren umed	Valoarea măsurată G(T) nu poate să fie mai mică decât limita inferioară (cea mai mică valoare G) a clasei declarate.
Aderența pe zăpadă	Valoarea măsurată nu poate să fie mai mică decât indicele minim de aderență pe zăpadă.
Aderența pe gheață	Valoarea măsurată nu poate să fie mai mică decât indicele minim de aderență pe gheață.

ANEXA VII

INFORMAȚII CARE TREBUIE INTRODUSE DE CĂTRE FURNIZOR ÎN BAZA DE DATE CU PRODUSE

Informații care trebuie introduse în secțiunea publică a bazei de date cu produse:

(a)	denumirea comercială sau marca, adresa, datele de contact și alte date legale de identificare ale furnizorului;

(b)	identificatorul tipului de pneu;

(c)	eticheta pneurilor în format electronic;

(d)	clasa (clasele) energetică (energetice) și alți parametri care apar pe eticheta pneurilor; și

(e)	parametrii fișei cu informații referitoare la produs în format electronic.

Informații care trebuie introduse în secțiunea privind conformitatea a bazei de date cu produse:

(a)	identificatorul tipului de pneu pentru toate tipurile de pneuri echivalente care au fost introduse deja pe piață;

(b)	o descriere generală a tipului de pneu, inclusiv dimensiunile acestuia, indicele de încărcare și categoria de viteză, suficient astfel încât tipul de pneu să fie identificat cu ușurință și fără echivoc;

(c)	protocoalele testării, clasificării și măsurării parametrilor pneurilor prevăzute în anexa I;

(d)	precauții speciale, dacă există, care trebuie luate în momentul asamblării, instalării, întreținerii sau testării tipului de pneu;

(e)	parametrii tehnici măsurați ai tipului de pneu, în cazul în care sunt relevanți; și

(f)	calculele efectuate pe baza parametrilor tehnici măsurați.

ANEXA VIII

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Regulamentul (CE) nr. 1222/2009	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1)	—
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 1
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2)	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 3 punctul 1	Articolul 3 punctul 1
—	Articolul 3 punctul 2
Articolul 3 punctul 2	Articolul 3 punctul 3
—	Articolul 3 punctul 4
—	Articolul 3 punctul 5
Articolul 3 punctul 3	Articolul 3 punctul 6
Articolul 3 punctul 4	Articolul 3 punctul 7
—	Articolul 3 punctul 8
Articolul 3 punctul 5	Articolul 3 punctul 9
—	Articolul 3 punctul 10
—	Articolul 3 punctul 11
Articolul 3 punctul 6	Articolul 3 punctul 12
Articolul 3 punctul 7	Articolul 3 punctul 13
Articolul 3 punctul 8	Articolul 3 punctul 14
Articolul 3 punctul 9	Articolul 3 punctul 15
Articolul 3 punctul 10	Articolul 3 punctul 16
Articolul 3 punctul 11	Articolul 3 punctul 17
—	Articolul 3 punctul 18
Articolul 3 punctul 12	Articolul 3 punctul 19
Articolul 3 punctul 13	Articolul 3 punctul 20
—	Articolul 3 punctul 21
—	Articolul 3 punctul 22
—	Articolul 3 punctul 23
—	Articolul 3 punctul 24
Articolul 4	Articolul 4
Articolul 4 alineatul (1)	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 4 alineatul (1) litera (a)	Articolul 4 alineatul (1) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1) litera (b)	Articolul 4 alineatul (1) litera (b)
Articolul 4 alineatul (2)	—
—	Articolul 4 alineatul (2)
—	Articolul 4 alineatul (3)
Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 4 alineatul (4)
Articolul 4 alineatul (4)	Articolul 4 alineatul (5)
—	Articolul 4 alineatul (6)
—	Articolul 4 alineatul (7)
—	Articolul 4 alineatul (8)
—	Articolul 4 alineatul (9)
—	Articolul 4 alineatul (10)
—	Articolul 5
Articolul 5 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1)
Articolul 5 alineatul (1) litera (a)	Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
Articolul 5 alineatul (1) litera (b)	Articolul 6 alineatul (1) litera (b)
—	Articolul 6 alineatul (2)
—	Articolul 6 alineatul (3)
Articolul 5 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (4)
Articolul 5 alineatul (3)	—
—	Articolul 6 alineatul (5)
—	Articolul 6 alineatul (6)
—	Articolul 6 alineatul (7)
Articolul 6	Articolul 7
—	Articolul 8
Articolul 7	Articolul 9
Articolul 8	Articolul 10
Articolul 9 alineatul (1)	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (2)	Articolul 11 alineatul (1)
Articolul 9 alineatul (2) a doua teză	Articolul 4 alineatul (5)
Articolul 10	Articolul 11 alineatul (2)
—	Articolul 11 alineatul (3)
Articolul 11 litera (a)	—
Articolul 11 litera (b)	—
Articolul 11 litera (c)	Articolul 13 alineatul (1) litera (b)
Articolul 12	Articolul 11 alineatul (4)
—	Articolul 11 alineatul (5)
—	Articolul 12
—	Articolul 13
—	Articolul 13 alineatul (1)
—	Articolul 13 alineatul (2)
—	Articolul 13 alineatul (3)
—	Articolul 13 alineatul (4)
—	Articolul 14
Articolul 13	—
Articolul 14	—
—	Articolul 15
Articolul 15	—
—	Articolul 16
—	Articolul 17
Articolul 16	Articolul 18
Anexa I	Anexa I
Anexa II	Anexa II
—	Anexa III
Anexa III	Anexa IV
Anexa IV	Anexa VI
Anexa IVa	Anexa V
Anexa V	—
—	Anexa VII
—	Anexa VIII

5.6.2020

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 177/32

REGULAMENTUL (UE) 2020/741 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 25 mai 2020

privind cerințele minime pentru reutilizarea apei

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Resursele de apă ale Uniunii sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari, ceea ce generează un deficit de apă și deteriorarea calității apei. În special, schimbările climatice, condițiile meteorologice imprevizibile și seceta contribuie în mod semnificativ la creșterea presiunii generate de dezvoltarea urbană și de agricultură asupra disponibilității apei dulci.

(2)

Capacitatea Uniunii de a răspunde presiunilor tot mai mari asupra resurselor de apă ar putea fi îmbunătățită prin reutilizarea pe scară mai largă a apelor uzate epurate, prin limitarea captării corpurilor de apă de suprafață și subterane, prin reducerea impactului deversării de ape uzate epurate în corpurile de apă și prin promovarea economiilor de apă prin utilizări multiple ale apelor uzate urbane, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a mediului. Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) menționează reutilizarea apei, în combinație cu promovarea tehnologiilor care permit o utilizare eficientă a apei în industrie și a tehnicilor de irigare care economisesc apă, ca fiind una dintre măsurile suplimentare pe care statele membre pot alege să le aplice pentru atingerea obiectivelor respectivei directive privind starea calitativă și cantitativă bună a corpurilor de apă de suprafață și subterane. Directiva 91/271/CEE a Consiliului (5) impune reutilizarea apelor uzate epurate în toate cazurile în care această reutilizare este adecvată.

(3)

În Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei” se subliniază necesitatea stabilirii unui instrument de reglementare a unor standarde la nivelul Uniunii pentru reutilizarea apei, în vederea eliminării obstacolelor din calea utilizării pe scară largă a acestei surse alternative de alimentare cu apă, alternativă care poate contribui la limitarea deficitului de apă și la reducerea vulnerabilității sistemelor de aprovizionare.

(4)

Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2007 intitulată „Abordarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană” stabilește ierarhia măsurilor pe care statele membre ar trebui să le aibă în vedere pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei. Aceasta precizează că, în regiunile în care au fost puse în aplicare toate măsurile preventive în conformitate cu ierarhia soluțiilor în sectorul apei și unde cererea de apă continuă să depășească disponibilitatea, infrastructura suplimentară de alimentare cu apă poate constitui, în anumite circumstanțe și ținând seama în mod corespunzător de componenta de cost-beneficiu, o abordare alternativă pentru atenuarea efectelor secetei severe.

(5)

În rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la abordarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană (6), Parlamentul European reamintește că, în managementul resurselor de apă, ar trebui să fie favorizată o abordare care să vizeze cererea, însă consideră că Uniunea ar trebui să adopte o abordare globală în managementul resurselor de apă, combinând măsurile de gestionare a cererii cu măsurile de optimizare a resurselor existente în cadrul circuitului apei și cu măsurile de creare a noi resurse și că abordarea necesită integrarea considerentelor de mediu, a celor sociale și a celor economice.

(6)

În Comunicarea sa din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”, Comisia s-a angajat să întreprindă o serie de acțiuni de promovare a reutilizării apelor uzate epurate, printre care se numără și elaborarea unei propuneri legislative privind cerințele minime pentru reutilizarea apei. Comisia ar trebui să își actualizeze planul de acțiune și să mențină resursele de apă ca domeniu prioritar de acțiune.

(7)

Scopul prezentului regulament este să faciliteze alternativa de a reutiliza apa atunci când aceasta este adecvată și eficientă din punctul de vedere al costurilor, constituind astfel un cadru favorabil pentru acele state membre care doresc sau care au nevoie să recurgă la reutilizarea apei. Reutilizarea apei reprezintă o alternativă promițătoare pentru multe state membre, dar, în prezent, doar un număr redus dintre acestea recurg la reutilizarea apei și au adoptat acte legislative sau standarde naționale în acest sens. Prezentul regulament ar trebui să fie suficient de flexibil pentru a permite în continuare reutilizarea apei recuperate și pentru a asigura, în același timp, altor state membre posibilitatea de a aplica normele respective în momentul în care decid să introducă această practică într-o etapă ulterioară. Orice decizie de a nu recurge la reutilizarea apei ar trebui să fie justificată în mod corespunzător pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament și ar trebui să fie revizuită periodic.

(8)

Directiva 2000/60/CE oferă statelor membre flexibilitatea necesară de a include măsuri suplimentare în programele de măsuri adoptate în sprijinul eforturilor lor de a atinge obiectivele privind calitatea apei stabilite prin directiva menționată. Lista neexhaustivă a măsurilor suplimentare prevăzute în partea B din anexa VI la Directiva 2000/60/CE conține, printre altele, măsuri privind reutilizarea apei. În acest context și în concordanță cu ierarhia măsurilor care ar putea fi luate în considerare de către statele membre pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei și care promovează măsuri pornind de la cele de economisire a apei și până la politicile de stabilire a prețurilor apei și soluții alternative, și ținând cont, în mod corespunzător, de componenta de cost-beneficiu, cerințele minime pentru reutilizarea apei, astfel cum sunt stabilite prin prezentul regulament, ar trebui să se aplice ori de câte ori apele uzate urbane epurate provenite de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane sunt reutilizate pentru irigațiile în agricultură în conformitate cu Directiva 91/271/CEE.

(9)

Se consideră că reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător, provenite, de exemplu, de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane, are un impact mai redus asupra mediului decât alte metode alternative de alimentare cu apă, cum ar fi transferurile de apă sau desalinizarea. Cu toate acestea, o astfel de reutilizare a apei, care ar putea reduce risipa de apă și ar putea economisi apă, se practică pe scară restrânsă în Uniune. Aceasta se datorează, în parte, costului ridicat al sistemelor de reutilizare a apelor uzate, precum și absenței unor standarde comune ale Uniunii, de mediu și sanitare, pentru reutilizarea apei dar, mai ales în ceea ce privește produsele agricole, potențialelor riscuri în materie de sănătate și mediu și potențialelor obstacole în calea liberei circulații a produselor agricole care au fost irigate cu ape recuperate.

(10)

Standardele sanitare în materie de igienă alimentară pentru produsele agricole irigate cu ape recuperate pot fi respectate numai dacă cerințele de calitate pentru apele recuperate destinate irigațiilor în agricultură nu diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Armonizarea cerințelor ar contribui, astfel, la funcționarea eficientă a pieței interne pentru astfel de produse. Prin urmare, ar trebui să fie introduse niveluri minime de armonizare, prin stabilirea unor cerințe minime de calitate și de monitorizare a apei. Cerințele minime respective ar trebui să includă parametrii minimi pentru apele recuperate, care să se bazeze pe rapoartele tehnice ale Centrului Comun de Cercetare al Comisiei și să reflecte standardele internaționale privind reutilizarea apei, precum și alte cerințe de calitate, mai stricte sau suplimentare, impuse, dacă este necesar, de autoritățile competente împreună cu eventuale măsuri preventive adecvate.

(11)

Reutilizarea apei pentru irigații în agricultură poate contribui, de asemenea, la promovarea economiei circulare prin recuperarea nutrienților din apele recuperate și prin aplicarea acestora culturilor, prin intermediul tehnicilor de fertigare. Astfel, reutilizarea apei ar putea reduce necesitatea aplicării suplimentare de fertilizatori minerali. Utilizatorii finali ar trebui să fie informați despre conținutul de nutrienți din apele recuperate.

(12)

Reutilizarea apei ar putea contribui la recuperarea nutrienților din apele uzate urbane epurate, iar utilizarea apelor recuperate pentru irigații în agricultură sau în sectorul forestier ar putea să constituie o modalitate de a reintroduce nutrienții, cum ar fi azotul, fosforul și potasiul, în ciclurile biogeochimice naturale.

(13)

Nivelul ridicat al investițiilor necesare pentru modernizarea stațiilor de epurare a apelor uzate urbane și absența stimulentelor financiare pentru reutilizarea apei în agricultură au fost identificate ca fiind printre motivele pentru care se recurge la scară redusă la reutilizarea apei în Uniune. Aceste aspecte ar trebui să poată fi soluționate prin promovarea unor scheme inovatoare și a unor stimulente economice, astfel încât să fie luate în considerare, în mod adecvat, costurile și beneficiile socioeconomice și de mediu ale reutilizării apei.

(14)

Conformitatea cu cerințele minime pentru reutilizarea apei ar trebui să fie consecventă cu politica Uniunii privind apa și să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă din Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, în special a obiectivului nr. 6, privind asigurarea disponibilității și a managementului durabil al apei și al sanitației pentru toți, precum și la creșterea substanțială a gradului de reciclare și de reutilizare în siguranță a apei la nivel mondial, pentru a contribui la realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 12 al Organizației Națiunilor Unite privind consumul și producția durabile. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să urmărească să asigure aplicarea articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind protecția mediului.

(15)

În unele cazuri, operatorii instalațiilor de recuperare încă mai transportă și stochează apele recuperate după punctul de ieșire al instalației de recuperare, înainte de a le livra următorilor actori din lanț, cum ar fi operatorul de distribuție a apelor recuperate, operatorul de stocare a apelor recuperate sau utilizatorul final. Este necesar să se definească punctul de conformitate, pentru a clarifica unde încetează responsabilitatea operatorului instalației de recuperare și unde începe responsabilitatea următorului actor din lanț.

(16)

Managementul riscului ar trebui să includă identificarea și gestionarea riscurilor în mod proactiv și să includă conceptul de producere a apelor recuperate la calitatea specifică pentru anumite utilizări. Evaluarea riscului ar trebui să aibă la bază elemente fundamentale pentru managementul riscului și ar trebui să identifice orice cerințe suplimentare de calitate a apei necesare pentru a asigura un nivel suficient de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale. În acest scop, planurile de management al riscului legat de reutilizarea apei ar trebui să asigure utilizarea și managementul în condiții de siguranță ale apelor recuperate și absența riscului pentru mediu sau pentru sănătatea umană sau cea animală. Pentru a elabora aceste planuri de management al riscului, ar putea fi utilizate orientările sau standardele internaționale existente, cum ar fi ISO 20426:2018 – Orientări pentru evaluarea și managementul riscului pentru sănătate în cazul reutilizării apei nepotabile, ISO 16075:2015 – Orientări pentru utilizarea apelor uzate epurate pentru proiecte de irigare, sau orientările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

(17)

Cerințele de calitate pentru apa destinată consumului uman sunt stabilite în Directiva 98/83/CE a Consiliului (7). Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că activitățile legate de reutilizarea apei nu conduc la o deteriorare a calității apei destinate consumului uman. Din acest motiv, planul de management al riscului legat de reutilizarea apei ar trebui să acorde o atenție deosebită protejării corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman și zonelor de protecție relevante.

(18)

Colaborarea și interacțiunea între diferitele părți implicate în procesul de recuperare a apei ar trebui să constituie o condiție prealabilă necesară pentru stabilirea procedurilor de epurare în scopul recuperării în conformitate cu cerințele pentru utilizările specifice, și pentru a putea planifica furnizarea de ape recuperate în raport cu cererea utilizatorilor finali.

(19)

În scopul protecției efective a mediului, precum și a sănătății umane și a celei animale, răspunderea pentru calitatea apelor recuperate la punctul de conformitate ar trebui să revină, în principal, operatorilor instalațiilor de recuperare. În scopul conformării cu cerințele minime stabilite prin prezentul regulament și cu oricare condiții suplimentare stabilite de autoritatea competentă, operatorii instalațiilor de recuperare ar trebui să monitorizeze calitatea apelor recuperate. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite cerințe minime privind monitorizarea, care să prevadă atât frecvența monitorizării de rutină, cât și calendarul și obiectivele de performanță pentru monitorizarea de validare. Anumite cerințe privind monitorizarea de rutină sunt prevăzute în Directiva 91/271/CEE.

(20)

Prezentul regulament ar trebui să reglementeze apele recuperate care sunt obținute din apele uzate care au fost colectate în sistemele de colectare, care au fost epurate în stațiile de epurare a apelor uzate urbane în conformitate cu Directiva 91/271/CEE și care sunt supuse unei epurări suplimentare, fie în stația de epurare a apelor uzate urbane, fie într-o instalație de recuperare, pentru a respecta parametrii prevăzuți în anexa I la prezentul regulament. În conformitate cu Directiva 91/271/CEE, aglomerările urbane cu mai puțin de 2 000 locuitori echivalenți nu au obligația să fie echipate cu un sistem de colectare. Cu toate acestea, apele uzate urbane care provin din aglomerări urbane cu mai puțin de 2 000 locuitori echivalenți și care intră într-un sistem de colectare ar trebui să facă obiectul unei epurări adecvate înainte să fie deversate în apele dulci sau în estuare, în conformitate cu Directiva 91/271/CEE. În acest context, apele uzate provenite din aglomerări urbane cu mai puțin de 2 000 locuitori echivalenți ar trebui să se încadreze în domeniul de aplicare al prezentului regulament doar atunci când intră într-un sistem de colectare și sunt epurate într-o stație de epurare a apelor uzate urbane. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să reglementeze apele uzate industriale biodegradabile provenite din stații care aparțin sectoarelor industriale enumerate în anexa III la Directiva 91/271/CEE, cu excepția cazului în care apele uzate provenite de la stațiile respective intră într-un sistem de colectare și sunt epurate într-o stație de epurare a apelor uzate urbane.

(21)

Reutilizarea apelor uzate urbane epurate pentru irigații în agricultură este o acțiune determinată de piață, întemeiată pe cerințele și necesitățile sectorului agricol, în special în anumite state membre care se confruntă cu un deficit al resurselor de apă. Operatorii instalațiilor de recuperare și utilizatorii finali ar trebui să coopereze pentru a se asigura că apele recuperate obținute în conformitate cu cerințele minime de calitate stabilite prin prezentul regulament satisfac nevoile utilizatorilor finali în ceea ce privește categoriile de culturi. În cazurile în care clasele de calitate a apei obținute de operatorii instalațiilor de recuperare nu sunt compatibile cu categoria de cultură și cu metoda de irigare deja existente în zona deservită, de exemplu, într-un sistem de alimentare colectivă, cerințele privind calitatea apei ar putea fi respectate prin utilizarea, într-o etapă ulterioară, a mai multor opțiuni de epurare a apei, separat sau în combinație cu opțiuni care nu implică epurarea apelor recuperate, în conformitate cu abordarea bazată pe bariere multiple.

(22)

Pentru a se asigura reutilizarea optimă a resurselor de ape uzate urbane, utilizatorii finali ar trebui să fie formați pentru a garanta utilizarea de către aceștia a clasei de calitate potrivită a apelor recuperate. În cazul în care destinația unui anumit tip de cultură este necunoscută sau are destinații multiple, ar trebui să se utilizeze apa recuperată cu clasa de cea mai înaltă calitate, cu excepția cazului în care se recurge la bariere adecvate care să permită obținerea calității necesare.

(23)

Este necesar să se garanteze utilizarea în siguranță a apelor recuperate, încurajându-se astfel reutilizarea apei în întreaga Uniune și sporirea încrederii publicului în această practică. Producerea apelor recuperate și alimentarea cu acestea pentru irigații în agricultură ar trebui să poată avea loc numai pe baza unui permis acordat de autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a se asigura o abordare armonizată la nivelul Uniunii, precum și trasabilitatea apelor recuperate și transparența, normele de fond privind astfel de permise ar trebui stabilite la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să stabilească detaliile procedurilor de acordare a permiselor, cum ar fi desemnarea autorităților competente și termenele. Statele membre ar trebui să poată aplica procedurile existente de acordare a permiselor, care ar trebui adaptate pentru a ține seama de cerințele prezentului regulament. Atunci când desemnează părțile responsabile pentru elaborarea planului de management al riscului legat de reutilizarea apei și autoritatea competentă pentru acordarea permisului pentru producerea apelor recuperate și pentru alimentarea cu acestea, statele membre ar trebui să se asigure că nu există niciun conflict de interese.

(24)

Dacă este nevoie de un operator de distribuție a apelor recuperate și de un operator de stocare a apelor recuperate, ar trebui să fie posibil să li se impună unor astfel de operatori să dețină un permis. În cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele pentru deținerea unui permis, autoritatea competentă din statul membru ar trebui să acorde un permis care să stabilească toate condițiile și măsurile stabilite în planul de management al riscului legat de reutilizarea apei.

(25)

În sensul prezentului regulament, ar trebui să fie posibil ca operațiunile de epurare și de recuperare a apelor uzate urbane să se desfășoare în același spațiu fizic, folosind aceeași instalație sau instalații separate, distincte. De asemenea, ar trebui să existe posibilitatea ca același actor să fie atât operatorul stației de epurare, cât și operatorul instalației de recuperare.

(26)

Autoritățile competente ar trebui să verifice dacă apele recuperate sunt conforme cu condițiile stabilite în permisul relevant. În caz de neconformitate, autoritățile respective ar trebui să impună părților responsabile să ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității apelor recuperate. Alimentarea cu ape recuperate ar trebui suspendată atunci când neconformitatea conduce la apariția unui risc semnificativ pentru mediu, sau pentru sănătatea umană sau cea animală.

(27)

Dispozițiile prezentului regulament urmăresc să vină în completarea cerințelor din alte acte legislative ale Uniunii, în special a celor privind posibilele riscuri la adresa sănătății și a mediului. Pentru a asigura o abordare globală a posibilelor riscuri la adresa mediului și la cea a sănătății umane și a celei animale, operatorii instalațiilor de recuperare și autoritățile competente ar trebui să țină seama de cerințele stabilite prin alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special prin Directivele 86/278/CEE (8) și 91/676/CEE (9) ale Consiliului, prin Directivele 91/271/CEE, 98/83/CE și 2000/60/CE, prin Regulamentele (CE) nr. 178/2002 (10), (CE) nr. 852/2004 (11), (CE) nr. 183/2005 (12), (CE) nr. 396/2005 (13) și (CE) nr. 1069/2009 (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului, prin Directivele 2006/7/CE (15), 2006/118/CE (16), 2008/105/CE (17) și 2011/92/UE (18) ale Parlamentului European și ale Consiliului și prin Regulamentele (CE) nr. 2073/2005 (19), (CE) nr. 1881/2006 (20) și (UE) nr. 142/2011 (21) ale Comisiei.

(28)

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 stabilește norme generale pentru operatorii din sectorul alimentar și reglementează producția, prelucrarea, distribuția și introducerea pe piață a produselor alimentare destinate consumului uman. Regulamentul menționat se referă la calitatea din punct de vedere sanitar a produselor alimentare, iar unul dintre principiile sale de bază este acela că răspunderea pentru siguranța alimentară revine în principal operatorului din sectorul alimentar. Regulamentul menționat este însoțit, de asemenea, de orientări detaliate. În acest sens, prezintă o deosebită importanță Comunicarea Comisiei privind documentul de orientare privind abordarea la nivelul producției primare a riscurilor microbiologice prezentate de fructele și legumele proaspete prin aplicarea normelor de igienă. Cerințele minime referitoare la apele recuperate, stabilite prin prezentul regulament, nu împiedică operatorii din sectorul alimentar să obțină calitatea apei necesară pentru a se conforma Regulamentului (CE) nr. 852/2004 prin utilizarea, într-o etapă ulterioară, a mai multor opțiuni de epurare a apei, separat sau în combinație cu opțiuni care nu implică epurarea.

(29)

Există un mare potențial de reciclare și de reutilizare a apelor uzate epurate. În vederea promovării și încurajării reutilizării apei, indicarea unor utilizări specifice în prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să permită utilizarea apelor recuperate în alte scopuri, inclusiv în scopuri industriale, de agrement și ecologice, după cum se consideră necesar având în vedere circumstanțele și nevoile naționale, cu condiția să se asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane sau a celei animale.

(30)	Autoritățile competente ar trebui să coopereze cu alte autorități relevante, printr-un schimb de informații, pentru a asigura conformitatea cu cerințele relevante la nivelul Uniunii și la nivel național.

(31)

Pentru a spori încrederea în reutilizarea apei, publicului ar trebui să îi fie furnizate informații. Punerea la dispoziție a unor informații clare, complete și actualizate privind reutilizarea apei ar permite sporirea transparenței și a trasabilității și ar putea prezenta un interes deosebit și pentru alte autorități competente, pentru care este relevantă reutilizarea apei în scopuri specifice. Pentru a încuraja reutilizarea apei și cu scopul de a ajuta părțile interesate să înțeleagă beneficiile reutilizării apei, facilitând astfel acceptarea acesteia, statele membre ar trebui să asigure desfășurarea unor campanii de informare și de conștientizare adaptate la scara reutilizării apei.

(32)

Educarea și formarea utilizatorilor finali sunt elemente deosebit de importante pentru punerea în aplicare și menținerea unor măsuri preventive. În cadrul planului de management al riscului legat de reutilizarea apei, ar trebui avute în vedere măsuri specifice de prevenire a expunerii umane, precum utilizarea de echipamente de protecție personală, spălarea mâinilor și igiena personală.

(33)

Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22) urmărește să garanteze dreptul de acces, în statele membre, la informațiile despre mediu, în conformitate cu Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (23) (Convenția de la Aarhus). Directiva 2003/4/CE stabilește obligații ample privind furnizarea la cerere a informațiilor despre mediu și diseminarea activă a acestor informații. Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (24) reglementează schimbul de informații spațiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte legate de mediu. Este important ca dispozițiile prezentului regulament privind accesul la informații și mecanismele pentru schimbul de date să completeze directivele respective, fără să constituie un alt regim juridic. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament privind informațiile destinate publicului și informațiile despre monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE.

(34)	Datele furnizate de statele membre sunt esențiale pentru a-i permite Comisiei să monitorizeze și să evalueze prezentul regulament în raport cu obiectivele urmărite.

(35)

Conform punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (25), Comisia ar trebui să evalueze prezentul regulament. Evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată pentru Uniune și să stea la baza studiilor de impact al unor eventuale măsuri ulterioare. Evaluarea ar trebui să țină seama de progresul științific, în special în ceea ce privește impactul potențial al substanțelor care generează noi preocupări.

(36)

Cerințele minime pentru reutilizarea în siguranță a apelor uzate urbane epurate reflectă cunoștințele științifice disponibile și standardele și practicile în materie de reutilizare a apei recunoscute pe plan internațional și garantează că aceste ape pot fi folosite în siguranță pentru irigațiile în agricultură, asigurând astfel un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale. Din perspectiva rezultatelor evaluării prezentului regulament sau ori de câte ori noile evoluții științifice și progresul tehnic impun acest lucru, Comisia ar trebui să fie în măsură să examineze necesitatea revizuirii cerințelor minime prevăzute în secțiunea 2 din anexa I și, după caz, ar trebui să prezinte o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

(37)

Pentru a adapta elementele fundamentale pentru managementul riscului la progresul tehnic și științific, ar trebui să-i fie delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru modificarea elementelor fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale, Comisia ar trebui să poată adopta, de asemenea, acte delegate care completează elementele fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în prezentul regulament prin stabilirea unor specificații tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(38)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor norme detaliate în ceea ce privește formatul și modul de prezentare pentru informațiile referitoare la monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament care trebuie transmise de statele membre, precum și în ceea ce privește formatul și modul de prezentare pentru sinteza la nivelul Uniunii, elaborată de Agenția Europeană de Mediu. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (26).

(39)

Obiectivul prezentului regulament îl constituie, printre altele, protecția mediului și a sănătății umane și a celei animale. Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în repetate rânduri, ar fi incompatibil cu caracterul obligatoriu pe care articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene îl atribuie directivei, să se excludă, în principiu, posibilitatea ca obligația impusă de o directivă să poată fi invocată de către persoanele vizate. Aceeași considerație este valabilă și în ceea ce privește un regulament care are drept obiectiv să garanteze că apele recuperate sunt sigure pentru irigațiile în agricultură.

(40)	Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și ar trebui să ia toate măsurile necesare să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Sancțiunile ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(41)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume protecția mediului și a sănătății umane și a celei animale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(42)	Este necesar să se acorde suficient timp atât statelor membre pentru a înființa infrastructura administrativă necesară aplicării prezentului regulament, cât și operatorilor pentru a se pregăti în vederea aplicării noilor norme.

(43)

În vederea dezvoltării și promovării la cea mai extinsă scară a reutilizării apelor uzate epurate în mod corespunzător și pentru a determina o îmbunătățire semnificativă a fiabilității apelor uzate epurate în mod corespunzător și a metodelor viabile de utilizare, Uniunea ar trebui să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domeniu, prin intermediul programului Orizont Europa.

(44)

Prezentul regulament urmărește să încurajeze utilizarea sustenabilă a apei. Ținând cont de acest obiectiv, Comisia ar trebui să se angajeze să utilizeze programele Uniunii, inclusiv programul LIFE, pentru a sprijini inițiativele locale ce implică reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și scop

(1) Prezentul regulament stabilește cerințe minime de calitate a apei și de monitorizare, precum și dispoziții privind managementul riscului și privind utilizarea în siguranță a apelor recuperate, în contextul managementului integrat al apei.

(2) Scopul prezentului regulament este de a garanta că apele recuperate sunt sigure pentru irigațiile în agricultură, astfel încât să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale, să promoveze economia circulară, să sprijine adaptarea la schimbările climatice și să contribuie la obiectivele Directivei 2000/60/CE prin abordarea în mod coordonat, la nivelul întregii Uniuni, a problemei deficitului de apă și a presiunii exercitate asupra resurselor de apă ca urmare a acestui deficit, sprijinind în acest mod și funcționarea eficientă a pieței interne.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică ori de câte ori apele uzate urbane epurate sunt reutilizate, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE, pentru irigații în agricultură, astfel cum se specifică în secțiunea 1 din anexa I la prezentul regulament.

(2) Un stat membru poate decide că nu este oportun să reutilizeze apele pentru irigații în agricultură în unul sau mai multe dintre bazinele sale hidrografice sau în părți ale acestora, ținând seama de următoarele criterii:

(a)	condițiile geografice și climatice ale districtului sau ale unor părți ale acestuia;

(b)	starea altor resurse de apă și presiunile exercitate asupra acestora, inclusiv starea cantitativă a corpurilor de apă subterane menționată în Directiva 2000/60/CE;

(c)	starea corpurilor de apă de suprafață în care sunt deversate apele uzate urbane epurate și presiunile exercitate asupra acestor corpuri;

(d)	costurile de mediu și costurile de resursă ale apelor recuperate și ale altor resurse de apă.

Orice decizie luată în temeiul primului paragraf se justifică în mod corespunzător pe baza criteriilor menționate în paragraful respectiv și se transmite Comisiei. Aceasta este revizuită după nevoie, ținând seama mai ales de proiecțiile privind schimbările climatice și de strategiile naționale de adaptare la schimbările climatice, și cel puțin o dată la șase ani ținând seama de planurile de management ale bazinelor hidrografice stabilite în temeiul Directivei 2000/60/CE.

(3) Prin derogare de la alineatul (1), proiectele de cercetare sau proiectele pilot legate de instalațiile de recuperare pot fi exceptate de la aplicarea prezentului regulament în cazul în care autoritatea competentă stabilește că sunt îndeplinite următoarele criterii:

(a)	proiectul de cercetare sau proiectul pilot nu se va desfășura într-un corp de apă utilizat pentru captarea apei destinate consumului uman sau într-o zonă de protecție relevantă, desemnate în temeiul Directivei 2000/60/CE;

(b)	proiectul de cercetare sau proiectul-pilot va face obiectul unei monitorizări adecvate.

Orice exceptare în temeiul prezentului alineat are o durată maximă de cinci ani.

Nu se introduc pe piață culturile care rezultă dintr-un proiect de cercetare sau dintr-un proiect pilot care face obiectul unei exceptări în temeiul prezentului alineat.

(4) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 852/2004 și nu împiedică operatorii din sectorul alimentar să obțină calitatea apei necesară în vederea conformării cu regulamentul respectiv prin utilizarea, într-o etapă ulterioară, a mai multor opțiuni de epurare a apei, separat sau în combinație cu opțiuni care nu implică epurarea, și nu îi împiedică nici să utilizeze, pentru irigațiile în agricultură, surse alternative de apă.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate sau un organism desemnat de un stat membru pentru îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește acordarea de permise de producere a apelor recuperate sau de alimentare cu acestea, în ceea ce privește exceptarea proiectelor de cercetare sau a proiectelor pilot și în ceea ce privește verificările de conformitate;

2.	„utilizator final” înseamnă o persoană fizică sau juridică, entitate publică sau privată, care folosește ape recuperate pentru irigațiile în agricultură;

3.	„ape uzate urbane” înseamnă ape uzate urbane în sensul definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva 91/271/CEE;

4.	„ape recuperate” înseamnă ape uzate urbane care au fost epurate în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 91/271/CEE și care rezultă dintr-o epurare suplimentară într-o instalație de recuperare, în conformitate cu secțiunea 2 din anexa I la prezentul regulament;

„instalație de recuperare” înseamnă o stație de epurare a apelor uzate urbane sau o altă instalație care tratează suplimentar apele uzate urbane, în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva 91/271/CEE, cu scopul de a produce ape adecvate pentru una dintre utilizările precizate în secțiunea 1 din anexa I la prezentul regulament;

6.	„operator al instalației de recuperare” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce reprezintă o entitate privată sau o autoritate publică și care operează sau controlează instalația de recuperare;

7.	„pericol” înseamnă un agent biologic, chimic, fizic sau radiologic susceptibil de a fi dăunător pentru oameni, animale, culturi sau plante, pentru alte biocenoze terestre ori pentru biocenoza acvatică, pentru soluri sau pentru mediu în general;

8.	„risc” înseamnă probabilitatea ca pericolele identificate să cauzeze daune într-un interval de timp determinat, inclusiv gravitatea consecințelor;

9.	„managementul riscului” înseamnă un tip de gestionare sistematică care asigură permanent siguranța reutilizării apei într-un context specific;

10.	„măsură preventivă” înseamnă o acțiune sau o activitate adecvată prin care poate fi prevenit sau eliminat un risc la adresa sănătății sau a mediului ori prin care poate fi redus un astfel de risc până la un nivel acceptabil;

11.	„punct de conformitate” înseamnă punctul în care operatorul instalației de recuperare livrează ape recuperate următorului actor din lanț;

12.

„barieră” înseamnă orice mijloace, inclusiv operațiuni fizice sau etape procedurale ori condiții de utilizare, care reduc sau previn riscul de infecție umană prin prevenirea contactului apelor recuperate cu produsele destinate să fie ingerate ori cu persoanele expuse direct sau alte mijloace care, de exemplu, reduc concentrația de microorganisme în apele recuperate sau previn supraviețuirea acestora în produsele destinate să fie ingerate;

13.	„permis” înseamnă o decizie scrisă, emisă de o autoritate competentă, pentru a produce ape recuperate sau pentru a alimenta cu ape recuperate pentru irigații în agricultură, în conformitate cu prezentul regulament;

14.

„partea responsabilă ” înseamnă o parte care îndeplinește un rol sau desfășoară o activitate în cadrul sistemului de reutilizare a apei, inclusiv operatorul stației de recuperare, operatorul stației de epurare a apelor uzate urbane atunci când este diferit de operatorul instalației de recuperare, autoritatea relevantă, alta decât autoritatea competentă desemnată, operatorul de distribuție a apelor recuperate sau operatorul de stocare a apelor recuperate;

15.

„sistem de reutilizare a apei” înseamnă infrastructura și alte elemente tehnice necesare pentru producerea, alimentarea și utilizarea apelor recuperate; acesta conține toate elementele, de la punctul de intrare în stația de epurare a apelor uzate urbane până la punctul în care apele recuperate sunt utilizate pentru irigații în agricultură, inclusiv infrastructura de distribuție și de stocare, acolo unde este relevant.

Articolul 4

Obligațiile operatorului instalației de recuperare și obligațiile privind calitatea apelor recuperate

(1) Operatorul instalației de recuperare se asigură că, la punctul de conformitate, apele recuperate destinate irigațiilor în agricultură, astfel cum sunt menționate în secțiunea 1 din anexa I, respectă următoarele cerințe:

(a)	cerințele minime de calitate a apei stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(b)	orice condiții suplimentare privind calitatea apei stabilite de autoritatea competentă în permisul relevant, în temeiul articolului 6 alineatul (3) literele (c) și (d).

Dincolo de punctul de conformitate, calitatea apei nu mai este responsabilitatea operatorului instalației de recuperare.

(2) Pentru a asigura conformitatea cu alineatul (1), operatorul instalației de recuperare monitorizează calitatea apei în conformitate cu:

(a)	secțiunea 2 din anexa I;

(b)	orice condiții suplimentare privind monitorizarea stabilite în permisul relevant de către autoritatea competentă, în temeiul articolului 6 alineatul (3) literele (c) și (d).

Articolul 5

Managementul riscului

(1) În scopul producerii de ape recuperate, al alimentării cu acestea și al utilizării lor, autoritatea competentă asigură stabilirea unui plan de management al riscului legat de reutilizarea apei.

Un plan de management al riscului legat de reutilizarea apei poate viza unul sau mai multe sisteme de reutilizare a apei.

(2) Planul de management al riscului legat de reutilizarea apei este întocmit de operatorul instalației de recuperare, de alte părți responsabile și de utilizatorii finali, după caz. Părțile responsabile care elaborează planul de management al riscului legat de reutilizarea apei consultă toate celelalte părți responsabile relevante și utilizatorii finali, după caz.

(3) Planul de management al riscului legat de reutilizarea apei se bazează pe toate elementele fundamentale pentru managementul riscului stabilite în anexa II. Planul respectiv identifică responsabilitățile în materie de management al riscului care revin operatorului instalației de recuperare și altor părți responsabile.

(4) În special, planul de management al riscului legat de reutilizarea apei:

(a)	stabilește, pentru operatorul instalației de recuperare, toate cerințele necesare suplimentare față de cele precizate în anexa I, în conformitate cu partea B din anexa II, pentru a reduce și mai mult orice risc înainte de punctul de conformitate;

(b)	identifică pericolele, riscurile, precum și măsurile preventive adecvate și/sau posibilele măsuri corective, în conformitate cu partea C din anexa II;

(c)

identifică bariere suplimentare în cadrul sistemului de reutilizare a apei și stabilește orice cerințe suplimentare care sunt necesare dincolo de punctul de conformitate pentru a asigura siguranța sistemului de reutilizare a apei, inclusiv condiții legate de distribuție, stocare și utilizare, acolo unde este cazul, și identifică părțile responsabile pentru îndeplinirea acestor cerințe.

(5) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 13, de modificare a prezentului regulament pentru a adapta la progresul tehnic și științific elementele fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în anexa II.

Comisia este împuternicită, de asemenea, să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 13, de completare a prezentului regulament pentru a stabili specificații tehnice pentru elementele fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în anexa II.

Articolul 6

Obligațiile privind permisul pentru apele recuperate

(1) Producerea de ape recuperate destinate irigațiilor în agricultură astfel cum se precizează în secțiunea 1 din anexa I și alimentarea cu acestea fac obiectul unui permis.

(2) Părțile responsabile din cadrul sistemului de reutilizare a apei, inclusiv utilizatorul final acolo unde este relevant în conformitate cu dreptul intern, depun o cerere de acordare a unui permis sau o cerere de modificare a unui permis existent la autoritatea competentă din statul membru în care funcționează sau este prevăzută să funcționeze instalația de recuperare.

(3) Permisul stabilește obligațiile operatorului instalației și, dacă este cazul, ale oricăror alte părți responsabile. Permisul trebuie să se bazeze pe planul de management al riscului legat de reutilizarea apei și să precizeze, printre altele, următoarele:

(a)	clasa sau clasele de calitate a(le) apelor recuperate și utilizarea în agricultură pentru care sunt permise apele recuperate, în conformitate cu anexa I, locul de utilizare, instalațiile de recuperare și volumul anual estimat al apelor recuperate care urmează să fie produse;

(b)	condițiile referitoare la cerințele minime de calitate a apei și de monitorizare stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(c)	orice condiții referitoare la cerințele suplimentare impuse operatorului instalației de recuperare prevăzute în planul de management al riscului legat de reutilizarea apei;

(d)	orice alte condiții necesare pentru a limita orice riscuri inacceptabile la adresa mediului și a sănătății umane și a celei animale, astfel încât orice risc să fie la un nivel acceptabil;

(e)	durata de valabilitate a permisului;

(f)	punctul de conformitate.

(4) În scopul analizării unei cereri, autoritatea competentă se consultă și face schimb de informații pertinente cu alte autorități relevante, în special cu autoritățile din domeniul apei și al sănătății, dacă acestea diferă de autoritatea competentă, și cu oricare altă parte pe care autoritatea competentă o considerată relevantă.

(5) Autoritatea competentă decide fără întârziere dacă acordă sau nu permisul. Dacă, din cauza complexității cererii, autoritatea competentă are nevoie de mai mult de 12 luni de la data primirii unei cereri complete pentru a decide dacă acordă sau nu un permis, aceasta comunică solicitantului data preconizată pentru luarea deciziei sale.

(6) Permisele sunt reexaminate periodic și se actualizează dacă este necesar și cel puțin atunci când:

(a)	a avut loc o modificare substanțială a capacității;

(b)	s-au modernizat echipamentele;

(c)	s-au adăugat noi echipamente sau procese; sau

(d)	au avut loc modificări ale condițiilor climatice sau de altă natură care afectează în mod semnificativ starea ecologică a corpurilor de apă de suprafață.

(7) Statele membre pot solicita ca stocarea, distribuția și utilizarea apelor recuperate să facă obiectul unui permis specific pentru a aplica cerințele și barierele suplimentare identificate în planul de management al riscului legat de reutilizarea apei, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4).

Articolul 7

Verificarea de conformitate

(1) Autoritatea competentă verifică dacă este îndeplinită conformitatea cu condițiile stabilite în permis. Verificarea de conformitate se efectuează prin următoarele mijloace:

(a)	controale la fața locului;

(b)	date de monitorizare obținute în special în temeiul prezentului regulament;

(c)	orice alte mijloace adecvate.

(2) În caz de neconformitate cu condițiile prevăzute în permis, autoritatea competentă impune operatorului instalației de recuperare și, dacă este relevant, celorlalte părți responsabile să ia toate măsurile necesare pentru a restabili fără întârziere conformitatea și să informeze imediat utilizatorii finali afectați.

(3) În cazul în care neconformitatea cu condițiile stabilite în permis reprezintă un risc semnificativ la adresa mediului sau a sănătății umane ori a celei animale, operatorul instalației de recuperare sau oricare alte părți responsabile suspendă fără întârziere alimentarea cu ape recuperate până în momentul în care autoritatea competentă stabilește că a fost restabilită conformitatea, respectând procedurile definite în planul de management al riscului legat de reutilizarea apei, în conformitate cu secțiunea 2 litera (a) din anexa I.

(4) Dacă are loc un incident care afectează conformitatea cu condițiile prevăzute în permis, operatorul instalației de recuperare sau oricare alte părți responsabile informează fără întârziere autoritatea competentă și alte părți care ar putea fi eventual afectate și comunică autorității competente informațiile necesare pentru evaluarea impactului unui astfel de incident.

(5) Autoritatea competentă verifică periodic respectarea de către părțile responsabile a măsurilor și sarcinilor stabilite în planul de management al riscului legat de reutilizarea apei.

Articolul 8

Cooperarea între statele membre

(1) În cazul în care reutilizarea apei are o relevanță transfrontalieră, statele membre desemnează un punct de contact pentru a coopera, după caz, cu punctele de contact și cu autoritățile competente din alte state membre, sau utilizează structurile existente care rezultă din acordurile internaționale.

Rolul punctelor de contact sau al structurilor existente este:

(a)	de a primi și transmite cererile de asistență;

(b)	de a asigura asistență la cerere; și

(c)	de a coordona comunicarea între autoritățile competente.

Înainte de a acorda permisul, autoritățile competente fac schimb de informații privind condițiile prevăzute la articolul 6 alineatul (3) cu punctul de contact din statul membru în care apele recuperate sunt destinate utilizării.

(2) Statele membre răspund cererilor de asistență fără întârzieri nejustificate.

Articolul 9

Informarea și conștientizarea

Economisirea resurselor de apă ca urmare a reutilizării apei trebuie să facă obiectul unor campanii generale de conștientizare a opiniei publice în statele membre în care apa recuperată este folosită pentru irigații în agricultură. Astfel de campanii pot include popularizarea beneficiilor pe care le prezintă reutilizarea în siguranță a apei.

Statele membre în cauză pot organiza totodată campanii de informare pentru utilizatorii finali pentru a asigura utilizarea optimă și sigură a apei recuperate, garantând prin aceasta un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale.

Statele membre pot adapta aceste campanii de informare și de conștientizare la scara reutilizării apei.

Articolul 10

Informații destinate publicului

(1) Fără a aduce atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE, statele membre în care apele recuperate sunt utilizate pentru irigații în agricultură, astfel cum se prevede în secțiunea 1 din anexa I la prezentul regulament, se asigură că sunt puse la dispoziția publicului, online sau prin alte mijloace, informații adecvate și actualizate privind reutilizarea apei. Aceste informații cuprind următoarele:

(a)	cantitatea și calitatea apelor recuperate furnizate în conformitate cu prezentul regulament;

(b)	pentru statul membru în cauză, procentul de ape recuperate furnizate în conformitate cu prezentul regulament comparat cu cantitatea totală de ape uzate urbane epurate, dacă astfel de date sunt disponibile;

(c)	permisele acordate sau modificate în conformitate cu prezentul regulament, inclusiv condițiile stabilite de autoritățile competente în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din prezentul regulament;

(d)	rezultatul verificărilor de conformitate efectuate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din prezentul regulament;

(e)	punctele de contact desemnate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din prezentul regulament.

(2) Informațiile menționate la alineatul (1) se actualizează la fiecare doi ani.

(3) Statele membre se asigură că orice decizie luată în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) este pusă la dispoziția publicului, online sau prin alte mijloace.

Articolul 11

Informații privind monitorizarea punerii în aplicare

(1) Fără a aduce atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE, statele membre în care apele recuperate sunt utilizate pentru irigații în agricultură, astfel cum se prevede în secțiunea 1 din anexa I la prezentul regulament, asistate de Agenția Europeană de Mediu, întreprind următoarele:

(a)

elaborează și publică, până la 26 iunie 2026, și, ulterior, actualizează la fiecare șase ani, un set de date care conțin informații privind rezultatul verificării conformității efectuate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din prezentul regulament și alte informații care trebuie puse la dispoziția publicului, online sau prin alte mijloace, în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament;

(b)

elaborează, publică și, ulterior, actualizează anual, un set de date care conțin informații privind cazurile de neconformitate cu condițiile stabilite în permis, care au fost colectate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din prezentul regulament, și informații privind măsurile luate în conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din prezentul regulament.

(2) Statele membre asigură accesul Comisiei, al Agenției Europene de Mediu și al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor la seturile de date menționate la alineatul (1).

(3) Pe baza seturilor de datelor menționate la alineatul (1), Agenția Europeană de Mediu, în consultare cu statele membre, elaborează, publică și actualizează periodic sau la cererea Comisiei o sinteză la nivelul Uniunii. Sinteza respectivă cuprinde, după caz, indicatori privind realizările, rezultatele și efectele prezentului regulament, hărți, precum și rapoarte ale statelor membre.

(4) Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme detaliate privind formatul și modul de prezentare pentru informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), precum și norme detaliate privind formatul și modul de prezentare pentru sinteza la nivelul Uniunii menționată la alineatul (3). Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14.

(5) Până la 26 iunie 2022, Comisia, în consultare cu statele membre, stabilește orientări în sprijinul aplicării prezentului regulament.

Articolul 12

Evaluarea și revizuirea

(1) Până la 26 iunie 2028, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament. Evaluarea se bazează pe cel puțin următoarele aspecte:

(a)	experiența acumulată prin punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)	seturile de date elaborate de statele membre în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) și sinteza la nivelul Uniunii elaborată de Agenția Europeană de Mediu în conformitate cu articolul 11 alineatul (3);

(c)	datele științifice, analitice și epidemiologice relevante;

(d)	cunoștințe tehnice și științifice;

(e)	recomandările OMS, în cazul în care sunt disponibile, sau alte orientări internaționale ori standarde ISO.

(2) La efectuarea evaluării, Comisia acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte:

(a)	cerințelor minime stabilite în anexa I;

(b)	elementelor fundamentale pentru managementul riscului prevăzute în anexa II;

(c)	cerințelor suplimentare stabilite de autoritățile competente în temeiul articolului 6 alineatul (3) literele (c) și (d);

(d)	impactului reutilizării apei asupra mediului și asupra sănătății umane și a celei animale, inclusiv impactului substanțelor care generează noi preocupări.

(3) În cadrul evaluării, Comisia analizează fezabilitatea:

(a)	extinderii domeniului de aplicare al prezentului regulament pentru a include apele recuperate destinate altor utilizări specifice, inclusiv reutilizarea acestora în scopuri industriale;

(b)	extinderii cerințelor prezentului regulament pentru a include utilizarea indirectă a apelor uzate epurate.

(4) Pe baza rezultatelor evaluării sau ori de câte ori noile cunoștințe tehnice și științifice impun acest lucru, Comisia poate examina necesitatea revizuirii cerințelor minime prevăzute în secțiunea 2 din anexa I.

(5) După caz, Comisia prezintă o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

Articolul 13

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 25 iunie 2020. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (5) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 14

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de comitetul constituit prin Directiva 2000/60/CE. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 15

Sancțiuni

Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei, până la 26 iunie 2024, normele și măsurile respective, precum și orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 16

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 26 iunie 2023.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 mai 2020.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D. M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

A. METELKO-ZGOMBIĆ

(1) JO C 110, 22.3.2019, p. 94.

(2) JO C 86, 7.3.2019, p. 353.

(3) Poziția Parlamentului European din 12 februarie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și poziția în primă lectură a Consiliului din 7 aprilie 2020 (JO C 147, 4.5.2020, p. 1). Poziția Parlamentului European din 13 mai 2020 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(5) Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).

(6) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 33.

(7) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).

(8) Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6).

(9) Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(11) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).

(12) Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).

(13) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).

(14) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(15) Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE (JO L 64, 4.3.2006, p. 37).

(16) Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19).

(17) Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 348, 24.12.2008, p. 84).

(18) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).

(19) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).

(20) Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).

(21) Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).

(22) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(23) JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(24) Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(25) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(26) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

ANEXA I

UTILIZĂRI ȘI CERINȚE MINIME

Secțiunea 1

Utilizări ale apelor recuperate

Irigații în agricultură

Irigații în agricultură înseamnă irigarea următoarelor tipuri de culturi:

—	culturile alimentare consumate crude, adică acele culturi care sunt destinate consumului uman în stare crudă sau neprelucrate;

—	culturile alimentare prelucrate, adică acele culturi care sunt destinate consumului uman numai după ce au fost supuse unui proces de prelucrare (de exemplu, au fost gătite sau prelucrate industrial);

—	culturile nealimentare, adică acele culturi care nu sunt destinate consumului uman (de exemplu, pășuni și furaje, fibre, culturi ornamentale, culturi de semințe, culturi energetice și gazon).

Fără a aduce atingere altor acte legislative relevante ale Uniunii în domeniul mediului și al sănătății, statele membre pot utiliza apele recuperate și în alte scopuri, cum ar fi:

—	reutilizarea apei industriale; și

—	în scopuri de agrement și ecologice.

Secțiunea 2

Cerințe minime

Cerințe minime aplicabile apelor recuperate destinate irigațiilor în agricultură

Clasele de calitate a apelor recuperate, precum și utilizările autorizate și metodele de irigare pentru fiecare categorie sunt stabilite în tabelul 1. Cerințele minime de calitate a apei sunt stabilite în tabelul 2 de la litera (a). Frecvența minimă și obiectivele de performanță pentru monitorizarea apelor recuperate sunt stabilite în tabelul 3 (monitorizarea de rutină) și în tabelul 4 (monitorizarea de validare) de la litera (b).

Culturile care fac parte dintr-o anumită categorie sunt irigate cu ape recuperate din clasa de calitate minimă corespunzătoare a apelor recuperate, astfel cum se prevede în tabelul 1, cu excepția cazului în care sunt utilizate bariere suplimentare adecvate, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4) litera (c), care au drept rezultat îndeplinirea cerințelor de calitate prevăzute în tabelul 2 de la litera (a). Astfel de bariere suplimentare se pot baza pe lista orientativă a măsurilor preventive prevăzute la punctul 7 din anexa II sau în orice alt standard național sau internațional echivalent, cum ar fi standardul ISO 16075-2.

Tabelul 1 – Clasele de calitate a apelor recuperate, utilizarea permisă în agricultură și metoda de irigare

Clasa de calitate minimă a apelor recuperate	Categoria culturii (*1)	Metoda de irigare
A	Toate culturile alimentare consumate crude în cazul cărora partea comestibilă este în contact direct cu apele recuperate, și culturile de rădăcinoase	Toate metodele de irigare
B	Culturi alimentare consumate crude în cazul cărora partea comestibilă este produsă deasupra solului și nu este în contact direct cu apele recuperate, culturi alimentare prelucrate și culturi nealimentare, inclusiv culturi destinate hranei animalelor crescute pentru producția de lapte sau carne	Toate metodele de irigare
C	Culturi alimentare consumate crude în cazul cărora partea comestibilă este produsă deasupra solului și nu este în contact direct cu apele recuperate, culturi alimentare prelucrate și culturi nealimentare, inclusiv culturi destinate hranei animalelor crescute pentru producția de lapte sau carne	Irigare prin picurare (*2) sau altă metodă de irigare care evită contactul direct cu partea comestibilă a culturii
D	Culturi industriale, culturi energetice și culturi de semințe	Toate metodele de irigare (*3)

(a) Cerințe minime de calitate a apei

Tabelul 2 – Cerințele de calitate a apelor recuperate utilizate pentru irigațiile în agricultură

Clasa de calitate a apelor recuperate	Obiectiv indicativ privind tehnologia	Cerințe de calitate
Clasa de calitate a apelor recuperate	Obiectiv indicativ privind tehnologia	E. coli (număr/100 ml)	CBO5 (mg/l)	Materii totale în suspensie (MTS) (mg/l)	Turbiditate Unități de turbiditate nefelometrică (NTU)	Altele
A	Epurare secundară, filtrare și dezinfectare	≤ 10	≤ 10	≤ 10	≤ 5	Legionella spp.: < 1 000 UFC/l în cazul în care există riscul de aerosolizare Nematode intestinale (ouă de helminți): ≤ 1 ou/l pentru irigarea pășunilor sau a ierbii pentru nutrețuri
B	Epurare secundară și dezinfectare	≤ 100	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (anexa I tabelul 1)	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (anexa I tabelul 1)	-
C	Epurare secundară și dezinfectare	≤ 1 000			-
D	Epurare secundară și dezinfectare	≤ 10 000			-

Apele recuperate se consideră a fi conforme cu cerințele stabilite în tabelul 2 dacă măsurătorile pentru apele recuperate respective îndeplinesc următoarele criterii:

—

valorile indicate pentru E. coli, Legionella spp. și nematodele intestinale sunt respectate în 90 % sau mai mult dintre probe; niciuna din valorile probelor nu depășește limita maximă de deviație de 1 unitate logaritmică față de valoarea indicată pentru E. coli și Legionella spp. și de 100 % din valoarea indicată pentru nematodele intestinale;

—	valorile indicate pentru CBO5, materii totale în suspensie (MTS) și turbiditate în clasa A sunt respectate în 90 % sau mai mult dintre probe; niciuna dintre valorile probelor nu depășește limita maximă de deviație de 100 % din valoarea indicată.

(b) Cerințe minime de monitorizare

Operatorii instalațiilor de recuperare efectuează o monitorizare de rutină pentru a verifica dacă apele recuperate sunt conforme cu cerințele minime de calitate a apei prevăzute la litera (a). Monitorizarea de rutină se include în procedurile de verificare a sistemului de reutilizare a apei.

Eșantioanele care urmează să fie folosite pentru verificarea conformității cu parametrii microbiologici la punctul de conformitate se prelevează în conformitate cu standardul EN ISO 19458 sau cu orice alte standarde naționale sau internaționale care asigură o calitate echivalentă.

Tabelul 3 – Frecvența minimă a monitorizării de rutină a apelor recuperate pentru irigațiile în agricultură

	Frecvența minimă a monitorizării
Clasa de calitate a apelor recuperate	E. coli	CBO5	Materii totale în suspensie (MTS)	Turbiditate	Legionella spp. (dacă este cazul)	Nematode intestinale (dacă este cazul)
A	O dată pe săptămână	O dată pe săptămână	O dată pe săptămână	Continuu	De două ori pe lună	De două ori pe lună sau așa cum este stabilit de către operatorul instalației de recuperare, în funcție de numărul de ouă din apele uzate care intră în instalația de recuperare
B	O dată pe săptămână	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (anexa I secțiunea D)	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (anexa I secțiunea D)	-
C	De două ori pe lună			-
D	De două ori pe lună			-

Înainte de punerea în funcțiune a unei noi instalații de recuperare se efectuează o monitorizare de validare.

Instalațiile de recuperare care sunt deja în funcțiune și care îndeplinesc cerințele de calitate a apelor recuperate stabilite în tabelul 2 de la litera (a) la 25 iunie 2020 sunt exceptate de la obligația de a efectua monitorizarea de validare.

Cu toate acestea, monitorizarea de validare este efectuată de fiecare dată când se modernizează echipamentul, precum și atunci când se adaugă noi echipamente sau procese.

Monitorizarea de validare se efectuează pentru clasa de calitate a apelor recuperate cu cele mai stricte cerințe, clasa A, pentru a evalua dacă sunt respectate obiectivele de performanță (reducere log10). Monitorizarea de validare implică monitorizarea microorganismelor indicatoare asociate fiecărui grup de agenți patogeni, și anume bacterii, virusuri și protozoare. Microorganismele indicatoare selectate sunt E. coli pentru bacteriile patogene, colifagii F-specifici, colifagii somatici sau colifagii pentru virusurile patogene și sporii de Clostridium perfringens sau bacteriile sporulante care reduc cantitatea de sulf pentru protozoare. Obiectivele de performanță (reducere log10) pentru monitorizarea de validare a microorganismelor indicatoare selectate sunt prezentate în tabelul 4 și trebuie să fie îndeplinite la punctul de conformitate, având în vedere concentrațiile apelor uzate brute care intră în stația de epurare a apelor uzate urbane. Cel puțin 90 % din eșantioanele de validare trebuie să atingă sau să depășească obiectivele de performanță.

În cazul în care un indicator biologic nu este prezent într-o cantitate suficientă în apele uzate brute pentru a obține o reducere log10, absența unui astfel de indicator biologic în apele recuperate înseamnă că sunt respectate cerințele de validare. Îndeplinirea obiectivului de conformitate poate fi stabilită prin control analitic, prin însumarea performanțelor constatate în cadrul etapelor de epurare individuale, pe bază de dovezi științifice pentru procese standard recunoscute în domeniu, cum ar fi datele publicate în rapoarte de testare sau studii de caz, ori prin testarea într-un laborator în condiții controlate în vederea unei tratări inovatoare.

Tabelul 4 – Monitorizarea de validare a apelor recuperate pentru irigațiile în agricultură

Clasa de calitate a apelor recuperate	Microorganisme indicatoare (*4)	Obiective de performanță pentru lanțul de epurare (reducere log10)
A	E. coli	≥ 5,0
	Total colifagi/colifagi F-specifici/colifagi somatici/colifagi (*5)	≥ 6,0
	Spori de Clostridium perfringens/bacterii sporulante care reduc cantitatea de sulf (*6)	≥ 4,0 (în cazul sporilor de Clostridium perfringens) ≥ 5,0 (în cazul bacteriilor sporulante care reduc cantitatea de sulf)

Metodele de analiză utilizate în cadrul monitorizării sunt validate și documentate în conformitate cu standardul EN ISO/IEC-17025 sau cu alte standarde naționale sau internaționale care asigură o calitate echivalentă.

(*1) Dacă același tip de culturi irigate se încadrează în mai multe categorii din tabelul 1, se aplică cerințele care corespund categoriei celei mai stricte.

(*2) Irigarea prin picurare (denumită și irigare prin prelingere) este un sistem de microirigare care permite irigarea plantelor cu picături sau jeturi subțiri de apă și constă în scurgerea picăturilor de apă pe sol sau direct sub suprafața acestuia, la debite foarte reduse (2-20 de litri/oră), printr-un sistem de conducte din plastic cu diametru mic, prevăzute cu ieșiri denumite emițători sau dispozitive de picurare.

(*3) În cazul metodelor de irigare care imită precipitațiile, ar trebui să se acorde o atenție specială protecției sănătății lucrătorilor și a persoanelor aflate în apropiere. În acest scop, se aplică măsuri preventive adecvate.

(*4) Pentru monitorizarea de validare pot fi utilizați și agenții patogeni de referință Campylobacter, Rotavirus și Criptosporidium în locul microorganismelor indicatoare propuse. În acest caz, se aplică următoarele obiective de performanță care vizează reducerea log10: Campylobacter (≥ 5,0), Rotavirus (≥ 6,0) și Cryptosporidium (≥ 5,0).

(*5) Numărul total de colifagi a fost selectat ca fiind cel mai adecvat indicator viral. Cu toate acestea, în cazul în care analiza numărului total de colifagi nu este fezabilă, se analizează cel puțin un tip de colifagi (colifagi F-specifici sau somatici).

(*6) Numărul de spori de Clostridium perfringens este selectat ca fiind cel mai adecvat indicator pentru protozoare. Cu toate acestea, bacteriile sporulante care reduc cantitatea de sulf sunt o alternativă în cazul în care concentrația de spori de Clostridium perfringens nu permite validarea reducerii log10 cerute.

ANEXA II

Elemente fundamentale pentru managementul riscului

Managementul riscului cuprinde identificarea și gestionarea riscurilor în mod proactiv pentru a garanta utilizarea și managementul în condiții de siguranță ale apelor recuperate și absența oricărui risc pentru mediu sau pentru sănătatea umană sau cea animală. În aceste scopuri, se stabilește un plan de management al riscului legat de reutilizarea apei pe baza următoarelor elemente:

Descrierea întregului sistem de reutilizare a apelor, de la intrarea apelor uzate în stația de epurare a apelor uzate urbane până la punctul de utilizare, inclusiv a surselor de ape uzate, a etapelor tratării și a tehnologiilor utilizate în instalația de recuperare, a infrastructurii de aprovizionare, distribuție și stocare, a utilizării prevăzute, a locului și a perioadei de utilizare (de exemplu, utilizare temporară sau ad-hoc), a metodei de irigare, a tipului de cultură, a altor surse de apă în cazul în care este prevăzută utilizarea unei combinații și a volumului apelor recuperate care urmează să fie furnizate.

2.	Identificarea tuturor părților implicate în sistemul de reutilizare a apei și o descriere clară a rolurilor și responsabilităților acestora.

3.	Identificarea pericolelor potențiale, în special a prezenței poluanților și a agenților patogeni, precum și a riscului de evenimente periculoase, cum ar fi deficiențe ale procesului de epurare ori scurgeri accidentale, sau contaminarea în sistemul de reutilizare a apei.

Identificarea mediilor și a populațiilor expuse riscului, precum și a căilor de expunere la pericolele potențiale identificate, luând în considerare factori de mediu specifici, cum ar fi hidrogeologia, topologia, tipul de sol și ecologia la nivel local, precum și factori legați de tipul de culturi și de practicile agricole și de irigație. Trebuie să se țină seama, de asemenea, de eventualele efecte negative ireversibile sau pe termen lung asupra mediului sau asupra sănătății ale operațiunii de recuperare a apei; de asemenea, aceste efecte trebuie să fie sprijinite de dovezi științifice.

Evaluarea riscului pentru mediu și pentru sănătatea umană și cea animală, ținând seama de natura pericolelor potențiale identificate, de durata utilizărilor preconizate, de mediile și populațiile identificate cu risc de expunere la aceste pericole și de gravitatea posibilelor efecte ale pericolelor luând în considerare principiul precauției, precum și toate actele legislative, documentele de orientare și cerințele minime relevante de la nivelul Uniunii și al statelor membre în materie de siguranță a produselor alimentare, a hranei pentru animale și a lucrătorilor. Evaluarea riscului s-ar putea baza pe examinarea studiilor și a datelor științifice disponibile.

Evaluarea riscului include următoarele elemente:

(a)

evaluarea riscului de mediu, inclusiv a tuturor aspectelor următoare:

(i)	confirmarea naturii acestui risc, inclusiv, acolo unde este cazul, a nivelului predictibil fără efect;

(ii)	evaluarea gradului de expunere potențial;

(iii)

caracterizarea riscului.

(b)

evaluarea riscului pentru sănătatea umană și cea animală, inclusiv a tuturor elementelor următoare:

(i)	confirmarea naturii acestor pericole, inclusiv, acolo unde este cazul, a relației dintre doză și răspuns;

(ii)	evaluarea intervalului potențial de dozare sau a gradului potențial de expunere;

(iii)

caracterizarea riscului.

Evaluarea riscului s-ar putea efectua recurgându-se la o evaluare calitativă sau semicantitativă a riscului. Se recurge la evaluarea cantitativă a riscului atunci când există suficiente date justificative sau în proiectele cu un potențial risc ridicat pentru mediu sau pentru sănătatea publică.

La evaluarea riscului trebuie să fie luate în considerare cel puțin următoarele cerințe și obligații:

(a)	cerința de reducere și de prevenire a poluării cu nitrați a apei în conformitate cu Directiva 91/676/CEE;

(b)	obligația ca zonele de protecție a apei destinate consumului uman să îndeplinească cerințele Directivei 98/83/CE;

(c)	cerința privind îndeplinirea obiectivelor de mediu prevăzute în Directiva 2000/60/CE;

(d)	cerința de prevenire a poluării apelor subterane în conformitate cu Directiva 2006/118/CE;

(e)	cerința de respectare a standardelor de calitate a mediului pentru substanțele prioritare și o serie de alți poluanți stabilite în Directiva 2008/105/CE;

(f)	cerința de respectare a standardelor de calitate a mediului aplicabile poluanților de interes național, și anume poluanții specifici bazinelor hidrografice, stabilite în Directiva 2000/60/CE;

(g)	cerința de respectare a standardelor de calitate a apei pentru scăldat prevăzute în Directiva 2006/7/CE;

(h)	cerințele privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, în temeiul Directivei 86/278/CEE;

(i)

cerințele privind igiena produselor alimentare, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și în orientările prevăzute în Comunicarea Comisiei privind documentul de orientare privind abordarea la nivelul producției primare a riscurilor microbiologice prezentate de fructele și legumele proaspete prin aplicarea normelor de igienă;

(j)	cerințele privind igiena hranei pentru animale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 183/2005;

(k)	cerința de respectare a criteriilor microbiologice relevante stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;

(l)	cerințele privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006;

(m)	cerințele privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana pentru animale stabilite în Regulamentul (CE) nr. 396/2005;

(n)	cerințele privind sănătatea animală prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1069/2009 și (UE) nr. 142/2011.

Condiții referitoare la cerințele suplimentare

Luarea în considerare a cerințelor privind calitatea și monitorizarea apei care sunt suplimentare față de cele precizate în secțiunea 2 din anexa I și/sau mai stricte decât acestea, atunci când este necesar și adecvat pentru a se asigura un nivel corespunzător de protecție a mediului și a sănătății umane și a celei animale, în special atunci când există dovezi științifice clare că riscul provine din apele recuperate, și nu din alte surse.

În funcție de rezultatul evaluării riscului menționate la punctul 5, aceste cerințe suplimentare pot viza în special:

(a)	metalele grele;

(b)	pesticidele;

(c)	produsele secundare rezultate în urma dezinfecției;

(d)	produsele farmaceutice;

(e)	alte substanțe care generează noi preocupări, inclusiv micropoluanții și microplasticul;

(f)	rezistența antimicrobiană.

Măsuri preventive

Identificarea măsurilor preventive care sunt deja în vigoare sau care ar trebui să fie luate pentru a limita riscul, astfel încât orice risc identificat să poată fi gestionat în mod adecvat. O atenție deosebită se acordă corpurilor de apă utilizate pentru captarea apei destinate consumului uman și zonelor de protecție relevante.

Astfel de măsuri preventive pot include:

(a)	controlul accesului;

(b)	măsuri suplimentare de dezinfectare sau de eliminare a poluanților;

(c)	tehnologii de irigare specifice care reduc riscul formării de aerosoli (de exemplu, irigarea prin picurare);

(d)	cerințe specifice pentru irigarea prin aspersiune (de exemplu, viteza maximă a vântului, distanțele dintre aspersor și zonele sensibile);

(e)	cerințe specifice pentru terenurile agricole (de exemplu, înclinarea pantei, saturarea cu apă a terenului și zone carstice);

(f)	sprijin pentru eliminarea agenților patogeni înainte de recoltare;

(g)	stabilirea unor distanțe minime de siguranță (de exemplu, față de apele de suprafață, inclusiv de sursele pentru animale, sau față de activități cum ar fi acvacultura, piscicultura, acvacultura de crustacee, înotul și alte activități acvatice);

(h)	semnalizarea la locurile de irigare, indicându-se faptul că se utilizează ape recuperate și că acestea nu sunt adecvate consumului.

Măsurile preventive specifice care pot fi relevante sunt prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1 – Măsuri preventive specifice

Clasa de calitate a apelor recuperate

Măsuri preventive specifice

—	Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu ape recuperate, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscul legat de un anumit caz poate fi gestionat.

—	Se interzice recoltarea produselor irigate umede sau căzute pe sol.

—	Vacile de lapte aflate în perioada de lactație nu pot avea acces la pășuni atât timp cât acestea sunt umede.

—	Furajele trebuie să fie uscate sau însilozate înainte de ambalare.

—	Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu ape recuperate, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscul legat de un anumit caz poate fi gestionat.

—	Se interzice recoltarea produselor irigate umede sau căzute pe sol.

—	Animalele erbivore nu pot avea acces la pășuni timp de cinci zile după ultima irigare.

—	Furajele trebuie să fie uscate sau însilozate înainte de ambalare.

—	Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu ape recuperate, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscul legat de un anumit caz poate fi gestionat.

—	Se interzice recoltarea produselor irigate umede sau căzute pe sol.

Sisteme și proceduri de control al calității adecvate, care să includă monitorizarea apelor recuperate pe baza parametrilor relevanți, precum și programe adecvate de întreținere a echipamentelor.

Se recomandă ca operatorul instalației de recuperare să stabilească și să mențină un sistem de management al calității certificat în conformitate cu standardul ISO 9001 sau cu un standard echivalent.

9.	Sisteme de monitorizare a mediului pentru a asigura faptul că se oferă un răspuns în urma monitorizării și că toate procesele și procedurile sunt validate și documentate în mod corespunzător.

10.

Sisteme adecvate de gestionare a incidentelor și a urgențelor, inclusiv proceduri care să permită informarea în mod corespunzător a tuturor părților relevante cu privire la apariția unor astfel de evenimente, și actualizarea periodică a unui plan de răspuns în situații de urgență.

Statele membre ar putea să utilizeze orientările sau standardele internaționale existente, cum ar fi ISO 20426:2018 – Orientări pentru evaluarea și managementul riscului pentru sănătate în cazul reutilizării apei nepotabile, ISO 16075:2015 – Orientări pentru utilizarea apelor uzate epurate pentru proiecte de irigare, sau alte standarde echivalente acceptate la nivel internațional ori orientări ale OMS, ca instrumente pentru identificarea sistematică a pericolelor și pentru evaluarea și managementul riscului, pe baza unei abordări axate pe priorități aplicate întregului lanț (de la epurarea apelor uzate urbane în vederea reutilizării la distribuția și utilizarea acestora pentru irigații în agricultură și la controlul efectelor) și pe baza unei evaluări a riscului specific de pe teren.

11.	Asigurarea faptului că mecanismele de coordonare sunt stabilite între diferiți actori pentru a garanta producerea și utilizarea în siguranță a apelor recuperate.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 177

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 63 5 iunie 2020

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) 2020/740 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1369 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009	1
	*	Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei ( 1 )	32

	II Acte fără caracter legislativ
	ACORDURI INTERNAŢIONALE
*	Decizia (UE) 2020/742 a Consiliului din 29 mai 2020 privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Republica Islamică Mauritania privind prelungirea protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Islamică Mauritania care expiră la 15 noiembrie 2019	56

		Rectificări
	*	Rectificare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/730 al Consiliului din 3 iunie 2020 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1509 privind măsuri restrictive împotriva Republicii Populare Democrate Coreene ( JO L 172 I, 3.6.2020 )	58