ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 174

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 63
3 iunie 2020


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește autorizarea unităților de material germinativ și cerințele de trasabilitate și de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenit de la anumite animale terestre deținute (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

1

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele de prevenire și control al anumitor boli listate (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

64

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2020/688 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre și a ouălor pentru incubație (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

140

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

211

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/690 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește bolile listate care fac obiectul programelor de supraveghere ale Uniunii, domeniul de aplicare geografic al acestor programe și bolile listate pentru care se poate stabili statutul de indemn de boală al compartimentelor (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

341

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei din 30 ianuarie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

345

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2020/692 al Comisiei din 30 ianuarie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind intrarea în Uniune, precum și circulația și manipularea după intrare, a transporturilor de anumite animale, de materiale germinative și de produse de origine animală (Text cu relevanță pentru SEE) ( 1 )

379

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/686 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește autorizarea unităților de material germinativ și cerințele de trasabilitate și de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenit de la anumite animale terestre deținute

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

Având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), și în special articolul 94 alineatul (3), articolul 97 alineatul (2), articolul 101 alineatul (3), articolul 106 alineatul (1), articolul 122 alineatele (1) și (2), articolul 131 alineatul (1), articolul 160 alineatele (1) și (2), articolul 161 alineatul (6), articolul 162 alineatele (3) și (4), articolul 163 alineatul (5), articolul 164 alineatul (2), articolul 165 alineatul (3) și articolul 279 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni. Aceste norme prevăd, printre altele, înregistrarea și autorizarea unităților de material germinativ și cerințele de trasabilitate și de sănătate animală pentru circulația transporturilor de material germinativ în interiorul Uniunii. De asemenea, Regulamentul (UE) 2016/429 acordă Comisiei competența de a adopta, prin intermediul actelor delegate, norme de completare a anumitor elemente neesențiale din acest regulament. În consecință, pentru a asigura buna funcționare a sistemului în noul cadru juridic instituit de Regulamentul (UE) 2016/429, este necesar să se adopte aceste norme.

(2)

Normele stabilite în prezentul regulament sunt necesare pentru a completa normele stabilite în partea IV titlul I capitolele 1, 2 și 5 din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește autorizarea unităților de material germinativ, registrele unităților de material germinativ ținute de către autoritățile competente, obligațiile de ținere a evidențelor de către operatori, cerințele privind trasabilitatea și sănătatea animală, precum și cerințele de certificare a sănătății animale și de notificare pentru circulația în interiorul Uniunii a transporturilor de material germinativ provenit de la anumite animale terestre deținute în vederea prevenirii răspândirii în Uniune a bolilor transmisibile ale animalelor prin aceste materiale.

(3)

Aceste norme sunt legate între ele din punctul de vedere al conținutului și multe dintre acestea sunt destinate să fie aplicate împreună. Prin urmare, în interesul simplității și al transparenței, precum și pentru facilitarea aplicării normelor și evitarea multiplicării lor, acestea ar trebui să fie prevăzute într-un singur act, iar nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate și în cazul cărora există riscul duplicării.

(4)

Într-adevăr, Regulamentul (UE) 2016/429 are drept obiectiv să asigure un cadru de reglementare mai simplu și mai flexibil decât cel existent anterior, asigurând în același timp o abordare a cerințelor de sănătate animală bazată mai mult pe riscuri, precum și consolidarea pregătirii în eventualitatea apariției bolilor animalelor, a prevenirii și controlului acestora. Regulamentul a fost de asemenea adoptat cu scopul de a asigura stabilirea normelor cu privire la bolile animalelor în principal într-un singur act, evitându-se dispersarea lor în mai multe acte diferite. Normele stabilite în prezentul regulament cu privire la materialul germinativ urmează, la rândul lor, aceeași abordare.

(5)

Înainte de adoptarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii cu privire la materialul germinativ erau prevăzute în Directivele 88/407/CEE (2), 89/556/CEE (3), 90/429/CEE (4) și 92/65/CEE (5) ale Consiliului. Regulamentul (UE) 2016/429 abrogă și înlocuiește aceste patru directive cu efect de la 21 aprilie 2021. Aceste directive au stabilit condițiile de sănătate animală pentru schimburile în cadrul Uniunii și importul în Uniune a transporturilor de material seminal, ovule și embrioni proveniți de la animale din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și, în principiu, de la anumite alte specii de animale. Normele prevăzute în aceste directive și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește prevenirea răspândirii bolilor transmisibile ale animalelor în interiorul Uniunii. În consecință, principalele elemente ale acestor norme ar trebui să se păstreze, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența dobândită cu aplicarea lor, precum și cunoștințele științifice actuale.

(6)

Materialul germinativ, și în special materialul seminal, dar și, într-o mai mică măsură, oocitele și embrionii pot reprezenta un risc semnificativ de răspândire a bolilor animalelor. Acestea sunt colectate de la sau produse de un număr limitat de animale donatoare, însă sunt utilizate pe scară largă în populația generală de animale astfel încât pot reprezenta, dacă nu sunt manipulate în mod corespunzător sau dacă nu sunt clasificate cu statutul sanitar corect, o sursă de boală pentru un număr mare de animale. Astfel de situații au apărut în trecut și au provocat pierderi economice substanțiale.

(7)

Pentru a preveni riscul de răspândire a bolilor, Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că materialul germinativ ar trebui colectat, produs, prelucrat și depozitat în unități de material germinativ specializate și ar trebui să fie supus unor regimuri speciale de sănătate și igienă animală. În același timp, pentru a fi admise în aceste unități de material germinativ și clasificate drept animale donatoare de material germinativ care poate fi deplasat între statele membre, animalele trebuie să respecte standarde de sănătate animală mai ridicate decât cele aplicabile populației generale de animale. De asemenea, Regulamentul (UE) 2016/429 prevede proceduri specifice de asigurare a trasabilității acestui material germinativ, în timp ce în cazul circulației sale în interiorul Uniunii se aplică o serie de cerințe speciale privind sănătatea animală. În acest cadru, este necesar să se stabilească în prezentul regulament norme cu privire la circulația transporturilor de material germinativ în temeiul dispozițiilor referitoare la competență prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/429, care acordă Comisiei competența de a adopta acte delegate, și în special în temeiul dispozițiilor prevăzute în partea IV din regulamentul menționat.

(8)

Articolul 160 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că Comisia adoptă acte delegate care stabilesc cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee. Una dintre condițiile privind această circulație este ca materialul germinativ respectiv să provină de la o unitate de material germinativ autorizată în acest scop în conformitate cu condițiile care urmează a fi stabilite într-un act delegat. În plus, articolul 94 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că Comisia adoptă acte delegate privind normele speciale privind încetarea activității de către unitățile de material germinativ autorizate anterior în conformitate cu condițiile stabilite într-un act delegat. În același timp, articolul 101 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede că Comisia adoptă acte delegate privind informațiile detaliate care trebuie cuprinse în registrele unităților de material germinativ înregistrate și autorizate ținute de autoritatea competentă, care vor include și unitățile de material germinativ care și-au încetat activitatea.

(9)

Întrucât toate cerințele de sănătate animală și toate derogările care urmează să fie adoptate în conformitate cu dispozițiile menționate din Regulamentul (UE) 2016/429 privesc circulația în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenind de la animale terestre deținute, acestea, cu toate că se referă la mai multe specii diferite, ar trebui să fie incluse într-un singur act delegat, și nu dispersate în mai multe acte delegate diferite.

(10)

Articolul 162 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește cerințele privind informațiile minime care trebuie incluse în certificatele de sănătate animală pentru circulația între statele membre a materialului germinativ provenind de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee. Acestea trebuie să includă informații cu privire la marcarea materialului germinativ, atunci când acest lucru este prevăzut la articolul 121 alineatul (1) din regulamentul menționat sau de orice norme prevăzute în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 122 alineatul (1) din regulament, precum și informațiile necesare pentru a demonstra că materialul germinativ îndeplinește cerințele de circulație, astfel cum se prevede la articolele 157 și 159 din regulamentul respectiv sau în normele prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolului 160 din regulament. Articolul 162 alineatul (3) din regulamentul menționat prevede adoptarea de acte delegate privind informațiile care trebuie incluse în certificatele de sănătate animală. În același timp, articolul 163 alineatul (5) din regulament prevede adoptarea de acte delegate privind cerințele de notificare pentru circulația între statele membre a materialului germinativ provenind de la anumite animale terestre deținute, care este însoțit de un certificat de sănătate animală al cărui conținut trebuie stabilit în conformitate cu articolul 162 alineatele (3) și (4) din regulamentul menționat.

(11)

Articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că materialul germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee poate fi deplasat în alt stat membru dacă acest material germinativ a fost colectat în unități de material germinativ care au fost autorizate de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) din regulamentul respectiv. Această autorizație poate fi acordată numai dacă respectivele unități de material germinativ respectă cerințele speciale privind carantina, izolarea și alte măsuri de biosecuritate, supravegherea, instalațiile și echipamentele, precum și responsabilitățile, competența și formarea specializată a personalului și a medicilor veterinari. În consecință, pe baza acestor cerințe, este necesar să se stabilească în prezentul regulament normele detaliate și condițiile de autorizare a unităților de material germinativ pentru bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele al căror material germinativ poate fi deplasat către alt stat membru.

(12)

Directiva 92/65/CEE prevede că materialul seminal al ovinelor și caprinelor care urmează să fie deplasat în alt stat membru poate fi colectat la unitatea de origine a animalelor în cauză în loc să fie colectat la un centru de colectare a materialului seminal. Prezentul regulament ar trebui să prevadă o derogare similară. Cu toate acestea, pentru circulația transporturilor de astfel de material seminal ar trebui să se stabilească condiții speciale, inclusiv scopul acestei deplasări și acordul statului membru de destinație. În consecință, în prezentul regulament ar trebui să se prevadă normele și condițiile de autorizare a acestor derogări pe baza posibilului risc pe care îl implică deplasarea unui astfel de material seminal.

(13)

Colectarea materialului seminal provenit de la ecvidee are propriile sale caracteristici speciale datorate regimului de reproducere special al ecvideelor care ține cont de participarea acestor animale la competiții ecvine, spectacole și alte evenimente ecvestre dedicate. În prezent, Directiva 92/65/CEE prevede trei tipuri de reședință a armăsarilor în centrele de colectare a materialului seminal. Normele principale stabilite în cadrul sistemului actual prevăzut de această directivă ar trebui să fie păstrate în prezentul regulament. Cu toate acestea, condițiile pentru programul de testare menționat în capitolul II partea I punctul 1.6 litera (b) din anexa D la Directiva 92/65/CEE pentru animalele donatoare care pot părăsi ocazional centrul de colectare a materialului seminal și pentru programul de testare menționat în capitolul II partea I punctul 1.6 litera (c) din anexa D la Directiva 92/65/CEE pentru „armăsari de rezervă” ar trebui să fie îmbunătățite și consolidate în prezentul regulament.

(14)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă de asemenea instituirea de centre de depozitare a materialului germinativ care să depoziteze material germinativ de orice tip și care provine de la mai multe specii de animale sub un număr de autorizare unic și sub rezerva respectării normelor care asigură trasabilitatea, întrucât nu există motive de sănătate animală care să impună existența unor centre de depozitare separate în funcție de tipul de material germinativ sau de specia de animal. În autorizația acordată unor astfel de unități și în registrul public al unităților de material germinativ autorizate ținut de autoritățile competente ar trebui să se includă informații cu privire la tipurile și speciile de material germinativ depozitat. Prezentul regulament ar trebui să stabilească de asemenea dispoziții specifice cu privire la depozitarea materialului seminal proaspăt, refrigerat sau congelat.

(15)

Progresul continuu al tehnicilor de prelucrare a materialului germinativ a determinat înființarea unor unități specializate în acest scop. Activitatea acestor unități nu constă doar în prelucrarea materialului germinativ, inclusiv sexarea materialului seminal, ci și în pregătirea produsului finit gata de a fi utilizat sau pentru depozitare. În consecință, aceste unități ar trebui să fie considerate unități de material germinativ în care au loc prelucrarea și depozitarea materialului germinativ. Cu toate acestea, din cauza prețului ridicat al echipamentului pentru sexarea materialului seminal, centrele de colectare a materialului seminal pot utiliza serviciile altor operatori pentru a prelucra materialul seminal, inclusiv pentru sexarea materialului seminal. În acest caz, materialul seminal este trimis în vederea prelucrării și, ulterior, este returnat centrului de colectare de origine a materialului seminal. În consecință, este necesar să se prevadă în prezentul regulament norme referitoare la prelucrarea materialului germinativ, inclusiv posibilitatea de prelucrare a acestuia în cadrul unităților de prelucrare a materialului germinativ, precum și norme detaliate referitoare la transportul și la marcarea materialului seminal și a altor materiale germinative expediate către și de la aceste unități de prelucrare a materialului germinativ. În cazul în care materialul seminal este prelucrat în cadrul unui centru de prelucrare a materialului germinativ, marcajul aplicat pe paietă sau pe un alt ambalaj ar trebui să conțină, în vederea asigurării trasabilității materialului seminal, numărul de autorizare sau de înregistrare atât al centrului de colectare a materialului seminal, cât și al unității de prelucrare a materialului germinativ.

(16)

Deși antibioticele ar trebui utilizate cu prudență, în același timp, în special în vederea unui eventual comerț internațional, includerea antibioticelor în diluanții materialului seminal ar trebui să respecte dispozițiile articolului 4.6.7 din Codul sanitar pentru animale terestre (denumit în continuare „codul”) al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), ediția 2017 (6). În conformitate cu Directiva 88/407/CEE, există o obligație de a adăuga în materialul seminal provenit de la bovine antibiotice care sunt eficace împotriva Campylobacter, a leptospirelor și micoplasmelor și, în conformitate cu Directiva 90/429/CEE, există o obligație de a adăuga în materialul seminal provenit de la porcine antibiotice care sunt eficiente împotriva leptospirelor, în timp ce Directiva 92/65/CEE prevede utilizarea voluntară a antibioticelor. Prezentul regulament ar trebui să mențină normele privind utilizarea antibioticelor prevăzute în Directivele 88/407/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE, precum și normele recomandate de OIE. Atunci când în materialul seminal se adaugă antibiotice, pe certificatul de sănătate aferent ar trebui să se includă informații despre substanța sau substanțele active și concentrația acestora.

(17)

Articolul 101 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că fiecare autoritate competentă ar trebui să instituie și să țină la zi registre cu unitățile de material germinativ înregistrate și cu unitățile de material germinativ autorizate, care ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei și a autorităților competente ale statelor membre. În plus, registrul cu unitățile de material germinativ autorizate ar trebui să fie pus la dispoziția publicului. În consecință, este necesar să se prevadă în prezentul regulament informațiile detaliate care ar trebui incluse în aceste registre, precum și disponibilitatea publică a registrului cu unitățile de material germinativ autorizate.

(18)

Având în vedere capacitățile de depozitare îndelungată a materialului seminal, a oocitelor și a embrionilor, este necesar să se stabilească în prezentul regulament norme speciale pentru depozitarea și circulația materialului germinativ colectat de unitățile de material germinativ autorizate care își încetează activitatea. Informațiile cu privire la astfel de unități de material germinativ ar trebui să se păstreze în registrul unităților de material germinativ autorizate al statului membru în cauză, iar data încetării activității în cauză ar trebui să fie inclusă. În plus, în registrul menționat ar trebui indicată data de retragere a autorizației. De asemenea, ar trebui să se stabilească perioada de păstrare în acest registru a informațiilor cu privire la respectivele unități de material germinativ.

(19)

În plus, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme prin care să se asigure că operatorii unităților de material germinativ autorizate care își încetează activitatea expediază, înainte de data retragerii autorizației unității lor de material germinativ, materialul seminal, oocitele și embrionii colectați sau produși și depozitați în respectivele unități de material germinativ, în vederea depozitării ulterioare, către un centru de depozitare a materialului germinativ sau, în scopuri de reproducere, către o unitate în care sunt ținute bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee sau în vederea eliminării sau utilizării în condiții de siguranță a subproduselor de origine animală, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(20)

Articolul 121 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește cerințe de trasabilitate pentru materialul germinativ de la bovine, ovine, caprine, porcine și ecvidee, iar în prezentul regulament ar trebui să se stabilească norme detaliate cu privire la marcarea acestui material germinativ. Sistemul actual de marcare a paietelor și a altor ambalaje care conțin material germinativ este bine stabilit. De asemenea, în această privință, ar trebui să se ia în considerare recomandările Comitetului Internațional pentru Controlul Performanțelor la Animale (ICAR) (8).

(21)

Colectarea și prelucrarea materialului seminal provenit de la ovine și caprine prezintă de asemenea caracteristici specifice. Anumite centre de colectare a materialului seminal congelează materialul seminal în granule, în timp ce altele păstrează materialul seminal proaspăt sau refrigerat pentru perioade scurte în recipiente precum eprubetele. Marcarea individuală a acestor granule și eprubete durează mult și este costisitoare. Pentru a permite circulația în alte state membre a materialului seminal provenit de la ovine și caprine, asigurându-i în același timp trasabilitatea, ar trebui să fie disponibilă o identificare de grup a granulelor de material seminal congelat sau a eprubetelor sau a paietelor cu material seminal proaspăt sau refrigerat. În consecință, este necesar să se stabilească în prezentul regulament norme cu privire la marcarea ambalajelor colective, precum gobletele în care sunt așezate granule cu material seminal congelat sau eprubetele sau paietele cu material seminal proaspăt sau refrigerat provenit de la ovine și caprine.

(22)

Cerințele de trasabilitate pentru materialul germinativ provenit de la bovine, ovine, caprine, porcine și ecvidee stabilite în prezentul regulament urmează să fie completate cu normele privind cerințele și specificațiile tehnice pentru marcarea paietelor și a altor ambalaje care vor fi prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei adoptat în conformitate cu articolul 123 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(23)

Între statele membre circulă o cantitate tot mai mare de material germinativ provenit de la câini și pisici, de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele, care sunt ținute în unități izolate, precum și de la animale din familiile camelide și cervide. În consecință, este adecvat să se stabilească norme armonizate cu privire la marcarea paietelor și a altor ambalaje care conțin un astfel de material germinativ. În prezentul regulament ar trebui să se stabilească norme suplimentare cu privire la trasabilitatea materialului germinativ provenit de la animale terestre deținute din alte specii decât speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee.

(24)

Articolul 159 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme privind autorizarea circulației către alte state membre a materialului germinativ provenind de la animale deținute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee. Pentru ca aceste norme să devină operaționale, este necesar să se stabilească în prezentul regulament norme detaliate cu privire la colectarea, producerea, prelucrarea, depozitarea și transportul materialului germinativ, cerințe de sănătate animală pentru animalele donatoare deținute de la care se colectează materialul germinativ și norme privind izolarea și carantina acestor animale, cerințe cu privire la testele de laborator și alte teste care trebuie efectuate asupra animalelor donatoare deținute și asupra materialului germinativ, precum și cerințe de sănătate animală pentru colectarea, producerea, prelucrarea, depozitarea și pentru alte proceduri și transportul acestui material germinativ.

(25)

În plus, Directivele 88/407/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE au prevăzut derogări, în anumite condiții, de la obligațiile de testare pentru animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină și caprină atunci când aceste animale sunt deplasate între centre de colectare a materialului seminal. Întrucât aceste derogări diminuează sarcinile procedurale și economice care le revin operatorilor centrelor de colectare a materialului seminal și sunt justificate din punctul de vedere al sănătății animale, este adecvat ca în prezentul regulament să fie menținute astfel de derogări de la anumite cerințe de sănătate animală pentru animalele donatoare din speciile bovină, ovină, caprină și porcină care sunt deplasate între centre de colectare a materialului seminal autorizate.

(26)

Pe baza cunoștințelor științifice actuale, transportul unor tipuri diferite de material germinativ provenit de la o singură specie într-un container nu implică riscul de contaminare a materialului germinativ dacă acesta este transportat în anumite condiții. Aceste condiții includ transportul în compartimente separate din punct de vedere fizic ale containerului de transport sau prin utilizarea unui sistem cu pungă dublă care protejează materialul de un tip de materialul de alt tip. În consecință, este indicat să se stabilească în prezentul regulament norme care să permită în anumite condiții transportul într-un container al unor tipuri diferite de material germinativ provenit de la o singură specie.

(27)

Prin sigilarea containerelor în care se transportă material germinativ de la unități de material germinativ autorizate către alte state membre sau, pe plan național, de la unități de material germinativ autorizate la unități de prelucrare a materialului germinativ și la centre de depozitare a materialului germinativ, se asigură că nu sunt compromise condițiile de sănătate animală pentru transportul materialului germinativ. Medicul veterinar al centrului sau medicul veterinar al echipei responsabil pentru unitatea de material germinativ, al cărui nume este precizat în autorizația unității respective, ar trebui să se asigure că sigiliul menționat a fost aplicat pe containerul de transport. Medicul veterinar oficial care certifică un transport de material germinativ ar trebui să aibă posibilitatea de a rupe sigiliul pentru a verifica conținutul containerului de transport și, ulterior, de a resigila containerul respectiv. În cuprinsul normelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie luate în considerare aceste măsuri.

(28)

Directiva 89/556/CEE stabilește condiții pentru comerțul în interiorul Uniunii și importurile în Uniune de embrioni de animale din specia bovină. Cu toate acestea, este de asemenea necesar să se stabilească în prezentul regulament norme cu privire la circulația în Uniune a oocitelor și a ovarelor provenite de la bovine.

(29)

Legislația Uniunii aflată în vigoare înainte de adoptarea Regulamentului (UE) 2016/429 și a prezentului regulament stabilea norme cu privire la schimburile de material seminal în situațiile în care fiecare doză a transportului consta în sperma provenită de la un anumit animal donator. Cu toate acestea, având în vedere faptul că materialul seminal cu donatori multipli poate crește fertilitatea și acest tip de material seminal este utilizat în mod obișnuit, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme cu privire la circulația materialului seminal cu donatori multipli provenit de la bovine, porcine, ovine și caprine, cu condiția ca amestecarea materialului seminal să aibă loc în mod limitativ numai la un centru de colectare a materialului seminal unde a fost colectat materialul seminal respectiv și ca pe fiecare paietă sau pe alt ambalaj în care este inclus materialul seminal cu donatori multipli să fie plasat un marcaj care permite urmărirea numerelor de identificare individuale ale tuturor animalelor donatoare. În plus, operatorul ar trebui să aibă instituite proceduri cu privire la prelucrarea materialului seminal cu donatori multipli și ar trebui să includă, în evidențele sale, informații cu privire la deplasarea acestui tip de material seminal de la centrul de colectare a materialului seminal.

(30)

Articolul 13 din Directiva 92/65/CEE stabilește norme cu privire la comerțul cu material seminal, ovule și embrioni provenind de la animale din specii sensibile la bolile menționate în anexa A sau în anexa B la directivă care sunt expediate de la și au ca destinație organisme, institute sau centre aprobate în conformitate cu anexa C la directivă. Anexa E la directiva menționată stabilește modelul de certificat de sănătate animală pentru schimburi comerciale care ar trebui să însoțească transporturile de astfel de material seminal, ovule sau embrioni. Articolele 95 și 137 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilesc noțiunea „unitate izolată” care este echivalentă cu noțiunea „organism, institut sau centru aprobat oficial” definită la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/65/CEE. Având în vedere că în prezent se face schimb cu material genetic provenit de la animale între organisme, institute și centre aprobate oficial, este necesar ca posibilitatea unei astfel de circulații în interiorul Uniunii să fie menținută în prezentul regulament. În consecință, este indicat să se stabilească în prezentul regulament cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenit de la animale terestre ținute în unități izolate. Astfel, prezentul regulament ar trebui să prevadă ca operatorii unităților izolate să aibă posibilitatea de a deplasa către alte state membre transporturi de material germinativ colectate de la animalele ținute în aceste unități fără a mai fi necesar să obțină o autorizare suplimentară ca unitate de material germinativ. Cerințele foarte stricte de sănătate animală pentru autorizarea ca unitate izolată, gestionarea controlată a animalelor aflate în aceste unități, cerințele specifice de supraveghere și circulația controlată a transporturilor de material germinativ către altă unitate izolată ar trebui să ofere suficiente garanții în ceea ce privește prevenirea răspândirii bolilor animalelor.

(31)

Articolul 162 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme privind informațiile minime care trebuie incluse în certificatele de sănătate animală pentru circulația între statele membre a materialului germinativ provenind de la animale terestre deținute din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să precizeze care sunt informațiile detaliate car ar trebui incluse în aceste certificate.

(32)

Articolul 163 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că operatorii ar trebui să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine în prealabil cu privire la intențiile de deplasare către alt stat membru a materialului germinativ provenind de la animale terestre deținute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină și ecvidee și ar trebui să furnizeze toate informațiile necesare pentru a-i permite autorității competente să notifice autorității competente din statul membru de destinație circulația materialului germinativ. În consecință, este necesar să se stabilească în prezentul regulament norme detaliate cu privire la cerințele de notificare prealabilă de către operatori, informațiile necesare pentru notificarea acestei circulații și procedurile de urgență pentru astfel de notificări.

(33)

Articolul 163 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că, atunci când se intenționează deplasarea unor transporturi de material germinativ către alte state membre, ar trebui să se utilizeze TRACES în scopuri de notificare. TRACES este sistemul informatic veterinar integrat prevăzut în Deciziile 2003/24/CE (9) și 2004/292/CE (10) ale Comisiei. Articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (11) prevede instituirea unui sistem de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) care va încorpora funcționalități ale TRACES. În consecință, în prezentul regulament ar trebui să se facă referire la IMSOC în loc de TRACES.

(34)

Articolul 165 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că autoritatea competentă de la locul de destinație poate, sub rezerva acordului autorității competente de la locul de origine, să autorizeze circulația în scopuri științifice a materialului germinativ pe teritoriul său atunci când respectiva circulație nu îndeplinește cerințele standard pentru circulația materialului germinativ. Pentru ca această circulație să poată avea loc, este indicat să se stabilească în prezentul regulament norme cu privire la acordarea de derogări de către autoritățile competente pentru circulația în scopuri științifice între statele membre a materialului germinativ.

(35)

O bancă de gene națională joacă un rol important în depozitarea materialului genetic provenit de la populațiile de animale care sunt specifice statului membru respectiv. Obiectivul unor astfel de bănci de gene naționale este conservarea ex situ și utilizarea durabilă a resurselor genetice ale animalelor. Materialul germinativ depozitat în băncile de gene naționale are adesea un statut sanitar necunoscut sau a fost colectat, produs, prelucrat și depozitat în conformitate cu un regim diferit de sănătate animală față de cel aplicabil în prezent în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale. Având în vedere că acest material germinativ are o valoare deosebită, întrucât reprezintă în mod frecvent material genetic provenit de la rase pe cale de dispariție, conform definiției de la articolul 2 alineatul (24) din Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului (12), sau de la rase care au dispărut de la colectarea materialului germinativ, iar statele membre și-au exprimat interesul de a face schimb între ele cu acest material germinativ, ar trebui să se stabilească în prezentul regulament condiții speciale pentru acordarea de derogări de către autoritățile competente pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ depozitat în băncile de gene naționale. Ca regulă generală, prezentul regulament ar trebui să stabilească condițiile pentru circulația acestui material germinativ între băncile de gene naționale ale unor state membre diferite, în timp ce normele privind distribuirea națională a materialului germinativ de la băncile de gene naționale către operatori ar trebui să fie lăsate la dispoziția autorităților competente ale statelor membre. De asemenea, în cazul acestei circulații ar trebui să se acorde o atenție deosebită condițiilor de sănătate animală, întrucât ar putea fi necesar să se efectueze teste pentru anumite boli specifice.

(36)

Prezentul regulament se referă la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (13) și la Regulamentele delegate (UE) 2019/2035 (14), (UE) 2020/689 (15) și (UE) 2020/688 (16) ale Comisiei care au fost adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2016/429. Trimiterile la aceste regulamente sunt necesare deoarece stabilesc cerințe privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală, identificarea și înregistrarea, trasabilitatea și circulația în interiorul Uniunii și intrarea în Uniune a animalelor, care se aplică, de asemenea, și animalelor donatoare de material germinativ.

(37)

În vederea asigurării unei tranziții line către noul cadru juridic pentru centrele de colectare sau depozitare a materialului seminal sau echipele de colectare sau producție a embrionilor, care au fost autorizate în temeiul actelor adoptate conform Directivelor 88/407/CEE, 89/556/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE, care se abrogă prin Regulamentul (UE) 2016/429 începând cu 21 aprilie 2021, și care desfășoară activități de colectare, producere, prelucrare, depozitare și transport al materialului germinativ, ar trebui să se considere că acestea sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament. Statele membre ar trebui să se asigure că operatorii în cauză respectă toate normele prevăzute în prezentul regulament, în special supunându-i unor controale oficiale periodice bazate pe riscuri. În caz de neconformitate, autoritățile competente ar trebui să se asigure că acești operatori iau măsurile necesare pentru a remedia neconformitatea și, dacă este necesar, ar trebui să le suspende sau să le retragă autorizația.

(38)

În vederea asigurării unei tranziții line pentru materialul germinativ colectat și produs înainte de data aplicării prezentului regulament, ar trebui să se considere că paietele și alte ambalaje în care sunt plasate, depozitate și transportate materialul germinativ, oocitele sau embrionii în cauză, separate sau neseparate în doze individuale, și care sunt marcate înainte de 21 aprilie 2021 în conformitate cu legislația adoptată în temeiul Directivelor 88/407/CEE, 89/556/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE, sunt marcate în conformitate cu prezentul regulament și sunt eligibile pentru circulația între statele membre.

(39)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 21 aprilie 2021, în concordanță cu data aplicării Regulamentului (UE) 2016/429,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament completează normele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește unitățile de material germinativ înregistrate și autorizate și cerințele de trasabilitate și de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenind de la anumite animale terestre deținute.

(2)   Partea II capitolul 1 stabilește cerințele pentru autorizarea unităților de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee din care este deplasat materialul germinativ al acestor animale către alt stat membru, în legătură cu:

(a)

carantina, izolarea și alte măsuri de biosecuritate;

(b)

cerințele în materie de supraveghere;

(c)

instalațiile și echipamentele;

(d)

responsabilitățile, competența și formarea specializată a personalului și a medicilor veterinari pentru activitatea unităților de material germinativ;

(e)

responsabilitățile autorității competente de autorizare a unităților de material germinativ;

(f)

normele speciale aplicabile în cazul încetării activității respectivelor unități de material germinativ.

(3)   Partea II capitolul 2 stabilește cerințele privind:

(a)

informațiile care trebuie incluse de autoritatea competentă în registrul cu unitățile de material germinativ înregistrate;

(b)

informațiile care trebuie incluse de autoritatea competentă în registrul cu unitățile autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee; și normele privind disponibilitatea publică a acestui registru atunci când materialul germinativ provenind de la aceste animale urmează să fie deplasat între statele membre.

(4)   Partea II capitolul 3 stabilește:

(a)

normele privind obligațiile de ținere a evidențelor care revin operatorilor unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, precum și cerințele privind ținerea evidențelor în legătură cu materialul germinativ colectat, produs sau prelucrat într-o astfel de unitate după ce și-a încetat activitatea;

(b)

cerințele de trasabilitate pentru materialul germinativ provenit de la:

(i)

bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee;

(ii)

câini (Canis lupus familiaris) și pisici (Felis silvestris catus);

(iii)

alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate;

(iv)

animale din familiile camelide și cervide.

(5)   Partea III capitolul 1 stabilește cerințele de sănătate animală, inclusiv derogările, pentru circulația între statele membre a materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, precizând:

(a)

normele pentru colectarea, producerea, prelucrarea și depozitarea materialului germinativ în unitățile de material germinativ autorizate;

(b)

cerințele de sănătate animală pentru animalele donatoare de la care s-a colectat materialul germinativ și cerințele privind izolarea și carantina pentru aceste animale;

(c)

testele de laborator și alte teste ce urmează a fi efectuate pe animalele donatoare și pe materialul germinativ;

(d)

cerințele de sănătate animală pentru colectarea, producerea, prelucrarea, depozitarea și alte proceduri, precum și pentru transportul materialului germinativ.

(6)   Partea III capitolul 2 privind deplasarea între statele membre a materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee stabilește:

(a)

normele privind certificarea sănătății animale;

(b)

informațiile care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală;

(c)

cerințele privind declarația pe proprie răspundere;

(d)

cerințele de notificare.

(7)   Partea III capitolul 3 stabilește cerințele de sănătate animală și cerințele de certificare și notificare pentru circulația între statele membre a materialului germinativ provenit de la:

(a)

câini și pisici;

(b)

alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate;

(c)

animale din familiile camelide și cervide.

(8)   Partea III capitolul 4 stabilește normele pentru acordarea de derogări de către autoritățile competente pentru circulația între statele membre a materialului germinativ utilizat în scopuri științifice și a materialului germinativ depozitat în bănci de gene.

(9)   Partea IV stabilește anumite măsuri tranzitorii cu privire la Directivele 88/407/CEE, 89/556/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE în legătură cu:

(a)

autorizarea centrelor de colectare a materialului seminal, a centrelor de depozitare a materialului seminal, a echipelor de colectare de embrioni și a echipelor de producție de embrioni;

(b)

marcarea paietelor și a altor ambalaje în care sunt plasate, depozitate și transportate materialul seminal, oocitele sau embrionii.

(10)   Prezentul regulament nu se aplică materialului germinativ provenit de la animale sălbatice.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, în plus față de definițiile stabilite la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, se aplică următoarele definiții:

1.

„unitate de material germinativ înregistrată” înseamnă o unitate de material germinativ, alta decât o unitate de material germinativ autorizată, înregistrată de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 93 primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429;

2.

„unitate de material germinativ autorizată” înseamnă un centru de colectare a materialului seminal, o echipă de colectare de embrioni, o echipă de producție de embrioni, o unitate de prelucrare a materialului germinativ sau un centru de depozitare a materialului germinativ, care au fost autorizate în conformitate cu articolul 97 din Regulamentul (UE) 2016/429;

3.

„bovină” sau „animal din specia bovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) și Bubalus (inclusiv subgenul Anoa) și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

4.

„porcină” sau „animal din specia porcină” înseamnă un animal din specia de ungulate Sus scrofa;

5.

„ovină” sau „animal din specia ovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Ovis și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

6.

„caprină” sau „animal din specia caprină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Capra și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

7.

„ecvideu” sau „animal din specia ecvidee” înseamnă un animal din speciile de solipede care aparțin genului Equus (inclusiv caii, măgarii și zebrele) și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

8.

„certificat de sănătate animală” înseamnă un document emis de autoritatea competentă a statului membru de origine pentru a însoți un transport de material germinativ către locul său de destinație, astfel cum este prevăzut la articolul 161 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429;

9.

„declarație pe propria răspundere” înseamnă un document emis de operator pentru a însoți un transport de material germinativ către locul său de destinație, astfel cum este prevăzut la articolele 32 și 46;

10.

„bancă de gene” înseamnă un depozit de material genetic provenit de la animale pentru conservarea ex situ și utilizarea durabilă a resurselor genetice ale animalelor terestre deținute, ținut de o instituție gazdă autorizată sau recunoscută de către autoritatea competentă pentru a îndeplini aceste sarcini;

11.

„centru de colectare a materialului seminal” înseamnă o unitate de material germinativ autorizată de autoritatea competentă pentru colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul materialului seminal provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee care este destinat să circule într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 4;

12.

„echipă de colectare de embrioni” înseamnă o unitate de material germinativ care este compusă dintr-un grup de profesioniști sau o structură autorizată de autoritatea competentă pentru colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul embrionilor recoltați in vivo de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee care sunt destinați să circule într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 4;

13.

„echipă de producție de embrioni” înseamnă o unitate de material germinativ care este compusă dintr-un grup de profesioniști sau o structură autorizată de autoritatea competentă pentru colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul oocitelor, precum și pentru producția in vitro, dacă este cazul, cu material seminal depozitat, prelucrarea, depozitarea și transportul embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee care sunt destinați să circule într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 4;

14.

„material seminal” înseamnă sperma unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată;

15.

„oocite” înseamnă fazele haploide ale ovogenezei, inclusiv oocitele secundare și ovulele;

16.

„embrion” înseamnă faza inițială a dezvoltării unui animal, atunci când este posibil să fie transferat într-o femelă receptoare;

17.

„transport de material germinativ” înseamnă o anumită cantitate de material seminal, de oocite, de embrioni recoltați in vivo sau de embrioni produși in vitro expediată dintr-o singură unitate de material germinativ autorizată și care este acoperită de un singur certificat de sănătate animală;

18.

„unitate de prelucrare a materialului germinativ” înseamnă o unitate de material germinativ autorizată de autoritatea competentă pentru prelucrarea, inclusiv, dacă este cazul, sexarea materialului seminal, și depozitarea materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee care aparțin uneia sau mai multor specii, sau a oricărei combinații de tipuri de material germinativ sau de specii, care sunt destinate să circule într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 4;

19.

„unitate de depozitare a materialului germinativ” înseamnă o unitate de material germinativ autorizată de autoritatea competentă pentru depozitarea materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee care aparțin uneia sau mai multor specii, sau a oricărei combinații de tipuri de material germinativ sau de specii, care sunt destinate să circule într-un alt stat membru, astfel cum se menționează la articolul 4;

20.

„medicul veterinar al centrului” înseamnă medicul veterinar responsabil cu activitățile care se desfășoară în cadrul centrului de colectare a materialului seminal, în cadrul unității de prelucrare a materialului germinativ sau în cadrul centrului de depozitare a materialului germinativ, astfel cum se prevede în prezentul regulament;

21.

„medicul veterinar al echipei” înseamnă medicul veterinar responsabil cu activitățile efectuate de o echipă de colectare de embrioni sau de o echipă de producție de embrioni, astfel cum se prevede în prezentul regulament;

22.

„număr unic de autorizare” înseamnă un număr atribuit de autoritatea competentă;

23.

„data retragerii autorizației” înseamnă data la care autoritatea competentă a suspendat sau a retras autorizația unui centru de material germinativ autorizat în conformitate cu articolul 100 din Regulamentul (UE) 2016/429;

24.

„număr unic de înregistrare” înseamnă un număr atribuit unei unități de material germinativ înregistrate;

25.

„adăpost de carantină” înseamnă o instalație autorizată de autoritatea competentă în scopul izolării bovinelor, porcinelor, ovinelor sau caprinelor pentru o perioadă de cel puțin 28 de zile înainte de a fi admise într-un centru de colectare a materialului seminal;

26.

„unitate indemnă de (boala)” înseamnă o unitate care a obținut statutul în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 20 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

27.

„laborator oficial” înseamnă un laborator care este situat într-un stat membru, într-o țară terță sau într-un teritoriu terț, desemnat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/625 de către autoritatea competentă să efectueze testele prevăzute la articolele 24 și 25 din prezentul regulament;

28.

„IMSOC” înseamnă un sistem de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale în vederea operării integrate a mecanismelor și a instrumentelor prin care se gestionează, se tratează și se schimbă automat date, informații și documente referitoare la controalele oficiale și la alte activități oficiale, astfel cum se menționează la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625, și este sistemul care este utilizat în prezent în locul TRACES;

29.

„rasă pe cale de dispariție” înseamnă o rasă locală recunoscută de un stat membru ca fiind pe cale de dispariție, adaptată genetic la unul sau mai multe sisteme sau medii de producție tradiționale în respectivul stat membru și în cazul căreia statutul de rasă pe cale de dispariție este stabilit din punct de vedere științific de un organism care deține competențele și cunoștințele necesare în domeniul raselor aflate pe cale de dispariție, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (24) din Regulamentul (UE) 2016/1012;

30.

„program de eradicare aprobat” înseamnă un program de eradicare a unei boli implementat într-un stat membru sau într-o zonă dintr-un stat membru astfel cum a fost aprobat de Comisie în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429;

31.

„lot de animale donatoare” înseamnă un grup de animale cu același statut sanitar de la care se colectează și se prelucrează în același timp material germinativ și care sunt transportate împreună;

PARTEA II

AUTORIZAREA UNITĂȚILOR DE MATERIAL GERMINATIV, REGISTRELE, ȚINEREA EVIDENȚELOR ȘI TRASABILITATEA

CAPITOLUL 1

Autorizarea unităților de material germinativ

Articolul 3

Cerințele pentru autorizarea unităților de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Operatorii următoarelor unități de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee solicită autorității competente autorizarea în vederea circulației transporturilor materialului germinativ provenite de la animalele respectiv în alte state membre în conformitate cu articolul 94 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429:

(a)

unitatea în care materialul seminal provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee este colectat, prelucrat și depozitat în vederea autorizării ca centru de colectare a materialului seminal;

(b)

grupul de profesioniști sau structura supravegheată de medicul veterinar al unei echipe care deține competența de a efectua colectarea, prelucrarea și depozitarea embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee în vederea autorizării ca echipă de colectare de embrioni;

(c)

grupul de profesioniști sau structura supravegheată de medicul veterinar al unei echipe care deține competența de a efectua colectarea, prelucrarea și depozitarea oocitelor și producerea, prelucrarea și depozitarea embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee în vederea autorizării ca echipă de producție de embrioni;

(d)

unitatea în care sunt prelucrate și depozitate material seminal proaspăt, refrigerat sau congelat, oocite sau embrioni provenind de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee în vederea autorizării ca unitate de prelucrare a materialului germinativ;

(e)

unitatea în care sunt depozitate material seminal proaspăt, refrigerat sau congelat, oocite sau embrioni provenind de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee în vederea autorizării ca unitate de depozitare a materialului germinativ.

Articolul 4

Autorizarea de către autoritatea competentă a unităților de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   Autoritatea competentă acordă autorizație unei unități de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, astfel cum se menționează la articolul 97 din Regulamentul (UE) 2016/429, numai după ce s-a asigurat că această unitate respectă următoarele cerințe:

(a)

operatorul a desemnat:

(i)

un medic veterinar al centrului responsabil cu activitățile stabilite în:

anexa I partea 1 punctul 1, în cazul cererii de autorizare a unei unități de material germinativ menționate la articolul 3 litera (a) drept centru de colectare a materialului seminal;

anexa I partea 4 punctul 1, în cazul cererii de autorizare a unei unități de material germinativ menționate la articolul 3 litera (d) drept unitate de prelucrare a materialului germinativ;

anexa I partea 5 punctul 1, în cazul cererii de autorizare a unei unități de material germinativ menționate la articolul 3 litera (e) drept centru de depozitare a materialului germinativ; sau

(ii)

un medic veterinar al echipei responsabil cu activitățile stabilite în:

anexa I partea 2 punctul 1, în cazul cererii de autorizare a unei unități de material germinativ menționate la articolul 3 litera (b) drept echipă de colectare de embrioni;

anexa I partea 3 punctul 1, în cazul cererii de autorizare a unei unități de material germinativ menționate la articolul 3 litera (c) drept echipă de producție de embrioni;

(b)

instalațiile, echipamentele și procedurile operaționale pentru activitatea în cauză respectă cerințele stabilite în:

(i)

anexa I partea 1 punctul 2, în legătură cu colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul materialului seminal provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee;

(ii)

anexa I partea 2 punctul 2, în legătură cu colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee;

(iii)

anexa I partea 3 punctul 2, în legătură cu colectarea oocitelor și în legătură cu producerea, prelucrarea, depozitarea și transportul embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, inclusiv cu prelucrarea și depozitarea materialului seminal și oocitelor utilizate pentru producția de embrioni;

(iv)

anexa I partea 4 punctul 2, în legătură cu prelucrarea, depozitarea și transportul materialului seminal proaspăt, refrigerat sau congelat și ale oocitelor sau ale embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee;

(v)

anexa I partea 5 punctul 2, în legătură cu depozitarea și transportul materialului seminal proaspăt, refrigerat sau congelat și ale oocitelor sau ale embrionilor proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee.

(2)   Atunci când acordă autorizație unei unități de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, astfel cum se menționează la articolele 97 și 99 din Regulamentul (UE) 2016/429, autoritatea competentă atribuie acestei unități un număr de autorizare unic, care include codul ISO 3166-1 alpha-2 al țării în care s-a acordat autorizația.

Articolul 5

Norme speciale privind încetarea activității unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   În cazul în care o operatorul unei unități autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee își încetează activitatea, operatorul respectiv se asigură că toate transporturile de material seminal, oocite sau embrioni colectate sau produse și depozitate în unitatea de material germinativ în cauză au fost deplasate, înainte de data retragerii autorizației:

(a)

într-un centru de depozitare a materialului germinativ, în vederea depozitării ulterioare; sau

(b)

într-un centru în care sunt ținute bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, în scopuri de reproducere; sau

(c)

în vederea eliminării în siguranță sau a utilizării ca subproduse de origine animală în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(2)   În cazul în care transporturile de material seminal, oocite sau embrioni nu sunt deplasate din unitatea de material germinativ autorizată înainte de retragerea autorizației menționate la alineatul (1), aceste transporturi nu sunt deplasate într-un alt stat membru;

CAPITOLUL 2

Registrele unităților de material germinativ înregistrate și autorizate care trebuie ținute de autoritatea competentă

Articolul 6

Registrul unităților de material germinativ înregistrate care trebuie ținut de autoritatea competentă

(1)   Autoritatea competentă întocmește și ține un registru actualizat al unităților de material germinativ înregistrate.

(2)   Pentru fiecare unitate de material germinativ înregistrată, autoritatea competentă include în registrul menționat la alineatul (1) cel puțin următoarele informații:

(a)

numele, datele de contact și, dacă este disponibil, localizatorul uniform de resurse (URL) al site-ului web al unității de material germinativ înregistrate;

(b)

adresa unității de material germinativ înregistrate;

(c)

tipul de material germinativ și specia de animale pentru care a fost înregistrată;

(d)

numărul unic de înregistrare atribuit de autoritatea competentă și data înregistrării;

(e)

în cazul în care activitatea unității de material germinativ înregistrate a încetat, data încetării activității.

Articolul 7

Registrul unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee care trebuie ținut de autoritatea competentă

(1)   Autoritatea competentă întocmește și ține un registru actualizat al unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee.

(2)   Pentru fiecare unitate de material germinativ autorizată, autoritatea competentă include în registrul menționat la alineatul (1) cel puțin următoarele informații:

(a)

numele, datele de contact și, dacă este disponibil, URL-ul site-ului web al unității de material germinativ;

(b)

adresa unității de material germinativ;

(c)

numele medicului veterinar al centrului sau al medicului veterinar al echipei;

(d)

tipul de material germinativ, tipul de unitate de material germinativ și specia de animale pentru care a fost acordată autorizația;

(e)

numărul unic de autorizare atribuit de autoritatea competentă și data autorizării.

(3)   În cazul în care, pe baza cerințelor prevăzute la articolul 4, o unitate de prelucrare a materialului germinativ sau un centru de depozitare a materialului germinativ este autorizat de o autoritate competentă pentru depozitarea și, în ceea ce privește unitatea de prelucrare a materialului germinativ, prelucrarea, mai multor tipuri de materiale germinative sau provenite de la mai multe specii de animale, autoritatea competentă include în registrul său cu unitățile de material germinativ autorizate informații cu privire la tipurile de material germinativ depozitate și, dacă este cazul, prelucrate în cadrul unității de material germinativ autorizate, precum și speciile de animale de la care provin.

(4)   În cazul în care autoritatea competentă a suspendat sau a retras autorizația unei unități de material germinativ autorizate în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, aceasta, fără nicio întârziere nejustificată:

(a)

indică respectiva suspendare sau retragere în registrul său cu unități de material germinativ autorizate;

(b)

precizează, în cazul suspendării autorizației, data de începere și data de încetare a suspendării, iar în cazul retragerii autorizației, data retragerii autorizației.

(5)   În cazul în care o unitate de material germinativ autorizată și-a încetat activitatea în conformitate cu articolul 5, autoritatea competentă, va indica, fără nicio întârziere nejustificată, data încetării activității respective în registrul său cu unități de material germinativ autorizate.

(6)   Atunci când urmează să fie deplasat material germinativ între statele membre, autoritatea competentă pune la dispoziția publicului registrul menționat la alineatul (1) prin intermediul site-ului său web și notifică URL-ul acestui site web Comisiei.

În cazul în care URL-ul site-ului web al unei autorități competente a fost modificat, aceasta, fără nicio întârziere nejustificată, va notifica Comisiei noul URL al acestui site web.

CAPITOLUL 3

Ținerea evidențelor și trasabilitatea

Secțiunea 1

Ținerea evidențelor

Articolul 8

Obligații privind ținerea evidențelor de către operatorii unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   Operatorii unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee țin și mențin actualizate evidențe care conțin cel puțin următoarele informații:

(a)

în legătură cu un centru de colectare a materialului seminal:

(i)

specia, rasa, data nașterii și identificarea fiecărui animal donator aflat în centrul de colectare a materialului seminal;

(ii)

datele oricărei circulații a animalelor donatoare înspre și dinspre centrul de colectare a materialului seminal și, în cazul în care aceste animale sunt însoțite de un document, trimiterea la documentul respectiv;

(iii)

statutul sanitar, rezultatele testelor clinice și diagnostice și tehnicile de laborator utilizate, tratamentele și vaccinurile efectuate animalelor donatoare;

(iv)

data colectării materialului seminal și, dacă este cazul, data și locul prelucrării materialului seminal;

(v)

identificarea materialului seminal și detaliile cu privire la destinația sa;

(b)

în legătură cu o echipă de colectare de embrioni, cu o echipă de producție de embrioni sau cu o echipă de colectare și producție de embrioni:

(i)

specia, rasa, data nașterii și identificarea fiecărui animal donator de la care au fost colectate oocite sau embrioni;

(ii)

statutul sanitar, rezultatele testelor clinice și diagnostice și tehnicile de laborator utilizate, tratamentele și vaccinurile efectuate animalelor donatoare de oocite sau embrioni;

(iii)

data și locul colectării, examinării și prelucrării oocitelor sau embrionilor;

(iv)

identificarea oocitelor sau a embrionilor și detaliile cu privire la destinația lor;

(v)

în cazul în care se efectuează o micromanipulare a embrionilor, detaliile cu privire la tehnicile de micromanipulare utilizate care implică penetrare prin zona pellucida sau, în cazul embrionilor proveniți de la ecvidee, prin membrana pellucida;

(vi)

originea materialului seminal utilizat pentru inseminarea artificială a animalelor donatoare sau pentru fertilizarea oocitelor în vederea producției de embrioni in vitro;

(c)

în legătură cu o unitate de prelucrare a materialului germinativ sau cu un centru de depozitare a materialului germinativ:

(i)

tipul de material germinativ care este fie prelucrat și depozitat, fie depozitat în unitatea de material germinativ autorizată cu precizarea speciei animalului donator;

(ii)

datele circulației materialului germinativ înspre și dinspre unitatea de material germinativ autorizată cu trimitere la documentele care au însoțit materialul germinativ în cauză;

(iii)

documentele, inclusiv un certificat de sănătate animală și o declarație pe propria răspundere, care confirmă că statutul sanitar al animalelor donatoare al căror material germinativ este fie prelucrat și depozitat, fie depozitat în unitatea de material germinativ autorizată respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament;

(iv)

identificarea materialului germinativ care este fie prelucrat și depozitat, fie depozitat în unitatea de material germinativ autorizată.

(2)   În cazul în care o unitate de material germinativ menționată la alineatul (1) litera (c) este autorizată de autoritatea competentă fie pentru prelucrarea și depozitarea, fie pentru depozitarea mai multor tipuri de material germinativ sau a materialului germinativ provenit de la mai multe specii de animale, operatorul ține și păstrează evidențele separat, pentru fiecare tip de material germinativ și pentru materialul germinativ provenit de la fiecare specie de animale care este fie prelucrat și depozitat, fie depozitat.

Articolul 9

Obligații privind ținerea evidențelor de către operatorii unităților autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee care își încetează activitatea

(1)   În cazul în care o unitate autorizată de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee își încetează activitatea conform articolului 5, operatorul unității respective nu deplasează transporturile de material germinativ depozitat către un centru de depozitare a materialului germinativ decât dacă aceste transporturi sunt însoțite de exemplarele originale sau de copiile evidențelor solicitate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1).

(2)   Operatorul centrului de depozitare a materialului germinativ care primește transportul de material germinativ de la unitatea care și-a încetat activitatea conform alineatului (1) înregistrează intrarea materialului germinativ și detaliile cu privire la acesta pe baza documentelor însoțitoare prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (c).

Secțiunea 2

Trasabilitatea

Articolul 10

Cerințele privind trasabilitatea pentru materialul germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   Operatorii care colectează, produc, prelucrează sau depozitează material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee marchează fiecare paietă sau alt ambalaj în care sunt plasate, depozitate și transportate materialul seminal, oocitele sau embrionii, separate sau neseparate în doze individuale, astfel încât următoarele informații să poată fi stabilite imediat:

(a)

data colectării sau producerii acestui material germinativ;

(b)

specia și identificarea animalului (animalelor) donator (donatoare);

(c)

numărul de autorizare unic al unității de material germinativ în care se colectează sau se produce, se prelucrează și se depozitează materialul germinativ respectiv;

(d)

orice alte informații relevante.

(2)   În cazul sexării materialului seminal în cadrul unei unități de prelucrare a materialului germinativ, operatorul centrului de colectare a materialului seminal completează informațiile menționate la alineatul (1) cu informații care permit identificarea numărului de autorizare unic al unității de prelucrare a materialului germinativ în care a fost sexat materialul seminal respectiv.

(3)   În cazul în care o singură paietă sau un alt ambalaj conține material seminal provenit de la bovine, porcine, ovine sau caprine care a fost colectat de la mai multe animale donatoare, operatorul se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) permit identificarea tuturor animalelor donatoare care au contribuit la doza de material seminal utilizată pentru inseminare.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), atunci când materialul seminal provenit de la ovine sau caprine este

(a)

congelat în granule, operatorul poate să marcheze gobleta care conține granulele de material seminal provenit de la un singur donator, în loc să marcheze fiecare granulă individuală din gobleta respectivă;

(b)

material seminal proaspăt sau refrigerat, operatorul poate să marcheze gobleta care conține eprubetele sau paietele de material seminal provenit de la un singur donator, în loc să marcheze fiecare eprubetă sau paietă individuală din gobleta respectivă.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (c), operatorul se asigură că marcarea fiecărei paiete sau a altui ambalaj în care sunt plasate, depozitate și transportate material seminal, oocite sau embrioni este efectuată astfel încât să permită identificarea:

(a)

în cazul materialului seminal provenit de la ovine și caprine care a fost colectat în unitatea în care sunt ținute animalele donatoare, astfel cum se menționează la articolul 13, a numărului de înregistrare unic al unității respective; sau

(b)

în cazul materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee care a fost colectat sau produs într-o unitate izolată menționată la articolul 14, a numărului de autorizare unic al unității izolate respective.

Articolul 11

Cerințele privind trasabilitatea pentru materialul germinativ provenit de la câini și pisici și de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate, precum și de la animale din familiile camelide și cervide

(1)   Operatorii care colectează, produc, prelucrează sau depozitează material germinativ provenit de la câini sau de la pisici, de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate sau de la animale din familia camelide sau cervide marchează fiecare paietă sau alt ambalaj în care sunt plasate, depozitate și transportate materialul seminal, oocitele sau embrionii, separate sau neseparate în doze individuale, astfel încât următoarele informații să poată fi stabilite imediat:

(a)

data colectării sau producerii acestui material germinativ;

(b)

specia și, dacă este necesar, subspecia, și identificarea animalului (animalelor) donator (donatoare);

(c)

una dintre următoarele:

(i)

adresa unității de colectare sau producere, prelucrare și depozitare a acestui material germinativ;

(ii)

în cazul în care unității de colectare sau producere, prelucrare și depozitare a acestui material germinativ i s-a atribuit un număr de înregistrare unic, acest număr unic de înregistrare, care include codul ISO 3166-1 alpha-2 al țării în care este înregistrată unitatea;

(iii)

în cazul în care unitatea de colectare sau producere, prelucrare și depozitare a acestui material germinativ este o unitate izolată, numărul de înregistrare unic, care include codul ISO 3166-1 alpha-2 al țării în care este acordată autorizația;

(d)

orice alte informații.

(2)   În cazul sexării materialului seminal într-o altă unitate decât unitatea în care a fost colectat sau produs, operatorul unității de colectare sau de producție a acestui material seminal completează informațiile prevăzute la alineatul (1) cu informații care permit identificarea unității în care materialul seminal respectiv a fost sexat.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care materialul seminal provenit de la animalele menționate la alineatul (1) este congelat în granule, operatorul poate să marcheze gobleta care conține granule de material seminal provenit de la un singur donator în loc să marcheze fiecare granulă individuală din gobleta respectivă.

(4)   În cazul în care o singură paietă sau un alt ambalaj conține material seminal colectat de la mai multe animale donatoare, operatorul se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) includ identificarea tuturor animalelor donatoare.

PARTEA III

CIRCULAȚIA MATERIALULUI GERMINATIV ÎNTRE STATELE MEMBRE

CAPITOLUL 1

Cerințele de sănătate animală pentru circulația materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Secțiunea 1

Norme privind colectarea, producerea, prelucrarea și depozitarea materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee în unități de material germinativ autorizate

Articolul 12

Norme privind circulația către alte state membre a materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee din unități de material germinativ autorizate

Operatorii nu deplasează către alt stat membru decât materialul seminal, oocitele și embrionii proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee care au fost colectați, produși, prelucrați și depozitați în unități de material germinativ autorizate.

Articolul 13

Derogări privind circulația către alte state membre a materialului seminal provenit de la ovine și caprine din unitățile în care sunt ținute aceste animale

Prin derogare de la articolul 12, operatorii pot deplasa către alte state membre transporturi de material seminal provenit de la ovine și caprine care a fost colectat, prelucrat și depozitat în unitatea în care sunt ținute aceste animale, cu condiția ca acești operatori:

(a)

să obțină din partea autorității competente a statului membru de destinație acordul prealabil cu privire la acceptarea transportului respectiv;

(b)

să se asigure că, înainte de colectarea materialului seminal, animalele donatoare au fost examinate din punct de vedere clinic de către un medic veterinar și nu au prezentat, în ziua în care a fost colectat materialul seminal, niciun simptom care să sugereze prezența vreuneia dintre bolile de categoria D sau a vreuneia dintre bolile emergente relevante pentru ovine și caprine ori semne clinice ale acestor boli de categoria D sau emergente;

(c)

să se asigure că animalele donatoare provin din unități care îndeplinesc cerințele de sănătate animală prevăzute la articolul 15 alineatele (1), (2), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(d)

să se asigure că animalele donatoare au fost supuse următoarelor teste, cu rezultate negative, efectuate pe eșantioane prelevate în timpul perioadei de izolare, care trebuie să înceapă cu cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal:

(i)

un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688 pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis;

(ii)

în cazul ovinelor, un test serologic pentru depistarea epididimitei ovine (Brucella ovis);

(iii)

în cazul caprinelor ținute împreună cu ovine, un test serologic pentru depistarea epididimitei ovine (Brucella ovis);

(e)

să se asigure că animalele donatoare sunt identificate în conformitate cu articolul 45 alineatele (2) sau (4), sau cu articolul 46 alineatele (1), (2) sau (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(f)

să se asigure că materialul seminal a fost marcat conform cerințelor prevăzute la articolul 10;

(g)

să țină evidențe ale unității, care trebuie să includă cel puțin informațiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(h)

să se asigure că lotul de material seminal este transportat în conformitate cu articolele 28 și 29.

Articolul 14

Derogări privind circulația către alte state membre a materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee ținute în unități izolate

Prin derogare de la articolul 12, operatorii unităților izolate pot deplasa către alte state membre transporturi de material seminal, oocite și embrioni colectați în aceste unități de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, cu condiția ca acești operatori:

(a)

să deplaseze aceste transporturi de material germinativ numai către altă unitate izolată;

(b)

să se asigure că animalele donatoare:

(i)

nu provin dintr-o unitate situată într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, și nici nu au intrat în contact cu animale provenite dintr-o astfel de unitate;

(ii)

provin dintr-o unitate în care nu s-au raportat, cu cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, niciuna dintre bolile de categoria D care sunt relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee;

(iii)

au rămas într-o singură unitate izolată de origine pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(iv)

au fost examinate din punct de vedere clinic de medicul veterinar al unității responsabil cu activitățile desfășurate în unitatea izolată și, în ziua colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, nu au prezentat niciun simptom care să sugereze prezența vreuneia dintre bolile de categoria D menționate la punctul (ii) sau a vreuneia dintre bolile emergente ori semne clinice ale acestor boli;

(v)

pe cât posibil, nu au fost utilizate pentru reproducere naturală în cursul unei perioade de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări și în cursul perioadei de colectare a materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor destinați să circule către un al stat membru;

(vi)

sunt identificate în conformitate cu cerințele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

pentru bovine la articolul 38;

pentru porcine la articolul 52 alineatul (1) sau articolul 54 alineatul (2);

pentru ovine și caprine la articolul 45 alineatul (2) sau (4), sau la articolul 46 alineatele (1), (2) sau (3);

pentru ecvidee la articolul 58 alineatul (1), articolul 59 alineatul (1) sau articolul 62 alineatul (2);

(c)

să se asigure că materialul germinativ a fost marcat conform cerințelor prevăzute la articolul 10;

(d)

să se asigure că lotul de material germinativ este transportat în conformitate cu articolele 28 și 29.

Secțiunea 2

Cerințele de sănătate animală privind animalele donatoare de la care s-a colectat materialul germinativ și cerințele privind izolarea și carantina acestor animale

Subsecțiunea I

Cerințele generale de sănătate animală privind animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee

Articolul 15

Responsabilitățile operatorilor cu privire la respectarea cerințelor de sănătate animală pentru animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee de la care a fost colectat material germinativ

Operatorii deplasează către alt stat membru numai transporturile de material seminal, oocite și embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee care respectă următoarele cerințe:

(a)

materialul germinativ a fost colectat de la animale care nu prezintă, în ziua colectării, simptome sau semne clinice de boli ale animalelor transmisibile;

(b)

deplasarea a fost autorizată de medicul veterinar al centrului sau, respectiv, de medicul veterinar al echipei.

Articolul 16

Responsabilitățile medicilor veterinari ai centrului și ale medicilor veterinari ai echipei cu privire la respectarea cerințelor de sănătate animală pentru animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee de la care a fost colectat material germinativ

Medicii veterinari ai centrului, în cea ce privește animalele donatoare de material seminal, sau medicii veterinari ai echipei, în ceea ce privește animalele donatoare de oocite și de embrioni, se asigură că animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee respectă următoarele cerințe:

(a)

s-au născut și au rămas de când s-au născut în Uniune sau au intrat în Uniune în conformitate cu cerințele privind intrarea în Uniune;

(b)

provin din unități situate într-un stat membru sau într-o zonă dintr-un stat membru ori din unități aflate sub controlul oficial al autorității competente dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora, fiecare dintre acestea respectând cerințele de sănătate animală prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/688:

(i)

pentru bovine la articolul 10 alineatul (1), articolul 11 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 12 alineatele (1), (2) și (3);

(ii)

pentru porcine la articolul 19 alineatul (1) și articolul 20 alineatele (1) și (2);

(iii)

pentru ovine și caprine la articolul 15 alineatele (1), (2), (3) și (4);

(iv)

pentru ecvidee la articolul 22 alineatele (1) și (2);

(c)

au fost identificate în conformitate cu cerințele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2019/2035:

(i)

pentru bovine la articolul 38;

(ii)

pentru porcine la articolul 52 alineatul (1) sau articolul 54 alineatul (2);

(iii)

pentru ovine și caprine la articolul 45 alineatul (2) sau (4), sau la articolul 46 alineatele (1), (2) sau (3);

(iv)

pentru ecvidee la articolul 58 alineatul (1), articolul 59 alineatul (1) sau articolul 62 alineatul (2);

(d)

pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului germinativ și în cursul perioadei de colectare:

(i)

au fost ținute în unități care nu sunt situate într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției, la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, a unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru aceste animale;

(ii)

au fost ținute în unități în care nu s-a raportat nicio boală de categoria D relevantă pentru aceste animale;

(iii)

nu au intrat în contact cu animale care provin din unități situate într-o zonă de restricție, astfel cum se menționează la punctul (i), sau din unități care nu îndeplinesc condițiile menționate la punctul (ii);

(iv)

nu au fost utilizate pentru reproducere naturală;

(e)

nu au prezentat, în ziua colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, niciun simptom sau semne clinice ale oricăreia dintre bolile de categoria D menționate la litera (d) punctul (ii) sau ale bolilor emergente;

(f)

respectă cerințele de sănătate animală suplimentare stabilite pentru:

(i)

bovine, la articolul 20, precum și în partea 1 și în partea 5 capitolele I, II și III din anexa II;

(ii)

porcine, la articolul 21, precum și în partea 2 și în partea 5 capitolele I și IV din anexa II;

(iii)

ovine și caprine, la articolul 22, precum și în partea 3 și în partea 5 capitolele I, II și III din anexa II;

(iv)

ecvidee, la articolul 23, precum și în partea 4 din anexa II.

Articolul 17

Responsabilitățile medicilor veterinari ai centrelor și ale medicilor veterinari ai echipelor cu privire la respectarea cerințelor de sănătate animală pentru animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee de la care a fost colectat material germinativ din unitățile care fac obiectul restricțiilor de circulație pentru motive de sănătate animală

Medicii veterinari ai centrelor, în ceea ce privește animalele donatoare de material seminal, sau medicii veterinari ai echipelor, în ceea ce privește animalele donatoare de oocite și embrioni, se asigură că materialul seminal, oocitele și embrionii colectați fie într-un centru de colectare a materialului seminal, fie într-o unitate supusă restricțiilor de circulație pentru motive de sănătate animală cu privire la bolile menționate la articolul 16 litera (b), articolele 20, 21, 22 sau 23, respectă următoarele cerințe:

(a)

acestea trebuie să fie ținute în depozite separate;

(b)

acestea nu trebuie deplasate între statele membre până în momentul în care restricțiile de circulație aplicate centrului de colectare a materialului seminal sau unității în care a fost colectat materialul seminal au fost ridicate de către autoritățile competente; și

(c)

materialul seminal, oocitele și embrionii depozitați trebuie să fi fost supuși investigațiilor oficiale adecvate pentru a se exclude prezența în materialul seminal, în oocite sau în embrioni a unor agenți patogeni care cauzează bolile pentru care au fost instituite restricțiile de circulație.

Articolul 18

Responsabilitățile suplimentare ale medicilor veterinari ai centrelor cu privire la respectarea cerințelor de sănătate animală pentru animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee de la care a fost colectat material seminal

Medicii veterinari ai centrelor se asigură că animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee respectă următoarele cerințe:

(a)

acestea nu au prezentat simptome sau semne clinice ale a dintre bolile de categoria D menționate la articolul 16 litera (d) punctul (ii) în ziua admiterii lor în centrul de colectare a materialului seminal;

(b)

în ceea ce privește animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină și caprină, acestea au fost ținute, înainte de ziua admiterii într-un centru de colectare a materialului seminal, într-un adăpost de carantină care, în ziua respectivă, respecta următoarele condiții:

(i)

cu cel puțin 30 de zile înainte, nu a fost raportată niciuna dintre bolile de categoria D relevante pentru bovine, porcine, ovine sau caprine;

(ii)

nu este situat într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției, la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, a unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru aceste animale;

(c)

acestea sunt ținute într-un centru de colectare a materialului seminal care:

(i)

într-o perioadă formată din cel puțin 30 de zile anterioare datei colectării și cel puțin 30 de zile ulterioare datei colectării materialului seminal sau, în cazul materialului seminal proaspăt, până la data expedierii transportului de material seminal, nu a fost raportată niciuna dintre bolile de categoria D relevantă pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee;

(ii)

nu este situat într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției, la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee, a unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru aceste animale.

Articolul 19

Derogare de la cerințele de sănătate animală pentru animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee deplasate între centre de colectare a materialului seminal

(1)   Prin derogare de la articolul 18 litera (b), operatorii pot deplasa animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină și caprină, precum și animalele donatoare din specia ecvidee care au fost supuse programului de testare pentru anumite boli, astfel cum se menționează în anexa II partea 4 capitolul I punctul 1 litera (b) subpunctul (i), direct de la un centru de colectare a materialului seminal către un alt centru de colectare a materialului seminal:

(a)

fără carantină sau testare, înainte și după deplasare, astfel cum se prevede în anexa II în legătură cu următoarele animale:

(i)

bovine, în partea 1 și în partea 5 capitolele I, II și III din aceasta;

(ii)

porcine, în partea 2 și în partea 5 capitolele I și IV din aceasta;

(iii)

ovine și caprine, în partea 3 și în partea 5 capitolele I, II și III din aceasta;

(iv)

ecvidee, în partea 4 capitolul I punctul 1 litera (a) din aceasta; și

(b)

cu condiția ca animalele donatoare:

(i)

în ziua deplasării, să nu prezinte niciun simptom sau semn ale oricăreia dintre bolile de categoria D relevante pentru animalele din speciile bovină, porcină, ovină, caprină sau ecvidee;

(ii)

înainte de deplasare, acestea să fi fost prezente în permanență, din ziua admiterii, în centrul de colectare a materialului seminal și să fi fost supuse următoarelor teste relevante pentru bovinele, porcinele, ovinele, caprinele sau ecvideele menționate la alineatul (1) litera (a), cu rezultate negative:

toate testele de rutină obligatorii menționate în anexa II în perioada aferentă celor 12 luni anterioare datei deplasării; sau

în cazul în care în centrul de colectare a materialului seminal nu au fost încă efectuate toate testele de rutină obligatorii, toate testele obligatorii înainte de admiterea într-un centru de colectare a materialului seminal efectuate în perioada imediat precedentă carantinei și din timpul perioadei de carantină.

(2)   Operatorii deplasează animalele donatoare menționate în teza introductivă a alineatului (1) numai dacă deplasarea este autorizată de autoritatea competentă a centrului de colectare a materialului seminal de origine și cu acordul prealabil al medicului veterinar al centrului din cadrul centrului de colectare a materialului seminal de destinație.

(3)   Operatorii se asigură că animalele donatoare menționate în teza introductivă a alineatului (1) nu intră în contact direct sau indirect în timpul deplasării cu animale cu un statut sanitar inferior și că mijloacele de transport utilizate au fost curățate și dezinfectate înainte de utilizare.

(4)   Operatorii centrelor de colectare a materialului seminal de destinație supun animalele donatoare menționate în teza introductivă a alineatului (1) la toate testele de rutină obligatorii menționate la alineatul (1) litera (a) nu mai târziu de 12 luni de la data ultimelor teste de rutină obligatorii efectuate pe aceste animale.

Subsecțiunea II

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru anumite specii de ungulate

Articolul 20

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru animalele donatoare din specia bovină de la care s-a colectat material seminal, oocite și embrioni

(1)   Medicul veterinar al centrului, în cea ce privește animalele donatoare de material seminal, sau medicul veterinar al echipei, în ceea ce privește animalele donatoare de oocite și de embrioni, se asigură că animalele donatoare din specia bovină respectă următoarele cerințe:

(a)

au venit dintr-o unitate, în cazul animalelor donatoare de material seminal înainte de admiterea lor într-un adăpost de carantină, care era indemnă de următoarele boli și nu au fost ținute niciodată într-o unitate cu un statut sanitar inferior:

(i)

infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis);

(ii)

infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis;

(iii)

leucoza enzootică bovină;

(iv)

rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă;

(b)

acestea respectă cerințele de sănătate animală suplimentare prevăzute în partea 1 și în partea 5 capitolele I, II și III din anexa II.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), medicul veterinar al centrului poate accepta un animal donator de material seminal care a sosit dintr-o unitate care nu era indemnă de leucoză enzootică bovină, cu condiția ca animalul respectiv:

(a)

să aibă vârsta mai mică de doi ani și să fi fost născut de o femelă care a fost supusă, cu rezultate negative, unui test serologic pentru leucoză enzootică bovină după îndepărtarea animalului respectiv de mama sa; sau

(b)

să fi împlinit doi ani și să fi fost supus, cu rezultate negative, unui test serologic pentru leucoză enzootică bovină.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), medicul veterinar al echipei poate accepta un animal donator de oocite și embrioni mai tânăr de doi ani care provine dintr-o unitate care nu era indemnă de leucoză enzootică bovină, cu condiția ca medicul veterinar responsabil al unității de origine să fi certificat că nu a existat niciun caz clinic de leucoză enzootică bovină în cursul unei perioade anterioare de cel puțin trei ani.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a) punctul (iv),

(a)

medicul veterinar al centrului, în ceea ce privește animalele donatoare de material seminal, poate accepta un animal donator care provine dintr-o unitate care nu era indemnă de rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă, cu condiția ca animalul să fi fost supus testului necesar în conformitate cu anexa II partea 1 capitolul I punctul 1 litera (b) subpunctul (iv); sau

(b)

medicul veterinar al echipei, în ceea ce privește animalele donatoare de oocite și de embrioni, poate accepta un animal donator care provine dintr-o unitate care nu era indemnă de rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă, cu condiția ca medicul veterinar oficial responsabil al unității de origine să fi certificat că nu a existat niciun caz clinic de rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă în cursul unei perioade anterioare de cel puțin 12 luni.

Articolul 21

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru animalele donatoare din specia porcină de la care s-a colectat material seminal, oocite și embrioni

(1)   Medicul veterinar al centrului, în cea ce privește animalele donatoare de material seminal, sau medicul veterinar al echipei, în ceea ce privește animalele donatoare de oocite și de embrioni, se asigură că animalele donatoare din specia porcină respectă următoarele cerințe:

(a)

în cazul animalelor donatoare de material seminal anterior admisiei lor într-un adăpost de carantină, provin dintr-o unitate în care nu a fost înregistrată nicio manifestare clinică, serologică, virusologică sau patologică a infecției cu virusul bolii lui Aujeszky în cursul unei perioade anterioare de cel puțin 12 luni;

(b)

respectă cerințele de sănătate animală suplimentare prevăzute în partea 2 și în partea 5 capitolele I și IV din anexa II.

(2)   Medicul veterinar al centrului se asigură că animalele din specia porcină donatoare de material seminal respectă următoarele cerințe:

(a)

înainte de a fi admise într-un adăpost de carantină, au venit dintr-o unitate care era indemnă de infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa II partea 5 capitolul IV;

(b)

au fost ținute într-un adăpost de carantină care, în ziua admiterii lor, era indemn de infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis pentru o perioadă anterioară de cel puțin 3 luni;

(c)

sunt ținute într-un centru de colectare a materialului seminal în care nu s-a raportat nicio manifestare clinică, serologică, virusologică sau patologică a infecției cu virusul bolii lui Aujeszky pentru o perioadă formată din cel puțin 30 de zile anterioare datei admiterii și cel puțin 30 de zile imediat anterioare datei colectării;

(d)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin și au fost ținute, de la naștere sau pentru o perioadă de cel puțin trei luni anterioare datei intrării în adăpostul de carantină, într-o unitate în care nu a fost vaccinat niciun animal împotriva infecției cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin și în perioada respectivă nu a fost înregistrată nicio infecție cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin.

Articolul 22

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru animalele donatoare din speciile ovină și caprină de la care s-a colectat material seminal, oocite și embrioni

Medicul veterinar al centrului, în cea ce privește animalele donatoare de material seminal, sau medicul veterinar al echipei, în ceea ce privește animalele donatoare de oocite și de embrioni, se asigură că animalele donatoare din speciile ovină și caprină respectă următoarele cerințe:

(a)

nu au venit dintr-o unitate și nici nu au intrat în contact cu animalele dintr-o unitate, în cazul animalelor donatoare de material seminal înainte de admiterea lor într-un adăpost de carantină, care a făcut obiectul unor restricții de circulație în legătură cu infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis. Restricțiile de circulație privind unitatea în cauză sunt ridicate după o perioadă de cel puțin 42 de zile de la data sacrificării sau uciderii și eliminarea ultimului animal infectat sau sensibil la respectiva boală;

(b)

au venit dintr-o unitate, în cazul animalelor donatoare de material seminal înainte de admiterea lor într-un adăpost de carantină, care era indemnă de infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis și nu au fost ținute niciodată într-o unitate cu un statut sanitar inferior;

(c)

respectă cerințele de sănătate animală suplimentare prevăzute în partea 3 și în partea 5 capitolele I, II și III din anexa II.

Articolul 23

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru animalele donatoare din specia ecvidee de la care s-a colectat material seminal, oocite și embrioni

(1)   Medicul veterinar al centrului, în cazul ecvideelor admise într-un centru de colectare a materialului seminal, și medicul veterinar al echipei, în cazul ecvideelor utilizate pentru colectarea de oocite și embrioni sau pentru producția de embrioni, se asigură că aceste animale respectă următoarele cerințe înainte de a avea loc colectarea materialului germinativ:

(a)

provin dintr-o unitate:

(i)

în care tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) nu a fost raportată în cursul unei perioade de cel puțin 30 de zile anterioare, sau în care tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) a fost raportată în cursul celor doi ani anteriori, însă după ultimul focar de boală unitatea afectată a rămas sub restricții de circulație până în momentul în care:

animalele infectate au fost eliminate din unitate; și

animalele rămase au fost supuse unui test pentru tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, și s-au obținut rezultate negative pe probele prelevate la cel puțin șase luni după ce ultimul animal infectat a fost îndepărtat din unitate;

(ii)

în care durina nu a fost raportată în cursul unei perioade de cel puțin șase luni anterioare, sau în care durina a fost raportată în cursul celor doi ani anteriori, însă după ultimul focar de boală unitatea afectată a rămas sub restricții de circulație până în momentul în care:

animalele infectate au fost ucise și distruse sau sacrificate, sau toți masculii de ecvidee infectați au fost castrați; și

ecvideele rămase în unitate, cu excepția masculilor de ecvidee castrați prevăzuți la prima liniuță și ținuți separat de femelele de ecvidee, au fost supuse unui test pentru durină utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 8 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, și s-au obținut rezultate negative pe probele prelevate la cel puțin șase luni după ce au fost luate măsurile descrise la prima liniuță;

(iii)

în care anemia infecțioasă ecvină nu a fost raportată în cursul unei perioade de cel puțin 90 de zile anterioare, sau în care anemia infecțioasă ecvină a fost raportată în cursul celor 12 luni anterioare, însă după ultimul focar de boală unitatea afectată a rămas sub restricții de circulație până în momentul în care:

animalele infectate au fost ucise și distruse sau sacrificate; și

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test pentru anemia infecțioasă ecvină utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 9 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, și s-au obținut rezultate negative pe probele prelevate de două ori, la interval de cel puțin trei luni, după ce măsurile descrise la prima liniuță au fost luate și unitatea a fost curățată și dezinfectată;

(b)

în cazul donatorilor de material seminal, aceștia au fost ținuți în cursul celor 30 de zile anterioare colectării materialului seminal în unități în care niciun ecvideu nu a prezentat în această perioadă semne clinice de infecție cu virusul arteritei ecvine sau de metrită contagioasă ecvină;

(c)

respectă cerințele de sănătate animală suplimentare prevăzute în partea 4 din anexa II.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), restricțiile de circulație menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iii) trebuie să rămână în vigoare pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile, începând cu ziua în care toate animalele din unitate care aparțin speciilor enumerate pentru boala menționată la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iii) au fost fie ucise și distruse, fie sacrificate, atunci când acest lucru este permis în conformitate cu alineatul (1) litera (b), și unitatea a fost curățată și dezinfectată.

Secțiunea 3

Teste de laborator și alte teste care trebuie efectuate asupra animalelor donatoare deținute din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee și asupra materialului germinativ provenit de la acestea

Articolul 24

Teste de laborator și alte teste care trebuie efectuate asupra animalelor donatoare din speciile bovină, porcină, ovină, caprină și ecvidee și asupra materialului germinativ provenit de la acestea

Operatorii se asigură că:

(a)

animalele donatoare al căror material germinativ urmează să fie deplasat către alte state membre au fost supuse următoarelor teste, menționate:

(i)

în cazul bovinelor, în partea 1 și, după caz, în partea 5 capitolele I, II și III din anexa II;

(ii)

în cazul porcinelor, în partea 2 și, după caz, în partea 5 capitolele I și IV din anexa II;

(iii)

în cazul ovinelor și al caprinelor, în partea 3 și, după caz, în partea 5 capitolele I, II și III din anexa II;

(iv)

în cazul ecvideelor, în partea 4 din anexa II.

(b)

toate testele menționate la litera (a) sunt efectuate în laboratoare oficiale.

Articolul 25

Autorizarea testelor de laborator efectuate pe animalele donatoare din speciile bovină, porcină, ovină și caprină aflate în adăposturi de carantină

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea următoarelor teste menționate în anexa II pe probe prelevate în adăpostul de carantină:

(a)

în cazul bovinelor, testele menționate în partea 1 capitolul I punctul 1 litera (b) din aceasta;

(b)

în cazul porcinelor, testele menționate în partea 2 capitolul I punctul 1 litera (b) din aceasta;

(c)

în cazul ovinelor și caprinelor, testele menționate în partea 3 capitolul I punctul 1 litera (c) din aceasta.

(2)   În cazul în care autoritatea competentă a acordat autorizațiile menționate la alineatul (1), trebuie îndeplinite următoarele condiții:

(a)

perioada de carantină în adăpostul de carantină nu trebuie să înceapă înainte de data prelevării probei în scopul testării menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

în cazul în care rezultatele oricărui test dintre cele menționate la alineatul (1) sunt pozitive, animalul în cauză trebuie îndepărtat imediat din adăpostul de carantină;

(c)

în cazul carantinei instituite pentru un grup de animale, dacă oricare dintre aceste animale înregistrează un rezultat pozitiv la un test dintre cele menționate la alineatul (1), carantina nu trebuie să fie instituită în adăpostul de carantină pentru animalele rămase până în momentul în care animalul testat pozitiv nu este îndepărtat din adăpostul respectiv.

Secțiunea 4

Cerințele de sănătate animală pentru colectarea, producerea, prelucrarea, depozitarea și alte proceduri efectuate asupra materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Articolul 26

Obligațiile operatorilor cu privire la cerințele de sănătate animală pentru colectarea, producerea, prelucrarea și depozitarea materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Operatorii se asigură că transporturile de material seminal, oocite și embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee sunt deplasate în alte state membre numai dacă îndeplinesc cerințele de sănătate animală pentru colectarea, producerea, prelucrarea și depozitarea materialului germinativ stabilite în anexa III.

Secțiunea 5

Cerințele de sănătate animală pentru transportul materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Articolul 27

Responsabilitățile medicilor veterinari ai centrelor și ale medicilor veterinari ai echipelor cu privire la respectarea cerințelor de sănătate animală pentru transportul materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   În cazul în care materialul germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee este deplasat către un alt stat membru sau către o unitate de prelucrare a materialului germinativ ori un centru de depozitare a materialului germinativ din același stat membru, medicul veterinar al centrului sau medicul veterinar al echipei se asigură că:

(a)

containerele de transport sunt sigilate și numerotate înainte de a fi expediate din unitatea de material germinativ autorizată;

(b)

marcajul de pe paiete sau alte ambalaje, aplicat în conformitate cu articolul 10, corespunde cu numărul furnizat fie în certificatul de sănătate animală, fie în declarația pe proprie răspundere și pe containerul în care sunt transportate.

(2)   Sigiliul menționat la alineatul (1) litera (a) aplicat în temeiul responsabilității medicului veterinar al centrului sau a medicului veterinar al echipei poate fi înlocuit de medicul veterinar oficial.

Articolul 28

Responsabilitățile operatorilor cu privire la respectarea cerințelor de sănătate animală pentru transportul materialului germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   Operatorii deplasează către alte state membre materialul seminal, oocitele și embrionii proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

în containerul de transport a fost plasat numai un singur tip de material germinativ provenit de la o specie;

(b)

containerul de transport menționat la litera (a):

(i)

a fost curățat și dezinfectat sau sterilizat înainte de utilizare ori este un container de unică folosință nou;

(ii)

a fost umplut cu un agent criogenic care nu a mai fost utilizat anterior pentru alte materiale.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), operatorii pot plasa într-un container de transport material seminal, oocite și embrioni proveniți din aceeași specie cu condiția ca:

(a)

paietele sau alte ambalaje în care este plasat materialul germinativ sunt sigilate în mod sigur și ermetic;

(b)

materialele germinative de tipuri diferite sunt separate între ele de compartimente fizice sau prin plasarea lor în pungi de protecție secundare.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2), operatorii pot plasa într-un container de transport material seminal, oocite și embrioni proveniți de la ovine și caprine.

Articolul 29

Responsabilități suplimentare ale operatorilor în legătură cu transportul materialului seminal provenit de la bovine, porcine, ovine și caprine

În cazul în care operatorii deplasează în alt stat membru transporturi de material seminal provenit de la bovine, porcine, ovine sau caprine care a fost colectat de la mai multe animale donatoare și a fost plasat într-o singură paietă sau într-un alt ambalaj, operatorii au obligația:

(a)

să se asigure că materialul seminal este colectat și expediat dintr-un singur centru de colectare a materialului seminal sau, în cazul derogărilor prevăzute la articolele 13 și 14, dintr-o singură unitate în care a fost colectat;

(b)

să instituie proceduri în ceea ce privește prelucrarea materialului seminal respectiv, astfel încât să asigure trasabilitatea acestuia în conformitate cu articolele 10 și 19.

CAPITOLUL 2

Certificarea sănătății animale, declarația pe proprie răspundere și notificarea privind circulația în ceea ce privește materialul germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Articolul 30

Norme privind certificarea sănătății animale

(1)   Înainte de a emite un certificat de sănătate animală pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, medicul veterinar oficial efectuează:

(a)

o examinare vizuală a containerului de transport pentru a verifica dacă au fost îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 28 și pentru a verifica:

(i)

sigiliul și numărul aplicat de medicul veterinar al centrului sau al echipei pe containerul de transport, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (1) litera (a); sau

(ii)

dacă este necesar, materialul germinativ plasat în containerul de transport, iar după această verificare aplică sigiliul și numărul pe containerul de transport;

(b)

un control al documentelor cu privire la datele transmise de medicul veterinar al centrului sau al echipei, pentru a se asigura că:

(i)

informațiile care trebuie certificate sunt susținute de evidențele ținute în conformitate cu articolul 8;

(ii)

marcajul de pe paiete sau alte ambalaje, aplicat în conformitate cu articolul 10, corespunde cu numărul furnizat în certificatul de sănătate animală și pe containerul în care sunt transportate;

(iii)

au fost respectate cerințele menționate în partea III capitolul 1.

(2)   Medicul veterinar oficial efectuează controalele și examinările menționate la alineatul (1) și emite certificatul de sănătate animală în intervalul de 72 de ore dinainte de ora expedierii transportului de material germinativ.

(3)   Certificatul de sănătate animală este valabil 10 zile de la data emiterii sale.

Articolul 31

Informațiile care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală în legătură cu materialul germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine caprine și ecvidee deplasat între statele membre

Certificatele de sănătate animală pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee conțin cel puțin informațiile stabilite la punctul 1 din anexa IV.

Articolul 32

Cerințe privind declarația pe proprie răspundere pentru circulația înspre și dinspre unitățile de prelucrare a materialului germinativ a transporturilor de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

(1)   În cazul în care operatorul unei unități autorizate de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee trimite materialul germinativ spre a fi prelucrat de o unitate de prelucrare a materialului germinativ, acesta se asigură că transportul de material germinativ este însoțit de o declarație pe proprie răspundere în cursul transportului către și dinspre unitatea de prelucrare a materialului germinativ.

(2)   Operatorul unei unități de material germinativ autorizate se asigură că declarația pe proprie răspundere menționată la alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații:

(a)

denumirea și adresa unității de material germinativ autorizate pentru colectarea sau producerea de material germinativ;

(b)

denumirea și adresa unității de prelucrare a materialului germinativ către care este deplasat materialul germinativ în vederea prelucrării;

(c)

datele circulației transportului de material germinativ către și dinspre unitatea de prelucrare a materialului germinativ;

(d)

tipul și cantitatea de material germinativ;

(e)

marcajul materialului germinativ, astfel cum se prevede la articolul 10.

Articolul 33

Cerința notificării în prealabil de către operatori a circulației între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

În cazul în care se deplasează transporturi de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee în alt stat membru, operatorii unităților de material germinativ autorizate, operatorii unităților în care sunt ținute ovine și caprine, astfel cum se menționează la articolul 13 sau operatorii unităților izolate, astfel cum se menționează la articolul 14, notifică în prealabil autoritatea competentă din statul lor membru de origine cu privire la circulația preconizată a respectivelor transporturi de material germinativ.

Articolul 34

Informații necesare pentru notificarea circulației între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee

Operatorii care notifică autoritatea competentă din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 33 furnizează autorității competente în cauză informațiile referitoare la fiecare transport de material germinativ care urmează să fie deplasat în alt stat membru, care sunt prevăzute:

(a)

în anexa IV punctul 1 literele (a)-(f), atunci când materialul germinativ este însoți de un certificat de sănătate animală; sau

(b)

la articolul 32 alineatul (2), atunci când materialul germinativ este însoțit de o declarație pe proprie răspundere.

Articolul 35

Procedurile de urgență pentru notificarea circulației între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee în cazul întreruperilor de curent electric și al altor probleme ale sistemului IMSOC

(1)   În cazul întreruperilor de curent electric și al altor probleme ale sistemului IMSOC, autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee care urmează să fie deplasat către un alt stat membru transmite prin fax sau prin e-mail Comisiei și autorității competente a locului de destinație o notificare cu privire la circulația transportului respectiv.

(2)   Notificarea menționată la alineatul (1) se efectuează de autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material germinativ în conformitate cu măsurile de urgență care trebuie aplicate în cazul lipsei de disponibilitate a oricăreia dintre funcționalitățile sistemului IMSOC.

CAPITOLUL 3

Cerințele de sănătate animală, certificarea sănătății animale și notificarea privind materialul germinativ provenit de la alte animale decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele

Articolul 36

Cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenit de la câini și pisici

Operatorii deplasează către alte state membre numai materialul seminal, oocitele și embrionii colectați de la câini (Canis lupus familiaris) și pisici (Felis silvestris catus) care:

(a)

s-au născut și au rămas de când s-au născut în Uniune sau au intrat în Uniune în conformitate cu cerințele privind intrarea în Uniune;

(b)

provin dintr-o unitate în care infecția cu virusul rabic nu a fost confirmată pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(c)

nu au prezentat niciun simptom de boală în ziua colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(d)

sunt marcate prin implantarea unui transponder sau cu un tatuaj lizibil în mod clar în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) sau identificate în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(e)

li s-a administrat un vaccin antirabic care respectă cerințele de validitate prevăzute în partea 1 din anexa VII la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(f)

respectă toate măsurile sanitare preventive pentru boli sau infecții, altele decât rabia, prevăzute în partea 2 din anexa VII la Regulamentul (UE) 2020/688;

(g)

nu au fost utilizate pentru reproducere naturală într-o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor și în perioada de colectare.

Articolul 37

Cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre, între unități izolate, a materialului germinativ provenit de la alte animale terestre deținute decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele

Operatorii unităților izolate deplasează către unități izolate din alte state membre materialul germinativ provenit de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în aceste unități numai dacă animalele donatoare:

(a)

s-au născut și au rămas de când s-au născut în Uniune sau au intrat în Uniune în conformitate cu cerințele privind intrarea în Uniune;

(b)

au rămas într-o singură unitate izolată de origine pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(c)

nu provin dintr-o unitate situată într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru speciile de animale terestre ținute, și nici nu au intrat în contact cu animale provenite dintr-o astfel de unitate;

(d)

provin dintr-o unitate în care nu a fost raportată nicio boală de categoria D relevantă pentru specia respectivă pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(e)

sunt identificate și înregistrate conform normelor din unitatea izolată respectivă;

(f)

pe cât posibil, nu au fost utilizate pentru reproducere naturală în cursul unei perioade de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări și în cursul perioadei de colectare a materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor destinați să circule către un al stat membru;

(g)

au fost examinate din punct de vedere clinic de medicul veterinar al unității responsabil cu activitățile desfășurate în unitatea izolată și, la data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, nu au prezentat niciun simptom de boală.

Articolul 38

Cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenit de la animale din familiile camelide și cervide

Operatorii deplasează către alt stat membru materialul germinativ provenit numai de la animale din familia camelide sau cervide care:

(a)

s-au născut și au rămas de când s-au născut în Uniune sau au intrat în Uniune în conformitate cu cerințele privind intrarea în Uniune;

(b)

au rămas într-o singură unitate de origine pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(c)

nu provin dintr-o unitate situată într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru speciile de animale terestre ținute, și nici nu au intrat în contact cu animale provenite dintr-o astfel de unitate;

(d)

provin dintr-o unitate în care, în cursul unei perioade de cel puțin 12 luni înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor:

(i)

s-a desfășurat un program de supraveghere pentru depistarea infecției cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) în conformitate cu partea 2 sau 3 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(ii)

nu a fost introdus niciun animal din familia camelide sau cervide care nu îndeplinește cerințele prevăzute la punctul (i);

(iii)

în cazul unei suspiciuni de infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis), s-au efectuat investigații și boala a fost exclusă;

(e)

provin dintr-o unitate în care:

(i)

în cursul unei perioade de cel puțin 42 de zile anterioare datei colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, nu s-a raportat infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis;

(ii)

în cazul animalelor din familia camelide, toate animalele prezente au fost supuse unui test pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, astfel cum se descrie în partea 1 din anexa I la Regulamentul (UE) 2020/688, cu rezultate negative, care a fost efectuat pe probe prelevate în cursul perioadei de 30 de zile anterioare datei colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(f)

provin dintr-o unitate în care, în cursul unei perioade de cel puțin 30 de zile anterioare datei colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, nu s-a raportat infecția cu rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă;

(g)

provin dintr-o unitate în cazul căreia, în cursul unei perioade de cel puțin doi ani anterioare datei colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, nu s-a raportat infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice pe o rază de cel puțin 150 km în jurul unității;

(h)

provin dintr-o unitate în care infecția cu virusul rabic nu a fost confirmată pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului germinativ;

(i)

provin dintr-o unitate în care, în cursul unei perioade de cel puțin 15 zile anterioare datei colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor, nu s-a raportat antrax;

(j)

provin dintr-o unitate în care tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi):

(i)

nu a fost raportată în cursul unei perioade de cel puțin 30 de zile anterioare datei colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor; sau

(ii)

a fost confirmată în cursul celor doi ani anteriori, însă după ultimul focar de boală unitatea a rămas sub restricții de circulație până în momentul în care:

animalele infectate au fost eliminate din unitate; și

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test pentru tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) prevăzut în partea 3 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, și s-au obținut rezultate negative pe probele prelevate la cel puțin 6 luni după ce animale infectate au fost îndepărtate din unitate;

(k)

respectă cerințele de sănătate animală cu privire la infecția cu virusul bolii limbii albastre (stereotipurile 1-24) prevăzute în partea 5 capitolul II din anexa II;

(l)

nu au intrat în contact cu animale care nu au respectat cerințele prevăzute la litera (a) și la literele (c)-(k) în cursul perioadei de reședință de cel puțin 30 de zile prevăzute la litera (b);

(m)

au fost examinate din punct de vedere clinic de un medic veterinar și nu au prezentat niciun simptom de boală în ziua colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor;

(n)

sunt identificate în conformitate cu articolul 73 alineatele (1) sau (2) sau cu articolul 74 din Regulamentul (UE) 2019/2035;

(o)

nu au fost utilizate pentru reproducere naturală într-o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor și în perioada de colectare.

Articolul 39

Norme privind certificarea sănătății animale

(1)   Înainte de a semna un certificat de sănătate animală pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la câini și pisici, medicul veterinar oficial efectuează:

(a)

o examinare vizuală a containerului de transport pentru a verifica:

(i)

sigiliul și numărul aplicat de operator pe containerul de transport; sau

(ii)

dacă este necesar, materialul germinativ plasat în containerul de transport, iar după această verificare aplică sigiliul și numărul pe containerul de transport;

(b)

un control al documentelor cu privire la datele transmise de operator, pentru a se asigura că:

(i)

informațiile care trebuie certificate sunt susținute de evidențele ținute în unitate;

(ii)

marcajul de pe paiete sau alte ambalaje, aplicat în conformitate cu articolul 11, corespunde cu numărul furnizat în certificatul de sănătate animală și pe containerul în care sunt transportate;

(iii)

au fost respectate cerințele menționate la articolul 36.

(2)   Înainte de a semna un certificat de sănătate animală pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele sau ecvideele ținute în unități izolate, medicul veterinar oficial efectuează:

(a)

o examinare vizuală a containerului de transport pentru a verifica:

(i)

sigiliul și numărul aplicat pe containerul de transport de către medicul veterinar al unității responsabil cu activitățile desfășurate în unitatea izolată; sau

(ii)

dacă este necesar, materialul germinativ plasat în containerul de transport, iar după această verificare aplică sigiliul și numărul pe containerul de transport;

(b)

un control al documentelor cu privire la datele transmise de medicul veterinar al unității responsabil cu activitățile desfășurate în unitatea izolată pentru a se asigura că:

(i)

informațiile care trebuie certificate sunt susținute de evidențele ținute în unitatea izolată;

(ii)

marcajul de pe paiete sau alte ambalaje, aplicat în conformitate cu articolul 11, corespunde cu numărul furnizat în certificatul de sănătate animală și pe containerul în care sunt transportate;

(iii)

au fost respectate cerințele menționate la articolul 37.

(3)   Înainte de a semna un certificat de sănătate animală pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la animale din familia camelide sau cervide, medicul veterinar oficial efectuează:

(a)

o examinare vizuală a containerului de transport pentru a verifica:

(i)

sigiliul și numărul aplicat de operator pe containerul de transport; sau

(ii)

dacă este necesar, materialul germinativ plasat în containerul de transport, iar după această verificare aplică sigiliul și numărul pe containerul de transport;

(b)

un control al documentelor cu privire la datele transmise de operator, pentru a se asigura că:

(i)

informațiile care trebuie certificate sunt susținute de evidențele ținute în unitate;

(ii)

marcajul de pe paiete sau alte ambalaje, aplicat în conformitate cu articolul 11, corespunde cu numărul furnizat în certificatul de sănătate animală și pe containerul în care sunt transportate;

(iii)

au fost respectate cerințele menționate la articolul 38.

(4)   Medicul veterinar oficial efectuează controalele și examinările menționate la alineatele (1), (2) și (3) și emite certificatul de sănătate animală în intervalul de 72 de ore dinainte de ora expedierii transportului de material germinativ.

(5)   Certificatul de sănătate animală prevăzut la alineatele (1), (2) și (3) este valabil 10 zile de la data emiterii.

Articolul 40

Cerințe de certificare a sănătății animale pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la alte animale terestre deținute decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele

Certificatele de sănătate animală pentru circulația între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la câini și pisici, de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate sau de la animale din familia camelide sau cervide conțin cel puțin informațiile prevăzute la punctul 2 din anexa IV.

Articolul 41

Cerința privind notificarea în prealabil de către operatori a circulației între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la alte animale terestre deținute decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele

În cazul în care se deplasează către alt stat membru transporturi de material germinativ provenit de la câini și pisici, de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele sau ecvideele ținute în unități izolate sau de la animale din familia camelide sau cervide, operatorul notifică în prealabil autoritatea competentă din statul membru de origine al transporturilor cu privire la deplasarea preconizată a respectivelor transporturi de material germinativ.

Articolul 42

Informații necesare pentru notificarea circulației între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la alte animale terestre deținute decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele

Operatorii care au obligația să notifice autoritatea competentă din statul membru de origine a transporturilor în conformitate cu articolul 41 furnizează autorității competente în cauză informațiile referitoare la fiecare transport de material germinativ care urmează să fie deplasat în alt stat membru, care sunt prevăzute la punctul 2 literele (a)-(f) din anexa IV.

Articolul 43

Proceduri de urgență pentru notificarea circulației între statele membre a transporturilor de material germinativ provenit de la alte animale terestre deținute decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele în cazul întreruperilor de curent electric și al altor probleme ale sistemului IMSOC

(1)   În cazul întreruperilor de curent electric și al altor probleme ale sistemului IMSOC, autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material germinativ provenit de la câini și pisici, de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate sau de la animale din familia camelide sau cervide care urmează să fie deplasat către un alt stat membru transmite prin fax sau prin e-mail Comisiei și autorității competente a locului de destinație o notificare cu privire la circulația transportului respectiv.

(2)   Notificarea menționată la alineatul (1) se efectuează de autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material germinativ în conformitate cu măsurile de urgență care trebuie aplicate în cazul lipsei de disponibilitate a oricăreia dintre funcționalitățile sistemului IMSOC.

CAPITOLUL 4

Norme suplimentare pentru acordarea derogărilor de către autoritățile competente cu privire la materialul germinativ

Articolul 44

Norme suplimentare pentru acordarea derogărilor de către autoritățile competente cu privire la materialul germinativ utilizat în scopuri științifice

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre de origine pot acorda derogări pentru circulația către alt stat membru a materialului germinativ utilizat în scopuri științifice care nu îndeplinește cerințele de sănătate animală prevăzute în capitolul 1 sau în capitolul 3, cu condiția ca operatorul unității de expediere să fi obținut acordul prealabil scris al autorității competente a statului membru de destinație cu privire la acceptarea transportului de material germinativ.

(2)   Autoritatea competentă a statului membru de destinație își dă acordul cu privire la acceptarea transportului de material germinativ menționat la alineatul (1) numai dacă operatorul unității de destinație care urmează să primească materialul germinativ respectiv se asigură că materialul germinativ este utilizat exclusiv în scopuri științifice în condiții care împiedică răspândirea bolilor de categoria D.

Articolul 45

Norme suplimentare pentru acordarea derogărilor de către autoritățile competente cu privire la materialul germinativ deplasat către bănci de gene din alt stat membru

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre de origine pot acorda derogări pentru circulația către bănci de gene din alt stat membru a materialului germinativ, cu condiția ca operatorul unității de expediere să fi obținut acordul prealabil scris al autorității competente a statului membru de destinație cu privire la acceptarea transportului de material germinativ provenit de la:

(a)

rase pe cale de dispariție care nu îndeplinesc cerințele de sănătate animală prevăzute la capitolul 1; sau

(b)

animale terestre altele decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate care nu îndeplinesc cerințele de sănătate animală prevăzute la articolul 37.

(2)   Autoritatea competentă din statul membru de destinație este de acord să accepte transportul de material germinativ menționat la alineatul (1) numai în următoarele condiții:

(a)

operatorul băncii de gene care urmează să primească materialul germinativ în cauză se asigură că acesta este utilizat exclusiv pentru conservarea ex situ și utilizarea durabilă a resurselor genetice ale animalelor terestre deținute pentru care a fost înființată banca de gene de destinație;

(b)

dispune de informații suficiente, inclusiv informațiile furnizate de autoritatea competentă a statului membru de origine sau rezultatele testării, sau efectuează tratamentul materialului germinativ astfel încât să prevină răspândirea febrei aftoase, a infecției cu virusul pestei bovine sau a altor boli listate.

Articolul 46

Norme cu privire la declarația pe proprie răspundere privind materialul germinativ utilizat în scopuri științifice sau care urmează să fie deplasat în bănci de gene din alt stat membru și informațiile care trebuie incluse în aceasta

(1)   În cazul în care materialul germinativ utilizat în scopuri științifice sau în scopul depozitării în bănci de gene urmează să fie deplasat în alt stat membru, operatorul unității de expediere se asigură că materialul germinativ este însoțit în timpul transportului către locul de destinație de o declarație pe proprie răspundere.

(2)   Operatorul unității de expediere se asigură că declarația pe proprie răspundere menționată la alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

denumirea și adresa locului de expediere și a locului de destinație;

(c)

în cazul în care materialul germinativ a fost deplasat înspre și dinspre o unitate de prelucrare a materialului germinativ, datele acestor deplasări;

(d)

tipul de material germinativ și specia de animale donatoare;

(e)

numărul de paiete sau de alte ambalaje din transportul care urmează a fi expediat;

(f)

următoarele informații care permit identificarea materialului germinativ:

(i)

marcajul aplicat pe paiete sau pe alte ambalaje;

(ii)

locul și data colectării sau producerii acestuia;

(g)

rezultatele disponibile ale testelor menționate la articolul 45 alineatul (2) litera (b).

Articolul 47

Notificarea în prealabil de către operatori cu privire la circulația între statele membre a materialului germinativ utilizat în scopuri științifice sau pentru depozitarea în bănci de gene

În cazul în care materialul germinativ utilizat în scopuri științifice sau pentru depozitarea în bănci de gene este deplasat către alt stat membru, operatorul unității de expediere notifică în prealabil autoritatea competentă din statul membru de origine a transportului cu privire la circulația preconizată a materialului germinativ în cauză și furnizează informațiile enumerate la articolul 46 alineatul (2) literele (a)-(g).

Articolul 48

Proceduri de urgență pentru notificarea circulației între statele membre a materialului germinativ utilizat în scopuri științifice sau pentru depozitarea în bănci de gene în cazul întreruperilor de curent electric și al altor probleme ale sistemului IMSOC

(1)   În cazul întreruperilor de curent electric și al altor probleme ale sistemului IMSOC, autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material germinativ utilizat în scopuri științifice sau pentru depozitarea în bănci de gene care urmează să fie deplasat către un alt stat membru transmite prin fax sau prin e-mail Comisiei și autorității competente a locului de destinație o notificare cu privire la circulația transportului respectiv.

(2)   Notificarea menționată la alineatul (1) se efectuează de autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material germinativ în conformitate cu măsurile de urgență care trebuie aplicate în cazul lipsei de disponibilitate a oricăreia dintre funcționalitățile sistemului IMSOC.

PARTEA IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 49

Măsuri tranzitorii

(1)   Centrele de colectare a materialului seminal, centrele de depozitare a materialului seminal, echipele de colectare de embrioni și echipele de producție de embrioni care au fost autorizate înainte de 21 aprilie 2021 în conformitate cu Directivele 88/407/CEE, 89/556/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE menționate la articolul 270 alineatul (2) a 6-a, a 7-a, a 8-a și a 12-a liniuță din Regulamentul (UE) 2016/429 se consideră că au fost autorizate în temeiul prezentului regulament.

În toate celelalte privințe, acestea vor intra sub incidența normelor prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2016/429.

(2)   Paietele și alte ambalaje în care sunt plasate, depozitate și transportate, separate sau neseparate în doze individuale, materialul seminal, oocitele sau embrionii, care sunt marcate înainte de 21 aprilie 2021 în conformitate cu Directivele 88/407/CEE, 89/556/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE, se consideră că au fost marcate în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   Certificatele de sănătate animală emise înainte de 21 aprilie 2021 în conformitate cu Directivele 88/407/CEE, 89/556/CEE, 90/429/CEE și 92/65/CEE se consideră că au fost emise în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 50

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină (JO L 194, 22.7.1988, p. 10).

(3)  Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe (JO L 302, 19.10.1989, p. 1).

(4)  Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină (JO L 224, 18.8.1990, p. 62).

(5)  Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la secțiunea I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).

(6)  http://www.oie.int/index.php?id=169&L=0&htmfile=chapitre_coll_semen.htm

(7)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(8)  https://www.icar.org/

(9)  Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat (JO L 8, 14.1.2003, p. 44).

(10)  Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).

(11)  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentul European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(12)  Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”) (JO L 171, 29.6.2016, p. 66).

(13)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(14)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei din 28 iunie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile care dețin animale terestre și incubatoare, precum și pentru trasabilitatea anumitor animale terestre deținute și a ouălor pentru incubație (JO L 314, 5.12.2019, p. 115).

(15)  Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (a se vedea pagina 211 din prezentul Jurnal Oficial).

(16)  Regulamentul delegat (UE) 2020/688 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre și a ouălor pentru incubație (a se vedea pagina 140 din prezentul Jurnal Oficial).

(17)  Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).


ANEXA I

NORMELE PRIVIND COLECTAREA, PRODUCEREA, PRELUCRAREA ȘI DEPOZITAREA MATERIALULUI GERMINATIV PROVENIT DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE MENȚIONATE ÎN PARTEA II CAPITOLUL 1

PARTEA 1

CERINȚELE PRIVIND CENTRELE DE COLECTARE A MATERIALULUI SEMINAL MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4

1.

Responsabilitățile medicului veterinar al centrului, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i), sunt următoarele:

(a)

medicul veterinar al centrului se asigură că:

(i)

la centrul de colectare a materialului seminal se țin numai animale care nu au fost utilizate pentru reproducere naturală pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului seminal și în cursul perioadei de colectare;

(ii)

la centrul de colectare a materialului seminal se țin evidențe în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (a);

(iii)

intrarea persoanelor neautorizate este interzisă;

(iv)

vizitatorii autorizați respectă cerințele de sănătate animală și de biosecuritate menționate la litera (c) punctul (i);

(v)

fiecare doză individuală de material seminal este marcată în mod clar în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10;

(vi)

colectarea, prelucrarea și depozitarea materialului seminal se efectuează exclusiv în spațiile rezervate în acest scop și în condiții stricte de igienă;

(vii)

numai materialul seminal care este colectat la un centru de colectare a materialului seminal este prelucrat și depozitat în respectivul centru de colectare a materialului seminal și acesta nu trebuie să intre în contact cu niciun alt transport de material germinativ cu un statut sanitar inferior;

(viii)

toate instrumentele care intră în contact cu materialul seminal sau cu animalul donator în timpul colectării și prelucrării materialului seminal se curăță și se dezinfectează sau se sterilizează înainte de utilizare, cu excepția instrumentelor de unică folosință noi;

(ix)

dacă, în cazul ecvideelor, centrul de colectare a materialului seminal se află în perimetrul unei unități înregistrate care include, de asemenea, un centru de inseminare artificială sau un centru de montă, există o separare strictă între instrumentele și echipamentele care intră în contact cu animalele donatoare, cu materialul seminal provenit de la acestea și cu alte animale ținute în centrul de colectare a materialului seminal și materialul seminal, instrumentele și echipamentele destinate inseminării artificiale sau montei naturale;

(x)

orice produs biologic animal utilizat în prelucrarea materialului seminal, inclusiv diluanții, aditivii sau agenții de diluție, este obținut din surse care nu prezintă niciun risc de sănătate animală sau care sunt tratate înainte de utilizare pentru a se elimina aceste riscuri;

(xi)

înainte de a începe orice operațiune de umplere, containerele de depozitare și containerele de transport sunt curățate și dezinfectate sau sterilizate, cu excepția containerelor de unică folosință noi;

(xii)

agenții criogenici utilizați pentru conservarea sau depozitarea materialului seminal nu au fost utilizați în prealabil pentru alte produse;

(xiii)

personalul angajat din cadrul centrului de colectare a materialului seminal a beneficiat de formare corespunzătoare în domeniul tehnicilor de dezinfecție și igienă pentru a preveni răspândirea bolilor;

(b)

prin derogare de la litera (a) punctul (vii), medicul veterinar al centrului poate autoriza prelucrarea materialului seminal care nu a fost colectat la un centru de colectare a materialului seminal în cadrul centrului de colectare a materialului seminal dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(i)

acest material seminal este colectat de la animale care îndeplinesc următoarele cerințe prevăzute în anexa II:

în ceea ce privește bovinele, cerințele prevăzute în partea 1 capitolul I punctul 1 litera (b) și, dacă este cazul, în partea 5 capitolele I, II și III;

în ceea ce privește porcinele, cerințele prevăzute în partea 2 capitolul I punctul 1 litera (b) și, dacă este cazul, în partea 5 capitolele I și IV;

în ceea ce privește ovinele și caprinele, cerințele prevăzute în partea 3 capitolul I punctul 1 litera (c) și, dacă este cazul, în partea 5 capitolele I, II și III;

în ceea ce privește ecvideele, în partea 4 capitolul I punctul 1 litera (a);

(ii)

prelucrarea se efectuează cu echipamente distincte sau în alt moment decât cel în care se prelucrează materialul seminal destinat circulației către alt stat membru, iar în cazul din urmă, echipamentele trebuie curățate și sterilizate după utilizare;

(iii)

acest material seminal nu se deplasează către alt stat membru, nu intră în niciun moment în contact și nu este depozitat împreună cu materialul seminal destinat circulației către alt stat membru;

(iv)

acest material seminal poate fi identificat printr-un marcaj care trebuie să fie diferit de cel menționat la litera (a) punctul (v);

(c)

medicul veterinar al centrului:

(i)

stabilește cerințele de sănătate animală și de biosecuritate pentru funcționarea centrului de colectare a materialului seminal și măsurile de asigurare a conformității cu aceste cerințe;

(ii)

acceptă în centrul de colectare a materialului seminal numai animalele care aparțin speciilor al căror material seminal se colectează;

(d)

prin derogare de la litera (c) punctul (ii), medicul veterinar al centrului poate autoriza ca alte animale deținute decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele sau ecvideele să fie admise în centrul de colectare a materialului seminal, cu condiția ca acestea să nu prezinte niciun risc de infecție pentru acele specii al căror material seminal urmează să fie colectat și să respecte cerințele de sănătate animală și de biosecuritate menționate la litera (c) punctul (i);

(e)

medicul veterinar al centrului de colectare a materialului seminal provenit de la ecvidee, care se află în perimetrul unei unități înregistrate care include, de asemenea, un centru de inseminare artificială sau cu un centru de montă, se asigură că ecvideele care intră în unitate respectă cerințele de la articolul 23 alineatul (1) literele (a)-(c) și poate decide că, în cazul în care nu poate fi exclus contactul direct al masculilor de ecvidee donatori cu femele de ecvidee, cu masculi de ecvidee castrați de probă sau cu masculi de ecvidee necastrați utilizați în unitatea din afara centrului de colectare a materialului seminal pentru montă naturală, este obligatoriu ca aceste femele și masculi de ecvidee să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 23 alineatul (1).

2.

Cerințele cu privire la instalațiile, echipamentele și procedurile operaționale ale unui centru de colectare a materialului seminal, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (i), sunt următoarele:

(a)

centrul de colectare a materialului seminal trebuie să dispună, cel puțin:

(i)

de adăposturi pentru animale care pot fi încuiate și, dacă este necesar, de o zonă de exerciții pentru ecvidee separată fizic de instalațiile de colectare a materialului seminal și de spațiile de prelucrare și de depozitare a materialului seminal;

(ii)

de instalații pentru izolarea animalelor care nu au trecut testele menționate în anexa II la prezentul regulament sau care prezintă simptome sau semne ale vreunei boli de categoria D relevantă pentru bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee, care nu au legătură directă cu adăposturile obișnuite pentru animale menționate la punctul (i);

(iii)

de instalații de colectare a materialului seminal, care pot fi în aer liber, cu condiția să fie protejate împotriva condițiilor meteorologice nefavorabile, și care sunt dotate cu podea antialunecare la locul și în jurul locului de colectare a materialului seminal;

(iv)

de o încăpere separată pentru curățarea și dezinfectarea sau sterilizarea echipamentelor;

(v)

de o încăpere pentru prelucrarea materialului seminal, separată de instalațiile de colectare și de încăperea destinată curățării echipamentelor menționată la punctul (iv), care nu trebuie să se afle neapărat în același loc;

(vi)

de o încăpere pentru depozitarea materialului seminal care nu trebuie să se afle neapărat în același loc; încăperea pentru depozitarea materialului seminal trebuie să fie echipată cu instalația necesară pentru a depozita material germinativ și trebuie construită astfel încât să protejeze materialul germinativ respectiv și instalația de condițiile meteorologice și de mediu nefavorabile;

(b)

centrul de colectare a materialului seminal trebuie să fie construit sau izolat astfel încât să se împiedice orice contact cu animalele domestice din exterior;

(c)

centrul de colectare a materialului seminal trebuie să fie construit astfel încât să poată fi ușor curățat și dezinfectat, cu excepția birourilor și, în cazul ecvideelor, a zonei de exerciții;

(d)

centrul de colectare a materialului seminal trebuie să fie construit astfel încât accesul persoanelor neautorizate să fie împiedicat în mod efectiv.

PARTEA 2

CERINȚELE PENTRU AUTORIZAREA UNEI ECHIPE DE COLECTARE DE EMBRIONI MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4

1.

Responsabilitățile medicului veterinar al echipei din cadrul unei echipe de colectare de embrioni, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), sunt următoarele:

(a)

medicul veterinar al echipei este responsabil pentru toate operațiunile echipei de colectare de embrioni, inclusiv, printre altele:

(i)

verificarea identității și a statutului sanitar al animalelor donatoare;

(ii)

examinarea clinică și operațiile chirurgicale ale animalelor donatoare;

(iii)

procedurile de dezinfecție și de igienă, inclusiv procedurile care asigură transportul embrionilor către laborator în condiții de igienă și de siguranță;

(iv)

ținerea evidențelor în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b);

(v)

marcajul paietelor și al altor ambalaje în care sunt introduși embrioni în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10 alineatele (1) și (5);

(vi)

formarea membrilor echipei de colectare de embrioni în domeniul tehnicilor de dezinfecție și de igienă pentru prevenirea răspândirii bolilor;

(b)

medicul veterinar al echipei stabilește cerințele de sănătate animală și biosecuritate pentru funcționarea echipei de colectare de embrioni și măsurile de asigurare a conformității cu aceste cerințe, inclusiv testarea eșantioanelor în cadrul unei scheme de control al calității.

2.

Instalațiile, echipamentele și procedurile operaționale ale echipei de colectare de embrioni, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), respectă următoarele cerințe menționate la literele (a) și (b):

(a)

echipa de colectare de embrioni trebuie să aibă la dispoziție un laborator dotat cu echipament adecvat, unde embrionii pot fi examinați, prelucrați și ambalați, iar acest laborator trebuie să fie:

(i)

fie un laborator fix, care trebuie să dispună de următoarele:

o încăpere pentru prelucrarea embrionilor, separată în mod fizic de zona utilizată pentru manipularea animalelor donatoare în timpul colectării;

o încăpere sau un spațiu pentru curățarea și sterilizarea instrumentelor utilizate pentru colectarea și prelucrarea embrionilor, cu excepția cazului în care se utilizează numai echipamente de unică folosință noi;

o încăpere pentru depozitarea embrionilor;

fie

(ii)

un laborator mobil care trebuie:

să dispună de o parte a vehiculului echipată special, cu două secțiuni separate: o secțiune pentru examinarea și prelucrarea embrionilor, care trebuie să fie secțiunea curată; și o altă secțiune unde se află echipamentul și materialele utilizate în contact cu animalele donatoare;

să utilizeze numai echipamente de unică folosință noi, cu excepția cazului în care sterilizarea echipamentului și furnizarea de lichide și de alte produse necesare pentru colectarea și prelucrarea embrionilor este realizată de un laborator fix.

Proiectarea și dispunerea laboratoarelor menționate la punctele (i) și (ii) trebuie să fie astfel încât să prevină contaminarea încrucișată a embrionilor, iar operațiunile echipei trebuie efectuate într-un mod care previne această contaminare încrucișată;

(b)

echipa de colectare de embrioni trebuie să aibă la dispoziție spații de depozitare care respectă următoarele condiții:

(i)

conțin cel puțin o încăpere care poate fi încuiată, pentru depozitarea embrionilor;

(ii)

sunt ușor de curățat și de dezinfectat;

(iii)

au evidențe permanente care conțin toate intrările și ieșirile de embrioni;

(iv)

dispun de containere de depozitare pentru embrioni.

PARTEA 3

CERINȚELE PENTRU AUTORIZAREA UNEI ECHIPE DE PRODUCȚIE DE EMBRIONI MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4

1.

În plus față de responsabilitățile enumerate în partea 2 punctul 1 din prezenta anexă, medicul veterinar al echipei din cadrul unei echipe de producție de embrioni, menționat la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), se asigură că membrii echipei de producție de embrioni au beneficiat de formare adecvată cu privire la controlul bolilor și tehnicile de laborator, și în special cu privire la procedurile de lucru în condiții sterile.

2.

În plus față de cerințele enumerate în partea 2 punctul 2 din prezenta anexă, instalațiile, echipamentele și procedurile operaționale ale unei echipe de producție de embrioni, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (iii), respectă următoarele cerințe:

(a)

echipa de producție de embrioni trebuie să aibă la dispoziție un laborator fix care trebuie să dispună:

(i)

de echipament și instalații adecvate, inclusiv încăperi separate sau spații pentru:

recuperarea oocitelor din ovare;

prelucrarea oocitelor și a embrionilor; și

depozitarea embrionilor și a materialului seminal;

(ii)

de hote cu flux laminar sau alte instalații adecvate unde se desfășoară toate operațiunile tehnice care necesită condiții sterile specifice (și anume, prelucrarea oocitelor, a embrionilor și a materialului seminal); cu toate acestea, centrifugarea materialului seminal poate avea loc în afara hotei cu flux laminar sau a altei instalații, dacă se iau toate măsurile de precauție cu privire la igienă;

(b)

dacă oocitele și alte țesuturi se colectează într-un abator, echipa de producție de embrioni trebuie să dispună de un echipament corespunzător pentru colectarea și transportul ovarelor și al celorlalte țesuturi până la laboratorul de prelucrare în condiții de igienă și siguranță;

(c)

echipa de producție de embrioni poate externaliza colectarea de oocite către un grup de profesioniști specializați, cu condiția ca activitatea acestora să fie inclusă în autorizația autorității competente a echipei de producție de embrioni iar responsabilitățile medicului veterinar al echipei menționate la punctul 1 sunt extinse la activitățile lor;

(d)

echipa de producție de embrioni utilizează material seminal care:

(i)

respectă cerințele prezentului regulament;

(ii)

este depozitat, pentru operațiunile echipei de producție de embrioni, în containere de depozitare separate în spațiile menționate în partea 2 punctul 2 litera (b) pentru depozitarea embrionilor produși.

PARTEA 4

CERINȚELE PENTRU AUTORIZAREA UNEI UNITĂȚI DE PRELUCRARE A MATERIALULUI GERMINATIV MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4

1.

Responsabilitățile medicului veterinar al centrului, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i), sunt următoarele:

(a)

medicul veterinar al centrului se asigură că:

(i)

la unitatea de prelucrare a materialului germinativ se țin evidențe în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (c);

(ii)

intrarea persoanelor neautorizate este interzisă;

(iii)

vizitatorii autorizați respectă cerințele de sănătate animală și de biosecuritate menționate la litera (b) punctul (i);

(iv)

fiecare doză individuală de material seminal, oocite sau embrioni este marcată în mod clar în conformitate cu cerințele de trasabilitate prevăzute la articolul 10;

(v)

prelucrarea și depozitarea materialului germinativ se efectuează exclusiv în spațiile rezervate în acest scop și în condiții stricte de igienă;

(vi)

toate instrumentele care intră în contact cu materialul germinativ se curăță și se dezinfectează sau se sterilizează înainte de utilizare, cu excepția instrumentelor de unică folosință noi;

(vii)

înainte de a începe orice operațiune de umplere, containerele de depozitare și containerele de transport sunt curățate și dezinfectate sau sterilizate, cu excepția containerelor de unică folosință noi;

(viii)

agenții criogenici utilizați pentru conservarea sau depozitarea materialului germinativ nu au fost utilizați în prealabil pentru alte produse;

(ix)

personalul unității de prelucrare a materialului germinativ a beneficiat de formare corespunzătoare în domeniul:

tehnicilor de dezinfecție și de igienă pentru prevenirea răspândirii bolilor;

în scopul prelucrării materialului germinativ, al tehnicilor de laborator și, în special, în domeniul procedurilor de lucru în condiții sterile;

(b)

medicul veterinar al centrului:

(i)

stabilește cerințele de sănătate animală și de biosecuritate pentru funcționarea unității de prelucrare a materialului germinativ și măsurile de asigurare a conformității cu aceste cerințe;

(ii)

acceptă în unitatea de prelucrare a materialului germinativ numai materialul seminal, oocitele sau embrionii colectați, produși, prelucrați și depozitați într-o unitate de material germinativ autorizată, care au fost transportați în condiții care asigură prevenirea contaminării încrucișate a materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor și fără să fi avut vreun contact cu material germinativ care nu respectă normele prevăzute în prezentul regulament.

2.

Cerințele cu privire la instalațiile, echipamentele și procedurile operaționale ale unei unități de prelucrare a materialului germinativ, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (iv), sunt următoarele:

(a)

unitatea de prelucrare a materialului germinativ trebuie să dispună, cel puțin:

(i)

de o încăpere pentru prelucrarea materialului germinativ, separată de încăperea pentru depozitarea materialului germinativ menționată la punctul (ii) și de încăperea utilizată pentru curățarea echipamentelor menționată la punctul (iii);

(ii)

de o încăpere pentru depozitarea materialului germinativ, care nu trebuie să se afle neapărat în același loc, echipată cu instalația necesară pentru a depozita material germinativ și construită astfel încât să protejeze materialul germinativ respectiv și instalația de condițiile meteorologice și de mediu nefavorabile;

(iii)

de o încăpere separată pentru curățarea și dezinfectarea sau sterilizarea echipamentelor;

(b)

în cazul în care prelucrarea nu se limitează la materialul germinativ provenit de la o singură unitate de material germinativ autorizată sau la un material germinativ de un singur tip provenit de la o singură specie, unitatea de prelucrare a materialului germinativ trebuie să aibă proceduri instituite care să se asigure că:

(i)

prelucrarea fiecărui transport de material germinativ este separată în timp; și

(ii)

echipamentele sunt curățate și dezinfectate între prelucrările unor transporturi diferite;

(c)

în cazul în care depozitarea nu se limitează la un material germinativ de un singur tip sau provenit de la singură specie,

(i)

unitatea de prelucrare a materialului germinativ trebuie să dispună de containere de depozitare distincte, atribuite pentru fiecare tip de material germinativ și specie de la care provine, care se depozitează în încăperea de depozitare a materialului germinativ menționată la litera (a) punctul (ii) și

(ii)

manipularea materialului germinativ depozitat de diferite tipuri și provenit de la specii diferite trebuie să fie gestionată de personal diferit sau separat în timp;

(d)

unitatea de prelucrare a materialului germinativ trebuie să fie construită astfel încât, cu excepția birourilor, să poată fi ușor de curățat și de dezinfectat;

(e)

unitatea de prelucrare a materialului germinativ trebuie să fie construită astfel încât accesul persoanelor neautorizate să fie împiedicat în mod efectiv.

PARTEA 5

CERINȚELE PENTRU AUTORIZAREA UNUI CENTRU DE DEPOZITARE A MATERIALULUI GERMINATIV MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4

1.

Responsabilitățile medicului veterinar al centrului, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (a) punctul (i), sunt următoarele:

(a)

medicul veterinar al centrului se asigură că:

(i)

la centrul de depozitare a materialului germinativ se țin evidențe în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (c);

(ii)

intrarea persoanelor neautorizate este interzisă în mod efectiv;

(iii)

vizitatorii autorizați respectă cerințele de sănătate animală și de biosecuritate menționate la litera (b) punctul (i);

(iv)

fiecare doză individuală de material seminal, oocite sau embrioni este marcată în mod clar în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10;

(v)

depozitarea materialului germinativ se efectuează exclusiv în spațiile rezervate în acest scop și în condiții stricte de igienă;

(vi)

toate instrumentele care intră în contact cu materialul germinativ se curăță și se dezinfectează sau se sterilizează înainte de utilizare, cu excepția instrumentelor de unică folosință noi;

(vii)

înainte de a începe orice operațiune de umplere, containerele de depozitare și containerele de transport sunt curățate și dezinfectate sau sterilizate, cu excepția containerelor de unică folosință noi;

(viii)

agenții criogenici utilizați pentru conservarea sau depozitarea materialului germinativ nu au fost utilizați în prealabil pentru alte produse;

(ix)

personalul angajat din cadrul centrului de depozitare a materialului germinativ a primit formare corespunzătoare în domeniul tehnicilor de dezinfecție și igienă pentru a preveni răspândirea bolilor;

(b)

medicul veterinar al centrului:

(i)

stabilește cerințele de sănătate animală și de biosecuritate pentru funcționarea centrului de depozitare a materialului germinativ și măsurile de asigurare a conformității cu aceste cerințe;

(ii)

acceptă în centrul de depozitare a materialului germinativ numai materialul seminal, oocitele sau embrionii colectați, produși, prelucrați și depozitați într-o unitate de material germinativ autorizată, care au fost transportați în condiții care asigură prevenirea contaminării încrucișate a materialului seminal, a oocitelor sau a embrionilor și fără să fi avut vreun contact cu material germinativ care nu respectă normele prevăzute în prezentul regulament.

2.

Cerințele cu privire la instalațiile, echipamentele și procedurile operaționale ale unui centru de depozitare a materialului germinativ, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (b) punctul (v), sunt următoarele:

(a)

centrul de depozitare a materialului germinativ trebuie să dispună de o încăpere de depozitare echipată cu instalația necesară pentru a depozita material germinativ, care este construită astfel încât să protejeze materialul germinativ respectiv și instalația de condițiile meteorologice și de mediu nefavorabile;

(b)

în cazul în care depozitarea nu se limitează la un material germinativ de un singur tip sau provenit de la singură specie,

(i)

centrul de depozitare a materialului germinativ trebuie să dispună de containere de depozitare distincte, atribuite pentru fiecare tip de material germinativ și specie de la care provine, care se depozitează în centru și

(ii)

manipularea materialului germinativ depozitat de diferite tipuri și provenit de la specii diferite trebuie să fie gestionată de personal diferit sau separat în timp;

(c)

centrul de depozitare a materialului germinativ trebuie să fie construit astfel încât, cu excepția birourilor, să poată fi ușor de curățat și de dezinfectat;

(d)

centrul de depozitare a materialului germinativ trebuie să fie construit sau izolat astfel încât să se împiedice orice contact cu animalele domestice din exterior;

(e)

centrul de depozitare a materialului germinativ trebuie să fie construit astfel încât accesul persoanelor neautorizate să fie împiedicat în mod efectiv.


ANEXA II

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ SUPLIMENTARE PENTRU BOVINELE, OVINELE, CAPRINELE, PORCINELE ȘI ECVIDEELE DE LA CARE SE COLECTEAZĂ MATERIAL GERMINATIV ȘI CERINȚE PRIVIND CARANTINA ȘI TESTELE DE LABORATOR SAU ALTE TESTE EFECTUATE ASUPRA ACESTOR ANIMALE ÎN CONFORMITATE CU PARTEA III CAPITOLUL 1 SECȚIUNEA 2

PARTEA 1

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ SUPLIMENTARE PENTRU BOVINELE DE LA CARE SE COLECTEAZĂ MATERIAL GERMINATIV ȘI CERINȚE PRIVIND CARANTINA ȘI TESTELE DE LABORATOR SAU ALTE TESTE EFECTUATE ASUPRA ACESTOR ANIMALE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 20

Capitolul I

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru bovinele de la care se colectează material seminal și cerințe privind carantina și testele de laborator sau alte teste efectuate asupra acestor animale

1.

Următoarele cerințe se aplică tuturor bovinelor acceptate într-un centru de colectare a materialului seminal:

(a)

animalele trebuie să fi fost supuse carantinei într-un adăpost de carantină în care se aflau numai alte animale biongulate care aveau cel puțin același statut sanitar;

(b)

în perioada de 30 de zile anterioare începerii carantinei menționate la litera (a), animalele trebuie să fi fost supuse următoarelor teste cu rezultate negative în fiecare caz, cu excepția testului pentru depistarea anticorpilor împotriva diareii virale bovine menționat la punctul (v):

(i)

pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis), un test de tuberculinare intradermică prevăzut în partea 2 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(ii)

pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(iii)

pentru leucoza enzootică bovină, un test serologic prevăzut în partea 4 litera (a) din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, utilizând derogarea prevăzută la articolul 20 alineatul (2) litera (a);

(iv)

pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, un test serologic (virus întreg) efectuat pe o probă de sânge, în cazul în care animalele nu provin dintr-o unitate indemnă de rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă;

(v)

pentru diareea virală bovină:

un test de izolare a virusului, un test pentru genomul viral sau un test de depistare a antigenilor virusului; și

un test serologic pentru stabilirea prezenței sau a absenței anticorpilor;

(c)

în timpul carantinei menționate la litera (a) și pentru o perioadă de minimum 21 de zile sau, în cazul testelor obligatorii în conformitate cu punctele (iv) și (v), de minimum șapte zile după admiterea în adăpostul de carantină, animalele trebuie să fi fost supuse următoarelor teste cu rezultate negative în fiecare caz, cu excepția testului pentru depistarea anticorpilor împotriva diareii virale bovine menționat la punctul (iii):

(i)

pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(ii)

pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, un test serologic (virus întreg) efectuat pe o probă de sânge.

(iii)

pentru diareea virală bovină:

un test de izolare a virusului, un test pentru genomul viral sau un test de depistare a antigenilor virusului; și

un test serologic pentru stabilirea prezenței sau a absenței anticorpilor.

Un animal seronegativ sau seropozitiv poate fi admis în centrul de colectare a materialului seminal numai dacă nu survine nicio seroconversie la animalele care au fost seronegative înainte de admiterea acestuia în adăpostul de carantină.

În cazul în care se produce seroconversia, toate animalele care au rămas seronegative trebuie să rămână în adăpostul de carantină pe o perioadă prelungită, până când nu mai survine nicio seroconversie în grupul respectiv de animale pe o perioadă de trei săptămâni. Animalele pozitive din punct de vedere serologic pot fi admise în centrul de colectare a materialului seminal;

(iv)

pentru campilobacterioza genitală bovină (Campylobacter fetus ssp. venerealis):

în cazul animalelor cu vârsta mai mică de șase luni sau care au fost ținute de la această vârstă într-un grup de același sex, fără a intra în contact cu femele înainte de a intra în carantina menționată la litera (a), un test unic efectuat pe o probă de material colectat dintr-o spălătură vaginală artificială sau pe un specimen din prepuț; sau

teste efectuate pe material colectat din spălături vaginale artificiale sau pe specimene din prepuț prelevate de trei ori la intervale de cel puțin șapte zile;

(v)

pentru trichomonoză (Trichomonas foetus):

în cazul animalelor cu vârsta mai mică de șase luni sau care au fost ținute de la această vârstă într-un grup de același sex, fără a intra în contact cu femele înainte de a intra în carantina menționată la litera (a), un test unic efectuat pe o probă colectată dintr-un specimen din prepuț; sau

teste efectuate pe material colectat de pe specimene din prepuț prelevate de trei ori la intervale de cel puțin șapte zile.

În cazul în care oricare dintre testele menționate la litera (c) este pozitiv, animalul în cauză va fi îndepărtat imediat din adăpostul de carantină. În cazul carantinei unui grup de animale, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a restabili eligibilitatea animalelor rămase pentru fi admise în centrul de colectare a materialului seminal în conformitate cu partea 1 capitolul I din prezenta anexă;

(d)

înainte de expedierea inițială a materialului seminal provenit de la tauri pozitivi din punct de vedere serologic pentru diareea virală bovină, o probă de material seminal prelevată de la fiecare animal este supusă unui test de izolare a virusului sau unui test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) de depistare a antigenilor virusului pentru diareea virală bovină. În cazul unui rezultat pozitiv, taurul se îndepărtează din centrul de colectare a materialului seminal și tot materialul seminal provenit de la taurul respectiv se distruge.

2.

Toate bovinele ținute la un centru de colectare a materialului seminal sunt supuse cel puțin o dată pe an următoarelor teste (teste de rutină obligatorii), cu rezultate negative:

(a)

pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis), un test de tuberculinare intradermică prevăzut în partea 2 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(b)

pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(c)

pentru leucoza enzootică bovină, un test serologic prevăzut în partea 4 litera (a) din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(d)

pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, un test serologic (virus întreg) efectuat pe o probă de sânge;

(e)

pentru diareea virală bovină, un test serologic pentru depistarea anticorpilor la care sunt supuse numai animalele seronegative.

În cazul în care un animal devine pozitiv din punct de vedere serologic, orice ejaculat colectat de la acest animal de la ultimul test cu rezultate negative trebuie să fie eliminat sau retestat în vederea depistării virusului sau a genomului virusului și să se obțină rezultate negative;

(f)

pentru campilobacterioza genitală bovină, un test pe o probă dintr-un specimen colectat din prepuț. Trebuie testați numai taurii utilizați pentru obținerea de material seminal sau taurii care intră în contact cu tauri utilizați pentru obținerea de material seminal. Taurii care revin pentru colectare după o perioadă de pauză mai mare de șase luni sunt testați într-o perioadă de 30 de zile anterioare reluării producției;

(g)

pentru trichomonoză, un test pe o probă dintr-un specimen colectat din prepuț. Trebuie testați numai taurii utilizați pentru obținerea de material seminal sau taurii care intră în contact cu tauri utilizați pentru obținerea de material seminal. Taurii care revin pentru colectare după o perioadă de pauză mai mare de șasse luni sunt testați într-o perioadă de 30 de zile anterioare reluării producției.

3.

Dacă oricare dintre testele menționate la punctul 2 este pozitiv, animalul este izolat, iar materialul seminal colectat de la acest animal după ultimul test negativ nu este deplasat către alt stat membru, cu excepția, în cazul diareii virale bovine, a materialului seminal obținut de la fiecare ejaculat testat negativ fie pentru virusul diareii virale bovine, fie pentru genomul virusului.

Animalul menționat în primul paragraf este îndepărtat din centrul de colectare a materialului seminal.

Materialul seminal colectat în centrul de colectare a materialului seminal de la orice alt animal după data prelevării ultimei probe cu rezultat negativ la unul dintre testele descrise la punctul 2 se păstrează în spații de depozitare separate și nu poate fi deplasat între statele membre înainte de restabilirea statutului sanitar al centrului de colectare a materialului seminal și înainte ca materialul seminal depozitat să fie supus examinărilor oficiale corespunzătoare care să excludă prezența în materialul seminal a agenților patogeni care cauzează bolile menționate la punctul 2.

Capitolul II

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru bovinele donatoare de embrioni recoltați in vivo și cerințe privind carantina acestor animale

1.

Bovinele donatoare trebuie să fi fost examinate din punct de vedere clinic de către medicul veterinar al echipei sau de un membru al echipei și trebuie să se fi certificat că, în ziua în care a avut loc colectarea embrionilor, acestea nu prezentau simptome sau semne ale oricăreia dintre bolile de categoria D relevante pentru animalele din specia bovină.

2.

Materialul seminal utilizat pentru inseminarea artificială a bovinelor donatoare trebuie să fi fost colectat, prelucrat și depozitat în conformitate cu cerințele prevăzute în partea 1 capitolul I din anexa II și în partea 1 din anexa III.

Capitolul III

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru bovinele de la care sunt colectate oocite pentru producția de embrioni in vitro și cerințe privind carantina acestor animale

1.

În cazul în care oocitele se recuperează de la bovine individuale vii [fie prin aspirație din ovarele excizate chirurgical (denumită în continuare „ovariectomie”), fie prin aspirație transvaginală ghidată ultrasonografic (denumită în continuare „prelevare de oocite”)], animalelor donatoare ale acestor oocite li se aplică cerințele prevăzute în capitolul II.

2.

În cazul bovinelor donatoare de ovare și de alte țesuturi care urmează a fi colectate după sacrificare într-un abator, aceste animale nu trebuie să fi fost destinate sacrificării ca parte a unui program de eradicare autorizat și nici nu trebuie să fi provenit dintr-o unitate situată într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției unui focar de boală de categoria A sau de boală emergentă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/429 la bovinele donatoare.

3.

Abatorul în care se colectează ovarele și alte țesuturi nu trebuie să se fie situat într-o zonă de restricție stabilită din cauza apariției unui focar de boală de categoria A sau de boală emergentă în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/429 la bovinele donatoare.

4.

Materialul seminal utilizat pentru fertilizarea oocitelor provenite de la bovine pentru producția de embrioni in vitro trebuie să fi fost colectat, prelucrat și depozitat în conformitate cu cerințele prevăzute în partea 1 capitolul I din anexa II și în partea 1 din anexa III.

PARTEA 2

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ SUPLIMENTARE PENTRU PORCINELE DE LA CARE SE COLECTEAZĂ MATERIAL GERMINATIV ȘI CERINȚE PRIVIND CARANTINA ȘI TESTELE DE LABORATOR SAU ALTE TESTE EFECTUATE ASUPRA ACESTOR ANIMALE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 21

Capitolul I

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru porcinele de la care se colectează material seminal și cerințe privind carantina și testele de laborator sau alte teste efectuate asupra acestor animale

1.

Următoarele cerințe se aplică tuturor porcinelor acceptate într-un centru de colectare a materialului seminal:

(a)

animalele trebuie să fi fost supuse carantinei într-un adăpost de carantină în care se aflau numai alte animale biongulate care aveau cel puțin același statut sanitar;

(b)

într-o perioadă de 30 de zile anterioare intrării în adăpostul de carantină menționat la litera (a), animalele trebuie să fi fost supuse următoarelor teste cu rezultate negative:

(i)

în ceea ce privește infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test cu antigen Brucella tamponat (testul cu roz Bengal), un test ELISA competitiv sau un test ELISA indirect pentru depistarea anticorpilor împotriva speciilor de Brucella cu colonii de tip S.

Dacă oricare dintre animale prezintă rezultate pozitive la testele serologice care detectează anticorpi la speciile de Brucella cu colonii de tip S (inclusiv Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis), animalele cu rezultate negative din aceeași unitate nu trebuie admise în adăpostul de carantină decât după confirmarea statutului de indemn la infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis al unităților de origine a animalelor care au prezentat rezultate pozitive;

(ii)

în ceea ce privește infecția cu virusul bolii lui Aujeszky:

în cazul animalelor nevaccinate, un test ELISA pentru detectarea anticorpilor la întregul virus al bolii Aujeszky, la glicoproteina B (ADV-gB) sau la glicoproteina D (ADV-gD) a acestuia sau un test de seroneutralizare;

în cazul animalelor vaccinate cu un vaccin deletat gE, un test ELISA pentru detectarea anticorpilor la glicoproteina E (ADV-gE) a virusului bolii lui Aujeszky.

Testele serologice pentru infecția cu virusul bolii lui Aujeszky trebuie să respecte standardele stabilite în partea 7 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(iii)

în ceea ce privește pesta porcină clasică, un test ELISA cu anticorpi sau un test de seroneutralizare, în cazul animalelor provenite dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a acestuia în care a fost raportată pesta porcină clasică sau în care s-a efectuat vaccinarea împotriva acestei boli în ultimele 12 luni;

(iv)

în ceea ce privește infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin, un test serologic [testul de imunoperoxidază pe monostrat (IPMA), testul de imunofluorescență indirectă (IFA) sau ELISA];

(c)

animalele au fost supuse următoarelor teste efectuate pe probe prelevate în cursul unei perioade de cel puțin 21 de zile după ce au fost admise în adăpostul de carantină menționat la litera (a):

(i)

în ceea ce privește infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test cu antigen Brucella tamponat (testul cu roz Bengal), un test ELISA competitiv sau un test ELISA indirect pentru depistarea anticorpilor împotriva speciilor de Brucella cu colonii de tip S.

Animalele care au prezentat rezultate pozitive la un test menționat la primul paragraf trebuie îndepărtate din adăpostul de carantină, cu excepția cazului în care suspiciunea de infecție cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis a fost exclusă în conformitate cu litera (d);

(ii)

în ceea ce privește infecția cu virusul bolii lui Aujeszky:

în cazul animalelor nevaccinate, un test ELISA pentru detectarea anticorpilor la întregul virus al bolii Aujeszky, la glicoproteina B (ADV-gB) sau la glicoproteina D (ADV-gD) a acestuia sau un test de seroneutralizare;

în cazul animalelor vaccinate cu un vaccin deletat gE, un test ELISA pentru detectarea anticorpilor la glicoproteina E (ADV-gE) a virusului bolii lui Aujeszky.

În cazul în care oricare dintre animale prezintă rezultate pozitive la testele pentru infecția cu virusul bolii lui Aujeszky, aceste animale trebuie să fie îndepărtate imediat din adăpostul de carantină;

(iii)

în ceea ce privește pesta porcină clasică, un test ELISA cu anticorpi sau un test de seroneutralizare, în cazul animalelor provenite dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a acestuia în care nu a fost raportată pesta porcină clasică și în care nu s-a efectuat vaccinarea împotriva acestei boli în ultimele 12 luni;

(iv)

în ceea ce privește infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin, un test serologic (IPMA, IFA sau ELISA) și un test pentru genomul viral [reacție polimerazică în lanț-revers transcriptază (RT-PCR), RT-PCR nested, RT-PCR în timp real].

În cazul în care oricare dintre animale prezintă rezultate pozitive la testele pentru infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin, aceste animale trebuie să fie îndepărtate imediat din adăpostul de carantină.

În cazul în care se introduce în carantină un grup de animale, autoritatea competentă trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele rămase care au prezentat un rezultat negativ la testele prevăzute la punctele (i), (ii), (iii) și (iv) au un statut sanitar satisfăcător înainte de a fi admise în centrul de colectare a materialului seminal în conformitate cu prezentul capitol;

(d)

următoarele măsuri trebuie luate în cazul existenței unei suspiciuni de infecție cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis:

(i)

în ceea ce privește animalele care au prezentat rezultate pozitive la infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis la unul dintre testele menționate la litera (c) punctul (i), se instituie următorul protocol:

serurile pozitive sunt supuse cel puțin unuia dintre testele alternative specificate la litera (c) punctul (i) care nu a fost efectuat pe probele menționate la litera (c);

în unitatea (unitățile) de origine a animalelor care au prezentat rezultate pozitive la testul pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis se efectuează o anchetă epidemiologică;

nu mai devreme de șapte zile după data colectării probelor menționate la litera (c), se prelevează probe de la toate animalele care au prezentat rezultate pozitive la testele menționate la litera (c) punctul (i) și la litera (d) punctul (i) prima liniuță și care au fost supuse unui test serologic menționat la litera (c) punctul (i) sau toate animalele menționate la litera (c) sunt supuse unui test cutanat al brucelozei;

(ii)

suspiciunea de infecție cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis se exclude cu condiția ca ancheta epidemiologică în unitatea (unitățile) de origine să nu fi relevat prezența infecției cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis și fie:

testul repetat menționat la litera (d) punctul (i) prima liniuță sau testul menționat la litera (d) punctul (i) a treia liniuță au fost efectuate cu rezultate negative;

fie

toate animalele care au prezentat un rezultat pozitiv la testele menționate la litera (d) punctul (i) prima sau a treia liniuță au fost supuse unei examinări post-mortem și unui test de identificare a agentului (PCR sau cultură bacteriologică) pentru speciile de Brucella cu colonii de tip S (inclusiv Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis), cu rezultate negative în fiecare caz;

(iii)

după ce este exclusă suspiciunea de infecție cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, toate animalele din adăpostul de carantină menționate la litera (c) al doilea paragraf pot fi admise în centrul de colectare a materialului seminal.

2.

Testarea de rutină obligatorie a porcinelor ținute în centrele de colectare a materialului seminal trebuie efectuată în felul următor:

(a)

toate porcinele ținute într-un centru de colectare a materialului seminal trebuie supuse, cu rezultate negative, următoarelor teste:

(i)

în ceea ce privește infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test cu antigen Brucella tamponat (testul cu roz Bengal) sau un test ELISA competitiv sau un test ELISA indirect;

(ii)

în ceea ce privește infecția cu virusul bolii lui Aujeszky:

în cazul animalelor nevaccinate, un test ELISA pentru detectarea anticorpilor la întregul virus al bolii Aujeszky, la glicoproteina B (ADV-gB) sau la glicoproteina D (ADV-gD) a acestuia sau un test de seroneutralizare;

în cazul animalelor vaccinate cu un vaccin deletat gE, un test ELISA pentru detectarea anticorpilor la glicoproteina E (ADV-gE) a virusului bolii lui Aujeszky;

(iii)

în ceea ce privește pesta porcină clasică, un test ELISA cu anticorpi sau un test de seroneutralizare;

(iv)

în ceea ce privește infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin, un test serologic (IPMA, IFA sau ELISA);

(b)

testele prevăzute la litera (a) trebuie efectuate pe probe prelevate:

(i)

de la toate animalele imediat înainte de a părăsi centrul de colectare a materialului seminal sau în momentul sosirii lor la abator, dar în niciun caz mai târziu de 12 luni după data admiterii în centrul de colectare a materialului seminal;

sau

(ii)

cel puțin:

de la 25 % din animalele din centrul de colectare a materialului seminal, la fiecare trei luni, pentru a testa infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, infecția cu virusul bolii lui Aujeszky și pesta porcină clasică, și cel puțin de la 10 % din animalele din centrul de colectare a materialului seminal, în fiecare lună, pentru a testa infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin;

sau

de la 10 % din animalele din centrul de colectare a materialului seminal, în fiecare lună, pentru a testa infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, infecția cu virusul bolii lui Aujeszky, pesta porcină clasică și infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin.

În cazul prelevării de probe conform celor două opțiuni menționate la punctul (ii), medicul veterinar al centrului trebuie să se asigure că animalele de la care s-au prelevat probe sunt reprezentative pentru populația totală a centrului respectiv, în special în ceea ce privește categoriile de vârstă și adăpostul;

(c)

în cazul în care testarea se efectuează în conformitate cu punctul 2 litera (b) punctul (ii), medicul veterinar al centrului se asigură că toate animalele sunt testate pentru bolile menționate la punctul (2) litera (a) la fiecare interval de 12 luni de la data admiterii în centrul de colectare a materialului seminal.

3.

În cazul în care oricare dintre testele prevăzute la punctul 2 litera (a) prezintă rezultate pozitive, animalele se izolează, iar materialul seminal colectat de la acestea după ultimul test negativ nu face obiectul circulației între statele membre.

Animalul menționat în primul paragraf este îndepărtat imediat din centrul de colectare a materialului seminal.

Materialul seminal colectat de la orice alt animal prezent în centrul de colectare a materialului seminal după data prelevării ultimei probe cu rezultat negativ la unul dintre testele descrise la punctul 2 litera (a) se păstrează în spații de depozitare separate și nu poate fi deplasat între statele membre înainte de restabilirea statutului sanitar al centrului de colectare a materialului seminal și înainte ca materialul seminal depozitat să fie supus examinărilor oficiale corespunzătoare care să excludă prezența în materialul seminal a agenților patogeni care cauzează bolile menționate la punctul 2 litera (a).

Capitolul II

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru porcinele de la care sunt colectate oocite și embrioni și cerințe privind carantina acestor animale

1.

Porcinele donatoare trebuie să fi fost examinate din punct de vedere clinic de către medicul veterinar al echipei sau de un membru al echipei și trebuie să se fi certificat că, în ziua în care a avut loc colectarea oocitelor sau embrionilor, acestea nu prezentau simptome sau semne ale oricăreia dintre bolile de categoria D relevante pentru animalele din specia porcină.

2.

În plus față de cerințele menționate la punctul 1, porcinele femele donatoare, cu excepția donatoarelor de embrioni recoltați in vivo supuși unui tratament cu tripsină, provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a acestuia care este indemnă de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky sau în care este pus în aplicare un program de eradicare autorizat pentru infecția cu virusul bolii lui Aujeszky.

3.

În ceea ce privește infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin, porcinele femele donatoare de embrioni recoltați in vivo sunt supuse unui test serologic pentru depistarea infecției cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin, la care trebuie să se obțină rezultate negative, de două ori și la un interval de minimum 21 de zile, al doilea test fiind efectuat într-o perioadă de 15 zile anterioare colectării embrionilor.

4.

Materialul seminal utilizat pentru inseminarea artificială a porcinelor donatoare trebuie să fi fost colectat, prelucrat și depozitat în conformitate cu cerințele prevăzute în partea 2 capitolul I din anexa II și în partea 1 din anexa III.

PARTEA 3

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ SUPLIMENTARE PENTRU OVINELE ȘI CAPRINELE DE LA CARE SE COLECTEAZĂ MATERIAL GERMINATIV ȘI CERINȚE PRIVIND CARANTINA ȘI TESTELE DE LABORATOR SAU ALTE TESTE EFECTUATE ASUPRA ACESTOR ANIMALE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 22

Capitolul I

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru ovinele și caprinele de la care se colectează material seminal și cerințe privind carantina și testele de laborator sau alte teste efectuate asupra acestor animale

1.

Următoarele cerințe se aplică tuturor ovinelor și caprinelor acceptate într-un centru de colectare a materialului seminal:

(a)

animalele trebuie să fi fost supuse carantinei într-un adăpost de carantină în care se aflau numai alte animale biongulate care aveau cel puțin același statut sanitar;

(b)

în cazul ovinelor, acestea trebuie să provină dintr-o unitate în care, în cursul perioadei de 60 de zile anterioare șederii lor în adăpostul de carantină menționat la litera (a), au fost supuse unui test serologic pentru epididimită ovină (Brucella ovis) sau unui oricare alt test cu o sensibilitate și specificitate echivalentă documentată.

În cazul în care ovinele sunt ținute împreună cu caprinele, aceste caprine trebuie să fie supuse de asemenea unui test serologic pentru epididimită ovină (Brucella ovis) cu rezultat negativ;

(c)

animalele au fost supuse următoarelor teste efectuate pe o probă de sânge prelevată într-un interval de 30 de zile anterioare datei la care începe perioada de carantină menționată la litera (a), cu rezultate negative în fiecare caz:

(i)

pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(ii)

în cazul ovinelor, pentru epididimită ovină (Brucella ovis), un test serologic sau orice alt test cu o sensibilitate și o specificitate echivalentă documentată.

În cazul în care ovinele sunt ținute împreună cu caprinele, aceste caprine trebuie să fie supuse de asemenea unui test serologic pentru epididimită ovină (Brucella ovis) cu rezultat negativ;

(d)

animalele au fost supuse următoarelor teste efectuate pe probe prelevate în cursul perioadei de carantină menționate la punctul (a) și într-un interval de cel puțin 21 de zile de la data la care au fost admise în adăpostul de carantină, cu rezultate negative:

(i)

pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(ii)

în cazul ovinelor, pentru epididimită ovină (Brucella ovis), un test serologic sau orice alt test cu o sensibilitate și o specificitate echivalentă documentată.

În cazul în care ovinele sunt ținute împreună cu caprinele, aceste caprine trebuie să fie supuse de asemenea unui test serologic pentru epididimită ovină (Brucella ovis) cu rezultat negativ.

2.

Toate ovinele și caprinele ținute într-un centru autorizat de colectare a materialului seminal sunt supuse cel puțin o dată pe an următoarelor teste (teste de rutină obligatorii), cu rezultate negative:

(a)

pentru infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, un test serologic prevăzut în partea 1 punctul 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688;

(b)

în cazul ovinelor, pentru epididimită ovină (Brucella ovis), un test serologic sau orice alt test cu o sensibilitate și o specificitate echivalentă documentată.

În cazul în care ovinele sunt ținute împreună cu caprinele, aceste caprine trebuie să fie supuse de asemenea unui test serologic pentru epididimită ovină (Brucella ovis) cu rezultat negativ.

3.

Dacă rezultatul oricăruia dintre testele descrise la punctul 2 este pozitiv, animalul trebuie izolat, iar materialul seminal colectat de la animalul respectiv de la data ultimului test negativ nu mai poate fi deplasat între statele membre.

Animalul menționat în primul paragraf este îndepărtat din centrul de colectare a materialului seminal.

Materialul seminal colectat de la orice alt animal prezent în centrul de colectare a materialului seminal după data prelevării ultimei probe cu rezultat negativ la unul dintre testele descrise la punctul 2 se păstrează în spații de depozitare separate și nu poate fi deplasat între statele membre înainte de restabilirea statutului sanitar al centrului de colectare a materialului seminal și înainte ca materialul seminal depozitat să fie supus examinărilor oficiale corespunzătoare care să excludă prezența în materialul seminal a agenților patogeni care cauzează bolile menționate la punctul 2.

Capitolul II

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru ovinele și caprinele de la care sunt colectate oocite și embrioni și cerințe privind carantina acestor animale

1.

Ovinele și caprinele donatoare trebuie să fi fost examinate din punct de vedere clinic de către medicul veterinar al echipei sau de un membru al echipei și trebuie să se fi certificat că, în ziua în care a avut loc colectarea oocitelor sau a embrionilor, acestea nu prezentau simptome sau semne ale oricăreia dintre bolile de categoria D relevante pentru animalele din speciile ovină și caprină.

2.

Materialul seminal utilizat pentru inseminarea artificială a ovinelor și caprinelor donatoare trebuie să fi fost colectat, prelucrat și depozitat în conformitate cu cerințele prevăzute în partea 3 capitolul I din anexa II și în partea 1 din anexa III.

PARTEA 4

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ SUPLIMENTARE PENTRU ECVIDEELE DE LA CARE SE COLECTEAZĂ MATERIAL GERMINATIV ȘI CERINȚE PRIVIND CARANTINA ȘI TESTELE DE LABORATOR SAU ALTE TESTE EFECTUATE ASUPRA ACESTOR ANIMALE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 23

Capitolul I

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru ecvideele de la care se colectează material seminal și cerințe privind carantina și testele de laborator sau alte teste efectuate asupra acestor animale

1.

Pentru a putea fi utilizat pentru colectarea materialului seminal, ecvideul donator trebuie să îndeplinească următoarele cerințe verificate de medicul veterinar al centrului:

(a)

animalul supus următoarelor teste, în conformitate cu unul dintre programele de testare prevăzute la litera (b):

(i)

un test de imunodifuzie în gel de agar (testul Coggins) sau un test ELISA pentru depistarea anemiei infecțioase ecvine, cu rezultat negativ;

(ii)

un test de izolare a virusului arteritei ecvine sau de detectare a genomului său prin reacția de polimerizare în lanț (PCR) sau prin PCR în timp real, efectuat cu rezultate negative pe o parte alicotă a întregii cantități de material seminal al armăsarului donator, cu excepția cazului în care s-a obținut un rezultat negativ al testului de seroneutralizare pentru arterita virală ecvină la o diluție a serului de unu la patru;

(iii)

un test de identificare a agentului pentru metrita contagioasă ecvină (Taylorella equigenitalis), efectuat cu rezultate negative în fiecare caz pe trei mostre (tampoane) prelevate de la armăsarul donator în cadrul a două prelevări distincte, la un interval de cel puțin șapte zile și în niciun caz mai devreme de șapte zile (tratament sistemic) sau de 21 de zile (tratament local) după eventualul tratament antimicrobian al armăsarului donator, cel puțin din următoarele locuri:

teaca penisului (prepuț);

uretră;

fossa glandis.

Mostrele se introduc într-un mediu de transport cu cărbune activ, de exemplu un mediu Amies, înainte de a fi trimise la laborator.

Mostrele se supun cel puțin unuia dintre următoarele teste:

o cultură în condiții microaerofile pentru o perioadă de cel puțin șapte zile pentru izolarea Taylorella equigenitalis, inițiată în termen de 24 de ore de la momentul prelevării mostrelor de la animalul donator, sau de 48 de ore dacă mostrele se păstrează la rece în timpul transportului;

sau

PCR sau PCR în timp real pentru detectarea genomului Taylorella equigenitalis, efectuate în termen de 48 de ore de la momentul prelevării mostrelor de la animalul donator;

(b)

animalul este supus unuia dintre următoarele programe de testare:

(i)

dacă armăsarul donator s-a aflat în centrul de colectare a materialului seminal pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului seminal și pe perioada colectării și niciun ecvideu din centrul de colectare a materialului seminal nu intră în contact direct cu ecvidee cu un statut sanitar inferior față de cel al armăsarului donator, testele solicitate în conformitate cu litera (a) se efectuează pe probe prelevate de la armăsarul donator cel puțin o dată pe an (teste de rutină obligatorii) la începutul perioadei de împerechere sau înainte de prima colectare a materialului seminal destinat circulației către alt stat membru sub formă de material seminal proaspăt, refrigerat sau congelat și la cel puțin 14 zile după data la care a început perioada în care armăsarul este ținut în centru, care este cu cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului seminal;

(ii)

dacă armăsarul donator s-a aflat în centrul de colectare a materialului seminal pe o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului seminal și pe perioada colectării, dar a putut părăsi ocazional centrul de colectare a materialului seminal sub responsabilitatea medicului veterinar al centrului pentru o perioadă totală de mai puțin de 14 zile în cursul perioadei de colectare, sau alte ecvidee din centrul de colectare intră în contact direct cu ecvidee care au un statut sanitar inferior, testele solicitate în conformitate cu litera (a) se efectuează după cum urmează:

cel puțin o dată pe an, pe probe prelevate de la armăsarul donator la începutul perioadei de împerechere sau înainte de prima colectare a materialului seminal destinat circulației către alt stat membru sub formă de material seminal proaspăt, refrigerat sau congelat și la cel puțin 14 zile după data la care a început perioada în care armăsarul este ținut în centru, care este cu cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului seminal;

și

în timpul perioadei de colectare a materialului seminal destinat circulației către alt stat membru sub formă de material seminal proaspăt, refrigerat sau congelat, după cum urmează:

testul prevăzut la litera (a) punctul (i) pe probe prelevate cu nu mai mult de 90 de zile înainte de data colectării materialului seminal destinat circulației către alt stat membru;

testul prevăzut la litera (a) punctul (ii) pe probe prelevate cu nu mai mult de 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal destinat circulației către alt stat membru, cu excepția cazului în care starea necontagioasă a armăsarului donator este confirmată de un test de izolare a virusului, de PCR sau de PCR în timp real efectuate pe probe prelevate dintr-o parte alicotă a întregii cantități de material seminal prelevat cu nu mai mult de șase luni înainte de colectarea materialului seminal destinat circulației către alt stat membru, iar armăsarul donator a fost supus cu rezultat pozitiv unui test de seroneutralizare pentru arterita virală ecvină la o diluție a serului de unu la patru;

testul prevăzut la litera (a) punctul (iii) pe probe prelevate cu nu mai mult de 60 de zile înainte de data colectării materialului seminal destinat circulației către alt stat membru care, în cazul PCR sau PCR în timp real, poate fi efectuat pe trei mostre (tampoane) prelevate în cursul unei singure prelevări;

(iii)

în cazul în care armăsarul donator nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii) și materialul seminal este colectat în vederea circulației către alt stat membru sub formă de material seminal congelat, testele prevăzute în conformitate cu litera (a) se efectuează pe probe prelevate de la armăsarul donator după cum urmează:

cel puțin o dată pe an, la începutul sezonului de împerechere;

în perioada de depozitare prevăzută în partea 1 punctul 2 litera (b) din anexa III și înainte ca materialul seminal să fie retras din centrul de colectare a materialului seminal sau utilizat, pe probe prelevate nu mai devreme de 14 zile și nu mai târziu de 90 de zile de la data colectării materialului seminal.

Prin derogare de la punctul (iii) a doua liniuță, prelevarea de probe și testarea pentru arterita virală ecvină după colectare, astfel cum sunt descrise la litera (a) punctul (ii), nu sunt necesare în cazul în care a fost confirmată starea necontagioasă a unui armăsar donator seropozitiv printr-un test de izolare a virusului, prin PCR sau PCR în timp real efectuate cu rezultate negative pe probele unei părți alicote a cantității totale de material seminal al armăsarului donator prelevate de două ori pe an la un interval de cel puțin patru luni și în cazul în care armăsarul donator a fost supus cu rezultat pozitiv unui test de seroneutralizare pentru arterita virală ecvină la o diluție a serului de cel puțin unu la patru;

(c)

dacă oricare dintre testele prevăzute la litera (b) este pozitiv, armăsarul donator se izolează, iar materialul seminal colectat de la acesta după data ultimului test negativ nu se deplasează între statele membre, excepție făcând, pentru arterita virală ecvină, materialul seminal al ejaculatelor care au fost supuse testului de izolare a virusului arteritei ecvine cu rezultat negativ.

Materialul seminal colectat de la orice alt armăsar prezent în centrul de colectare a materialului seminal după data prelevării ultimei probe cu rezultat negativ la unul dintre testele prevăzute la litera (b) se păstrează în spații de depozitare separate și nu poate fi deplasat între statele membre înainte de restabilirea statutului sanitar al centrului de colectare a materialului seminal și înainte ca materialul seminal depozitat să fie supus examinărilor oficiale corespunzătoare care să excludă prezența în materialul seminal a agenților patogeni care cauzează bolile menționate la litera (b).

Capitolul II

Cerințe de sănătate animală suplimentare pentru ecvideele de la care se colectează oocite și embrioni și cerințe privind carantina și testele de laborator sau alte teste efectuate asupra acestor animale

1.

Ecvideele donatoare trebuie să fi fost examinate din punct de vedere clinic de către medicul veterinar al echipei sau de un membru al echipei și trebuie să se fi certificat că, în ziua în care a avut loc colectarea oocitelor sau embrionilor, acestea nu prezentau simptome sau semne ale oricăreia dintre bolile de categoria D relevante pentru animalele din specia ecvină.

2.

În plus față de cerințele menționate la punctul 1, ecvideele donatoare trebuie:

(a)

să nu fie utilizate pentru reproducere naturală cel puțin 30 de zile înainte de data colectării oocitelor sau embrionilor și între data primei probe menționate la literele (b) și (c) și data colectării oocitelor și embrionilor;

(b)

să fie supuse unui test de imunodifuzie în gel de agar (testul Coggins) sau unui test ELISA pentru depistarea anemiei infecțioase ecvine, cu rezultate negative, efectuat pe o probă de sânge prelevată la minimum 14 zile după data începerii perioadei de cel puțin 30 de zile menționate la litera (a) și cu cel mult 90 de zile înainte de data colectării oocitelor sau a embrionilor destinați circulației între statele membre;

(c)

să fie supuse unui test de identificare a agentului pentru metrita contagioasă ecvină (Taylorella equigenitalis), efectuat cu rezultate negative în fiecare caz pe cel puțin două mostre (tampoane) prelevate de la animalul donator în niciun caz mai devreme de șapte zile (tratament sistemic) sau de 21 de zile (tratament local), după un eventual tratament antimicrobian al animalului donator, cel puțin din următoarele locuri:

suprafețele mucoaselor fosei clitorisului;

sinusurile clitorisului.

Mostrele trebuie să fie prelevate în timpul perioadei de cel puțin 30 de zile menționate la litera (a) de două ori la un interval de cel puțin șapte zile în cazul testului menționat la punctul (i) de mai jos sau o singură dată în cazul testului menționat la punctul (ii) de mai jos.

Mostrele se introduc într-un mediu de transport cu cărbune activ, de exemplu un mediu Amies, înainte de a fi trimise la laborator.

Mostrele se supun cel puțin unuia dintre următoarele teste:

(i)

o cultură în condiții microaerofile pentru o perioadă de cel puțin șapte zile pentru izolarea Taylorella equigenitalis, inițiată în termen de 24 de ore de la momentul prelevării mostrelor de la animalul donator, sau de 48 de ore dacă mostrele se păstrează la rece în timpul transportului;

sau

(ii)

PCR sau PCR în timp real pentru detectarea genomului Taylorella equigenitalis, efectuate în interval de 48 de ore de la momentul prelevării mostrelor de la animalul donator.

3.

Materialul seminal utilizat pentru inseminarea artificială a animalelor donatoare trebuie să fi fost colectat, prelucrat și depozitat în conformitate cu cerințele prevăzute în partea 4 capitolul I din anexa II și în partea 1 din anexa III.

PARTEA 5

ALTE CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU BOVINE, PORCINE, OVINE ȘI CAPRINE ȘI ANIMALE DIN FAMILIILE CAMELIDE ȘI CERVIDE DE LA CARE ESTE COLECTAT MATERIAL GERMINATIV ȘI CERINȚE PRIVIND CARANTINA ȘI TESTELE DE LABORATOR SAU ALTE TESTE EFECTUATE ASUPRA ACESTOR ANIMALE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLELE 20, 21, 22 ȘI 38

Capitolul I

Cerințe pentru bovine, porcine, ovine și caprine în ceea ce privește febra aftoasă

1.

Bovinele, porcinele, ovinele și caprinele care sunt donatoare de material seminal, oocite sau embrioni trebuie:

(a)

să provină din unități:

(i)

situate într-o zonă în care febra aftoasă nu a fost raportată pe o rază de 10 km în jurul unității pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile imediat anterioară datei colectării;

(ii)

în care nu a fost raportată febra aftoasă într-un interval de cel puțin trei luni imediat anterior datei colectării;

(b)

să nu fi fost vaccinate împotriva febrei aftoase într-un interval de 12 luni imediat anterior datei colectării.

2.

Medicul veterinar al centrului se asigură că:

(a)

bovinele, porcinele, ovinele și caprinele care sunt donatoare de material seminal sunt admise în centrul de colectare a materialului seminal numai după ce au fost izolate în adăpostul de carantină care, la data admiterii animalelor în centrul de colectare a materialului seminal, trebuie:

(i)

să fie situat într-o zonă în care febra aftoasă nu a fost raportată pe o rază de 10 km în jurul adăpostului de carantină pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile;

(ii)

să nu fi avut raportat un focar de febră aftoasă în intervalul de trei luni anterior datei admiterii animalelor în centrul de colectare a materialului seminal;

(b)

materialul seminal nu este deplasat în alt stat membru decât dacă îndeplinesc următoarele condiții:

(i)

centrul de colectare a materialului seminal este situat într-o zonă în care febra aftoasă nu a fost raportată pe o rază de 10 km în jurul centrului de colectare a materialului seminal pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile;

(ii)

centrul de colectare a materialului seminal a fost indemn de febră aftoasă pentru o perioadă de cel puțin trei luni înainte de data colectării materialului seminal și pentru o perioadă de 30 de zile de la data colectării sau, în cazul materialului seminal proaspăt, până la data expedierii transportului de material seminal către alt stat membru;

(iii)

în cazul materialului seminal proaspăt, animalul donator a fost ținut în centrul de colectare a materialului seminal menționat la punctul (i) pentru o perioadă continuă de cel puțin 30 de zile imediat anterioară datei colectării materialului seminal.

3.

Prin derogare de la punctul 1 litera (b), medicul veterinar al centrului poate autoriza expedierea materialului seminal colectat de la un animal donator deținut care a fost vaccinat împotriva febrei aftoase în cursul perioadei de 12 luni imediat anterioare datei colectării, cu condiția ca:

(a)

animalul donator să nu fi fost vaccinat împotriva febrei aftoase într-un interval de cel puțin 30 de zile imediat anterior datei colectării;

(b)

5 % (cu un minimum de cinci paiete) din fiecare cantitate de material seminal prelevată de la un animal donor în orice moment să fie trimisă în vederea efectuării unui test de izolare a virusului pentru depistarea febrei aftoase, care trebuie să prezinte rezultate negative.

4.

Prin derogare de la punctul 1 litera (b), medicul veterinar al echipei poate autoriza expedierea către un alt stat membru a embrionilor recoltați in vivo colectați de la un animal donator deținut care a fost vaccinat împotriva febrei aftoase în cursul perioadei de 12 luni imediat anterioare datei colectării, cu condiția ca:

(a)

femela donatoare să nu fi fost vaccinată împotriva febrei aftoase într-un interval de cel puțin 30 de zile imediat anterior datei colectării;

(b)

materialul seminal utilizat pentru fertilizare să fi fost colectat de la un mascul donator care îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 1 litera (b) sau materialul seminal îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 2;

(c)

înainte de a fi fost congelați, embrionii să fi fost spălați cu tripsină în conformitate cu recomandările manualului IETS (1);

(d)

embrionii să fie congelați la temperaturi foarte joase pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile de la data colectării și în cursul acestei perioade animalul donator să nu prezinte semne clinice ale febrei aftoase.

Capitolul II

Cerințe pentru bovine, ovine și caprine și pentru animalele din familiile camelide și cervide în ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

1.

Bovinele, ovinele și caprinele și animalele din familiile camelide și cervide care sunt donatoare de material seminal trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)

au fost ținute într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia indemnă de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) pentru o perioadă de minimum 60 de zile înainte și în timpul colectării materialului seminal;

(b)

au fost ținute într-o zonă indemnă sezonier de boală în cursul perioadei indemne sezonier de boală pentru un interval de cel puțin 60 de zile înainte și în cursul colectării materialului seminal, într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia:

(i)

cu un program autorizat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24); sau

(ii)

în care autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de material seminal a obținut acordul prealabil scris al autorității competente a statului membru de destinație cu privire la condițiile de instituire a respectivei zone indemne sezonier de boală și la acceptarea transportului de material seminal;

(c)

au fost ținute într-o unitate protejată de vectori cel puțin timp de 60 de zile înaintea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;

(d)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii limbii albastre serotipul 1-24, în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data fiecărei colectări a materialului seminal;

(e)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test de identificare a agentului pentru virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) efectuat pe probe de sânge prelevate în cursul primei și ultimei colectări a materialului seminal și în cursul colectării materialului seminal la intervale de:

(i)

cel puțin o dată la șapte zile, în cazul testului de izolare a virusului;

sau

(ii)

cel puțin o dată la 28 de zile, în cazul PCR.

2.

Ovinele și caprinele și animalele din familiile camelide și cervide care sunt donatoare de embrioni recoltați in vivo, precum și bovinele, ovinele și caprinele și animalele din familiile camelide și cervide care sunt donatoare de oocite pentru producția de embrioni in vitro trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)

au fost ținute într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia indemnă de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) pentru o perioadă de minimum 60 de zile înainte și în timpul colectării oocitelor sau a embrionilor;

(b)

au fost ținute într-o zonă indemnă sezonier de boală în cursul perioadei indemne sezonier de boală pentru un interval de cel puțin 60 de zile înainte și în cursul colectării oocitelor sau embrionilor, într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia:

(i)

cu un program autorizat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24); sau

(ii)

în care autoritatea competentă de la locul de origine a transportului de oocite sau embrioni a obținut acordul prealabil scris al autorității competente a statului membru de destinație cu privire la condițiile de instituire a respectivei zone indemne sezonier de boală și la acceptarea transportului de oocite sau embrioni;

(c)

au fost ținute într-o unitate protejată de vectori cel puțin timp de 60 de zile înaintea colectării oocitelor sau a embrionilor și pe parcursul colectării acestora;

(d)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii limbii albastre serotipurile 1-24, efectuat pe o probă de sânge prelevată în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data colectării oocitelor sau a embrionilor;

(e)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test de identificare a agentului pentru virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) efectuat pe o probă de sânge prelevată la data colectării oocitelor sau a embrionilor.

3.

Materialul seminal utilizat pentru fertilizarea oocitelor trebuie colectat de la animale care respectă cerințele prevăzute la punctul 1.

Capitolul III

Cerințe pentru bovine, ovine și caprine în ceea ce privește infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice (serotipurile 1-7)

1.

Bovinele, ovinele și caprinele care sunt donatoare de material seminal trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)

au fost ținute o perioadă de cel puțin 60 de zile înainte de colectarea materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia în care infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice (serotipurile 1-7) (EHDV 1-7) nu a fost raportată cel puțin în ultimii doi ani pe o rază de 150 km în jurul unității;

(b)

au fost ținute într-o unitate protejată de vectori cel puțin timp de 60 de zile înaintea colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;

(c)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva EHDV 1-7, cel puțin o dată la 60 de zile în cursul perioadei de colectare și între 28 și 60 de zile de la data ultimei colectări a materialului seminal;

(d)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test de identificare a agentului pentru EHDV 1-7 efectuat pe probe de sânge prelevate în cursul primei și ultimei colectări a materialului seminal și în cursul colectării materialului seminal la intervale de:

(i)

cel puțin o dată la șape zile, în cazul testului de izolare a virusului;

sau

(ii)

cel puțin o dată la 28 de zile, în cazul PCR.

2.

Ovinele și caprinele care sunt donatoare de embrioni recoltați in vivo și bovinele, ovinele și caprinele care sunt donatoare de oocite pentru producția de embrioni in vitro trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)

au fost ținute o perioadă de cel puțin 60 de zile înainte de colectarea oocitelor sau embrionilor și pe parcursul colectării acestora într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia în care EHDV 1-7 nu a fost raportată cel puțin în ultimii doi ani pe o rază de 150 km în jurul unității;

(b)

au fost ținute într-o unitate protejată de vectori cel puțin timp de 60 de zile înaintea colectării oocitelor sau a embrionilor și pe parcursul colectării acestora;

(c)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic pentru depistarea anticorpilor EHDV 1-7, efectuat pe o probă de sânge prelevată în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data colectării oocitelor sau a embrionilor;

(d)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test de identificare a agentului pentru EHDV 1-7 efectuat pe o probă de sânge prelevată la data colectării oocitelor sau a embrionilor.

3.

Materialul seminal utilizat pentru fertilizarea oocitelor trebuie colectat de la animale care respectă cerințele prevăzute la punctul 1.

Capitolul IV

Cerințe pentru ca o unitate să fie considerată indemnă de infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis la porcine

Pentru a se califica drept indemnă de infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, o unitate de porcine trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis trebuie să fie, în statul membru respectiv, o boală cu declarare obligatorie a porcinelor;

(b)

infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis nu a fost confirmată în unitate pentru o perioadă de cel puțin 3 ani precedenți;

(c)

animalele care prezintă semne clinice caracteristice infecției cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis precum avorturile sau orhita sunt supuse testelor de diagnosticare necesare cu rezultate negative;

(d)

nicio porcină care aparține unității nu a fost vaccinată împotriva infecției cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis cel puțin în cursul celor trei ani precedenți;

(e)

porcinele care au fost introduse în unitate:

(i)

fie provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis pentru o perioadă de cel puțin trei ani precedenți, fie au fost testate, cu rezultate negative, prin prelevarea unei mostre în cursul intervalului de 30 de zile anterioare datei expedierii;

și

(ii)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis cel puțin în cursul celor trei ani precedenți;

(f)

pentru o perioadă de cel puțin trei ani precedenți, nu a existat nicio dovadă a infecției cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis în alte unități epidemiologice ale aceleași unități sau au fost puse în aplicare măsuri pentru a preveni orice transmitere a infecției cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis din aceste alte unități epidemiologice.


(1)  Manual of the International Embryo Transfer Society – A procedural guide and general information for the use of embryo transfer technology emphasising sanitary procedures (Manualul Societății internaționale pentru transferuri de embrioni – Ghid de procedură și informații generale pentru utilizarea tehnologiilor de transfer de embrioni cu accent deosebit pe procedurile sanitare), publicat de International Embryo Transfer Society 1111 North Dunlap Avenue, Savoy, Illinois 61874, USA (http://www.iets.org/).


ANEXA III

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PRIVIND COLECTAREA, PRODUCEREA, PRELUCRAREA ȘI DEPOZITAREA MATERIALULUI GERMINATIV PROVENIT DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 26

PARTEA 1

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU COLECTAREA, PRELUCRAREA ȘI DEPOZITAREA MATERIALULUI SEMINAL PROASPĂT, REFRIGERAT SAU CONGELAT PROVENIT DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE ȘI PENTRU TRANSPORTUL ACESTUI MATERIAL SEMINAL

1.

Toate instrumentele utilizate pentru colectarea, prelucrarea, conservarea sau congelarea materialului seminal trebuie curățate și fie dezinfectate, fie sterilizate înainte de utilizare, cu excepția instrumentelor de unică folosință noi.

2.

Materialul seminal congelat trebuie:

(a)

să fie introdus și depozitat în containere de depozitare care:

(i)

au fost curățate și fie dezinfectate, fie sterilizate înainte de utilizare sau sunt containere de unică folosință noi;

(ii)

conțin un agent criogenic, care nu trebuie să fi fost utilizat anterior pentru alte produse biologice de origine animală;

(b)

înainte de expediere sau utilizare, să fie depozitat în condiții autorizate timp de cel puțin 30 de zile de la data colectării.

3.

Dacă este necesar, pot fi adăugate la materialul seminal sau pot fi conținute de agenții de diluare a materialului seminal antibiotice ori combinații de antibiotice cu activitate bactericidă cel puțin echivalentă cu cea a următoarelor antibiotice sau combinații ale acestora în fiecare ml de material seminal:

(a)

în cazul materialului seminal provenit de la bovine și porcine, un amestec de lincomicină-spectinomicină (150/300 μg), penicilină (500 UI) și streptomicină (500 μg); sau

(b)

în cazul materialului seminal provenit de la ovine și caprine, gentamicină (250 μg) ori un amestec de penicilină (500 UI) și streptomicină (500 μg); sau

(c)

un amestec de gentamicină (250 μg), tylosin (50 μg), lincomicină-spectinomicină (150/300 μg), penicilină (500 UI) și streptomicină (500 μg); sau

(d)

un amestec de amikacină (75 μg) și divecacină (25 μg).

4.

În ceea ce privește materialul seminal provenit de la bovine, se adaugă antibioticele menționate la punctul 3 literele (a), (c) și (d), sau agenții de diluare pentru material seminal care conțin astfel de antibiotice sau amestecuri de antibiotice, care sunt eficiente în special împotriva Campylobacter, a leptospirelor și a micoplasmelor.

5.

În ceea ce privește materialul seminal provenit de la porcine, se adaugă antibioticele sau amestecurile de antibiotice menționate la punctul 3 literele (a), (c) și (d), sau agenții de diluare pentru material seminal care conțin astfel de antibiotice sau amestecuri de antibiotice, care sunt eficiente în special împotriva leptospirelor.

6.

În cazul în care în materialul seminal se adaugă un antibiotic sau o combinație de antibiotice:

(a)

în certificatul de sănătate animală care însoțește transportul se menționează numele antibioticului sau antibioticelor adăugate și concentrația acestora sau denumirea comercială a agentului de diluare a materialului seminal care conține antibioticele;

(b)

acesta (acestea) se adaugă în materialul seminal după diluarea finală sau în agentul de diluare;

(c)

în cazul materialului seminal congelat, acesta (acestea) trebuie adăugate înainte de congelarea materialului seminal.

7.

Pentru materialul seminal congelat sau refrigerat, imediat după adăugarea de antibiotice, materialul seminal diluat trebuie păstrat la:

(a)

o temperatură de cel puțin 5 °C, cu excepția materialului seminal provenit de la porcine, care poate fi păstrat la o temperatură de cel puțin 15 °C, pe o perioadă de cel puțin 45 de minute; sau

(b)

un regim de temperatură-timp cu o activitate bactericidă echivalentă documentată.

PARTEA 2

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU COLECTAREA ȘI PRELUCRAREA EMBRIONILOR RECOLTAȚI IN VIVO PROVENIȚI DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE

Embrionii recoltați in vivo se colectează, se prelucrează și se conservă în conformitate cu următoarele cerințe:

1.

Embrionii trebuie colectați și prelucrați de către o echipă de colectare de embrioni, fără a intra în contact cu alte transporturi de embrioni care nu îndeplinesc condițiile prezentului regulament.

2.

Embrionii trebuie colectați într-un spațiu care este separat de alte zone ale exploatației sau ale unității și care trebuie să fie bine întreținut și construit cu materiale care să permită curățarea și dezinfectarea eficientă și cu ușurință.

3.

Embrionii trebuie prelucrați (examinați, spălați, tratați și introduși în paiete sau în alte ambalaje) fie într-un laborator fix, fie într-un laborator mobil.

4.

Toate echipamentele utilizate pentru colectarea, manipularea, spălarea, congelarea și depozitarea embrionilor trebuie curățate și fie dezinfectate, fie sterilizate înainte de utilizare, în conformitate cu manualul IETS, sau trebuie să fie echipamente de unică folosință noi.

5.

Orice produs biologic de origine animală utilizat în mediile și în soluțiile pentru colectarea, prelucrarea, spălarea sau depozitarea embrionilor trebuie să fie indemn de microorganisme patogene. Mediile și soluțiile utilizate pentru colectarea, congelarea și depozitarea embrionilor trebuie să fie sterilizate prin metode autorizate în conformitate cu manualul IETS și trebuie manipulate astfel încât să se asigure sterilitatea.

6.

În cazul în care, conform manualului IETS, la mediile pentru colectare, prelucrare, spălare și depozitare se adaugă antibiotice sau o combinație de antibiotice, denumirea antibioticelor adăugate și concentrațiile acestora trebuie menționate în certificatul de sănătate animală care însoțește transportul.

7.

Agenții criogenici utilizați pentru conservarea sau depozitarea embrionilor nu trebuie să fi fost utilizați anterior pentru alte produse biologice de origine animală.

8.

Embrionii trebuie spălați în conformitate cu manualul IETS și trebuie să prezinte o zona pellucida intactă sau, în cazul embrionilor de ecvidee, o membrana pellucida intactă, atât înainte, cât și imediat după spălare. Fiecare embrion trebuie spălat de cel puțin 10 ori într-un lichid special pentru embrioni, care trebuie schimbat de fiecare dată. Fiecare spălare constituie o diluție de 1/100 a spălării precedente și fiecare transfer de embrioni se realizează cu ajutorul unei micropipete sterile.

Procedura de spălare standard trebuie modificată pentru a include spălări suplimentare cu enzima tripsină, conform manualului IETS, atunci când este necesară inactivarea sau îndepărtarea anumitor agenți patogeni.

9.

Embrionii proveniți de la animale donatoare diferite nu pot fi spălați împreună.

10.

Zona pellucida sau, în cazul embrionilor de ecvidee, membrana pellucida a fiecărui embrion trebuie examinată pe întreaga sa suprafață la o mărire de cel puțin 50× și trebuie certificat faptul că aceasta este intactă și nu prezintă material aderent.

11.

Embrionii care au trecut cu succes examinarea prevăzută la punctul 10 sunt introduși în paiete sau în alte ambalaje curățate și fie dezinfectate, fie sterile, cu excepția celor de unică folosință noi, care sunt marcate în conformitate cu articolul 10 alineatele (1) și (5) și care trebuie sigilate imediat.

12.

Dacă este necesar, fiecare embrion se congelează cât mai repede posibil și se depozitează într-un spațiu de depozitare prevăzut în anexa I partea 2 punctul 2 litera (b), care ține de responsabilitatea medicului veterinar al echipei.

13.

În cazul în care nu există nicio altă procedură de verificare a stării de sănătate a animalelor donatoare, sau pentru a verifica conformitatea cu cerințele de sănătate animală și de biosecuritate prevăzute de medicul veterinar al echipei, inclusiv în cadrul schemei de control al calității prevăzută în anexa I partea 2 punctul 1 litera (b), echipele de colectare de embrioni trebuie, în conformitate cu manualul IETS, să trimită unui laborator oficial sau autorizat de autoritatea competentă probe de laborator de rutină cu embrioni sau oocite neviabile, lichide de limpezire sau lichide de spălare rezultate din activitățile sale, în vederea depistării contaminării bacteriene și virale, cu o frecvență stabilită de medicul veterinar al echipei.

PARTEA 3

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU COLECTAREA ȘI PRELUCRAREA OOCITELOR, A OVARELOR ȘI A ALTOR ȚESUTURI PENTRU PRODUCȚIA IN VITRO DE EMBRIONI PROVENIȚI DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE

În plus față de cerințele prevăzute în partea 2, următoarele cerințe suplimentare se aplică în cazul colectării, prelucrării și transportului de oocite, ovare și alte țesuturi utilizate pentru fertilizarea in vitro și cultura in vitro:

1.

Ovarele și alte țesuturi colectate în cadrul unui abator, fie de la un animal donator individual, fie de la un lot de animale donatoare trebuie colectate în cadrul unui abator autorizat în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul (UE) 2017/625.

Aceste animale donatoare potențiale trebuie să fi fost supuse unor examinări ante-mortem și post-mortem efectuate în cadrul abatorului de un medic veterinar, care trebuie să fi certificat faptul că aceste animale nu prezentau simptome și semne ale bolilor de categoria A, B, C și D relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvidee.

Abatorul trebuie să fie situat într-o zonă în care nu a fost raportat niciun focar de febră aftoasă pe o rază de 10 kilometri, pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile anterioare datei colectării ovarelor și a altor țesuturi.

2.

Ovarele nu sunt aduse în vederea prelucrării în laboratorul unei echipe de producție de embrioni decât în momentul finalizării unei inspecții post-mortem a animalelor donatoare cu rezultate satisfăcătoare.

În cazul în care se constată una dintre bolile menționate la punctul 1 la animalul donator individual, la lotul de animale donatoare sau la oricare dintre animalele sacrificate în abatorul respectiv în ziua respectivă, toate ovarele și celelalte țesuturi prelevate de la aceste animale donatoare trebuie urmărite și eliminate.

3.

Echipamentele utilizate pentru eliminarea și transportul ovarelor și al celorlalte țesuturi este curățat și fie dezinfectat, fie sterilizat înainte de utilizare, cu excepția echipamentelor de unică folosință noi, iar acestea trebuie să fie utilizate exclusiv în aceste scopuri.

Pentru manipularea oocitelor și a embrionilor proveniți de la animale donatoare individuale diferite și de la loturi diferite de animale donatoare se utilizează echipamente distincte.

PARTEA 4

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU PRELUCRAREA EMBRIONILOR PRODUȘI IN VITRO PROVENIȚI DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE

În plus față de cerințele menționate în partea 2, următoarele cerințe suplimentare se aplică în cazul prelucrării embrionilor produși in vitro:

1.

La sfârșitul perioadei de cultură in vitro și înainte de congelarea, depozitarea și transportul embrionilor, aceștia trebuie spălați și supuși tratamentelor menționate în partea 2 punctele 7, 10 și 11.

2.

Embrionii proveniți de la animale donatoare individuale diferite sau de la loturi diferite de animale donatoare, astfel cum se menționează în partea 3 punctul 1, nu trebuie spălați împreună.

3.

Embrionii proveniți de la animale donatoare individuale diferite sau de la loturi diferite de animale donatoare nu se introduc în aceeași paietă sau ambalaj.

PARTEA 5

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU PRELUCRAREA EMBRIONILOR MICROMANIPULAȚI PROVENIȚI DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE

Înainte de orice micromanipulare care compromite integritatea zona pellucida sau, în cazul embrionilor de ecvidee, membrana pellucida, toți embrionii sau toate oocitele trebuie colectate și prelucrate în conformitate cu cerințele de sănătate animală prevăzute în părțile 2, 3 și 4.

În plus, se aplică următoarele cerințe:

1.

În cazul în care are loc o micromanipulare a embrionului care implică penetrarea zona pellucida sau, în cazul embrionilor de ecvidee, membrana pellucida, aceasta se efectuează într-un laborator menționat în anexa I partea 3 punctul 2 litera (a), operațiune care intră în responsabilitatea medicului veterinar al echipei.

2.

Fiecare echipă de producție de embrioni ține evidențele activităților sale în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (b).

Pentru embrionii produși prin fertilizare in vitro, identificarea embrionilor se poate face pe baza lotului de animale donatoare, dar aceasta trebuie să indice data și locul de colectare a ovarelor și a oocitelor. De asemenea, identificarea trebuie să permită urmărirea unității de origine a animalelor donatoare.

3.

Orice micromanipulare care implică penetrarea zona pellucida sau, în cazul embrionilor de ecvidee, membrana pellucida, se va efectua în instalațiile autorizate în acest scop și după ultima spălare și examinare.

Această micromanipulare poate fi efectuată numai asupra unui embrion care prezintă o zona pellucida intactă sau, în cazul embrionilor de ecvidee, o membrana pellucida intactă.

PARTEA 6

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU DEPOZITAREA EMBRIONILOR RECOLTAȚI IN VIVO ȘI A EMBRIONILOR PRODUȘI IN VITRO, PRECUM ȘI A OOCITELOR PROVENITE DE LA BOVINE, PORCINE, OVINE, CAPRINE ȘI ECVIDEE

1.

Fiecare echipă de colectare de embrioni și fiecare echipă de producție de embrioni se asigură că embrionii și oocitele sunt depozitate la temperaturile corespunzătoare în spațiile de depozitare menționate în anexa I partea 2 punctul 2 litera (b).

2.

În spațiile de depozitare menționate în anexa I partea 2 punctul 2 litera (b) pot fi aduși numai embrionii colectați de o echipă de colectare de embrioni sau oocitele colectate și embrionii produși de o echipă de producție de embrioni, transportați în condiții care asigură prevenirea contaminării încrucișate a embrionilor și oocitelor și fără să intre în contact cu embrioni și oocite care nu respectă condițiile prevăzute în prezentul regulament.

Embrionii recoltați in vivo, embrionii produși in vitro și oocitele se depozitează în containere de depozitare distincte atribuite pentru fiecare tip de material germinativ și manipularea materialului germinativ depozitat de diferite tipuri și provenit de la specii diferite trebuie să fie gestionată de personal diferit sau separat în timp.

3.

Medicul veterinar al echipei poate decide ca embrionii care nu au fost colectați de o echipă de colectare de embrioni sau oocitele care nu au fost colectate și embrionii care nu au fost produși de o echipă de producție de embrioni să fie prelucrați de echipa de colectare de embrioni sau de echipa de producție de embrioni cu condiția ca:

(a)

aceste oocite și embrioni să fie colectați de la animale care îndeplinesc condițiile prevăzute:

(i)

în ceea ce privește bovinele, în anexa II partea 1 capitolul II punctul 1 și, dacă este cazul, în anexa II partea 5 capitolele I, II și III;

(ii)

în ceea ce privește porcinele, în anexa II partea 2 capitolul II punctele 1, 2 și 3 și, dacă este cazul, în anexa II partea 5 capitolele I și IV;

(iii)

în ceea ce privește ovinele și caprinele, în anexa II partea 3 capitolul II punctul 1 și, dacă este cazul, în anexa II partea 5 capitolele I-III;

(iv)

în ceea ce privește ecvideele, în anexa II partea 4 capitolul II punctele 1 și 2;

(b)

prelucrarea se efectuează cu echipamente distincte sau în alt moment decât cel în care se prelucrează oocitele și embrionii destinați circulației către alt stat membru, iar în cazul din urmă, echipamentele trebuie curățate și sterilizate după utilizare;

(c)

aceste oocite și embrioni nu trebuie deplasați către alt stat membru și nu trebuie să intre în niciun moment în contact și nici să fie depozitați împreună cu oocitele și embrionii destinați circulației către alt stat membru;

(d)

aceste oocite și embrioni trebuie să poată fi identificați printr-un marcaj care este diferit față de cel menționat în anexa I partea 1 punctul 1 litera (a) punctul (v).

4.

Înainte de expedierea către alt stat membru, embrionii sau oocitele congelate se depozitează în spațiile de depozitare menționate în anexa I partea 2 punctul 2 litera (b) pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile de la data colectării sau producerii lor.

5.

Numai embrionii sau oocitele provenite de la un animal donator individual sau de la un lot de animale donatoare, astfel cum se menționează în partea 3 punctul 1, se introduc în aceeași paietă sau în același ambalaj.

ANEXA IV

INFORMAȚIILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN CERTIFICATUL DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU MATERIALUL GERMINATIV DEPLASAT ÎNTRE STATELE MEMBRE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLELE 31 ȘI 40

1.

Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvidee deplasat între statele membre, astfel cum se menționează la articolul 31, conține cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

numele și adresa unității de expediere și:

(i)

numărul de autorizare unic al unității respective, în cazul în care unitatea de expediere este o unitate de material germinativ autorizată sau o unitate izolată, astfel cum se menționează la articolul 14;

sau

(ii)

numărul de înregistrare unic al unității respective, în cazul în care unitatea de expediere este o unitate în care sunt ținute ovine și caprine, astfel cum se menționează la articolul 13;

(c)

numele și adresa unității de destinație și:

(i)

numărul de autorizare unic al unității respective, în cazul în care unitatea de destinație este o unitate de material germinativ autorizată sau o unitate izolată;

sau

(ii)

numărul de înregistrare unic al unității respective, în cazul în care unitatea de destinație este o unitate de material germinativ înregistrată sau orice altă unitate înregistrată;

(d)

tipul de material germinativ și specia animalelor donatoare;

(e)

numărul de paiete sau de alte ambalaje care urmează a fi expediate;

(f)

informațiile care permit identificarea materialului germinativ:

(i)

specia, rasa și identificarea animalelor donatoare, în conformitate cu cerințele prevăzute în partea III titlurile I, II, III sau IV din Regulamentul (UE) 2019/2035 de la care s-a colectat materialul germinativ;

(ii)

marcajul aplicat pe paiete sau pe alte ambalaje în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 10;

(iii)

locul și data colectării sau producerii acestuia;

(g)

numărul de pe sigiliul aplicat pe containerul de transport;

(h)

informații cu privire la starea de sănătate animală, garanții suplimentare și, dacă este necesar, rezultatele la testele privind:

(i)

statul membru sau zona statului membru;

(ii)

unitatea de origine a animalelor donatoare;

(iii)

unitatea de material germinativ sau, în cazul prevăzut la articolul 14, unitatea izolată de colectare sau producere, prelucrare și depozitare a materialului germinativ;

(iv)

animalele donatoare de la care a fost colectat materialul germinativ;

(v)

materialul germinativ care urmează a fi expediat;

(i)

data și locul emiterii certificatului de sănătate animală și numele, calitatea și semnătura medicului veterinar oficial, precum și ștampila autorității competente de la locul de origine a transportului.

2.

Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ provenit de la câini și pisici, de la alte animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate și de la animale din familiile camelide și cervide și care este deplasat între statele membre, menționat la articolul 40, conține cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

numele și adresa unității de expediere și:

(i)

numărul unic de înregistrare, în cazul în care unității de expediere i s-a atribuit un astfel de număr de înregistrare;

sau

(ii)

numărul de autorizare unic al unității izolate respective, în cazul în care unitatea de expediere este o unitate izolată;

(c)

numele și adresa unității de destinație și, în cazul în care unitatea de destinație este o unitate izolată, numărul de autorizare unic al respectivei unități izolate;

(d)

tipul de material germinativ și specia animalelor donatoare;

(e)

numărul de paiete sau de alte ambalaje care urmează a fi expediate;

(f)

informațiile care permit identificarea materialului germinativ:

(i)

specia și, dacă este necesar, subspecia, și identificarea animalelor donatoare de la care a fost colectat materialul germinativ,

în cazul câinilor și pisicilor, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 sau cu articolul 70 din Regulamentul (UE) 2019/2035;

sau

în cazul altor animale terestre decât bovinele, porcinele, ovinele, caprinele și ecvideele ținute în unități izolate, în conformitate cu normele respectivei unități izolate;

sau

în cazul animalelor din familia camelide și cervide, în conformitate cu articolul 73 alineatul (1) sau (2) sau cu articolul 74 din Regulamentul (UE) 2019/2035;

(ii)

marcajul aplicat pe paiete sau pe alte ambalaje în conformitate cu articolul 11;

(iii)

locul și data colectării sau producerii acestuia;

(g)

numărul de pe sigiliul aplicat pe containerul de transport;

(h)

informații cu privire la starea de sănătate animală, garanții suplimentare și, dacă este necesar, rezultatele la testele privind:

(i)

statul membru sau zona statului membru;

(ii)

unitatea de origine a animalelor donatoare;

(iii)

animalele donatoare de la care a fost colectat materialul germinativ;

(iv)

materialul germinativ care urmează a fi expediat;

(i)

data și locul emiterii certificatului de sănătate animală și numele, calitatea și semnătura medicului veterinar oficial, precum și ștampila autorității competente de la locul de origine a transportului.


3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/64


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/687 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele de prevenire și control al anumitor boli listate

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), și în special articolul 47 alineatul (1), articolul 53 alineatul (2), articolul 54 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (2), articolul 63 primul paragraf, articolul 64 alineatul (4), articolul 67 primul paragraf, articolul 68 alineatul (3), articolul 70 alineatul (3), articolul 72 alineatul (2), articolul 73 alineatul (3), articolul 74 alineatul (4), articolul 76 alineatul (5), articolul 77 alineatul (2) și articolul 272 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni, inclusiv norme privind creșterea gradului de informare, de pregătire cu privire la boli și privind controlul acestora. În special, Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme specifice fiecărei boli, destinate prevenirii și controlului bolilor menționate la articolul său 5. Regulamentul (UE) 2016/429 prevede, de asemenea, că aceste norme specifice fiecărei boli se aplică speciilor și grupurilor de specii de animale care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor specifice și care sunt listate ca atare în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (2).

(2)

Este necesar să se stabilească norme care să completeze normele privind măsurile de control al bolilor prevăzute în partea III titlul II din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru anumite boli listate. Aceste norme de completare și normele stabilite în Regulamentul (UE) 2016/429 sunt strâns legate și ar trebui aplicate în tandem. În interesul simplității și al transparenței, precum și pentru facilitarea aplicării, normele de completare ar trebui să fie prevăzute într-un singur act, și nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate și riscuri de duplicare.

(3)

Articolul 53, articolul 54 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (2) și articolele 63, 64, 67, 68 și 70 de la titlul II capitolul 1 din Regulamentul (UE) 2016/429 se referă la diverse aspecte tehnice ale măsurilor care trebuie luate în cazul în care există suspiciuni și confirmări ale bolilor menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv. În mod similar, articolul 72 alineatul (2), articolul 73 alineatul (3), articolul 74 alineatul (4), articolul 76 alineatul (5) și articolul 77 de la titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2016/429 se referă la aspectele tehnice ale măsurilor care trebuie luate în cazul în care există suspiciuni și confirmări ale bolilor menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul respectiv.

(4)

Normele care trebuie stabilite în temeiul articolelor de la titlul II sunt interconectate, întrucât ele se aplică măsurilor de control al bolilor pentru diferitele categorii de boli listate în Regulamentul (UE) nr. 2016/429. Prin urmare, în vederea aplicării efective a respectivelor norme și din motive de claritate, este necesar ca ele să fie stabilite într-un singur act delegat care să prevadă un set cuprinzător de măsuri tehnice pentru controlul bolilor listate și să contribuie la simplificarea generală a cadrului juridic vizând controlul bolilor animalelor.

(5)

Dispozițiile anterioare privind controlul bolilor au fost stabilite într-o serie de directive, fiecare conținând norme pentru una sau mai multe boli ale animalelor. Unele dintre aceste norme au fost înlocuite de Regulamentul (UE) 2016/429, în timp ce altele trebuie înlocuite de prezentul regulament delegat, pentru a simplifica și a elimina posibilele inconsecvențe. Astfel se vor asigura norme clare, armonizate și detaliate pentru controlul bolilor animalelor în întreaga Uniune. Acest fapt va permite, de asemenea, aplicarea dispozițiilor relevante de către autoritățile competente și de către operatori și va spori transparența normelor, asigurând, prin urmare, un răspuns mai bun la riscurile privind bolile animalelor.

(6)

Pentru a eradica un focar al unei boli de categoria A cât mai curând posibil și pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății și a bunăstării animalelor, este necesar să se prevadă măsuri de control al bolilor la nivelul Uniunii.

(7)

Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui, prin urmare, să includă măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria A ale animalelor terestre și acvatice, precum și anumite măsuri de control al bolilor pentru bolile din categoriile B și C. În cazul bolilor din categoriile B și C, aceste măsuri de control al bolilor ar trebui aplicate împreună cu normele privind supravegherea și eradicarea, stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (3).

(8)

Măsurile de control al bolilor prevăzute în prezentul regulament delegat ar trebui să se aplice animalelor și produselor obținute de la animale, inclusiv produselor de origine animală, materialului germinativ, subproduselor de origine animală și produselor derivate. Aceste subproduse de origine animală fac obiectul normelor de sănătate publică și de sănătate animală prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Normele privind colectarea, eliminarea și prelucrarea în siguranță a subproduselor de origine animală și a produselor derivate prevăzute în regulamentul menționat se aplică în cazul apariției unei boli de categoria A. Cu toate acestea, regulamentul respectiv nu include măsurile de control al bolilor și restricțiile care trebuie aplicate în astfel de situații. Prin urmare, respectivele norme ar trebui să fie prevăzute în prezentul regulament delegat.

(9)

Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) stabilește norme privind transportarea în siguranță a mărfurilor periculoase. Atunci când transportă subproduse de origine animală infectate sau alte materiale infectate care pot fi considerate mărfuri periculoase, autoritățile competente ar trebui să respecte normele prevăzute de directiva menționată.

(10)

Este adecvat să se urmeze o singură abordare pentru măsurile care trebuie aplicate în cazul unei boli de categoria A. Cu toate acestea, ar trebui luată în considerare epidemiologia bolilor pentru a se stabili momentul oportun în care autoritatea competentă să aplice măsuri de control și să efectueze anchete în cazul în care există suspiciuni sau confirmări ale respectivelor boli. Prin urmare, ar trebui prevăzute „perioade de monitorizare” ca intervale de timp de referință pentru fiecare boală de categoria A care afectează animalele terestre, pe baza perioadelor de incubație și a altor elemente relevante care ar putea afecta răspândirea bolii.

(11)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorității competente să efectueze anchete privind apariția unei boli de categoria A în diferite etape: (i) atunci când boala este suspectată; (ii) atunci când boala este confirmată; și (iii) atunci când este necesar să se infirme răspândirea acesteia în unități și locuri legate din punct de vedere epidemiologic, precum și la unități și zone învecinate. Respectivele anchete includ examinarea clinică și eșantionarea pentru efectuarea testelor de laborator. Este adecvat să se stabilească norme generale privind eșantionarea, pentru a se asigura validitatea procedurilor de eșantionare, a metodelor de diagnosticare și a măsurilor de biosecuritate.

(12)

Articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorității competente să elaboreze și să actualizeze planurile de urgență și, dacă este necesar, să furnizeze manuale detaliate de instrucțiuni privind punerea în aplicare a măsurilor care trebuie luate în cazul unei boli de categoria A, în conformitate cu partea III din regulamentul respectiv. Măsurile prevăzute în prezentul regulament delegat completează măsurile prevăzute în partea III din Regulamentul (UE) 2016/429 și, prin urmare, este necesar ca ele să fie puse în aplicare în conformitate cu planurile de urgență prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429.

(13)

Articolele 53 și 55 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevăd obligații pentru operatori și autoritățile competente în cazul unei suspiciuni privind o boală de categoria A. Scopul este de a preveni răspândirea bolii de la animalele afectate și de la unitățile aflate în responsabilitatea lor la animalele neafectate sau la oameni chiar înainte de confirmarea bolii. Măsurile de control al bolilor și de biosecuritate prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 ar trebui aplicate în această etapă timpurie în unitatea afectată în ceea ce privește circulația animalelor și a produselor dinspre și spre unitatea în cauză și împrejurimile acesteia. De asemenea, este necesar să se detalieze respectivele măsuri pentru a se asigura eficacitatea și proporționalitatea lor.

(14)

Articolul 54 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorității competente să efectueze o anchetă oficială în cazul în care există o suspiciune de boală de categoria A, pentru a confirma sau a infirma prezența bolii. Pentru a se stabili o procedură-standard de operare pentru astfel de anchete oficiale în toate statele membre, este necesar să se detalieze circumstanțele care justifică desfășurarea unei anchete, sarcinile minime din cadrul anchetei care le revin medicilor veterinari oficiali și modul în care trebuie îndeplinite aceste sarcini.

(15)

Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că, în cazul în care există o suspiciune sau o confirmare a unei boli de categoria A, măsurile de control al bolilor se aplică nu numai în unitățile care dețin animale, ci și în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în unitățile care prelucrează subproduse de origine animală sau în alte locuri care pot prezenta un risc de răspândire a bolilor. Este necesar să se precizeze măsurile de control care se aplică în aceste cazuri, în special în cazul posturilor de inspecție la frontieră și al mijloacelor de transport.

(16)

Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că confirmarea unei boli de categoria A este punctul de plecare pentru punerea în aplicare, de către autoritatea competentă, a unor măsuri mai stricte de control al bolilor decât cele aplicate în faza de suspiciune și pentru efectuarea unor anchete suplimentare. Prin urmare, este necesar să se precizeze momentul în care o boală de categoria A trebuie să fie considerată ca fiind confirmată. Această confirmare ar trebui efectuată în conformitate cu actele Uniunii adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2016/429 privind supravegherea bolilor, programele de eradicare și statutul de indemn de boală.

(17)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește normele de bază privind măsurile de control al bolilor care trebuie aplicate în unitățile afectate în cazul apariției unui focar de boală de categoria A. În același timp, el oferă autorităților competente o anumită flexibilitate în a decide care dintre aceste măsuri ar trebui să fie aplicate. Pentru a permite autorităților competente să ia măsurile de control cele mai proporționale și mai eficiente și să asigure o punere în aplicare armonizată a măsurilor adoptate de statele membre, este adecvat să se stabilească criterii detaliate de luare a deciziilor pe baza circumstanțelor epidemiologice, a tipului și a localizării unităților, a speciilor și categoriilor de animale și a condițiilor economice sau sociale din zona afectată de boală.

(18)

Autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda, în cazuri justificate și pe baza unor garanții suplimentare, dacă este necesar, derogări de la anumite măsuri de control al bolilor, în special de la cerința de a sacrifica animalele din unitatea afectată, luând în considerare factorii epidemiologici și după efectuarea unei evaluări riguroase a riscurilor. Astfel de derogări ar putea fi acordate pentru unitățile izolate, pentru animalele de laborator, pentru animalele deținute în scopuri legate de conservarea speciilor protejate sau pe cale de dispariție și pentru animalele din rase rare înregistrate oficial sau animalele cu o valoare genetică, culturală sau educațională mare. În astfel de cazuri, aplicarea măsurilor generale ar putea avea consecințe nedorite și disproporționate.

(19)

Pentru a adapta măsurile de control al bolilor la fiecare situație specifică, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica măsuri de control al bolilor care nu sunt prevăzute în mod specific în Regulamentul (UE) 2016/429 sau în prezentul regulament delegat, luând în considerare factorii epidemiologici și după efectuarea unei evaluări a riscurilor.

(20)

Curățarea și dezinfectarea în unitatea afectată reprezintă una dintre măsurile elementare de control al bolilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 pentru a minimiza riscul răspândirii unei boli de categoria A confirmate. Operațiunile preliminare de curățare și dezinfectare sunt cele mai eficiente măsuri de diminuare a cantității de agentul patogen prezent în unitatea afectată după înlăturarea animalelor afectate. Prin urmare, autoritatea competentă ar trebui să aibă obligația de a verifica performanța măsurilor preliminare imediate de curățare și dezinfectare și, dacă este necesar, nivelul de control al insectelor și rozătoarelor. Este adecvat să se detalieze procedura de curățare și dezinfectare, specificându-se momentul în care trebuie inițiată și criteriile de selecție a produselor biocide care urmează să fie utilizate.

(21)

Articolul 62 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorității competente să extindă măsurile de control al bolilor aplicate în unitățile afectate la alte unități, la unități epidemiologice din cadrul acestora, la întreprinderi din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale sau la unități de prelucrare a subproduselor de origine animală sau la orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, în cazul în care dovezile epidemiologice justifică suspiciunea răspândirii bolii de categoria A la, de la sau prin ele. Este necesar să se precizeze ancheta vizând trasabilitatea pe care trebuie să o efectueze autoritatea competentă în cadrul anchetei epidemiologice prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429, pentru a identifica în mod corespunzător aceste legături epidemiologice.

(22)

De asemenea, este adecvat să se detalieze măsurile de control care trebuie aplicate în unitățile și locurile conexe identificate. Pentru a fi eficiente, aceste măsuri ar trebui să fie flexibile și proporționale, fără a impune sarcini inutile operatorilor sau autorităților competente. În consecință, autorităților competente ar trebui să li se permită să facă derogări de la dispozițiile generale în circumstanțe excepționale, după efectuarea unei evaluări a riscurilor.

(23)

Articolul 64 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorităților competente să stabilească o zonă de restricții în jurul unității afectate atunci când se confirmă apariția unui focar de boală de categoria A, pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii. Zona de restricții poate include o zonă de protecție și o zonă de supraveghere. Este adecvat să se stabilească norme suplimentare privind modul de stabilire și de modificare, dacă este necesar, a zonei de restricții, inclusiv detalii privind zona de protecție, zona de supraveghere și posibilitatea de a stabili zone suplimentare de restricții în funcție de epidemiologia bolii. De asemenea, este adecvat să se prevadă derogări specifice pentru cazurile în care stabilirea zonelor de restricții nu ar contribui la controlul răspândirii bolii sau ar impune o sarcină nejustificată operatorilor și autorităților competente.

(24)

Articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/429 enumeră conține pe care autoritatea competentă le poate lua în zona de restricții pentru a preveni răspândirea bolii. Pentru a permite autorităților competente să ia măsurile de control cele mai proporționale și mai eficiente și să asigure o punere în aplicare armonizată a măsurilor în toate statele membre, este adecvat să se stabilească criterii detaliate de luare a deciziilor pe baza circumstanțelor epidemiologice, a tipului și a localizării unităților de producție, a speciilor și categoriilor de animale și a condițiilor economice sau sociale din zona afectată de boală.

(25)

Este necesar să se precizeze interdicțiile de circulație a animalelor și a produselor în interiorul, dinspre sau prin zona de protecție și de supraveghere și interdicțiile privind alte activități care pot prezenta un risc de răspândire a unei boli de categoria A. Aceste interdicții ar trebui să fie proporționale cu riscul de răspândire a bolii asociat fiecărei activități și fiecărui produs. În consecință, ele trebuie să fie stabilite ținând cont de profilul epidemiologic al bolii. Acest aspect este deosebit de important în ceea ce privește interdicțiile referitoare la produse, deoarece există anumite produse care ar trebui scutite, în special acelea care sunt considerate sigure din punctul de vedere al riscului de răspândire a anumitor boli.

(26)

Interdicțiile privind activitățile în zona de restricții ar trebui să fie limitate în cea mai mare măsură posibilă. Din acest motiv, ar trebui să existe posibilitatea ca autoritatea competentă să acorde derogări de la interdicții atunci când se iau anumite măsuri de atenuare a riscurilor și se îndeplinesc anumite condiții procedurale. Astfel de derogări pot fi acordate, în special, atunci când autoritatea competentă poate verifica consolidarea măsurilor de biosecuritate și atunci când sunt îndeplinite condițiile generale și specifice referitoare la animalele relevante, la produsele obținute de la aceste animale sau la alte substanțe și materiale care ar putea fi contaminate.

(27)

Circulația ungulatelor ar trebui să se limiteze la transportul la un abator. Circulația păsărilor de curte ar trebui să se limiteze la transportul la abatoare, la transportul animalelor tinere, cum ar fi puii de o zi, sau la transportul păsărilor de curte ouătoare. Circulația produselor de origine animală ar trebui să fie permisă dacă produsele au fost produse înainte de perioada de risc înalt determinată în cazul bolii respective. Circulația produselor de origine animală și a subproduselor produse în timpul sau după perioada de risc înalt ar trebui să fie permisă dacă produsele au făcut obiectul unor tratamente specifice care inactivează agentul patogen. Aceste tratamente ar trebui să fie în conformitate cu legislația existentă a Uniunii, cu standardele internaționale și cu noile dovezi științifice.

(28)

Autoritatea competentă ar trebui să fie în măsură să viziteze unitățile și să examineze animalele. Pentru a preveni răspândirea ulterioară a bolii, ar trebui stabilite cerințe care să fie respectate drept condiție prealabilă pentru eliminarea măsurilor aplicate în zona de protecție. Odată ce aceste măsuri sunt eliminate, măsurile aplicabile zonei de supraveghere ar trebui puse în aplicare, pentru o perioadă suplimentară, în zona inclusă anterior în zona de protecție, pentru a se asigura controlul bolii.

(29)

Dispozițiile privind măsurile de control aplicabile în zona de supraveghere ar trebui să includă norme generale și specifice pentru animale, produsele obținute de la aceste animale sau alte substanțe și materiale care ar putea fi contaminate. Ele ar trebui să includă și derogări care să permită o aplicare proporțională a măsurilor de control. Intensitatea măsurilor de control și a derogărilor destinate aplicării lor proporționale ar trebui să reflecte riscul mai mic pe care îl prezintă zona de supraveghere pentru răspândirea bolii, dar ar trebui să asigure faptul că măsurile de control sunt suficiente pentru a evita orice risc de răspândire ulterioară a bolii.

(30)

Autoritatea competentă ar trebui: (i) să autorizeze repopularea cu animale a unităților afectate; (ii) să asigure efectuarea curățării și a dezinfectării finale a unității și, dacă este cazul; (iii) să efectueze o verificare a prezenței vectorilor pentru a asigura faptul că boala nu va reapărea. Autoritatea competentă ar trebui să dispună de flexibilitatea necesară pentru a decide cu privire la cele mai adecvate măsuri de repopulare, ținând cont de circumstanțele epidemiologice și de condițiile specifice de atenuare a riscurilor.

(31)

Animalele sălbatice din speciile listate ar putea fi, de asemenea, afectate de bolile din categoria A. Măsurile de control pentru aceste animale sălbatice sunt esențiale pentru prevenirea răspândirii bolilor și pentru asigurarea eradicării acestora. În ceea ce privește bolile care apar la animalele deținute, autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare măsuri de control al bolilor animalelor sălbatice ca parte a planurilor de urgență prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/429. Măsurile de control ar trebui să se aplice cazurilor suspectate și confirmate determinate de o boală care afectează animalele sălbatice dintr-o zonă infectată. Măsurile care restricționează circulația animalelor deținute care aparțin speciilor listate dinspre zona infectată ar trebui aplicate cu un anumit grad de flexibilitate, în funcție de situația epidemiologică. Acest aspect urmărește asigurarea unor măsuri de control solide, evitându-se în același timp sarcinile inutile pentru operatori și autoritățile competente.

(32)

Colectarea și eliminarea în siguranță a cadavrelor animalelor sălbatice contribuie la prevenirea răspândirii bolilor de categoria A. Este adecvat să se completeze Regulamentul (UE) 2016/429 cu norme care să asigure colectarea și eliminarea în siguranță a subproduselor de origine animală provenite de la animale terestre și acvatice sălbatice afectate de boli din categoria A sau care fac obiectul unor măsuri de restricții impuse ca răspuns la aceste boli în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(33)

Articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorității competente să înființeze un grup operațional de experți ca parte a planurilor de urgență. Aceste planuri sunt concepute pentru a asigura un nivel înalt de informare și de pregătire cu privire la boli și pentru a furniza un răspuns rapid în caz de apariție a unui focar de boală din categoria A. Principala sarcină a grupului operațional de experți în cazul apariției unui focar de boală la animalele terestre este să sprijine autoritatea competentă care evaluează măsurile relevante de control sau de eradicare a bolii. Grupul operațional de experți pentru bolile animalelor terestre sălbatice ar trebui să fie multidisciplinar și să aibă reprezentanți ai departamentelor guvernamentale relevante, cum ar fi autoritățile din domeniul mediului și al silviculturii, precum și ai părților interesate implicate, ai autorităților locale, ai poliției sau ai altor organizații care pot oferi consiliere autorității competente cu privire la acțiunile posibile și la punerea în aplicare a acestora pentru controlul sau eradicarea bolii de categoria A.

(34)

Directiva 2006/88/CE a Consiliului (6) conține dispoziții privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli ale animalelor de acvacultură. Dispozițiile din prezentul regulament delegat ar trebui să se bazeze pe dispozițiile din legislația anterioară a Uniunii care au funcționat bine și au fost revizuite și aliniate, pe cât posibil, la cunoștințele și experiența dobândite în trecut, și actualizate în concordanță cu noile dovezi și standarde internaționale.

(35)

Articolul 61 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede aplicarea măsurilor de control al bolilor în unități și în alte locuri în cazul confirmării bolilor de categoria A. Una dintre aceste măsuri este sacrificarea animalelor care ar putea fi contaminate sau ar putea contribui la răspândirea bolii. Posibilitatea de a aplica astfel de măsuri de sacrificare preventivă ar trebui detaliată în prezentul regulament delegat ca măsură de control al bolilor care vizează reducerea presiunii infecțioase a unei boli de categoria A și facilitarea controlului acesteia.

(36)

Articolul 62 din Regulamentul (UE) 2016/429 include criterii pentru extinderea măsurilor de control al bolilor aplicate într-o unitate afectată la unități și locuri legate din punct de vedere epidemiologic. Analiza condițiilor hidrodinamice și topografice, inclusiv a datelor privind bazinele hidrografice, barierele de pe cursurile de apă sau condițiile fluxului apei permite prezicerea posibilității răspândirii pasive a unei boli de categoria A la alte unități sau locuri, iar această predicție poate contribui la minimizarea impactului unei boli de categoria A. Rezultatul unei astfel de analize permite punerea în aplicare a unor măsuri de control al bolilor mai bine documentate, care ar trebui să evite sau să reducă la minimum răspândirea unei boli de categoria A de la o zonă de risc înalt la o zonă indemnă de boală.

(37)

Autoritatea competentă ar trebui să poată facă derogări de la restricțiile aplicabile în cazul confirmării unei boli de categoria A pentru a permite utilizarea animalelor de acvacultură pentru consumul uman, cu condiția ca acestea să nu prezinte semne clinice ale bolii și să fie prelucrate într-un mod care să reducă riscul de răspândire a bolii prin material infecțios. Derogarea ar trebui să vizeze reducerea pierderilor economice, reducând în același timp riscul de răspândire a bolii.

(38)

Articolul 37 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede recunoașterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru bolile listate. Compartimentele includ diferite unități cu sisteme de biosecuritate comune și eficiente, care permit acestor unități să dețină un statut sanitar animal distinct. Prin urmare, în cazul în care o boală de categoria A este suspectată sau confirmată într-o unitate de acvacultură din cadrul unui compartiment, măsurile de control al bolilor ar trebui să fie extinse și la alte unități din compartimentul respectiv, ceea ce conduce la un control mai eficient al bolii.

(39)

Instituirea vidului sanitar pentru animalele acvatice este o măsură de control al bolilor deja inclusă în legislația anterioară a Uniunii privind prevenirea și controlul bolilor la animalele de acvacultură și ar trebui să se aplice în continuare. Obiectivul principal al vidului sanitar este prevenirea sau minimizarea riscului de reinfectare a unităților cu boala de categoria A după ce s-a finalizat curățarea și dezinfectarea și înainte de introducerea unei noi populații de animale acvatice. Vidul sanitar sincron în zonele cu unități infectate multiple consolidează măsurile de control al bolilor și contribuie la o rată de succes mai mare. Ar trebui să se stabilească perioade diferite de vid sanitar pentru diferite boli de categoria A, pentru a reduce la minimum perioada de vid sanitar, asigurându-se în același timp eficacitatea acestei măsuri de control al bolilor.

(40)

În cazul în care o unitate de acvacultură a fost afectată de o boală de categoria A care nu prezintă un risc pentru sănătatea umană, ar trebui să se permită introducerea pe piață a produselor din respectiva unitate după ce au fost luate măsuri de atenuare a riscului. În cazul peștilor, aceste măsuri ar trebui să includă sacrificarea și eviscerarea. Crustaceele ar trebui prelucrate în produse neviabile înainte de a fi expediate. Produsele ar trebui să fie utilizate pentru consumul uman direct sau să fie supuse unei prelucrări ulterioare într-o unitate aprobată în temeiul articolului 179 din Regulamentul (UE) 2016/429. Respectivele măsuri sunt eficace în ceea ce privește controlul și evitarea răspândirii ulterioare a bolii, permițând în același timp utilizarea produselor respective pentru consumul uman, în loc să fie irosite.

(41)

Articolul 64 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că, în cazul apariției unei boli de categoria A la animalele acvatice, se stabilesc zone de restricții ca o măsură eficace de control al bolilor. Zonele de restricții pot include o zonă de protecție în jurul unităților care prezintă un risc crescut de a fi afectate de o boală de categoria A. Pentru a asigura un control eficace al bolii și pentru a preveni răspândirea ulterioară a acesteia, ar trebui interzisă introducerea de animale de acvacultură în exploatații situate în zona de protecție. Pentru a evita reinfectarea, zona de protecție ar trebui menținută până când unitățile de acvacultură infectate sunt golite de animale, curățate și dezinfectate, iar perioada de vid sanitar s-a încheiat.

(42)

Măsurile de control aplicate într-o zonă de protecție stabilită pentru o boală a animalelor acvatice ar trebui eliminate numai dacă se îndeplinesc o serie de condiții. Acestea ar trebui să includă depopularea, curățarea, dezinfectarea și instituirea vidului sanitar în unitățile afectate. În plus, rezultatele vizitelor periodice efectuate în toate unitățile situate în zona de protecție trebuie să fie satisfăcătoare. Când toate aceste condiții sunt îndeplinite, zona de protecție ar trebui să devină o zonă de supraveghere. Această zonă de supraveghere ar trebui menținută până la încheierea perioadei de supraveghere pentru boala de categoria A în cauză și până când nu mai există elemente de suspiciune privind prezența bolii.

(43)

Articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429 impune autorității competente să înființeze un grup operațional de experți ca parte a planurilor de urgență concepute pentru a asigura un nivel înalt de informare și de pregătire cu privire la boli și pentru a furniza un răspuns rapid în caz de apariție a unui focar de boală de categoria A. Principala sarcină a grupului operațional de experți în cazul apariției unui focar de boală la animalele acvatice este să sprijine autoritatea competentă în evaluarea măsurilor relevante de control sau de eradicare a bolii. Grupul operațional de experți pentru bolile animalelor acvatice sălbatice ar trebui să fie multidisciplinar și să aibă reprezentanți ai departamentelor guvernamentale, cum ar fi autoritățile din domeniul mediului și al pescuitului, precum și ai părților interesate implicate, ai autorităților locale, ai poliției sau ai altor organizații care pot oferi consiliere autorității competente cu privire la acțiunile posibile de control sau de eradicare a bolii de categoria A.

(44)

Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 prevede aplicarea unor restricții sanitare generale în cazul unei boli transmisibile grave. Atunci când este prezentă o boală de categoria A la animalele de acvacultură, autoritatea competentă poate impune norme mai stricte pentru subprodusele de origine animală care provin din anumite unități. Aceste norme vizează situațiile în care restricțiile de sănătate publică nu vizează riscul privind sănătatea animală. Este necesar, în special, ca subprodusele de origine animală din aceste unități să fie prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 2 în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(45)

Articolul 270 din Regulamentul (UE) 2016/429 a abrogat Directivele 92/66/CEE (7), 2001/89/CE (8), 2002/60/CE (9), 2003/85/CE (10) și 2005/94 (11) ale Consiliului, care conțineau norme privind controlul bolilor la animale. Articolul 272 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că directivele abrogate continuă să se aplice timp de trei ani de la data aplicării respectivului regulament sau de la o dată anterioară care urmează să fie stabilită de către Comisie printr-un act delegat. Pentru a asigura o abordare armonizată și simplificată pentru toate speciile și bolile, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data aplicării Regulamentului (UE) 2016/429, iar directivele abrogate ar trebui să înceteze să se aplice de la aceeași dată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament completează normele privind nivelul de informare și de pregătire cu privire la boli și controlul acestora care trebuie aplicate în ceea ce privește bolile listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429.

Respectivele norme se referă la următoarele:

(a)

Partea II cuprinde animalele deținute și cele terestre sălbatice, în special:

(i)

capitolul I stabilește norme de completare a măsurile de control al bolilor în cazul suspectării și al confirmării oficiale a unei boli din categoria A la animale deținute, astfel cum se menționează la articolele 53, 54, 55, 58 și 63 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(ii)

capitolul II stabilește norme de completare privind stabilirea zonelor de restricții în cazul confirmării oficiale a unei boli din categoria A la animale deținute, astfel cum se menționează la articolul 64 și 67 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(iii)

capitolul III stabilește norme de completare privind repopularea zonei de restricții cu animale deținute în cazul confirmării oficiale a unei boli din categoria A, astfel cum se menționează la articolele 63 și 68 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(iv)

capitolul IV stabilește norme de completare a măsurilor de control al bolilor în caz de suspiciune și de confirmare oficială a unei boli de categoria A la animalele sălbatice, astfel cum se menționează la articolul 70 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(v)

capitolul V stabilește norme de completare a măsurilor de control al bolilor în caz de suspiciune și de confirmare oficială a unor boli din categoriile B și C la animalele terestre, astfel cum se menționează la articolul 74 și 77 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(b)

Partea III cuprinde animalele deținute și cele acvatice sălbatice, în special:

(i)

capitolul I stabilește norme de completare a măsurilor de control al bolilor în cazul suspectării și confirmării oficiale a unei boli de categoria A la animalele acvatice, astfel cum se menționează la articolele 53, 54, 55, 58 și 63 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(ii)

capitolul II stabilește norme de completare privind stabilirea zonelor de restricții în cazul confirmării oficiale a unei boli de categoria A la animalele de acvacultură, astfel cum se menționează la articolul 64 și 67 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(iii)

capitolul III stabilește norme de completare privind măsurile de control al bolilor în caz de suspiciune și de confirmare oficială a unei boli de categoria A la animalele acvatice sălbatice, astfel cum se menționează la articolul 70 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(iv)

capitolul IV stabilește norme de completare a măsurilor de control al bolilor în caz de suspiciune și de confirmare oficială a unor boli din categoriile B și C la animalele acvatice, astfel cum se menționează la articolul 74 și 77 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(c)

Partea IV cuprinde dispozițiile finale.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1882 și în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (12), cu excepția cazului în care definițiile respective se referă la termeni care sunt definiți la al doilea paragraf al prezentului articol.

În plus, se aplică și următoarele definiții:

1.

„mijloc de transport” înseamnă vehicul rutier sau feroviar, nave și aeronave;

2.

„pui de o zi” înseamnă toate păsările de curte cu vârsta mai mică de 72 de ore;

3.

„material seminal” înseamnă sperma unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată;

4.

„oocite” înseamnă celulele din fazele haploide ale ovogenezei, inclusiv oocitele secundare și ovulele;

5.

„embrion” înseamnă faza inițială a dezvoltării unui animal, atunci când este posibil să fie transferat într-o femelă receptoare;

6.

„carne proaspătă” înseamnă carnea, carnea tocată și preparatele din carne, inclusiv cele ambalate în vid sau într-o atmosferă controlată, care nu au făcut obiectul altui proces decât refrigerarea, congelarea sau congelarea rapidă;

7.

„carcasa unui ungulat” înseamnă corpul întreg al unui animal ungulat sacrificat sau ucis, după efectuarea următoarelor operațiuni:

sângerare, în cazul animalelor sacrificate;

eviscerare;

îndepărtarea membrelor de la oasele carpiene și tarsiene;

îndepărtarea cozii, a ugerului, a capului și a pielii, cu excepția porcinelor;

8.

„organe comestibile” înseamnă carnea proaspătă, alta decât cea a carcasei, astfel cum este definită la punctul (7), chiar dacă ea rămâne în mod natural prinsă de carcasă;

9.

„produse din carne” înseamnă produse prelucrate, inclusiv stomacuri, vezici și intestine tratate, grăsime topită, extracte din carne și produse din sânge, rezultate din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea suplimentară a acestor produse prelucrate, astfel încât suprafața tăiată demonstrează că produsul nu mai are caracteristicile cărnii proaspete;

10.

„membrane” înseamnă vezici și intestine care, după curățare, au fost prelucrate prin răzuirea de țesuturi, degresare și spălare și au fost uscate după sărare;

11.

„colostru” înseamnă fluidul secretat de glandele mamare ale animalelor deținute timp de până la cinci zile după naștere, care este bogat în anticorpi și minerale și care precedă producția de lapte crud;

12.

„produse pe bază de colostru” înseamnă produse prelucrate care provin din prelucrarea colostrului sau din prelucrarea suplimentară a acestor produse prelucrate;

13.

„produs sigur” înseamnă un produs care poate fi transportat fără a fi nevoie de măsuri de atenuare a riscurilor îndreptate în mod specific împotriva unei anumite boli listate, indiferent de statutul statului membru sau al zonei de origine pentru această boală;

14.

„lanț de aprovizionare” înseamnă un lanț de producție integrat, cu un statut sanitar comun în ceea ce privește bolile listate și format dintr-o rețea colaborativă de unități specializate, aprobate de autoritatea competentă în sensul articolului 45, între care sunt transportate animalele pentru finalizarea ciclului de producție;

15.

„zonă infectată” înseamnă o zonă în care se pot aplica restricții ale circulației animalelor deținute sau sălbatice sau ale produselor, precum și alte măsuri de control al bolilor și de biosecuritate, în vederea prevenirii răspândirii unei boli de categoria A în cazul confirmării oficiale a bolii în cauză la animalele sălbatice.

Articolul 3

Examinări clinice, proceduri de eșantionare și metode de diagnosticare

(1)   În cazul în care sunt necesare examinări clinice ale animalelor în temeiul prezentului regulament pentru a confirma sau a infirma prezența unei boli de categoria A, autoritatea competentă asigură următoarele:

(a)

eșantionarea animalelor pentru examinarea clinică se efectuează în conformitate cu:

(i)

punctul A.1 din anexa I pentru animalele terestre; și

(ii)

punctul 1 din anexa XII pentru animalele acvatice;

(b)

examinarea clinică cuprinde:

(i)

o evaluare generală inițială a statutului sanitar animal al unității, care să includă toate animalele din speciile listate deținute în unitate; și

(ii)

o examinare individuală a animalelor incluse în eșantionul menționat la litera (a).

(2)   În cazul în care sunt necesare examene de laborator în temeiul prezentului regulament pentru a confirma sau a infirma prezența unei boli de categoria A, autoritatea competentă asigură următoarele:

(a)

eșantionarea animalelor pentru examenul de laborator se efectuează în conformitate cu:

(i)

punctul A.2 din anexa I pentru animalele terestre; și

(ii)

punctul 1 literele (b), (c), (d) și (e) din anexa XII pentru animalele acvatice;

(b)

metodele de diagnosticare pentru examenele de laborator respectă cerințele stabilite în:

(i)

punctul B din anexa I pentru animalele terestre; și

(ii)

punctul 2 din anexa XII pentru animalele acvatice;

(c)

eșantioanele sunt trimise:

(i)

fără întârziere la un laborator oficial desemnat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (13);

(ii)

în conformitate cu punctul C din anexa I pentru animalele terestre și cu punctul 1 litera (f) din anexa XII pentru animalele acvatice; și

(iii)

în urma oricărei alte instrucțiuni din partea autorității competente și a laboratorului privind condițiile de biosecuritate și de biosiguranță pentru a preveni răspândirea agenților bolilor de categoria A;

(d)

în cazul animalelor deținute:

(i)

se întocmește un inventar cu toate animalele deținute în unitate și cu speciile și categoriile acestora; pentru păsările de curte și animalele de acvacultură se poate estima numărul de animale; și

(ii)

se consemnează marcajul de identificare al fiecărui animal eșantionat din speciile listate sau, în cazul păsărilor de curte și al animalelor de acvacultură, numărul lotului.

Articolul 4

Planuri de urgență

Autoritatea competentă pune în aplicare măsurile prevăzute în prezentul regulament în conformitate cu planul de urgență prevăzut la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429.

PARTEA A II-A

ANIMALE TERESTRE

CAPITOLUL I

Măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria A în cazul animalelor terestre deținute

Secțiunea 1

Măsuri preliminare de control al bolilor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animale deținute

Articolul 5

Obligațiile operatorilor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animale deținute într-o unitate

În caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animale deținute, operatorii iau următoarele măsuri de control al bolilor pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele și unitățile afectate aflate sub responsabilitatea lor la alte animale neafectate sau la oameni până când autoritatea competentă infirmă prezența bolii de categoria A:

(a)

izolarea tuturor animalelor suspecte de a fi suferi de boala de categoria A;

(b)

păstrarea dejecțiilor animaliere, inclusiv a așternutului și a așternutului folosit, precum și a oricărui produs, material sau substanță susceptibile de a fi contaminate cu agenți ai bolilor de categoria A și de a transmite aceste boli, izolate și protejate de contactul cu insecte și rozătoare, cu animale deținute din specii nelistate și cu animale sălbatice, în măsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic și practic;

(c)

punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate suplimentare adecvate pentru a evita orice risc de răspândire a bolii de categoria A;

(d)

suspendarea tuturor transportărilor de la sau la unitate ale animalelor deținute din speciile listate;

(e)

împiedicarea transportărilor neesențiale ale animalelor din speciile nelistate, ale produselor, materialelor, substanțelor, persoanelor și mijloacelor de transport de la sau la unitate;

(f)

asigurarea actualizării evidențelor unității referitoare la producție, sănătate și trasabilitate;

(g)

furnizarea către autoritatea competentă, la cererea acesteia, a oricăror informații relevante privind boala de categoria A; și

(h)

respectarea instrucțiunilor emise de autoritatea competentă privind controlul bolii de categoria A, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429 și cu prezentul regulament.

Articolul 6

Ancheta efectuată de autoritatea competentă în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele deținute într-o unitate

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A la animalele deținute într-o unitate, în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă efectuează imediat o anchetă pentru a confirma sau infirma prezența bolii listate suspectate.

(2)   În cursul anchetei menționate la alineatul (1), autoritatea competentă asigură faptul că medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin:

(a)

examinarea clinică a animalelor din speciile listate deținute în unitate; și

(b)

colectarea eșantioanelor pentru examenele de laborator.

Articolul 7

Măsuri preliminare de restricții și de biosecuritate în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele deținute într-o unitate

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A într-o unitate, autoritatea competentă plasează unitatea respectivă sub supraveghere oficială și impune imediat următoarele măsuri preliminare de restricții și de biosecuritate, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele și de la unitatea afectată la alte animale neafectate sau la oameni:

(a)

interzicerea transportării animalelor deținute din speciile listate la și de la unitatea în cauză;

(b)

interzicerea transportării animalelor deținute din speciile nelistate la și de la unitatea în cauză;

(c)

interzicerea ieșirii din unitatea în cauză a oricărui produs, material sau substanță care ar putea fi contaminată sau care ar putea transmite boli de categoria A;

(d)

izolarea animalelor deținute din speciile listate și protejarea de animale sălbatice, animale din specii nelistate și, după caz, de insecte și rozătoare;

(e)

interzicerea sacrificării animalelor din speciile listate, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată de autoritatea competentă; și

(f)

interzicerea intrărilor neesențiale în unități a produselor, materialelor, substanțelor, persoanelor și mijloacelor de transport.

(2)   Prin derogare de la punctul 1 literele (a), (b) și (c), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor și a produselor dinspre unitatea unde se suspectează prezența unei boli de categoria A după efectuarea unei evaluări a riscurilor și în următoarele condiții:

(a)

circulația animalelor și a produselor respectă toate condițiile și măsurile de biosecuritate necesare pentru a evita răspândirea bolii;

(b)

în unitatea de destinație nu există alte animale deținute din speciile listate; și

(c)

unitatea de destinație nu este un abator.

(3)   În cazul în care se acordă derogări prevăzute la alineatul (2), autoritatea competentă poate impune măsurile de control al bolilor prevăzute la alineatul (1) în unitatea de destinație.

(4)   Autoritatea competentă poate dispune sacrificarea preventivă, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2), a animalelor din speciile listate în unitatea unde se suspectează prezența unei boli de categoria A, atunci când situația epidemiologică o impune.

(5)   Toate subprodusele de origine animală provenite de la animale moarte, care au murit sau au fost sacrificate în unitatea unde se suspectează prezența unei boli de categoria A se prelucrează sau se elimină în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pentru a se asigura că agentul patogen suspect este inactivat și pentru a preveni răspândirea bolii la animalele neafectate sau la oameni.

Articolul 8

Analiza inventarului și a evidențelor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animale deținute într-o unitate

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A, autoritatea competentă dispune și verifică, de îndată, faptul că operatorii din unitățile în care se suspectează prezența unei boli de categoria A compilează și păstrează un inventar actualizat al următoarelor:

(a)

speciile, categoriile și numărul de animale deținute în unitate; pentru păsările de curte, numărul de animale poate fi estimat;

(b)

numărul individual de identificare al tuturor animalelor din speciile pentru care identificarea individuală este obligatorie în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei (14);

(c)

speciile, categoriile și numărul de animale deținute din speciile listate care s-au născut, au murit, au prezentat semne clinice sau sunt susceptibile de a fi infectate sau contaminate cu agentul bolii de categoria A, aflate în unitate;

(d)

orice produs, material sau substanță susceptibilă de a fi contaminată cu agentul etiologic sau de a transmite boala de categoria A în cauză în unitate; și

(e)

după caz, toate locurile care ar putea permite supraviețuirea vectorilor bolii de categoria A în cauză în unitate.

(2)   În cazul în care unitatea constă din mai multe unități epidemiologice, informațiile prevăzute la alineatul (1) se furnizează pentru fiecare unitate epidemiologică.

(3)   În cadrul anchetei epidemiologice, astfel cum se menționează la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429, autoritatea competentă verifică cel puțin următoarele evidențe ale unității în care se suspectează prezența unei boli de categoria A:

(a)

inventarul menționat la alineatul (1);

(b)

evidențele privind originea și data sosirii și a plecării la sau din unitate a animalelor deținute din speciile listate;

(c)

evidențele privind originea și data sosirii și a plecării la sau de la unitate a altor transporturi relevante;

(d)

evidențele producției; și

(e)

evidențele privind vizitele la unitate, dacă sunt disponibile.

(4)   Verificarea evidențelor menționată la alineatul (3) include cel puțin perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala respectivă, calculată retroactiv începând de la data notificării suspiciunii.

Articolul 9

Zone de restricții temporare în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele terestre deținute într-o unitate

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A la animalele deținute într-o unitate, autoritatea competentă poate stabili o zonă de restricții temporare, ținând seama de următoarele circumstanțe:

(a)

amplasarea unității într-o zonă cu o densitate mare de animale deținute din speciile listate pentru care se suspectează prezența unei boli de categoria A;

(b)

circulația animalelor sau a persoanelor care intră în contact cu animalele deținute din speciile listate pentru care se suspectează prezența unei boli de categoria A;

(c)

întârziere în confirmarea bolii de categoria A în conformitate cu articolul 11;

(d)

informații insuficiente privind originea și căile de introducere posibile ale bolii de categoria A suspectată; și

(e)

profilul bolii, în special căile și viteza de transmitere a acesteia și persistența bolii în populația de animale.

(2)   În unitățile din zona de restricții temporare, autoritatea competentă aplică cel puțin măsurile prevăzute la articolul 7.

(3)   Autoritatea competentă poate să mențină zona de restricții temporare până în momentul în care prezența bolii de categoria A a fost infirmată în unitatea unde se suspectase prezența ei sau în care boala respectivă a fost confirmată și se stabilește o zonă de restricții în conformitate cu articolul 21.

(4)   Autoritatea competentă poate dispune sacrificarea preventivă, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2), sau sacrificarea animalelor din speciile listate, în zonele de restricții temporare, atunci când situația epidemiologică le impune.

Articolul 10

Măsuri care trebuie aplicate în cazul unei suspiciuni privind o boală de categoria A în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă aplică:

(a)

dispozițiile relevante prevăzute la articolele 5-9; și

(b)

dacă este necesar, măsuri suplimentare adaptate situației specifice pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A la animalele neafectate sau la oameni.

(2)   Autoritatea competentă aplică, de asemenea, dispozițiile prevăzute la articolele 5-9 în unitățile de origine ale animalelor sau ale produselor prezente în unitățile și locurile menționate la alineatul (1) care sunt suspectate a fi infectate.

Secțiunea 2

Măsuri de control al bolilor în cazul în care există confirmare oficială privind o boală de categoria A la animalele deținute

Articolul 11

Confirmarea oficială a unei boli de categoria A în cazul animalelor terestre deținute

Autoritatea competentă confirmă în mod oficial un focar de boală de categoria A la animalele terestre deținute atunci când se confirmă un caz în conformitate cu articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 12

Măsuri de control al bolilor în cazul confirmării oficiale a unui focar de boală de categoria A la animalele deținute într-o unitate

(1)   În urma confirmării oficiale a unui focar de boală din categoria A într-o unitate în conformitate cu articolul 11, autoritatea competentă dispune ca, pe lângă măsurile prevăzute la articolul 7, să se aplice imediat, sub supravegherea medicilor veterinari oficiali, următoarele măsuri de control al bolilor:

(a)

toate animalele din speciile listate deținute în unitatea afectată se sacrifică cât mai curând posibil, la fața locului, în unitate, astfel încât să se evite orice risc de răspândire a agentului patogen al bolii de categoria A în cauză în timpul sacrificării și ulterior;

(b)

se iau toate măsurile de biosecuritate corespunzătoare și necesare pentru a evita orice răspândire posibilă a bolii de categoria A la animalele deținute sau sălbatice neafectate sau la oameni;

(c)

cadavrele sau părțile de cadavre de animale deținute din speciile listate care au murit sau care au fost sacrificate în conformitate cu litera (a) a prezentului alineat se elimină în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(d)

toate produsele, materialele sau substanțele potențial contaminate prezente în unitate se izolează până când:

(i)

ele sunt eliminate sau prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în cazul subproduselor de origine animală (inclusiv cele rezultate din sacrificarea animalelor) și al produselor de origine animală și al materialului germinativ;

(ii)

măsurile de curățare și dezinfectare sunt finalizate în conformitate cu articolul 15, în cazul altor materiale și substanțe adecvate pentru curățare și dezinfectare;

(iii)

eliminarea se efectuează sub supravegherea medicilor veterinari oficiali, în cazul hranei pentru animale și al altor materiale care nu sunt adecvate pentru curățare și dezinfectare.

(2)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că:

(a)

transportul de la unitatea afectată al subproduselor de origine animală menționate la alineatul (1) litera (c) și la alineatul (1) litera (d) punctul (i) respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1069/2009;

(b)

transportul de la unitatea afectată al materialelor sau al substanțelor menționate la alineatul (1) litera (d) punctul (iii) respectă instrucțiunile autorității competente privind condițiile de biosecuritate și de biosiguranță necesare pentru a preveni răspândirea agentului patogen al bolii de categoria A.

(3)   Autoritatea competentă colectează, în vederea examenelor de laborator din cadrul anchetei epidemiologice menționate la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429, eșantioane de la animalele deținute din speciile listate, înainte de sacrificarea sau de moartea acestora sau în timpul sacrificării.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), după efectuarea unei evaluări a riscurilor și ținând seama de posibilitatea aplicării altor măsuri de atenuare a riscurilor, autoritatea competentă poate decide:

(a)

să dispună sacrificarea animalelor deținute din speciile listate în cel mai apropiat loc adecvat, astfel încât să se evite orice risc de răspândire a bolii de categoria A în timpul sacrificării sau al transportului; sau

(b)

să amâne sacrificarea animalelor deținute din speciile listate, cu condiția ca respectivele animale să facă obiectul unei vaccinări de urgență, astfel cum se prevede la articolul 69 din Regulamentul (UE) 2016/429.

Articolul 13

Derogări specifice de la articolul 12 alineatul (1) litera (a)

(1)   În cazul apariției unui focar de boală de categoria A în unitățile care dețin animale din speciile listate în două sau mai multe unități epidemiologice, autoritatea competentă poate acorda derogări de la articolul 12 alineatul (1) litera (a) unităților epidemiologice în care boala nu a fost confirmată, după efectuarea unei evaluări a riscurilor și, după caz, după obținerea unor rezultate favorabile la examenele de laborator, dacă:

(a)

ancheta epidemiologică menționată la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429 nu a evidențiat nicio legătură epidemiologică între unitățile epidemiologice în care a fost confirmată boala de categoria A și cele în care boala nu a fost confirmată, care să indice suspectarea răspândirii bolii de categoria A între acestea; și

(b)

autoritatea competentă a confirmat că, cel puțin în perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala respectivă, înainte de confirmarea bolii de categoria A, unitățile epidemiologice în care boala nu a fost confirmată au fost ținute complet separate și au fost manipulate de personal diferit.

(2)   Autoritatea competentă poate acorda derogări de la articolul 12 alineatul (1) litera (a) vizând următoarele categorii de animale dacă se îndeplinesc condițiile de la alineatul (3):

(a)

animalele deținute într-o unitate izolată;

(b)

animalele deținute în scopuri științifice sau în scopuri legate de conservarea speciilor protejate sau pe cale de dispariție;

(c)

animalele înregistrate oficial în prealabil ca rase rare; și

(d)

animalele cu o valoare genetică, culturală sau educațională mare, justificată în mod corespunzător.

(3)   Autoritatea competentă asigură îndeplinirea următoarele condiții atunci când acordă derogările prevăzute la alineatul (2):

(a)

autoritatea competentă a efectuat o evaluare a efectelor acordării unor astfel de derogări și, în special, a efectelor asupra statutului sanitar animal al statului membru în cauză și al țărilor adiacente, iar rezultatul acestei evaluări a indicat că statutul sanitar animal nu este periclitat;

(b)

sunt aplicate măsuri de biosecuritate adecvate pentru a preveni riscul de transmitere a bolii de categoria A la animalele deținute neafectate, la animalele sălbatice sau la oameni, ținând seama de:

(i)

profilul bolii; și

(ii)

speciile de animale afectate;

(c)

animalele fac obiectul unei izolări și supravegheri clinice adecvate, inclusiv al examenelor de laborator, până când autoritatea competentă poate asigura faptul că animalele nu prezintă riscul de transmitere a bolii de categoria A.

(4)   Autoritatea competentă poate acorda derogări specifice de la articolul 12 alineatul (1) litera (a) pentru ecvinele deținute în unități în care a fost confirmat un focar de boală din categoria A la care se face referire în anexa III, în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 14

Măsuri suplimentare de control al bolilor în cazul apariției unui focar de boală din categoria A la animalele terestre deținute într-o unitate

(1)   Autoritatea competentă poate stabili, pe lângă măsurile prevăzute la articolul 12, proceduri de eșantionare pentru animalele deținute din speciile nelistate și pentru animalele sălbatice din speciile listate, pe baza informațiilor obținute în urma anchetei epidemiologice menționate la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(2)   Autoritatea competentă poate, după efectuare unei evaluări a riscului de răspândire suplimentară a bolii de categoria A relevante și luând în considerare posibilitatea de a aplica alte măsuri de atenuare a riscurilor, să dispună sacrificarea animalelor deținute din specii nelistate și a animalelor sălbatice astfel încât să evite orice risc de răspândire a bolii de categoria A în timpul sacrificării și al transportului, precum și până la eliminarea cadavrelor întregi sau a părților de cadavre ale animalelor moarte.

Articolul 15

Operațiunile preliminare de curățare și dezinfectare și controlul insectelor și al rozătoarelor în unitatea afectată

(1)   Imediat după finalizarea măsurilor prevăzute la articolul 12 și, după caz, la articolul 14, autoritatea competentă dispune și supraveghează efectuarea operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare și, după caz, controlul insectelor și al rozătoarelor în unitatea afectată, pentru a împiedica răspândirea bolii de categoria A.

(2)   Operațiunile preliminare de curățare, dezinfectare și control menționate la alineatul (1):

(a)

se efectuează în conformitate cu procedurile stabilite la punctele A și B din anexa IV, utilizând produsele biocide corespunzătoare pentru a asigura distrugerea agentului patogen al bolii de categoria A în cauză; și

(b)

se documentează în mod corespunzător.

(3)   În cazul în care autoritatea competentă acordă una dintre derogările prevăzute la articolul 13 alineatele (2) și (4), ea dispune curățarea preliminară, dezinfectarea și controlul menționate la alineatul (1) adaptând procedurile menționate la alineatul (2) litera (a) la situația specifică fără a dăuna nivelului de control al răspândirii bolii de categoria A de la animalele, unitățile și locurile afectate la alte animale neafectate sau la oameni.

(4)   Pe lângă măsurile menționate la alineatele (1) și (2), autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că mijloacele de transport utilizate la transportul animalelor la și de la unitatea afectată sunt curățate și dezinfectate în mod corespunzător și, după caz, fac obiectul măsurilor care asigură controlul insectelor și al rozătoarelor.

Articolul 16

Derogări și norme speciale pentru operațiunile preliminare de curățare și dezinfectare și pentru controlul vectorilor

Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la cerința privind curățarea și dezinfectarea și controlul insectelor și al rozătoarelor prevăzută la articolul 15 în cazul:

(a)

pășunilor legate în mod epidemiologic de unitatea afectată, în cadrul unor proceduri specifice care să asigure inactivarea eficientă a agentului patogen al bolii de categoria A în cauză, luând în considerare profilul bolii, tipul de unitate și condițiile climatice; și

(b)

dejecțiilor animaliere, inclusiv al așternutului și așternutului folosit, din unitatea afectată, în cadrul unor proceduri specifice care să asigure inactivarea eficientă a agentului patogen al bolii de categoria A în cauză, în conformitate cu dovezile științifice.

Articolul 17

Identificarea unităților legate din punct de vedere epidemiologic și a altor locuri relevante, inclusiv a mijloacelor de transport

(1)   În cadrul anchetei epidemiologice, astfel cum se menționează la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429, și pentru a identifica toate unitățile legate din punct de vedere epidemiologic și alte locuri relevante, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă reconstituie traseul pentru toate animalele deținute prezente în unitatea în care s-a confirmat apariția unui focar de boală de categoria A și pentru toate produsele, materialele, substanțele, mijloacele de transport sau persoanele care ar putea răspândi boala de categoria A, inclusiv pentru:

(a)

cele expediate în și din unitate; și

(b)

cele care au intrat în contact cu unitatea.

(2)   Reconstituirea traseului menționată la alineatul (1) include cel puțin perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala relevantă, calculată retroactiv începând de la data notificării suspiciunii.

(3)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate exclude de la reconstituirea traseului menționată la alineatul (1) acele produse considerate sigure, astfel cum se prevede la anexa VII.

Articolul 18

Măsuri care trebuie aplicate în unitățile legate din punct de vedere epidemiologic și în alte locuri relevante, inclusiv mijloacele de transport

(1)   Atunci când reconstituirea traseului menționată la articolul 17 alineatul (1) demonstrează că animalele din speciile listate au fost expediate dinspre sau înspre unitatea afectată în perioada menționată la alineatul (2) din articolul respectiv, autoritatea competentă:

(a)

efectuează anchete și impune măsuri de restricții și de biosecuritate în conformitate cu articolul 6, articolul 7 și articolul 8 în unitățile de destinație sau de origine a transportului; sau

(b)

extinde imediat măsurile prevăzute la articolul 12 la unitatea de origine sau la unitatea de destinație a transportului în cazul în care există dovezi epidemiologice privind răspândirea bolii la, de la sau prin respectiva unitate.

(2)   Autoritatea competentă aplică măsurile menționate la alineatul (1) în alte unități și locuri relevante, inclusiv mijloacele de transport, care ar putea fi contaminate ca urmare a contactului cu animalele, produsele, materialele, substanțele, persoanele sau mijloacele de transport din unitatea afectată identificate în cadrul reconstituirii traseului menționate la articolul 17 sau pe baza oricăror altor informații relevante rezultate din ancheta epidemiologică, astfel cum se menționează la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429.

Articolul 19

Măsuri care trebuie aplicate produselor identificate prin reconstituirea traseului

(1)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că materialul seminal, oocitele și embrionii identificați ca fiind contaminate prin intermediul reconstituirii traseului menționate la articolul 17 sunt eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(2)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează tratarea, prelucrarea sau eliminarea produselor identificate prin reconstituirea traseului menționată la articolul 17, cel puțin până la:

(a)

prima unitate de prelucrare a produselor alimentare, în cazul produselor de origine animală;

(b)

incubatorul sau unitatea la care au fost trimise ouăle pentru incubație, în cazul ouălor destinate incubației din care puii nu au eclozat încă; și

(c)

prima unitate de prelucrare în cazul produselor de origine animală, cu excepția dejecțiilor animaliere; sau

(d)

locul de depozitare, în cazul dejecțiilor animaliere, inclusiv al așternutului și al așternutului folosit.

(3)   Autoritatea competentă instituie o supraveghere oficială a păsărilor de curte eclozate în cursul perioadei de reconstituire a traseului menționată la articolul 17 alineatul (2), din ouăle destinate incubației care provin din unitatea afectată; această supraveghere se instituie în toate unitățile de destinație a ouălor destinate incubației și se menține pentru o perioadă de 21 de zile de la eclozare.

(4)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că transportul de la unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală respectă dispozițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(5)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că materialele sau substanțele susceptibile de a fi contaminate sau de a transmite boala de categoria A relevantă respectă instrucțiunile sale privind condițiile de biosecuritate și de biosiguranță necesare pentru a preveni răspândirea agentului patogen al bolii de categoria A.

Articolul 20

Măsuri care trebuie aplicate în cazul confirmării oficiale a prezenței unui focar de boală din categoria A în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport

(1)   În cazul confirmării oficiale a prezenței unui focar, în conformitate cu articolul 11, în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă aplică:

(a)

dispozițiile relevante prevăzute la articolele 12-19; și

(b)

dacă este necesar, măsuri suplimentare adaptate situației specifice, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele afectate și de la unitățile și locurile afectate la alte animale neafectate sau la oameni.

(2)   Autoritatea competentă aplică dispozițiile prevăzute la articolele 12-19 și în unitățile de origine ale animalelor sau produselor afectate prezente în unitățile și locurile menționate la alineatul (1).

CAPITOLUL II

Măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria A ale animalelor terestre deținute în zonele de restricții

Secțiunea 1

Măsuri generale de control al bolilor în zona de restricții

Articolul 21

Instituirea unei zone de restricții

(1)   În cazul apariției unui focar de boală de categoria A într-o unitate, într-o întreprindere din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, într-o unitate de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în alte locuri, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă instituie imediat în jurul unității sau a locului afectat o zonă de restricții, care cuprinde:

(a)

o zonă de protecție bazată pe raza minimă de la focar stabilită pentru boala de categoria A relevantă în anexa V;

(b)

o zonă de supraveghere bazată pe raza minimă de la focar stabilită pentru boala de categoria A relevantă în anexa V; și

(c)

dacă este necesar, pe baza criteriilor stabilite la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, zone suplimentare de restricții în jurul sau adiacent zonelor de protecție și de supraveghere, unde autoritatea competentă aplică aceleași măsuri cu cele prevăzute în secțiunea 3 din prezentul capitol pentru zona de supraveghere.

(2)   Autoritatea competentă adaptează limitele zonei de restricții inițiale, inclusiv limitele zonelor de protecție, de supraveghere și a zonelor suplimentare de restricții, în cazul suprapunerii a două sau mai multe zone de restricții din cauza apariției altor focare de boală din categoria A.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) și pe baza unei evaluări a riscurilor care ia în considerare profilul bolii, autoritatea competentă poate să nu instituie o zonă de restricții atunci când apare un focar de boală din categoria A în următoarele locuri:

(a)

unitățile care dețin animale menționate la articolul 13 alineatul (2);

(b)

incubatoare;

(c)

întreprinderi din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, posturi de inspecție la frontieră, unități de prelucrare a subproduselor de origine animală;

(d)

mijloace de transport;

(e)

locuri în care se desfășoară operațiuni de colectare, de expunere temporară sau de asistență veterinară; și

(f)

orice alt loc care nu este o unitate.

Articolul 22

Măsuri care trebuie aplicate în zona de restricții

(1)   Autoritatea competentă întocmește fără întârziere și actualizează un inventar al tuturor unităților care dețin animale din speciile listate situate în zona de restricții, inclusiv al speciilor, categoriilor și numărului de animale din fiecare unitate; pentru păsările de curte, numărul de animale poate fi estimat.

(2)   Pentru a preveni răspândirea bolii și pe baza informațiilor epidemiologice sau a altor dovezi, autoritatea competentă poate pune în aplicare sacrificarea preventivă, în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2), sau sacrificarea animalelor din speciile listate deținute în unitățile situate în zona de restricții.

(3)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că toate transporturile de cadavre întregi sau de părți de cadavre ale animalelor sălbatice și deținute din specii listate dinspre zona de restricții sunt destinate prelucrării sau eliminării, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, într-o unitate aprobată pentru scopurile respective:

(a)

de pe teritoriul statului membru în cauză; sau

(b)

dintr-un alt stat membru, în conformitate cu articolul 48 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în cazul în care nu este fezabil să se prelucreze sau să se elimine cadavre întregi sau părți din cadavre ale animalelor moarte într-o unitate aprobată de pe teritoriul statului membru în care a apărut focarul.

(4)   Autoritatea competentă impune condiții specifice pentru transportul animalelor și al produselor prin zona de restricții pentru a se asigura că el este efectuat:

(a)

fără a opri sau a efectua o descărcare în zona de restricții;

(b)

circulând în mod prioritar pe autostrăzi sau căi ferate majore; și

(c)

evitând apropierea de unități care dețin animale din speciile listate.

(5)   Subprodusele de origine animală provenite din zona de restricții și scoase din aceasta se însoțesc de un certificat de sănătate animală eliberat de un medic veterinar oficial, care să ateste că este permisă ieșirea lor din zona de restricții în condițiile stabilite de autoritatea competentă în conformitate cu prezentul capitol.

(6)   Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea certificatului menționat la alineatul (5) pentru circulația subproduselor de origine animală pe teritoriul statului membru în cauză atunci când autoritatea respectivă consideră că există instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea acestor produse și faptul că produsele respective îndeplinesc cerințele de sănătate animală pentru circulația în cauză.

(7)   Orice colectare de eșantioane în unitățile din zona de restricții care dețin animale din speciile listate în alte scopuri decât pentru a confirma sau a infirma prezența bolilor de categoria A relevante trebuie să fie autorizată de autoritatea competentă.

Articolul 23

Derogări de la măsurile care trebuie aplicate în zona de restricții

Autoritatea competentă poate acorda derogări de la dispozițiile stabilite în prezentul capitol în ceea ce privește măsurile care trebuie aplicate în zonele de restricții, în măsura în care este necesar și după efectuarea unei evaluări a riscurilor:

(a)

în zonele suplimentare de restricții menționate la articolul 21 alineatul (1) litera (c);

(b)

în cazul în care autoritatea competentă decide să instituie o zonă de restricții atunci când apare un focar de boală din categoria A în unitățile și locurile menționate la articolul 21 alineatul (3);

(c)

în cazul în care focarul apare într-o unitate care deține până la 50 de păsări crescute în captivitate; sau

(d)

în cazul unităților și al locurilor menționate la articolul 21 alineatul (3) situate într-o zonă de restricții.

Articolul 24

Cerințe privind mijloacele de transport pentru animalele deținute din speciile listate și produsele obținute de la acestea

(1)   Autoritatea competentă asigură faptul că mijloacele de transport utilizate pentru transportarea animalelor deținute din speciile listate și a produselor obținute de la acestea în interiorul, de la, la și prin zona de restricții au fost:

(a)

construite și întreținute astfel încât să se evite orice scăpare a animalelor, a produselor sau a oricărui obiect care prezintă un risc pentru sănătatea animalelor;

(b)

curățate și dezinfectate imediat după fiecare transport de animale, produse sau orice obiect care prezintă un risc pentru sănătatea animalelor și, dacă este necesar, dezinfectate din nou ulterior și, în orice caz, uscate sau lăsate să se usuce, înainte de orice nouă încărcare de animale sau de produse; și

(c)

dacă este relevant, supuse unor măsuri de control al insectelor și al rozătoarelor înainte de transport.

(2)   Curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport menționate la alineatul (1) se efectuează:

(a)

în conformitate cu instrucțiunile sau cu procedurile prevăzute de autoritatea competentă, prin utilizarea de produse biocide adecvate pentru a asigura distrugerea agentului patogen al bolii de categoria A în cauză; și

(b)

se documentează în mod corespunzător.

Secțiunea 2

Măsuri de control al bolilor în zona de protecție

Articolul 25

Măsuri care trebuie aplicate în unitățile din zona de protecție care dețin animale din speciile listate

(1)   Autoritatea competentă dispune fără întârziere aplicarea următoarelor măsuri în unitățile din zona de protecție care dețin animale din speciile listate, altele decât unitatea în care s-a confirmat prezența bolii de categoria A:

(a)

menținerea animalelor din speciile listate separat de animalele sălbatice și de animalele din speciile nelistate;

(b)

implementarea supravegherii suplimentare pentru a identifica orice altă răspândire a bolii de categoria A la unități, inclusiv orice creștere a morbidității sau a mortalității sau orice scădere semnificativă a valorii producției; orice astfel de creștere sau de scădere se notifică imediat autorității competente;

(c)

dacă este cazul, punerea în aplicare a mijloacelor adecvate de control al insectelor și rozătoarelor și a altor vectori de transmitere a bolilor în unitate și în jurul acesteia;

(d)

utilizarea metodelor adecvate de dezinfectare la intrările și ieșirile în/din unitate;

(e)

aplicarea măsurilor corespunzătoare de biosecuritate tuturor persoanelor care vin în contact cu animale deținute din speciile listate sau care intră sau ies în/din unitate, precum și mijloacelor de transport, pentru a evita orice risc de răspândire a bolii de categoria A în cauză;

(f)

păstrarea unor evidențe cu toate persoanele care vizitează unitatea, menținerea lor la zi pentru a facilita supravegherea și controlul bolilor și punerea evidențelor la dispoziția autorității competente la cererea acesteia;

(g)

eliminarea cadavrelor întregi sau a părților de cadavre ale animalelor deținute moarte sau sacrificate din speciile listate, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (f), evidențele conținând vizitatorii nu sunt necesare în unitățile în care sunt deținute animalele menționate la articolul 13 alineatul (2) dacă vizitatorii nu au acces la zonele în care sunt ținute animalele.

Articolul 26

Vizite ale medicilor veterinari oficiali în unitățile din zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă asigură faptul că medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin o vizită la toate unitățile menționate la articolul 25, cât mai curând posibil și fără întârziere nejustificată, după confirmarea oficială a unui focar de boală de categoria A.

(2)   Atunci când efectuează vizitele menționate la alineatul (1), medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin următoarele activități:

(a)

verificări ale documentelor, inclusiv analiza evidențelor referitoare la producție, sănătate și trasabilitate;

(b)

verificarea punerii în aplicare a măsurilor aplicate pentru a preveni introducerea sau răspândirea bolii de categoria A în cauză, în conformitate cu articolul 25;

(c)

examinarea clinică a animalelor deținute din speciile listate; și

(d)

dacă este necesar, colectarea de eșantioane de la animale pentru examene de laborator pentru a confirma sau a infirma prezența bolii de categoria A în cauză.

(3)   Autoritatea competentă poate solicita vizite veterinare suplimentare la unitățile din zona de protecție pentru a monitoriza situația.

(4)   Autoritatea competentă ține o evidență a activităților și a vizitelor menționate la alineatele (1), (2) și (3) și a constatărilor acestora.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care raza zonei de protecție stabilite în anexa V este mai mare de 3 km, autoritatea competentă poate decide să nu solicite vizitarea tuturor unităților menționate la articolul 25, ci a unui număr reprezentativ de astfel de unități, în conformitate cu punctul A.3 din anexa 1.

Articolul 27

Interzicerea unor activități, inclusiv a circulației, în ceea ce privește animalele, produsele și alte materiale în interiorul, dinspre sau spre zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă interzice activitățile, inclusiv circulația, în ceea ce privește animalele din speciile listate și produsele obținute de la acestea în interiorul, dinspre și spre zona de protecție, în conformitate cu tabelul din anexa VI.

(2)   Autoritatea competentă poate extinde interdicțiile prevăzute la alineatul (1) la:

(a)

animalele din specii nelistate și produsele obținute de la astfel de animale; și

(b)

activitățile, inclusiv circulația, altele decât cele prevăzute în anexa VI.

(3)   Următoarele produse sunt scutite de interdicțiile prevăzute la alineatele (1) și (2):

(a)

produsele de origine animală considerate, în conformitate cu anexa VII, produse sigure în raport cu boala în cauză;

(b)

produsele de origine animală care au fost supuse tratamentului relevant în conformitate cu anexa VII;

(c)

produsele sau alte materiale susceptibile să răspândească boala în cauză, care au fost obținute sau produse înaintea perioadei de monitorizare stabilite în anexa II pentru boala în cauză, calculată retroactiv începând de la data notificării suspiciunii;

(d)

produsele obținute în zona de protecție de la animale deținute din speciile listate care:

(i)

sunt ținute în afara zonei de protecție;

(ii)

sunt ținute și sacrificate în afara zonei de protecție; sau

(iii)

sunt ținute în afara zonei de protecție și sunt sacrificate în zona de protecție;

(e)

produsele derivate.

(4)   Interdicțiile prevăzute la alineatele (1) și (2) se aplică produselor menționate la alineatul (3) dacă:

(a)

în timpul procesului de producție, depozitare și transport, produsele în cauză nu au fost separate în mod clar de produsele care nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de restricții în temeiul prezentului regulament; sau

(b)

autoritatea competentă deține probe epidemiologice privind răspândirea bolii la, de la sau prin intermediul acestor produse.

Articolul 28

Condiții generale de acordare a derogărilor de la interdicții în zona de protecție

(1)   Prin derogare de la interdicțiile prevăzute la articolul 27, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor și a produselor în cazurile prevăzute la articolele 29-38, sub rezerva aplicării condițiilor specifice prevăzute la articolele respective și a condițiilor generale prevăzute la alineatele (2)-(7) din prezentul articol.

Înainte de acordarea autorizației, autoritatea competentă evaluează riscurile care decurg din această autorizație, iar evaluarea trebuie să arate că riscul de răspândire a bolii de categoria A este neglijabil.

(2)   Toate transportările autorizate trebuie efectuate:

(a)

exclusiv pe rute desemnate;

(b)

circulând în mod prioritar pe autostrăzi sau căi ferate majore;

(c)

evitând apropierea de unități care dețin animale din speciile listate; și

(d)

fără descărcare sau oprire, până la descărcarea la unitatea de destinație.

(3)   Autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine desemnează unitatea de destinație a transportărilor dinspre sau spre zona de protecție. În cazul în care autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine este diferită de autoritatea competentă responsabilă de unitatea de destinație, prima o informează pe a doua cu privire la desemnarea respectivă.

(4)   Autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine verifică dacă unitatea de destinație este de acord să fie desemnată și să primească fiecare lot de animale sau de produse.

(5)   Atunci când autorizează circulația animalelor dinspre zona de protecție, autoritatea competentă se asigură că această circulație nu prezintă un risc de răspândire a bolii de categoria A, pe baza următoarelor elemente:

(a)

o examinare clinică, cu rezultate favorabile, a animalelor deținute în unitate, inclusiv a animalelor care trebuie transportate;

(b)

dacă este necesar, un examen de laborator, cu rezultate favorabile, al animalelor deținute în unitate, inclusiv al animalelor care trebuie transportate; și

(c)

rezultatul vizitelor menționate la articolul 26.

(6)   Atunci când autorizează transportul produselor de la zona de protecție, autoritatea competentă dispune și supraveghează faptul că:

(a)

pe parcursul întregului proces de producție și de depozitare a produselor, acestea au fost separate în mod clar de produsele care nu sunt eligibile pentru a fi expediate în afara zonei de restricții în conformitate cu prezentul regulament; și

(b)

produsele în cauză nu vor fi transportate împreună cu produse neeligibile pentru expediere în afara zonei de restricții în conformitate cu prezentul regulament.

(7)   Atunci când acordă o autorizație în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă asigură faptul că se aplică măsuri suplimentare de biosecuritate din momentul încărcării, în timpul tuturor operațiunilor de transport și până la descărcarea în unitatea de destinație desemnată, în conformitate cu instrucțiunile sale.

Articolul 29

Condiții specifice pentru autorizarea transportării în vederea sacrificării a animalelor deținute din speciile listate în zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportul animalelor deținute din speciile listate de la unități situate în zona de protecție la un abator situat:

(a)

cât mai aproape posibil de unitatea de origine, în interiorul zonei de protecție;

(b)

în zona de supraveghere, atunci când nu este posibilă sacrificarea animalelor în zona de protecție; sau

(c)

cât mai aproape de zona de supraveghere, atunci când nu este posibilă sacrificarea animalelor în zona de restricții.

(2)   Autoritatea competentă acordă autorizările prevăzute la alineatul (1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

mijlocul de transport trebuie să fie sigilat în momentul încărcării de către autoritatea competentă responsabilă de expediere sau sub supravegherea acesteia;

(b)

autoritatea competentă responsabilă de abator:

(i)

este informată în prealabil de către operatorul abatorului în legătură cu intenția de a primi animale deținute din speciile listate;

(ii)

confirmă absența oricăror semne ale bolii de categoria A în cauză în timpul inspecțiilor ante și post mortem;

(iii)

verifică dacă operatorul abatorului dispune de proceduri eficiente pentru a asigura faptul că animalele deținute din speciile listate care provin din zona de protecție sunt ținute separat și sunt sacrificate separat de astfel de animale sau la momente diferite, de preferință la sfârșitul zilei lucrătoare a sosirii;

(iv)

trimite o confirmare privind sacrificarea animalelor la autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine a acestora;

(v)

supraveghează curățarea și dezinfectarea de către operatorul abatorului a spațiilor în care au fost ținute și sacrificate animalele, precum și finalizarea operațiunilor de curățare și de dezinfectare înainte ca alte animale deținute din speciile listate să fie ținute sau sacrificate în spațiile respective; și

(vi)

verifică dacă obținerea cărnii de la astfel de animale respectă condițiile prevăzute la articolul 33.

(3)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea animalelor deținute din speciile listate de la unități situate în afara zonei de protecție la un abator situat în zona de protecție dacă:

(a)

animalele sunt ținute separat de alte animale care provin din zona de protecție și sunt sacrificate separat de aceste animale sau la un moment diferit;

(b)

carnea proaspătă obținută este tăiată, transportată și depozitată separat de carnea proaspătă obținută de la animale care provin din zona de protecție; și

(c)

curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport menționate la articolul 24 are loc sub supraveghere oficială, după descărcarea animalelor.

(4)   Prin derogare de la articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, autoritatea competentă poate autoriza prelucrarea și utilizarea subproduselor de origine animală obținute de la animale sacrificate în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) ca material de categoria 3, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, într-o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, situată pe teritoriul ei sau într-un alt stat membru, în cazul în care nu este fezabilă prelucrarea sau eliminarea lor într-o unitate aprobată de pe teritoriul statului membru în care a apărut focarul.

În cazul în care subprodusele de origine animală menționate la primul paragraf sunt mutate într-o unitate situată într-un alt stat membru, statul membru de destinație și statele membre de tranzit autorizează această expediere, iar autoritatea competentă de la destinație autorizează prelucrarea și utilizarea subproduselor de origine animală în cauză ca materiale de categoria 3, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 30

Condiții specifice pentru autorizarea anumitor transportări ale păsărilor de curte din unități situate în zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea puilor de o zi de la o unitate situată în zona de protecție la o unitate situată în același stat membru, dar, dacă este posibil, în afara zonei de restricții, în următoarele condiții:

(a)

în cazul puilor de o zi eclozați din ouă provenite din zona de restricții:

(i)

mijlocul de transport este sigilat în momentul încărcării de către autoritatea competentă sau sub supravegherea acesteia;

(ii)

unitatea de destinație este plasată sub supraveghere oficială de către medicii veterinari oficiali după sosirea animalelor; și

(iii)

dacă sunt transportate în afara zonei de restricții, păsările de curte rămân în unitatea de destinație pentru o perioadă de cel puțin 21 de zile;

(b)

în cazul puilor de o zi eclozați din ouă provenite din afara zonei de restricții, incubatorul de expediere poate să asigure faptul că nu a avut loc niciun contact între aceste ouă și orice alte ouă destinate incubației sau pui de o zi proveniți din zona de restricții.

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea păsărilor de curte ouătoare de la unități situate în zona de protecție la unități situate în același stat membru și, dacă este posibil, în interiorul zonei de restricții, în următoarele condiții:

(a)

în unitatea de destinație nu există alte animale deținute din speciile listate;

(b)

mijlocul de transport este sigilat în momentul încărcării de către autoritatea competentă sau sub supravegherea acesteia;

(c)

unitatea de destinație este plasată sub supraveghere oficială de către medicii veterinari oficiali după sosirea animalelor; și

(d)

dacă sunt transportate în afara zonei de restricții, animalele rămân în unitatea de destinație pentru o perioadă de cel puțin 21 de zile.

Articolul 31

Condiții specifice pentru autorizarea anumitor transportări ale ouălor destinate incubației în zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate incubației fie:

(a)

de la o unitate situată în zona de protecție la un incubator situat în același stat membru; sau

(b)

de la o unitate situată în același stat membru la un incubator situat în zona de protecție.

(2)   Autorizarea prevăzută la alineatul (1) litera (a) face obiectul următoarelor condiții:

(a)

efectivele de păsări matcă părinți de la care provin ouăle destinate incubației au făcut obiectul unei examinări clinice și au fost eșantionate în vederea examenelor de laborator cu rezultate favorabile;

(b)

ouăle destinate incubației și ambalajul acestora se dezinfectează înainte de expediere, iar trasabilitatea ouălor destinate incubației poate fi asigurată; și

(c)

ouăle destinate incubației trebuie transportate în mijloace de transport sigilate de autoritatea competentă.

(3)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate incubației de la o unitate situată în zona de protecție la o unitate pentru incubație internă situată în același stat membru, dacă:

(a)

efectivele de păsări matcă părinți de la care provin ouăle destinate incubației au făcut obiectul unei examinări clinice și au fost eșantionate în vederea examenelor de laborator cu rezultate favorabile;

(b)

unitatea de destinație este plasată sub supraveghere oficială pentru o perioadă de 21 de zile după eclozarea puilor din ouă;

(c)

păsările de curte rămân în unitatea de destinație în perioada menționată la litera (b); și

(d)

se respectă cerințele menționate la punctul 2 literele (b) și (c).

Articolul 32

Condiții specifice pentru autorizarea transportării materialului seminal din unități de material germinativ aprobate în zona de protecție

Autoritatea competentă poate autoriza transportarea materialului seminal colectat de la animale din speciile listate deținute în unități de material germinativ aprobate, cu excepția incubatoarelor, situate în zona de protecție, după data estimată a primei infecții a unității afectate, în următoarele condiții:

(a)

toate măsurile de control al bolilor legate de boala de categoria A au fost eliminate în zona de protecție în conformitate cu articolul 39;

(b)

toate animalele din speciile listate deținute în centrul de colectare a materialului seminal au fost supuse unei examinări clinice și au fost eșantionate în vederea examenului de laborator pentru a infirma prezența bolii de categoria A în centrul de colectare a materialului seminal; și

(c)

animalul donator a fost supus, cu rezultate favorabile, unui examen de laborator efectuat pe un eșantion prelevat nu mai devreme de șapte zile după perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala în cauză, calculată de la data colectării materialului seminal.

Articolul 33

Condiții specifice pentru autorizarea transportării cărnii proaspete și a laptelui crud obținute de la animale deținute din speciile listate de la unități din zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea cărnii proaspete și a laptelui crud obținute de la animale din speciile listate deținute în unități situate în zona de protecție dacă:

(a)

ele sunt transportate la o unitate de prelucrare pentru a fi supuse unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor în cauză prevăzute în anexa VII; sau

(b)

în cazul cărnii proaspete de păsări de curte:

(i)

aceasta a fost marcată în conformitate cu punctul 1 din anexa IX din momentul în care a fost obținută la abator; și

(ii)

nu este destinată altui stat membru.

(2)   Autoritatea competentă asigură faptul că transportarea la o unitate de prelucrare menționată la alineatul (1) litera (a) respectă următoarele condiții:

(a)

carnea proaspătă trebuie să fie marcată în conformitate cu punctul 2 din anexa IX în abator, după inspecția post mortem, și trebuie să poarte această marcă până când este tratată;

(b)

transportarea cărnii proaspete și a laptelui crud de la unitatea de origine la unitatea de prelucrare trebuie să se efectueze în recipiente sigilate; și

(c)

unitatea de prelucrare trebuie să fie situată în aceeași zonă de restricții sau cât mai aproape de zona de restricții și trebuie să funcționeze sub supravegherea unor medici veterinari oficiali.

Articolul 34

Condiții specifice pentru autorizarea transportării ouălor destinate consumului uman de la unități situate în zona de protecție

Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate consumului uman de la unități situate în zona de protecție, în același stat membru, la următoarele destinații:

(a)

un centru de ambalare, cu condiția să fie ambalate în:

(i)

ambalaje de unică folosință; sau

(ii)

ambalaje care poate fi curățate și dezinfectate astfel încât să se distrugă agentul patogen al bolii de categoria A.

(b)

la o unitate de fabricare a produselor din ouă în conformitate cu anexa III secțiunea X capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, în vederea manipulării și tratării lor în conformitate cu anexa II capitolul XI din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

Articolul 35

Condiții specifice pentru autorizarea transportării dejecțiilor animaliere, inclusiv a așternutului și a așternutului folosit de la unitățile situate în zona de protecție la un depozit de deșeuri

Autoritatea competentă poate autoriza circulația dejecțiilor animaliere, inclusiv a așternutului și a așternutului folosit, de la unități situate în zona de protecție, în scopul eliminării lor într-un depozit de deșeuri desemnat situat în același stat membru numai după prelucrarea în conformitate cu articolul 13 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 36

Condiții specifice pentru autorizarea circulației materiilor prime de origine vegetală destinate hranei animalelor și a paielor dinspre zona de protecție

Autoritatea competentă poate autoriza circulația materiilor prime de origine vegetală destinate hranei animalelor și a paielor produse în zona de protecție cu următoarele condiții:

(a)

au fost produse în locuri care nu dețin animale din speciile listate;

(b)

au fost produse în unități de prelucrare a hranei animalelor care nu dețin animale din speciile listate, iar materia primă vegetală provine:

(i)

din locurile menționate la litera (a); sau

(ii)

din afara zonei de protecție;

(c)

sunt destinate utilizării în zona de protecție; sau

(d)

au fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor în conformitate cu anexa VIII.

Articolul 37

Condiții specifice pentru autorizarea circulației animalelor deținute din speciile listate și a produselor spre o unitate aprobată de prelucrare a subproduselor de origine animală

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor deținute din speciile listate de la unități situate în zona de protecție la o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, în care:

(a)

animalele deținute sunt sacrificate imediat; și

(b)

subprodusele de origine animală rezultate sunt eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza circulația produselor de la unități și locuri din zona de protecție la o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, în care produsele sunt eliminate sau prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 38

Măsuri care trebuie aplicate în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de protecție, inclusiv mijloacele de transport

(1)   Autoritatea competentă aplică măsurile relevante menționate la articolul 25 și la articolele 27-38 în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de protecție, inclusiv în mijloacele de transport.

(2)   În unitățile și locurile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă poate aplica măsuri suplimentare adaptate situației specifice pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A în interiorul zonei de protecție și în afara acesteia.

Articolul 39

Durata măsurilor de control al bolilor în zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă poate elimina măsurile prevăzute la secțiunile 1 și 2 din prezentul capitol numai dacă a trecut perioada minimă prevăzută în anexa X și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

curățarea și dezinfectarea prealabile și, după caz, controlul insectelor și al rozătoarelor, au fost efectuate în unitatea afectată în conformitate cu articolul 15; și

(b)

în toate unitățile care dețin animale din speciile listate în zona de protecție, animalele din speciile listate au fost supuse, cu rezultate favorabile, unor examinări clinice și, atunci când a fost necesar, unor examene de laborator, în conformitate cu articolul 26.

(2)   În cazul în care boala de categoria A în cauză este transmisă de un vector listat, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2018/1882, autoritatea competentă poate:

(a)

să stabilească durata măsurilor din zona de protecție de la caz la caz, luând în considerare orice factor care influențează riscul de răspândire a bolii; și

(b)

să prevadă introducerea animalelor-santinelă.

(3)   După eliminarea măsurilor menționate la alineatul (1), măsurile prevăzute în secțiunea 3 din prezentul capitol se aplică în zona de protecție cel puțin pe durata perioadei suplimentare prevăzute în anexa X.

Secțiunea 3

Măsuri de control al bolilor în zona de supraveghere

Articolul 40

Măsuri care trebuie aplicate în unitățile din zona de supraveghere

Autoritatea competentă dispune aplicarea fără întârziere a măsurilor prevăzute la articolul 25 în toate unitățile din zona de supraveghere care dețin animale din speciile listate.

Articolul 41

Vizite ale medicilor veterinari oficiali în unitățile din zona de supraveghere

Autoritatea competentă asigură faptul că medicii veterinari oficiali efectuează vizite la un eșantion de unități care dețin animale din speciile listate în zona de supraveghere în conformitate cu articolul 26 și cu punctul A.3 din anexa I.

Articolul 42

Interzicerea unor activități, inclusiv a circulației, în ceea ce privește animalele, produsele și alte materiale în interiorul, de la sau la zona de protecție

Autoritatea competentă aplică interdicții, scutiri și derogări vizând activitățile, inclusiv circulația, care privesc animalele din speciile listate, produsele obținute de la acestea și alte materiale, de la și la zona de supraveghere, în conformitate cu articolul 27.

Articolul 43

Condiții generale de acordare a derogărilor de la interdicțiile prevăzute la articolul 42

(1)   Prin derogare de la articolul 42, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor și a produselor doar în cazurile prevăzute la articolele 44-52, sub rezerva aplicării condițiilor specifice prevăzute la articolele respective și a condițiilor generale prevăzute la alineatele (2)-(7) din prezentul articol.

Înainte de acordarea autorizației, autoritatea competentă evaluează riscurile care decurg din această autorizare. Evaluarea trebuie să arate faptul că riscul de răspândire a bolii de categoria A este neglijabil.

(2)   Toate transportările autorizate se efectuează:

(a)

circulând în mod prioritar pe autostrăzi sau căi ferate majore;

(b)

evitând apropierea de unități care dețin animale din speciile listate; și

(c)

fără descărcare sau oprire, până la descărcarea la unitatea de destinație.

(3)   Autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine desemnează unitatea de destinație a transportărilor dinspre sau spre zona de supraveghere. În cazul în care autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine este diferită de autoritatea competentă responsabilă de unitatea de destinație, prima o informează pe aceasta din urmă cu privire la desemnarea respectivă.

(4)   Autoritatea competentă responsabilă de unitatea de origine verifică dacă unitatea de destinație este de acord să fie desemnată și să primească fiecare lot de animale sau de produse.

(5)   Atunci când autorizează ieșirea animalelor din zona de supraveghere, autoritatea competentă asigură faptul că această ieșire nu prezintă un risc de răspândire a bolii de categoria A, pe baza următoarelor elemente:

(a)

o examinare clinică, cu rezultate favorabile, a animalelor deținute în unitate, inclusiv a animalelor care trebuie transportate;

(b)

dacă este necesar, un examen de laborator, cu rezultate favorabile, al animalelor deținute în unitate, inclusiv al animalelor care trebuie transportate; și

(c)

rezultatul vizitelor menționate la articolul 41, dacă este disponibil.

(6)   Atunci când autorizează transportul produselor dinspre zona de supraveghere, autoritatea competentă trebuie să asigure faptul că:

(a)

pe parcursul întregului proces de producție și de depozitare a produselor, acestea au fost separate în mod clar de produsele care nu sunt eligibile pentru a fi expediate în afara zonei de restricții în temeiul prezentului regulament;

(b)

produsele în cauză nu vor fi transportate împreună cu produse neeligibile pentru expediere în afara zonei de restricții în temeiul prezentului regulament.

(7)   Atunci când acordă derogările prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă asigură faptul că se aplică măsuri suplimentare de biosecuritate din momentul încărcării, în timpul tuturor operațiunilor de transport și până la descărcarea în unitatea de destinație desemnată, în conformitate cu instrucțiunile sale.

Articolul 44

Condiții specifice pentru autorizarea transportării în vederea sacrificării a animalelor deținute din speciile listate în interiorul, dinspre și înspre zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea animalelor deținute din speciile listate provenite din zona de supraveghere la un abator situat:

(a)

cât mai aproape posibil de unitatea de origine, în interiorul zonei de restricții; sau

(b)

în afara zonei de restricții, cât mai aproape de zona de supraveghere, atunci când nu este posibilă sacrificarea animalelor în zona de restricții și după efectuarea unei evaluări a riscurilor.

(2)   Carnea obținută de la animalele menționate la alineatul (1) face obiectul măsurilor prevăzute la articolul 49.

(3)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea animalelor deținute din speciile listate provenite din afara zonei de supraveghere la un abator situat în zona de supraveghere.

(4)   Autoritatea competentă poate autoriza prelucrarea și utilizarea subproduselor de origine animală obținute de la animale sacrificate în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) ca material de categoria 3 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 într-o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, situată pe teritoriul ei sau într-un alt stat membru, în cazul în care nu este fezabilă prelucrarea sau eliminarea lor într-o unitate aprobată de pe teritoriul statului membru unde a apărut focarul.

În cazul în care subprodusele de origine animală menționate la primul paragraf sunt mutate într-o unitate situată într-un alt stat membru, statul membru de destinație și statele membre de tranzit autorizează această expediere, iar autoritatea competentă de la destinație autorizează prelucrarea și utilizarea subproduselor de origine animală în cauză ca materiale de categoria 3, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 45

Condiții specifice pentru autorizarea anumitor transportări ale ungulatelor deținute din speciile listate din unități situate în zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ungulatelor deținute din speciile listate de ungulate la pășuni situate în interiorul zonei de supraveghere, în următoarele condiții:

(a)

a trecut o perioadă de 15 zile de la finalizarea și aprobarea operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare menționate la articolul 15; și

(b)

animalele nu intră în contact cu animale din speciile listate din alte unități.

(2)   Autoritatea competentă poate, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, să autorizeze transportarea animalelor deținute din speciile de ungulate listate la o unitate care face parte din același lanț de aprovizionare, situată în interiorul sau în afara zonei de supraveghere, pentru a finaliza ciclul de producție înainte de sacrificare. În cazul în care unitatea de destinație este situată în afara zonei de supraveghere, autoritatea competentă aplică în respectiva unitate măsurile prevăzute la articolele 40, 41 și 42, atât timp cât măsurile de control al bolilor în zona de supraveghere de origine sunt menținute astfel cum se prevede la articolul 55.

Articolul 46

Condiții specifice pentru autorizarea anumitor transportări ale păsărilor de curte din unități situate în zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea puilor de o zi proveniți din zona de supraveghere:

(a)

la unități din același stat membru în care au eclozat din ouă provenite de la unități din zona de supraveghere, dacă:

(i)

unitatea de destinație este plasată sub supraveghere oficială după sosirea animalelor; și

(ii)

în cazul în care sunt transportate în afara zonei de restricții, animalele rămân în unitatea de destinație timp de cel puțin 21 de zile.

(b)

la unități din același stat membru în care au eclozat din ouă provenite din afara zonei de restricții, dacă incubatorul de expediere poate să asigure faptul că nu a avut loc niciun contact între aceste ouă și orice alte ouă destinate incubației sau pui de o zi obținuți de la animale deținute în interiorul zonei de restricții.

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea păsărilor de curte ouătoare de la unități situate în zona de supraveghere la unități din același stat membru, în următoarele condiții:

(a)

în unitatea de destinație nu există alte animale deținute din speciile listate;

(b)

unitatea de destinație este plasată sub supraveghere oficială după sosirea păsărilor de curte ouătoare; și

(c)

păsările de curte rămân în unitatea de destinație timp de cel puțin 21 de zile.

Articolul 47

Condiții specifice pentru autorizarea anumitor transportări ale ouălor destinate incubației la și de la unități situate în zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate incubației de la o unitate situată în același stat membru la:

(a)

un incubator situat în zona de supraveghere; sau

(b)

o unitate pentru incubație internă situată în zona de supraveghere.

(2).   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate incubației de la o unitate situată în zona de supraveghere la un incubator din același stat membru sau la o unitate pentru incubație internă situată în același stat membru numai dacă ouăle destinate incubației și ambalajul acestora sunt dezinfectate înainte de expediere și se poate asigura trasabilitatea ouălor respective.

Articolul 48

Condiții specifice pentru autorizarea circulației materialului seminal din unități de material germinativ aprobate în zona de protecție

Autoritatea competentă poate autoriza circulația materialului seminal colectat de la animale din speciile listate deținute în unități de material germinativ aprobate, cu excepția incubatoarelor, situate în zona de protecție, după data estimată a primei infecții a unității afectate, în următoarele condiții:

(a)

toate măsurile de control al bolilor legate de boala de categoria A în cauză au fost eliminate în zona de supraveghere în conformitate cu articolul 55;

(b)

toate animalele din speciile listate deținute în centrul de colectare a materialului seminal au fost supuse unei examinări clinice și au fost eșantionate în vederea examenelor de laborator pentru a infirma prezența bolii de categoria A în centrul de colectare a materialului seminal;

(c)

animalul donator a fost supus, cu rezultate favorabile, unui examen de laborator efectuat pe un eșantion prelevat nu mai devreme de șapte zile după perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala în cauză, calculată de la data colectării materialului seminal.

Articolul 49

Condiții specifice pentru autorizarea transportării cărnii proaspete și a laptelui crud obținute de la animale deținute din speciile listate din unități situate în zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea cărnii proaspete și a laptelui crud obținute de la animale din speciile listate deținute în unități situate în zona de supraveghere dacă fie:

(a)

laptele crud sau carnea proaspătă sunt transportate la o unitate de prelucrare pentru a fi supuse unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor prevăzute în anexa VII; fie

(b)

carnea proaspătă este obținută de la păsări de curte.

(2)   Autoritatea competentă asigură faptul că laptele crud și carnea proaspătă transportate în temeiul alineatului (1) litera (a) respectă următoarele cerințe:

(a)

carnea proaspătă este marcată în conformitate cu anexa IX atunci când este obținută în abator și păstrează această marcă până când este tratată; și

(b)

tratamentul se aplică într-o unitate situată în aceeași zonă de restricții sau cât mai aproape posibil de zona de restricții, care funcționează sub supravegherea unor medici veterinari oficiali.

Articolul 50

Condiții specifice pentru autorizarea transportării ouălor destinate consumului uman din unități situate în zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate consumului uman de la unități din zona de supraveghere la un centru de ambalare situat în același stat membru, cu condiția ca ele să fie ambalate în:

(a)

ambalaje de unică folosință; sau

(b)

ambalaje care pot fi curățate și dezinfectate astfel încât să se distrugă agentul patogen al bolii de categoria A.

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea ouălor destinate consumului uman de la unități situate în zona de supraveghere la o unitate de fabricare a produselor din ouă situată în același stat membru dacă:

(a)

unitatea de fabricare a produselor din ouă respectă dispozițiile din anexa III secțiunea X capitolul II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; și

(b)

ouăle sunt transportate la unitatea de fabricare a produselor din ouă pentru a putea fi manipulate și tratate în conformitate cu anexa II capitolul XI la Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 51

Condiții specifice pentru autorizarea transportării dejecțiilor animaliere, inclusiv a așternutului și a așternutului folosit, de la unitățile din zona de supraveghere

Autoritatea competentă poate autoriza transportarea dejecțiilor animaliere, inclusiv a așternutului și a așternutului folosit, de la unitățile situate în zona de supraveghere:

(a)

fără prelucrare, la un depozit de deșeuri autorizat anterior în acest scop de către autoritatea competentă și situat în aceeași zonă de supraveghere; sau

(b)

în urma prelucrării, la un depozit de deșeuri autorizat anterior în acest scop de către autoritatea competentă și situat pe teritoriul statului membru respectiv.

Articolul 52

Condiții specifice pentru autorizarea transportării materiilor prime de origine vegetală destinate hranei animalelor și a paielor din zona de supraveghere

Autoritatea competentă poate autoriza transportarea materiilor prime de origine vegetală destinate hranei animalelor și a paielor produse în zona de supraveghere cu condiția ca acestea:

(a)

să fi fost produse în locuri care nu dețin animale din speciile listate, altele decât unitățile de prelucrare a hranei destinate animalelor;

(b)

să fi fost produse în unități de prelucrare a hranei destinate animalelor care nu dețin animale din speciile listate și ca materia primă vegetală să provină:

(i)

din locurile menționate la litera (a); sau

(ii)

din afara zonei de supraveghere.

(c)

sunt destinate utilizării în zona de supraveghere;

(d)

să fi fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor prevăzute în anexa VIII.

Articolul 53

Condiții specifice pentru autorizarea transportării animalelor deținute din speciile listate și a produselor la o unitate aprobată

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea animalelor deținute din speciile listate de la unități situate în zona de supraveghere la o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală unde:

(a)

animalele deținute sunt sacrificate imediat; și

(b)

subprodusele de origine animală rezultate sunt eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(2)   Autoritatea competentă poate autoriza transportarea produselor de la unități și alte locuri din zona de supraveghere la o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală, unde ele sunt eliminate sau prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 54

Măsuri care trebuie aplicate în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de supraveghere, inclusiv mijloacele de transport

(1)   Autoritatea competentă aplică măsurile relevante menționate la articolul 40 și la articolele 42-53 în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de supraveghere, inclusiv în mijloacele de transport.

(2)   În unitățile și locurile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă poate aplica măsuri suplimentare adaptate situației specifice pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A în interiorul zonei de supraveghere și în afara ei.

Articolul 55

Durata măsurilor de control al bolilor în zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă poate elimina măsurile de control al bolilor aplicate în zona de supraveghere în temeiul secțiunilor 1 și 3 din prezentul capitol numai dacă a trecut perioada stabilită în anexa XI și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

în zona de protecție au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 39; și

(b)

un număr reprezentativ de unități care dețin animale din speciile listate au făcut, cu rezultate favorabile, obiectul unor vizite efectuate de medici veterinari oficiali, în conformitate cu articolul 41.

(2)   În cazul în care boala de categoria A în cauză este transmisă de un vector listat, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1882, autoritatea competentă poate:

(a)

să stabilească durata măsurilor din zona de supraveghere de la caz la caz, luând în considerare factorii care influențează riscul de răspândire a bolii; și

(b)

să prevadă introducerea animalelor-santinelă.

Secțiunea 4

Derogări aplicabile în zona de restricții în cazul unor noi focare de boală

Articolul 56

Derogări de la interdicțiile de circulație a animalelor în interiorul zonelor de restricții atunci când se mențin măsuri de restricții

(1)   În cazul în care interdicțiile de circulație a animalelor prevăzute la articolele 27 și 42 sunt menținute după perioada stabilită în anexa XI din cauza confirmării oficiale a unor focare suplimentare ale bolii de categoria A în cauză, autoritatea competentă poate, în circumstanțe excepționale, să autorizeze transportarea animalelor deținute din speciile listate de la o unitate din zona de restricție în cazuri care nu fac obiectul derogărilor prevăzute la articolele 27 și 42 dacă:

(a)

operatorul a depus o cerere motivată de acordare a respectivei autorizări;

(b)

riscurile care rezultă din autorizarea acestei transportări au fost evaluate înainte de autorizare, iar evaluarea arată că riscul de răspândire a bolii de categoria A este neglijabil;

(c)

medicii veterinari oficiali au efectuat examinări clinice și au colectat probe pentru examene de laborator de la animale din speciile listate, inclusiv de la cele care trebuie transportate, rezultatele fiind favorabile.

(2)   În cazul în care circulația animalelor este autorizată în temeiul alineatului (1), autoritatea competentă asigură faptul că transportul respectă cerințele prevăzute la articolul 24.

CAPITOLUL III

Repopularea cu animale terestre a unităților din zone de restricții

Articolul 57

Condiții pentru autorizarea repopulării unității afectate

(1)   Autoritatea competentă autorizează repopularea unității afectate numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

curățarea și dezinfectarea finală și, după caz, controlul insectelor și al rozătoarelor:

(i)

au fost efectuate în conformitate cu procedurile stabilite la punctele A și C din anexa IV, utilizând produsele biocide corespunzătoare pentru a asigura distrugerea agentului patogen al bolii de categoria A în cauză; și

(ii)

se documentează în mod corespunzător;

(b)

perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala în cauză, calculată de la data la care s-au efectuat operațiunile finale de curățare și dezinfectare prevăzute la litera (a), s-a încheiat.

(2)   Autoritatea competentă supraveghează faptul că operațiunile finale de curățare și de dezinfectare și, după caz, de control al insectelor și rozătoarelor în unitatea afectată, sunt efectuate în conformitate cu cerințele de la alineatul (1) litera (a).

(3)   Autoritatea competentă nu permite accesul la o pășune al animalelor deținute din speciile listate în perioada în care ea este considerată contaminată; această perioadă de timp se stabilește după efectuarea unei evaluări a riscurilor.

(4)   În cazul în care, din motive justificate în mod corespunzător, operațiunile finale de curățare și dezinfectare și, după caz, de control al insectelor și rozătoarelor menționate la alineatul (1) nu au fost realizate integral în unitatea afectată, autoritatea competentă poate autoriza repopularea prin derogare de la alineatul (1), sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

a trecut o perioadă de cel puțin trei luni de la efectuarea operațiunilor preliminare de curățare și dezinfectare, astfel cum se menționează la articolul 15; și

(b)

înainte de acordarea autorizării, autoritatea competentă evaluează riscurile care decurg din această autorizare, iar evaluarea arată că riscul de răspândire a bolii de categoria A este neglijabil.

Articolul 58

Derogare de la cerința prevăzută la articolul 55 alineatul (1) litera (b)

În cazul confirmării oficiale a unui focar de boală de categoria A în întreprinderi din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centre de colectare, în posturi de inspecție la frontieră, în unități de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă poate autoriza reintroducerea animalelor deținute din speciile listate pentru sacrificare, operațiuni de colectare, inspecție sau transport, la 24 de ore de la finalizarea:

(a)

punerii în aplicare a măsurilor menționate la articolele 12, 14, 15, 17 și 18 și la articolul 57 alineatul (1) litera (a); și

(b)

punerii în aplicare a oricărei măsuri suplimentare adoptate de autoritatea competentă și adaptate situației specifice.

Articolul 59

Cerințe pentru repopularea unității afectate cu animale deținute din speciile listate

(1)   Autoritatea competentă supraveghează repopularea cu animale deținute din speciile listate a unității afectate, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2)   Animalele deținute din speciile listate destinate repopulării:

(a)

nu provin dintr-o unitate care face obiectul restricțiilor prevăzute la capitolul III; și

(b)

sunt supuse eșantionării în vederea examenelor de laborator pentru a se infirma prezența bolii, cu rezultate favorabile, înainte de a fi introduse în unitate.

(3)   În sensul alineatului (2) litera (b), se recoltează eșantioane de la:

(a)

un număr reprezentativ pentru toate animalele care urmează să fie introduse în unitate, dacă sunt introduse toate în același timp și provin din aceeași unitate de origine; sau

(b)

un număr reprezentativ de animale din fiecare transport, dacă animalele urmează să fie, toate, introduse în momente diferite sau provin din unități de origine diferite.

În cazul puilor de o zi, autoritatea competentă poate decide să nu efectueze eșantionarea pentru examinarea de laborator menționată la alineatul (2) litera (b).

(4)   Animalele deținute din speciile listate destinate repopulării se introduc în unități după cum urmează:

(a)

în toate unitățile epidemiologice și clădirile unității afectate;

(b)

de preferință în același timp sau în perioada de monitorizare stabilită în anexa II pentru boala relevantă, calculată de la data introducerii primului animal; sau

(c)

în cazul unităților de agricultură în aer liber sau atunci când cerința prevăzută la litera (a) nu este practică, folosindu-se animale-santinelă care au fost supuse eșantionării în vederea efectuării unor examene de laborator, cu rezultate favorabile pentru boala de categoria A în cauză, înainte de a fi introduse în unitate.

(5)   Medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin o vizită la unitatea afectată în ultima zi a perioadei de monitorizare stabilite în anexa II pentru boala în cauză, calculată de la data plasării animalelor în unitate și, în orice caz, înainte de a trece 30 de zile de la ziua respectivă, efectuându-se cel puțin:

(a)

verificări ale documentelor, inclusiv analiza evidențelor referitoare la producție, sănătate și trasabilitate;

(b)

examinarea clinică a animalelor deținute din speciile listate; și

(c)

colectarea de eșantioane de la animale în vederea examenelor de laborator, pentru a confirma sau a infirma prezența bolii de categoria A în cauză.

(6)   Orice persoană care intră sau iese din unitate respectă măsurile corespunzătoare de biosecuritate menite să prevină răspândirea bolii de categoria A în cauză.

(7)   Animalele deținute din speciile listate părăsesc unitatea numai cu autorizarea autorității competente și numai după obținerea unor rezultate favorabile la examinarea de laborator menționată la alineatul (5) litera (c).

(8)   De la data plasării animalelor în unitate până la sfârșitul repopulării, în conformitate cu articolul 61, operatorul:

(a)

ține la zi evidența datelor privind sănătatea și producția pentru animalele deținute din speciile listate; și

(b)

notifică imediat autorității competente orice schimbare semnificativă a datelor privind producția și orice alte anomalii.

(9)   Dacă se notifică autorității competente valori neobișnuite ale mortalității sau semne clinice ale bolii de categoria A în cauză pe parcursul perioadei menționate la alineatul (8), medicii veterinari oficiali colectează fără întârziere eșantioane în vederea efectuării unor examene de laborator pentru a infirma prezența bolii de categoria A în cauză.

(10)   Autoritatea competentă poate scuti unitățile izolate de aplicarea uneia sau mai multor dispoziții prevăzute la alineatele (1)-(9), după evaluarea riscurilor care rezultă din această scutire și cu condiția ca evaluarea să arate că riscul de răspândire a bolii de categoria A este neglijabil.

Articolul 60

Cerințe suplimentare pentru repopularea unității afectate

(1)   Autoritatea competentă autorizează repopularea unității afectate cu animale, altele decât din speciile listate, luând în considerare riscul de răspândire a bolii de categoria A în cauză și riscul de persistență a vectorului.

(2)   Autoritatea competentă poate extinde unele sau toate dispozițiile prevăzute la articolele 57 și 59 dacă se aplică sacrificarea preventivă, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (4) și la articolul 9 alineatul (4).

Articolul 61

Sfârșitul repopulării unității afectate și eliminarea măsurilor de control al bolii în unitatea afectată

(1)   Repopularea unității afectate se consideră finalizată atunci când măsurile prevăzute la articolele 57 și 59 și, după caz, la articolul 60, au fost încheiate cu succes.

(2)   Autoritatea competentă elimină toate măsurile de control al bolilor aplicate în unitatea afectată în conformitate cu prezentul regulament atunci când repopularea este considerată finalizată, astfel cum se prevede la alineatul (1).

CAPITOLUL IV

Măsuri de control al bolilor animalelor sălbatice din speciile listate

Articolul 62

Măsuri în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele sălbatice din speciile listate

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A la animalele sălbatice din speciile listate, în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă efectuează imediat o anchetă pentru a confirma sau infirma prezența bolii listate suspectate.

(2)   În cursul anchetei menționate la alineatul (1), autoritatea competentă organizează cel puțin examinările post mortem și colectarea de eșantioane în vederea efectuării unor examene de laborator vizând animalele sălbatice din speciile listate sacrificate prin împușcare sau găsite moarte, pentru a confirma sau a infirma prezența bolii de categoria A.

(3)   În ceea ce privește cadavrele animalelor sălbatice cu privire la care se suspectează prezența bolii de categoria A în cauză, indiferent dacă animalele sălbatice au fost sacrificate sau au fost găsite moarte, autoritatea competentă asigură următoarele:

(a)

cadavrele întregi ale animalelor sălbatice moarte sau părțile ale acestora sunt eliminate sau prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; și

(b)

dacă este posibil, orice material sau substanță susceptibile de a fi contaminate prin contactul cu corpurile animalelor sălbatice moarte sau cu subprodusele de origine animală obținute de la acestea fac obiectul curățării și dezinfectării sau sunt eliminate pe baza instrucțiunilor medicilor veterinari oficiali și sub supravegherea acestora.

Articolul 63

Măsuri în caz de focar al unei boli de categoria A la animalele sălbatice din speciile listate

(1)   În cazul confirmării oficiale a unui focar de boală de categoria A la animalele sălbatice din speciile listate, în conformitate cu articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă poate stabili o zonă infectată pentru a preveni răspândirea suplimentară a bolii, pe baza următoarelor:

(a)

profilul bolii;

(b)

populația estimată de animale sălbatice din speciile listate;

(c)

factorii de risc care contribuie la răspândirea bolii de categoria A în cauză, în special riscul introducerii unei boli de categoria A în unitățile care dețin animale din speciile listate;

(d)

rezultatele eșantionării; și

(e)

alți actori relevanți.

(2)   În ceea ce privește cadavrele animalelor sălbatice la care s-a confirmat prezența bolii de categoria A în cauză, indiferent dacă animalele sălbatice au fost sacrificate sau au fost găsite moarte, autoritatea competentă asigură următoarele:

(a)

cadavrele întregi ale animalelor sălbatice moarte sau părțile de cadavre ale acestora sunt eliminate sau prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009; și

(b)

dacă este posibil, orice material sau substanță susceptibile de a fi contaminate prin contactul cu corpurile animalelor sălbatice moarte sau cu subprodusele de origine animală obținute de la acestea fac obiectul curățării și dezinfectării sau sunt eliminate pe baza instrucțiunilor medicilor veterinari oficiali și sub supravegherea acestora.

(3)   Autoritatea competentă poate adapta limitele zonei infectate inițiale:

(a)

pentru a controla răspândirea suplimentară a bolii de categoria A în cauză; și

(b)

în cazul confirmării altor focare ale bolii de categoria A la animalele sălbatice.

(4)   Autoritatea competentă informează imediat operatorii, medicii veterinari, vânătorii, alte autorități competente relevante și orice altă persoană fizică sau juridică interesată în legătură cu apariția focarului bolii și cu măsurile de control adoptate.

Articolul 64

Măsuri care trebuie aplicate în zona infectată

(1)   În zona infectată determinată în conformitate cu articolul 63, autoritatea competentă organizează examinări post mortem vizând animalele sălbatice din speciile listate, ucise prin împușcare sau găsite moarte, inclusiv, atunci când este necesar, prelevarea de eșantioane pentru examene de laborator.

(2)   În zona infectată, autoritatea competentă desfășoară cel puțin următoarele acțiuni:

(a)

pune în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor și măsuri consolidate de biosecuritate, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele afectate și de la zona infectată la animale neafectate sau la oameni;

(b)

interzice circulația animalelor sălbatice din speciile listate și a produselor de origine animală obținute de la acestea, astfel cum se prevede în Regulamentul delegat (UE) 2020/688 al Comisiei (16); și

(c)

asigură faptul că toate cadavrele de animale sălbatice din speciile listate, indiferent dacă au fost sacrificate sau au fost găsite moarte, sau părți ale acestora, sunt eliminate sau prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 65

Măsuri suplimentare care trebuie aplicate în zona infectată

Pentru a evita răspândirea bolii de categoria A în cauză, autoritatea competentă poate lua următoarele măsuri în zona infectată:

(a)

reglementarea circulației animalelor deținute din speciile listate;

(b)

reglementarea activităților de vânătoare și a altor activități în aer liber;

(c)

restricționarea hrănirii animalelor sălbatice din speciile listate; și

(d)

elaborarea și implementarea unui plan de eradicare a bolii de categoria A prezente la animalele sălbatice din speciile listate, dacă situația epidemiologică o impune.

Articolul 66

Grupul operațional de experți

În cazul unui focar confirmat oficial de boală de categoria A la animalele sălbatice din speciile listate și în cazul în care autoritatea competentă stabilește o zonă infectată în conformitate cu articolul 63, autoritatea competentă înființează un grup operațional de experți, astfel cum se menționează la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429, pentru a ajuta autoritatea competentă la:

(a)

evaluarea situației epidemiologice și a evoluției acesteia;

(b)

determinarea zonei infectate;

(c)

stabilirea măsurilor corespunzătoare care trebuie aplicate în zona infectată în conformitate cu prezentul capitol și a duratei acestora; și

(d)

după caz, elaborarea unui plan de eradicare.

Articolul 67

Durata măsurilor în zona infectată

Autoritatea competentă menține măsurile aplicate în zona infectată în conformitate cu prezentul capitol până când informațiile epidemiologice arată că populația sălbatică relevantă nu mai prezintă un risc de introducere a unei boli de categoria A în unitățile care dețin animale din speciile listate și până când grupul operațional recomandă eliminarea măsurilor.

CAPITOLUL V

Măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria B și C ale animalelor terestre

Articolul 68

Măsuri preliminare de control al bolilor care trebuie aplicate atunci când o boală de categoria B sau C este suspectată de autoritatea competentă în statele membre sau în zonele cărora li s-a acordat statutul de indemne de boală

În cazul suspectării prezenței unei boli de categoria B sau C în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) sau (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, în statele membre sau în zonele cărora li s-a acordat statutul de indemne de boală în temeiul articolului 36 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau al articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă aplică măsurile prevăzute la:

(a)

articolele 21, 22 și 23 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis, B. suis, pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis, pentru leucoza enzootică bovină, pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, pentru infecția cu virusul bolii Aujeszky și pentru diareea virală bovină;

(b)

articolul 35 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 pentru infecția cu virusul rabic; și

(c)

articolul 41 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24).

Articolul 69

Măsuri de control al bolilor care trebuie aplicate atunci când se confirmă o boală de categoria B sau C

În cazul confirmării prezenței unei boli de categoria B sau C în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, în statele membre sau în zonele cărora li s-a acordat statutul de indemne de boală în temeiul articolului 36 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau al articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă aplică măsurile prevăzute la:

(a)

articolele 24-31 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis, B. suis, pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis, pentru leucoza enzootică bovină, pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, pentru infecția cu virusul bolii Aujeszky și pentru diareea virală bovină;

(b)

articolul 36 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 pentru infecția cu virusul rabic; și

(c)

articolul 42 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24).

PARTEA III

ANIMALE ACVATICE

CAPITOLUL I

Măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria a la animalele de acvacultură

Secțiunea 1

Măsuri preliminare de control al bolilor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură

Articolul 70

Obligațiile operatorilor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură din unități

În caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură din speciile listate, operatorii iau următoarele măsuri de control al bolilor pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele și unitățile de acvacultură afectate aflate sub responsabilitatea lor la alte animale acvatice neafectate sau la oameni, până când autoritatea competentă infirmă prezența bolii de categoria A:

(a)

atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, izolarea tuturor animalelor de acvacultură din unitate suspecte de a fi infectate cu boala de categoria A;

(b)

împiedicarea circulației animalelor de acvacultură înspre și dinspre unitatea respectivă;

(c)

păstrarea evidenței tuturor vizitelor și circulației dinspre și înspre unitate;

(d)

păstrarea în izolare și protejate de vectori, de animale acvatice sălbatice și de animale de acvacultură, altele decât speciile listate, a oricărui produs, echipament, material sau substanță susceptibile de a fi contaminate și de a transmite boli de categoria A;

(e)

punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate adecvate pentru a evita răspândirea bolii de categoria A;

(f)

furnizarea către autoritatea competentă, la cererea acesteia, a oricăror informații relevante privind boala de categoria A; și

(g)

respectarea instrucțiunilor emise de autoritatea competentă privind controlul bolii de categoria A, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429 și cu prezentul regulament.

Articolul 71

Ancheta efectuată de autoritatea competentă în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură dintr-o unitate

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A la animalele de acvacultură dintr-o unitate, în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă efectuează imediat o anchetă pentru a confirma sau infirma prezența bolii listate suspectate.

(2)   În cursul anchetei menționate la alineatul (1), autoritatea competentă se asigură că medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin:

(a)

examinări clinice ale animalelor de acvacultură; și

(b)

colectarea eșantioanelor pentru examene de laborator.

Articolul 72

Măsuri preliminare de restricții și de biosecuritate care trebuie aplicate în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A într-o unitate, autoritatea competentă plasează unitatea respectivă sub supraveghere oficială și impune imediat următoarele măsuri preliminare de restricții și de biosecuritate, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele de acvacultură și de la unitatea afectată la animale acvatice neafectate:

(a)

interzicerea circulației animalelor de acvacultură înspre și dinspre unitatea în cauză;

(b)

interzicerea circulației neesențiale a mijloacelor de transport și a echipamentelor dinspre unitatea în cauză;

(c)

interzicerea sacrificării animalelor de acvacultură în vederea consumului uman;

(d)

acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic și se consideră necesar, dispunerea izolării tuturor animalelor de acvacultură; și

(e)

atunci când este practic, punerea în aplicare a unor metode și măsuri adecvate de control al păsărilor și al altor prădători.

(2)   Autoritatea competentă poate dispune uciderea preventivă a speciilor listate în unitatea afectată în care se suspectează prezența unei boli de categoria A, cu condiția aplicării tuturor măsurilor de biosecuritate necesare și a altor măsuri de atenuare a riscurilor pentru a împiedica răspândirea bolii de categoria A în afara unității.

(3)   Prin derogare de la articolul 10 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 și după efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă autorizează circulația animalelor de acvacultură în scopul exclusiv al uciderii imediate într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor sau într-o unitate aprobată pentru prelucrarea sau eliminarea subproduselor de origine animală de categoria 1 sau 2 în conformitate cu regulamentul respectiv. Autorizarea poate fi acordată doar atunci când se aplică măsurile necesare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A.

(4)   Toate subprodusele de origine animală provenite de la animale de acvacultură care au murit sau au fost sacrificate în conformitate cu prezentul articol, inclusiv cochiliile de moluște cu carne, sunt, prin derogare de la articolul 10 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, prelucrate sau eliminate ca material de categoria 1 sau 2 în conformitate cu regulamentul respectiv pentru a se asigura faptul că agentul patogen al bolii în cauză este inactivat și pentru a preveni transmiterea bolii la alte animale acvatice.

Articolul 73

Analiza inventarului și a evidențelor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A, autoritatea competentă dispune și verifică, de îndată, faptul că operatorii din unitățile în care se suspectează prezența unei boli de categoria A compilează și păstrează un inventar actualizat al următoarelor:

(a)

speciile, categoriile și cantitățile (numărul, volumul sau greutatea) pentru toate animalele de acvacultură deținute în unitate;

(b)

orice produs, material sau substanță susceptibile de a fi contaminate sau de a transmite boala de categoria A; și

(c)

rata mortalității din fiecare unitate epidemiologică din cadrul unității, înregistrată zilnic.

(2)   În cadrul anchetei epidemiologice menționate la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429 și desfășurate în unități unde se suspectează prezența bolii, medicii veterinari oficiali analizează cel puțin evidențele enumerate la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429.

Articolul 74

Extinderea măsurilor de control al bolilor în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A la alte unități

Pentru a preveni răspândirea unei boli de categoria A, autoritatea competentă efectuează o anchetă în conformitate cu articolul 71 și, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, extinde măsurile relevante prevăzute la articolele 72 și 73 la:

(a)

unitățile situate în același compartiment cu unitatea în care se suspectează prezența bolii sau care, din cauza distanței, a condițiilor hidrodinamice sau a condițiilor topografice, prezintă un risc crescut de a contracta agentul patogen al bolii în cauză de la unitatea unde se suspectează prezența bolii;

(b)

orice unitate, alta decât cele menționate la litera (a), care are o legătură epidemiologică directă cu unitatea în care se suspectează prezența bolii.

Articolul 75

Zonele de restricții temporare din jurul unității

Autoritatea competentă poate stabili o zonă de restricții temporare în jurul unității în care există suspiciunea de prezență a bolii de categoria A și în care se aplică măsuri preliminare de control al bolilor, astfel cum sunt menționate la articolele 72 și 73, luând în considerare următoarele circumstanțe:

(a)

localizarea unității într-o zonă în care există și alte unități care dețin animale de acvacultură din speciile listate la care se suspectează prezența unei boli de categoria A;

(b)

circulația animalelor în vecinătatea unității suspectate;

(c)

întârziere în confirmarea bolii de categoria A în conformitate cu articolul 77;

(d)

informații insuficiente privind originea și căile de introducere posibile ale bolii de categoria A suspectată; și

(e)

profilul bolii, în special căile și viteza de transmitere a acesteia și persistența bolii în rândul populației relevante de animale de acvacultură din speciile listate.

Articolul 76

Măsuri care trebuie aplicate în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria A în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport

(1)   În cazul în care există suspiciuni privind prezența unei boli de categoria A, în sensul articolului 9 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă aplică:

(a)

măsurile prevăzute la articolele 71-75; și

(b)

dacă este necesar, măsuri suplimentare adaptate situației specifice, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele și de la unitățile sau locurile suspecte la animale neafectate.

(2)   Autoritatea competentă aplică, de asemenea, dispozițiile prevăzute la articolele 71-75 în unitățile de origine ale animalelor sau ale produselor prezente în unitățile și locurile menționate la alineatul (1).

Secțiunea 2

Măsuri de control al bolilor în cazul confirmării oficiale a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură

Articolul 77

Confirmarea oficială a prezenței unei boli de categoria A la animalele de acvacultură

Autoritatea competentă confirmă în mod oficial un focar de boală de categoria A la animalele de acvacultură atunci când se întrunesc condițiile stabilite la articolul 9 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 78

Măsuri de control al bolilor în cazul confirmării oficiale a unui focar de boală de categoria A într-o unitate

(1)   După confirmarea oficială a unui focar de boală de categoria A în conformitate cu articolul 77, autoritatea competentă, pe lângă măsurile prevăzute la articolele 72 și 73, dispune aplicarea imediată a următoarelor măsuri de control al bolilor, sub supravegherea medicilor veterinari oficiali, în unitatea în care s-a confirmat oficial focarul de boală de categoria A:

(a)

peștele și crustaceele din speciile listate sunt sacrificate cât mai curând posibil, iar moluștele din speciile listate se îndepărtează din apă cât mai curând posibil;

(b)

animalele menționate la litera (a) se elimină, prin derogare de la articolul 10 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu regulamentul respectiv;

(c)

măsurile prevăzute la literele (a) și (b) se pun în aplicare fie:

(i)

în unitatea în care s-a confirmat oficial focarul de boală de categoria A, cu prelucrarea ulterioară la fața locului; sau

(ii)

într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor sau într-o unitate aprobată, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pentru prelucrarea sau eliminarea într-un mod care să prevină riscul de răspândire a bolii de categoria A;

(d)

animalele de acvacultură din speciile nelistate trebuie se ucid sau se sacrifică de urgență în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor, se îndepărtează din apă în conformitate cu alineatul (1) litera (b);

(e)

se aplică măsuri adecvate pentru a limita orice răspândire posibilă a bolii de categoria A la și de la orice animale acvatice sălbatice care ar putea intra în contact epidemiologic cu unitatea;

(f)

toate produsele, materialele sau substanțele potențial contaminate se izolează până când:

(i)

sunt eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, în cazul subproduselor de origine animală;

(ii)

prin derogare de la articolul 10 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, sunt eliminate sau prelucrate ca materiale de categoria 1 sau 2 în conformitate cu regulamentul menționat, în cazul produselor de origine animală;

(iii)

măsurile de curățare și dezinfectare au fost finalizate în conformitate cu dispozițiile articolului 80, în cazul materialelor și substanțelor adecvate pentru curățare și dezinfectare; și

(iv)

sunt înlăturate din unitate și eliminate sub supravegherea medicilor veterinari oficiali, în cazul hranei pentru animale și al altor materiale care nu sunt adecvate pentru curățare și dezinfectare.

(2)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează îndeplinirea următoarelor cerințe:

(a)

transportul de la unitatea afectată al subproduselor de origine animală menționate la alineatul (1) litera (f) punctul (i) și al produselor de origine animală menționate la alineatul (1) litera (f) punctul (ii) respectă dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1069/2009; și

(b)

transportul de la unitatea afectată al materialelor sau al substanțelor menționate la alineatul (1) litera (f) punctul (iv) respectă instrucțiunile autorității competente privind condițiile de biosecuritate și de biosiguranță necesare pentru a preveni răspândirea agentului patogen al bolii de categoria A.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă poate, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, să permită sacrificarea peștilor sau a crustaceelor ​sau, în cazul moluștelor, îndepărtarea lor din apă, în vederea consumului uman, în unitatea respectivă sau într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor, cu condiția adoptării unor măsuri de biosecuritate corespunzătoare și a altor măsuri necesare de atenuare a riscurilor pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A. Toate subprodusele de origine animală obținute prin aplicarea acestei derogări se prelucrează și se elimină, prin derogare de la articolul 10 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu regulamentul respectiv.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (d), autoritatea competentă poate decide, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, să nu ucidă, să nu sacrifice și să nu îndepărteze din apă animalele de acvacultură din specii nelistate, cu condiția aplicării unor măsuri adecvate de atenuare a riscurilor pentru a preveni orice risc de răspândire a bolii de categoria A în cauză în afara unității.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (f) punctul (ii), autoritatea competentă poate, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, să permită introducerea pe piață a produselor de origine animală în conformitate cu articolul 83.

Articolul 79

Derogări specifice de la măsurile de control în unitățile în care speciile listate sunt deținute în scopuri științifice sau în scopuri legate de conservarea speciilor pe cale de dispariție

(1)   Autoritatea competentă poate acorda derogări de la măsurile prevăzute la articolul 78 alineatul (1) literele (a) și (c) în cazul confirmării oficiale a unei boli de categoria A în unitățile în care speciile listate sunt ținute în scopuri științifice sau în scopuri legate de conservarea speciilor pe cale de dispariție, cu următoarele condiții:

(a)

statutul sanitar animal al statului membru în cauză sau al altor state membre nu este periclitat; și

(b)

se iau toate măsurile adecvate de biosecuritate enumerate la articolul 78 pentru a preveni orice risc de răspândire a agentului patogen al bolii de categoria A.

(2)   În cazul în care se acordă o derogare în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă asigură faptul că animalele de acvacultură din speciile listate care fac obiectul derogării:

(a)

sunt ținute în locuri unde se pun în aplicare măsuri adecvate de biosecuritate pentru a evita răspândirea bolii de categoria A în cauză; și

(b)

fac obiectul unei supravegheri și a unor examene de laborator suplimentare și nu sunt mutate din unitate până când testele de laborator arată că nu prezintă un risc de răspândire suplimentară a bolii de categoria A în cauză.

Articolul 80

Curățare și dezinfectare

(1)   Autoritatea competentă dispune operatorilor să efectueze, imediat după finalizarea măsurilor de control al bolilor prevăzute la articolul 78, curățarea și dezinfectarea:

(a)

unității, în măsura în care autoritatea competentă consideră că acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

(b)

oricărui echipament utilizat în creșterea animalelor, inclusiv, dar fără a se limita la echipamente de hrănire, de clasificare, de tratament, de vaccinare și la ateliere plutitoare;

(c)

oricărui echipament legat de producție, inclusiv, dar fără a se limita la cuști, plase, tăblie, saci și paragate;

(d)

oricăror articole de îmbrăcăminte de protecție sau echipamente de siguranță utilizate de operatori și vizitatori; și

(e)

tuturor mijloacelor de transport, inclusiv a rezervoarelor și a altor echipamente utilizate pentru a deplasa animale infectate sau membri ai personalului care au intrat în contact cu animale infectate.

(2)   Curățarea și dezinfectarea prevăzute la alineatul (1) se efectuează:

(a)

în conformitate cu un protocol convenit în prealabil între autoritatea competentă și operator; și

(b)

sub supravegherea medicilor veterinari oficiali.

Articolul 81

Instituirea vidului sanitar în unitatea afectată

Autoritatea competentă dispune operatorilor să instituie, după finalizarea operațiunilor de curățare și dezinfectare prevăzute la articolul 80, vidul sanitar în unitatea afectată, pentru perioada de timp prevăzută în anexa XIII.

Articolul 82

Extinderea măsurilor de control al bolilor în caz de confirmare a prezenței unei boli de categoria A

Pentru a preveni răspândirea unei boli de categoria A, autoritatea competentă efectuează o anchetă în conformitate cu articolul 71 și, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, extinde unele dintre măsurile prevăzute la articolele 78, 80 și 81 sau toate aceste măsuri la:

(a)

unitățile situate în același compartiment sau care, din cauza distanței, a condițiilor hidrodinamice sau a condițiilor topografice, prezintă un risc crescut de a contracta agentul patogen al bolii în cauză de la unitatea suspectă unde se confirmă prezența bolii;

(b)

orice unitate pentru care, în urma anchetei prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429, s-a pus în evidență o legătură epidemiologică directă cu unitatea în care s-a confirmat prezența bolii.

Articolul 83

Introducerea pe piață a produselor de origine animală obținute de la animale de acvacultură din speciile listate produse în unități infectate

(1)   Atunci când acordă o derogare în temeiul articolului 78 alineatul (5), autoritatea competentă poate permite introducerea pe piață a produselor de origine animală numai dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

peștii trebuie sacrificați și eviscerați înainte de expediere;

(b)

moluștele și crustaceele trebuie să fie trasabile pe deplin și să fie prelucrate, înainte de expediere, până la stadiul de produse neviabile, care nu pot supraviețui dacă sunt reintroduse în apă.

În cazul în care este necesară purificarea înainte de prelucrarea și introducerea pe piață, ea se efectuează într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor sau într-un centru de purificare biosecurizat.

(2)   Produsele de origine animală menționate la alineatul (1) sunt destinate:

(a)

direct consumatorului final; sau

(b)

prelucrării ulterioare într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor.

Articolul 84

Măsuri care trebuie aplicate în caz de confirmare a prezenței unei boli de categoria A în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport

(1)   În caz de confirmare a prezenței unei boli de categoria A în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă, în conformitate cu articolul 77, aplică:

(a)

măsurile prevăzute la articolele 78, 80 și 81; și

(b)

dacă este necesar, măsuri suplimentare adaptate situației specifice, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele și de la unitățile sau locurile afectate la animale neafectate.

(2)   Autoritatea competentă aplică, de asemenea, dispozițiile prevăzute la articolele 78, 80 și 81 în unitățile de origine ale animalelor sau ale produselor prezente în unitățile și locurile menționate la alineatul (1).

CAPITOLUL II

Măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria A ale animalelor de acvacultură în zona de restricții

Secțiunea 1

Măsuri generale de control al bolilor în zona de restricții

Articolul 85

Instituirea unei zone de restricții

(1)   În cazul confirmării oficiale a unui focar de boală de categoria A într-o unitate, într-o întreprindere din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, într-o unitate de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport, autoritatea competentă instituie imediat în jurul unității sau a locului afectat o zonă de restricții care cuprinde:

(a)

o zonă de protecție în jurul unității sau al locului în care se confirmă prezența bolii de categoria A;

(b)

o zonă de supraveghere în jurul zonei de protecție; și

(c)

dacă este necesar, pe baza criteriilor stabilite la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, zone suplimentare de restricții în jurul sau în apropierea zonelor de protecție și de supraveghere.

(2)   Întinderea zonelor se stabilește de la caz la caz, luând în considerare factorii care influențează riscul de răspândire a bolii. În acest scop, autoritatea competentă ține seama de următoarele date și criterii:

(a)

date din ancheta epidemiologică în conformitate cu articolul 57 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(b)

datele hidrodinamice relevante;

(c)

criteriile enumerate la articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429; și

(d)

criteriile prevăzute în anexa XIV la prezentul regulament.

(3)   Autoritatea competentă adaptează limitele zonei de restricții inițiale, inclusiv limitele zonelor de protecție, de supraveghere și a zonelor suplimentare de restricții, în cazul suprapunerii a două sau mai multe zone de restricții din cauza apariției altor focare de boală din categoria A.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), având în vedere circumstanțele geografice, hidrodinamice și epidemiologice specifice, după efectuarea unei evaluări a riscurilor și luând în considerare profilul bolii, autoritatea competentă poate:

(a)

să nu stabilească zona de restricții, astfel cum se prevede la alineatul (1), în jurul unității sau a locului infectat;

(b)

să stabilească o zonă de restricții constând dintr-o zonă de protecție fără nicio zonă adiacentă de supraveghere; și

(c)

să nu stabilească o zonă de restricții atunci când se confirmă prezența unei boli de categoria A în întreprinderi din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centre de purificare, în centre de expediere, în posturi de inspecție la frontieră, în unități de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant, inclusiv mijloacele de transport.

(5)   În măsura necesară și după efectuarea unei evaluări a riscurilor, luând în considerare circumstanțele geografice, hidrodinamice, epidemiologice și profilul bolii, autoritatea competentă poate beneficia de derogări de la dispozițiile prezentului capitol:

(a)

în zonele de restricții suplimentare; și

(b)

în cazul în care autoritatea competentă decide să instituie o zonă de restricții atunci când apare un focar de boală de categoria A în unități sau orice alte locuri relevante menționate la articolul 4 litera (c).

Articolul 86

Măsuri care trebuie aplicate în zona de restricții

(1)   Autoritatea competentă întocmește fără întârziere și ține la zi un inventar al tuturor unităților care dețin animale de acvacultură din speciile listate, care sunt situate în zona de restricții, inclusiv al speciilor, categoriilor și numărului estimativ de animale din fiecare unitate.

(2)   În unitățile situate în zona de restricții, autoritatea competentă poate, pe baza informațiilor epidemiologice sau a altor dovezi relevante și după efectuarea unei evaluări a riscurilor, să pună în aplicare sacrificarea preventivă sau sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor, îndepărtarea din apă, a animalelor de acvacultură din speciile listate, în conformitate cu articolul 78 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2).

(3)   Orice colectare de eșantioane în unitățile din zona de restricții care dețin animale de acvacultură din speciile listate, în alte scopuri decât pentru a confirma sau a infirma prezența bolii de categoria A în cauză, se autorizează de autoritatea competentă.

Secțiunea 2

Măsuri de control al bolilor în zona de protecție

Articolul 87

Măsuri care trebuie aplicate în unitățile din zona de protecție care dețin animale de acvacultură

(1)   Autoritatea competentă dispune operatorilor unităților care dețin animale de acvacultură din orice specie în zona de protecție, altele decât unitatea în care s-a confirmat prezența bolii de categoria A, să aplice cel puțin următoarele măsuri pentru a preveni și a controla răspândirea bolii:

(a)

actualizarea fără întârziere a evidențelor inventarului prevăzut la articolul 73 alineatul (1);

(b)

atunci când este posibil, punerea în aplicare a unor măsuri adecvate pentru a limita orice răspândire posibilă a bolii de categoria A la și de la orice animale acvatice sălbatice care ar putea intra în contact epidemiologic cu unitatea;

(c)

împiedicarea îndepărtării animalelor de acvacultură din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care autoritatea competentă a autorizat această operațiune;

(d)

punerea în aplicare a unor măsuri adecvate de biosecuritate pentru orice produs, echipament, material sau substanță care poate răspândi boala de categoria A în cauză;

(e)

reducerea numărului de vizitatori la cei care sunt strict necesari pentru a exploata în mod corespunzător unitatea; și

(f)

atunci când este practic, punerea în aplicare a unor metode adecvate de curățare și dezinfectare la intrarea și ieșirea în/din unitate.

(2)   Autoritatea competentă dispune și supraveghează prelucrarea de către operator sau eliminarea ca material din categoria relevantă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, a subproduselor de origine animală obținute de la animale de acvacultură din speciile listate care au murit sau au fost ucise, inclusiv cochilii de moluște cu carne, în unitățile care dețin specii listate în zona de protecție.

(3)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate decide că articolele 87 și 88 se aplică numai animalelor de acvacultură din speciile listate.

Articolul 88

Vizite ale medicilor veterinari oficiali în unitățile din zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă asigură faptul că medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin o vizită la toate unitățile menționate la articolul 87, cât mai curând posibil și fără întârziere, după confirmarea oficială a unui focar de boală de categoria A, acordând prioritate unităților care, potrivit evaluării autorității competente, prezintă un risc mare de contractare sau de răspândire a bolii.

(2)   Atunci când efectuează vizitele menționate la alineatul (1), medicii veterinari oficiali efectuează cel puțin următoarele activități:

(a)

verificarea documentelor și analiza evidențelor;

(b)

verificarea punerii în aplicare a măsurilor de prevenire a introducerii sau a răspândirii bolii de categoria A în cauză, în conformitate cu articolul 87;

(c)

examinarea clinică a animalelor de acvacultură din speciile listate; și

(d)

dacă este necesar, colectarea de eșantioane pentru examene de laborator, pentru a confirma sau a infirma prezența bolii de categoria A în cauză.

(3)   Autoritatea competentă poate solicita vizite veterinare suplimentare la unitățile în cauză pentru a monitoriza situația.

(4)   Autoritatea competentă ține o evidență a activităților și a vizitelor menționate la alineatele (1), (2) și (3) și a constatărilor acestora.

Articolul 89

Interzicerea circulației animalelor de acvacultură, a produselor derivate de la acestea, a altor substanțe și materiale în interiorul, dinspre sau înspre zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă interzice următoarele în interiorul zonei de protecție:

(a)

circulația animalelor de acvacultură din speciile listate între unități din zona de protecție;

(b)

circulația animalelor de acvacultură din speciile listate dinspre sau înspre zona de protecție;

(c)

orice circulație dinspre unitățile din interiorul zonei de protecție a mijloacelor de transport și a oricărui echipament, produs, material sau substanță care poate transmite boala de categoria A în cauză;

(d)

transportul animalelor de acvacultură cu ambarcațiuni cu vivieră prin zona de protecție; și

(e)

expedierea de subproduse de origine animală neprelucrate obținute de la animale de acvacultură din orice specie de la unități din zona de protecție.

(2)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate să extindă interdicțiile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(d) la animalele din specii nelistate și la produsele obținute de la acestea.

Articolul 90

Condiții generale de acordare a derogărilor de la interdicțiile de circulație și transport referitoare la animale acvatice și produse obținute de la acestea în zona de protecție

(1)   Prin derogare de la interdicțiile prevăzute la articolul 89 alineatul (1), autoritatea competentă poate autoriza circulația și transportul animalelor acvatice și a produselor obținute de la acestea în cazurile prevăzute la articolele 91-94, sub rezerva aplicării condițiilor specifice prevăzute la articolele respective și a condițiilor generale prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(2)   Atunci când acordă autorizările prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă asigură îndeplinirea următoarele condiții:

(a)

toate deplasările trebuie să fie efectuate exclusiv pe rute desemnate, trebuie să fie convenite de comun acord cu autoritatea competentă și trebuie să nu implice descărcarea sau oprirea pe traseu;

(b)

orice schimb de apă și evacuare a apei în timpul transportului trebuie să se efectueze în zone, unități sau puncte de schimb de apă aprobate de autoritatea competentă;

(c)

mijloacele de transport trebuie construite și întreținute în așa fel încât să poată fi curățate și dezinfectate în mod corespunzător;

(d)

mijloacele de transport sunt curățate și dezinfectate:

(i)

înainte de operațiunile de transport; și

(ii)

după operațiunile de transport, sub supravegherea medicului veterinar oficial;

(e)

adoptarea oricărei alte măsuri suplimentare de biosecuritate considerate necesare de către autoritatea competentă în legătură cu operațiunile de transport.

Articolul 91

Condiții specifice aplicabile sacrificării și circulației în vederea sacrificării sau a prelucrării animalelor de acvacultură din speciile listate deținute în unități din zona de protecție

(1)   Animalele de acvacultură din unitățile care dețin specii listate în zona de protecție pot fi:

(a)

sacrificate în cadrul unității în conformitate cu măsurile de biosecuritate prevăzute de autoritatea competentă; sau

(b)

deplasate în vederea sacrificării imediate pentru consum uman într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor; sau

(c)

în cazul moluștelor, îndepărtate din apă și mutate într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor, în vederea purificării, dacă este necesar, și a prelucrării ulterioare.

(2)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor bazată pe date epidemiologice relevante, autoritatea competentă poate să limiteze aplicarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) la unitățile care dețin exclusiv animale de acvacultură din speciile listate în coloana a treia a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(3)   Atunci când autorizează circulația animalelor de acvacultură menționate la alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă responsabilă pentru unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor:

(a)

este informată cu privire la intenția de a trimite animale de acvacultură din specii listate la unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor;

(b)

acceptă să primească animalele de acvacultură în cauză;

(c)

supraveghează sacrificarea animalelor și trimite o confirmare în acest sens autorității competente din arealul căreia s-a efectuat expedierea;

(d)

asigură faptul că animalele de acvacultură din speciile listate provenite din zona de protecție sunt ținute separat de animalele de acvacultură din speciile listate provenite din afara zonei de protecție și sacrificate sau prelucrate separat de aceste animale;

(e)

monitorizează sacrificarea sau prelucrarea;

(f)

asigură faptul că operațiunile de curățare și dezinfectare a locului sunt finalizate înainte de sacrificarea animalelor de acvacultură provenite din unități situate în afara zonei de protecție;

(g)

asigură faptul că produsele de origine animală obținute de la animalele de acvacultură respectă condițiile specifice de introducere pe piață prevăzute la articolul 92; și

(h)

asigură faptul că subprodusele animale provenite din sacrificare sau din alte procese menționate la alineatul (1) sunt prelucrate sau eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 92

Condiții specifice pentru introducerea pe piață a produselor de origine animală obținute de la animale de acvacultură din speciile listate, în unități neafectate din zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă poate autoriza introducerea pe piață a produselor de origine animală obținute de la animale de acvacultură din speciile listate, în unități neafectate din zona de protecție, în următoarele condiții:

(a)

peștii trebuie sacrificați și eviscerați înainte de expediere; și

(b)

moluștele și crustaceele trebuie să fie trasabile pe deplin și să fie prelucrate, înainte de expediere, până la stadiul de produse neviabile care nu pot supraviețui dacă sunt reintroduse în apă.

(2)   Produsele de origine animală menționate la alineatul (1) sunt destinate:

(a)

furnizării directe la consumatorului final; sau

(b)

prelucrării ulterioare într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor.

Articolul 93

Condiții specifice pentru autorizarea transportului de subproduse de origine animală neprelucrate din unități situate în zona de protecție

Autoritatea competentă poate autoriza transportul de subproduse de origine animală neprelucrate obținute de la animale de acvacultură din speciile listate provenite de la unități din zona de protecție la o unitate în vederea prelucrării ulterioare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 94

Măsuri de atenuare a riscurilor care privesc anumite activități legate de animalele acvatice în interiorul zonei de protecție

(1)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate să pună în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor în ceea ce privește:

(a)

activitățile de pescuit comercial și recreativ din zona de protecție;

(b)

alte activități legate de animalele acvatice din zona de protecție, care ar putea prezenta un risc de răspândire a bolii; și

(c)

transportul bărcilor de serviciu utilizate pentru activitățile de întreținere și tratare a animalelor acvatice în zona de protecție.

(2)   În cadrul măsurilor prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă poate, după caz, să dispună curățarea și dezinfectarea echipamentelor care au fost utilizate în apele din zona de protecție.

Articolul 95

Măsuri care trebuie aplicate în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de supraveghere, inclusiv mijloacele de transport

(1)   Autoritatea competentă aplică măsurile prevăzute la articolele 87-93 în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de protecție, inclusiv mijloacele de transport.

(2)   În unitățile și locurile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă poate aplica măsuri suplimentare adaptate situației specifice pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A în interiorul zonei de protecție și în afara acesteia.

Articolul 96

Îndepărtarea animalelor de acvacultură din unitățile afectate și măsurile consecutive de atenuare a riscurilor

(1)   Autoritatea competentă stabilește o dată până la care trebuie îndepărtate animalele de acvacultură din toate unitățile infectate.

(2)   Autoritatea competentă poate decide, după efectuarea unei evaluări a riscurilor, că alineatul (1) se aplică și unităților din zona de protecție în care boala de categoria A nu a fost confirmată, pentru a controla și a preveni posibila răspândire a bolilor.

(3)   După îndepărtarea animalelor de acvacultură, astfel cum se prevede la alineatul (1), curățarea, dezinfectarea și instituirea vidului sanitar se efectuează în conformitate cu articolele 80 și 81.

(4)   Autoritatea competentă dispune instituirea sincronă a vidului sanitar în unitățile afectate și în unitățile selectate în conformitate cu alineatul (2).

(5)   Instituirea sincronă a vidului sanitar menționată la alineatul (4) se întinde pe parcursul perioadei prevăzute în anexa XIII.

Articolul 97

Durata măsurilor de control al bolilor în zona de protecție, repopularea unităților din zona de protecție

(1)   Autoritatea competentă menține măsurile de control al bolilor în zona de protecție prevăzute în secțiunea 2 a prezentului capitol până când:

(a)

se pun în aplicare și se finalizează măsurile prevăzute la articolul 96; și

(b)

pe baza rezultatului anchetelor efectuate în conformitate cu articolul 88, autoritatea competentă infirmă orice prezență a bolii de categoria A în cauză în celelalte unități din zona de protecție.

(2)   Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1):

(a)

autoritatea competentă aplică, în zona de protecție, măsurile prevăzute în secțiunea 3 a prezentului capitol pe parcursul perioadei stabilite la articolul 101; și

(b)

unitățile menționate la articolul 96 alineatele (1) și (2) și care au fost cuprinse anterior în zona de protecție pot fi repopulate.

Secțiunea 3

Măsuri de control al bolilor în zona de supraveghere

Articolul 98

Măsuri care trebuie aplicate în unitățile din zona de supraveghere

(1)   În zona de supraveghere, autoritatea competentă dispune aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 87 în toate unitățile care dețin animale de acvacultură din speciile listate.

(2)   Medicii veterinari oficiali vizitează unitățile menționate la alineatul (1) și desfășoară, după caz, activitățile prevăzute la articolul 88 alineatul (2).

(3)   Unitățile din zona de supraveghere fac obiectul supravegherii, care presupune vizite și prelevări de eșantioane, astfel cum se descrie la punctul 1 din anexa XV.

(4)   Supravegherea prevăzută la alineatul (3) este efectuată de autoritatea competentă.

Articolul 99

Măsuri legate de circulația și transportul animalelor de acvacultură în interiorul, dinspre sau înspre zona de supraveghere

(1)   Autoritatea competentă interzice circulația animalelor de acvacultură din unitățile situate în interiorul zonei de supraveghere în vederea sacrificării, a continuării creșterii sau a eliberării în sălbăticie în afara zonei de supraveghere.

(2)   Autoritatea competentă asigură faptul că orice transport de animale de acvacultură din speciile listate în interiorul sau înspre zona de supraveghere se efectuează în condițiile prevăzute la articolul 90 literele (a)-(e) și la articolul 91.

(3)   Autoritatea competentă poate dispune aplicarea unor măsuri suplimentare adecvate de biosecuritate pentru operațiunile de transport, inclusiv descărcarea în unitatea de destinație desemnată, pentru a controla și a preveni posibila răspândire a bolilor.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1) și în acord cu autoritatea competentă responsabilă de locul de destinație, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor de acvacultură, cu condiția aplicării unor măsuri adecvate de biosecuritate pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A.

Articolul 100

Măsuri care trebuie aplicate în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de protecție, inclusiv mijloacele de transport

(1)   Autoritatea competentă dispune fără întârziere aplicarea măsurilor prevăzute la articolele 98 și 99 în întreprinderile din sectorul alimentelor și al hranei pentru animale, în centrele de purificare, în centrele de expediere, în posturile de inspecție la frontieră, în unitățile de prelucrare a subproduselor de origine animală sau în orice alt loc relevant din zona de supraveghere, inclusiv mijloacele de transport.

(2)   În locurile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă poate aplica măsuri suplimentare adaptate situației specifice pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A în interiorul zonei de supraveghere și în afara acesteia.

Articolul 101

Durata măsurilor de control al bolilor din zona de supraveghere

Autoritatea competentă elimină măsurile de control al bolii prevăzute în prezenta secțiune atunci când perioada de supraveghere stabilită la punctul 2 din anexa XV pentru boala de categoria A în cauză s-a încheiat cu rezultate favorabile.

CAPITOLUL III

Măsuri de control al bolilor la animalele acvatice sălbatice

Articolul 102

Măsuri aplicabile în cazul unui caz suspect de boală de categoria A la animalele acvatice sălbatice din speciile listate

În cazul unui caz suspect de boală de categoria A la animalele acvatice sălbatice din speciile listate, în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, autoritatea competentă:

(a)

efectuează imediat o anchetă vizând animalele acvatice sălbatice din speciile listate care au fost pescuite, capturate, colectate sau găsite moarte, pentru a confirma sau a infirma prezența bolii de categoria A în conformitate cu articolul 71 alineatul (2);

(b)

asigură faptul că toate subprodusele de origine animală obținute de la animalele acvatice sălbatice din speciile listate, care sunt suspectate de a fi infectate, inclusiv cochiliile de moluște cu carne, sunt prelucrate sau eliminate ca material de categoria 1 sau 2 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(c)

dacă este practic, asigură faptul că orice material sau substanță care ar putea fi contaminate de animale suspecte de a fi afectate sau de subproduse de origine animală obținute de la acestea fac obiectul curățării și dezinfectării sau sunt eliminate pe baza instrucțiunilor medicilor veterinari oficiali și sub supravegherea acestora; și

(d)

furnizează informații relevante operatorilor sau autorităților responsabile pentru gestionarea populației de animale în cauză.

Articolul 103

Măsuri aplicabile în caz de focar al unei boli de categoria A apărută la animalele acvatice sălbatice din speciile listate

(1)   Dacă apare un caz de boală de categoria A confirmat în mod oficial la animalele acvatice sălbatice din speciile listate, autoritatea competentă stabilește o zonă infectată pe baza:

(a)

condițiilor hidrodinamice, topografice și epidemiologice relevante;

(b)

profilului bolii și al populației estimate de animale acvatice din speciile listate; și

(c)

factorilor de risc care contribuie la răspândirea bolii de categoria A în cauză, în special cei asociați cu riscul introducerii bolii în unitățile care dețin animale acvatice din speciile listate.

(2)   Autoritatea competentă poate adapta limitele zonei infectate inițiale:

(a)

pentru a controla răspândirea suplimentară a bolii de categoria A în cauză; și

(b)

în cazul confirmării altor focare ale bolii de categoria A la animalele sălbatice.

(3)   Autoritatea competentă informează imediat operatorii, alte autorități competente relevante, medicii veterinari relevanți și orice altă persoană fizică sau juridică interesată în legătură cu apariția focarului bolii și cu măsurile de control adoptate.

Articolul 104

Măsuri care trebuie aplicate în zona infectată

(1)   În zona infectată stabilită în conformitate cu articolul 103, autoritatea competentă:

(a)

pune în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor și măsuri consolidate de biosecuritate, pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A de la animalele afectate și de la zona infectată la animale și la zone neafectate;

(b)

interzice orice deplasare de către oameni a animalelor acvatice sălbatice din speciile listate și a produselor de origine animală obținute de la respectivele animale din zona infectată;

(c)

prin derogare de la articolul 10 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, asigură faptul că toate subprodusele de origine animală obținute de la animalele acvatice sălbatice din speciile listate din zona infectată, inclusiv cochiliile de moluște, cu carne, sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu regulamentul respectiv;

(d)

asigură, dacă este posibil, faptul că orice material sau substanță susceptibile de a fi contaminate de animale acvatice sălbatice din speciile listate din zona infectată sau de subprodusele de origine animală obținute de la acestea fac obiectul curățării și dezinfectării sau sunt eliminate pe baza instrucțiunilor medicilor veterinari oficiali și sub supravegherea acestora; și

(e)

interzice introducerea în unități care dețin animale de acvacultură din specii listate, atât în ​interiorul, cât și în afara zonei infectate sau în bazinele de captare a apei sau în zonele de coastă din afara zonei infectate, a oricăror părți de animale acvatice din speciile listate, care au fost pescuite, capturate, colectate sau găsite moarte în zona infectată, precum și a oricărui produs, material sau substanță susceptibile de a fi contaminate cu o boală de categoria A în zona infectată.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b) și în scopul conservării materialului genetic valoros, autoritatea competentă poate autoriza deplasarea animalelor acvatice sălbatice din speciile listate din zona infectată la o unitate autorizată de autoritatea competentă în acest scop, cu condiția aplicării măsurilor de biosecuritate adecvate pentru a preveni răspândirea bolii de categoria A. Unitatea de destinație este considerată, în sensul articolului 108, ca fiind o unitate situată în zona infectată.

Articolul 105

Măsuri suplimentare care trebuie aplicate în zona infectată

(1)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă stabilește măsurile suplimentare necesare pentru controlul sau eradicarea bolii de categoria A în cauză.

(2)   Ca parte a controlului sau a eradicării bolii de categoria A în cauză, autoritatea competentă poate:

(a)

să suspende activitățile de repopulare, pescuit, colectare și capturare;

(b)

să dispună curățarea și dezinfectarea obligatorie a echipamentelor de pescuit, a bărcilor și a altor echipamente susceptibile de a fi contaminate; și

(c)

să intensifice activitățile de pescuit, colectare și capturare sau să pună în aplicare alte măsuri relevante pentru eradicarea bolii.

(3)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) se pun în aplicare după consultarea grupului operațional de experți menționat la articolul 107 și a altor autorități și părți interesate și în colaborare cu acestea.

Articolul 106

Extinderea măsurilor

Autoritatea competentă poate decide că măsurile relevante menționate la articolele 102-105 se aplică și animalelor acvatice din speciile nelistate.

Articolul 107

Grupul operațional de experți

(1)   Dacă apare un caz de boală de categoria A confirmat la animalele acvatice sălbatice din speciile listate, autoritatea competentă înființează un grup operațional de experți, astfel cum se prevede la articolul 43 alineatul (2) litera (d) punctul (iii) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(2)   Grupul operațional de experți oferă autorității competente asistență în:

(a)

evaluarea situației epidemiologice și a evoluției acesteia;

(b)

determinarea zonei infectate; și

(c)

stabilirea măsurilor adecvate care trebuie aplicate în zona infectată și a duratei acestora.

Articolul 108

Măsuri aplicabile în unitățile din zona infectată

(1)   În unitățile care dețin animale de acvacultură din speciile listate în zona infectată, autoritatea competentă aplică măsurile prevăzute la articolul 87.

(2)   Pe lângă măsurile prevăzute la articolul 87, autoritatea competentă interzice circulația animalelor de acvacultură deținute în unități din zona infectată:

(a)

în afara zonei infectate; sau

(b)

la alte unități din zona infectată.

(3)   După efectuarea unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate limita interdicția prevăzută la alineatul (2) numai la animalele de acvacultură din speciile listate.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea competentă poate autoriza, după efectuarea unei evaluări a riscurilor și în acord cu autoritatea competentă responsabilă de locul de destinație, deplasarea animalelor din speciile listate în afara zonei infectate sau la alte unități din zona infectată.

Articolul 109

Durata măsurilor în zona infectată

Autoritatea competentă menține măsurile prevăzute în prezentul capitol până când informațiile epidemiologice arată că populația sălbatică relevantă nu mai prezintă risc de răspândire a bolii și până când grupul operațional recomandă eliminarea măsurilor.

CAPITOLUL IV

Măsuri de control al bolilor pentru bolile de categoria b și c ale animalelor acvatice

Articolul 110

Măsuri preliminare de control al bolilor care trebuie aplicate atunci când autoritatea competentă suspectează prezența unei boli de categoria B sau C în statele membre, în zonele sau în compartimentele cărora li s-a acordat statutul de indemne de boală

Autoritatea competentă aplică măsurile prevăzute la articolele 55, 56 și 57 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 în caz de suspiciune a prezenței unei boli de categoria B sau C, în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (3) sau (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, în statele membre, în zonele sau în compartimentele cărora li s-a acordat statutul de indemne de boală, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatul (4) și la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau la articolul 83, la articolul 84 alineatul (1) literele (h)-(m) sau la articolul 84 alineatul (2) literele (b)-(g) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 111

Măsuri de control al bolilor care trebuie aplicate atunci când se confirmă o boală de categoria B sau C

Autoritatea competentă aplică măsurile prevăzute la articolele 58-65 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 în caz de confirmare a prezenței unei boli de categoria B sau C, în conformitate cu articolul 9 alineatele (2), (3) sau (4) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689, în statele membre, în zonele sau în compartimentele cărora li s-a acordat statutul de indemne de boală, astfel cum se prevede la articolul 36 alineatul (4) și la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau la articolul 83, la articolul 84 alineatul (1) literele (h)-(m) sau la articolul 84 alineatul (2) literele (b)-(g) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

PARTEA IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 112

Abrogări

Directivele 92/66/CEE, 2001/89/CE, 2003/85/CE și Directiva 2005/94, precum și actele adoptate în temeiul acestora, încetează să se aplice de la 21 aprilie 2021.

Articolul 113

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (a se vedea pagina 211 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(5)  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

(6)  Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

(7)  Directiva 92/66/CEE a Consiliului din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (JO L 260, 5.9.1992, p. 1).

(8)  Directiva 2001/89/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice (JO L 316, 1.12.2001, p. 5).

(9)  Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane și de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce privește boala Teschen și pesta porcină africană (JO L 192, 20.7.2002, p. 27).

(10)  Directiva 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase, de abrogare a Directivei 85/511/CEE și a Deciziilor 89/531/CEE și 91/665/CEE și de modificare a Directivei 92/46/CEE (JO L 306, 22.11.2003, p. 1).

(11)  Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (JO L 10, 14.1.2006, p. 16).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(13)  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(14)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei din 28 iunie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile care dețin animale terestre și incubatoare, precum și pentru trasabilitatea anumitor animale terestre deținute și a ouălor pentru incubație (JO L 314, 5.12.2019, p. 115).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).

(16)  Regulamentul delegat (UE) 2020/688 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre și a ouălor pentru incubație (a se vedea pagina 140 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA I

EXAMINĂRI CLINICE, PROCEDURI DE EȘANTIONARE, METODE DE DIAGNOSTICARE A BOLILOR DE CATEGORIA A ȘI TRANSPORTUL EȘANTIOANELOR

(astfel cum se prevede la articolul 3 din prezentul regulament)

A.   Proceduri de eșantionare

A.1   PRELEVAREA DE EȘANTIOANE DE LA ANIMALE ÎN VEDEREA EXAMINĂRILOR CLINICE

1.

Pe cât posibil, examinările clinice trebuie să includă:

(a)

animale care prezintă semne clinice ale unor boli de categoria A;

(b)

animale care probabil au murit recent din cauza bolii suspectate/confirmate;

(c)

animale care au o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat; și

(d)

animale pentru care s-au obținut rezultate pozitive sau neconcludente la examenele de laborator anterioare.

2.

Animalele care urmează să fie examinate trebuie să fie selectate în mod aleatoriu, în număr suficient de mare pentru a permite detectarea bolii, dacă este prezentă, în cazul în care nu există semne evidente de boală sau leziuni post mortem care să sugereze boli de categoria A.

3.

Animalele care urmează să fie examinate și metoda de eșantionare trebuie să fie alese în conformitate cu instrucțiunile autorității competente și cu planul de urgență relevant menționat la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429. Animalele care urmează să fie examinate și metoda de eșantionare trebuie să țină seama de profilul bolii și de următoarele:

(a)

scopul eșantionării;

(b)

speciile listate deținute în unitate;

(c)

numărul de animale din speciile listate care sunt deținute în unitate;

(d)

categoria animalelor deținute;

(e)

evidențele disponibile privind producția, sănătatea și trasabilitatea animalelor deținute, care sunt relevante pentru anchetă;

(f)

tipul de unitate și practicile de creștere a animalelor;

(g)

nivelul riscului de expunere:

(i)

probabilitatea expunerii la agentul patogen sau la vector;

(ii)

absența imunizării animalelor din cauza vaccinării sau a imunității materne; și

(iii)

istoricul șederii în unitate;

(h)

alți factori epidemiologici relevanți.

4.

Numărul minim de animale care urmează să fie examinate trebuie să fie conform cu instrucțiunile autorității competente și cu planul de urgență relevant menționat la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429. Numărul minim de animale care urmează să fie examinate trebuie să țină seama de profilul bolii și, în special, de următoarele:

(a)

prevalența preconizată în unitate;

(b)

nivelul de încredere dorit al rezultatelor anchetei, care în orice caz nu trebuie să fie mai mic de 95 %; și

(c)

standardele internaționale și dovezile științifice disponibile.

A.2   PRELEVAREA DE EȘANTIOANE DE LA ANIMALE ÎN VEDEREA EXAMENELOR DE LABORATOR

1.

Eșantionarea în vederea examenelor de laborator trebuie să țină seama de rezultatul examinărilor clinice menționate la punctul A.1 și, dacă este posibil, trebuie să includă animalele menționate la punctul A.1 subpunctul 1.

2.

În cazul în care nu există semne evidente de boală sau de leziuni post mortem care sugerează boli din categoria A, eșantioanele trebuie prelevate în mod aleatoriu în fiecare unitate epidemiologică din unitate și trebuie să permită depistarea bolii, dacă aceasta este prezentă.

3.

Animalele care urmează să fie eșantionate, natura eșantioanelor care urmează să fie prelevate și metoda de eșantionare trebuie să fie conforme cu instrucțiunile autorității competente și cu planul de urgență relevant menționat la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429. Animalele care urmează să fie eșantionate, natura eșantioanelor care urmează să fie prelevate și metoda de eșantionare trebuie să țină seama de profilul bolii și de criteriile prevăzute la punctul A.1 subpunctul 3.

4.

Numărul minim de animale de la care urmează să se preleveze eșantioane trebuie să fie conform cu instrucțiunile autorității competente și cu planul de urgență relevant menționat la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429. Numărul minim de animale de la care urmează să se preleveze eșantioane trebuie să țină seama de criteriile stabilite la punctul A.1 subpunctul 4 și de performanța testelor utilizate.

5.

În cazul animalelor sălbatice, eșantioanele trebuie colectate de la animale împușcate, găsite moarte sau capturate în mod intenționat sau trebuie obținute prin metode neinvazive, cum ar fi cu ajutorul bulgărilor de lins și al frânghiilor de ros sau al momelilor. Numărul minim și natura eșantioanelor trebuie să țină cont de mărimea estimată a populației sălbatice și de criteriile relevante stabilite la punctul A.1 subpunctele 3 și 4.

A.3   EȘANTIONAREA UNITĂȚILOR ÎN VEDEREA VIZITELOR

1.

Unitățile care urmează să fie eșantionate și metoda de eșantionare trebuie să fie alese în conformitate cu instrucțiunile autorității competente și cu planul de urgență relevant menționat la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429. Unitățile care urmează să fie eșantionate și metoda de eșantionare trebuie să țină seama de profilul bolii și de criteriile prevăzute la punctul A.1 subpunctul 3.

2.

Numărul minim de unități care urmează să fie vizitate trebuie să fie conform cu instrucțiunile autorității competente și cu planul de urgență relevant menționat la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2016/429.

B.   Metode de diagnosticare

Tehnicile, materialele de referință, standardizarea lor și interpretarea rezultatelor testelor efectuate utilizând metodele de diagnosticare relevante pentru bolile de categoria A trebuie să respecte articolul 6 și anexa VI partea III la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Metodologia de diagnosticare trebuie să vizeze maximizarea sensibilității supravegherii. În anumite circumstanțe, această supraveghere poate include utilizarea de examene de laborator pentru a evalua expunerea anterioară la boală.

C.   Transportul eșantioanelor

1.

Toate eșantioanele prelevate pentru a confirma sau a infirma prezența unei boli de categoria A trebuie trimise, în condițiile unei etichetări și identificări corespunzătoare, unui laborator oficial care a fost informat cu privire la sosirea lor. Aceste eșantioane trebuie să fie însoțite de formularele corespunzătoare, în conformitate cu cerințele stabilite de autoritatea competentă și de laboratorul care primește eșantioanele. Aceste formulare trebuie să includă cel puțin:

(a)

unitatea de origine a animalelor de la care se prelevează eșantioane;

(b)

informații privind specia, vârsta și categoria animalelor de la care se prelevează eșantioane;

(c)

antecedentele clinice ale animalelor, dacă sunt disponibile și relevante;

(d)

semnele clinice și constatările post mortem; și

(e)

orice alte informații relevante.

2.

Toate eșantioanele trebuie să fie:

(a)

depozitate în containere și pachete etanșe și incasabile și în conformitate cu standardele internaționale aplicabile;

(b)

menținute la cea mai potrivită temperatură și în cele mai adecvate condiții în timpul transportului, ținând seama de factorii care pot afecta calitatea eșantionului.

3.

Pe partea exterioară a ambalajului se etichetează adresa laboratorului de destinație și se afișează foarte vizibil următoarele indicații:

„Material patologic de origine animală; perisabil; fragil; nu deschideți în afara laboratorului de destinație.”

4.

Persoana responsabilă din laboratorul oficial de destinație a eșantioanelor trebuie să fie informată în timp util cu privire la sosirea eșantioanelor.

ANEXA II

PERIOADA DE MONITORIZARE

(astfel cum se face referire la articolele 8, 17, 27, 32, 48, 57 și 59 din prezentul regulament)

Boli de categoria A

Perioada de monitorizare

Febra aftoasă (FA)

21 de zile

Infecția cu virusul pestei bovine (PB)

21 de zile

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift (VFVR)

30 de zile

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase (DNC)

28 de zile

Infecția cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină) (PPCB)

45 de zile

Variola ovină și caprină (VOC)

21 de zile

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare (PMR)

21 de zile

Pleuropneumonia contagioasă a caprinelor (PPCC)

45 de zile

Pesta ecvină africană (PEA)

14 zile

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

6 luni

Pesta porcină clasică (PPC)

15 zile

Pesta porcină africană (PPA)

15 zile

Gripa aviară înalt patogenă (HPAI)

21 de zile

Infecția cu virusul bolii Newcastle (BNC)

21 de zile


ANEXA III

CONDIȚII PENTRU ANUMITE DEROGĂRI DE LA ARTICOLUL 12 ALINEATUL (1) LITERA (a) ÎN CAZUL ECVINELOR

[astfel cum se menționează la articolul 13 alineatul (4)]

1.

În cazul apariției unui focar de pestă ecvină africană, autoritatea competentă poate emite derogări de la dispozițiile articolului 12 alineatul (1) litera (a) vizând animalele afectate și neafectate, dacă:

(a)

animalele afectate care fac obiectul derogărilor sunt izolate în sedii protejate de vectori astfel încât să se evite orice transmitere a agentului patogen al bolii de la animale la vectorii relevanți timp de 40 de zile, ceea ce corespunde perioadei infecțioase stabilite în capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), de la intrarea animalelor în sediile protejate de vectori; și

(b)

supravegherea, inclusiv, dacă este necesar, examenele de laborator, efectuate de autoritatea competentă, indică faptul că niciunul dintre animalele din sediile protejate vector nu prezintă un risc de transmitere a virusului.

2.

În cazul apariției unui focar de infecție cu Burkholderia mallei (morvă), autoritatea competentă poate emite derogări de la articolul 12 alineatul (1) litera (a) vizând animalele neafectate, cu condiția ca animalele care fac obiectul derogărilor să fie plasate în carantină până când:

(a)

animalele afectate au fost ucise și distruse;

(b)

după sacrificare, curățarea și dezinfectarea unității au fost finalizate în conformitate cu articolul 15; și

(c)

animalele rămase au fost supuse unui test de fixare a complementului, efectuat, cu rezultate negative, la o diluție a serului de 1 la 5, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni de la curățarea și dezinfectarea menționate la litera (b).


ANEXA IV

PROCEDURI DE CURĂȚARE, DEZINFECTARE ȘI, ATUNCI CÂND ESTE NECESAR, DE CONTROL AL INSECTELOR ȘI AL ROZĂTOARELOR

(astfel cum se face referire la articolele 12, 15, 16, 39, 45 și 57 din prezentul regulament)

A.   Cerințe generale

1.

Alegerea produselor biocide și a procedurilor pentru operațiunile de curățare și dezinfectare trebuie să țină seama de următoarele:

(a)

agentul cauzal al infecției;

(b)

natura unităților, vehiculelor, obiectelor și materialelor care urmează să fie tratate; și

(c)

legislația aplicabilă.

2.

Condițiile în care sunt utilizate produsele biocide trebuie să asigure faptul că eficacitatea acestora nu este diminuată. Trebuie să se respecte, în special, parametrii tehnici furnizați de fabricant, cum ar fi presiunea, temperatura, timpul de contact necesar sau condițiile de depozitare. Acțiunea dezinfectantului nu trebuie să fie compromisă prin interacțiunea cu alte substanțe.

3.

Recontaminarea articolelor curățate anterior trebuie evitată, în special atunci când spălarea se efectuează cu lichide aplicate sub presiune.

4.

Apa folosită la operațiunile de curățare trebuie să fie colectată și eliminată într-un mod care să evite orice risc de răspândire a agenților patogeni ai bolii de categoria A.

5.

Produsele biocide trebuie utilizate într-un mod care să reducă, pe cât posibil, orice impact advers asupra mediului și asupra sănătății publice care ar putea rezulta din utilizarea lor.

B.   Operațiunile preliminare de curățare și dezinfectare

Pentru operațiunile preliminare de curățare și dezinfectare prevăzute la articolul 15, pentru a se evita răspândirea bolii de categoria A:

(a)

cadavrele întregi sau părțile de cadavre ale animalelor deținute din speciile listate trebuie pulverizate cu dezinfectant și scoase din unitate în vehicule sau în recipiente închise și etanșe în vederea prelucrării și eliminării;

(b)

orice țesut sau sânge care ar putea să se scurgă în timpul uciderii, sacrificării sau examinării post mortem trebuie colectate și eliminate cu atenție;

(c)

de îndată ce cadavrele întregi sau părțile de cadavre ale animalelor deținute din speciile listate au fost înlăturate pentru prelucrare sau eliminare, părțile din unitate în care au fost ținute aceste animale și orice părți ale altor clădiri, suprafețe sau echipamente contaminate în timpul uciderii sau al examinării post mortem trebuie să fie pulverizate cu dezinfectant;

(d)

dejecțiile animaliere, inclusiv așternutul și așternutul folosit, trebuie înmuiate în dezinfectant;

(e)

dezinfectantul trebuie să rămână pe suprafața tratată cel puțin 24 de ore;

(f)

echipamentele, recipientele, ustensilele de consum, suprafețele sau orice material care ar putea fi contaminate după spălare și dezinfectare trebuie distruse.

C.   Operațiunile finale de curățare și dezinfectare

Pentru operațiunile finale de curățare și dezinfectare prevăzute la articolul 57:

1.

Dejecțiile animaliere, inclusiv așternutul și așternutul folosit, trebuie înlăturate și tratate după cum urmează:

(a)

fracția solidă a dejecțiilor animaliere, inclusiv așternutul și așternutul folosit:

(i)

se tratează cu abur la o temperatură de minimum 70 °C;

(ii)

se ard;

(iii)

se îngroapă suficient de adânc pentru a împiedica accesul animalelor; sau

(iv)

se stivuiesc în vederea tratamentului termic, se pulverizează cu dezinfectant și se lasă așa cel puțin 42 de zile, timp în care stiva trebuie fie acoperită, fie refăcută, pentru a se asigura tratarea termică a tuturor straturilor;

(b)

fracția lichidă a dejecțiilor animaliere trebuie să fie depozitată timp de cel puțin 42 de zile, iar în cazul gripei aviare înalt patogene, cel puțin 60 de zile, după ultima adăugare de material infecțios.

2.

Clădirile, suprafețele și echipamentele trebuie spălate și curățate minuțios, prin îndepărtarea grăsimii și a murdăriei rămase, și pulverizate cu dezinfectanți.

3.

După șapte zile, unitățile trebuie curățate și dezinfectate din nou.


ANEXA V

RAZA MINIMIMĂ A ZONELOR DE PROTECȚIE ȘI SUPRAVEGHERE

(astfel cum se prevede la articolul 21 din prezentul regulament)

Indicată ca raza unui cerc cu centrul în unitate

Boli de categoria A

Zona de protecție

Zona de supraveghere

Febra aftoasă

3 km

10 km

Infecția cu virusul pestei bovine

3 km

10 km

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

20 km

50 km

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

20 km

50 km

Infecția cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

Unitate

3 km

Variola ovină și caprină

3 km

10 km

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

3 km

10 km

Pleuropneumonia contagioasă a caprelor

Unitate

3 km

Pesta ecvină africană

100 km

150 km

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

Unitate

Unitate

Pesta porcină clasică

3 km

10 km

Pesta porcină africană

3 km

10 km

Gripa aviară înalt patogenă

3 km

10 km

Infecția cu virusul bolii Newcastle

3 km

10 km


ANEXA VI

INTERDICȚII ÎN ZONA DE RESTRICȚII

(astfel cum se prevede la articolul 27 din prezentul regulament)

Tabel: Interzicerea activităților care privesc animalele din speciile listate și produsele obținute de la aceste animale

INTERZICEREA ACTIVITĂȚILOR CARE PRIVESC ANIMALELE ȘI PRODUSELE

FA (1)

PB

VFVR

DNC

PPCB

VOC

PMR

PPCC

PPC

PPA

PEA

MORVĂ

HPAI

BNC

Circulația animalelor deținute din speciile listate dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

X

X

Circulația animalelor deținute din speciile listate înspre unități din zona de restricții

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

X

X

Repopularea cu vânat din speciile listate

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

X

X

Târguri, piețe, expoziții și alte situații în care sunt adunate la un loc animalele deținute din speciile listate, inclusiv colectarea și dispersarea acestor specii

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

X

X

Circulația materialului seminal, a oocitelor și a embrionilor obținuți de la animale deținute din speciile listate, dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

X (*2)

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

Colectarea de material seminal, oocite și embrioni de la animalele deținute din speciile listate

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NP

NA

NA

NA

Inseminarea artificială itinerantă a animalelor deținute din speciile listate

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

Servicii naturale itinerante ale animalelor deținute din speciile listate

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NA

NA

NA

Circulația ouălor destinate incubației, dinspre unitățile situate în zona de restricții

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

Circulația cărnii proaspete, cu excepția organelor, obținută de la animale deținute și sălbatice din speciile listate, dinspre abatoare sau unități de manipulare a vânatului din zona de restricții

X

X

X

NP

NP

X

X

NP

X

X

NP

NA

X

X

Circulația organelor obținute de la animale deținute și sălbatice din speciile listate, dinspre abatoare sau unități de manipulare a vânatului din zona de restricții

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

NP

NA

X

X

Circulația produselor din carne obținute din carne proaspătă provenită de la animale din speciile listate, dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

NP

NP

NP

X

NP

X

X

NP

NA

X

X

Circulația laptelui crud și a colostrului obținute de la animale deținute din speciile listate, dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

X

NP

X

X

NP

NA

NA

NP

NA

NA

NA

Circulația produselor lactate și a produselor pe bază de colostru, dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

X

NP

X

X

NP

NA

NA

NP

NA

NA

NA

Circulația ouălor destinate consumului uman dinspre unități din zona de restricții

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

X

X

Circulația dejecțiilor animaliere, inclusiv a așternutului și a așternutului folosit, obținute de la animale deținute din speciile listate, dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

X

NP

X

X

NP

X

X

NP

NA

X

X

Circulația pieilor brute și a celor prelucrate, a lânii, a părului și a penelor obținute de la animale deținute din specii listate, dinspre unități din zona de restricții

X

X

X

X

NP

X

X

NP

X

X

NP

NA

X

X

Circulația materiilor prime de origine vegetală destinate hranei animalelor și a paielor obținute în zona de protecție (*1)

X

X

NP

NP

NP

NP

NP

NP

NP

NP

NP

NA

NP

NP


(*1)  numai ovocite și embrioni.

(*2)  numai ovocite și embrioni.

(1)  Abrevieri ale bolilor în conformitate cu anexa II

NA= nu se aplică

X= interdicție

NP= nu este interzis


ANEXA VII

TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU PRODUSELE DE ORIGINE ANIMALĂ DIN ZONA DE RESTRICȚII

(astfel cum se face referire la articolele 27, 33 și 49 din prezentul regulament)

Tratament

FA (8)

PB

VFVR

DNC

PPCB

VOC

PMR

PPCC

PPC

PPA

PEA

HPAI

BNC

CARNE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tratamentul termic într-un recipient închis ermetic, pentru a atinge o valoare F0 (7) minimă de 3

x

 

 

 

 

 

X

 

X

X

 

X

X

Tratament termic pentru atingerea unei temperaturi interne de 80 °C

X

 

 

 

 

 

X

 

X

X

 

X

X

Tratament termic pentru atingerea unei temperaturi interne de 70 °C

X

 

 

 

 

 

X

 

X

 

 

X

X

Tratament termic (în cazul cărnii dezosate și degresate anterior) pentru a obține o temperatură internă de 70 °C timp de cel puțin 30 de minute

X

 

 

 

 

 

X

 

X

 

 

 

 

Într-un recipient închis ermetic, aplicând 60 °C timp de cel puțin 4 ore

X

 

 

 

 

 

X

 

X

X

 

 

 

Temperatura internă de 73,9  °C pentru minimum 0,51 secunde (6)

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

Temperatura internă de 70,0  °C pentru minimum 3,5 secunde (6)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

Temperatura internă de 65,0  °C pentru minimum 42 de secunde (6)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

Temperatura internă de 60 °C pentru minimum 507 secunde (6)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

Tratament termic pentru a obține desicarea la valori maxime pentru Aw de 0,93 și pH de 6

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tratament termic pentru atingerea unei temperaturi interne de 65 °C pentru o perioadă de timp necesară obținerii unei valori minime de pasteurizare de 40

 

 

 

 

 

 

X

 

 

 

 

 

 

Fermentare și maturare naturală pentru carnea cu os: minimum 9 luni, pentru a obține valori maxime pentru Aw de 0,93 și pH de 6

X

 

 

 

 

 

 

 

X

 

 

 

 

Fermentare și maturare naturală pentru carnea dezosată: minimum 9 luni, pentru a obține valori maxime pentru Aw de 0,93 și pH de 6

X

 

 

 

 

 

 

 

X

X

 

 

 

Fermentare naturală pentru mușchi file: minimum 140 de zile pentru a atinge valori maxime pentru Aw de 0,93 și pH de 6 (5)

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

 

 

 

Fermentare naturală pentru jambon: minimum 190 de zile pentru a atinge valori maxime pentru Aw de 0,93 și pH de 6 (5)

 

 

 

 

 

 

 

 

X

X

 

 

 

Uscare după sărarea jambonului cu os în stil italian: minimum 313 zile (5)

 

 

 

 

 

 

 

 

X

 

 

 

 

Uscare după sărarea jambonului cu os și a mușchiului file în stil spaniol (5):

Jambon iberic: minimum 252 de zile

Spată iberică: minimum 140 de zile

Mușchi file iberic: minimum 126 de zile

Jambon Serrano: minimum 140 de zile

X

 

 

 

 

 

 

 

X

X

 

 

 

Maturarea carcaselor la o temperatură minimă de 2 °C timp de cel puțin 24 de ore după sacrificare

 

 

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îndepărtarea organelor

 

 

 

X

X

 

 

X

 

 

 

 

 

MEMBRANE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sărare cu clorură de sodiu (NaCl), fie uscată, fie sub formă de saramură saturată (Aw < 0,80 ), pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 30 de zile, la o temperatură ambientală de cel puțin 20 °C

X

 

 

MS (4)

 

 

X

 

X

X

 

 

 

Sărare cu sare suplimentată cu fosfat (86,5 % NaCl, 10,7 % Na2HPO4 și 2,8 % Na3PO4), fie uscată, fie sub formă de saramură saturată (Aw < 0,80 ), pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 30 de zile, la o temperatură ambientală de cel puțin 20 °C

X

 

 

 

 

X

 

X

X

 

 

 

Sărare cu clorură de sodiu (NaCl), minimum 30 de zile (3)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Decolorare (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Uscare (2)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LAPTE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tratament termic (proces de sterilizare) pentru a atinge o valoare F0 minimă de 3

X

 

 

 

MS (1)

 

 

MS (1)

 

 

 

 

 

Tratament termic UHT (temperatură foarte înaltă): minim 132 °C pentru cel puțin o secundă

X

 

 

 

 

X

 

 

 

 

 

Tratament termic UHT (temperatură foarte înaltă): minim 135 °C pentru un timp de păstrare adecvat

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tratament termic HTST (pasteurizare la temperatură înaltă în timp scurt) dacă pH-ul laptelui este mai mic de 7, minimum 72 °C pentru cel puțin 15 secunde

X

 

 

 

 

X

 

 

 

 

 

Tratament termic HTST (pasteurizare la temperatură înaltă în timp scurt) dacă pH-ul laptelui este de cel puțin 7, minimum 72 °C pentru cel puțin 15 secunde, aplicat de două ori

X

 

 

 

 

X

 

 

 

 

 

Tratament termic HTST (pasteurizare la temperatură înaltă în timp scurt) combinat cu un tratament fizic pentru a atinge o valoare a pH-ului sub 6 timp de minimum 1 oră sau pentru a atinge cel puțin 72 °C, combinat cu desicare

X

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pasteurizare constând într-un singur tratament termic cu efect cel puțin echivalent cu cel obținut prin aplicarea temperaturii de 72 °C timp de 15 secunde

X

 

X

X

 

 

 

 

 

 

 


Tratament

HPAI

BNC

OUĂ

 

 

Tratament termic:

Ou întreg:

60,0  °C – 188 sec.

preparate termic complet

Amestecuri din ouă întregi:

60 °C – 188 sec.

preparate termic complet

61,1  °C – 94 sec.

Albuș de ou lichid:

55,6  °C – 870 sec.

56,7  °C – 232 sec.

Gălbenuș de ou simplu sau pur:

60 °C – 288 sec.

Gălbenuș de ou sărat 10 %:

62,2  °C – 138 sec.

Albuș de ou deshidratat:

67 °C – 20 de ore

54,4  °C – 50,4 ore

51,7  °C – 73,2 ore

X

 

Tratament termic:

Ou întreg:

55 °C – 2 521 sec.

57 °C – 1 596 sec.

59 °C – 674 sec.

preparate termic complet

Albuș de ou lichid:

55 °C – 2 278 sec.

57 °C – 986 sec.

59 °C – 301 sec.

Gălbenuș de ou sărat 10 %:

55 °C – 176 sec.

Albuș de ou deshidratat:

57 °C – 54,0 ore

 

X


(1)  Marfă sigură.

(2)  Nu pentru membranele de bovine, ovine, caprine și porcine.

(3)  Nu pentru membranele de bovine, ovine, caprine și porcine.

(4)  Marfă sigură.

(5)  Doar pentru porcine.

(6)  Doar pentru carnea de pasăre.

(7)  F0 este efectul bactericid calculat asupra sporilor de bacterii. O valoare F0 de 3 înseamnă că punctul cel mai rece din produs a fost încălzit suficient pentru a atinge același efect bactericid cu cel determinat de expunerea la 121 °C (250 °F) timp de trei minute cu încălzire și răcire instantanee.

(8)  Abrevieri ale bolilor în conformitate cu anexa II.


ANEXA VIII

TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU PRODUSELE CARE NU SUNT DE ORIGINE ANIMALĂ DIN ZONA DE RESTRICȚII

(astfel cum se face referire la articolele 36 și 52 din prezentul regulament)

Tratament

FA (1)

PB

Tratament termic la o temperatură minimă de 80 °C și timp de cel puțin 10 minute, sub abur într-o incintă închisă

X

X

Depozitarea în ambalaje sau baloturi protejate, situate în sedii aflate la cel puțin 2 km de cel mai apropiat focar și deplasarea din sedii nu are loc înainte de trecerea a cel puțin trei luni de la finalizarea curățării și dezinfectării în conformitate cu articolul 15

X

X


(1)  Abrevieri ale bolilor în conformitate cu anexa II.


ANEXA IX

MARCAREA CĂRNII PROASPETE DIN ZONA DE PROTECȚIE

(astfel cum se face referire la articolele 33 și 49 din prezentul regulament)

1.

Marcajul care trebuie aplicat pe carnea proaspătă provenită de la păsări de curte din zona de protecție și care nu este destinată altui stat membru în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (b) trebuie să respecte următoarele cerințe:

(a)

forma și conținutul:

Unde „XY” înseamnă codul de țară relevant prevăzut în anexa II secțiunea I partea B punctul 6 la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, iar „1234” înseamnă numărul de aprobare al unității menționate în anexa II secțiunea I partea B punctul 7 la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

(b)

dimensiuni:

„XY” lățime de 8 mm;

„1234” lățime de 11 mm;

lățimea diametrului exterior de cel puțin 30 mm;

grosimea liniei pătratului de 3 mm.

2.

Marcajul care trebuie aplicat pe carnea proaspătă destinată tratamentului într-o unitate de prelucrare în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) litera (a) constă în:

(a)

marca de identificare prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 853/2004, cu o cruce diagonală suplimentară formată din două linii drepte care se intersectează în centrul ștampilei, permițând ca informațiile prezente în acest punct să rămână lizibile; sau

(b)

o singură ștampilă ovală, cu lățimea de 6,5 cm și înălțimea de 4,5 cm, în care următoarele informații trebuie să apară cu caractere perfect lizibile:

în partea superioară, numele complet sau codul ISO al statului membru, cu litere majuscule;

în centru, numărul de aprobare al abatorului;

în partea inferioară, unul dintre următoarele seturi de inițiale: CE, EC, EF, EG, EK, EY, EO, ES, UE, EB, WE sau EZ;

două linii drepte care se încrucișează în centrul ștampilei, astfel încât informațiile să rămână vizibile;

corpul literelor trebuie să aibă o înălțime de minimum 0,8 cm, iar cel al cifrelor de minimum 1 cm.


ANEXA X

DURATA MĂSURILOR ÎN ZONA DE PROTECȚIE

(astfel cum se prevede la articolul 39 din prezentul regulament)

Boli de categoria A

Perioada minimă a duratei măsurilor în zona de protecție [articolul 39 alineatul (1)]

Perioada suplimentară a duratei măsurilor de supraveghere în zona de protecție [articolul 39 alineatul (3)]

Febra aftoasă

15 zile

15 zile

Infecția cu virusul pestei bovine

21 de zile

9 zile

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

30 de zile

15 zile

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

28 de zile

17 zile

Infecția cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

45 de zile

Nu se aplică

Variola ovină și caprină

21 de zile

9 zile

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

21 de zile

9 zile

Pleuropneumonia contagioasă a caprelor

45 de zile

Nu se aplică

Pesta ecvină africană

12 luni

Nu se aplică

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

6 luni

Nu se aplică

Pesta porcină clasică

15 zile

15 zile

Pesta porcină africană

15 zile

15 zile

Gripa aviară înalt patogenă

21 de zile

9 zile

Infecția cu virusul bolii Newcastle

21 de zile

9 zile


ANEXA XI

DURATA MĂSURILOR ÎN ZONA DE SUPRAVEGHERE

(astfel cum se face referire la articolele 55 și 56 din prezentul regulament)

Boli de categoria A

Perioada minimă a duratei măsurilor în zona de supraveghere

Febra aftoasă

30 de zile

Infecția cu virusul pestei bovine

30 de zile

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

45 de zile

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

45 de zile

Infecția cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

45 de zile

Variola ovină și caprină

30 de zile

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

30 de zile

Pleuropneumonia contagioasă a caprelor

45 de zile

Pesta ecvină africană

12 luni

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

Nu se aplică

Pesta porcină clasică

30 de zile

Pesta porcină africană

30 de zile

Gripa aviară înalt patogenă

30 de zile

Infecția cu virusul bolii Newcastle

30 de zile


ANEXA XII

PROCEDURI DE EȘANTIONARE ȘI METODE DE DIAGNOSTICARE PENTRU BOLILE DE CATEGORIA A LA ANIMALE ACVATICE

1.

Următoarele proceduri se aplică examenului clinic și colectării eșantioanelor:

(a)

examinarea clinică și prelevarea de eșantioane pentru examenele de laborator trebuie să includă:

(i)

animale de acvacultură din speciile listate care prezintă semne clinice ale bolii de categoria A în cauză; și

(ii)

animale de acvacultură care au murit recent probabil din cauza bolii de categoria A suspectate/confirmate; și

(iii)

animale de acvacultură care au o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat de boală de categoria A;

(b)

numărul minim de eșantioane care trebuie colectate este:

 

Scenariu

Tipul de animale

Raport privind mortalitatea crescută

Introducerea unor animale infectate

Au fost observate semne post mortem sau clinice

Suspiciune bazată pe alte circumstanțe

Moluște (animalul întreg)

30

30

150

Crustacee

10

 

10

150

Pești

10

30

(c)

următoarele criterii suplimentare se aplică eșantionării moluștelor:

(i)

animalele suspectate de a fi infectate trebuie să fie selectate pentru eșantionare. Dacă speciile listate sunt prezente în populația de animale vizată de suspiciune, ele trebuie selectate pentru eșantionare;

(ii)

dacă sunt prezente moluște debilitate, cu cochilia desfăcută sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuse, acestea trebuie selectate primele. Dacă nu sunt prezente astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

dacă unitatea utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, pentru a se asigura faptul că toate părțile unității sunt reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

la prelevarea de eșantioane dintr-un grup de unități de creștere a moluștelor cu statut epidemiologic aparent identic, trebuie să fie incluse în eșantion moluște dintr-un număr reprezentativ de puncte de eșantionare.

Principalii factori care trebuie luați în considerare la selectarea acestor puncte de eșantionare trebuie să fie densitatea efectivelor, curenții de apă, prezența speciilor listate, atât a speciilor sensibile, cât și a speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. În eșantion trebuie incluse bancuri naturale din unitatea (unitățile) de creștere a moluștelor sau din zona adiacentă;

(d)

următoarele criterii suplimentare se aplică eșantionării crustaceelor:

(i)

dacă în unitățile de producție sunt prezente crustacee debilitate sau muribunde din speciile listate, ele trebuie selectate primele. Dacă nu sunt prezente astfel de animale, crustaceele selectate trebuie să includă crustacee din clase de vârstă diferite, care să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(ii)

dacă unitatea utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de crustacee, trebuie incluse în eșantion crustacee reprezentând toate sursele de apă, pentru a se asigura faptul că toate părțile unității sunt reprezentate proporțional în eșantion;

(iii)

atunci când se impune colectarea eșantioanelor de la populații sălbatice din speciile listate în temeiul articolului 102 litera (a) din prezentul regulament, numărul și repartizarea geografică a punctelor de prelevare a eșantioanelor trebuie stabilite într-un mod care să asigure o acoperire rezonabilă a zonei suspectate de a fi infectată.

Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferitele ecosisteme în care se găsesc populațiile sălbatice din speciile sensibile, și anume sistemele marine, estuarele, râurile și lacurile;

(e)

următoarele criterii suplimentare se aplică eșantionării peștilor:

(i)

dacă sunt prezenți pești debilitați, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși, acești pești trebuie să fie selecționați. Dacă nu sunt prezente astfel de animale, peștii selecționați trebuie să includă pești din speciile listate, din clase de vârstă diferite, care să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(ii)

dacă unitatea utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pești, trebuie incluse în eșantion specii listate reprezentând toate sursele de apă, pentru a se asigura faptul că toate părțile unității sunt reprezentate proporțional în eșantion;

(iii)

dacă sunt prezenți păstrăvi curcubeu (Onchorynchus mykiss) sau bibani comuni (Perca fluviatilis), în cadrul eșantionării se selectează doar pești din aceste specii. Dacă nu sunt prezenți nici păstrăvi-curcubeu, nici bibani comuni, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate, aplicându-se criteriile de la literele (a)-(d);

(iv)

atunci când se impune colectarea eșantioanelor de la populații sălbatice din speciile listate în temeiul articolului 102 litera (a) din prezentul regulament, numărul și repartizarea geografică a punctelor de prelevare a eșantioanelor trebuie stabilite într-un mod care să asigure o acoperire rezonabilă a zonei suspectate de a fi infectată.

Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative și pentru diferitele ecosisteme în care se găsesc populații sălbatice din speciile sensibile, și ecosistemele marine, estuarele, râurile și lacurile;

(f)

selectarea organelor care urmează să fie prelevate, pregătirea, depozitarea și expedierea eșantioanelor la laborator trebuie efectuate în conformitate cu recomandările laboratorului de referință al Uniunii Europene pentru boala în cauză.

2.

Probele trebuie să fie examinate în laborator, prin metodele și procedurile de diagnosticare aprobate de laboratorul de referință al Uniunii Europene pentru boala în cauză.

ANEXA XIII

PERIOADELE MINIME DE INSTITUIRE A VIDULUI SANITAR ÎN UNITĂȚILE DE ACVACULTURĂ AFECTATE

Perioadele de vid sanitar prevăzute la articolul 81 și perioadele de vid sanitar sincrone prevăzute la articolul 96 alineatul (4) și (5) din prezentul regulament

Boală de categoria A

Perioada minimă de instituire a vidului sanitar în unitatea afectată

Perioada minimă de instituire a vidului sanitar sincron în unitățile afectate din aceeași zonă de protecție

Cerințe suplimentare

Infecția cu Mikrocytos mackini

6 luni

4 săptămâni

Trebuie să includă cea mai rece perioadă a anului

Infecția cu Perkinsus marinus

6 luni

4 săptămâni

Trebuie să includă cea mai caldă perioadă a anului

Infecția cu virusul sindromului Taura

6 săptămâni

4 săptămâni

Trebuie să includă cea mai caldă perioadă a anului

Infecția cu virusul bolii „cap galben”

6 săptămâni

3 săptămâni

Trebuie să includă cea mai caldă perioadă a anului

Necroza hematopoietică epizootică

8 săptămâni

4 săptămâni

Trebuie să includă cea mai caldă perioadă a anului


ANEXA XIV

CRITERII PENTRU STABILIREA ZONELOR DE RESTRICȚII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE BOLILE DE CATEGORIA A LA ANIMALELE ACVATICE

1.

Zonele de restricții menționate la articolul 85 trebuie definite de la caz la caz, luând în considerare cel puțin următorii factori:

(a)

numărul acumulat, procentul acumulat și distribuția mortalității moluștelor/crustaceelor/peștilor din unitatea sau grupul de unități de creștere infectate cu boli de categoria A;

(b)

informații relevante cu privire la circulația înspre sau dinspre unitatea (unitățile) infectată (infectate);

(c)

distanța până la unitățile învecinate și densitatea acestora;

(d)

prezența animalelor acvatice sălbatice;

(e)

orice informații privind mortalitatea, cazurile suspectate sau focarele apărute la animale acvatice sălbatice care sunt sau ar putea fi legate de boala specifică de categoria A;

(f)

apropierea de unitățile de prelucrare și speciile prezente în aceste unități, în special în ceea ce privește speciile listate;

(g)

practicile de creștere aplicate în unitățile afectate și în unitățile învecinate;

(h)

condițiile hidrodinamice și alți factori identificați, pertinenți din punct de vedere epidemiologic.

2.

Pentru delimitarea geografică a zonelor de protecție și de supraveghere pentru bolile de categoria A care afectează moluștele și crustaceele, se aplică următoarele cerințe minime:

(a)

zona de protecție trebuie să fie stabilită în imediata apropiere a unei unități sau a unui grup de unități de creștere confirmate oficial ca fiind infectate cu o boală de categoria A și trebuie să corespundă unei zone determinate pe baza unor date hidrodinamice și epidemiologice adecvate;

(b)

zona de supraveghere trebuie stabilită în afara zonei de protecție și trebuie să corespundă unei zone situate în jurul zonei de protecție, stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice adecvate.

3.

Pentru delimitarea geografică a zonelor de protecție și de supraveghere pentru bolile de categoria A care afectează peștii, se aplică următoarele cerințe minime:

(a)

zona de protecție trebuie să fie stabilită în jurul unei unități unde a fost confirmată necroza hematopoietică epizootică (NHE). Această zonă corespunde:

(i)

în zonele de coastă: unei zone înscrise într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, oricare este mai mare, având ca centru unitatea confirmată în mod oficial ca fiind infectată cu NHE, sau unei zone echivalente stabilite pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;

(ii)

în zonele interioare: întregului bazin hidrografic al unității în care NHE a fost confirmată în mod oficial. Autoritatea competentă poate limita extinderea zonei la anumite părți din bazinul hidrografic sau din zona unității, cu condiția ca acest fapt să nu compromită prevenirea răspândirii bolii;

(b)

zona de supraveghere trebuie să fie stabilită de autoritatea competentă în afara zonei de protecție și trebuie:

(i)

în zonele de coastă: să corespundă unei zone, din jurul zonei de protecție, de suprapunere a deplasării mareei; sau unei zone, situate în jurul zonei de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul zonei de protecție; sau unei zone echivalente stabilite pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice adecvate;

(ii)

în zonele interioare: să constea într-o zonă extinsă situată în exteriorul zonei de protecție stabilite.


ANEXA XV

SCHEMA DE SUPRAVEGHERE ȘI DURATA MĂSURILOR DE CONTROL ÎN ZONA DE SUPRAVEGHERE PENTRU BOLILE DE CATEGORIA A ALE ANIMALELOR DE ACVACULTURĂ

(astfel cum se prevede la articolele 98 și 101 din prezentul regulament)

1.   Schema de supraveghere

Unitățile și grupurile de unități de acvacultură care dețin specii listate într-o zonă de supraveghere trebuie să facă obiectul supravegherii, astfel cum se prevede la articolul 98, pentru a se verifica infectarea cu boala de categoria A în cauză. Supravegherea trebuie să includă vizite de verificare a stării de sănătate, inclusiv prelevarea de eșantioane din unitățile de producție. Aceste vizite trebuie să fie efectuate de autoritatea competentă în conformitate cu tabelele 1 și 2.

Pentru eșantionare se aplică criteriile stabilite la punctul 1 din anexa XII corespunzătoare speciei respective.

Tabelul 1

Schemă de supraveghere care cuprinde vizitele de verificare a stării de sănătate și prelevări de eșantioane din unități și grupuri de unități pentru bolile din categoria A apărute la animalele acvatice, cu excepția necrozei hematopoietice epizootice

Boală de categoria A

Numărul de vizite de verificare a stării de sănătate pe an

Numărul de examene de laborator pe an

Numărul de animale din eșantion

Perioada din an în care s-a făcut eșantionarea

Perioada de ședere a animalelor eșantionate în unitate

Infecția cu Mikrocytos mackini

1

1

150

Când prevalența infecției este cunoscută ca fiind maximă sau în perioada aprilie-mai, după o perioadă de 3-4 luni în care temperaturile apei de mare sunt mai mici de 10 °C

4 luni

Infecția cu Perkinsus marinus

1

1

150

Când prevalența infecției este cunoscută ca fiind maximă sau în lunile septembrie, octombrie sau noiembrie

4 luni

Infecția cu virusul sindromului Taura

2

2

150

În perioada anului în care probabilitatea ca temperatura apei să atingă cel mai înalt nivel anual este cea mai mare

2 luni

Infecția cu virusul bolii „cap galben”

2

2

150

În perioada anului în care probabilitatea ca temperatura apei să atingă cel mai înalt nivel anual este cea mai mare

2 luni


Tabelul 2

Schemă specifică de supraveghere care cuprinde vizitele de verificare a stării de sănătate și prelevări de eșantioane din unități în ceea ce privește necroza hematopoietică epizootică (NHE) a animalelor acvatice  (1)

Tipul de unitate

Numărul de inspecții de verificare a stării de sănătate per an (2 ani)

Numărul de eșantionări per an (2 ani)

Numărul de pești per eșantion

Numărul de pești în dezvoltare

Numărul de reproducători (2)

(a)

Unități care dețin reproducători

2

2

150 (prima și a doua inspecție)

150 (prima sau a doua inspecție)

(b)

Unități care dețin exclusiv reproducători

2

1

0

150 (2) (prima sau a doua inspecție)

(c)

Unități fără reproducători

2

2

150 (prima și a doua inspecție)

0

Numărul maxim de pești per bazin: 10

2.   Durata măsurilor de control al bolilor în zona de supraveghere

Boală de categoria A

Perioada minimă de supraveghere

Infecția cu Mikrocytos mackini

3 ani

Infecția cu Perkinsus marinus

3 ani

Infecția cu virusul sindromului Taura

2 ani

Infecția cu virusul bolii „cap galben”

2 ani

Necroza hematopoietică epizootică

2 ani

Dacă perioada de supraveghere s-a încheiat fără să se depisteze un caz nou de infecție cu boala de categoria A în cauză, măsurile aplicate în zona de supraveghere trebuie eliminate, astfel cum se prevede la articolul 101 din prezentul regulament.


(1)  Eșantionarea peștilor în vederea examenului de laborator trebuie efectuată ori de câte ori temperatura apei este cuprinsă între 11 și 20 °C. Cerința privind temperatura apei trebuie să se aplice și inspecțiilor de verificare a stării de sănătate. În unitățile în care temperatura apei nu atinge 11 °C în cursul anului, eșantionarea și vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să fie efectuate atunci când temperatura apei este la cel mai înalt nivel.

(2)  Eșantioane de la reproducători trebuie să nu includă fluide gonadale, lapți sau ovule, deoarece nu există nicio dovadă că NHE cauzează infecții ale tractului reproducător.


3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/140


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/688 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre și a ouălor pentru incubație

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), și în special articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf, articolul 125 alineatul (2), articolul 131 alineatul (1), articolul 132 alineatul (2), articolul 135, articolul 136 alineatul (2), articolul 137 alineatul (2), articolul 140, articolul 144 alineatul (1), articolul 146 alineatul (1), articolul 147, articolul 149 alineatul (4), articolul 154 alineatul (1), articolul 156 alineatul (1), articolul 160, articolul 162 alineatele (3) și (4), articolul 163 alineatul (5) literele (b) și (c) și articolul 164 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni. În partea IV titlul I capitolele 3-5, el precizează cerințele privind sănătatea animală în ceea ce privește circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre deținute și sălbatice și a materialului germinativ al acestora. De asemenea, regulamentul acordă Comisiei competența de a adopta, prin intermediul actelor delegate, norme de completare a anumitor elemente neesențiale din respectivul regulament. În consecință, pentru a asigura buna funcționare a noului cadru juridic instituit prin Regulamentul (UE) 2016/429, este necesar să se adopte aceste norme.

(2)

Normele și măsurile de reducere a riscurilor prevăzute în prezentul regulament sunt necesare în vederea completării cerințelor privind sănătatea animală prevăzute în partea IV titlul I capitolele 3-5 din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre deținute și sălbatice și a ouălor pentru incubație, pentru a asigura faptul că mărfurile respective nu comportă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menționate la articolul 5 alineatul (1) și în anexa II din același regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2018/1629 al Comisiei (2), și clasificate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/429 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (3). Regulamentul (UE) 2016/429 are drept obiectiv să asigure un cadru de reglementare mai simplu și mai flexibil decât cel existent anterior adoptării sale, asigurând în același timp o abordare a cerințelor de sănătate animală bazată mai mult pe riscuri, precum și îmbunătățirea pregătirii în eventualitatea apariției bolilor animalelor, a prevenirii și a controlului acestora. Totodată, el își propune să reunească într-un singur act normele privind bolile animalelor, pentru ca acestea să nu fie dispersate în mai multe acte diferite. Normele stabilite în prezentul regulament cu privire la anumite materiale germinative, în special cu privire la ouăle pentru incubație, urmează, la rândul lor, aceeași abordare. Conținutul normelor este corelat într-o mare măsură, acestea aplicându-se tuturor operatorilor care transportă animale terestre deținute sau sălbatice sau ouă pentru incubație. În interesul simplității și al transparenței, precum și pentru facilitarea aplicării normelor și evitarea duplicării lor, acestea ar trebui să fie prevăzute într-un singur act, nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate.

(3)

Articolul 5 alineatul (1) și anexa II la Regulamentul (UE) 2016/429, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2018/1629, conțin lista de boli ale animalelor cu relevanță deosebită pentru intervenția Uniunii, în timp ce Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 le clasifică în funcție de măsurile specifice care se aplică acestora și precizează speciile de animale cărora ar trebui să li se aplice aceste norme. Se consideră că bolile din categoria D prezintă un risc considerabil de răspândire atunci când sunt transportate animale între statele membre.

(4)

Există programe de eradicare pentru eradicarea bolilor din categoria B sau C. Normele pentru aceste programe sunt prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (4). Aceste programe de eradicare se aplică unei unități, unei zone sau unui stat membru în funcție de boala în cauză, iar printre măsurile necesare se numără anumite garanții privind sănătatea animalelor în cursul transportului animalelor. Totodată, regulamentul delegat menționat mai sus prevede normele pentru recunoașterea statelor membre și a zonelor indemne de boală după finalizarea cu succes a programelor de eradicare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, astfel de garanții privind sănătatea animală în ceea ce privește circulația animalelor către alte state membre sau zone care desfășoară programe de eradicare sau care au un statut recunoscut de indemne de boală.

(5)

Pentru a reduce riscul de răspândire a unei boli între statele membre, este necesar să fie prevăzute în prezentul regulament cerințe suplimentare privind sănătatea animală referitoare la bolile menționate la considerentele 3 și 4, la speciile de animale listate pentru respectiva boală în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, la programele de eradicare și la statutul de indemn de boală. De asemenea, ar trebui luate în considerare standardele relevante recomandate de Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE).

(6)

Articolul 125 din Regulamentul (UE) 2016/429 conține măsurile necesare de prevenire a bolilor care se aplică transportului de animale și împuternicește Comisia să prevadă cerințe suplimentare pentru curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport al animalelor terestre deținute și măsuri de biosecuritate pentru reducerea riscurilor posibile ale operațiunilor de transport al acestor animale pe teritoriul Uniunii. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă norme mai detaliate privind cerințele structurale referitoare la mijloacele de transport și la containere și cerințe mai detaliate privind biosecuritatea, și să prevadă anumite excepții. Totodată, se aplică o serie de norme și în ceea ce privește operatorii implicați în transportul de anumite materiale germinative, în special de ouă pentru incubație ale păsărilor de curte și ale păsărilor captive, iar astfel de norme ar trebui să fie prevăzute și în prezentul regulament, în temeiul articolului 157 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(7)

Cerințele privind curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport și măsurile de biosecuritate menite să reducă eventualele riscuri care decurg din anumite operațiuni de transport al animalelor au fost stabilite în normele aplicabile înainte de Regulamentul (UE) 2016/429, în special Directivele 64/432/CEE (5), 91/68/CEE (6), 2009/156/CE (7) și 2009/158/CE (8) ale Consiliului pentru operațiunile de transport de bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine, păsări de curte și ouă pentru incubație. Cerințele respective și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește prevenirea răspândirii bolilor animalelor în interiorul Uniunii prin intermediul operațiunilor de transport. Prin urmare, este adecvat să se mențină esența acestor cerințe, iar ele să fie adaptate operațiunilor de transport pentru toate animalele terestre deținute și ouăle pentru incubație.

(8)

Potrivit articolului 132 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, Comisia trebuie să stabilească termenul maxim până la care operatorul unui abator care primește ungulate și păsări de curte deținute, dintr-un alt stat membru, în vederea sacrificării, ar trebui să asigure faptul că respectivele animale sunt sacrificate. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă acest termen maxim până la care ar trebui să fie sacrificate animalele, pentru a se asigura faptul că starea sănătății lor nu ar compromite starea sănătății animalelor de la locul de destinație. Totodată, Regulamentul (UE) 2016/429 prevede norme privind circulația transporturilor de ungulate susceptibile de infecție cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), care pot prezenta un risc specific de răspândire din cauza transmiterii bolii prin intermediul vectorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să conțină o serie de dispoziții specifice privind sacrificarea animalelor respective.

(9)

În ceea ce privește transportul ungulatelor și al păsărilor de curte deținute către alte state membre, articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să prevadă norme în ceea ce privește perioadele de reședință, perioada de timp necesară pentru a limita introducerea ungulatelor sau a păsărilor de curte deținute în unități înainte de transport și cerințe suplimentare privind sănătatea animală pentru reducerea riscului de răspândire a bolilor listate, astfel cum se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (d). Prin urmare, este necesar ca în prezentul regulament să se prevadă măsuri adecvate pentru a proteja sănătatea animalelor și a preveni răspândirea bolilor prin intermediul transporturilor de ungulate, păsări de curte și păsări captive. Aceste măsuri ar trebui să țină cont de normele care se aplicau înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429. Astfel de norme pentru ungulate, păsări de curte și păsări captive au fost prevăzute în Directivele 64/432/CEE, 91/68/CEE, 2009/158/CE, 2009/156/CE și, parțial, 92/65/CEE (9) ale Consiliului. În cazurile în care este relevant, respectivele norme ar trebui să introducă cerințe noi sau diferite, în special să țină cont de noile evoluții și standarde științifice sau de lista de boli prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 și în Regulamentul delegat (UE) 2018/1629, precum și de clasificarea bolilor din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(10)

În mod similar, articolul 160 alineatul (2) și articolul 164 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să adopte acte delegate care stabilesc cerințele de sănătate animală pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la păsări de curte și păsări captive, adică ouăle pentru incubație. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să prevadă și normele respective.

(11)

În principiu, transporturile de animale terestre către un alt stat membru ar trebui să se realizeze direct de la unitatea de origine la locul de destinație din statul membru respectiv. Totuși, prin derogare, aceste transporturi pot fi întrerupte, iar animalele pot fi supuse unor operațiuni de colectare. Aceste operațiuni reprezintă un risc specific pentru răspândirea bolilor animalelor. Potrivit articolului 135 din Regulamentul (UE) 2016/429, Comisia trebuie să adopte acte delegate care prevăd normele ce le completează pe cele prevăzute la articolele 133 și 134 referitoare la operațiunile de colectare pentru ungulate și păsări de curte deținute, atunci când animalele respective sunt transportate către un alt stat membru. Prin urmare, este necesar ca aceste cerințe să fie prevăzute în prezentul regulament.

(12)

Conform normelor aplicabile anterior Regulamentului (UE) 2016/429, prevăzute în Directivele 64/432/CEE, 91/68/CEE și 2009/156/CE, unele transporturi de ungulate nu au circulat direct de la o unitate de origine la o unitate de destinație. Distribuitorii, centrele de colectare și centrele de triere grupau animalele cu același statut sanitar, care sosiseră în transporturi din diferite unități, în vederea expedierii către destinațiile corespunzătoare. Normele prevăzute în respectivele directive și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește prevenirea răspândirii bolilor transmisibile ale animalelor în interiorul Uniunii. În consecință, principalele elemente ale acestor norme ar trebui să se păstreze, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența dobândită cu aplicarea lor, precum și cunoștințele științifice actuale. Ar trebui să se țină cont de articolul 133 din Regulamentul (UE) 2016/429, care prevede că operatorii pot supune ungulatele și păsările de curte deținute la cel mult trei operațiuni de colectare în timpul unui transport dintr-un stat membru de origine către un alt stat membru.

(13)

În plus, pentru ungulatele care participă la expoziții și evenimente sportive, culturale și evenimente similare ar trebui prevăzute derogări de la normele privind operațiunile de colectare în temeiul articolului 140 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429, întrucât măsurile alternative în vigoare de reducere a riscurilor reduc riscul pe care îl comportă operațiunile respective din perspectiva răspândirii bolilor listate. Aceste derogări sunt prevăzute în prezentul regulament.

(14)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să prevadă norme detaliate privind circulația anumitor animale terestre deținute, altele decât ungulatele și a păsările de curte, între statele membre.

(15)

Înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind circulația între statele membre a anumitor animale terestre deținute, inclusiv a primatelor, a păsărilor captive, a albinelor și a bondarilor, a câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici, au fost prevăzute în Directiva 92/65/CEE. Cerințele respective și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea la minimum a riscului de răspândire a bolilor listate între statele membre. În consecință, principalele elemente ale acestor norme ar trebui să se păstreze în prezentul regulament, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența practică dobândită în urma aplicării lor. În plus, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilități de derogare în cazurile în care sunt instituite măsuri alternative de reducere a riscurilor.

(16)

Articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să stabilească norme pentru a asigura faptul că partea sa IV este aplicată în mod corect pentru transporturi ale animalelor de companie, altele decât transporturile necomerciale. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să prevadă astfel de norme.

(17)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 menționează speciile de carnivore care prezintă un risc considerabil de răspândire a Echinococcus multilocularis și a virusului rabic atunci când sunt transportate între statele membre. Prin urmare, ar trebui prevăzute cerințe suplimentare privind sănătatea animalelor pentru alte carnivore, pentru a reduce riscul de răspândire a bolilor respective între statele membre.

(18)

Articolul 137 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 impune Comisiei să stabilească norme detaliate, în plus față de cele menționate la articolul 137 alineatul (1), pentru circulația animalelor terestre deținute către unitățile izolate și pentru circulația animalelor terestre deținute în interiorul acelor unități izolate, în cazul în care există în vigoare măsuri de reducere a riscurilor care să asigure faptul că circulațiile respective nu comportă un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor terestre deținute din cadrul unității izolate respective și din unitățile din jur.

(19)

Înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind circulația animalelor terestre deținute în organisme, institute și centre aprobate oficiale erau prevăzute în Directiva 92/65/CEE. Articolele 95 și 137 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilesc conceptul de „unitate izolată” care este echivalentă cu noțiunea de „organism, institut sau centru aprobat oficial” definită la articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/65/CEE. În consecință, principalele elemente ale acestor norme anterioare ar trebui să se păstreze, însă ar trebui să fie actualizate pentru a lua în considerare experiența practică dobândită în urma aplicării lor. Ar trebui să se țină cont și de standardele relevante recomandate pentru primate în Codul sanitar pentru animale terestre al OIE.

(20)

Articolul 138 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să prevadă norme pentru acordarea de derogări de către autoritatea competentă de la locul de destinație, în completarea celor menționate la articolul 138 alineatele (1) și (2), în ceea ce privește circulația animalelor terestre deținute în scopuri științifice. Înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429, Directiva 92/65/CEE prevedea că pisicile, câinii și dihorii domestici care trebuie transportați în scopuri științifice către un alt stat membru nu trebuie să fie vaccinați antirabic, iar câinii nu trebuia să fi fost tratați împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis dacă aceste animale erau destinate unor organisme, instituții sau centre aprobate oficial. Prezentul regulament ar trebui să prevadă o derogare similară.

(21)

Articolul 140 litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să prevadă cerințe specifice de completare a normelor de la articolele sale 126-136 privind circulația animalelor terestre deținute care sunt destinate circurilor, expozițiilor și evenimentelor sportive.

(22)

Înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind circulația animalelor terestre deținute în circuri și în acte cu animale au fost stabilite pe baza Directivei 92/65/CEE, a Regulamentului (CE) nr. 1739/2005 al Comisiei (10) abrogat prin Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei (11) începând cu 21 aprilie 2021. Întrucât, în prezent, animalele respective sunt transportate către alte state membre fără a fi însoțite de un certificat de sănătate animală atunci când circul sau numărul cu animale de care aparțin se deplasează, prezentul regulament ar trebui să mențină posibilitatea acestor deplasări pe teritoriul Uniunii. Prin urmare, este adecvat ca prezentul regulament să precizeze cerințele privind sănătatea animalelor pentru circulația înspre alte state membre a animalelor terestre deținute în circuri ambulante sau numere cu animale și să se prevadă o derogare de la cerințele de certificare a sănătății animale, astfel cum se prevede la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(23)

Înainte de aplicarea Regulamentului (UE) 2016/429, normele Uniunii privind circulația păsărilor captive destinate expozițiilor în alte state membre erau prevăzute în Directiva 92/65/CEE și în alte acte normative.

(24)

Pentru a preveni riscul răspândirii bolilor listate relevante pentru transportul păsărilor captive între statele membre, se recomandă ca prezentul regulament să mențină normele Uniunii privind circulația păsărilor captive destinate expozițiilor într-un alt stat membru. În plus, prezentul regulament ar trebui să conțină și dispoziții specifice privind păsările de pradă care participă la spectacole de zbor în scop de vânătoare și privind porumbeii voiajori care sunt transportați la evenimente sportive din alte state membre.

(25)

Articolul 144 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să acorde derogări de la cerințele privind certificarea sănătății animale, prevăzute la articolul 143 alineatul (1), pentru animalele terestre deținute transportate între state membre.

(26)

În prezent, conform normelor prevăzute în Directiva 2009/156/CE, ecvinele înregistrate pot fi transportate fără a fi însoțite de un certificat de sănătate animală între statele membre care au pus în aplicare, reciproc, un sistem alternativ de control care prevede garanții relevante privind sănătatea animalelor, echivalente celor prevăzute în certificatul de sănătate animală. Prezentul regulament ar trebui să prevadă o derogare similară. Totuși, ar trebui să fie stabilite condiții speciale privind circulația acestor animale, inclusiv consimțământul statului membru de destinație.

(27)

Articolul 144 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să prevadă cerințele privind certificarea sănătății animale în cazul circulației, către alte state membre, a animalelor terestre deținute, cu excepția ungulatelor, a păsărilor de curte și a animalelor destinate unor unități izolate, atunci când un certificat de sănătate animală este neapărat necesar pentru a asigura faptul că transportul respectiv îndeplinește cerințele privind sănătatea animală prevăzute la articolele 124-142 din Regulamentul (UE) 2016/429. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie cerințe privind certificarea sănătății animale care să permită circulația, înspre alte state membre, a transporturilor de păsări captive, albine, bondari (cu excepția bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate), primate, câini, pisici, dihori domestici sau alte carnivore.

(28)

De asemenea, articolul 164 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să prevadă cerințele privind certificarea și notificarea sănătății animale pentru circulația către alte state membre a materialului germinativ provenind de la alte animale terestre deținute decât bovinele, ovinele, caprinele, porcinele și ecvinele, precum și a materialului germinativ provenit de la păsări de curte. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească cerințe de certificare a sănătății animale care ar permite circulația către alte state membre a transporturilor de ouă pentru incubație provenite de la păsări ținute în captivitate.

(29)

De asemenea, circulația altor carnivore decât câinii, pisicile și dihorii domestici către alte state membre ar trebui să fie permisă atunci când nu există un vaccin antirabic autorizat pentru carnivorele respective în statul membru de origine, iar vaccinarea se realizează conform articolului 10 alineatul (1) din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12), care prevede utilizarea medicamentelor în afara cadrului termenilor autorizației de comercializare.

(30)

Articolul 146 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede obligația Comisiei de a preciza norme detaliate și informații suplimentare privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru diferite specii și categorii de animale terestre deținute și pentru tipuri specifice de circulație. Articolul 162 alineatul (3) din același regulament prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate privind informațiile care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală pentru circulația ouălor pentru incubație între statele membre, ținând cont de informațiile minime care trebuie incluse în certificatul de sănătate animală potrivit articolului 162 alineatul (1). Prin urmare, este necesar să se stabilească conținutul certificatelor care trebuie să însoțească transporturile de animale terestre deținute și de ouă pentru incubație atunci când transporturile respective sunt transportate către un alt stat membru.

(31)

Articolul 147 din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să adopte acte delegate privind măsuri specifice care prevăd derogări de la obligația operatorilor de a asigura faptul că animalele sunt însoțite de un certificat de sănătate animală pentru anumite tipuri de transporturi de animalele terestre deținute, sau care completează această obligație. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să conțină norme privind certificarea sănătății animale pentru circulația ungulatelor și a păsărilor de curte prin unități care efectuează operațiunile de colectare prevăzute la articolul 133 din Regulamentul (UE) 2016/429 înainte de a ajunge la destinația finală.

(32)

Pentru a asigura faptul că animalele terestre deținute certificate pentru export într-o țară terță și care sunt transportate printr-un alt stat membru până la granițele externe ale Uniunii îndeplinesc cerințele de sănătate animală pentru circulația pe teritoriul Uniunii, operatorii ar trebui să asigure faptul că transporturile de astfel de animale sunt însoțite de certificate de sănătate animală care oferă certificări cel puțin la fel de stricte precum cele necesare pentru circulația ungulatelor sau a păsărilor de curte deținute destinate sacrificării în statul membru în care se află punctul de ieșire.

(33)

Articolul 149 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să adopte acte delegate care prevăd norme privind verificările și examinările fizice, ale documentelor și ale identității care trebuie efectuate de către medicul veterinar oficial în ceea ce privește diferite specii și categorii de animale terestre deținute, pentru a verifica respectarea cerințelor privind sănătatea animală. Ținând cont de domeniul de aplicare al prezentului regulament, care se extinde la ouăle pentru incubație, prezentul regulament trebuie, prin urmare, să aplice această dispoziție stabilind normele necesare în acest sens, inclusiv termenele pentru efectuarea acestor verificări și examinări și pentru emiterea, de către medicul veterinar oficial, a certificatelor de sănătate animală înainte de transportul animalelor terestre deținute și al ouălor pentru incubație, precum și durata valabilității certificatelor de sănătate animală, inclusiv condițiile pentru prelungirea acestora.

(34)

Articolele 152, 153 și 163 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevăd obligația operatorilor de a informa în prealabil autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la intenția de transport către un alt stat membru al animalelor terestre deținute și al ouălor pentru incubație și de a furniza toate informațiile necesare pentru a permite autorității competente respective să notifice transportul animalelor terestre deținute și al ouălor pentru incubație autorității competente din statul membru de destinație. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme detaliate cu privire la cerințele de notificare prealabilă de către operatori, informațiile necesare pentru notificarea acestor transporturi și procedurile de urgență pentru astfel de notificări.

(35)

Articolul 153 alineatele (2) și (4), articolul 154 alineatul (1) litera (c) și articolul 163 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevăd utilizarea sistemului „Traces” în vederea notificării atunci când se intenționează transportarea animalelor terestre deținute și a ouălor pentru incubație către un alt stat membru. „Traces” este sistemul informatic veterinar integrat prevăzut în Deciziile 2003/24/CE (13) și 2004/292/CE (14) ale Comisiei. Întrucât articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (15) prevede instituirea unui sistem de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) care va încorpora funcții ale sistemului Traces, prezentul regulament ar trebui să facă referire la IMSOC, nu la Traces.

(36)

Articolul 155 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede condițiile pentru transportul animalelor terestre sălbatice dintr-un habitat dintr-un stat membru într-un habitat sau într-o unitate din alt stat membru. Prezentul regulament ar trebui să prevadă cerințele privind sănătatea animalelor, certificarea și notificarea pentru astfel de transporturi, în conformitate cu atribuțiile prevăzute la articolul 156 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(37)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu 21 aprilie 2021, în concordanță cu data aplicării Regulamentului (UE) 2016/429,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

NORME GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament completează normele pentru prevenirea și controlul bolilor animale transmisibile la animale sau la oameni prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește circulația, pe teritoriul Uniunii, a animalelor terestre deținute, a animalelor terestre sălbatice și a ouălor pentru incubație.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică:

(a)

animalelor terestre deținute și sălbatice și ouălor pentru incubație;

(b)

unităților în care sunt ținute sau sunt supuse operațiunilor de colectare aceste animale și ouă pentru incubație;

(c)

operatorilor care dețin aceste animale și ouă pentru incubație;

(d)

operatorilor care transportă animale terestre și ouă pentru incubație;

(e)

autorităților competente ale statelor membre.

(2)   Partea II se aplică circulației animalelor terestre deținute și a ouălor pentru incubație doar când aceasta se desfășoară între state membre, cu excepția articolelor 4-6 și a articolului 63, care se aplică, în plus, și circulației animalelor terestre deținute și a ouălor pentru incubație pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„mijloc de transport” înseamnă vehicul rutier sau feroviar, nave și aeronave;

2.

„container” înseamnă orice fel de ladă, cutie, recipient sau altă structură rigidă utilizată pentru transportul de animale sau de ouă și care nu constituie un mijloc de transport;

3.

„unitate de producție izolată de mediul exterior” înseamnă o unitate în care structurile acesteia împreună cu măsurile sale stricte de biosecuritate asigură o izolare eficace a producției de animale față de facilitățile asociate și de mediu;

4.

„bovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) și Bubalus (inclusiv subgenul Anoa) și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

5.

„unitate indemnă de boală” înseamnă o unitate căreia i-a fost acordat statutul de indemnă de boală în conformitate cu cerințele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

6.

„statut de indemn(ă) de boală” înseamnă statutul de indemn(ă) de boală al unui stat membru sau al unei zone dintr-un stat membru astfel cum a fost aprobat de Comisie în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) 2016/429;

7.

„nu a fost raportată boala” înseamnă că niciun animal sau grup de animale din specia relevantă deținută în unitate nu a fost clasificat drept un caz confirmat în raport cu boala respectivă și că a fost exclusă orice suspiciune privind o astfel de boală;

8.

„animale destinate sacrificării” înseamnă animale terestre deținute care urmează să fie transportate la un abator, fie direct, fie după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare;

9.

„unitate de carantină autorizată” înseamnă o unitate căreia i s-a acordat autorizație în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

10.

„program de eradicare aprobat” înseamnă un program de eradicare a unei boli implementat într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia astfel cum a fost aprobat de Comisie în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429;

11.

„ovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Ovis și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

12.

„caprină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Capra și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

13.

„porcină” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Suidae enumerate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

14.

„ecvin” înseamnă un animal din speciile de solipede care aparțin genului Equus (inclusiv caii, măgarii și zebrele) și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

15.

„camelid” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Camelidae enumerate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

16.

„cervid” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Cervidae enumerate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

17.

„alte ungulate deținute” înseamnă alte ungulate deținute decât bovinele, ovinele, caprinele, porcinele, ecvinele, camelidele și cervidele;

18.

„unitate protejată de vectori” înseamnă o parte dintr-o unitate sau toate facilitățile acesteia care sunt protejate împotriva atacurilor culicoidelor prin mijloace fizice și administrative corespunzătoare, cu statutul de unitate protejată de vectori atribuit de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 44 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

19.

„perioadă fără vectori” înseamnă, într-o anumită zonă, perioada de inactivitate a culicoidelor, determinată conform părții II capitolul 1 secțiunea 5 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

20.

„păsări de curte de reproducție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult, destinate producției de ouă pentru incubație;

21.

„păsări de curte pentru producție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult crescute pentru producția de carne, de ouă pentru consum sau pentru alte produse ori pentru completarea stocului de păsări de vânat;

22.

„efectiv de păsări” înseamnă totalitatea păsărilor de curte sau a păsărilor captive cu același statut sanitar, deținute în același sediu sau incintă și care constituie o singură unitate epidemiologică; în crescătorii, acest termen include toate păsările care partajează același spațiu aerian;

23.

„pui de o zi” înseamnă toate păsările de curte în vârstă de mai puțin de 72 de ore;

24.

„ouă fără patogeni specificați” înseamnă ouă pentru incubație obținute din „efective de pui indemne de patogeni specificați”, astfel cum sunt descrise în Farmacopeea europeană (16) și care sunt destinate exclusiv scopurilor de diagnosticare, de cercetare sau farmaceutice;

25.

„animal ecvin înregistrat” înseamnă:

(a)

un animal de reproducție de rasă pură din speciile Equus caballus și Equus asinus înscris sau eligibil pentru înscriere în secțiunea principală a unui registru genealogic înființat de o societate de ameliorare sau de un organism de ameliorare recunoscut în conformitate cu articolul 4 sau cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2016/1012;

(b)

un animal deținut din specia Equus caballus, înregistrat la o asociație sau organizație internațională, fie în mod direct, fie prin intermediul federației sale naționale sau al sucursalelor sale, care gestionează caii pentru competiții sau curse (denumit în continuare „cal înregistrat”);

26.

„primate” înseamnă animalele din speciile care aparține ordinului primate, cu excepția oamenilor;

27.

„albină meliferă” înseamnă un animal din specia Apis mellifera;

28.

„bondar” înseamnă un animal din speciile care aparțin genului Bombus;

29.

„câine” înseamnă un animal deținut din specia Canis lupus;

30.

„pisică” înseamnă un animal deținut din specia Felis silvestris;

31.

„dihor domestic” înseamnă un animal deținut din specia Mustela putorius furo;

32.

„alte carnivore” înseamnă animale din specii care aparțin ordinului carnivorelor, în afara câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici;

33.

„circ ambulant” înseamnă o expoziție sau un târg care include animale sau numere cu animale și care intenționează să se deplaseze între statele membre;

34.

„număr cu animale” înseamnă orice număr care include animale deținute în scopul unei expoziții sau al unui târg, și care poate face parte dintr-un circ;

35.

„porumbel voiajor” înseamnă orice porumbel transportat sau destinat transportului de la porumbarul său de origine la alt stat membru, pentru a fi eliberat ca să zboare înapoi în statul membru de origine.

PARTEA II

CIRCULAȚIA ANIMALELOR TERESTRE DEȚINUTE ȘI A OUĂLOR PENTRU INCUBAȚIE PE TERITORIUL UNIUNII

CAPITOLUL 1

Cerințe generale pentru circulația animalelor terestre deținute și a ouălor pentru incubație pe teritoriul Uniunii

Secțiunea 1

Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului pe teritoriul Uniunii, suplimentar față de cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429

Articolul 4

Cerințe generale privind mijloacele de transport

Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că mijloacele de transport folosite pentru transportul animalelor terestre deținute sau al ouălor pentru incubație, cu excepția mijloacelor de transport pentru animale terestre menționate la articolul 6, sunt:

(a)

construite astfel încât

(i)

animalele sau ouăle pentru incubație să nu poată ieși sau cădea;

(ii)

să fie posibilă inspecția vizuală a locului unde sunt ținute animalele;

(iii)

să fie prevenite sau reduse la minimum scăpările de excremente de animale, așternut sau hrană pentru animale;

(iv)

să fie prevenită sau redusă la minimum scăparea penelor, în cazul păsărilor de curte și al păsărilor captive;

(b)

curățate și dezinfectate imediat după orice transport de animale, de ouă pentru incubație sau de orice articol care reprezintă un risc pentru sănătatea animală și, dacă este necesar, curățate și dezinfectate din nou și, în orice caz, uscate sau lăsate să se usuce înainte de încărcarea altor animale sau ouă pentru incubație.

Articolul 5

Cerințe privind containerele în care sunt transportate animalele terestre deținute și ouăle pentru incubație

(1)   Operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că containerele în care sunt transportate animalele terestre deținute și ouăle pentru incubație, cu excepția containerelor pentru animale terestre menționate la articolul 6:

(a)

respectă cerințele de la articolul 4 litera (a);

(b)

conțin doar animale sau ouă pentru incubație din aceeași specie, categorie sau tip și cu aceeași stare de sănătate;

(c)

sunt:

(i)

fie containere noi și concepute special în acest scop, care vor fi distruse după prima utilizare;

sau

(ii)

curățate și dezinfectate după utilizare și uscate sau lăsate să se usuce înaintea oricărei utilizări ulterioare.

(2)   În cazul păsărilor de curte și al ouălor pentru incubație, operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că pe containerele în care sunt transportate păsările de curte deținute și ouăle pentru incubație în mijloacele de transport sunt afișate următoarele indicații:

(a)

pentru pui de o zi și ouă pentru incubație:

(i)

numele statului membru de origine;

(ii)

numărul de aprobare sau de înregistrare al unității de origine;

(iii)

speciile de păsări de curte în cauză;

(iv)

numărul de animale sau de ouă pentru incubație;

(b)

pentru păsările de reproducție și pentru producție, numărul autorizației sau numărului de înregistrare al unității de origine.

(3)   În cazul mătcilor transportate în baza derogării de la articolul 49, operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că containerele sau întregul transport sunt acoperite cu o plasă fină cu pori de cel mult 2 mm, imediat după examinarea vizuală în vederea certificării sănătății de către medicul veterinar oficial.

(4)   În cazul bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior, operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că ei sunt izolați în timpul transportului în unități epidemiologice separate, fiecare colonie aflându-se într-un container închis care a fost nou sau curățat și dezinfectat înainte de utilizare.

Articolul 6

Excepții de la cerințele privind mijloacele de transport și containerele în care sunt transportate animalele terestre deținute și ouăle pentru incubație

(1)   Cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 nu se aplică în cazul transportului de:

(a)

animale terestre deținute în circuri ambulante și numere cu animale;

(b)

animale din speciile menționate în partea A din anexa I la Regulamentul (UE) 2016/429, cu un efectiv care îl depășește pe cel autorizat în conformitate cu articolul 246 alineatele (1) și (2) din acel regulament, dacă sunt transportate în scopuri necomerciale;

(c)

animale din speciile menționate în partea B din anexa I la Regulamentul (UE) 2016/429, transportate în scopuri necomerciale, cu un efectiv care îl depășește pe cel stabilit pentru speciile în cazul cărora au fost adoptate, în conformitate cu articolul 246 alineatul (3), norme care stabilesc numărul maxim de animale de companie din specia vizată.

(2)   Cerințele prevăzute la articolul 4 litera (b) și la articolul 5 alineatul (1) literele (b) și (c) nu se aplică în cazul transportului de ecvine în interiorul unui stat membru, cu excepția cazului în care ecvinele respective sunt destinate sacrificării.

(3)   Autoritatea competentă poate decide că cerințele prevăzute la articolul 4 litera (b) nu se aplică transportului:

(a)

din interiorul unei unități atunci când:

(i)

animalele transportate sunt păstrate în unitate, iar transportul este efectuat de operatorul unității respective;

și

(ii)

mijloacele de transport folosite pentru transportul animalelor terestre deținute sunt curățate și dezinfectate înainte de a ieși din unitate;

sau

(b)

între unități din același stat membru atunci când:

(i)

unitățile aparțin aceluiași lanț de aprovizionare;

și

(ii)

mijloacele de transport folosite pentru transportul animalelor terestre deținute sunt curățate și dezinfectate înainte de sfârșitul fiecărei zile dacă în aceste mijloace de transport au fost transportate animale.

(4)   Cerințele prevăzute la articolul 4 și la articolul 5 alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul transportului de albine și bondari.

Secțiunea 2

Cerințe suplimentare privind circulația animalelor terestre către alte state membre în relație cu vaccinarea

Articolul 7

Cerințe privind circulația animalelor terestre și a ouălor pentru incubație către un alt stat membru în relație cu vaccinarea împotriva bolilor din categoria A

Dacă statul membru de origine a introdus vaccinarea împotriva unei boli din categoria A, operatorii transportă animalele terestre sau ouăle pentru incubație către un alt stat membru doar atunci când animalele și ouăle pentru incubație în cauză îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru boala din categoria A relevantă și animalele din specia listată pentru boala respectivă.

Secțiunea 3

Cerințe suplimentare pentru operatorii abatoarelor care primesc animale terestre deținute din alte state membre

Articolul 8

Termenul maxim până la care trebuie să fie sacrificate ungulatele și păsările de curte deținute care provin din alte state membre

Operatorii abatoarelor asigură faptul că ungulatele și păsările de curte deținute care sunt primite dintr-un alt stat membru sunt sacrificate cel târziu în termen de 72 de ore de la sosirea la abator.

Articolul 9

Măsuri suplimentare de reducere a riscurilor pentru operatorii abatoarelor

(1)   Operatorii abatoarelor asigură faptul că animalele din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) sunt sacrificate cel târziu în termen de 24 de ore de la sosirea la abator atunci când provin din alt stat membru și nu îndeplinesc cel puțin unul dintre criteriile următoare:

(a)

îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

sau

(b)

îndeplinesc condițiile menționate la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 care au fost agreate de autoritatea competentă a statului membru de destinație.

(2)   Pe lângă cerințele menționate la alineatul (1), atunci când animalele din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) sunt transportate printr-un alt stat membru și nu îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) literele (a)-(c) sau la articolul 32 alineatul (2), operatorii abatoarelor asigură faptul că aceste animale sunt sacrificate în termen de cel mult 24 de ore de la sosirea la abator.

CAPITOLUL 2

Cerințe suplimentare privind sănătatea animalelor pentru circulația ungulatelor deținute către alte state membre

Secțiunea 1

Bovine

Articolul 10

Cerințe privind circulația bovinelor deținute către alte state membre

(1)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în permanență în unitate timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere, dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu bovine deținute cu un statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții privind circulația din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor, astfel cum se menționează la litera (a), și care sunt introduse în unitatea în care locuiau animalele respective sunt ținute separat, astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă;

(c)

animalele provin dintr-o unitate indemnă de infecții cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare în ceea ce privește bovinele și este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește populația de bovine;

sau

(ii)

animalele au fost supuse unui test vizând infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I, efectuat, cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul femelelor post-partum, prelevată la cel puțin 30 de zile de la parturiție;

sau

(iii)

animalele au vârsta mai mică de 12 luni;

sau

(iv)

animalele sunt castrate;

(d)

animalele provin dintr-o unitate indemnă de infecții cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) și este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(i)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia cu statutul de indemn(ă) de infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis);

sau

(ii)

animalele au fost supuse unui test vizând infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 2 din anexa I, efectuat, cu rezultate negative, în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

sau

(iii)

animalele au vârsta mai mică de șase săptămâni;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(f)

animalele provin dintr-o unitate situată într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km față de unitate, în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii hemoragice epizootice la animalele deținute din speciile listate pentru boala respectivă în ultimii doi ani anteriori plecării;

(g)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(h)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimii doi ani anteriori plecării, după cel mai recent focar, unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost eliminate din unitate;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce animalele infectate au fost îndepărtate din unitate;

(i)

cu excepția bovinelor deținute menționate la articolul 11 alineatul (4), la articolul 12 alineatul (4) și la articolul 13, animalele îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (stereotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(j)

sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 32 și 33, dacă este cazul.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică bovinelor deținute destinate sacrificării, astfel cum sunt menționate la articolul 14.

Articolul 11

Cerințe suplimentare privind circulația bovinelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora, cu statutul de indemne de boală pentru anumite boli specifice

(1)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de leucoza enzootică bovină doar atunci când animalele respectă cerințele de la articolul 10 și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

animalele provin dintr-o unitate în care nu există cazuri de leucoză enzootică bovină;

sau

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de leucoza enzootică bovină, atunci leucoza enzootică bovină nu a fost raportată în unitatea respectivă în ultimele 24 de luni anterioare plecării; și

(i)

dacă animalele au peste 24 de luni, ele au fost supuse unui test serologic pentru leucoza enzootică bovină cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 4 din anexa I, efectuată cu rezultate negative

fie pe eșantioane prelevate în două ocazii la un interval de cel puțin patru luni, în timp ce erau izolate de alte bovine din unitate;

sau

pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile anterioare plecării, iar toate bovinele de peste 24 de luni ținute în unitate au fost supuse unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 4 din anexa I, efectuată, cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate în două ocazii la un interval de cel puțin patru luni, în ultimele 12 luni anterioare plecării animalelor;

sau

(ii)

dacă animalele au mai puțin de 24 de luni, acestea sunt născute din femele care au fost supuse unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 4 din anexa I, efectuată, cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate în două ocazii la un interval de cel puțin patru luni, în ultimele 12 luni anterioare plecării animalelor.

(2)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, doar atunci când animalele respectă cerințele de la articolul 10, când animalele nu au fost vaccinate împotriva rinotraheitei infecțioase bovine/vulvovaginitei pustuloase infecțioase și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

dacă animalele provin dintr-o unitate indemnă de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă,

fie

(i)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă;

sau

(ii)

animalele au fost în carantină în ultimele cel puțin 30 de zile anterioare plecării și au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului herpetic bovin integral-1 (BoHV-1) cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 5 din anexa I, cu un rezultat negativ, efectuat pe un eșantion prelevat în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, ele au fost ținute într-o unitate aprobată pentru carantină în ultimele cel puțin 30 de zile anterioare plecării și au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva BoHV-1 cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 5 din anexa I, cu rezultat negativ, efectuat pe un eșantion prelevat cu cel puțin 21 de zile de la începutul carantinei.

(3)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de diareea virală bovină, doar dacă se respectă cerințele de la articolul 10, nu au fost vaccinate împotriva diareii virale bovine și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

dacă animalele provin dintr-o unitate în care nu există cazuri de diaree virală bovină,

(i)

unitatea fie este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de diareea virală bovină, fie a fost supusă unui regim de testare astfel cum este prevăzut la punctul 1 litera (c) subpunctul (ii) sau (iii) din partea VI capitolul 1 secțiunea 2 din anexa IV la Regulamentul delegat (UE) 2020/689, efectuat, cu rezultate negative, în ultimele patru luni anterioare plecării animalelor;

sau

(ii)

animalele au fost testate individual pentru a exclude prezența virusului diareii virale bovine înaintea plecării acestora;

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de diareea virală bovină, ele au fost supuse unui test vizând antigenul sau genomul virusului diareii virale bovine cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 6 din anexa I, soldat cu rezultate negative; și

fie

(i)

animalele au fost ținute într-o unitate aprobată pentru carantină timp de cel puțin 21 de zile anterior plecării și, în cazul femelelor gestante, au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului diareii virale bovine cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I, efectuat, cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate cu cel puțin 21 de zile după începerea carantinei;

sau

(ii)

animalele au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului diareii virale bovine cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I, efectuat, cu rezultate pozitive, pe eșantioane prelevate fie anterior plecării fie, în cazul femelelor gestante, înaintea inseminării care a precedat gestația actuală.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 10 alineatul (1) punctul (i), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza transportul bovinelor deținute care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii limbii albastre (stereotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

(5)   Dispozițiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplică bovinelor deținute destinate sacrificării, astfel cum sunt menționate la articolul 14.

Articolul 12

Cerințe suplimentare privind circulația bovinelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora, cu programe de eradicare aprobate pentru anumite boli

(1)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care dispune de un program de eradicare aprobat pentru leucoza enzootică bovină doar atunci când animalele respectă cerințele de la articolul 10 și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

animalele provin dintr-o unitate în care nu există cazuri de leucoză enzootică bovină;

sau

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de leucoza enzootică bovină, atunci leucoza enzootică bovină nu a fost raportată în unitatea respectivă în ultimele 24 de luni anterioare plecării animalelor; și

(i)

dacă animalele au peste 24 de luni, ele au fost supuse unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 4 din anexa I, soldat cu rezultate negative,

fie

pe eșantioane prelevate în două ocazii la un interval de cel puțin patru luni, în timp ce erau ținute izolate față de alte animale bovine din unitate;

sau

pe eșantioane prelevate în ultimele 30 de zile anterioare plecării, cu condiția ca toate bovinele de peste 24 de luni ținute în unitate să fi fost supuse unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 4 din anexa I, efectuat, cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate în două ocazii la un interval de cel puțin patru luni, în ultimele 12 luni anterioare plecării animalelor;

sau

(ii)

dacă animalele au mai puțin de 24 de luni, acestea sunt născute din femele care au fost supuse unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 4 din anexa I, efectuată, cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate în două ocazii la un interval de cel puțin patru luni, în ultimele 12 luni anterioare plecării animalelor.

(2)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care dispune de un program de eradicare aprobat pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă doar atunci când animalele respectă cerințele de la articolul 10 și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

dacă animalele provin dintr-o unitate indemnă de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă,

fie

(i)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă;

sau

(ii)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care dispune de un program aprobat de eradicare pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă;

sau

(iii)

animalele au fost în carantină în ultimele cel puțin 30 de zile anterioare plecării și au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva BoHV-1 integral sau, în cazul animalelor vaccinate cu un vaccin cu deleție gE, a anticorpilor împotriva proteinei gE BoHV-1, cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 5 din anexa I, soldat cu rezultat negativ, efectuat pe un eșantion prelevat în ultimele 15 zile anterioare plecării;

sau

(iv)

animalele sunt destinate unei unități care deține bovine pentru producția de carne, fără a intra în contact cu bovine din alte unități, de unde sunt transportate direct la abator;

sau

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, ele au fost ținute într-o unitate aprobată pentru carantină în ultimele cel puțin 30 de zile anterioare plecării și au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva BoHV-1 cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 5 din anexa I, soldat cu rezultat negativ, pe un eșantion prelevat cu cel puțin 21 de zile de la începutul carantinei.

(3)   Operatorii transportă bovinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care dispune de un program de eradicare aprobat pentru diareea virală bovină doar atunci când animalele respectă cerințele de la articolul 10 și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

dacă animalele provin dintr-o unitate în care nu există cazuri de diaree virală bovină,

(i)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de diareea virală bovină;

sau

(ii)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care dispune de un program aprobat de eradicare pentru diareea virală bovină;

sau

(iii)

unitatea a fost supusă unui regim de testare astfel cum este prevăzut la punctul 1 litera (c) subpunctul (ii) sau (iii) din partea VI capitolul 1 secțiunea 2 din anexa IV la Regulamentul delegat (UE) 2020/689, efectuat, cu rezultate negative, în ultimele patru luni anterioare plecării;

sau

(iv)

animalele au fost testate individual pentru a exclude prezența virusului diareii virale bovine înaintea plecării;

sau

(v)

animalele sunt destinate unei unități care deține bovine pentru producția de carne, fiind separate de bovinele din alte unități, de unde sunt transportate direct la abator;

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de diareea virală bovină, ele au fost supuse unui test serologic vizând antigenul sau genomul virusului diareii virale bovine cu una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 6 din anexa I, soldat cu rezultate negative,

și

(i)

animalele fie au fost ținute într-o unitate aprobată pentru carantină timp de cel puțin 21 de zile anterior plecării și, în cazul femelelor gestante, au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului diareii virale bovine cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I, efectuat, cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate cu cel puțin 21 de zile după începerea carantinei;

sau

(ii)

animalele au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului diareii virale bovine cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I, efectuat, cu rezultate pozitive, pe eșantioane prelevate fie anterior plecării fie, în cazul femelelor gestante, înaintea inseminării care a precedat gestația actuală.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 10 alineatul (1) punctul (i), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația bovinelor deținute care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care dispune de un program de eradicare aprobat pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (stereotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

(5)   Dispozițiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplică bovinelor deținute destinate sacrificării, astfel cum sunt menționate la articolul 14.

Articolul 13

Derogări privind circulația bovinelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora care nu au statutul de indemne de boală și care nu dispun de un program aprobat de eradicare pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre

Prin derogare de la dispozițiile articolului 10 alineatul (1) punctul (i), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația bovinelor deținute care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau zonă a acestuia care nu are statutul de indemn(ă) de boală și care nu dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (stereotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre că aceste transporturi sunt autorizate. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 14

Derogări privind circulația către alte state membre a bovinelor deținute destinate sacrificării

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolele 10, 11 și 12, operatorii pot transporta bovinele deținute destinate sacrificării către un alt stat membru atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

animalele

fie

(i)

provin dintr-o unitate indemnă de infecții cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu sau fără vaccinare a bovinelor;

sau

(ii)

sunt castrate;

sau

(iii)

sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni, care au fost supuse unui test vizând infecțiile cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul femelelor post-partum, pe un eșantion prelevat la cel puțin 30 de zile de la parturiție;

(b)

animalele fie

(i)

provin dintr-o unitate indemnă de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis);

sau

(ii)

au fost supuse unui test vizând infecțiile cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 2 din anexa I, soldat cu rezultate negative, în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(c)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

Secțiunea 2

Ovine și caprine

Articolul 15

Cerințe privind circulația către alte state membre a ovinelor și a caprinelor deținute

(1)   Operatorii transportă ovinele și caprinele deținute către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în permanență în unitate timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere, dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu ovine sau caprine deținute cu un statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții privind circulația din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor, astfel cum se menționează la litera (a), și care sunt introduse în unitatea în care locuiau animalele respective sunt ținute separat, astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă;

(c)

cu excepția cazului în care transportul se efectuează în conformitate cu articolul 16, ele provin dintr-o unitate indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare a ovinelor și caprinelor; și

fie

(i)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia având statutul de indemn(ă) de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește populația de ovine și caprine;

sau

(ii)

animalele au fost supuse unui test vizând infecțiile cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul femelelor post-partum, prelevat la cel puțin 30 de zile de la parturiție;

sau

(iii)

animalele au vârsta mai mică de șase luni;

sau

(iv)

animalele sunt castrate;

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(e)

animalele provin dintr-o unitate situată într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km față de unitate, în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii hemoragice epizootice la animalele deținute din speciile listate pentru boala respectivă în ultimii doi ani anteriori plecării;

(f)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(g)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimii doi ani anteriori plecării, după cel mai recent focar, unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost eliminate din unitate;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce animalele infectate au fost îndepărtate din unitate;

(h)

cu excepția cazului în care animalele sunt transportate în conformitate cu articolul 17, acestea îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(i)

sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 32 și 33, dacă este cazul.

(2)   Operatorii transportă ovinele deținute către un alt stat membru doar atunci când se respectă cerințele prevăzute la alineatul (1) și când ele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) în ultimele 42 de zile anterioare plecării.

(3)   Operatorii transportă caprinele deținute către un alt stat membru doar atunci când se respectă cerințele prevăzute la alineatul (1) și când ele provin dintr-o unitate în care s-au realizat activități de supraveghere pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) în cazul caprinelor deținute în unitate în conformitate cu partea 1 punctele 1 și 2 din anexa II, cel puțin în ultimele 12 luni anterioare plecării și pe parcursul acestei perioade

(i)

în unitatea menționată la punctul 1 litera (a) au fost introduse doar caprine din unități care aplică măsurile prevăzute la prezentul alineat;

(ii)

dacă au fost raportate infecții cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) ale caprinelor deținute în unitate, s-au luat măsuri în conformitate cu partea 1 punctul 3 din anexa II.

(4)   Operatorii transportă masculii ovini necastrați deținuți către un alt stat membru doar atunci când sunt respectate cerințele de la alineatele (1) și (2) și cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de epididimită ovină (Brucella ovis) în ultimele 12 luni anterioare plecării;

(b)

animalele au fost supuse unui test serologic pentru epididimita ovină (Brucella ovis) efectuat, cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

(5)   Dispozițiile de la alineatele (1)-(4) nu se aplică ovinelor și caprinelor deținute destinate sacrificării, astfel cum se prevede la articolul 18.

Articolul 16

Derogare privind circulația ovinelor și caprinelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora care nu au statutul de indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

Prin derogare de la cerințele articolului 15 alineatul (1) litera (c), operatorii pot transporta ovinele și caprinele deținute către un alt stat membru sau zonă a acestuia fără statutul de indemn(ă) de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele dacă ele provin dintr-o unitate indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare a ovinelor și caprinelor.

Articolul 17

Derogări privind circulația ovinelor și caprinelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora în ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

Prin derogare de la dispozițiile articolului 15 alineatul (1) litera (h), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația ovinelor și caprinelor deținute care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau zonă a acestuia

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 18

Derogare privind circulația ovinelor și caprinelor deținute destinate sacrificării către alte state membre

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 15, operatorii pot transporta ovine și caprine deținute destinate sacrificării către un alt stat membru atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

animalele sunt identificate individual în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 sau, alternativ, au fost ținute permanent în unitate timp de cel puțin 21 de zile înainte de plecare sau de la naștere dacă au vârsta mai mică de 21 de zile;

(b)

animalele

fie

(i)

provin dintr-o unitate indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu sau fără vaccinare a ovinelor și caprinelor;

sau

(ii)

au o vârstă mai mare de șase luni și au fost supuse unui test vizând infecțiile cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul femelelor post-partum, prelevat la cel puțin 30 de zile de la parturiție;

sau

(iii)

sunt castrate;

(c)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

Secțiunea 3

Porcine

Articolul 19

Cerințe privind circulația porcinelor deținute înspre alte state membre

(1)   Operatorii transportă porcinele deținute către un alt stat membru numai în cazul în care sunt respectate următoarele cerințe:

(a)

animalele au locuit în permanență în unitate timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu porcine deținute cu statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții privind circulația din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor, astfel cum se menționează la litera (a), și care sunt introduse în unitatea în care locuiau animalele respective sunt ținute separat, astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă;

(c)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii Aujeszky în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(f)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ultimele 42 de zile anterioare plecării și în care, cel puțin în ultimele 12 luni anterioare plecării,

fie

(i)

au fost aplicate măsurile necesare de biosecuritate și de combatere a riscurilor, inclusiv în ceea ce privește condițiile de găzduire și sistemele de hrănire, pentru a preveni transmiterea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis de la animale sălbatice din speciile listate pentru boala respectivă la porcinele deținute în unitate și au fost introduse doar porcine din unități care aplică măsuri de biosecuritate și de combatere a riscurilor echivalente;

sau

(ii)

porcinele deținute în unitate au fost supravegheate în vederea monitorizării infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa III cel puțin în ultimele 12 luni anterioare plecării și pe parcursul acestei perioade:

în unitatea menționată la litera (a) au fost introduse doar porcine din unități care aplică măsurile prevăzute la punctul (i) sau la prezentul punct;

dacă s-au raportat infecții cu complexul Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la porcine deținute în unitate, s-au luat măsuri în conformitate cu alineatul (3) din anexa III.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică porcinelor deținute destinate sacrificării, astfel cum sunt menționate la articolul 21.

Articolul 20

Cerințe suplimentare privind circulația porcinelor deținute către state membre sau zone ale acestora care au statutul de indemne de boală sau care dispun de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii Aujeszky

(1)   Operatorii transportă porcinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Aujeszky doar dacă se respectă cerințele de la articolul 19, animalele nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Aujeszky și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

dacă animalele provin dintr-o unitate indemnă de infecția cu virusul bolii Aujeszky,

fie

(i)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Aujeszky;

sau

(ii)

animalele au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Aujeszky, efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 7 din anexa I, soldat cu rezultat negativ, pe un eșantion prelevat în ultimele 15 zile anterioare plecării lor. Pentru porcinele care au mai puțin de patru luni și sunt născute din femele vaccinate cu un vaccin cu deleție gE, se poate utiliza metoda de diagnostic pentru depistarea anticorpilor împotriva proteinei gE a virusului bolii Aujeszky, menționată în partea 7 din anexa I. Numărul porcinelor testate trebuie să permită cel puțin depistarea unei seroprevalențe de 10 % la nivelul transportului, cu un grad de încredere de 95 %;

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de infecția cu virusul bolii Aujeszky, se îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)

animalele au fost ținute într-o unitate de carantină aprobată timp de cel puțin 30 de zile;

și

(ii)

animalele au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Aujeszky, efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 7 din anexa I, soldat cu rezultat negativ, pe eșantioane prelevate în două ocazii, la un interval de cel puțin 30 de zile, ultimul eșantion fiind prelevat în ultimele 15 zile anterioare plecării.

(2)   Operatorii transportă porcinele deținute către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia având un program de eradicare aprobat pentru infecția cu virusul bolii Aujeszky doar atunci când se respectă cerințele de la articolul 19 și cu condiția îndeplinirii cerințelor de la litera (a) sau de la litera (b):

(a)

dacă animalele provin dintr-o unitate indemnă de infecția cu virusul bolii Aujeszky,

fie

(i)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Aujeszky;

sau

(ii)

unitatea este situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii Aujeszky;

sau

(iii)

animalele au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Aujeszky sau a anticorpilor împotriva proteinei gE a virusului bolii Aujeszky, dacă este necesar, efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 7 din anexa I, soldat cu rezultat negativ, pe un eșantion prelevat în ultimele 15 zile anterioare plecării acestora. Numărul porcinelor testate trebuie să permită cel puțin depistarea unei seroprevalențe de 10 % la nivelul transportului, cu un grad de încredere de 95 %;

(b)

dacă animalele provin dintr-o unitate care nu este indemnă de infecția cu virusul bolii Aujeszky, se îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)

ele au fost ținute într-o unitate de carantină aprobată timp de cel puțin 30 de zile;

și

(ii)

ele au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Aujeszky sau a anticorpilor împotriva proteinei gE a virusului bolii Aujeszky, dacă este necesar, efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 7 din anexa I, soldat cu rezultat negativ, pe eșantioane prelevate în două ocazii, la un interval de cel puțin 30 de zile, ultimul eșantion fiind prelevat în ultimele 15 zile anterioare plecării.

(3)   Dispozițiile de la alineatele (1) și (2) nu se aplică porcinelor deținute destinate sacrificării, astfel cum se menționează la articolul 21.

Articolul 21

Derogare privind circulația porcinelor deținute destinate sacrificării către alte state membre

(1)   Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 19, operatorii pot transporta porcinele deținute destinate sacrificării către un alt stat membru atunci când animalele respective provin dintr-o unitate

(a)

în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(b)

în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării.

(2)   Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 20, operatorii pot transporta porcinele deținute destinate sacrificării către un alt stat membru sau zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Aujeszky sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii Aujeszky atunci când sunt îndeplinite cerințele de la alineatul (1) și următoarele cerințe:

(a)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii Aujeszky în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(b)

animalele sunt transportate direct la abatorul din statul membru de destinație fără a fi supuse niciunei operațiuni de colectare în statul membru respectiv sau într-o zonă a acestuia, precum și în niciun stat membru sau zonă a acestuia de trecere care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Aujeszky.

Secțiunea 4

Ecvine

Articolul 22

Cerințe privind circulația ecvinelor deținute către alte state membre

(1)   Operatorii transportă ecvinele către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimele 30 de zile anterioare plecării sau, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimii doi ani anteriori plecării, după ultimul focar din cauza căruia unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost eliminate din unitate;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce ultimul animal infectat a fost îndepărtat din unitate;

(b)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de durină în ultimele șase luni anterioare plecării sau, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de durină în ultimii doi ani anteriori plecării, după ultimul focar din cauza căruia unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost ucise și distruse sau sacrificate, sau toți masculii de ecvine infectați au fost castrați;

și

(ii)

ecvinele rămase în unitate, cu excepția masculilor de ecvine castrați menționați la punctul (i), au fost supuse unui test vizând durina, utilizând metoda de diagnostic prevăzută în partea 8 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce au fost finalizate măsurile descrise la punctul (i);

(c)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de anemie infecțioasă ecvină în ultimele 90 de zile anterioare plecării sau, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de anemie infecțioasă ecvină în ultimele 12 luni anterioare plecării, după cel mai recent focar din cauza căruia unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost ucise și distruse sau sacrificate, iar unitatea a fost curățată și dezinfectată;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând anemia infecțioasă ecvină, utilizând metoda de diagnostic prevăzută în partea 9 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate în două ocazii, la un interval de cel puțin trei luni de la finalizarea măsurilor descrise la punctul (i);

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de encefalomielită ecvină venezueleană în ultimele șase luni anterioare plecării sau, în cazul în care provin dintr-o unitate situată într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia în care au fost raportate cazuri de encefalomielită ecvină venezueleană în ultimii doi ani, ele îndeplinesc condițiile de la punctul (i) și condițiile fie de la punctul (ii) fie de la punctul (iii):

(i)

pe perioada de cel puțin 21 de zile anterioare plecării, ele au rămas clinic sănătoase, iar orice animal menționat la punctul (ii) sau la punctul (iii) care a prezentat o creștere a temperaturii corpului peste intervalul fiziologic, luată zilnic, a fost supus unui test de diagnostic pentru encefalomielita ecvină venezueleană, efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul 1 litera (a) din anexa I, soldat cu rezultate negative;

și

(ii)

animalele au fost ținute în carantină pe o perioadă de cel puțin 21 de zile, fiind protejate de atacuri ale insectelor vector; și

fie

au fost vaccinate împotriva encefalomielitei ecvine venezuelene printr-o vaccinare primară completă și au fost revaccinate în conformitate cu recomandările producătorului în cursul unei perioade de cel puțin 60 de zile și nu mai mare de 12 luni înainte de data expedierii;

sau

au fost supuse unui test vizând encefalomielita ecvină venezueleană, efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul 1 litera (b) din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat după cel puțin 14 zile de la data intrării în carantină;

(iii)

animalele au fost supuse

unui test vizând encefalomielita ecvină venezueleană efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul 1 litera (b) din anexa I, fără creșterea titrului de anticorpi, pe eșantioane pereche prelevate în două ocazii, la un interval de 21 de zile, a doua probă fiind prelevată în ultimele 10 zile anterioare plecării;

și

unui test vizând depistarea genomului virusului encefalomielitei ecvine venezuelene, efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul 2 din anexa I, soldat cu rezultate negative, efectuat pe un eșantion prelevat în ultimele 48 de ore anterioare plecării, iar animalele au fost protejate de atacuri ale insectelor-vector după prelevarea eșantionului și până la plecare;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(f)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(g)

animalele nu au intrat în contact cu animale deținute din speciile listate pentru bolile menționate la literele (a)-(f) care nu îndeplineau cerințele de la literele (a)-(e) în ultimele 30 de zile anterioare plecării și cerința de la litera (f) în ultimele 15 zile anterioare plecării.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), restricțiile de circulație menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) se aplică pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile de la data la care a fost ucis și distrus sau sacrificat ultimul animal din unitate care aparținea speciilor listate pentru boala respectivă menționată la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), iar unitatea a fost curățată și dezinfectată.

(3)   La cererea autorității competente, operatorul care solicită certificatul de sănătate animală menționat la articolul 76 furnizează adresa oricărei unități care deține ecvine în care ecvinele care urmează să fie transportate au fost ținute pe perioada celor 30 de zile anterioare transportului preconizat către un alt stat membru.

Secțiunea 5

Camelide

Articolul 23

Cerințe privind circulația camelidelor deținute către alte state membre

(1)   Operatorii transportă camelidele deținute către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în permanență în unitate timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu camelide deținute cu statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții de circulație din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor, astfel cum se menționează la litera (a), și care sunt introduse în unitatea în care locuiau animalele respective sunt ținute separat, astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă;

(c)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu fost raportate cazuri de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în cele 42 de zile anterioare plecării și ele au fost supuse unui test vizând infecțiile cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în cele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul femelelor post-partum, prelevat la cel puțin 30 de zile de la parturiție;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care s-au realizat activități de supraveghere vizând infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) a camelidelor deținute în unitate, în conformitate cu partea 2 punctele 1 și 2 din anexa II, cel puțin în ultimele 12 luni anterioare plecării și pe parcursul acestei perioade:

(i)

în unitatea menționată la litera (a) au fost introduse doar camelide din unități care aplică măsurile prevăzute la această literă;

(ii)

în cazul raportării unor infecții cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) ale camelidelor deținute în unitate, s-au luat măsuri în conformitate cu partea 2 punctul 3 din anexa II.

(f)

în cazul în care animalele sunt transportate către un stat membru sau zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă la bovine, ele provin dintr-o unitate în care rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă nu a fost raportată la camelide în ultimele 30 de zile înainte de plecare;

(g)

animalele provin dintr-o unitate situată într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km față de unitate, în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii hemoragice epizootice în nicio unitate în ultimii doi ani anteriori plecării;

(h)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(i)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimii doi ani anteriori plecării, după ultimul focar din cauza căruia unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost eliminate din unitate;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce animalele infectate au fost îndepărtate din unitate;

(j)

cu excepția cazului în care animalele sunt transportate în conformitate cu articolul 24, acestea îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(k)

sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 32 și 33, dacă este cazul.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică camelidelor deținute destinate sacrificării, astfel cum se prevede la articolul 25.

Articolul 24

Derogări privind circulația camelidelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora în ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

Prin derogare de la dispozițiile articolului 23 alineatul (1) litera (j), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația camelidelor deținute animale care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia:

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 25

Derogare privind circulația camelidelor deținute destinate sacrificării către alte state membre

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 23, operatorii pot transporta camelidele deținute destinate sacrificării către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia atunci când animalele respective provin dintr-o unitate:

(a)

în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(b)

în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării.

(c)

în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

Secțiunea 6

Cervide

Articolul 26

Cerințe privind circulația cervidelor deținute către alte state membre

(1)   Operatorii transportă cervidele deținute către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în permanență în unitate timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu cervide deținute cu un statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții privind circulația din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor, astfel cum se menționează la litera (a), și care sunt introduse în unitatea în care locuiau animalele respective sunt ținute separat, astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă;

(c)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la cervide în cursul ultimelor 42 de zile anterioare plecării;

(e)

animalele provin dintr-o unitate în care s-au realizat activități de supraveghere vizând infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) a cervidelor deținute în unitate, în conformitate cu partea 3 punctele 1 și 2 din anexa II, cel puțin în ultimele 12 luni anterioare plecării și pe parcursul acestei perioade:

(i)

în unitatea menționată la litera (a) au fost introduse doar cervide din unități care aplică măsurile prevăzute la această literă;

(ii)

în cazul raportării unor infecții cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) ale cervidelor deținute în unitate, s-au luat măsuri în conformitate cu partea 3 punctul 3 din anexa II;

(f)

în cazul în care animalele sunt transportate către un stat membru sau zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă la bovine, ele provin dintr-o unitate în care rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă nu a fost raportată la cervide în ultimele 30 de zile înainte de plecare;

(g)

animalele provin dintr-o unitate situată într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km față de unitate, în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii hemoragice epizootice în nicio unitate în ultimii doi ani anteriori plecării;

(h)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(i)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimele 30 de zile anterioare plecării și, în cazul în care provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimii doi ani anteriori plecării, după ultimul focar din cauza căruia unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost eliminate din unitate;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce animalele infectate au fost îndepărtate din unitate;

(j)

cu excepția cazului în care animalele sunt transportate în conformitate cu articolul 27, ele îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele vizând infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(k)

sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 32 și 33, dacă este cazul.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică cervidelor deținute destinate sacrificării, astfel cum se prevede la articolul 28.

Articolul 27

Derogări privind circulația cervidelor deținute către alte state membre sau zone ale acestora în ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

Prin derogare de la dispozițiile articolului 26 alineatul (1) litera (j), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația cervidelor deținute care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau zonă a acestuia:

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 28

Derogare privind circulația cervidelor deținute destinate sacrificării către alte state membre

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 26, operatorii pot transporta cervidele deținute destinate sacrificării către un stat membru sau zonă a acestuia atunci când animalele respective provin dintr-o unitate:

(a)

în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(b)

în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(c)

în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

Secțiunea 7

Alte ungulate

Articolul 29

Cerințe privind circulația altor ungulate deținute către alte state membre

(1)   Operatorii transportă alte ungulate deținute către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în permanență în unitate timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu alte ungulate deținute cu un statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții privind circulația din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor, astfel cum se menționează la litera (a), și care sunt introduse în unitatea în care locuiau animalele respective sunt ținute separat, astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă;

(c)

în cazul altor ungulate deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul rabic, animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

în cazul altor ungulate deținute din specii listate pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, ele provin dintr-o unitate în care infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la alte ungulate deținute din speciile listate pentru această boală nu a fost raportată în cursul ultimelor 42 de zile înainte de plecare;

(e)

în cazul altor ungulate deținute din specii listate pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis), ele provin dintr-o unitate în care infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la animale deținute din speciile listate pentru această boală nu a fost raportată în cursul ultimelor 42 de zile înainte de plecare;

(f)

în cazul altor ungulate deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice, animalele provin dintr-o unitate situată într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km față de unitate, în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii hemoragice epizootice în nicio unitate în ultimii doi ani anteriori plecării;

(g)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(h)

în cazul altor ungulate deținute din speciile listate pentru tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi), ele provin dintr-o unitate în care tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) nu a fost raportată în cursul ultimelor 30 de zile înainte de plecare, iar în cazul în care ele provin dintr-o unitate în care au fost raportate cazuri de tripanozomiază a animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimii doi ani anteriori plecării, după ultimul focar din cauza căruia unitatea afectată a rămas supusă unor restricții de circulație până când:

(i)

animalele infectate au fost eliminate din unitate;

și

(ii)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 3 din anexa I, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin șase luni după ce animalele infectate au fost îndepărtate din unitate;

(i)

în cazul altor ungulate deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), ele îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689. Această literă nu se aplică în cazul altor ungulate deținute menționate la articolul 30;

(j)

sunt îndeplinite condițiile menționate la articolele 32 și 33, dacă este cazul.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică altor ungulate deținute destinate sacrificării, astfel cum se prevede la articolul 31.

Articolul 30

Derogare privind circulația altor ungulate deținute către alte state membre sau zone ale acestora în ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

Prin derogare de la dispozițiile articolului 29 alineatul (1) litera (i), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația altor ungulate deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau zonă a acestuia

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 31

Derogare privind circulația altor ungulate deținute destinate sacrificării către alte state membre

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 29, operatorii pot transporta alte ungulate deținute destinate sacrificării către un stat membru sau zonă a acestuia:

(a)

în cazul în care când animalele respective provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de antrax la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(b)

în cazul altor ungulate deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul rabic, atunci când animalele respective provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(c)

în cazul altor ungulate deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), atunci când animalele respective provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

Secțiunea 8

Cerințe suplimentare privind sănătatea animalelor în ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

Articolul 32

Măsuri de biosecuritate și măsuri de reducere a riscurilor pentru operațiunile de transport către un alt stat membru sau zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

1.   Operatorii transportă animale deținute din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) către un alt stat membru sau zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru boala respectivă, doar în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(a)

transportul are loc într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24);

(b)

animalele sunt protejate de atacuri ale vectorilor;

și

(i)

călătoria planificată nu include descărcarea animalelor pentru o perioadă mai mare de o zi;

sau

(ii)

animalele sunt descărcate într-o unitate protejată de vectori;

sau

(iii)

animalele sunt descărcate într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia în perioada fără vectori;

(c)

animalele

(i)

au fost vaccinate împotriva tuturor serotipurilor de virus al bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) raportate în ultimii doi ani în statul membru sau în zona acestuia de trecere și ele se află încă în perioada de imunitate garantată în specificațiile vaccinului;

sau

(ii)

au fost supuse, cu rezultate pozitive, unui test serologic capabil să depisteze anticorpi specifici împotriva tuturor serotipurilor de virus al bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) raportate în statul membru sau într-o zonă a acestuia de trecere în ultimii doi ani anteriori plecării;

(d)

animalele sunt destinate sacrificării.

(2.   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritatea competentă din statul membru de origine poate autoriza circulația animalelor deținute dacă autoritatea competentă a statului membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 și este îndeplinită una dintre următoarele condiții

(a)

animalele îndeplinesc cerințele specifice în materie de sănătate animală definite de autoritatea competentă de la destinație pentru a asigura faptul că animalele, înainte de plecare, au o protecție imunologică suficientă în ceea ce privește toate serotipurile de virus al bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) raportate în statul membru sau într-o zonă a acestuia de trecere, în ultimii doi ani anteriori plecării;

sau

(b)

animalele îndeplinesc cerințele prevăzute la litera (a) de la prezentul alineat sau la alineatul (1) litera (c) pentru a asigura faptul că ele sunt protejate împotriva serotipurilor de virus al bolii limbii albastre raportate în statul membru sau într-o zonă a acestuia de trecere, în ultimii doi ani anteriori plecării și care nu au fost raportate în statul membru sau în zona de destinație în aceeași perioadă.

Articolul 33

Măsuri de biosecuritate și măsuri de reducere a riscurilor pentru operațiunile de transport printr-un alt stat membru sau zonă a acestuia care are statul de indemn(ă) de sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24)

(1)   Operatorii transportă animale din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) printr-un alt stat membru sau zonă a acestuia de trecere care are statutul de indemn(ă) de boala respectivă sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru boala respectivă, doar în cazul în care cel puțin una dintre următoarele cerințe este îndeplinită:

(a)

animalele îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele prevăzute la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

sau

(b)

mijloacele de transport în care sunt încărcate animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor în timpul transportului;

și

(i)

călătoria planificată nu include descărcarea animalelor pentru o perioadă mai mare de o zi;

sau

(ii)

animalele sunt descărcate într-o unitate protejată de vectori sau în perioada fără vectori.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația animalelor din speciile din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24) printr-un alt stat membru sau zonă a acestuia de trecere care are statutul de indemn(ă) de sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru boala respectivă, dacă statul membru de trecere a informat Comisia și celelalte state membre că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) literele (a), (c) și (d) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

CAPITOLUL 3

Cerințe suplimentare privind sănătatea animalelor pentru circulația păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație către alte state membre

Secțiunea 1

Păsări de curte

Articolul 34

Cerințe privind circulația păsărilor de curte de reproducție și a păsărilor de curte pentru producție

1.   Operatorii transportă păsări de curte de reproducție și păsări de curte pentru producție către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în mod continuu în una sau mai multe unități aprobate care dețin păsări de curte:

(i)

de la incubație:

sau

(ii)

timp de cel puțin:

42 de zile înainte de plecare, în cazul păsărilor de curte de reproducție și al păsărilor de curte pentru producția de carne sau de ouă pentru consum;

sau

21 de zile înainte de plecare, în cazul păsărilor de curte pentru producție pentru refacerea efectivelor de vânat cu pene;

(b)

animalele provin dintr-un efectiv în care infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae nu a fost raportată, iar respectivele animale provin din unități care, în cazul confirmării infecției cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae în ultimele 12 luni înainte de plecare, au aplicat următoarele măsuri:

(i)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus;

(ii)

după sacrificarea sau uciderea efectivului infectat menționat la punctul (i), unitatea a fost curățată și dezinfectată;

(iii)

în urma curățării și a dezinfectării menționate la punctul (ii), toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la două teste vizând infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae efectuate la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere menționat la articolul 8 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(c)

animalele provin dintr-un efectiv în care micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) nu a fost raportată, iar respectivele animale provin din unități care, în cazul confirmării micoplasmozei aviare (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) în ultimele 12 luni înainte de plecare, au aplicat următoarele măsuri:

fie

(i)

efectivul infectat a avut rezultate negative la două teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate în conformitate cu programul de supraveghere menționat la articolul 8 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, pe întregul efectiv, la un interval de cel puțin 60 de zile;

sau

(ii)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus, unitatea a fost curățată și dezinfectată și, după curățare și dezinfectare, toate efectivele din cadrul unității au obținut rezultate negative la două teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate la un interval de cel puțin 21 de zile în conformitate cu programul de supraveghere menționat la articolul 8 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(d)

animalele provin din efective care nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(e)

supravegherea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) și litera (b) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 nu a depistat niciun caz confirmat de infecție cu virusuri ale gripei aviare cu grad mic de patogenitate la nivelul efectivului de origine de animale în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

(f)

în cazul păsărilor de curte pentru producție pentru refacerea efectivelor de vânat cu pene, animalele nu au intrat în contact cu păsări cu un statut sanitar inferior în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

(g)

în cazul rațelor și al gâștelor, animalele au fost supuse unui test vizând gripa aviară înalt patogenă conform anexei IV, soldat cu rezultate negative;

(h)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 41 și 42 pentru categoria de păsări de curte în cauză.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică în cazul circulației a mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, transportate în conformitate cu articolul 37.

Articolul 35

Cerințe privind circulația păsărilor de curte destinate sacrificării

(1)   Operatorii transportă păsări de curte destinate sacrificării către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în mod continuu într-o unitate înregistrată sau aprobată care deține păsări de curte:

(i)

de la incubație;

sau

(ii)

cel puțin în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

(b)

animalele provin din efective care nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(c)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 41 și 42 pentru categoria de păsări de curte în cauză.

(2)   Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplică în cazul circulației a mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, transportate în conformitate cu articolul 37.

Articolul 36

Cerințe privind circulația puilor de o zi

(1)   Operatorii transportă pui de o zi către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele provin dintr-un incubator aprobat;

(b)

animalele provin din ouă pentru incubație care:

(i)

îndeplinesc cerințele de la articolul 38 și provin din efective care au fost supuse controalelor în conformitate cu articolul 91 alineatul (1) litera (f) și articolul 91 alineatul (2) litera (f);

sau

(ii)

au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau zonă a unei țări terțe;

(c)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 41 și 42 pentru categoria de păsări de curte în cauză.

(2)   În cazul puilor de o zi care provin din ouă pentru incubație care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă a acesteia, autoritatea competentă a statului membru de origine a puilor de o zi respectivi informează autoritatea competentă a statului membru de destinație că ouăle pentru incubație au intrat în Uniune dintr-o țară terță.

(3)   Dispozițiile de la alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul circulației a mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, transportate în conformitate cu articolul 37.

Articolul 37

Derogare privind circulația a mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolele 34, 35 și 36, operatorii pot transporta mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, către un alt stat membru, atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

animalele provin din efective care au locuit în mod continuu într-o singură unitate înregistrată de la incubație sau timp de cel puțin 21 de zile anterior plecării;

(b)

animalele provin din efective care nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(c)

supravegherea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) și litera (b) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689 nu a depistat niciun caz confirmat de infecție cu virusuri ale gripei aviare cu grad mic de patogenitate la nivelul efectivului de origine de animale în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

(d)

animalele nu au intrat în contact cu păsări de curte nou sosite sau cu păsări cu un statut sanitar inferior în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

(e)

în cazul rațelor și al gâștelor, cu excepția celor destinate sacrificării, animalele au fost supuse unui test vizând gripa aviară înalt patogenă conform anexei IV, soldat cu rezultate negative;

(f)

animalele au fost supuse unor teste vizând infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae și micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) în conformitate cu anexa V, soldate cu rezultate negative;

(g)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 41 și 42 pentru categoria de păsări de curte în cauză.

Secțiunea 2

Ouă pentru incubație ale păsărilor de curte

Articolul 38

Cerințe privind circulația ouălor pentru incubație ale păsărilor de curte

Operatorii transportă ouă pentru incubație ale păsărilor de curte către un alt stat membru numai în cazul în care ouăle respective îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

provin dintr-o unitate aprobată;

(b)

provin din efective care au locuit în mod continuu în una sau mai multe unități aprobate care dețin păsări de curte, de la incubație sau timp de cel puțin 42 de zile anterior colectării ouălor;

(c)

provin de la animale care îndeplinesc cerințele de la articolul 34 alineatul (1) literele (b), (c) și (d);

(d)

sunt marcate în mod individual cu numărul autorizației unității efectivului de origine la care se face referire la articolul 21 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(e)

au fost dezinfectate;

(f)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 41 și 42.

Articolul 39

Derogare privind circulația a mai puțin de 20 de ouă pentru incubație provenite de la păsări de curte, altele decât ratitele

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 38, operatorii pot transporta mai puțin de 20 de ouă pentru incubație provenite de la păsări de curte, altele decât ratitele, către un alt stat membru atunci când ouăle respective îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

provin dintr-o unitate înregistrată;

(b)

provin din efective care:

(i)

au locuit în mod continuu într-o unitate înregistrată, de la incubație sau timp de cel puțin 21 de zile anterior colectării ouălor;

(ii)

nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(iii)

au fost supuse unor teste vizând infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae și micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) în conformitate cu anexa V, soldate cu rezultate negative;

(c)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 41 și 42.

Articolul 40

Derogare privind circulația ouălor fără patogeni specificați

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolul 38, operatorii pot transporta ouă fără patogeni specificați către un alt stat membru doar în cazul în care ouăle respective îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

provin dintr-o unitate aprobată care deține păsări de curte;

(b)

provin din efective fără patogeni specificați, astfel cum sunt descriși în Farmacopeea europeană, iar rezultatele tuturor testelor și examinărilor clinice necesare pentru acest statut specific au fost favorabile;

(c)

sunt marcate individual cu numărul autorizației unității de origine la care se face referire la articolul 21 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035.

Secțiunea 3

Cerințe privind vaccinarea

Articolul 41

Cerințe privind vaccinarea împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle

În cazul în care păsările de curte, ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte sau efectivele de origine ale ouălor pentru incubație sau ale puilor de o zi au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu alte vaccinuri decât cele inactivate, vaccinurile administrate îndeplinesc criteriile din anexa VI.

Secțiunea 4

Condiții specifice în ceea ce privește circulația către state membre sau zone ale acestora care au statutul de indemne de infecția cu virusul bolii newcastle fără vaccinare

Articolul 42

Cerințe suplimentare privind circulația păsărilor de curte și a ouălor pentru incubație ale păsărilor de curte către un stat membru sau o zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare

Operatorii transportă păsări de curte și ouă pentru incubație ale păsărilor de curte dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a acestuia care nu are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare către un stat membru sau zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, doar dacă animalele și ouăle pentru incubație respective, în plus față de cerințele din secțiunile 1-3 pentru produsul în cauză, îndeplinesc următoarele cerințe în ceea ce privește infecția cu virusul bolii Newcastle:

(a)

în cazul păsărilor de curte de reproducție și al păsărilor de curte pentru producție, acestea:

(i)

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

au fost izolate timp de 14 zile înainte de plecare, fie în unitatea de origine sub supravegherea unui medic veterinar oficial, fie într-o unitate de carantină aprobată, unde:

nicio pasăre de curte nu a fost vaccinată împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

nu a fost introdusă nicio altă pasăre în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

nu a fost efectuată nicio operațiune de vaccinare în unitatea de carantină;

(iii)

au obținut rezultate negative, în ultimele 14 zile anterioare plecării, la teste serologice pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Newcastle, efectuate pe eșantioane de sânge la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %;

(b)

în cazul păsărilor de curte destinate sacrificării, animalele provin din efective care fie:

(i)

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle și au obținut rezultate negative, în ultimele 14 zile anterioare plecării, la teste serologice pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Newcastle, efectuate pe eșantioane de sânge la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %;

sau

(ii)

sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle și au obținut rezultate negative, în ultimele 14 zile anterioare plecării, la teste pentru depistarea prezenței virusului bolii Newcastle, efectuate la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %;

(c)

în cazul puilor de o zi, ele:

(i)

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

provin din ouă pentru incubație care îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (d);

(iii)

provin dintr-un incubator ale cărui practici de lucru asigură faptul că aceste ouă pentru incubație sunt incubate la momente și în locuri complet separate de ouăle pentru incubație care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (d);

(d)

în cazul ouălor pentru incubație ale păsărilor de curte, ele:

(i)

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

provin din efective care:

fie

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

sau

sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu vaccinuri inactivate;

sau

sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu vaccinuri vii care îndeplinesc criteriile din anexa VI, iar vaccinarea s-a realizat cu cel puțin 30 de zile înainte de colectarea ouălor pentru incubație.

CAPITOLUL 4

Operațiuni de colectare pentru ungulate și păsări de curte deținute

Articolul 43

Norme specifice pentru operațiunile de colectare a ungulatelor și păsărilor de curte deținute

(1)   Pe perioada circulației ungulatelor deținute și a păsărilor de curte de la unitatea de origine către o unitate din statul membru de destinație, operatorii asigură faptul că animalele nu sunt supuse unui număr mai mare de trei operațiuni de colectare și că aceste operațiuni de colectare sunt efectuate în unități aprobate pentru operațiuni de colectare sau pe mijloace de transport în conformitate cu articolul 44 în următoarele condiții:

(a)

fiecare dintre ungulatele și păsările de curte deținute supuse respectivelor operațiuni de colectare este transportată către destinația finală dintr-un alt stat membru în termen de cel mult 20 de zile de la data plecării din unitatea de origine;

(b)

perioada de timp dintre data plecării fiecăreia dintre ungulatele și păsările de curte deținute din unitatea sa de origine și data plecării sale din unitatea aprobată pentru operațiuni de colectare din statul membru de origine către un alt stat membru nu depășește 14 zile.

(2)   La solicitarea autorității competente, operatorul care solicită certificatul de sănătate animală în vederea respectării articolului 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 furnizează un istoric al circulației, inclusiv al tuturor operațiunilor de colectare, pentru animalele care formează transportul, începând cu plecarea lor din unitatea de origine.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), în cazul transportului animalelor pe apă/mare, perioada de 20 de zile prevăzută la alineatul (1) litera (a) poate fi prelungită cu durata călătoriei pe apă/mare.

Articolul 44

Norme specifice pentru operațiunile de colectare care se desfășoară pe mijloacele de transport

Operatorii unităților care dețin ungulate sau păsări de curte destinate colectării pe mijloacele de transport înainte de a fi transportate către un alt stat membru asigură faptul că încărcarea se realizează în cadrul unității fără ca mijloacele de transport să pătrundă în locul în care sunt ținute animalele.

Articolul 45

Norme detaliate privind măsurile de biosecuritate pentru operațiunile de colectare

(1)   Operatorii unităților aprobate pentru operațiuni de colectare asigură faptul că

(a)

unitatea sau spațiile pentru găzduirea animalelor din cadrul unității care sunt separate din punct de vedere epidemiologic sunt golite de animale și curățate și dezinfectate la intervale regulate, fără a depăși 14 zile de ocupare neîntreruptă;

(b)

anvelopele mijloacelor de transport din care au fost descărcate sau în care au fost încărcate animale sunt dezinfectate înainte de a ieși din unitate.

(2)   Operatorii care efectuează operațiuni de colectare a ungulatelor sau a păsărilor de curte deținute pe mijloacele de transport asigură faptul că anvelopele mijloacelor de transport sunt dezinfectate înainte de a părăsi unitatea de origine.

Articolul 46

Derogări privind circulația ungulatelor pentru expoziții și evenimente sportive, culturale și evenimente similare

(1)   Condițiile prevăzute la articolul 126 alineatul (2) și la articolul 134 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429 și la articolele 43, 44 și 45 din prezentul regulament nu se aplică circulației ungulatelor deținute către un alt stat membru în scopul participării la expoziții și evenimente sportive, culturale și evenimente similare.

(2)   Permisiunea acordată de statul membru la care se face referire la articolul 133 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/429 nu este necesară atunci când într-un mijloc de transport se află ecvine înregistrate și certificate individual, în scopul transportului către un alt stat membru pentru a participa la oricare dintre activitățile menționate la alineatul (1).

CAPITOLUL 5

Cerințe privind circulația animalelor terestre deținute, altele decât ungulatele și păsările de curte deținute, și privind circulația ouălor pentru incubație ale păsărilor captive către alte state membre

Secțiunea 1

Primate

Articolul 47

Cerințe privind circulația primatelor către alte state membre

Operatorii transportă primatele către un alt stat membru numai în cazul în care animalele

fie

1.

au fost ținute într-o unitate izolată și sunt transportate la o unitate izolată din statul membru de destinație în conformitate cu cerințele de la articolul 64 alineatul (1);

sau

2.

provin dintr-o unitate care nu este o unitate izolată și sunt transportate la o unitate izolată din statul membru de destinație în conformitate cu cerințele de la articolul 63 alineatul (2) litera (b).

Secțiunea 2

Albine și bondari

Articolul 48

Cerințe privind circulația albinelor către alte state membre

Operatorii transportă albinele în orice fază a ciclului lor de viață, inclusiv puietul de albine, către alte state membre numai atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

animalele și stupii de origine nu prezintă semne de locă americană, de infestare cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) sau de infestare cu Tropilaelaps spp.;

(b)

ele provin dintr-o stupină situată în centrul unui cerc cu o rază de cel puțin:

(i)

3 km, unde loca americană nu a fost raportată în ultimele 30 de zile anterioare plecării și care nu este supusă unor restricții din cauza unui focar de locă americană;

(ii)

100 km, unde infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) nu a fost raportată și care nu este supusă unor restricții din cauza unui caz suspect sau a apariției confirmate a infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup), cu excepția cazului în care la articolul 49 se prevede o derogare;

(iii)

100 km, unde infestarea cu Tropilaelaps spp. nu a fost raportată și care nu este restricționată din cauza unui caz suspect sau a apariției confirmate a infestării cu Tropilaelaps spp.

Articolul 49

Derogare privind circulația mătcilor către alte state membre

Prin derogare de la dispozițiile articolului 48 litera (b) punctul (ii), operatorii pot transporta mătci în cazul în care când aceste animale îndeplinesc cerințele de la articolul 48 litera (a) și litera (b) punctele (i) și (iii) și următoarele cerințe:

(a)

în stupina de origine, infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) nu a fost raportată și stupina respectivă este situată la o distanță de cel puțin 30 km de limitele unei zone de protecție cu raza de cel puțin 20 km stabilită de autoritatea competentă în jurul unei apariții confirmate a infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup);

(b)

stupina de origine nu se află într-o zonă supusă unor restricții prin măsuri de protecție stabilite de Uniune ca urmare a apariției confirmate a infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup);

(c)

stupina de origine este situată într-o zonă în care se află în curs de desfășurare o supraveghere anuală realizată de către autoritatea competentă în scopul depistării infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup), pentru a oferi un nivel de încredere de cel puțin 95 % pentru depistarea infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) în cazul în care cel puțin 2 % din stupine au fost infestate;

(d)

stupina de origine este inspectată în fiecare lună în timpul sezonului de producție de către autoritatea competentă, cu rezultate negative, pentru a oferi un nivel de încredere de cel puțin 95 % pentru depistarea infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) în cazul în care cel puțin 2 % dintre stupi au fost infestați;

(e)

ele sunt așezate în cuști individuale, având cel mult 20 de albine însoțitoare.

Articolul 50

Cerințe suplimentare în ceea ce privește infestarea cu Varroa spp. privind circulația albinelor către alte state membre

Operatorii transportă albinele în orice etapă a ciclului lor de viață, inclusiv puietul de albine, către un alt stat membru sau o zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de infestație cu Varroa spp. doar în cazul în care se respectă cerințele stabilite la articolul 48 și cu condiția să fie îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

ele provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de infestarea cu Varroa spp.;

(b)

ele sunt protejate de infestarea cu Varroa spp. în timpul transportului.

Articolul 51

Cerințe privind circulația bondarilor către alte state membre

Operatorii transportă bondarii către alte state membre numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

ei nu prezintă semne de infestare cu Aethina tumida (gândacul mic de stup);

(b)

ei provin dintr-o unitate situată în centrul unui cerc în jurul unității cu raza de cel puțin 100 km, în care infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) nu a fost raportată și care nu este supusă unor restricții din cauza unui caz suspect sau a apariției confirmate a infestării cu Aethina tumida (gândacul mic de stup). Aceste cerințe nu se aplică bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și care sunt transportați în conformitate cu articolul 52.

Articolul 52

Derogare privind circulația către alte state membre a bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior

Prin derogare de la articolul 51 litera (b), operatorii pot transporta către alte state membre bondari care provin din unități de producție izolate de mediul exterior atunci când se respectă condițiile de la articolul 51 litera (a) și când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

ei au fost crescuți izolați, în unități separate din punct de vedere epidemiologic, fiecare colonie fiind plasată într-un container închis, care era nou sau curățat și dezinfectat înainte de utilizare;

(b)

inspecțiile periodice ale unității epidemiologice efectuate în conformitate cu procedurile standard scrise de operare nu au detectat infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) în unitatea epidemiologică.

Secțiunea 3

Câini, pisici și dihori domestici

Articolul 53

Cerințe privind circulația câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici către alte state membre

Operatorii transportă câini, pisici și dihori domestici către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele sunt identificate individual:

fie

(i)

în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

sau

(ii)

printr-un tatuaj clar lizibil, aplicat înainte de 3 iulie 2011;

(b)

animalele sunt însoțite de un document de identificare individual, astfel cum se prevede la articolul 71 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, care documentează faptul că:

(i)

animalul identificat provine dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării și a beneficiat de o schemă de vaccinare primară completă împotriva virusului rabic cu cel puțin 21 de zile înaintea transportului sau a fost revaccinat antirabic în conformitate cu cerințele de valabilitate din partea 1 a anexei VII. Această cerință nu se aplică câinilor, pisicilor și dihorilor domestici transportați în conformitate cu articolul 54 alineatele (1) și (2);

(ii)

în cazul câinilor, aceștia au fost supuși unor măsuri de reducere a riscurilor pentru infestarea cu Echinococcus multilocularis în conformitate cu partea 2 alineatul (1) din anexa VII și, după caz, în cazul câinilor, al pisicilor sau al dihorilor domestici pentru alte boli în conformitate cu partea 2 punctul 3 din anexa VII în termenul prevăzut în această anexă înainte de intrarea într-un stat membru sau o zonă a acestuia care este eligibil(ă) să solicite aplicarea măsurilor respective. Această cerință nu se aplică câinilor, pisicilor și dihorilor domestici transportați în conformitate cu articolul 54 alineatul (2).

Articolul 54

Derogare de la cerințele privind vaccinarea antirabică și tratamentul împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis

(1)   Prin derogare de la articolul 53 litera (b) punctul (i), operatorii pot transporta câini, pisici și dihori domestici care au vârsta mai mică de 12 săptămâni și care nu au fost vaccinați împotriva rabiei sau între 12 și 16 săptămâni care au fost vaccinați împotriva rabiei, dar nu îndeplinesc încă cerințele de valabilitate stabilite în partea 1 din anexa VII, către un alt stat membru, în următoarele condiții:

(a)

statul membru de destinație a autorizat astfel de transporturi în general și a informat publicul pe un site de internet dedicat că aceste transporturi sunt autorizate; și

(b)

este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

certificatul de sănătate animală menționat la articolul 86 este completat de o declarație a operatorului care precizează că, de la naștere până la momentul plecării, animalele nu au intrat în contact cu animale terestre deținute suspectate de infecție cu virusul rabic sau cu animale sălbatice din speciile listate pentru infecția cu virusul rabic;

sau

(ii)

pe baza documentului de identificare al mamei de care încă depind animalele menționate la acest alineat, se poate stabili că, înainte de nașterea lor, mama a fost vaccinată antirabic în conformitate cu cerințele de valabilitate menționate în partea 1 din anexa VII.

(2)   Prin derogare de la articolul 53 litera (b) punctele (i) și (ii), operatorii pot transporta câini, pisici și dihori domestici care nu au fost vaccinați împotriva rabiei și câini care nu au fost tratați împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis prin transport direct la o unitate izolată.

Articolul 55

Obligația deținătorului de animale de companie în ceea ce privește circulația câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici în scopuri necomerciale

Atunci când nu se poate realiza circulația în scopuri necomerciale a câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici deținuți ca animale de companie în gospodării în conformitate cu condițiile menționate la articolul 245 alineatul (2) sau la articolul 246 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, deținătorii de animale de companie transportă către un alt stat membru câinii, pisicile și dihorii domestici deținuți ca animale de companie în gospodării doar atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

animalele sunt identificate individual:

fie

(i)

în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

sau

(ii)

printr-un tatuaj clar lizibil, aplicat înainte de 3 iulie 2011;

(b)

animalele sunt însoțite de un document de identificare individual, astfel cum se prevede la articolul 71 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, care documentează faptul că:

(i)

animalul identificat a beneficiat de o schemă de vaccinare primară completă împotriva virusului rabic cu cel puțin 21 de zile înaintea plecării sau a fost revaccinat antirabic în conformitate cu cerințele de valabilitate din partea 1 a anexei VII. Această dispoziție nu se aplică câinilor, pisicilor și dihorilor domestici transportați în conformitate cu condițiile de la articolul 56;

(ii)

în cazul câinilor, aceștia au fost supuși măsurilor de reducere a riscurilor de infestare cu Echinococcus multilocularis în conformitate cu partea 2 punctul 1 din anexa VII și, după caz, în cazul câinilor, al pisicilor sau al dihorilor domestici, pentru alte boli în conformitate cu partea 2 punctul 3 din anexa VII, în perioada prevăzută în respectiva anexă, înainte de intrarea într-un stat membru sau zonă a acestuia care este eligibil(ă) să solicite aplicarea măsurilor respective.

Articolul 56

Derogare de la cerința privind vaccinarea antirabică pentru circulația câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici în alte scopuri decât cele necomerciale

Prin derogare de la articolul 55 litera (b) punctul (i), deținătorii de animale de companie pot transporta câini, pisici și dihori domestici care au vârsta mai mică de 12 săptămâni și care nu au fost vaccinați împotriva rabiei sau care au vârsta între 12 și 16 săptămâni și care au fost vaccinați împotriva rabiei, dar nu îndeplinesc încă cerințele de valabilitate stabilite în partea 1 din anexa VII, și care sunt deținuți ca animale de companie în gospodării, către un alt stat membru, dacă:

(a)

statul membru de destinație a autorizat astfel de transporturi în general și a informat publicul pe un site de internet dedicat că aceste transporturi sunt autorizate; și

(b)

este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

certificatul de sănătate animală menționat la articolul 86 este completat de o declarație a deținătorului de animale de companie care precizează că, de la naștere până la momentul plecării, animalele nu au intrat în contact cu animale terestre deținute suspectate de infecție cu virusul rabic sau cu animale sălbatice din speciile listate pentru infecția cu virusul rabic;

sau

(ii)

pe baza documentului de identificare al mamei de care încă depind animalele menționate la acest alineat, se poate stabili că, înainte de nașterea lor, mama a fost vaccinată antirabic în conformitate cu cerințele de valabilitate menționate în partea 1 din anexa VII.

Articolul 57

Obligația autorității competente de informare cu privire la derogarea de la cerințele de vaccinare antirabică a câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici

Statele membre pun la dispoziția publicului informații cu privire la acceptarea, în general, a câinilor, pisicilor și dihorilor domestici cu vârsta mai mică de 12 săptămâni care nu au fost vaccinați antirabic sau câinilor, pisicilor și dihorilor domestici cu vârste cuprinse între 12 și 16 săptămâni care au fost vaccinați antirabic, dar nu îndeplinesc încă cerințele de valabilitate prevăzute în partea 1 din anexa VII menționată la articolul 54 alineatul (1) litera (a) și la articolul 56 litera (a) provenind din alte state membre.

Secțiunea 4

Alte carnivore

Articolul 58

Cerințe privind circulația altor carnivore către alte state membre

(1)   Operatorii transportă alte carnivore către un alt stat membru numai în cazul în care respectivele alte carnivore îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

animalele sunt identificate fie individual, fie ca un grup de animale din aceeași specie ținute împreună în timpul transportului până la destinație;

(b)

animalele provin dintr-o unitate în care nu au fost raportate infecții cu virusul rabic la animalele terestre deținute în ultimele 30 de zile anterioare plecării,

(c)

animalele au beneficiat de o schemă de vaccinare primară completă împotriva virusului rabic cu cel puțin 21 de zile înaintea plecării sau au fost revaccinate antirabic în conformitate cu cerințele de valabilitate din partea 1 a anexei VII;

(d)

în cazul canidelor, animalele au fost supuse măsurilor de reducere a riscurilor de infestare cu Echinococcus multilocularis în conformitate cu partea 2 punctul 2 din anexa VII în perioada prevăzută în respectiva anexă, înainte de intrarea într-un stat membru sau zonă a acestuia care este eligibil(ă) să solicite aplicarea măsurilor respective;

(e)

în situația în care au fost adoptate măsuri în temeiul Regulamentului (UE) 2016/429 pentru altă infecție decât rabia, listată pentru carnivore sau pentru anumite specii de carnivore, animalele din speciile vizate de măsurile respective au fost supuse măsurilor de reducere a riscurilor în conformitate cu partea 2 punctul 3 din anexa VII pentru speciile de carnivore respective, în perioada prevăzută înainte de intrarea într-un stat membru sau zonă a acestuia eligibil(ă) pentru a necesita aplicarea respectivelor măsuri în cazul animalelor care aparțin acelor specii de carnivore.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) literele (c) și (d), operatorii pot transporta alte carnivore care nu au fost vaccinate împotriva rabiei și canide care nu au fost tratate împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis în situația în care animalele sunt transportate direct la,

(a)

o unitate izolată;

sau

(b)

o unitate în care aceste animale sunt ținute ca animale pentru blană, astfel cum sunt definite la punctul 1 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (17).

Secțiunea 5

Păsări captive și ouă pentru incubație ale păsărilor captive

Articolul 59

Cerințe privind circulația păsărilor captive

(1)   Operatorii transportă păsări captive, altele decât psitacidele, către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

animalele au locuit în mod continuu într-o unitate înregistrată sau izolată, de la eclozare sau timp de cel puțin 21 de zile anterior plecării;

(b)

animalele provin din efective care nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(c)

animalele nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(d)

în cazul în care animalele au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu ori dintr-o zonă a acesteia, ele au fost plasate în carantină în conformitate cu cerințele pentru intrarea în Uniune, în unitatea de carantină aprobată de la destinația din Uniune;

(e)

în cazul porumbeilor, animalele sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle și provin dintr-o unitate în care se efectuează vaccinarea împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(f)

cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 61 și 62.

(2)   Operatorii transportă psitacidele către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1);

(b)

animalele provin dintr-o unitate în care nu s-a confirmat clamidioza aviară în ultimele 60 de zile anterioare plecării și în care, în cazul confirmării clamidiozei aviare în ultimele șase luni anterioare plecării, au fost aplicate următoarele măsuri:

(i)

păsările infectate și păsările susceptibile să fi fost infectate au primit tratament;

(ii)

după finalizarea tratamentului, s-au obținut rezultate negative pentru aceste păsări la testele de laborator vizând clamidioza aviară;

(iii)

după finalizarea tratamentului, unitatea a fost curățată și dezinfectată;

(iv)

au trecut cel puțin 60 de zile de la finalizarea operațiunilor de curățare și dezinfectare menționate la punctul (iii);

(c)

în cazul în care animalele au intrat în contact cu păsări captive din unități în cadrul cărora a fost diagnosticată clamidioza aviară în ultimele 60 de zile anterioare plecării, testele de laborator vizând clamidioza aviară, efectuate la cel puțin 14 zile după contact, au generat rezultate negative;

(d)

animalele sunt identificate în conformitate cu articolul 76 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035.

Articolul 60

Cerințe privind circulația ouălor pentru incubație ale păsărilor captive

Operatorii transportă ouă pentru incubație ale păsărilor captive către un alt stat membru numai în cazul în care ouăle respective îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

provin dintr-o unitate înregistrată sau izolată;

(b)

provin din efective care au fost ținute într-o unitate înregistrată sau izolată;

(c)

provin din efective care nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate relevante pentru speciile în cauză;

(d)

îndeplinesc cerințele relevante privind vaccinarea, astfel cum sunt prevăzute la articolele 61 și 62.

Articolul 61

Cerințe privind vaccinarea împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle

În cazul în care păsările captive, ouăle pentru incubație ale păsărilor captive sau efectivele de origine ale ouălor pentru incubație au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle altfel decât cu vaccinuri inactivate, vaccinurile administrate îndeplinesc criteriile din anexa VI.

Articolul 62

Cerințe privind circulația păsărilor captive și a ouălor pentru incubație ale păsărilor captive către un stat membru sau zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare

Operatorii transportă păsări captive din specii din ordinul Galliformes și ouă de incubație ale păsărilor captive din specii din ordinul Galliformes dintr-un stat membru sau zonă a acestuia care nu are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare către un stat membru sau zonă a acestuia care are statutul de indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, doar dacă sunt îndeplinite cerințele de la articolele 59-61 pentru produsul în cauză, iar animalele și ouăle pentru incubație respective îndeplinesc următoarele cerințe în ceea ce privește infecția cu virusul bolii Newcastle:

(a)

în cazul păsărilor captive:

(i)

animalele nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

animalele au fost izolate timp de 14 zile înainte de plecare, fie în unitatea de origine sub supravegherea unui medic veterinar oficial, fie într-o unitate de carantină aprobată, unde:

nicio pasăre captivă nu a fost vaccinată împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

nu a fost introdusă nicio altă pasăre în ultimele 21 de zile anterioare plecării;

nu a fost efectuată nicio operațiune de vaccinare în unitatea de carantină;

(iii)

animalele au obținut rezultate negative, în ultimele 14 zile anterioare plecării, la teste serologice pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Newcastle, efectuate pe eșantioane de sânge la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %;

(b)

în cazul ouălor pentru incubație ale păsărilor captive, ele:

(i)

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

provin din efective care:

fie

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

sau

sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu vaccinuri inactivate;

sau

sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu vaccinuri vii care îndeplinesc criteriile din anexa VI, iar vaccinarea s-a realizat cu cel puțin 30 de zile înainte de colectarea ouălor pentru incubație.

CAPITOLUL 6

Cerințe privind circulația animalelor terestre deținute către unități izolate

Articolul 63

Cerințe privind circulația animalelor terestre deținute din alte unități decât cele izolate către o unitate izolată

(1)   Operatorii transportă animalele terestre deținute, altele decât primatele, care provin din alte unități decât cele izolate, către o unitate izolată, doar în conformitate cu următoarele cerințe:

(a)

animalele sunt ținute în carantină o perioadă corespunzătoare pentru bolile listate pentru specia care urmează să fie transportată și, în orice caz, timp de cel puțin 30 de zile, iar în această perioadă sunt ținute:

fie

(i)

înainte de transport, într-o unitate de carantină aprobată sau în spațiile de carantină ale altei unități izolate;

sau

(ii)

după transport, într-un spațiu de carantină al unității izolate de la destinația finală;

(b)

animalele nu prezintă semne clinice sau suspiciuni de boli listate pentru speciile în cauză la momentul transportului;

(c)

animalele îndeplinesc cerințele de identificare prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, care sunt relevante pentru specie;

(d)

animalele îndeplinesc cerințele de vaccinare, tratament sau testare menționate în prezentul regulament, aplicabile pentru transportul animalelor.

(2)   Operatorii transportă primate deținute către o unitate izolată doar în conformitate cu norme cel puțin la fel de stricte ca cele menționate în Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animală (OIE), ediția 2018, la articolele 5.9.1-5.9.5 în ceea ce privește măsurile de carantină aplicabile în cazul primatelor și la articolul 6.12.4 în ceea ce privește cerințele de carantină pentru primatele provenite dintr-un mediu necontrolat, iar un astfel de transport a fost autorizat

(a)

în cazul transportului în interiorul unui stat membru, de către autoritatea competentă a statului membru respectiv;

sau

(b)

în cazul transportului către un alt stat membru, în baza unui acord între autoritatea competentă a statului membru de origine și autoritatea competentă a statului membru de destinație.

Articolul 64

Cerințe privind circulația animalelor terestre deținute din unități izolate către unități izolate din alte state membre

(1)   Operatorii transportă animale terestre deținute dintr-o unitate izolată către o unitate izolată dintr-un alt stat membru doar dacă animalele respective nu comportă un risc semnificativ de răspândire a bolilor pentru care sunt listate, pe baza rezultatelor planului de supraveghere care vizează animalele respective.

(2)   Operatorii transportă animale deținute aparținând familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae sau Tragulidae către un alt stat membru sau zonă a acestuia doar în conformitate cu cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotip 1-24) prevăzută în partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 1-3 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația animalelor care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele din partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 1-3 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia,

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

sau

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

CAPITOLUL 7

Norme speciale și excepții

Articolul 65

Norme speciale privind circulația circurilor ambulante și a numerelor cu animale către alte state membre

(1)   Operatorii circurilor ambulante și ai numerelor cu animale deplasează circurile și numerele cu animale către un alt stat membru numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

ei furnizează autorității competente din statul membru în care este situat circul ambulant sau numărul cu animale un itinerar al deplasării planificate către un alt stat membru cu cel puțin 10 zile lucrătoare înainte de plecare;

(b)

documentul de circulație menționat la articolul 77 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 care însoțește toate animalele care urmează să fie transportate este actualizat în mod corespunzător,

și

(i)

documentul de identificare individuală pentru fiecare câine, pisică și dihor domestic care urmează să fie transportat, menționat la articolul 71 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, este completat în mod corespunzător cu informațiile menționate la articolul 53 litera (b) punctele (i) și (ii);

(ii)

documentul de identificare pentru grupul de păsări deținute care urmează să fie transportat, menționat la articolul 79 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, este actualizat în mod corespunzător.

(c)

în ultimele 12 luni anterioare plecării:

(i)

bovinele, ovinele, caprinele, camelidele și cervidele au fost supuse unui test de depistare a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în anexa I partea 1, soldat cu rezultate negative;

(ii)

bovinele, caprinele și cervidele au fost supuse unui test vizând infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I, soldat cu rezultate negative, în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(iii)

porumbeii au fost vaccinați împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(d)

toate animalele circurilor ambulante și ale numerelor cu animale au fost inspectate de medicul veterinar oficial în perioada de 10 zile lucrătoare anterioare plecării circului ambulant și a numărului cu animale și s-a constatat că sunt clinic sănătoase pentru bolile listate, după cum este cazul pentru speciile listate sau pentru categoriile de animale.

(2)   Operatorii circurilor ambulante și ale numerelor cu animale transportă animale deținute aparținând familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae sau Tragulidae către un alt stat membru sau zonă a acestuia doar în conformitate cu cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotip 1-24) prevăzută în partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 1-3 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația animalelor care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele din partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 1-3 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau către o zonă a acestuia

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

sau

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 66

Obligația autorității competente în ceea ce privește circulația circurilor ambulante și a numerelor cu animale către alte state membre

Autoritatea competentă din statul membru de origine semnează și ștampilează itinerarul menționat la articolul 65 alineatul (1) litera (a) dacă:

(a)

circul ambulant sau numărul cu animale nu este supus niciunei restricții privind sănătatea animalelor care se referă la o boală listată pentru specia unui animal deținut în cadrul circului ambulant și al numărului cu animale;

(b)

sunt îndeplinite cerințele privind sănătatea animalelor menționate la articolul 65;

(c)

toate documentele de identificare care însoțesc animalele în timpul deplasării circului ambulant și a numărului cu animale sunt actualizate în mod corespunzător, iar animalele îndeplinesc cerințele pentru vaccinare, tratament sau testare menționate în prezentul regulament și aplicabile circulației speciei relevante.

Articolul 67

Cerințe privind circulația păsărilor captive destinate expozițiilor

(1)   Operatorii transportă păsări captive la o expoziție dintr-un alt stat membru numai în cazul în care animalele respective îndeplinesc condițiile de la articolul 59.

(2)   Operatorul expoziției, cu excepția spectacolelor de zbor în scop de vânătoare pentru păsările de pradă, asigură următoarele:

(a)

accesul animalelor la expoziție este limitat la păsările captive înregistrate în prealabil pentru participarea la expoziție;

(b)

accesul la expoziție al unor păsări care provin din unități situate în statul membru în care are loc expoziția nu periclitează starea de sănătate a păsărilor care participă la expoziție:

fie

(i)

impunând aceeași stare de sănătate pentru toate păsările captive care participă la expoziție;

sau

(ii)

păstrând păsările captive care provin din statul membru în care are loc expoziția în spații sau incinte separate de păsările captive care provin din alte state membre;

(c)

un medic veterinar

(i)

efectuează controale de identitate vizând păsările captive care participă la expoziție înainte de accesul lor la expoziție;

(ii)

monitorizează starea clinică a păsărilor atunci când intră în expoziție și pe perioada acesteia.

(3)   Operatorii asigură faptul că păsările captive transportate la o expoziție în conformitate cu alineatele (1) și (2) sunt transportate din expozițiile respective către un alt stat membru doar în situația în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

animalele sunt însoțite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu articolul 81;

sau

(b)

în cazul păsărilor captive, altele decât păsările de pradă care au participat la un spectacol de zbor în scop de vânătoare, animalele sunt însoțite de o declarație eliberată de medicul veterinar menționat la alineatul (2) litera (c) care să ateste că starea de sănătate a păsărilor, astfel cum este atestată în certificatul de sănătate animală original în conformitate cu articolul 81, nu a fost compromisă în timpul expoziției, precum și de certificatul de sănătate animală original valabil în conformitate cu articolul 81 eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru circulația păsărilor captive către expoziție, anexat la declarația respectivă;

sau

(c)

în cazul păsărilor de pradă care au participat la un spectacol de zbor în scop de vânătoare, animalele sunt însoțite de certificatul de sănătate animală original valabil în conformitate cu articolul 81 emis de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru transportul păsărilor de pradă la spectacolul de zbor în scop de vânătoare, cu condiția ca ele să fie transportate înapoi în statul membru de origine.

(4)   Medicul veterinar menționat la alineatul (2) litera (c) emite declarația menționată la alineatul (3) litera (b) doar dacă:

(a)

animalele sunt transportate înapoi în statul membru de origine;

(b)

s-au luat măsuri pentru a asigura faptul că finalizarea transportului planificat al păsărilor captive către statul membru de origine se realizează în perioada de valabilitate a certificatului de sănătate animală original în conformitate cu articolul 81 emis de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru transportul păsărilor captive la expoziție;

(c)

au fost respectate condițiile menționate la alineatul (2) litera (b).

Articolul 68

Cerințe specifice pentru circulația porumbeilor voiajori la evenimente sportive către un alt stat membru

Operatorii transportă porumbei voiajori la evenimente sportive dintr-un alt stat membru numai în cazul în care animalele respective îndeplinesc condițiile de la articolul 59.

CAPITOLUL 8

Certificate de sănătate animală și notificarea transporturilor

Secțiunea 1

Cerințe privind certificarea sănătății animale

Articolul 69

Derogare privind circulația ecvinelor deținute către alte state membre

Cerințele privind certificarea sănătății animale menționate la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 nu se aplică transportului ecvinelor înregistrate către un alt stat membru, dacă:

(a)

autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizat derogarea;

(b)

autoritatea competentă din statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile menționate la literele (c) și (d);

(c)

ecvinele deținute și transportate pe teritoriile statului membru de origine și ale statului membru de destinație îndeplinesc cel puțin cerințele privind sănătatea animalelor pentru transportul ecvinelor deținute către alte state membre și în special cerințele suplimentare privind sănătatea animalelor menționate la articolul 22;

(d)

autoritatea competentă din statul membru de origine și autoritatea competentă din statul membru de destinație dispun de sisteme care asigură trasabilitatea ecvinelor deținute transportate în condițiile prezentului articol.

Articolul 70

Derogare privind circulația animalelor terestre din cadrul circurilor ambulante și al numerelor cu animale către alte state membre

Cerințele privind certificarea sănătății animale menționate la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 nu se aplică transportului animalelor terestre din cadrul circurilor ambulante și al numerelor cu animale către un alt stat membru.

Articolul 71

Certificatul de sănătate animală pentru anumite animale terestre deținute

(1)   Operatorii transportă păsările captive, albinele, bondarii, cu excepția celor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate, primatele, câinii, pisicile, dihorii domestici sau alte carnivore către un alt stat membru doar dacă aceste animale sunt însoțite de un certificat de sănătate animală emis de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), operatorii pot transporta păsări captive de la expoziții înapoi în statul membru de origine a păsărilor în conformitate cu articolul 67 alineatul (3).

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), certificatul de sănătate animală emis de autoritatea competentă a statului membru de origine pentru transportul păsărilor de pradă din unitatea din statul membru de origine la un spectacol de zbor în scop de vânătoare dintr-un alt stat membru poate însoți aceste păsări de pradă în timpul întoarcerii lor de la spectacol la statul membru de origine, cu condiția ca transportul să se efectueze în perioada de valabilitate a certificatului respectiv.

Articolul 72

Certificatul de sănătate animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor captive

Operatorii transportă ouăle pentru incubație ale păsărilor captive către un alt stat membru numai dacă ele sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine.

Secțiunea 2

Conținutul certificatelor de sănătate animală pentru animale terestre deținute și ouă pentru incubație

Articolul 73

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru bovinele deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru bovinele deținute, cu excepția celor menționate la alineatul (2), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 10, precum și cu cele de la articolele 11, 12 și 13, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru bovinele deținute care sunt transportate direct sau după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare la un abator dintr-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 14.

Articolul 74

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru ovinele și caprinele deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru ovinele și caprinele deținute, cu excepția celor menționate la alineatele (2) și (3), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate:

(a)

în cazul ovinelor, cu excepția masculilor de ovine necastrați, la articolul 15 alineatele (1) și (2);

(b)

în cazul caprinelor, la articolul 15 alineatele (1) și (3);

(c)

în cazul masculilor de ovine necastrați, la articolul 15 alineatele (1), (2), și (4);

(d)

la articolul 17, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru ovinele și caprinele deținute transportate către un alt stat membru sau zonă a acestuia care dispun de un program aprobat de eradicare a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate:

(a)

la articolul 15 alineatul (1) literele (a), (b) și (d)-(h);

(b)

la articolul 15 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 16;

(c)

la articolul 17, dacă este cazul.

(3)   Certificatul de sănătate animală pentru ovinele și caprinele deținute care sunt transportate direct sau după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare la un abator dintr-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 18.

Articolul 75

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru porcinele deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru porcinele deținute, cu excepția celor menționate la alineatul (2), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 19, precum și cu cele de la articolul 20, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru porcinele deținute care sunt transportate direct sau după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare la un abator dintr-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 21.

Articolul 76

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru ecvinele deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru ecvinele deținute, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 22.

(2)   Certificatul de sănătate animală menționat la alineatul (1):

(a)

se emite pentru o ecvină individuală;

sau

(b)

poate fi emis pentru un transport de ecvine:

(i)

trimis direct către un alt stat membru fără a fi supus operațiunilor de colectare;

sau

(ii)

transportat la un abator în vederea sacrificării imediate într-un alt stat membru, direct sau după ce este supus unei operațiuni de colectare.

Articolul 77

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru camelidele deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru camelidele deținute, cu excepția celor menționate la alineatul (2), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 23, precum și cu cele de la articolul 24, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru camelidele deținute care sunt transportate direct sau după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare la un abator dintr-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 25.

Articolul 78

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru cervidele deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru cervidele deținute, cu excepția celor menționate la alineatul (2), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 26, precum și cu cele de la articolul 27, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru cervidele deținute care sunt transportate direct sau după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare la un abator dintr-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 28.

Articolul 79

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru alte ungulate deținute

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru alte ungulate deținute, cu excepția celor menționate la alineatul (2), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 29, precum și cu cele de la articolul 30, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru alte ungulate deținute care sunt transportate direct sau după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare la un abator dintr-un alt stat membru în vederea sacrificării imediate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 31.

Articolul 80

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru păsările de curte

Certificatul de sănătate animală pentru păsările de curte, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate:

(a)

în cazul păsărilor de curte și a păsărilor de curte pentru producție, la articolul 34 și la articolele 41 și 42, atunci când este cazul pentru categoria de păsări de curte în cauză;

(b)

în cazul păsărilor de curte destinate sacrificării, la articolul 35 și la articolele 41 și 42, atunci când este cazul pentru categoria de păsări de curte în cauză;

(c)

în cazul puilor de o zi, la articolul 36 și la articolele 41 și 42, atunci când este cazul pentru categoria de păsări de curte în cauză;

(d)

în cazul unui număr mai mic de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, la articolul 37 și la articolele 41 și 42, atunci când este cazul pentru categoria de păsări de curte în cauză.

Articolul 81

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru păsările captive

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru păsările captive, cu excepția celor menționate la alineatele (2) și (3), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 59, precum și la articolele 61 și 62, acolo unde este cazul pentru categoria de păsări în cauză.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru păsările captive destinate expozițiilor, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 67 alineatul (1).

(3)   Certificatul de sănătate animală pentru porumbeii voiajori, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 68.

Articolul 82

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte

Certificatul de sănătate animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 161 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 2 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate:

(a)

în cazul ouălor pentru incubație ale păsărilor de curte, cu excepția celor menționate la literele (b) și (c), la articolul 38 și la articolele 41 și 42, atunci când este cazul pentru categoria de păsări de curte în cauză;

(b)

în cazul unui număr mai mic de 20 ouă pentru incubație ale păsărilor de curte, altele decât ratitele, la articolul 39 și la articolele 41 și 42, atunci când este cazul pentru categoria de păsări de curte în cauză;

(c)

în cazul ouălor păsărilor de curte fără patogeni specificați, la articolul 40.

Articolul 83

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor captive

Certificatul de sănătate animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor captive, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 72, conține informațiile generale prevăzute punctul 2 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 60, precum și la articolele 61 și 62, acolo unde este cazul pentru categoria de ouă în cauză.

Articolul 84

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru albine și bondari

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru albine, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 48, precum și la articolele 49 și 50, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru bondari, cu excepția celor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 51.

Articolul 85

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru primate

Certificatul de sănătate animală pentru primate, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 47.

Articolul 86

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru câini, pisici și dihori domestici

(1)   Certificatul de sănătate animală pentru câini, pisici și dihori domestici, cu excepția celor menționate la alineatul (2), care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 53, precum și la articolul 54, dacă este cazul.

(2)   Certificatul de sănătate animală pentru câini, pisici și dihori domestici deținuți ca animale de companie, care este eliberat de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII, o certificare a conformității cu cerințele prevăzute la articolul 55, și la articolul 56 dacă este cazul, și un link către documentul de identificare menționat la articolul 71 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035.

Articolul 87

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru alte carnivore

Certificatul de sănătate animală pentru alte carnivore, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 71 alineatul (1), conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 58.

Articolul 88

Detalii privind conținutul certificatului de sănătate animală pentru animalele terestre transportate dintr-o unitate izolată într-o unitate izolată dintr-un alt stat membru

Certificatul de sănătate animală pentru animalele terestre transportate dintr-o unitate izolată într-o unitate izolată din alt stat membru, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 sau cu articolul 71 alineatul (1) din prezentul regulament, conține informațiile generale prevăzute la punctul 1 al părții 1 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 64.

Secțiunea 3

Cerințe privind certificarea sănătății animale pentru tipuri specifice de circulație a animalelor terestre deținute

Articolul 89

Certificarea sănătății animale pentru circulația ungulatelor și a păsărilor de curte prin unități care efectuează operațiuni de colectare

Autoritatea competentă emite certificatul de sănătate animală menționat la articolele 73-80 pentru transportul către un alt stat membru al ungulatelor și al păsărilor de curte supuse operațiunilor de colectare după cum urmează:

(a)

verificările și examinările fizice, ale documentelor și ale identității menționate la articolul 91 alineatul (1) sunt efectuate înainte de emiterea primului certificat de sănătate animală menționat la articolele 73-80:

fie

(i)

în unitatea de origine, dacă animalele sunt destinate:

transportului direct la o unitate aprobată pentru operațiuni de colectare în statul membru de trecere;

sau

unei operațiuni de colectare pe un mijloc de transport în statul membru de origine în vederea transportului direct către un alt stat membru;

sau

(ii)

într-o unitate aprobată pentru operațiuni de colectare, dacă animalele au fost colectate în statul membru de origine în vederea transportului către un alt stat membru;

sau

(iii)

într-o unitate aprobată pentru operațiuni de colectare dintr-un stat membru de trecere, dacă animalele au fost supuse unei operațiuni de colectare într-un astfel de stat membru;

(b)

certificatul de sănătate animală menționat la articolele 73-80 este completat pe baza informațiilor oficiale:

(i)

aflate la dispoziția medicului veterinar oficial care semnează certificatul, care a efectuat verificările și examinările menționate la litera (a) punctele (i) și (ii) în statul membru de origine;

sau

(ii)

furnizate în primul sau în al doilea certificat de sănătate animală menționat la articolele 73-80, aflat la dispoziția medicului veterinar oficial care a efectuat verificările și examinările menționate la litera (a) punctul (iii) în statul membru de trecere, dacă este cazul.

Articolul 90

Certificarea sănătății animale pentru ungulatele și păsările de curte deținute destinate exportului către țări terțe în timpul transportului lor din statul membru de origine prin teritoriul altor state membre până la frontiera externă a Uniunii

Operatorii asigură faptul că ungulatele și păsările de curte deținute destinate exportului către o țară terță care sunt transportate până la frontiera externă a Uniunii printr-un alt stat membru sunt însoțite de certificate de sănătate în care se atestă că:

(i)

animalele îndeplinesc cel puțin cerințele din prezentul capitol pentru circulația ungulatelor și a păsărilor de curte deținute destinate sacrificării în statul membru în care se află punctul de ieșire;

și

(ii)

în cazul animalelor din speciile listate pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), animalele respectă cel puțin articolul 33, în cazul în care punctul de ieșire este situat într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia cu statut de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program de eradicare aprobat pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotip 1-24).

Secțiunea 4

Norme privind responsabilitatea autorității competente în ceea ce privește certificarea sănătății animale

Articolul 91

Responsabilitatea autorității competente în ceea ce privește certificarea sănătății animale

(1)   Înainte de a semna un certificat de sănătate animală, medicul veterinar oficial efectuează următoarele tipuri de verificări și examinări fizice, ale documentelor și ale identității pentru a verifica conformitatea cu cerințele:

(a)

în ceea ce privește ungulatele deținute, o verificare a identității și o examinare clinică a animalelor din cadrul transportului în scopul depistării semnelor clinice sau a suspiciunii de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(b)

în ceea ce privește păsările de curte de reproducție, păsările de curte pentru producție și păsările de curte, altele decât ratitele, în număr mai mic de 20, o verificare a documentelor privind starea de sănătate și producția, deținute în cadrul unității, o verificare a identității animalelor din cadrul transportului și o examinare clinică a efectivului de origine și a animalelor din transport în vederea depistării semnelor clinice sau a cazurilor suspectate de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(c)

în ceea ce privește păsările de curte destinate sacrificării, o verificare a documentelor privind starea de sănătate și producția, deținute în cadrul unității, o verificare a identității animalelor din cadrul transportului și o examinare clinică a efectivului de origine în scopul depistării semnelor clinice sau a cazurilor suspectate de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(d)

în ceea ce privește puii de o zi, o verificare a documentelor privind starea de sănătate și producția, deținute în cadrul unității, ale efectivului de origine în vederea depistării semnelor clinice sau a cazurilor suspectate de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(e)

în ceea ce privește păsările captive:

(i)

o verificare a identității animalelor din transport;

(ii)

o verificare a documentelor privind starea de sănătate și producția, deținute în cadrul unității, și o examinare clinică a efectivului de origine și a animalelor din cadrul transportului în vederea depistării semnelor clinice sau a cazurilor suspectate de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(f)

în ceea ce privește ouăle pentru incubație provenite de la păsări de curte, o verificare a documentelor referitoare la starea de sănătate și la producție, deținute în unitate, ale efectivului de origine și, după caz, a documentelor ținute la incubatorul de expediere, o verificare a identității ouălor destinate incubației și:

fie

(i)

o examinare clinică a efectivului de origine în vederea depistării semnelor clinice sau a cazurilor suspectate de boli listate relevante pentru specia respectivă;

sau

(ii)

examinări lunare ale stării de sănătate a efectivului de origine și o evaluare a stării actuale de sănătate a acestuia, conform informațiilor actualizate furnizate de operator;

(g)

în ceea ce privește ouăle pentru incubație ale păsărilor captive, o verificare a documentelor privind starea de sănătate și producția, deținute în cadrul unității, o verificare a identității ouălor pentru incubație și o examinare clinică a efectivului de origine în scopul depistării semnelor clinice sau a cazurilor suspectate de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(h)

în ceea ce privește albinele și bondarii, o verificare a identității și:

fie

(i)

o examinare vizuală a animalelor, a ambalajului acestora și a oricărui furaj sau alt material în scopul depistării prezenței locii americane, Aethina tumida (gândacul mic de stup) și a Tropilaelaps spp. pentru albine sau a Aethina tumida (gândacul mic de stup) pentru bondari;

sau

(ii)

în ceea ce privește mătcile care urmează să fie certificate în temeiul unei derogări menționate la articolul 49, o verificare a documentelor referitoare la examinarea lunară a stării de sănătate în cursul sezonului de producție, o examinare vizuală a cuștilor lor individuale în scopul verificării numărului maxim de albine însoțitoare per cușcă și o examinare vizuală a animalelor, a ambalajului acestora și a oricăror furaje sau a altor materiale însoțitoare în vederea depistării cazurilor de locă americană, de infestare cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) și cu Tropilaelaps spp.;

(i)

în ceea ce privește primatele, o verificare a documentelor referitoare la starea de sănătate, o verificare a identității și o examinare clinică, iar în cazul în care acestea nu sunt posibile, o examinare clinică a animalelor din cadrul transportului în scopul depistării semnelor clinice sau a suspiciunii de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(j)

în ceea ce privește câinii, pisicile și dihorii domestici, o verificare a identității și o examinare clinică, iar atunci când aceasta nu este posibilă, o examinare clinică a animalelor din cadrul transportului în scopul depistării semnelor clinice sau a suspiciunii de boli listate relevante pentru specia respectivă;

(k)

în ceea ce privește animalele terestre care provin dintr-o unitate izolată și care sunt transportate la o unitate izolată din alt stat membru, o verificare a documentelor referitoare la starea de sănătate, o verificare a identității și o examinare clinică, iar în cazul în care acestea nu sunt posibile, o examinare clinică a animalelor din cadrul transportului în scopul depistării semnelor clinice sau a suspiciunii de boli listate relevante pentru specia respectivă.

(2)   Medicul veterinar oficial efectuează verificările și examinările fizice, ale documentelor și ale identității, astfel cum se prevede la alineatul (1), și emite certificatul de sănătate animală:

(a)

în ultimele 24 de ore înaintea plecării din unitatea de origine sau, după caz, din unitatea aprobată pentru operațiuni de colectare, în cazul ungulatelor deținute, cu excepția ecvinelor;

(b)

în ultimele 48 de ore înainte de plecarea din unitatea de origine pentru ecvine sau, în cazul ecvinelor menționate la articolul 92 alineatul (2), în ultima zi lucrătoare înainte de plecare;

(c)

în ultimele 48 de ore înaintea plecării din unitatea de origine pentru păsările de curte de reproducție, păsările de curte pentru producție, păsările de curte în număr mai mic de 20, altele decât ratitele, și păsările captive;

(d)

în ultimele cinci zile înaintea plecării din unitatea de origine pentru păsările de curte destinate sacrificării;

(e)

în ultimele 24 de ore dinaintea plecării din unitatea de origine pentru puii de o zi;

(f)

în ceea ce privește ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte:

(i)

în ultimele 72 de ore înainte de plecarea ouălor pentru incubație din unitatea de origine, în cazul controalelor documentare, a controalelor de identitate, a examinării clinice a efectivului de origine și a evaluării stării sale de sănătate actuale, astfel cum a fost evaluată în baza informațiilor actualizate furnizate de către operator;

(ii)

în cursul ultimelor 31 de zile înainte de plecarea ouălor pentru incubație din unitatea de origine, în cazul examinărilor lunare ale stării de sănătate a efectivului de origine;

(g)

în ultimele 48 de ore înaintea plecării din unitatea de origine pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor captive:

(h)

în cursul ultimelor 48 de ore înainte de plecarea de la unitatea de origine, în ceea ce privește albinele și bondarii și în cursul ultimelor 24 de ore înainte de plecarea de la unitatea de origine, în legătură cu mătcile care urmează să fie certificate în temeiul derogării;

(i)

în ultimele 48 de ore dinaintea plecării din unitatea de origine pentru primate;

(j)

în ultimele 48 de ore înaintea plecării din unitatea de origine pentru câini, pisici, dihori domestici și alte carnivore;

(k)

în ultimele 48 de ore înaintea plecării din unitatea de origine, pentru animalele terestre care provin dintr-o unitate izolată și sunt transportate la o unitate izolată dintr-un alt stat membru.

(3)   Certificatul de sănătate animală este valabil o perioadă de 10 zile de la data emiterii, fără a aduce atingere derogărilor prevăzute la articolul 92.

Articolul 92

Derogare de la durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 91 alineatul (3), în cazul transportului animalelor pe apă/mare, perioada de 10 zile pentru valabilitatea certificatului de sănătate animală poate fi prelungită cu durata călătoriei pe apă/mare.

(2)   Tot prin derogare de la dispozițiile articolului 91 alineatul (3), certificatul pentru ecvinele menționate la articolul 76 alineatul (2) litera (a) este valabil pe o perioadă de 30 de zile, dacă:

(a)

animalul ecvin care urmează să fie transportat este însoțit de documentul său unic de identificare pe toată durata vieții, astfel cum este prevăzut la articolul 114 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429, care include o marcă de validare emisă de autoritatea competentă sau de organismul căruia această activitate a fost delegată, pentru o perioadă care nu depășește patru ani, pentru a documenta faptul că animalul locuiește în mod obișnuit într-o unitate recunoscută de autoritatea competentă ca fiind o unitate cu risc mic pentru sănătate, datorită examinărilor frecvente ale stării de sănătate a animalelor, verificărilor suplimentare ale identității și testelor vizând starea de sănătate și absenței reproducerii naturale în unitate, exceptând spațiile dedicate și separate;

sau

(b)

animalul ecvin înregistrat care urmează să fie transportat este însoțit de documentul său unic de identificare pe durata vieții, astfel cum este prevăzut la articolul 114 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429, care include o licență eliberată pentru o perioadă care nu depășește 4 ani, fie pentru participarea la competiții ecvestre de către federația națională a Fédération Equestre Internationale sau pentru participarea la curse de către autoritatea competentă pentru curse și care documentează cel puțin două examinări pe an de către un medic veterinar, inclusiv cele necesare pentru efectuarea vaccinărilor și examinărilor periodice împotriva gripei ecvine în scop de transport în alte state membre sau țări terțe.

(3)   Pe perioada de valabilitate, certificatul menționat la alineatul (2) este suficient pentru

(a)

intrări multiple în alte state membre;

(b)

revenirea la unitatea de origine indicată în certificat.

Secțiunea 5

Norme detaliate privind notificarea circulației animalelor terestre deținute și a ouălor pentru incubație către alte state membre

Articolul 93

Notificarea în prealabil de către operatori cu privire la circulația între statele membre a bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate

În cazul bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate, care sunt transportați către un alt stat membru, operatorul unității de origine notifică în prealabil autorității competente din statul membru de origine plecarea respectivelor bondari.

Articolul 94

Notificarea în prealabil de către operatorii circurilor ambulante și ai numerelor cu animale atunci când intenționează să transporte animale terestre deținute între statele membre

În cazul circurilor ambulante și al numerelor cu animale care se deplasează către un alt stat membru, operatorul circurilor ambulante și al numerelor cu animale notifică autorității competente a statului membru de origine plecarea circurilor ambulante și a numerelor cu animale cu cel puțin 10 zile înainte de plecare.

Articolul 95

Notificare în prealabil de către operatori a circulației ouălor pentru incubație ale păsărilor captive între statele membre

În cazul ouălor pentru incubație ale păsărilor captive care sunt transportate către un alt stat membru, operatorul unității de origine notifică în prealabil autorității competente din statul membru de origine intenție de plecare a respectivelor materiale germinative.

Articolul 96

Obligația de informare a operatorilor privind notificarea circulației animalelor terestre deținute către alte state membre

Operatorii care notifică informații autorității competente din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 152 din Regulamentul (UE) 2016/429 furnizează autorității competente informațiile referitoare la fiecare transport de animale terestre deținute care urmează să fie transportat către un alt stat membru, prevăzute în:

(a)

anexa VIII partea 1 punctul 1 literele (a)-(d) în cazul animalelor terestre deținute, cu excepția bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate, care urmează să fie transportate către un alt stat membru;

(b)

anexa VIII partea 2 în cazul bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate.

Articolul 97

Obligația de informare a autorității competente privind notificarea circulației animalelor terestre deținute către alte state membre

Autoritatea competentă din statul membru de origine care notifică informații autorității competente din statul membru de destinație în conformitate cu articolul 153 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 furnizează informațiile referitoare la fiecare transport de animale terestre deținute care urmează să fie transportat către un alt stat membru, prevăzute în:

(a)

anexa VIII partea 1 punctul 1 literele (a)-(d) în cazul animalelor terestre deținute, cu excepția bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate, care urmează să fie transportate către un alt stat membru;

(b)

anexa VIII partea 2 în cazul bondarilor care provin din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate.

Articolul 98

Notificarea circulației ouălor pentru incubație către alte state membre

Operatorii care notifică informații autorității competente din statul lor membru de origine în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul (UE) 2016/429 și cu articolul 95 din prezentul regulament, furnizează autorității competente informațiile prevăzute în anexa VIII partea 1 punctul 2 literele (a)-(e) referitoare la fiecare transport de ouă pentru incubație care urmează să fie transportat către un alt stat membru.

Articolul 99

Proceduri de urgență

În cazul întreruperii alimentării cu energie electrică și al altor probleme ale IMSOC, autoritatea competentă de la locul de origine al animalelor terestre sălbatice și al ouălor pentru incubație care urmează să fie transportate către un alt stat membru respectă măsurile pentru situații neprevăzute stabilite în conformitate cu articolul 134 litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 100

Desemnarea regiunilor pentru gestionarea notificărilor privind circulația

Atunci când desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor privind circulația, prevăzute la articolele 97 și 98, statele membre asigură faptul că:

(a)

toate părțile teritoriului lor sunt acoperite de cel puțin o regiune;

(b)

fiecare regiune desemnată se află sub responsabilitatea unei autorități competente desemnate pentru certificarea sănătății animale în regiunea respectivă;

(c)

autoritatea competentă responsabilă pentru regiunea desemnată are acces la IMSOC;

(d)

personalul autorității competente responsabile pentru regiunea desemnată dispune de capacitățile și cunoștințele corespunzătoare și a beneficiat de formare specifică adecvată sau are experiență practică echivalentă în utilizarea IMSOC pentru generarea, gestionarea și transmiterea informațiilor prevăzute la articolele 97 și 98.

PARTEA III

CIRCULAȚIA ANIMALELOR TERESTRE SĂLBATICE

Articolul 101

Cerințe privind circulația animalelor terestre sălbatice către alte state membre

(1)   Operatorii transportă animale terestre sălbatice din habitatul lor de origine numai prin încărcarea acestora direct într-un mijloc de transport care urmează să fie deplasat la un habitat sau la o unitate dintr-un alt stat membru fără ca animalele să intre în orice unitate în statul membru de origine.

(2)   Operatorii și transportatorii asigură faptul că mijloacele de transport utilizate pentru transportul animalelor terestre sălbatice, cu excepția albinelor și a bondarilor, sunt:

(a)

construite astfel încât:

(i)

animalele să nu poată ieși sau cădea;

(ii)

să fie posibilă inspecția vizuală a animalelor din mijloacele de transport;

(iii)

să fie prevenite sau reduse la minimum scăpările de excremente de animale, așternut sau hrană pentru animale;

(iv)

să fie prevenită sau redusă la minimum scăparea penelor, în cazul păsărilor;

(v)

mișcarea animalelor să poată fi limitată sau acestea să poată fi transportate sedate, atunci când este necesar;

(b)

curățate și dezinfectate imediat după fiecare transport de animale sau de orice obiect care reprezintă un risc pentru sănătatea animală și, dacă este necesar, dezinfectate din nou și, în orice caz, uscate sau lăsate să se usuce înainte de încărcarea altor animale.

(3)   Operatorii și transportatorii asigură faptul că containerele în care sunt transportate animalele terestre sălbatice, cu excepția albinelor și a bondarilor:

(a)

respectă cerințele de la punctul 2 litera (a);

(b)

conțin doar animale sălbatice din aceeași specie, care provin din același habitat;

(c)

sunt inscripționate cu detalii privind speciile și numărul de animale;

(d)

sunt containere fie neutilizate, de unică folosință, concepute special în acest scop, care urmează să fie distruse după prima utilizare, fie curățate și dezinfectate după utilizare și uscate sau lăsate să se usuce înaintea oricărei utilizări ulterioare.

(4)   Operatorii transportă animale terestre sălbatice din habitatul lor de origine la un habitat sau la o unitate dintr-un alt stat membru numai atunci când sunt îndeplinite următoarele cerințe suplimentare:

(a)

majoritatea animalelor din cadrul transportului au locuit în habitatul de origine timp de cel puțin 30 de zile înainte de plecare sau de la naștere dacă au mai puțin de 30 de zile și, în această perioadă, nu au intrat în contact cu animale deținute cu un statut sanitar inferior sau care sunt supuse unor restricții privind circulația din rațiuni care țin de sănătatea animalelor sau cu animale deținute care provin dintr-o unitate în care nu erau îndeplinite cerințele menționate la litera (b);

(b)

orice animale care intră în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în ultimele 30 de zile înainte de plecarea animalelor menționate la alineatul (1) și care sunt introduse într-o unitate situată în habitatul în care locuiau animalele respective, sunt ținute separat astfel încât să se prevină contactul direct și indirect cu toate celelalte animale din unitatea respectivă și din habitat;

(c)

animalele respective provin dintr-un habitat în care nu au fost raportate următoarele boli și infecții în perioadele de timp stipulate:

(i)

infecția cu virusul rabic în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(ii)

infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis a animalelor terestre sălbatice din speciile listate pentru boala respectivă în ultimele 42 de zile anterioare plecării;

(iii)

infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis(M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) a animalelor terestre sălbatice din speciile listate pentru boala respectivă în ultimele 42 de zile anterioare plecării;

(iv)

infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice pe o rază de 150 km a animalelor terestre sălbatice din speciile listate pentru boala respectivă în ultimii doi ani anteriori plecării;

(v)

antraxul la ungulate în ultimele 15 zile anterioare plecării;

(vi)

tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) în ultimele 30 de zile anterioare plecării;

(d)

în cazul în care animalele respective aparțin familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae sau Tragulidae, habitatul de origine respectă cel puțin una dintre cerințele pentru infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotip 1-24) menționate la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(e)

nu se cunoaște dacă animalele respective au intrat în contact cu animale terestre sălbatice care nu îndeplineau cerințele de la litera (c) în ultimele 30 de zile anterioare plecării.

(5)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (4) litera (d), autoritatea competentă a statului membru de origine poate autoriza circulația animalelor terestre sălbatice care nu îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele de la punctele 1-3 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 către un alt stat membru sau zonă a acestuia:

(a)

care are statutul de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la faptul că aceste transporturi sunt autorizate în condițiile prevăzute la articolul 43 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

sau

(b)

fără statutul de indemn(ă) de boală și fără un program aprobat de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipuri 1-24), dacă statul membru de destinație a informat Comisia și celelalte state membre cu privire la condițiile în care sunt autorizate aceste transporturi. Dacă statul membru de destinație stabilește condiții pentru autorizarea acestor transporturi, condițiile respective pot fi oricare dintre cele menționate la punctele 5-8 din partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V la Regulamentul delegat (UE) 2020/689.

Articolul 102

Detalii privind conținutul certificatelor de sănătate animală pentru animalele terestre sălbatice

Certificatul de sănătate animală pentru animalele terestre sălbatice, care este emis de autoritatea competentă a statului membru de origine în conformitate cu articolul 155 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429, conține informațiile generale prevăzute la punctul 3 din anexa VIII și o certificare a conformității cu cerințele menționate la articolul 101 alineatul (4), precum și la articolul 101 alineatul (5) din prezentul regulament, atunci când este cazul.

Articolul 103

Norme privind responsabilitatea autorității competente pentru certificarea sănătății animale în cazul circulației animalelor terestre sălbatice către alte state membre

(1)   Înainte de a semna certificatul de sănătate animală prevăzut la articolul 102 pentru circulația animalelor terestre sălbatice, medicul veterinar oficial efectuează următoarele tipuri de verificări și examinări ale identității:

(a)

o examinare a informațiilor disponibile care demonstrează îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 101 alineatul (4);

(b)

o verificare a identității;

(c)

o examinare clinică, iar atunci când aceasta nu este posibilă, o examinare clinică a animalelor din cadrul transportului, în scopul depistării semnelor clinice sau a suspiciunii de boli listate relevante pentru specia respectivă.

(2)   Medicul veterinar oficial efectuează verificările și examinările fizice, ale documentelor și ale identității, astfel cum se prevede la alineatul (1), și emite certificatul de sănătate animală în cele 24 de ore anterioare plecării transportului din habitat.

(3)   Certificatul de sănătate animală este valabil pe o perioadă de 10 zile de la data emiterii sale.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (3), în cazul transportului animalelor terestre sălbatice pe apă/mare, perioada de 10 zile pentru valabilitatea certificatului de sănătate animală poate fi prelungită cu durata călătoriei pe apă/mare.

Articolul 104

Cerințe privind notificarea prealabilă de către operatori a circulației animalelor terestre sălbatice către alte state membre

Operatorii, alții decât transportatorii, care transportă animale terestre sălbatice către un alt stat membru notifică autorității competente din statul membru de origine plecarea transportului cu cel puțin 24 de ore înainte.

Articolul 105

Obligația operatorilor privind notificarea circulației animalelor terestre sălbatice către alte state membre

În scopurile notificării menționate la articolul 155 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii, alții decât transportatorii, care transportă animale terestre sălbatice către un alt stat membru furnizează autorității competente din statul membru de origine informațiile prevăzute la articolul 145 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 și în partea 1 punctul 3 literele (a)-(d) din anexa VIII cu privire la fiecare transport de astfel de animale care urmează să fie transportate către un alt stat membru.

Articolul 106

Responsabilitatea autorității competente privind notificarea circulației animalelor terestre sălbatice către alte state membre

Autoritatea competentă din statul membru de origine care notifică informații autorității competente din statul membru de destinație în conformitate cu articolul 155 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/429 furnizează informațiile prevăzute în partea 1 punctul 3 literele (a)-(d) din anexa VIII referitoare la fiecare transport de animale terestre sălbatice care urmează să fie transportat către un alt stat membru.

Articolul 107

Proceduri de urgență

În cazul întreruperii alimentării cu energie electrică și al altor probleme ale IMSOC, autoritatea competentă de origine pentru animalele terestre sălbatice respectă măsurile pentru situații neprevăzute stabilite în conformitate cu articolul 134 litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/625.

PARTEA IV

Dispoziții finale

Articolul 108

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2018/1629 al Comisiei din 25 iulie 2018 de modificare a listei bolilor stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 272, 31.10.2018, p. 11).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (a se vedea pagina 211 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (JO L 121, 29.7.1964, p. 1977).

(6)  Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19).

(7)  Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (JO L 192, 23.7.2010, p. 1).

(8)  Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (JO L 343, 22.12.2009, p. 74).

(9)  Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1739/2005 al Comisiei din 21 octombrie 2005 de stabilire a condițiilor de sănătate animală privind circulația animalelor de circ între statele membre (JO L 279, 22.10.2005, p. 47).

(11)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei din 28 iunie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile care dețin animale terestre și incubatoare, precum și pentru trasabilitatea anumitor animale terestre deținute și a ouălor pentru incubație (JO L 314, 5.12.2019, p. 115).

(12)  Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1).

(13)  Decizia 2003/24/CE a Comisiei din 30 decembrie 2002 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat (JO L 8, 14.1.2003, p. 44).

(14)  Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).

(15)  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(16)  http://www.edqm.eu (cea mai recentă ediție)

(17)  Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).


ANEXA I

METODE DE DIAGNOSTIC

Partea 1

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

1.

Teste serologice pentru bovine, ovine, caprine și camelide:

(a)

teste cu antigen Brucella tamponat;

(b)

test de fixare a complementului (TFC);

(c)

test indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA);

(d)

test de evaluare a fluorescenței în lumină polarizată (FPA);

(e)

test competitiv de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (C-ELISA).

2.

Teste serologice pentru porcine:

(a)

teste cu antigen Brucella tamponat;

(b)

test de fixare a complementului (TFC);

(c)

test indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA);

(d)

test de evaluare a fluorescenței în lumină polarizată (FPA);

(e)

test competitiv de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (C-ELISA).

3.

Test cutanat cu brucelină (BST) pentru ovine, caprine și porcine

Partea 2

Infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis)

1.

Teste cutanate cu tuberculină:

(a)

test simplu intradermic cu tuberculină (SITT);

(b)

test comparativ intradermic cu tuberculină (CITT).

2.

Test disponibil pentru eșantioanele de sânge:

(a)

testul cu interferon gama.

Partea 3

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

Teste serologice:

(a)

test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) pentru tripanozomiază;

(b)

test de aglutinare pe card pentru tripanozomiază (CATT) la o diluție serică de 1:4.

Partea 4

Leucoza enzootică bovină

Teste serologice:

(a)

teste pentru eșantioanele de sânge:

(i)

test de imunodifuzie în gel de agar (AGID);

(ii)

test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic cu blocare (B-ELISA);

(iii)

test indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA).

(b)

teste pentru eșantioanele de lapte:

(i)

test indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA).

Partea 5

Rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă

 

Metode:

Bovine nevaccinate

BoHV-1 I-ELISA (1)

gB B-ELISA (2)

Bovine vaccinate cu un vaccin cu deleție gE

gE B-ELISA (3)

Partea 6

Diareea virală bovină

1.

Metode directe:

(a)

reacție de polimerizare în lanț-transcriere inversă în timp real (RT-PCR în timp real);

(b)

test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) pentru depistarea antigenului virusului diareii virale bovine (BVDV).

2.

Teste serologice:

(a)

test indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA);

(b)

test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic cu blocare (B-ELISA).

Partea 7

Infecția cu virusul bolii Aujeszky

 

Metode:

Porcine

ELISA pentru virusul bolii Aujeszky (ADV) (4)

Porcine cu vârsta mai mică de 4 luni, născute din femele vaccinate cu vaccin cu deleție gE

gE ELISA (5)

Partea 8

Durina

Testul de fixare a complementului pentru durină, la o diluție serică de 1:5.

Partea 9

Anemia infecțioasă ecvină

Teste serologice:

(a)

test de imunodifuzie în gel de agar (AGID);

(b)

test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) pentru anemia infecțioasă ecvină.

Partea 10

Encefalomielita ecvină venezueleană

1.

Teste serologice:

(a)

test de izolare a virusului pentru encefalomielita ecvină venezueleană;

(b)

test de inhibare a hemaglutinării pentru encefalomielita ecvină venezueleană;

2.

Metodă directă:

reacție de polimerizare în lanț-transcriere inversă (RT-PCR) pentru depistarea genomului virusului encefalomielitei ecvine venezuelene.


(1)  test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului BoHV-1 integral.

(2)  ELISA pentru depistarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gB. În cazul testelor pentru depistarea anticorpilor împotriva virusului BoHV-1 integral, se poate utiliza și această metodă.

(3)  ELISA pentru depistarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gE.

(4)  ELISA pentru depistarea anticorpilor împotriva ADV integral, a proteinei ADV-gB sau a proteinei ADV-gD. Pentru controlul seturilor de testare a ADV-gB și a ADV-gD sau al ADV integral, serul de referință ADV 1 la nivel comunitar sau substandarde de referință trebuie să obțină un rezultat pozitiv la o diluție de 1:2.

(5)  ELISA pentru depistarea anticorpilor împotriva proteinei ADV-gE. Pentru controlul seturilor de testare, serul de referință la nivel comunitar ADV 1 sau substandardele de referință trebuie să obțină un rezultat pozitiv la o diluție de 1:8.


ANEXA II

CERINȚE MINIME CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE ÎNAINTE DE TRANSPORT ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INFECȚIA CU COMPLEXUL MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS (M. BOVIS, M. CAPRAE ȘI M. TUBERCULOSIS) LA CAPRINE, CAMELIDE ȘI CERVIDE

Partea 1

Cerințe minime pentru un program prealabil transportului în ceea ce privește infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la caprine

1.

Programul de supraveghere prealabil transportului pentru depistarea infecției cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) într-o unitate, în scopul transportului către un alt stat membru al caprinelor deținute, astfel cum se menționează la articolul 15 alineatul (3) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a)

inspecție post-mortem a tuturor caprinelor sacrificate din unitate;

(b)

examinare post-mortem a tuturor cadavrelor de caprine cu vârsta mai mare de 9 luni, cu excepția cazului în care aceasta este imposibilă din motive logistice sau nu este necesară din rațiuni științifice;

(c)

o examinare anuală de verificare a sănătății animale efectuată de un medic veterinar;

(d)

testare anuală a tuturor caprinelor deținute în unitate în scopuri de reproducere, cu rezultate negative.

2.

Prin derogare de la punctul 1, testarea anuală prevăzută la punctul 1 litera (d) nu este necesară dacă autoritatea competentă, pe baza unei evaluări a riscurilor, consideră că riscul de infecție în statul membru sau în zona acestuia este neglijabil și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

programul de supraveghere prealabil transportului, menționat la punctul 1, a fost efectuat în unitate cel puțin 24 de luni, iar în această perioadă nu s-au raportat infecții cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la caprinele deținute în unitate;

(b)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia cu statutul de indemn(ă) de infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la nivelul populației de bovine.

3.

Dacă a fost raportată infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la caprinele deținute în unitate, acestea pot fi transportate către un alt stat membru doar dacă au fost testate toate caprinele cu vârsta mai mare de șase săptămâni deținute în unitate, cu rezultate negative. Aceste teste trebuie efectuate pe eșantioane colectate nu mai devreme de 42 de zile de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a avut un rezultat pozitiv la un test efectuat conform unei metode de diagnostic.

Partea 2

Cerințe minime pentru un program prealabil transportului în ceea ce privește infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la camelide

1.

Programul de supraveghere prealabil transportului pentru depistarea infecției cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) într-o unitate, în scopul transportului către un alt stat membru al camelidelor deținute, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1) litera (e) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a)

inspecția post-mortem a tuturor camelidelor sacrificate din unitate;

(b)

examinarea post-mortem a cadavrelor de camelide cu vârsta mai mare de nouă luni, cu excepția cazului în care aceasta este imposibilă din motive logistice sau nu este necesară din rațiuni științifice;

(c)

o examinare anuală de verificare a sănătății animale efectuată de un medic veterinar;

(d)

testarea anuală a tuturor camelidelor deținute în unitate în scopuri de reproducere, cu rezultate negative.

2.

Prin derogare de la punctul 1, testarea anuală prevăzută la punctul 1 litera (d) nu este necesară dacă autoritatea competentă, pe baza unei evaluări a riscurilor, consideră că riscul de infecție în statul membru sau în zona acestuia este neglijabil și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

programul de supraveghere prealabil circulației menționat la punctul 1 a fost efectuat în unitate cel puțin în ultimele 24 de luni, iar în această perioadă nu s-a raportat infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la camelidele deținute în unitate;

(b)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia cu statutul de indemn(ă) de infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la nivelul populației de bovine.

3.

Dacă a fost raportată infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la camelidele deținute în unitate, aceste animale pot fi transportate către un alt stat membru doar dacă au fost testate toate camelidele cu vârsta mai mare de 6 săptămâni deținute în unitate, cu rezultate negative. Aceste teste trebuie efectuate pe eșantioane de sânge colectate nu mai devreme de 42 de zile de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a avut un rezultat pozitiv la un test efectuat conform unei metode de diagnostic.

Partea 3

Cerințe minime pentru un program prealabil transportului în ceea ce privește infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la cervide

1.

Programul de supraveghere prealabil transportului pentru depistarea infecției cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) într-o unitate, în scopul transportului către un alt stat membru al cervidelor deținute, astfel cum se menționează la articolul 26 alineatul (1) litera (e), trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a)

inspecția post-mortem a tuturor cervidelor sacrificate din unitate;

(b)

examinarea post-mortem a cadavrelor de cervide cu vârsta mai mare de 9 luni, cu excepția cazului în care aceasta este imposibilă din motive logistice sau nu este necesară din rațiuni științifice;

(c)

o examinare anuală de verificare a sănătății animale efectuată de un medic veterinar;

(d)

testarea anuală a cervidelor deținute în unitate în scopuri de reproducere, cu rezultate negative.

2.

Prin derogare de la punctul 1, testarea anuală prevăzută la punctul 1 litera (d) nu este necesară dacă autoritatea competentă, pe baza unei evaluări a riscurilor, consideră că riscul de infecție în statul membru sau în zona acestuia este neglijabil și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

programul de supraveghere prealabil circulației menționat la punctul 1 a fost efectuat în unitate cel puțin în ultimele 24 de luni, iar în această perioadă nu s-a raportat infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la cervidele deținute în unitate;

(b)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia cu statutul de indemn(ă) de infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la nivelul populației de bovine;

3.

Dacă a fost raportată infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) la cervidele deținute în unitate, aceste animale pot fi transportate către un alt stat membru doar dacă au fost testate toate cervidele cu vârsta mai mare de șase săptămâni deținute în unitate, în două ocazii, la un interval de cel puțin șase luni între testări, pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis), cu rezultate negative. Primul test trebuie efectuat pe cervide sau pe eșantioane colectate de la cervide nu mai devreme de șase luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a avut un rezultat pozitiv la un test efectuat conform unei metode de diagnostic.

ANEXA III

CERINȚE MINIME CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE ÎNAINTE DE CIRCULAȚIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INFECȚIA CU BRUCELLA ABORTUS, B. MELITENSIS ȘI B. SUIS LA PORCINE

1.

Programul de supraveghere prealabil circulației pentru depistarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis într-o unitate, în scopul transportului porcinelor deținute către un alt stat membru, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (1) litera (f) punctul (ii), trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(a)

o examinare anuală de verificare a sănătății animale efectuată de un medic veterinar;

(b)

dacă porcinele sunt deținute în unitate în scopul reproducerii, o testare imunologică anuală efectuată asupra populației de porcine a unității în cauză, folosind una dintre metodele de diagnostic menționate în partea 1 punctul 2 din anexa I, care poate demonstra cu un grad de încredere de cel puțin 95 % absența infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o prevalență țintă de 10 %.

2.

Prin derogare de la punctul 1, examinarea de verificare a sănătății animale prevăzută la punctul 1 litera (a) și testarea menționată la punctul 1 litera (b) nu sunt obligatorii dacă autoritatea competentă, pe baza unei evaluări a riscurilor, consideră că riscul de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în statul membru sau în zona din statul membru este neglijabil și dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

în ultimii cinci ani nu a fost raportată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la populația de porcine deținute;

(b)

în ultimii cinci ani nu a fost raportată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la populația de animale sălbatice din speciile listate și, în această perioadă de timp, porcii mistreți au fost incluși în populația de animale vizate pentru supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(c)

statul membru sau zona acestuia are statutul de indemn(ă) de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește populația de bovine, ovine și caprine.

3.

Dacă a fost raportată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la porcinele deținute în unitate, aceste animale pot fi transportate către un alt stat membru doar după ce toate porcinele deținute în unitate au fost testate în două ocazii, cu rezultate negative. Primul test trebuie efectuat pe eșantioane colectate nu mai devreme de trei luni de la eliminarea animalelor infectate și a animalelor care au avut rezultate pozitive la teste folosind una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 punctul 2 din anexa I. Al doilea test trebuie efectuat pe eșantioane colectate nu mai devreme de șase luni și nu mai târziu de 12 luni de la primul test.

ANEXA IV

TESTAREA RAȚELOR ȘI A GÂȘTELOR VIZÂND GRIPA AVIARĂ ÎNALT PATOGENĂ

În săptămâna anterioară încărcării în vederea expedierii, rațele și gâștele trebuie să fi avut rezultate negative la o examinare virologică vizând gripa aviară înalt patogenă, fie prin izolarea virusului, fie prin testare moleculară la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % de depistare a infecției, la o prevalență de 5 %.


ANEXA V

CERINȚE PENTRU TESTAREA TRANSPORTURILOR CARE CONȚIN MAI PUȚIN DE 20 DE PĂSĂRI DE CURTE, ALTELE DECÂT RATITELE, SAU MAI PUȚIN 20 DE OUĂ PENTRU INCUBAȚIE ALE PĂSĂRILOR DE CURTE, ALTELE DECÂT RATITELE

1.

Transporturile care conțin mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, sau mai puțin 20 de ouă pentru incubație ale păsărilor de curte, altele decât ratitele, trebuie să fi avut rezultate negative la teste, în conformitate cu punctul 2, pentru următorii agenți patogeni relevanți pentru speciile listate în cauză:

(a)

infecția cu Salmonella pullorum, S. gallinarum și S. arizonae;

(b)

micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis).

2.

Testarea:

(a)

în cazul păsărilor de curte de reproducție, al păsărilor de curte pentru producție și al păsărilor de curte destinate sacrificării, animalele trebuie să fi avut rezultate negative la teste serologice și/sau bacteriologice vizând bolile prevăzute la punctul 1, în ultimele 21 de zile anterioare momentului încărcării în vederea expedierii;

(b)

în cazul ouălor pentru incubație și al puilor de o zi, efectivul de origine trebuie să fi avut rezultate negative la teste serologice și/sau bacteriologice vizând bolile prevăzute la punctul 1, în ultimele 21 de zile anterioare momentului încărcării în vederea expedierii, la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % de depistare a infecției, la o prevalență de 5 %;

(c)

dacă animalele au fost vaccinate împotriva infecției cu orice serotip de Salmonella sau de Mycoplasma, trebuie folosită doar testarea bacteriologică. Metoda de confirmare trebuie să poată diferenția între tulpinile vii din vaccin și cele sălbatice.


ANEXA VI

CRITERII PENTRU VACCINURILE ÎMPOTRIVA INFECȚIEI CU VIRUSUL BOLII NEWCASTLE

Vaccinurile vii atenuate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle trebuie să fie preparate dintr-o tulpină a virusului bolii Newcastle pentru care tulpina virală originală a fost testată, demonstrându-se că aceasta are un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI):

(a)

mai mic de 0,4 dacă fiecărei păsări i se administrează, în cadrul testului ICPI, o cantitate de cel puțin 107 EID50 (50 % doză infecțioasă pentru embrioni); sau

(b)

mai mic de 0,5 dacă fiecărei păsări i se administrează, în cadrul testului ICPI, o cantitate de cel puțin 108 EID50.


ANEXA VII

VALIDITATEA VACCINĂRII ANTIRABICE ȘI A MĂSURILOR DE REDUCERE A RISCURILOR PENTRU ALTE BOLI DECÂT RABIA

Partea 1

Validitatea vaccinării antirabice pentru câini, pisici, dihori domestici și alte carnivore

Cerințele de validitate pentru vaccinarea antirabică menționate la articolul 53 litera (b) punctul (i), la articolul 55 litera (b) punctul (i) și la articolul 58 alineatul (1) litera (c) sunt cele prevăzute în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

Dacă într-un stat membru nu este autorizat niciun vaccin antirabic pentru alte carnivore decât câinii, pisicile și dihorii domestici, trebuie considerată validă vaccinarea antirabică efectuată în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2001/82/CE.

Partea 2

Măsuri de reducere a riscurilor pentru alte boli decât rabia

1.

Măsurile de reducere a riscurilor pentru infestarea cu Echinococcus multilocularis menționate la articolul 53 litera (b) punctul (ii) și la articolul 55 litera (b) punctul (ii) sunt cele prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2018/772 al Comisiei (2) coroborat cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/878 al Comisiei (3).

2.

Prin derogare de la punctul 1, tratamentul menționat la articolul 58 alineatul (1) litera (d) pentru alte canide decât câinii, împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis, trebuie efectuat și documentat cu cel puțin 48 de ore înainte de intrarea într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia menționat(ă) în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/878.

3.

Măsurile de reducere a riscurilor pentru alte infecții decât cea cu virusul rabic și pentru infestarea cu Echinococcus multilocularis menționate la articolul 53 litera (b) punctul (ii) și la articolul 55 litera (b) punctul (ii) sunt măsurile sanitare preventive aplicabile speciei relevante de carnivore, adoptate în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2018/772 al Comisiei din 21 noiembrie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește măsurile sanitare preventive pentru controlul infecției cu Echinococcus multilocularis la câini, precum și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1152/2011 (JO L 130,28.5.2018, p. 1).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/878 al Comisiei din 18 iunie 2018 de adoptare a listei statelor membre sau a părților din teritoriile statelor membre care respectă normele pentru clasificarea pe categorii stabilite la articolul 2 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2018/772 privind aplicarea unor măsuri sanitare preventive pentru controlul infecției cu Echinococcus multilocularis la câini (JO L 155, 19.6.2018, p. 1).


ANEXA VIII

INFORMAȚIILE CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN CERTIFICATELE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ ȘI ÎN NOTIFICĂRI

Partea 1

Informațiile pe care trebuie să le conțină certificatul de sănătate animală pentru animalele terestre și ouăle pentru incubație transportate către un alt stat membru

1.

Certificatul de sănătate animală pentru animalele terestre deținute menționate la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 și la articolul 71 alineatul (1) din prezentul regulament, transportate către un alt stat membru, trebuie să includă cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

numele și adresa unității de expediere și

(i)

dacă unitatea de expediere este o unitate aprobată, numărul unic de aprobare al unității respective; sau

(ii)

dacă unitatea de expediere este o unitate înregistrată, numărul unic de înregistrare al unității respective;

(c)

numele și adresa unității de destinație și

(i)

dacă unitatea de destinație este o unitate aprobată, numărul unic de aprobare al unității respective; sau

(ii)

dacă unitatea de destinație este o unitate înregistrată, numărul unic de înregistrare al unității respective;

(d)

specia și categoria de animale și identificarea acestora, dacă este necesar;

(e)

informații privind starea de sănătate a animalelor și garanții suplimentare în ceea ce privește:

(i)

statul membru sau zona de origine;

(ii)

unitatea și efectivul de origine ale animalelor, inclusiv rezultatele testelor, dacă este cazul;

(iii)

animalele care trebuie expediate, inclusiv rezultatele testelor sau vaccinările, dacă este cazul;

(f)

data și locul emiterii și perioada de valabilitate a certificatului de sănătate animală și numele, calitatea și semnătura medicului veterinar oficial, precum și ștampila autorității competente responsabilă de locul de origine a transportului.

2.

Certificatul de sănătate animală pentru ouăle pentru incubație menționate la articolul 161 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 și la articolul 72 din prezentul regulament, transportate către un alt stat membru, trebuie să includă cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

numele și adresa unității de expediere și,

(i)

dacă unitatea de expediere este o unitate aprobată, numărul unic de aprobare al unității respective; sau

(ii)

dacă unitatea de expediere este o unitate înregistrată, numărul unic de înregistrare al unității respective;

(c)

numele și adresa unității de destinație și,

(i)

dacă unitatea de destinație este o unitate aprobată, numărul unic de aprobare al unității respective; sau

(ii)

dacă unitatea de destinație este o unitate înregistrată, numărul unic de înregistrare al unității respective;

(d)

categoria ouălor pentru incubație;

(e)

informații care permit identificarea ouălor pentru incubație:

(i)

speciile și identificarea, dacă este cazul, a animalelor de la care provin;

(ii)

marcajul aplicat pe ouăle pentru incubație, dacă este cazul;

(iii)

locul și data colectării lor;

(f)

informații privind starea de sănătate a animalelor și garanții suplimentare în ceea ce privește:

(i)

statul membru sau zona acestuia de origine;

(ii)

unitatea și efectivul de origine, inclusiv rezultatele testelor, dacă este cazul;

(iii)

animalele de la care au fost colectate ouăle pentru incubație, inclusiv rezultatele testelor, dacă este cazul;

(iv)

ouăle pentru incubație care urmează a fi expediate;

(g)

data și locul emiterii și perioada de valabilitate a certificatului de sănătate animală și numele, calitatea și semnătura medicului veterinar oficial, precum și ștampila autorității competente responsabilă de locul de origine a transportului.

3.

Certificatul de sănătate animală pentru animalele terestre deținute menționate la articolul 155 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 transportate către un alt stat membru trebuie să includă cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

locul unde animalele au fost capturate și încărcate în vederea expedierii;

(c)

locul de destinație și,

(i)

dacă locul de destinație este habitatul, locul în care se preconizează descărcarea animalelor; sau

(ii)

dacă unitatea de destinație este o unitate înregistrată, numărul unic de înregistrare al unității respective;

(d)

speciile și categoriile de animale;

(e)

data și locul emiterii și perioada de valabilitate a certificatului de sănătate animală și numele, calitatea și semnătura medicului veterinar oficial, precum și ștampila autorității competente responsabilă de locul de origine a transportului.

Partea 2

Informații din notificarea transporturilor anumitor animale terestre pentru care nu este necesar certificatul de sănătate animală

Notificarea privind transportul bondarilor din unități de producție izolate de mediul exterior și aprobate către alt stat membru trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)

numele și adresa expeditorului și destinatarului;

(b)

denumirea, adresa și numărul unic de aprobare al unității de expediere;

(c)

numele și adresa unității de destinație și,

(i)

dacă unitatea de destinație este o unitate aprobată, numărul unic de aprobare al unității respective; sau

(ii)

dacă unitatea de destinație este o unitate înregistrată, numărul unic de înregistrare al unității respective;

(d)

speciile, categoria, precum și cantitatea de colonii și dimensiunea lor;

(e)

data expedierii.


3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/211


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/689 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), în special articolul 29, articolul 31 alineatul (5), articolul 32 alineatul (2), articolul 37 alineatul (5), articolul 39, articolul 41 alineatul (3), articolul 42 alineatul (6) și articolul 280 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Legea privind sănătatea animală stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor transmisibile la animale sau la om. Normele prevăzute în prezentul regulament sunt necesare pentru completarea dispozițiilor prevăzute la capitolele 2, 3 și 4 din partea II din Legea privind sănătatea animală în ceea ce privește programele de supraveghere și de eradicare și statutul de indemn de boală, precum și a celor prevăzute în partea IX privind măsurile tranzitorii referitoare la programele de supraveghere sau de eradicare existente și la statutul de indemn de boală existent.

(2)

Aceste norme sunt legate între ele din punctul de vedere al conținutului și multe dintre acestea sunt destinate să fie aplicate împreună. Prin urmare, în vederea asigurării simplității și a transparenței, precum și pentru facilitarea aplicării normelor și evitarea multiplicării lor, acestea ar trebui să fie prevăzute într-un singur act, și nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate, în cazul cărora există riscul duplicării.

(3)

Într-adevăr, supravegherea reprezintă o componentă intrinsecă a oricărui program de eradicare, iar statutul de indemn de boală se datorează, în majoritatea cazurilor, succesului procesului de supraveghere și de eradicare. În plus, supravegherea este necesară, pe lângă alte măsuri, ca un instrument-cheie pentru menținerea statutului de indemn de boală după atingerea acestuia. Normele privind programele de supraveghere și de eradicare și statutul de indemn de boală, inclusiv normele tranzitorii, servesc deseori unor scopuri comune și se referă la activități complementare ale operatorilor, ale medicilor veterinari și ale autorităților competente. Prin urmare, este adecvat ca aceste norme să fie grupate într-un singur regulament delegat.

(4)

Supravegherea este un element-cheie al unei politici eficiente și eficace de prevenire și de control al bolilor. Ea ar trebui pusă în aplicare în baza unei colaborări între operatori și autoritatea competentă. De asemenea, ea ar trebui concepută astfel încât să îndeplinească obiectivele depistării precoce a focarelor de orice boli listate și emergente și să demonstreze respectarea criteriilor pentru acordarea, menținerea, suspendarea sau retragerea statutului de indemn de boală.

(5)

Autoritatea competentă ar trebui să instituie un sistem general de supraveghere de bază pentru bolile listate și emergente ale animalelor terestre, bazat pe notificarea și investigațiile evenimentelor de boală la populația de animale vizată.

(6)

Aceste cerințe generale în materie de supraveghere pentru animalele terestre ar trebui să fie completate de cerințe mai specifice, în funcție de rezultatul preconizat al supravegherii. Ele ar trebui concepute astfel încât să servească mai multor obiective specifice, precum programele de supraveghere ale Uniunii, programele obligatorii și opționale de eradicare, demonstrarea statutului de indemn de boală, măsurile de control al bolilor, în contextul autorizării anumitor unități și al circulației animalelor și al produselor acestora.

(7)

Abordarea în ceea ce privește conceperea cerințelor generale de supraveghere pentru animale acvatice este similară celei pentru animale terestre, deși nu identică. Toate unitățile de acvacultură trebuie să pună în aplicare un sistem de supraveghere de bază, bazat pe notificarea și investigarea evenimentelor de boală la nivelul populației de animale vizate. În plus, supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor acvatice trebuie să integreze o serie de măsuri de control al bolilor, atunci când este necesar să fie luate astfel de măsuri în unitățile de acvacultură.

(8)

Pe lângă cerințele generale în materie de supraveghere, care se aplică tuturor unităților de acvacultură, anumitor unități autorizate pentru acvacultură li se aplică cerințe specifice în materie de supraveghere. Aceste măsuri specifice includ punerea în aplicare a unei scheme de supraveghere bazate pe riscuri, care să fie bazată pe evaluarea riscului de a contracta și de a răspândi o boală acvatică, listată sau nelistată pe care îl prezintă o unitate.

(9)

De asemenea, cerințele specifice în materie de supraveghere se referă la punerea în aplicare a programelor de eradicare pentru anumite boli listate pentru a obține statutul de indemn de boala respectivă și pentru a-l menține, odată dobândit.

(10)

În plus, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a pune în aplicare supravegherea, sub forma „programelor de supraveghere”, pentru bolile de categoria C ale animalelor acvatice la nivel de unitate, fără a opta pentru un program de eradicare a bolilor. Programele de supraveghere diferă de programele de eradicare prin faptul că se bazează pe un sistem de supraveghere țintită care este cuprinzător, dar care nu include toate elementele unui program de eradicare. Spre deosebire de programele de eradicare, programele de supraveghere nu oferă posibilitatea obținerii statutului de indemn de boală.

(11)

Programele specifice de eradicare și supraveghere menționate în prezentul regulament contribuie la justificarea cerințelor în materie de sănătate pentru anumite deplasări ale animalelor și ale produselor de origine animală în interiorul Uniunii și, în anumite cazuri, ale animalelor și ale produselor de origine animală care intră în Uniune.

(12)

Potrivit Legii privind sănătatea animală, normele pentru bolile listate trebuie să se aplice speciilor listate. Este posibil ca supravegherea să nu fie relevantă pentru toate categoriile de animale din speciile listate, în special în ceea ce privește animalele sălbatice sau anumite categorii de animale deținute. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme pentru specificarea populației relevante de animale vizate în vederea supravegherii. De asemenea, ar trebui să fie posibilă extinderea populației de animale vizate la specii deținute nelistate, pentru a asigura depistarea timpurie a bolilor emergente.

(13)

Totodată, ar trebui să fie permise derogări pentru a limita și mai mult populațiile de animale terestre vizate la scopuri specifice de supraveghere, și anume: (i) programe de supraveghere ale Uniunii; (ii) programe obligatorii sau opționale de eradicare; și (iii) cerințe privind sănătatea animală bazate pe supraveghere, pentru circulația în interiorul Uniunii sau pentru intrarea în Uniune.

(14)

Metodele de diagnostic, împreună cu prelevarea ulterioară a eșantioanelor pentru efectuarea acestora, tehnicile, validarea și interpretarea au un caracter extrem de tehnic și pot fi modificate frecvent, ca urmare a evoluției standardelor științifice. Prin urmare, pentru a se garanta că acestea sunt actualizate, normele privind metodele de diagnostic ar trebui să indice într-o manieră flexibilă ce metode ar trebui utilizate și cum. În domeniul bolilor animalelor, există diferite surse posibile de standarde științifice pentru metodele de diagnostic. Prin urmare, este important să se indice ordinea ierarhică în care ar trebui luate în considerare metodele, ținând cont de principiile generale de eșantionare, analiză, testare și diagnostic prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(15)

Pentru a asigura utilizarea optimă a tuturor resurselor și a evita sarcinile administrative inutile și costurile pentru operatori și pentru autoritățile competente, depistarea bolilor listate și emergente ar trebui să valorifice surse de informații colectate cu ocazia controalelor oficiale și a altor activități oficiale al căror scop principal nu este supravegherea acestor boli.

(16)

Confirmarea unei boli în funcție de definiția sa de caz este responsabilitatea autorității competente; aceasta ar trebui să fie sprijinită de investigații corespunzătoare pentru a confirma sau a exclude prezența unei boli suspectate. Astfel de investigații sunt relevante atunci când confirmarea bolii declanșează măsuri de control al bolilor, precum și într-o serie de alte circumstanțe care depind de consecințele confirmării bolii. Prin urmare, este important ca prezentul regulament să prevadă circumstanțele suplimentare în care este necesară confirmarea bolii.

(17)

Definițiile pentru un caz suspectat și un caz confirmat de boală listată și, acolo unde este relevant, de boală emergentă sunt extrem de importante. Acestea le permit operatorilor, medicilor veterinari și altor părți interesate implicate în supraveghere să identifice circumstanțele în care este necesar să notifice autoritatea competentă, iar autoritatea competentă să aplice măsuri de control al bolii. Prin urmare, este necesar să se prevadă criterii generale pentru definițiile pentru un caz suspectat și un caz confirmat și să se furnizeze, acolo unde este necesar, definiții specifice bolilor, în funcție de caracteristicile specifice ale anumitor boli.

(18)

Un program de supraveghere al Uniunii este un program de supraveghere relevant pentru Uniune în ansamblul său. Acesta este necesar pentru a obține o mai bună armonizare a supravegherii unei anumite boli la nivelul Uniunii ca urmare a preocupărilor specifice pe care le ridică din punctul de vedere al sănătății publice sau al sănătății animalelor. Prin urmare, este necesar să se prevadă criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească bolile eligibile pentru programul de supraveghere al Uniunii.

(19)

Decizia 2010/367/UE a Comisiei (3) prevede cerințe minime privind programele de supraveghere pentru gripa aviară la păsările de curte și la păsările sălbatice și stabilește orientări tehnice în anexele sale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă orientări tehnice similare într-o anexă. Cu toate acestea, gradul de detaliere al prezentului regulament este mai scăzut, pentru a asigura o bună capacitate de adaptare la schimbările de situație în ceea ce privește supravegherea gripei aviare. Prin urmare, cerințele tehnice privind programul de supraveghere al Uniunii pentru gripa aviară se axează exclusiv pe obiectivele, sfera de aplicare și principiile metodologice care trebuie urmate.

(20)

Legea privind sănătatea animală stabilește normele pentru aplicarea programelor obligatorii și opționale de eradicare pentru bolile de categoria B și de categoria C în statele membre. Aceste boli sau grupuri de boli au propriile caracteristici. Eradicarea lor ar trebui să se efectueze pe baza unei strategii de control al bolilor, specifică pentru boala în cauză. Aceasta ar trebui să includă cel puțin: (i) supravegherea care trebuie efectuată pentru a atinge statutul de teritoriu indemn de boală ca obiectiv final; (ii) perioada de timp; (iii) o definiție a populației de animale care face obiectul programului de eradicare; (iv) teritoriul în care se va aplica acest program de eradicare; și (v) măsuri specifice privind prevenirea și controlul bolilor care se vor aplica în cazul bolii pe parcursul fazei de eradicare.

(21)

Dacă teritoriul în care va fi pus în aplicare un program de eradicare include frontiera externă a statului membru, autoritatea competentă ar trebui să se străduiască să abordeze riscul introducerii bolii din afara frontierelor sale.

(22)

Scopul unui program de eradicare este acela de a obține statutul de indemn de boală pe teritoriul vizat de program. În mod ideal, în cazul animalelor terestre, acesta ar trebui să acopere întregul teritoriu al statului membru în care este prezentă boala. Dacă acest lucru nu este posibil, ar trebui definită o zonă minimă acceptabilă. Suprafața minimă a zonei ar trebui să țină cont de experiența dobândită în urma programelor anterioare de eradicare și să permită flexibilitate în funcție de caracteristicile specifice ale boli.

(23)

Obiectivele calitative sau cantitative ale programului ar trebui să fie stabilite de autoritatea competentă. Obiectivele finale ar trebui să se bazeze pe criteriile pentru acordarea statutului de indemn de boală, în timp ce obiectivele intermediare pot cuprinde și alte activități sau etape importante pentru obținerea statutului de indemn de boală, reflectând evoluția programului.

(24)

Autoritatea competentă ar trebui să determine perioada de aplicare a programelor de eradicare. În cazul programelor opționale de eradicare pentru boli din categoria C, se prevede o perioadă maximă de aplicare a programului, pentru a preveni perturbarea disproporțională și de durată a deplasărilor în Uniune. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate lansa programul de eradicare înainte de aprobarea acestuia de către Comisie, însă nu ar trebui să pună în aplicare restricții ale deplasărilor în Uniune în această etapă. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita Comisiei prelungirea acestei perioade, în circumstanțe justificate.

(25)

Strategia de eradicare a anumitor boli se poate baza pe acordarea statutului de indemn de boală la nivel de unitate. Măsurile specifice pentru astfel de boli ar trebui să fie grupate și ar trebui prevăzute obligații pentru operatori și pentru autoritățile competente.

(26)

Populația de animale vizată care urmează să fie inclusă în programul de eradicare a bolilor ar trebui să fie stabilită în funcție de fiecare boală. Posibilitatea ca autoritatea competentă să includă în program anumite populații de animale suplimentare ar trebui, de asemenea, să fie prevăzută în funcție de fiecare boală.

(27)

Responsabilitatea principală pentru obținerea și menținerea statutului de indemn de boală al unității aparține operatorului, acesta fiind principalul destinatar al beneficiilor asociate statutului de indemn de boală. Prin urmare, operatorul ar trebui să respecte anumite obligații pentru a i se acorda statutul de indemn de boală și pentru a-l menține.

(28)

Odată ce operatorul a îndeplinit criteriile generale și specifice bolii pentru obținerea statutului de indemn de boală, autoritatea competentă este cea în măsură să acorde statutul respectiv. Atunci când aceste criterii specifice nu mai sunt îndeplinite, tot autoritatea competentă este în măsură să suspende sau să retragă statutul.

(29)

În plus, obligațiile operatorilor și ale autorităților competente în contextul programelor de eradicare ar trebui să fie detaliate, atunci când este necesar, în funcție de profilul specific al bolii. Cerințele specifice bolii au caracter tehnic și sunt prevăzute pentru fiecare boală în anexele la prezentul regulament.

(30)

Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei (UE) 2018/1882 (4) menționează infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis și infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis pentru programele obligatorii de eradicare și menționează leucoza enzootică bovină, infecția cu virusul bolii lui Aujeszky, rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă și diareea virală bovină pentru programele opționale de eradicare. Programele de eradicare pentru aceste boli ar trebui să fie bazate pe acordarea statutului de indemn de boală al unității.

(31)

Programele de eradicare bazate pe acordarea statutului de indemn de boală la nivel de unitate ar trebui să includă toate unitățile care dețin animale din populația de animale vizată. Totuși, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude anumite tipuri specifice de unități și de abatoare din programul de eradicare, cu condiția să fie puse în aplicare măsuri corespunzătoare de atenuare a riscurilor.

(32)

În cazul programelor de eradicare bazate pe acordarea statutului de indemn de boală la nivel de unitate, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a atribui un statut sanitar diferit unor unități epidemiologice diferite.

(33)

În cazul animalelor terestre, cerințele de a demonstra statutul de indemn de boală la nivel de unitate se bazează pe absența infecției, susținută de regimul de testare și de supraveghere, de condițiile de introducere a animalelor și a materialului germinativ în unități și, dacă este necesar, de restricțiile privind utilizarea vaccinării. Atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală, se aplică cerințe specifice pentru suspendarea, retragerea și restabilirea acestui statut. Ținând cont de caracterul lor tehnic, cerințele detaliate specifice bolilor și lista metodelor de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea și menținerea statutului sunt prevăzut în anexe.

(34)

Condițiile pentru acordarea, menținerea, suspendarea și retragerea statutului de indemn de boală la nivel de unitate au fost prevăzute în următoarele norme ale Uniunii, în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament: Directiva 64/432/CEE a Consiliului (5) pentru bruceloza bovină și tuberculoza bovină și Directiva 91/68/CEE a Consiliului (6) pentru bruceloza la oi și capre. Legea privind sănătatea animală a abrogat aceste dispoziții. De asemenea, Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2018/1629 (7) a aliniat sfera de aplicare a agenților patogeni implicați în bruceloză și în bruceloza bovină la Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (8) (OIE) („Codul terestru”). Acum, aceștia sunt infecția cu Brucella abortus, Brucella melitensis și Brucella suis, precum și infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis. Prin urmare, se recomandă revizuirea cerințelor tehnice privind statutul acestor boli, astfel încât să se asigure alinierea la Codul terestru, ținând cont totodată de experiența dobândită din programele anterioare de eradicare a acestor boli.

(35)

În cazul programelor de eradicare a bolilor pentru animale terestre bazate pe acordarea statutului de indemn de boală la nivel de unitate, dacă se suspectează sau se confirmă o boală, autoritatea competentă ar trebui să pună în aplicare măsuri pentru a preveni răspândirea acesteia. Aceste măsuri vor fi puse în aplicare în special în unitatea în care este deținut cazul suspect, însă autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a extinde măsurile la alte animale sau unități, dacă există riscul de răspândire a bolii.

(36)

Când aplică măsurile de control al bolilor ca răspuns la un caz suspectat sau confirmat, autoritatea competentă ar trebui să introducă anumite interdicții privind circulația animalelor. Cu toate acestea, autoritatea competentă ar trebui să aibă și posibilitatea de a permite circulația anumitor animale din unitatea în care este deținut un caz suspectat sau confirmat, de a ține cont de condițiile privind bunăstarea animalelor și de a facilita durabilitatea măsurilor de control al bolilor.

(37)

După confirmarea unui caz, cel puțin toate animalele recunoscute drept cazuri confirmate ar trebui eliminate. Dacă aceste animale sunt ucise, autoritatea competentă ar trebui să aibă dreptul de a decide dacă acest lucru se face prin sacrificare, adică carnea lor urmează să intre în lanțul alimentar, sau prin ucidere, adică carnea nu este destinată acestui scop.

(38)

Pentru anumite boli care pot fi răspândite de produsele infectate de origine animală sau de alți vectori neanimați sau care pot avea un impact potențial asupra sănătății publice, autoritatea competentă ar trebui să introducă măsuri la nivelul unităților infectate pentru a preveni răspândirea acestor boli prin intermediul produselor sau vectorilor neanimați respectivi. Prin urmare, măsurile de atenuare a acestor riscuri ar trebui să fie prevăzute în prezentul regulament.

(39)

În cazul animalelor terestre, după obținerea statutului de indemn de boală la nivelul unității, din rațiuni de eficiență a programului, ar trebui să fie posibilă efectuarea unei reduceri progresive a nivelului activităților de supraveghere după o anumită perioadă de menținere a statutului de indemn de boală în cadrul unității.

(40)

Leucoza enzootică bovină (LEB) a făcut obiectul unei eradicări obligatorii conform normelor Uniunii în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament. În prezent, această boală este clasificată pentru eradicare opțională în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(41)

Normele Uniunii, în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, conțineau principii și criterii bine stabilite și eficace pentru recunoașterea, menținerea, suspendarea și restabilirea statutului oficial de indemn de LEB. Numeroase state membre au aplicat cu succes aceste norme pe parcursul punerii în aplicare a programelor anterioare de eradicare a LEB. Aceste norme au fost revizuite în raport cu Codul terestru și au fost incluse în prezentul regulament.

(42)

Statele membre sau zonele care sunt indemne de LEB de mai mulți ani și care, prin urmare, se află într-o situație stabilă din punctul de vedere al sănătății animalelor în care LEB este absentă ar trebui să demonstreze în continuare absența infecției. Supravegherea bazată pe riscuri este un mijloc adecvat de a asigura depistarea timpurie în cazul reintroducerii bolii și de justificare a statutului de indemn de LEB. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie un sistem adecvat de supraveghere începând cu data aplicării prezentului regulament.

(43)

Garanțiile suplimentare pentru comerțul cu porci în interiorul Uniunii, în raport cu infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV), făceau parte din normele Uniunii în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament. O serie de state membre au aplicat cu succes aceste norme și au eradicat infecția cu ADV la nivelul populației de porci de pe teritoriul lor. Strategia pentru eradicarea infecției cu ADV din prezentul regulament ține cont de Codul terestru și de criterii care și-au dovedit succesul în eradicarea infecției cu ADV.

(44)

Normele din prezentul regulament referitoare la rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV) au la bază Decizia Comisiei 2004/558/CE (9) cu dispoziții privind garanții suplimentare pentru comerțul intracomunitar cu bovine. Acestea includ cerințele de a obține, a menține și a restabili statutul de indemn de virusul herpetic bovin 1 (BoHV-1) la nivelul unității. Normele au fost elaborate ținând cont de standardele Codului terestru și de avizul științific al EFSA (10).

(45)

Normele Uniunii, în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, nu conțin dispoziții pentru diareea virală bovină (BVD) cu excepția dispozițiilor referitoare la comerțul cu material germinativ. În Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, BVD este clasificată în prezent ca „boală de categoria C” pentru eradicarea opțională. Prin urmare, prezentul regulament prevede dispoziții privind programele de eradicare și privind acordarea și menținerea statutului de indemn de boală în ceea ce privește BVD.

(46)

Codul terestru nu conține un capitol privind BVD și criterii privind statutul de indemn de BVD și circulația aferentă a animalelor. Cu toate acestea, Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al OIE conține un capitol privind BVD. Aceste standarde de diagnostic au fost luate în considerare pentru dispozițiile privind BVD din prezentul regulament.

(47)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 menționează infecția cu virusul rabic drept o boală de categoria B. Prin urmare, prezentul regulament include dispoziții privind programele obligatorii de eradicare și privind acordarea și menținerea statutului de indemn de boală în ceea ce privește infecția cu virusul rabic.

(48)

Vulpile sălbatice sunt principala sursă de infecție cu virusul rabic în UE. Prin urmare, măsurile din programele de eradicare ar trebui să se axeze în special asupra populației de vulpi sălbatice. Totuși, toate celelalte specii de mamifere sunt susceptibile iar numeroase alte specii de animale sunt listate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 pentru această boală. Autoritățile competente ar trebui să abordeze și alte populații de animale în programele de eradicare, atunci când există un risc pentru sănătatea umană sau animală.

(49)

Pentru programele de eradicare care vizează infecția cu virusul rabic, strategia de control al bolilor se bazează în principal pe vaccinarea populației de animale vizate relevante, dar și pe alte activități importante, precum supravegherea, punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor, controlul circulației animalelor de companie și monitorizarea eficacității vaccinării. Întrucât dispozițiile privind vaccinarea au un caracter foarte tehnic, ele sunt menționate într-o anexă.

(50)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 menționează infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) (infecție cu BTV) drept o boală de categoria C pentru programul opțional de eradicare. Aceasta implică o modificare a politicii împotriva acestei boli, deoarece Directiva 2000/75/CE a Consiliului (11), aplicabilă înaintea prezentului regulament, prevede eradicarea sa imediată. În prezentul regulament sunt prevăzute noi dispoziții pentru abordarea noului statut al bolii.

(51)

Pentru infecția cu BTV, strategia de control al bolilor se bazează în principal pe vaccinarea populației de animale vizate relevante, dar și pe alte activități, precum supravegherea, punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor, controlul circulației animalelor de companie și a materialului germinativ și reducerea la minimum a expunerii la vectori.

(52)

În avizul său (12) privind controlul, supravegherea și circulația animalelor în cazul infecției cu BTV, EFSA arată că, pentru ca eradicarea să aibă succes, vaccinarea ar trebui să acopere cel puțin 95 % dintre bovinele și ovinele susceptibile, pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Prin urmare, programele de eradicare a infecției cu virusul bolii limbii albastre ar trebui să includă o campanie de vaccinare, deși prezentul regulament ar trebui să permită o flexibilitate suficientă pentru a ține cont de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.

(53)

Un stat membru sau o zonă dintr-un stat membru indemnă de infecția cu BTV sau supusă unui program de eradicare a infecției cu BTV ar trebui să fie protejată de introducerea oricăror serotipuri de BTV ca urmare a circulației animalelor deținute sau a materialului germinativ. Prin urmare, cerințele pentru introducerea animalelor deținute sau a materialului germinativ în statele membre sau în zonele din statele membre indemne de infecția cu BTV sau supuse unui program de eradicare a infecției cu BTV ar trebui să facă parte din dispozițiile privind programele de eradicare. Acest lucru ar trebui să se reflecte și în criteriile pentru menținerea statutului de indemn de boală. Aceleași principii ar trebui să se aplice în cazul circulației animalelor prin statele membre sau prin zonele din acestea care sunt indemne de infecția cu BTV sau care sunt supuse unui program de eradicare a infecției cu BTV.

(54)

În plus, datorită diversității situațiilor locale care pot surveni, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a permite introducerea animalelor sau a materialului germinativ pe baza unor cerințe ad-hoc, cu condiția ca această introducere să nu pericliteze statutul din punctul de vedere al sănătății la destinație. Prin urmare, este adecvat ca prezentul regulament să prevadă cerințele și condițiile în care poate fi autorizată această introducere. Aceste cerințe ar trebui să se bazeze pe statutul animalelor sau al materialului germinativ, indiferent de statul membru sau de zona de origine.

(55)

Un program de eradicare pentru o boală de categoria B sau de categoria C a animalelor acvatice ar trebui să țină cont de tipul cerințelor în materie de supraveghere necesare pentru obținerea și menținerea statutului de indemn de boală, de detaliile privind teritoriul și de populația de animale care va fi vizată de program, precum și de obiectivele intermediare și finale ale programului. Programul de eradicare ar trebui să includă măsurile de control care trebuie puse în aplicare în unitățile cu animale acvatice care sunt infectate.

(56)

Programul de eradicare pentru bolile animalelor acvatice ar trebui să includă obiective intermediare și finale care vor fi utilizate pentru a evalua progresul în vederea obținerii statutului de indemn de boală. Acolo unde este relevant, aceste obiective ar trebui să țină cont de riscul pe care îl prezintă animalele sălbatice pentru succesul programului de eradicare. În special, ar trebui luată în considerare orice posibilitate de abatere de la perioada de aplicare propusă, de 6 ani, atunci când sunt elaborate obiectivele intermediare și finale ale programului.

(57)

În cazul animalelor acvatice, populația care urmează să fie inclusă în programul de eradicare constă în speciile listate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882. Cu toate acestea, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude din program speciile listate ca vector în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 dacă a efectuat o evaluare a riscurilor care a condus la o situație în care riscul pe care îl prezintă animalele respective este considerat neglijabil.

(58)

Autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a include populațiile de animale acvatice suplimentare atunci când animalele respective prezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar. De asemenea, ea ar trebui să poată exclude din programul de eradicare anumite unități cu risc scăzut, dacă excluderea acestora nu pune în pericol finalizarea cu succes a programului.

(59)

Dacă un stat membru a decis să participe la un program de eradicare pentru o boală de categoria C, operatorii au obligația să respecte condițiile de introducere a animalelor din speciile listate, să notifice suspiciunea de boli listate, să respecte măsurile de control al animalelor atunci când este suspectată sau confirmată o boală și să ia orice alte măsuri pe care le poate solicita autoritatea competentă, inclusiv vaccinarea.

(60)

Dacă într-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemn de boală sau care este supus unui program de eradicare este suspectată sau confirmată prezența unei boli listate a animalelor acvatice, autoritatea competentă ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru controlul bolii. Prin urmare, aceste norme ar trebui să fie prevăzute în prezentul regulament. Acestea includ stabilirea unei zone restricționate dacă într-o unitate care participă la programul de eradicare sau într-o unitate care a fost declarată indemnă de boală s-a confirmat prezența unei boli listate. De asemenea, aici sunt incluse cerințele minime care se aplică delimitării geografice a unei zone restricționate și factorilor care o afectează.

(61)

După confirmarea unei boli acvatice listate într-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemn de boală sau care este supus unui program de eradicare, autoritatea competentă efectuează controale stricte în unitățile infectate și în alte unități aflate în zona restricționată. Natura controalelor și nivelul de flexibilitate pe care îl aplică autoritatea competentă în cazul deplasărilor sunt prevăzute în prezentul regulament. Atunci când se aplică flexibilitatea, aceasta este limitată la circumstanțele în care nu este periclitat statutul sanitar al animalelor acvatice prezente la unitatea de destinație sau pe drumul către respectiva destinație.

(62)

Odată ce într-o unitate a apărut un focar al unei boli acvatice, iar unitatea respectivă menține sau începe un program de eradicare, este important să fie eliminate animalele acvatice decedate, muribunde sau care prezintă semne clinice, într-o perioadă stabilită de autoritatea competentă și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (13). Astfel, boala poate fi controlată cu succes.

(63)

Legea privind sănătatea animală prevede obligația Comisiei de a elabora norme detaliate pentru acordarea statutului de indemn de boală statelor membre, zonelor și compartimentelor. Aceste norme ar trebui să includă criterii specifice bolilor pentru a demonstra absența bolii la nivelul populației de animale vizate și criteriile generale care sprijină controlul eficace al statutului sanitar al populației de animale vizate.

(64)

Criteriile generale includ sfera de aplicare teritorială, supravegherea, biosecuritatea, măsurile de control al bolilor și punerea consecventă în aplicare a altor norme operaționale prevăzute în Legea privind sănătatea animală, în ceea ce privește înregistrarea și autorizarea unităților, trasabilitatea animalelor și cerințele privind circulația.

(65)

Prezentul regulament prevede criterii specifice bolilor, bazate pe absența speciilor listate și pe incapacitatea de a supraviețui a agentului patogen sau a vectorului. Aceste criterii ar trebui să fie elaborate într-o manieră flexibilă, pentru a-i permite autorității competente să justifice necesitatea obținerii statutului de indemn de boală în funcție de situația aplicabilă. Prin urmare, prezentul regulament prevede cerințe generale care arată pe ce bază pot solicita statele membre acordarea statutului de indemn de boală pentru întregul lor teritoriu sau pentru o zonă a acestuia ori, în cazul animalelor de acvacultură, pentru compartimente.

(66)

Prezentul regulament conține criterii specifice bolilor bazate pe rezultatul programului de eradicare și pe date istorice în materie de supraveghere. Aceste criterii se bazează pe rezultatele supravegherii, pe punerea în aplicare a măsurilor pentru prevenirea introducerii bolii și pe condițiile pentru utilizarea vaccinurilor.

(67)

Datorită caracterului lor tehnic, aceste criterii sunt prevăzute în anexe și sunt grupate în funcție de boală, împreună cu criteriile pentru menținerea statutului de indemn de boală.

(68)

Este oportun ca prezentul regulament să prevadă cerințe modernizate pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală ținând cont de normele Uniunii aflate în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, de Codul terestru, de Codul sănătății animalelor acvatice al OIE și, în absența dispozițiilor existente, de cele mai bune dovezi științifice disponibile.

(69)

În Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, infestarea cu Varroa spp. este clasificată ca boală de categoria C pentru eradicare opțională. Prezentul regulament conține dispoziții pentru obținerea și menținerea statutului de indemn de infestarea cu Varroa spp.

(70)

În Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, infecția cu virusul bolii de Newcastle este clasificată ca boală de categoria A pentru măsuri imediate de eradicare. Prin urmare, prezentul regulament nu conține dispoziții privind un program de eradicare a infecției cu virusul bolii de Newcastle. Cu toate acestea, autoritatea competentă ar trebui să poată acorda statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare, pe baza datelor istorice și de supraveghere.

(71)

În cazul animalelor acvatice, sunt posibile două tipuri diferite de compartimente. Compartimentele independente acționează conform unor condiții strict definite, care garantează funcționarea acestora independent de statutul sanitar al apelor înconjurătoare. Pe de altă parte, compartimentele dependente sunt influențate de statutul sanitar al apelor înconjurătoare și, prin urmare, acționează în condiții mai flexibile. Cu toate acestea, compartimentele dependente sunt stabilite doar după ce autoritatea competentă a evaluat o serie de factori epidemiologici și a instituit toate măsurile de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni introducerea bolii în compartiment.

(72)

În cazul animalelor acvatice și ținând cont de nivelul mai scăzut de risc asociat unităților individuale care sunt independente de apele înconjurătoare, prezentul regulament prevede dispoziții speciale pentru compartimentele independente, atunci când acestea încep activitățile de acvacultură pentru prima dată sau când își reiau activitățile de acvacultură după o întrerupere a producției. În astfel de cazuri, statutul de indemn de boală ar trebui să fie declarat imediat, cu condiția îndeplinirii anumitor condiții. De asemenea, sunt prevăzute dispoziții pentru compartimentele independente în care a apărut un focar de boală. Pentru a asigura gestionarea cu succes a acestor focare prin acțiunile de curățare, dezinfecție și vid sanitar realizate după depopulare, ar trebui testat un eșantion de animale folosite pentru repopularea compartimentului, înainte să poată fi declarat statutul de indemn de boală.

(73)

Atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea statutului de control al bolilor din cauza suspiciunilor sau a confirmării bolii, autoritatea competentă ar trebui să aplice măsuri de control al bolilor. Aceste măsuri ar trebui să se aplice în timpul diferitelor etape de control al bolilor, de când este suspectat focarul de boală și până când este soluționat evenimentul și este restabilit statutul de indemn de boală.

(74)

Dacă autoritatea competentă depistează o încălcare a condițiilor necesare pentru menținerea statutului de indemn de boală în statul membru, în zonă sau în compartiment, ar trebui puse în aplicare măsuri pentru remedierea situației. Autoritatea competentă ar trebui să aibă opțiunea de a suspenda statutul de indemn de boală atunci când încălcarea încă mai poate fi soluționată în mod satisfăcător, astfel încât, prin urmare, Comisia să nu retragă statutul de indemn de boală.

(75)

Dacă un stat membru dorește să obțină statutul de indemn de boală pentru o boală acvatică listată pentru întregul său teritoriu sau pentru o zonă a acestuia care reprezintă peste 75 % din teritoriul său sau care este comună cu un alt stat membru sau o țară terță, acesta solicită aprobarea Comisiei. În toate celelalte cazuri, se aplică un sistem de autodeclarare.

(76)

Autodeclararea statutului de indemn de boli ale animalelor acvatice pentru alte zone și compartimente decât cele aprobate de Comisie se efectuează în baza unui sistem menit să asigure transparența procesului și care va facilita și, eventual, accelera procedura de declarare a statutului de indemn de boală pentru statele membre. Întregul proces se va realiza electronic, cu excepția cazului în care un alt stat membru sau Comisia indică preocupări ce nu pot fi soluționate în mod satisfăcător. Dacă există preocupări care nu pot fi soluționate în mod satisfăcător, declarația se transmite Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale.

(77)

Prezentul regulament conține dispoziții privind aprobarea statutului de indemn de boală al unui stat membru sau al unor zone ale acestuia. Aceste norme pot fi diferite de cele în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament. Sunt necesare norme de tranziție adecvate pentru a asigura o tranziție uniformă de la regimul existent privind aprobarea statutului de indemn de boală la noile cerințe.

(78)

În vederea aplicării uniforme a legislației Uniunii privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală și pentru a asigura claritatea și transparența acesteia, Decizia Comisiei 2000/428/CE (14), Decizia Comisiei 2002/106/CE (15); Decizia Comisiei 2003/422/CE (16), Decizia Comisiei 2006/437/CE (17), Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1266/2007 (18), Decizia Comisiei 2008/896/CE (19) și Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1554 a Comisiei (20) ar trebui să fie abrogate prin prezentul regulament.

(79)

Legea privind sănătatea animală se aplică începând cu 21 aprilie 2021. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament completează normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente ale animalelor terestre, ale animalelor acvatice și ale altor animale, după cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/429.

(2)   Capitolul 1 din partea II a prezentului regulament prevede normele pentru supravegherea bolilor menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 și a bolilor emergente, astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (2) din respectivul regulament, în ceea ce privește:

(a)

conceperea supravegherii, inclusiv populația de animale vizată și metodele de diagnostic;

(b)

confirmarea bolii și definiția de caz;

(c)

programele de supraveghere ale Uniunii.

(3)   Capitolul 2 din partea II a prezentului regulament prevede normele pentru programele de eradicare a bolilor animalelor terestre menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește:

(a)

strategia de control al bolilor, teritoriul, populațiile de animale, obiectivele și perioada de aplicare;

(b)

obligațiile operatorilor și ale autorităților competente;

(c)

măsurile de control al bolilor în caz de suspiciuni și de confirmare.

(4)   Capitolul 3 din partea II a prezentului regulament prevede normele pentru programele de eradicare a bolilor animalelor acvatice menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește:

(a)

strategia de control al bolilor, teritoriul, populațiile de animale, obiectivele și perioada de aplicare;

(b)

obligațiile operatorilor și ale autorităților competente;

(c)

măsurile de control al bolilor în caz de suspiciuni și de confirmare.

(5)   Capitolul 4 din partea II a prezentului regulament prevede normele pentru statutul de indemn de boală în ceea ce privește anumite boli ale animalelor terestre și acvatice menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește:

(a)

criteriile pentru aprobarea statutului de indemn de boală al statelor membre și al zonelor;

(b)

criteriile pentru aprobarea statutului de indemn de boală pentru compartimentele care dețin animale de acvacultură;

(c)

criteriile pentru menținerea statutului de indemn de boală;

(d)

suspendarea, retragerea și restabilirea statutului de indemn de boală.

(6)   Partea III din prezentul regulament conține dispoziții tranzitorii și finale în ceea ce privește:

(a)

aprobarea statutului de indemn de boală al statelor membre, al zonelor și al compartimentelor recunoscute drept indemne de boală conform legislației în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament;

(b)

aprobarea programelor de eradicare ale statelor membre, ale zonelor și ale compartimentelor care dețin un program aprobat de eradicare sau de supraveghere conform legislației în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„boală de categoria E”: înseamnă o boală listată în cazul căreia este necesară supravegherea în cadrul Uniunii, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2016/429;

2.

„populație de animale vizată” înseamnă populația de animale din speciile listate, definită în funcție de specie și, după caz, de categorie, relevantă pentru activitățile de supraveghere, pentru programele de eradicare sau pentru statutul de indemn de boală pentru o anumită boală;

3.

„populație de animale suplimentară” înseamnă populația de animale deținute sau sălbatice din speciile listate supuse unor măsuri opționale de prevenire, de supraveghere și de control al bolilor, care sunt necesare pentru obținerea sau menținerea statutului de indemn de boală pentru o populație de animale vizată;

4.

„boală de categoria A” înseamnă o boală listată care nu apare în mod normal în Uniune și în cazul căreia trebuie luate măsuri imediate de eradicare, de îndată ce este depistată, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429;

5.

„boală de categoria B” înseamnă o boală listată care trebuie controlată în toate statele membre cu scopul de a o eradica în întreaga Uniune, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429;

6.

„boală de categoria C” înseamnă o boală listată care prezintă relevanță pentru unele state membre și în cazul căreia sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea acesteia în părți ale Uniunii care au în mod oficial statutul de indemn de această boală sau în care există programe de eradicare pentru boala listată respectivă, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/429;

7.

„bovină” sau „animal din specia bovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) și Bubalus (inclusiv subgenul Anoa) și descendenții rezultați din încrucișarea acestor specii;

8.

„ovină” sau „animal din specia ovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Ovis și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

9.

„caprină” sau „animal din specia caprină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Capra și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

10.

„circ ambulant” înseamnă o expoziție sau un târg care include animale sau numere cu animale și care intenționează să se deplaseze între statele membre;

11.

„număr cu animale” înseamnă orice număr care include animale deținute în scopul unei expoziții sau al unui târg, și care poate face parte dintr-un circ;

12.

„porcină” sau „animal din specia porcină” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Suidae enumerate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

13.

„mijloc de transport” înseamnă vehicule rutiere sau feroviare, nave și aeronave;

14.

„câine” înseamnă un animal deținut din specia Canis lupus;

15.

„pisică” înseamnă un animal deținut din specia Felis silvestris;

16.

„dihor domestic” înseamnă un animal deținut din specia Mustela putorius furo;

17.

„zonă indemnă sezonier de BTV” înseamnă întregul teritoriu al unui stat membru sau al unei zone a unui stat membru în care autoritatea competentă a stabilit un statut temporar de indemn de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) (denumită în continuare „infecția cu BTV”) în conformitate cu articolul 40 alineatul (3) pe baza unei perioade indemne de vectori și a demonstrării absenței bolii la speciile de animale listate;

18.

„unitate protejată de vectori” înseamnă toate facilitățile unei unități sau o parte a acestora care sunt protejate împotriva atacurilor speciei Culicoides prin mijloace fizice și de gestionare corespunzătoare, statutul de unitate protejată de vectori fiind acordat de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 44;

19.

„navă cu vivieră de pește” înseamnă o navă utilizată în industria acvaculturii, dotată cu o vivieră sau un rezervor pentru depozitarea și transportul peștilor vii în apă;

20.

„vid sanitar” înseamnă, în scopul gestionării bolilor, o operațiune prin care o unitate este golită de animalele de acvacultură din speciile listate și, atunci când este fezabil, de apă;

21.

„perioadă de eligibilitate” înseamnă perioada de timp înainte ca autoritatea competentă să transmită solicitarea privind statutul de indemn de boală sau, acolo unde este relevant, înainte de publicarea electronică a declarației provizorii menționate la articolul 83 alineatul (1) litera (a);

22.

„specie nelistată” înseamnă o specie de animale sau un grup de specii de animale care nu este listată în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei pentru o anumită boală;

23.

„efectiv de păsări” înseamnă totalitatea păsărilor de curte sau a păsărilor captive cu același statut sanitar, deținute în aceeași incintă sau împrejmuire și care constituie o singură unitate epidemiologică; în cazul păsărilor de curte adăpostite, sunt incluse toate păsările care împart aceeași încăpere;

24.

„vaccinare conform strategiei DIVA” (vaccinare conform strategiei de diferențiere a animalelor vaccinate de cele infectate) înseamnă o vaccinare care utilizează vaccinuri care permit, împreună cu metode de diagnostic serologic adecvate, detecția animalelor infectate într-o populație vaccinată;

25.

„animale vaccinate conform strategiei DIVA” înseamnă animale vaccinate în cadrul unei vaccinări conform strategiei DIVA;

26.

„unitate de material germinativ autorizată” înseamnă un centru de colectare a materialului seminal, o echipă de colectare de embrioni, o echipă de producție de embrioni, o unitate de prelucrare a materialului germinativ sau un centru de depozitare a materialului germinativ, care au fost autorizate în conformitate cu articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429;

27.

„material seminal” înseamnă sperma unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată;

28.

„oocite” înseamnă fazele haploide ale ovogenezei, inclusiv oocitele secundare și ovulele;

29.

„embrion” înseamnă faza inițială a dezvoltării unui animal, atunci când este posibil să fie transferat într-o femelă receptoare;

30.

„perioadă indemnă de vectori” înseamnă, într-o zonă definită, perioada de inactivitate a speciei Culicoides, determinată în conformitate cu partea II capitolul 1 secțiunea 5 din anexa V;

31.

„albine melifere” înseamnă animalele din specia Apis mellifera;

32.

„păsări de curte de reproducție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult, destinate producției de ouă pentru incubație;

33.

„supraveghere anuală aleatorie” înseamnă o supraveghere care constă în cel puțin o evaluare a unei populații de animale vizate, organizată în anul pentru care sunt folosite metode de eșantionare bazate pe probabilități pentru selectarea unităților de examinat.

PARTEA II

PROGRAME DE SUPRAVEGHERE, DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ

CAPITOLUL 1

Supravegherea

Secțiunea 1

Conceperea supravegherii, populația de animale vizată și metodele de diagnostic

Articolul 3

Conceperea supravegherii

(1)   Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor terestre și ale altor animale ținând cont de:

(a)

cerințele generale în materie de supraveghere bazate pe:

(i)

notificare, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429;

(ii)

o investigație veterinară corespunzătoare a mortalităților crescute și a altor semne de boli grave sau a scăderii semnificative a cotelor de producție fără o cauză determinată;

(iii)

investigația realizată de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente;

(iv)

populația de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la articolul 4;

(v)

contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale, astfel cum este prevăzut la articolul 7;

(b)

cerințe specifice în materie de supraveghere:

(i)

în programul de supraveghere al Uniunii;

(ii)

în cadrul unor programe obligatorii sau opționale de eradicare;

(iii)

pentru demonstrarea și menținerea statutului de indemn de boală;

(iv)

în cadrul măsurilor de control al bolilor;

(v)

în contextul autorizării anumitor unități;

(vi)

pentru circulația animalelor terestre pe teritoriul Uniunii sau pentru intrarea acestora în Uniune.

(2)   Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate și emergente ale animalelor acvatice ținând cont de:

(a)

cerințele generale în materie de supraveghere bazate pe:

(i)

notificare, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429;

(ii)

o investigație veterinară corespunzătoare a mortalităților crescute și a altor semne de boli grave sau a scăderii semnificative a cotelor de producție fără o cauză determinată;

(iii)

investigația realizată de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariție a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente;

(iv)

populația de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la articolul 4;

(v)

contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale, astfel cum este prevăzut la articolul 7;

(vi)

măsurile de control al bolilor;

(b)

cerințe specifice în materie de supraveghere:

(i)

în cadrul schemei de supraveghere bazate pe riscuri prevăzute în partea I capitolul 1 din anexa VI, care implică o ierarhizare a riscurilor și vizite periodice de verificare a sănătății animale, astfel cum sunt prevăzute în partea I capitolele 2 și 3 din anexa VI;

(ii)

în cadrul programelor de eradicare prevăzute în partea II capitolele 1-6 din anexa VI;

(iii)

pentru demonstrarea și menținerea statutului de indemn de boală;

(iv)

pentru a demonstra, în conformitate cu programele de supraveghere prevăzute în partea III capitolele 1-6 din anexa VI, că unitățile care nu participă la programul de eradicare menționat la punctul (ii) sau care nu au obținut statutul de indemn de boală menționat la punctul (iii) nu sunt infectate;

(v)

pentru circulația animalelor acvatice pe teritoriul Uniunii sau pentru intrarea acestora în Uniune.

Articolul 4

Populația de animale vizată

(1)   Autoritatea competentă specifică populația de animale vizată relevantă pentru supravegherea menționată la articolul 3 pentru fiecare boală listată și, acolo unde este relevant, pentru fiecare boală emergentă și include:

(a)

animalele deținute din speciile listate;

(b)

animalele sălbatice din speciile listate dacă:

(i)

sunt supuse unui program de supraveghere al Uniunii sau unui program obligatoriu sau opțional de eradicare sau de supraveghere, care este necesar pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de boală;

(ii)

autoritatea competentă consideră că acestea constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor specii într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment; sau

(iii)

supravegherea este necesară pentru a evalua cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune sau pentru deplasările în interiorul Uniunii.

(2)   Pentru a asigura depistarea precoce a unei boli emergente la alte specii decât cele menționate la alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă include, în populația de animale vizată, animale deținute din specii care nu sunt listate în scopul bolii listate relevante dacă se aplică următoarele criterii:

(a)

sunt deplasate în unități din alt stat membru, din altă zonă sau din alt compartiment; și

(b)

din cauza numărului de animale sau frecvenței deplasărilor, autoritatea competentă consideră că animalele constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor animale deținute din alt stat membru, din altă zonă sau din alt compartiment, în cazul apariției unei boli la specia respectivă.

Articolul 5

Excluderea anumitor animale terestre deținute din populația de animale vizată

(1)   Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă poate limita populația de animale vizată pentru supravegherea altor boli decât cele din categoria A la categoriile de animale deținute din speciile listate care fac obiectul, pentru boala respectivă:

(a)

programelor de supraveghere ale Uniunii;

(b)

unor programe obligatorii sau opționale de eradicare sau de supraveghere care sunt necesare pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de boală; sau

(c)

unor cerințe privind sănătatea animală bazate pe supraveghere, pentru deplasările în interiorul Uniunii sau pentru intrarea în Uniune.

(2)   Categoriile de animale deținute menționate la alineatul (1) pot fi stabilite în funcție de vârsta animalelor, de sexul acestora, de localizare și de tipul de producție.

Articolul 6

Metode de diagnostic

(1)   Autoritatea competentă se asigură că prelevarea eșantioanelor, tehnicile, validarea și interpretarea metodelor de diagnostic în scopul supravegherii se efectuează în conformitate cu:

(a)

legislația specifică adoptată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429 și cu detaliile și îndrumările relevante puse la dispoziție pe site-urile web ale laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene și ale Comisiei;

(b)

atunci când nu sunt prevăzute în legislație și în detaliile și îndrumările menționate la litera (a), cu normele privind prelevarea eșantioanelor, tehnicile, validarea și interpretarea metodelor de diagnostic prevăzute în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) [„Manualul terestru” (21)], astfel cum a fost modificat, sau în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale acvatice al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) [„Manualul acvatic” (22)], astfel cum a fost modificat;

(c)

atunci când nu sunt vizate de literele (a) și (b) de la prezentul alineat, cu metodele prevăzute la articolul 34 alineatul (2) litera (b) și la articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2)   Metodele de diagnostic pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală sunt prevăzute în:

(a)

secțiunea 1 din anexa III pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(b)

secțiunea 2 din anexa III pentru infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, M. caprae și M. tuberculosis) (MTBC);

(c)

secțiunea 3 din anexa III pentru leucoza enzootică bovină (LEB);

(d)

secțiunea 4 din anexa III pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV);

(e)

secțiunea 5 din anexa III pentru infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV);

(f)

secțiunea 6 din anexa III pentru diareea virală bovină (BVD);

(g)

partea II capitolul 1 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru septicemia hemoragică virală (SHV);

(h)

partea II capitolul 1 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru necroza hematopoietică infecțioasă (NHI);

(i)

partea II capitolul 2 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului cu deleție în regiunea înalt polimorfică (virusul AIS cu deleție în HPR);

(j)

partea II capitolul 3 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru infecția cu Marteilia refringens;

(k)

partea II capitolul 4 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

(l)

partea II capitolul 5 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru infecția cu Bonamia ostreae;

(m)

partea II capitolul 6 secțiunea 5 punctul 2 din anexa VI pentru infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV).

Articolul 7

Contribuția controalelor oficiale și a altor activități oficiale la supravegherea stării de sănătate a animalelor

(1)   Dacă este relevant, autoritatea competentă include în conceperea supravegherii menționate la articolul 3 din prezentul regulament rezultatul controalelor oficiale și al altor activități oficiale definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/625. Aceste controale oficiale și alte activități oficiale includ:

(a)

inspecții ante-mortem și post-mortem;

(b)

inspecții la posturile de inspecție la frontieră;

(c)

controale oficiale și alte activități oficiale în piețe și în cadrul operațiunilor de colectare;

(d)

controale oficiale și alte activități oficiale în timpul transportului de animale vii;

(e)

inspecții privind sănătatea publică și eșantionare în cadrul unităților;

(f)

orice alte controale oficiale în timpul cărora sunt inspectate sau examinate unități, animale sau probe.

(2)   Atunci când autoritatea competentă suspectează o boală listată sau o boală emergentă în contextul controalelor oficiale sau al altor activități oficiale menționate la alineatul (1), aceasta se asigură că sunt informate toate autoritățile relevante. Acest lucru se face:

(a)

imediat, în cazul unei boli de categoria A sau al unei boli emergente;

(b)

fără întârziere, pentru celelalte boli.

Secțiunea 2

Confirmarea bolii și definițiile de caz

Articolul 8

Criterii pentru confirmarea oficială a bolilor listate, cu excepția bolilor de categoria A, a anumitor boli emergente și confirmarea ulterioară a focarelor

(1)   În cazul suspectării unor boli listate, altele decât bolile de categoria A, sau a unei boli emergente, autoritatea competentă desfășoară o investigație pentru a confirma sau a exclude prezența bolii respective atunci când:

(a)

este necesară pentru a determina statutul sanitar la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului din acesta; sau

(b)

este necesară pentru a colecta informațiile necesare la apariția bolii pentru oricare dintre scopurile următoare:

(i)

pentru a pune în aplicare măsuri în vederea protejării sănătății animalelor sau a sănătății umane;

(ii)

pentru a pune în aplicare cerințe privind sănătatea animalelor pentru circulația animalelor sau a produselor; sau

(iii)

pentru a respecta cerințele prevăzute într-un program de supraveghere al Uniunii.

(2)   Autoritatea competentă confirmă un focar al oricăreia dintre bolile menționate la alineatul (1) atunci când a clasificat un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de astfel de boli în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

Articolul 9

Definiții de caz

(1)   Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz suspectat de boală listată sau de boală emergentă atunci când:

(a)

examinările clinice, post-mortem sau de laborator arată că semnele clinice, leziunile post-mortem sau constatările histologice indică boala respectivă;

(b)

rezultatele unei metode de diagnostic indică prezența probabilă a bolii pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau

(c)

a fost stabilită o legătură epidemiologică cu un caz confirmat.

(2)   Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de boală listată sau de boală emergentă atunci când:

(a)

agentul patogen, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;

(b)

a fost identificat un antigen sau un acid nucleic specific agentului patogen, care nu este o consecință a vaccinării, într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat; sau

(c)

a fost obținut un rezultat pozitiv printr-o metodă indirectă de diagnostic, care nu este o consecință a vaccinării, pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.

(3)   Definițiile cazurilor suspectate și ale cazurilor confirmate de boli listate, specifice fiecărei boli, sunt prevăzute pentru animalele terestre în anexa I și pentru animalele acvatice în partea II capitolele 1-6 secțiunea 5 punctul 3 din anexa VI.

(4)   În absența definițiilor specifice bolilor, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (3), criteriile prevăzute la alineatele (1) și (2) se aplică în cazul definițiilor cazurilor suspectate și ale cazurilor confirmate de boli listate și, dacă este relevant, de boli emergente.

Secțiunea 3

Programul de supraveghere al Uniunii

Articolul 10

Criterii privind programele de supraveghere ale Uniunii și conținutul acestora

(1)   O boală de categoria E face obiectul unui program de supraveghere al Uniunii în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2016/429 dacă îndeplinește toate criteriile de mai jos:

(a)

reprezintă o amenințare specifică pentru sănătatea animală și, eventual, pentru cea umană, pe întregul teritoriul Uniunii, cu posibile consecințe economice grave pentru comunitatea agricolă și economie într-un sens mai larg;

(b)

este probabilă o evoluție a profilului bolii, în special în ceea ce privește riscul pentru sănătatea umană și sănătatea animală;

(c)

animalele sălbatice infectate reprezintă o amenințare specifică pentru introducerea bolii într-o parte a teritoriului Uniunii sau pe întregul teritoriu al acesteia;

(d)

este fundamental să se obțină, prin acțiuni de supraveghere, informații actualizate periodic cu privire la evoluția circulației acesteia și cu privire la caracterizarea agentului patogen, pentru a evalua riscurile respective și a adapta în consecință măsurile de atenuare a riscurilor.

(2)   Autoritatea competentă pune în aplicare programe de supraveghere ale Uniunii pentru boala relevantă în conformitate cu conținutul din anexa II.

Articolul 11

Informații ce trebuie incluse la depunerea și la raportarea programelor de supraveghere ale Uniunii

(1)   Atunci când depune un program de supraveghere al Uniunii, autoritatea competentă include în datele depuse cel puțin următoarele informații:

(a)

descrierea situației epidemiologice în ceea ce privește boala înainte de data de începere a punerii în aplicare a programului și date privind evoluția epidemiologică a bolii;

(b)

populația de animale vizată, unitățile epidemiologice și zonele programului;

(c)

organizarea autorității competente, supravegherea punerii în aplicare a programului, controalele oficiale ce trebuie aplicate pe perioada punerii în aplicare a programului și rolul tuturor operatorilor relevanți, al profesioniștilor din domeniul sănătății animalelor, al medicilor veterinari, al laboratoarelor de sănătate animală și al altor persoane fizice sau juridice interesate;

(d)

descrierea și delimitarea zonelor geografice și administrative în care trebuie să fie pus în aplicare programul;

(e)

indicatori de măsurare a progresului programului;

(f)

metodele de diagnostic utilizate, numărul probelor testate, frecvența testării și modelele de eșantionare;

(g)

factorii de risc care trebuie luați în considerare la conceperea unei supravegheri specifice, bazate pe riscuri.

(2)   Atunci când raportează cu privire la un program de supraveghere al Uniunii, autoritatea competentă include în raport cel puțin următoarele informații:

(a)

descrierea măsurilor puse în aplicare și rezultatele obținute pe baza informațiilor menționate la alineatul (1) literele (b) și (d)-(f); și

(b)

rezultatele urmăririi evoluției epidemiologice a bolii în situația unui caz suspectat sau confirmat.

CAPITOLUL 2

Programele de eradicare a bolilor de categoria B și C ale animalelor terestre

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 12

Strategia de control al bolilor pentru eradicarea bolilor de categoria B și C ale animalelor terestre

(1)   Atunci când instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opțional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor terestre, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală:

(a)

teritoriul și populația de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la articolul 13 alineatul (1);

(b)

durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la articolul 15, inclusiv obiectivele finale și intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la articolul 14; și

(c)

cerințele specifice bolilor, prevăzute:

(i)

la articolele 16-31 pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, infecția cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecția cu ADV și cu BVD;

(ii)

la articolele 32-36 pentru infecția cu virusul rabic (RABV);

(iii)

la articolele 37-45 pentru infecția cu BTV.

(2)   Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera sa terestră sau costieră comună cu alte state membre sau țări terțe, pentru a asigura atingerea obiectivelor programului și durabilitatea rezultatelor.

În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată.

Articolul 13

Domeniul de aplicare teritorial și populațiile de animale

(1)   Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare al programului de eradicare, inclusiv:

(a)

teritoriul vizat; și

(b)

populația de animale vizată și, după caz, populațiile de animale suplimentare.

(2)   Teritoriul vizat de programul de eradicare menționat la alineatul (1) litera (a) este:

(a)

întregul teritoriu al statului membru; sau

(b)

una sau mai multe zone, cu condiția ca fiecare zonă să corespundă unei/unor unități administrative de cel puțin 2 000 km2 și să includă cel puțin una dintre regiunile stabilite în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), autoritatea competentă poate defini zone mai mici de 2 000 km2 ținând cont de:

(a)

o suprafață minimă care nu este cu mult mai mică de 2 000 km2; sau

(b)

existența unor bariere naturale relevante pentru profilul boli.

Articolul 14

Obiective finale și intermediare

(1)   Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective calitative și cantitative finale care acoperă toate cerințele specifice bolilor prevăzute la articolul 72 pentru acordarea statutului de indemn de boală.

(2)   Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative și cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcția atingerii obiectivelor finale. Aceste obiective intermediare includ:

(a)

toate cerințele specifice bolii menționate la alineatul (1); și

(b)

dacă este necesar, cerințe suplimentare care nu sunt incluse în criteriile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în vederea eradicării.

Articolul 15

Perioada de aplicare

(1)   Autoritatea competentă include în programul de eradicare perioada de aplicare, ținând cont de situația inițială și de obiectivele intermediare indicate la articolul 14 alineatul (2).

(2)   Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a programului de eradicare nu depășește 6 ani de la data aprobării inițiale de către Comisie în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429. În situații justificate, la cererea statelor membre, Comisia poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă 6 ani.

Secțiunea 2

Cerințe pentru programele de eradicare bazate pe acordarea statutului de indemn de boală la nivelul unităților

Articolul 16

Strategia de control al bolii bazată pe statutul de indemn de boală la nivelul unității

(1)   Autoritatea competentă desemnează strategia de control al bolii pentru un program de eradicare în raport cu populația de animale vizate deținute în unități pentru următoarele boli ale animalelor terestre:

(a)

infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(b)

infecția cu MTBC;

(c)

LEB;

(d)

IBR/IPV;

(e)

infecția cu ADV;

(f)

BVD.

(2)   Strategiile de control al bolii pentru programele de eradicare menționate la alineatul (1) se bazează pe:

(a)

punerea în aplicare a măsurilor specifice bolilor menționate la articolele 18-31 până ce toate unitățile relevante obțin statutul de indemn de boală;

(b)

acordarea, suspendarea și retragerea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală pentru toate unitățile relevante;

(c)

punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor;

(d)

punerea în aplicare opțională a programelor de vaccinare.

Articolul 17

Populațiile de animale vizate și suplimentare pentru programele de eradicare a anumitor boli

(1)   Autoritatea competentă aplică un program obligatoriu de eradicare în cazul următoarelor populații de animale vizate:

(a)

pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, bovinele deținute, ovinele deținute și caprinele deținute;

(b)

pentru infecția cu MTBC, bovinele deținute.

(2)   Autoritatea competentă aplică programul opțional de eradicare în cazul următoarelor populații de animale vizate:

(a)

pentru LEB, bovinele deținute;

(b)

pentru IBR/IPV, bovinele deținute;

(c)

pentru infecția cu ADV, porcinele deținute;

(d)

pentru BVD, bovinele deținute.

(3)   Autoritatea competentă include populațiile de animale suplimentare atunci când consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menționate la alineatele (1) sau (2).

Articolul 18

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește programele de eradicare a anumitor boli

(1)   Operatorii unităților unde sunt deținute animale din populațiile de animale vizate menționate la articolul 17, cu excepția abatoarelor, respectă următoarele cerințe generale și specifice bolilor pentru obținerea și menținerea statutului de indemn de boală al unităților:

(a)

cerințe generale:

(i)

supravegherea populațiilor de animale vizate și suplimentare pentru boala relevantă, conform ordinelor autorității competente în temeiul articolului 3 alineatul (1);

(ii)

în cazul circulației animalelor din populațiile de animale vizate, asigurarea faptului că statutul sanitar în cadrul unităților nu este pus în pericol din cauza transportului sau a introducerii în unități a animalelor din populațiile de animale vizate sau suplimentare sau a produselor acestora;

(iii)

vaccinarea animalelor deținute din populațiile de animale vizate împotriva bolii relevante;

(iv)

măsurile de control al bolilor dacă este suspectată sau confirmată boala;

(v)

orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă care pot include, dacă este relevant, separarea animalelor în funcție de statutul sanitar prin măsuri fizice de protecție și măsuri de gestionare;

(b)

cerințele specifice bolilor prevăzute în:

(i)

partea I capitolele 1 și 2 din anexa IV pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B.suis;

(ii)

partea II capitolul 1 din anexa IV pentru infecția cu MTBC;

(iii)

partea III capitolul 1 din anexa IV pentru LEB;

(iv)

partea IV capitolul 1 din anexa IV pentru IBR/IPV;

(v)

partea V capitolul 1 din anexa IV pentru infecția cu ADV;

(vi)

partea VI capitolul 1 din anexa IV pentru BVD.

(2)   Operatorii abatoarelor unde sunt deținute și sacrificate animale din populațiile de animale vizate menționate la articolul 17 respectă cerințele generale prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (i), (iv) și (v).

Articolul 19

Derogare în ceea ce privește acordarea statutului de indemn de boală pentru unități

Prin derogare de la articolul 18 și cu condiția ca populațiile relevante de animale vizate să respecte cerințele generale menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă poate decide că obligațiile operatorilor de a obține și de a menține statutul de indemn de boală prevăzute la articolul 18 alineatul (1) nu se aplică operatorilor următoarelor unități:

(a)

unități izolate;

(b)

unități unde animalele sunt ținute doar pentru operațiuni de colectare;

(c)

unități unde animalele sunt ținute doar pentru numere cu animale;

(d)

circuri ambulante.

Articolul 20

Obligația autorității competente de a acorda, a suspenda și a retrage statutul de indemn de boală

(1)   Autoritatea competentă acordă statutul de indemn de boală la nivel de unitate în funcție de măsura în care operatorii unităților respectă cerințele prevăzute la articolul 18.

(2)   Autoritatea competentă suspendă sau retrage statutul de indemn de boală la nivel de unitate atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru suspendare sau retragere. Aceste condiții sunt prevăzute în:

(a)

partea I capitolele 1 și 2 secțiunile 3 și 4 din anexa IV pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(b)

partea II capitolul 1 secțiunile 3 și 4 din anexa IV pentru infecția cu MTBC;

(c)

partea III capitolul 1 secțiunile 3 și 4 din anexa IV pentru LEB;

(d)

partea IV capitolul 1 secțiunile 3 și 4 din anexa IV pentru IBR/IPV;

(e)

partea V capitolul 1 secțiunile 3 și 4 din anexa IV pentru infecția cu ADV;

(f)

partea VI capitolul 1 secțiunile 3 și 4 din anexa IV pentru BVD.

(3)   Autoritatea competentă specifică:

(a)

detaliile regimului de testare, inclusiv, după caz, cerințele specifice bolii menționate la articolul 18 alineatul (1) litera (b) atunci când este suspendat sau retras statutul de indemn de boală; și

(b)

perioada maximă de timp în care poate fi suspendat statutul de indemn de boală, dacă sunt încălcate condițiile menționate la alineatul (2).

(4)   Autoritatea competentă poate atribui un statut sanitar distinct diferitelor unități epidemiologice ale aceleiași unități, cu condiția ca operatorul acesteia:

(a)

să fi transmis autorității competente spre examinare informațiile cu privire la diferitele unități epidemiologice instituite în cadrul unității, cărora li se acordă un statut sanitar distinct, înainte de orice suspectare sau confirmare a bolii, în conformitate cu articolele 21 și 24;

(b)

să fi instituit un sistem, la care autoritatea competentă să aibă acces la cerere, pentru urmărirea deplasărilor animalelor și a materialului germinativ către, de la și între unitățile epidemiologice; și

(c)

să fi separat unitățile epidemiologice prin mijloace fizice și de gestionare și să respecte orice măsuri de atenuare a riscurilor solicitate de autoritatea competentă în acest scop.

Articolul 21

Măsuri de control al bolilor în caz de suspectare a anumitor boli

(1)   Atunci când suspectează un caz al bolii relevante, autoritatea competentă efectuează investigații, inițiază o anchetă epidemiologică și suspendă statutul de indemn de boală al unității în care s-a produs cazul suspectat, până la finalizarea investigațiilor și a anchetei epidemiologice.

(2)   Până la obținerea rezultatului investigațiilor și al anchetei epidemiologice menționate la alineatul (1), autoritatea competentă:

(a)

interzice scoaterea din unitate a animalelor din populația de animale vizată, cu excepția cazului în care a autorizat sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat;

(b)

atunci când consideră că acest lucru este necesar pentru a controla riscul de răspândire a bolii:

(i)

impune izolarea cazurilor suspectate în unitate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

(ii)

restricționează introducerea animalelor din populația de animale vizată în unitate;

(iii)

restricționează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la populația de animale vizată.

(3)   Autoritatea competentă menține măsurile menționate la alineatele (1) și (2) până la excluderea sau confirmarea prezenței bolii.

Articolul 22

Extinderea măsurilor de control al bolilor în caz de suspectare a anumitor boli

(1)   Atunci când consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la articolul 21 la:

(a)

populațiile de animale relevante deținute în unitate;

(b)

orice unitate care are o legătură epidemiologică cu unitatea unde s-a produs cazul suspectat.

(2)   Dacă se suspectează prezența bolii la animale sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la articolul 21 la unitățile aflate în pericol de infecție, atunci când consideră necesar.

Articolul 23

Derogare de la măsurile de control al bolilor în caz de suspectare a anumitor boli

(1)   Prin derogare de la articolul 21 alineatul (1), pe baza unor motive bine justificate, autoritatea competentă poate decide să nu suspende statutul de indemn de boală al întregii unități dacă există diferite unități epidemiologice, astfel cum se menționează la articolul 20 alineatul (4).

(2)   Prin derogare de la articolul 21 alineatul (2) litera (a), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată relevantă către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

animalele sunt deplasate doar prin transport direct;

(b)

la unitatea de destinație, animalele sunt ținute în instalații închise, fără a intra în contact cu animale deținute cu un statut sanitar superior sau cu animale sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă.

(3)   Prin derogare de la articolul 21 alineatul (2) litera (a), în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată cu condiția ca acestea să fie deplasate, dacă este necesar, prin transport direct, într-o unitate aflată într-o zonă care nu este indemnă de boală și nici nu este vizată de un program opțional de eradicare.

(4)   Atunci când aplică derogarea prevăzută la alineatul (2), autoritatea competentă:

(a)

suspendă statutul de indemn de boală al unității de destinație a animalelor care fac obiectul derogărilor, până la finalul investigațiilor menționate la articolul 21 alineatul (1);

(b)

interzice, până la finalul investigațiilor menționate la articolul 21 alineatul (1), circulația animalelor din unitatea respectivă, cu excepția cazului în care a autorizat transportul direct al acestora către un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate;

(c)

în cazul suspiciunii de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis sau cu MTBC, menține interdicția menționată la litera (b) după finalul investigației, până ce au fost sacrificate toate animalele deplasate în unitate în urma derogării prevăzute la alineatul (2).

(5)   Autoritatea competentă poate aplica derogările prevăzute la alineatele (1)-(3) doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație și transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor:

(a)

aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii; și

(b)

furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare.

Articolul 24

Confirmarea oficială a anumitor boli și a măsurilor de control al bolilor

(1)   Dacă se confirmă un caz, autoritatea competentă:

(a)

retrage statutul de indemn de boală al unității/unităților infectate;

(b)

adoptă măsurile prevăzute la articolele 25-31 în unitatea infectată/unitățile infectate.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile de la alineatul (1) litera (a), autoritatea competentă poate limita retragerea statutului de indemn de boală la unitățile epidemiologice în care a fost confirmat un caz.

(3)   Dacă boala este confirmată la animalele sălbatice, autoritatea competentă efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică și investigațiile prevăzute la articolul 25. În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă:

(a)

impune măsuri relevante de control al bolilor, astfel cum sunt prevăzute la articolele 21-25 și la articolul 30, în unitățile care dețin populația de animale vizată și populațiile de animale suplimentare;

(b)

efectuează sau impune alte măsuri proporționale și necesare pentru prevenirea, supravegherea și controlul bolilor în ceea ce privește populația de animale sălbatice relevantă sau în habitatul acesteia.

Articolul 25

Ancheta epidemiologică și investigațiile în cazul confirmării anumitor boli

(1)   Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă:

(a)

efectuează o anchetă epidemiologică;

(b)

efectuează investigații și aplică măsurile prevăzute la articolul 21 în toate unitățile cu o legătură epidemiologică; și

(c)

adaptează supravegherea la factorii de risc identificați, ținând cont de concluziile anchetei epidemiologice.

(2)   Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea efectuării unei investigații asupra animalelor sălbatice din populațiile de animale suplimentare, în cazul în care ancheta epidemiologică evidențiază o legătură epidemiologică între animalele deținute și cele sălbatice.

(3)   Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil cu privire la situație:

(a)

operatorii și autoritățile relevante din statele membre vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat; și

(b)

autoritățile competente din alte state membre sau țări terțe care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unitățile infectată/infectate.

Articolul 26

Circulația animalelor către sau din unitățile infectate

(1)   Autoritatea competentă interzice scoaterea din unitatea infectată a animalelor din populația de animale vizate, cu excepția cazului în care a autorizat sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat.

(2)   În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă:

(a)

impune izolarea cazurilor suspectate și confirmate în cadrul unității, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

(b)

restricționează circulația animalelor din populația de animale vizate în interiorul unității;

(c)

restricționează introducerea animalelor din populația de animale vizate în unitate;

(d)

restricționează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la animalele din populația de animale vizate.

(3)   Atunci când consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile de la alineatele (1) și (2) la animalele și produsele de la populațiile de animale suplimentare, pentru a preveni răspândirea bolii.

Articolul 27

Testarea și eliminarea animalelor din unitățile infectate

(1)   După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune efectuarea următoarelor testări în cadrul unităților infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va stabili autoritatea competentă:

(a)

testarea animalelor a căror testare este considerată necesară pentru a finaliza ancheta epidemiologică;

(b)

testarea în vederea restabilirii statutului de indemn de boală, astfel cum este prevăzut în:

(i)

partea I capitolele 1 și 2 secțiunea 4 din anexa IV pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(ii)

partea II capitolul 1 secțiunea 4 din anexa IV pentru infecția cu MTBC;

(iii)

partea III capitolul 1 secțiunea 4 din anexa IV pentru LEB;

(iv)

partea IV capitolul 1 secțiunea 4 din anexa IV pentru IBR/IPV;

(v)

partea V capitolul 1 secțiunea 4 din anexa IV pentru infecția cu ADV;

(vi)

partea VI capitolul 1 secțiunea 4 din anexa IV pentru BVD; și

(c)

orice teste suplimentare pe care le consideră necesare pentru a asigura depistarea rapidă a animalelor infectate care pot contribui la răspândirea bolii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), testarea nu se impune atunci când se restabilește statutul de indemn de boală în conformitate cu:

(i)

partea I capitolele 1 și 2 secțiunea 1 punctul 2 din anexa IV pentru infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(ii)

partea II capitolul 1 secțiunea 1 punctul 2 din anexa IV pentru infecția cu MTBC;

(iii)

partea III capitolul 1 secțiunea 1 punctul 2 din anexa IV pentru LEB;

(iv)

partea IV capitolul 1 secțiunea 1 punctul 2 din anexa IV pentru IBR/IPV;

(v)

partea V capitolul 1 secțiunea 1 punctul 2 din anexa IV pentru infecția cu ADV;

(vi)

partea VI capitolul 1 secțiunea 1 punctul 2 din anexa IV pentru BVD.

(3)   Autoritatea competentă impune sacrificarea tuturor animalelor recunoscute drept cazuri confirmate și, dacă este necesar, drept cazuri suspectate, în unitățile infectate, într-o perioadă maximă de timp stabilită de aceasta.

(4)   Sacrificarea animalelor menționate la alineatul (3) se efectuează sub supraveghere oficială într-un abator desemnat.

(5)   Autoritatea competentă poate impune uciderea și distrugerea unora dintre animalele menționate la alineatul (3) sau a tuturor acestor animale, în locul sacrificării.

(6)   Autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la prezentul articol la animalele din populațiile de animale suplimentare atunci când acest lucru este necesar pentru a eradica boala în unitățile infectate.

Articolul 28

Gestionarea produselor din unități infectate

(1)   Autoritatea competentă impune ca, în toate unitățile infectate cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis sau cu MTBC:

(a)

laptele de la cazuri confirmate să fie dat spre consum doar animalelor din aceeași unitate după ce a fost prelucrat, pentru a asigura inactivarea agentului patogen, sau să fie eliminat;

(b)

bălegarul, paiele, furajele sau orice alte substanțe și materii care au intrat în contact cu un caz confirmat sau cu materii contaminate să fie colectate și eliminate cât mai curând sau, după o evaluare corespunzătoare a riscurilor, să fie stocate și prelucrate pentru a reduce riscul de răspândire a bolii la un nivel acceptabil.

(2)   În cazul infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, autoritatea competentă impune ca fetușii, animalele născute moarte, animalele care au murit din cauza bolii după naștere și placentele să fie colectate și eliminate în toate unitățile infectate.

(3)   În cazul infecției cu o boală de categoria C, autoritatea competentă impune orice măsuri necesare prevăzute la alineatele (1) și (2), atunci când consideră că este nevoie.

(4)   În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă impune urmărirea sursei, prelucrarea sau eliminarea oricăror produse din unitățile infectate care ar putea constitui un risc pentru răspândirea bolii sau ar putea afecta sănătatea umană.

Articolul 29

Derogări de la restricțiile privind circulația animalelor din unitățile infectate

(1)   Prin derogare de la articolul 26 alineatul (1), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor clinic sănătoase, cu excepția cazurilor confirmate, către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

circulația nu periclitează statutul sanitar al animalelor la unitatea de destinație sau pe drumul către destinația respectivă;

(b)

animalele sunt deplasate doar prin transport direct; și

(c)

la unitatea de destinație, animalele sunt ținute în instalații închise, fără a intra în contact cu animale deținute cu un statut sanitar superior sau cu animale sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă.

(2)   Prin derogare de la articolul 26 alineatul (1), în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor clinic sănătoase din populația de animale vizată relevantă, cu excepția cazurilor confirmate, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

acestea sunt deplasate, dacă este necesar prin transport direct, într-o unitate aflată într-o zonă care nu este nici indemnă de boală, nici nu este vizată de un program opțional de eradicare; și

(b)

circulația nu periclitează statutul sanitar al populațiilor de animale vizate sau suplimentare în unitatea de destinație sau pe drumul către destinația respectivă.

(3)   Atunci când aplică derogarea prevăzută la alineatul (1), autoritatea competentă retrage statutul de indemn de boală al unității de destinație a animalelor care fac obiectul derogării și:

(a)

impune circulația animalelor prin transport direct, într-o perioadă maximă de timp pe care o stabilește, de la unitatea de destinație până la un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate; sau

(b)

în cazul unei boli de categoria C, impune măsurile de control al bolilor prevăzute la articolele 26-30 până la restabilirea statutului de indemn de boală al unității.

(4)   Autoritatea competentă poate aplica derogările prevăzute la alineatele (1) și (2) doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație și transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor:

(a)

aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii; și

(b)

furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare.

Articolul 30

Curățarea și dezinfecția și alte măsuri pentru prevenirea răspândirii infecțiilor

(1)   Autoritatea competentă impune operatorilor tuturor unităților infectate și celor care primesc animale din unități infectate curățarea și dezinfecția sau, atunci când este relevant, eliminarea în siguranță a:

(a)

tuturor părților din unități care ar fi putut fi contaminate după eliminarea cazurilor confirmate și suspectate și înainte de repopulare;

(b)

oricăror materii prime furajere de origine vegetală, a materiilor, substanțelor, a echipamentelor în scopuri de reproducție, medicale și de producție care ar fi putut fi contaminate;

(c)

oricăror haine de protecție sau orice echipamente de siguranță folosite de operatori și vizitatori;

(d)

tuturor mijloacelor de transport, containerelor și echipamentelor după transportul de animale sau de produse din unitățile infectate;

(e)

zonelor de încărcare pentru animale după fiecare utilizare.

(2)   Autoritatea competentă aprobă protocolul pentru curățare și dezinfecție.

(3)   Autoritatea competentă supraveghează curățarea și dezinfecția sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranță și nu restabilește și nu acordă din nou statutul de indemn de boală unității până ce nu consideră că s-au finalizat curățarea și dezinfecția sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranță.

(4)   Pe baza unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate considera că o pășune este contaminată și poate interzice utilizarea acesteia pentru animalele deținute cu un statut sanitar superior față de statutul populației de animale vizate sau, dacă prezintă relevanță epidemiologică, al populațiilor de animale suplimentare, pentru o perioadă de timp suficientă pentru ca riscul de persistență a agentului patogen să fie considerat neglijabil.

Articolul 31

Măsuri de atenuare a riscurilor pentru prevenirea reinfectării

Înainte de ridicarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul ridicării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporționale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unității, ținând cont de factori de risc relevanți, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice. Aceste măsuri țin cont cel puțin de:

(a)

persistența agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice; și

(b)

măsurile de biosecuritate adaptate particularităților unității.

Secțiunea 3

Dispoziții privind programele de eradicare a infecției cu RABV

Articolul 32

Strategia de control al bolilor pentru programele de eradicare a infecției cu RABV

(1)   Atunci când instituie un program de eradicare a infecției cu RABV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include:

(a)

vaccinarea animalelor din populația de animale vizată pe care o consideră relevantă;

(b)

punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscului de contact cu animalele infectate;

(c)

controlul riscului de răspândire și de introducere a bolii pe teritoriul statului său membru.

(2)   Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare ținând cont de faptul că acesta este:

(a)

bazat pe o evaluare a riscurilor, actualizată, după cum este necesar, în funcție de evoluția situației epidemiologice;

(b)

sprijinit de campanii de informare publică în care sunt implicate toate părțile interesate relevante;

(c)

coordonat, dacă este necesar, cu autoritățile relevante responsabile pentru sănătatea publică, populațiile de animale sălbatice sau vânătoare;

(d)

adaptat în funcție de o abordare teritorială, bazată pe riscuri.

(3)   Autoritatea competentă poate fi implicată în punerea în aplicare a programelor de eradicare a infecției cu RABV într-o țară terță sau într-un teritoriu terț, pentru a preveni riscul de răspândire și de introducere a RABV pe teritoriul statului său membru.

Articolul 33

Populația de animale vizată pentru programele de eradicare a infecției cu RABV

(1)   Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecției cu RABV în cazul următoarei populații de animale vizate: animale deținute și sălbatice din specii care aparțin următoarelor familii: Carnivora, Bovidae, Suidae, Equidae, Cervidae și Camelidae.

(2)   Autoritatea competentă vizează în special vulpile sălbatice prin măsurile din programul de eradicare, acestea fiind principalul rezervor de RABV.

(3)   Autoritatea competentă supune măsurilor din programul de eradicare și alte populații de animale vizate decât vulpile sălbatice atunci când consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ.

(4)   Autoritatea competentă poate include animalele sălbatice din speciile din ordinul Chiroptera în populația de animale vizată relevantă pentru supravegherea menționată la articolul 4.

Articolul 34

Obligațiile autorității competente în contextul programelor de eradicare a infecției cu RABV

(1)   Autoritatea competentă:

(a)

efectuează supravegherea infecției cu RABV în scopul:

(i)

depistării precoce a infecției; și

(ii)

urmăririi tendinței numărului de animale infectate, ceea ce include, potrivit unei abordări bazate pe riscuri, colectarea și testarea vulpilor sălbatice și a altor carnivore sălbatice găsite moarte;

(b)

aplică măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune sau confirmare a infecției cu RABV, astfel cum este prevăzut la articolele 35 și 36;

(c)

aplică, dacă este necesar, măsuri de atenuare a riscurilor pentru a preveni răspândirea RABV prin deplasări ale câinilor, pisicilor și dihorilor domestici.

(2)   Atunci când consideră că este necesar, autoritatea competentă impune:

(a)

vaccinarea și monitorizarea eficacității vaccinării, în conformitate cu partea I capitolul 1 secțiunea 2 din anexa V pentru vulpile sălbatice și, dacă este relevant, pentru alte animale menționate la articolul 33 alineatul (3);

(b)

identificarea și înregistrarea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici;

(c)

restricții în ceea ce privește circulația animalelor deținute relevante din speciile menționate la articolul 33 alineatul (3) care nu sunt vaccinate împotriva infecției cu RABV în conformitate cu partea I capitolul 1 secțiunea 1 din anexa V;

(d)

măsurile prevăzute la articolul 35, atunci când un animal dintr-o specie listată a rănit o persoană sau un animal fără un motiv evident și în contradicție cu comportamentul său normal sau a prezentat o modificare inexplicabilă a comportamentului, urmată de deces în cel mult 10 zile.

Articolul 35

Măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune de infecție cu RABV

Atunci când se suspectează infecția cu RABV, autoritatea competentă:

(a)

efectuează investigații suplimentare pentru a confirma sau a exclude prezența bolii;

(b)

impune restricții relevante în ceea ce privește circulația sau uciderea cazurilor suspectate pentru a proteja oamenii și animalele împotriva riscului de infecție în perioada în care se așteaptă rezultatele investigațiilor;

(c)

impune orice măsuri justificate de atenuare a riscurilor, pentru reducerea riscului de transmitere suplimentară a RABV la oameni sau la animale.

Articolul 36

Măsuri de control al bolilor în caz de confirmare a infecției cu RABV

Atunci când se confirmă infecția cu RABV, autoritatea competentă ia măsuri pentru a preveni transmiterea în continuare a bolii la animale și la oameni, și anume:

(a)

efectuează o anchetă epidemiologică, care include identificarea tulpinii de RABV implicate, pentru a identifica sursa probabilă a infecției și legăturile epidemiologice;

(b)

cu excepția cazului în care consideră că sunt necesare investigații suplimentare, exclude o infecție cu RABV la animalele cu o legătură epidemiologică dacă:

(i)

a trecut o perioadă minimă de 3 luni de la legătura epidemiologică cu cazul confirmat; și

(ii)

nu au fost depistate semne clinice la animalele respective;

(c)

atunci când consideră necesar, ia una sau mai multe dintre măsurile menționate la articolele 34 și 35;

(d)

se asigură că carcasele cazurilor confirmate de animale sălbatice infectate sunt eliminate sau prelucrate conform normelor prevăzute la articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Secțiunea 4

Dispoziții privind programele de eradicare a infecției cu BTV

Articolul 37

Strategia de control al bolilor pentru programele de eradicare a infecției cu BTV

(1)   Atunci când instituie un program opțional de eradicare a infecției cu BTV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include:

(a)

supravegherea infecției cu BTV în conformitate cu cerințele prevăzute în partea II capitolul 1 din anexa V;

(b)

vaccinarea populației relevante de animale vizate pentru eradicarea bolii prin intermediul campaniilor periodice de vaccinare, care vor fi puse în aplicare, după cum este relevant, în conformitate cu o strategie pe termen lung;

(c)

restricții privind circulația populației de animale vizate în conformitate cu cerințele prevăzute la articolele 43 și 45;

(d)

măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce la minimum transmiterea infecției cu BTV prin vectori.

(2)   Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare ținând cont de următoarele aspecte:

(a)

programul depistează și eradichează toate serotipurile 1-24 prezente în teritoriul vizat de programul de eradicare;

(b)

teritoriul vizat de programul de eradicare este:

(i)

întregul teritoriu al statului membru; sau

(ii)

o zonă sau zone care includ un teritoriu cu o rază de cel puțin 150 km în jurul fiecărei unități infectate.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (b) punctul (ii), autoritatea competentă poate adapta zona vizată/zonele vizate de programul de eradicare în conformitate cu:

(a)

situația geografică a unității/unităților infectate și frontierele unităților administrative corespunzătoare;

(b)

condițiile ecologice și meteorologice;

(c)

abundența, activitatea și distribuția vectorilor prezenți în zonă/zone;

(d)

serotipul BTV implicat;

(e)

rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la articolul 42;

(f)

rezultatele activităților de supraveghere.

Articolul 38

Populațiile de animale vizate și suplimentare pentru programele de eradicare a infecției cu BTV

(1)   Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecției cu BTV în cazul următoarei populații de animale vizate: animale deținute din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae și Traguilidae.

(2)   Atunci când consideră necesar, autoritatea competentă aplică programul de eradicare în cazul următoarelor populații de animale suplimentare: animale sălbatice din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae și Traguilidae.

Articolul 39

Obligațiile operatorilor în contextul programelor de eradicare a infecției cu BTV

(1)   Operatorii unităților, altele decât abatoarele, în care sunt deținute animale din populația de animale vizată menționată la articolul 38 alineatul (1):

(a)

respectă cerințele impuse de autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea animalelor din populația de animale vizată;

(b)

respectă cerințele impuse de autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea entomologică;

(c)

asigură vaccinarea animalelor din populația de animale vizată respectând ordinele autorității competente;

(d)

pun în aplicare măsuri de control al bolii dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorității competente;

(e)

respectă cerințele privind circulația, respectând ordinele autorității competente;

(f)

pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deținute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor.

(2)   Operatorii abatoarelor în care sunt deținute și sacrificate animale din populația de animale vizată menționată la articolul 38 alineatul (1):

(a)

respectă cerințele impuse de autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea animalelor din populația de animale vizată;

(b)

pun în aplicare măsuri de control al bolii dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorității competente;

(c)

pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deținute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor.

Articolul 40

Obligațiile autorității competente în contextul programelor de eradicare a infecției cu BTV

(1)   În teritoriul vizat de un program de eradicare împotriva infecției cu BTV menționat la articolul 37 alineatul (2) litera (b), autoritatea competentă:

(a)

cartografiază teritoriul vizat într-o serie de unități geografice în conformitate cu partea II capitolul 1 secțiunea 4 punctul 1 din anexa V;

(b)

efectuează supravegherea infecției cu BTV în fiecare unitate geografică, după cum este relevant în raport cu situația epidemiologică, potrivit cerințelor prevăzute în partea II capitolul 1 din anexa V;

(c)

aplică măsurile de control al bolii prevăzute la articolele 41 și 42 în cazul suspiciunii sau al confirmării bolii;

(d)

impune operatorilor unităților de bovine, ovine sau caprine și, dacă este necesar, de alte populații de animale vizate, să își vaccineze animalele; și

(e)

aplică cerințele prevăzute la articolele 43 și 45 circulației animalelor din populația de animale vizată.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) litera (d), autoritatea competentă poate decide să nu le impună operatorilor să își vaccineze animalele dacă, în urma unei evaluări a riscurilor, justifică în mod corespunzător faptul că punerea în aplicare a altor măsuri este suficientă pentru eradicarea bolii.

(3)   Atunci când consideră că este necesar și dacă este posibil, autoritatea competentă instituie o zonă indemnă sezonier de BTV, astfel cum se prevede în partea II capitolul 5 din anexa V. În acest caz, autoritatea competentă pune la dispoziția Comisiei și a celorlalte state membre:

(a)

informații care demonstrează îndeplinirea criteriilor specifice pentru determinarea perioadei în care este indemnă sezonier de BTV;

(b)

data de început și data de sfârșit a perioadei;

(c)

informații care demonstrează încetarea transmiterii BTV în zona respectivă; și

(d)

delimitarea zonei care îndeplinește cerințele minime prevăzute la articolul 13.

Articolul 41

Măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune de infecție cu BTV

(1)   În caz de suspiciune de infecție cu BTV, autoritatea competentă efectuează o investigație pentru a confirma sau a exclude boala.

(2)   Până la obținerea rezultatului investigației menționate la alineatul (1), autoritatea competentă:

(a)

restricționează circulația animalelor și a materialului germinativ provenit de la populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate;

(b)

impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, atunci când acest lucru este necesar și fezabil din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populația de animale vizată la atacurile vectorilor.

(3)   Atunci când consideră că este necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2) în cazul unităților unde animalele din populația de animale vizată au prezentat o expunere la vectori infecțioși asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate.

(4)   Măsurile prevăzute la prezentul articol pot fi retrase atunci când autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii.

Articolul 42

Măsuri de control al bolilor în caz de confirmare a infecției cu BTV

(1)   În caz de confirmare a infecției cu BTV, autoritatea competentă:

(a)

confirmă focarul și, după caz, stabilește sau extinde zona supusă programului de eradicare;

(b)

efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică;

(c)

restricționează circulația animalelor din populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute, cu excepția cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate;

(d)

restricționează circulația materialului germinativ provenit de la populația de animale vizată din unitatea în care sunt deținute;

(e)

impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, atunci când consideră că acest lucru este necesar și fezabil din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populația de animale vizată la atacurile vectorilor;

(f)

aplică măsurile de control al bolilor prevăzute la articolul 41 tuturor unităților care prezintă o legătură epidemiologică cu cazul confirmat, inclusiv celor care dețin animale din populația de animale vizată care prezintă o expunere la vectori infecțioși asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate.

(2)   Pe lângă măsurile prevăzute la alineatul (1) și pentru a preveni răspândirea bolii, atunci când consideră necesar, autoritatea competentă:

(a)

impune operatorilor de unități de bovine, ovine, caprine și, dacă este necesar, cu alte populații de animale vizate să își vaccineze animalele împotriva infecției cu serotipul/serotipurile relevante de BTV, astfel cum este prevăzut la articolul 40 alineatul (1) litera (d);

(b)

investighează și monitorizează statutul sanitar al populației de animale vizate care se află în apropierea unității în care este deținut cazul confirmat.

(3)   Măsurile prevăzute la prezentul articol pot fi retrase atunci când autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii.

Articolul 43

Circulația animalelor deținute și a materialului germinativ de la populația de animale vizată către state membre sau zone vizate de programe de eradicare a infecției cu BTV

(1)   Autoritatea competentă autorizează introducerea de animale din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, menționat la articolul 37 alineatul (2) litera (b), doar dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate în partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 1-4 din anexa V.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea animalelor din populația de animale vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecției cu BTV dacă:

(a)

a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinație în ceea ce privește infecția cu BTV, ținând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinație;

(b)

interzice circulația acestor animale către alt stat membru:

(i)

pentru o perioadă de 60 de zile după introducere; sau

(ii)

până la efectuarea unui test negativ pentru reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru serotipurile 1-24 ale BTV, pe probe prelevate la cel puțin 14 zile de la introducere;

(c)

adaptează supravegherea, dacă este necesar, în conformitate cu partea II capitolul 1 secțiunea 4 punctul 6 din anexa V; și

(d)

animalele îndeplinesc oricare dintre cerințele menționate în partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 5-8 din anexa V.

(3)   Autoritatea competentă autorizează introducerea de material germinativ de la populația de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV, menționat la articolul 37 alineatul (2) litera (b), doar dacă este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele menționate în partea II capitolul 2 secțiunea 2 punctele 1-3 din anexa V.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (3), autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea materialului germinativ de la populația vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecției cu BTV dacă:

(a)

a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinație în ceea ce privește infecția cu BTV, ținând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinație;

(b)

interzice circulația acestui material germinativ către alt stat membru; și

(c)

materialul germinativ îndeplinește oricare dintre cerințele menționate în partea II capitolul 2 secțiunea 2 punctul 4 din anexa V.

(5)   Dacă autoritatea competentă care primește animalele sau materialul germinativ recurge la derogările prevăzute la alineatele (2) sau (4), aceasta:

(a)

informează cât mai curând Comisia în acest sens;

(b)

acceptă animale sau material germinativ de la populația de animale vizată care îndeplinesc cerințele pentru derogarea relevantă, indiferent de statul membru sau de zona de origine a animalului sau a materialului germinativ.

(6)   Atunci când autoritatea competentă care primește animalele sau materialul germinativ nu mai recurge la derogările prevăzute la alineatele (2) sau (4), aceasta informează cât mai curând Comisia.

Articolul 44

Unitate protejată de vectori

(1)   La cererea operatorului, autoritatea competentă poate acorda statutul de „unitate protejată de vectori” unităților sau instalațiilor care îndeplinesc criteriile prevăzute în partea II capitolul 3 din anexa V.

(2)   Autoritatea competentă verifică, cu frecvența corespunzătoare, dar cel puțin la începutul, în timpul și la finalul perioadei de protecție necesare, eficacitatea măsurilor puse în aplicare prin intermediul unei capcane pentru vectori în interiorul unității.

(3)   Autoritatea competentă retrage imediat statutul de unitate protejată de vectori atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1).

Articolul 45

Circulația animalelor prin statele membre sau prin zonele vizate de programe de eradicare a infecției cu BTV

(1)   Autoritatea competentă autorizează circulația animalelor din populația de animale vizată prin teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV menționat la articolul 37 alineatul (2) litera (b) doar dacă:

(a)

animalele din populația de animale vizată îndeplinesc cel puțin una dintre cerințele menționate în partea II capitolul 2 secțiunea 1 punctele 1-3 din anexa V; sau

(b)

mijloacele de transport în care sunt încărcate animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor, iar călătoria nu include descărcarea animalelor pentru o perioadă mai mare de 1 zi sau animalele sunt descărcate pentru o perioadă mai mare de 1 zi într-o unitate protejată de vectori sau în timpul perioadei indemne vectori.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza circulația animalelor din populația de animale vizată prin teritoriul vizat de un program de eradicare a infecției cu BTV dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 43 alineatul (2) literele (a), (c) și (d).

CAPITOLUL 3

Programele de eradicare a bolilor de categoria B și C ale animalelor acvatice

Secțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 46

Strategia de control al bolilor pentru eradicarea bolilor de categoria B și C ale animalelor acvatice

(1)   Atunci când instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opțional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor acvatice, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală:

(a)

tipul cerințelor în materie de supraveghere necesare pentru îndeplinirea condițiilor pentru acordarea și menținerea statutului de indemn de boală ținând cont de articolul 3 alineatul (2) litera (b) punctul (ii);

(b)

teritoriul și populația de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la articolele 47 și 51;

(c)

durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la articolul 49, inclusiv obiectivele finale și intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la articolul 48;

(d)

măsurile preventive și de control specifice fiecărei boli prevăzute la articolele 55-65.

(2)   Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera sa terestră sau costieră comună cu alte state membre sau țări terțe, pentru a asigura atingerea obiectivului programelor și durabilitatea rezultatelor.

În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată.

Articolul 47

Domeniul de aplicare teritorial și populația de animale

(1)   Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare al programului de eradicare, inclusiv:

(a)

teritoriul vizat; și

(b)

populația de animale vizată și, dacă este necesar, populații de animale suplimentare.

(2)   Teritoriul vizat de programul de eradicare menționat la alineatul (1) litera (a) poate fi:

(a)

întregul teritoriu al statului membru;

(b)

una sau mai multe zone; sau

(c)

localizarea geografică a unităților care cuprind compartimentul sau compartimentele.

(3)   Toate unitățile localizate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat de programul de eradicare sunt incluse în programul de eradicare.

(4)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (3), autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare unitățile de acvacultură care nu reprezintă un risc semnificativ pentru succesul programului respectiv și care sunt exceptate de la obligația de a solicita autorizare.

Articolul 48

Obiective finale și intermediare

(1)   Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective finale calitative și cantitative care acoperă toate cerințele specifice bolilor prevăzute la articolul 72 pentru acordarea statutului de indemn de boală.

(2)   Dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă care pune în aplicare un program de eradicare include în programul respectiv și obiective calitative și cantitative finale bazate pe statutul sanitar al populației de animale sălbatice care constituie o amenințare pentru atingerea statutului de indemn de boală.

(3)   Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative și cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcția atingerii obiectivelor finale. Aceste obiective intermediare includ:

(a)

toate cerințele specifice bolii menționate la alineatul (1) și obiectivele menționate la alineatul (2); și

(b)

dacă este necesar, cerințe suplimentare care nu sunt incluse în cerințele pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în direcția eradicării.

Articolul 49

Perioada de aplicare

(1)   Perioada de aplicare a programelor de eradicare pentru bolile animalelor acvatice listate este prevăzută în partea II din anexa VI, mai exact în secțiunile 2 și 3 din:

(a)

capitolul 1 pentru SHV și NHI;

(b)

capitolul 2 pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(c)

capitolul 3 pentru infecția cu Marteilia refringens;

(d)

capitolul 4 pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

(e)

capitolul 5 pentru infecția cu Bonamia ostreae;

(f)

capitolul 6 pentru infecția cu WSSV.

(2)   Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a unui program de eradicare nu depășește 6 ani de la data aprobării inițiale de către Comisie în conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429. În situații justificate, la cererea statelor membre, Comisia poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă 6 ani.

Secțiunea 2

Cerințe pentru programele de eradicare

Articolul 50

Cerințe minime pentru un program de eradicare

Autoritatea competentă stabilește programul de eradicare pentru o anumită boală de categoria B sau de categoria C într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment în funcție de:

(a)

determinarea statutului sanitar al statului membru, a zonei sau a compartimentului prin stabilirea statutului sanitar al tuturor unităților în care sunt deținute animale din speciile listate;

(b)

punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor în toate unitățile în care sunt depistate cazuri suspectate și confirmate;

(c)

punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce riscul de infectare a speciilor listate dintr-o unitate;

(d)

în anumite cazuri, vaccinarea, în cadrul programului de eradicare.

Articolul 51

Populația de animale care va fi inclusă în programele de eradicare pentru bolile de categoria B și C

(1)   Autoritatea competentă aplică programul de eradicare speciilor listate deținute în unitățile de pe teritoriul statului membru, al zonei sau al compartimentului.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), autoritatea competentă poate decide excluderea din programul de eradicare, pe baza unei evaluări a riscurilor, a unităților care dețin doar speciile de vectori menționate în tabelul din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(3)   Dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă include în programul de eradicare populații de animale suplimentare atunci când aceste animale:

(a)

reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menționate la alineatul (1);

(b)

sunt incluse, datorită numărului mic de unități de acvacultură, în programul de eradicare și atunci când includerea lor este necesară pentru a obține o acoperire epidemiologică satisfăcătoare a statului membru, a zonei sau a compartimentului.

Articolul 52

Măsuri ce urmează să fie luate în statele membre, în zonele sau în compartimentele vizate de programele de eradicare

(1)   Pentru a monitoriza progresul programelor de eradicare, autoritatea competentă clasifică statutul sanitar al tuturor unităților în care sunt deținute animalele din speciile listate în funcție de:

(a)

statutul sanitar cunoscut al fiecărei unități, la data începerii programului de eradicare;

(b)

îndeplinirea condițiilor pentru introducerea în unitate a animalelor din speciile listate;

(c)

respectarea de către operator a obligației de a notifica autoritatea competentă cu privire la orice suspiciune sau depistare a bolii;

(d)

îndeplinirea măsurilor de control al bolii care trebuie aplicate dacă este suspectată sau confirmată boala;

(e)

regimurile de vaccinare care se pot aplica animalelor din speciile listate deținute în unitate;

(f)

orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă.

(2)   Autoritatea competentă:

(a)

începe, menține sau retrage programul de eradicare în funcție de măsura în care unitățile respectă sau nu cerințele prevăzute la alineatul (1);

(b)

informează operatorii unităților relevante cu privire la evoluția statutului sanitar și cu privire la măsurile necesare pentru acordarea statutului de indemn de boală.

(3)   Operatorii respectă cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (b)-(f) astfel încât programul de eradicare să poată fi pus în aplicare până la momentul finalizării sale cu succes sau al retragerii sale.

Articolul 53

Derogare de la clasificarea statutului sanitar al unităților izolate

Prin derogare de la dispozițiile articolului 52 alineatul (1), autoritatea competentă poate decide să nu clasifice statutul sanitar al unităților izolate, dacă populația de animale deținută în aceste unități izolate este supusă unor măsuri corespunzătoare de atenuare a riscurilor și unor măsuri de control al bolilor, pentru a asigura că aceasta nu reprezintă un risc de răspândire a bolii.

Articolul 54

Vaccinarea

Autoritatea competentă poate include în programele de eradicare aflate sub supravegherea sa oficială:

(a)

vaccinarea speciilor listate;

(b)

vaccinarea unei populații suplimentare de animale deținute;

(c)

vaccinarea unei populații suplimentare de animale sălbatice.

Articolul 55

Măsuri de control al bolilor în caz de suspectare a anumitor boli

(1)   Atunci când suspectează un caz al unei boli relevante în unitate, autoritatea competentă desfășoară investigația necesară.

(2)   Până la obținerea rezultatului investigației menționate la alineatul (1), autoritatea competentă:

(a)

interzice introducerea animalelor sau a produselor de origine animală în unitate;

(b)

atunci când este posibil din punct de vedere tehnic, impune izolarea spațiilor din cadrul unității în care sunt ținute animalele suspecte;

(c)

interzice scoaterea din unitate a animalelor și a produselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop;

(d)

interzice scoaterea din unitate a echipamentelor, a furajelor și a subproduselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.

(3)   Autoritatea competentă menține măsurile menționate la alineatele (1) și (2) până la excluderea sau confirmarea prezenței bolii.

Articolul 56

Extinderea măsurilor de control al bolilor în caz de suspectare a anumitor boli

(1)   Atunci când consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la articolul 55 la:

(a)

orice unitate care, datorită condițiilor hidrodinamice, prezintă un risc ridicat de contractare a bolii din unitatea suspectă;

(b)

orice unitate care are o legătură epidemiologică directă cu unitatea suspectă.

(2)   Dacă se suspectează prezența bolii la animale acvatice sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la articolul 55 la unitățile în cauză, atunci când consideră necesar.

Articolul 57

Derogare de la măsurile de control al bolilor în caz de suspiciune de boală

(1)   Prin derogare de la articolul 55 alineatul (2) litera (c), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală;

(b)

statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;

(c)

în unitatea de destinație acestea nu intră în contact cu animale de acvacultură cu un statut sanitar superior în ceea ce privește boala relevantă; și

(d)

animalele sunt deținute în unitatea de destinație pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă.

(2)   Atunci când aplică derogarea prevăzută la alineatul (1), autoritatea competentă:

(a)

reclasifică statutul sanitar al unității de destinație, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 52 alineatul (1), până la finalizarea investigației menționate la articolul 55 alineatul (1);

(b)

interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinație până la finalul investigației, cu excepția cazului în care a autorizat transportul acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop.

(3)   Autoritatea competentă poate aplica derogarea prevăzută la alineatul (1) doar dacă operatorii unităților de origine și de destinație și transportatorii animalelor care fac obiectul derogării:

(a)

aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate și alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;

(b)

furnizează autorității competente garanții privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate și a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare; și

(c)

furnizează autorității competente garanții privind faptul că subprodusele de origine animală definite la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 care provin de la animalele acvatice definite la alineatul (1) litera (c) din prezentul articol sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau categoria 2 în conformitate cu articolele 12 și 13 din regulamentul respectiv.

Articolul 58

Confirmarea oficială a anumitor boli și a măsurilor de control al bolilor

(1)   Dacă se confirmă un caz, autoritatea competentă:

(a)

declară unitatea infectată/unitățile infectate;

(b)

reclasifică statutul sanitar al unității/unităților infectate;

(c)

stabilește o zonă restricționată care are o dimensiune adecvată;

(d)

adoptă măsurile prevăzute la articolele 59-65 în unitatea infectată/unitățile infectate.

(2)   Cerințele minime care se aplică în ceea ce privește unitatea din zona restricționată sunt prevăzute în partea II din anexa VI, în special în:

(a)

capitolul 1 secțiunea 3 punctul 1 litera (a) pentru SHV și NHI;

(b)

capitolul 2 secțiunea 3 punctul 1 litera (a) pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(c)

capitolul 3 secțiunea 3 punctul 1 litera (a) pentru infecția cu Marteilia refringens;

(d)

capitolul 4 secțiunea 3 punctul 1 litera (a) pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

(e)

capitolul 5 secțiunea 3 punctul 1 litera (a) pentru infecția cu Bonamia ostreae;

(f)

capitolul 6 secțiunea 3 punctul 1 litera (a) pentru infecția cu WSSV.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) literal (c), autoritatea competentă poate decide să nu instituie o zonă restricționată:

(a)

atunci când o unitate infectată nu evacuează efluenți netratați în apele din vecinătate; și

(b)

dacă măsurile de biosecuritate implementate în cadrul unității respectă standarde ce asigură izolarea deplină a infecției în interiorul unității.

(4)   Autoritatea competentă poate lua măsuri de atenuare a riscurilor privind următoarele activități din zona restricționată:

(a)

deplasarea navelor cu vivieră de pește prin zona restricționată;

(b)

activitățile de pescuit;

(c)

alte activități ce pot reprezenta un risc de răspândire a bolilor.

(5)   Dacă se confirmă boala la animalele acvatice sălbatice, autoritatea competentă poate:

(a)

dezvolta și pune în aplicare măsurile de prevenire, de supraveghere și de control al bolilor care sunt necesare pentru a preveni răspândirea bolii la animalele deținute din speciile listate sau la populații de animale suplimentare;

(b)

aplica o supraveghere intensificată a populațiilor de animale acvatice sălbatice și în unitățile care au o legătură epidemiologică directă cu cazul confirmat;

(c)

lua măsuri pentru a eradica boala de la nivelul populației relevante de animale acvatice sălbatice, dacă este fezabil.

Articolul 59

Ancheta epidemiologică și investigațiile în cazul confirmării anumitor boli

(1)   Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă:

(a)

efectuează o anchetă epidemiologică;

(b)

efectuează investigații și aplică măsurile prevăzute la articolul 55 alineatul (2) în toate unitățile cu o legătură epidemiologică;

(c)

adaptează supravegherea la factorii de risc identificați, ținând cont de concluziile anchetei epidemiologice.

(2)   Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea efectuării unei investigații asupra animalelor sălbatice în cazul în care ancheta epidemiologică evidențiază legături epidemiologice între animalele deținute și cele sălbatice.

(3)   Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil:

(a)

operatorii și autoritățile relevante din statele membre vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat; și

(b)

autoritățile competente din alte state membre sau țări terțe care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unitățile infectată/infectate.

Articolul 60

Deplasări în sau dintr-o unitate infectată și în sau din orice altă unitate aflată în zona restricționată

(1)   În toate unitățile infectate și în orice alte unități aflate în zona restricționată, autoritatea competentă:

(a)

impune izolarea cazurilor suspectate și confirmate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;

(b)

interzice scoaterea din unitate/unități a animalelor și a produselor de origine animală din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop;

(c)

interzice introducerea în unitate/unități a animalelor din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru din motive justificate;

(d)

interzice scoaterea din unitate/unități a echipamentelor, a furajelor și a subproduselor de origine animală, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.

(2)   Autoritatea competentă extinde măsurile de la alineatul (1) literele (a)-(c) în cazul animalelor deținute din populații de animale suplimentare, dacă acestea prezintă un risc de răspândire a bolii.

Articolul 61

Derogări de la restricțiile privind circulația animalelor și a produselor de origine animală din unitățile infectate

(1)   Prin derogare de la articolul 60 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, în aceeași zonă restricționată, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală;

(b)

statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;

(c)

în unitatea de destinație, acestea nu intră în contact cu animale de acvacultură cu o statut sanitar superior în ceea ce privește boala relevantă;

(d)

animalele sunt deținute în unitatea de destinație pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă.

(2)   Atunci când aplică derogarea prevăzută la alineatul (1), autoritatea competentă:

(a)

reclasifică statutul sanitar al unității de destinație, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 52 alineatul (1);

(b)

interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinație, cu excepția cazului în care a autorizat transportul acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop. În toate cazurile, subprodusele de origine animală, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau de categoria 2 în conformitate cu articolul 12 sau 13 din regulamentul menționat.

(c)

păstrează unitatea de destinație sub supravegherea sa oficială, până la finalizarea operațiunilor de curățare, dezinfecție și vid sanitar corespunzător la nivelul unității.

(3)   Prin derogare de la articolul 60 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor de acvacultură către alte unități infectate care nu pun în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală;

(b)

statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinație sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării; și

(c)

deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la articolul 208 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(4)   Prin derogare de la articolul 60 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor de acvacultură și a produselor de origine animală către unități de sacrificare și de prelucrare, cu excepția unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală;

(b)

unitatea de sacrificare și de prelucrare nu se află într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care pune în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă sau care a fost declarat indemn de boală;

(c)

statutul sanitar al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea de sacrificare și de prelucrare sau în apropierea acesteia nu este periclitat în urma deplasării;

(d)

deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la articolul 208 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(5)   Prin derogare de la articolul 60 alineatul (1) litera (b), autoritatea competentă poate autoriza circulația animalelor și a produselor de origine animală provenite din populații de animale suplimentare din unitatea/unitățile infectată/infectate către alte unități, fără alte restricții, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

a fost realizată o evaluare a riscurilor;

(b)

sunt puse în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor, dacă este necesar, pentru a se asigura că nu este periclitat statutul sanitar al animalelor acvatice prezente la locul de destinație sau pe drumul către respectiva destinație; și

(c)

deplasarea respectă cerințele de certificare menționate la articolul 208 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429.

Articolul 62

Eliminarea animalelor infectate

(1)   După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune, în toate unitățile infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va determina autoritatea competentă, următoarele măsuri în ceea ce privește animalele acvatice din speciile listate pentru boala relevantă:

(a)

eliminarea tuturor animalelor decedate;

(b)

eliminarea și uciderea tuturor animalelor muribunde;

(c)

eliminarea și uciderea tuturor animalelor care prezintă simptome de boală;

(d)

sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii, scoaterea din apă a animalelor care rămân în unitate/unități după aplicarea măsurilor de la literele (a)-(c).

(2)   Din motive justificate, autoritatea competentă poate impune sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluștelor sau al crustaceelor vândute vii, scoaterea din apă pentru:

(a)

toate animalele din speciile listate pentru boala relevantă din unitatea infectată/unitățile infectate, fără testarea acestor animale;

(b)

animalele suspectate care prezintă o legătură epidemiologică cu un caz confirmat.

(3)   Sacrificarea în vederea consumului uman sau scoaterea din apă a animalelor menționate la alineatul (1) se efectuează sub supraveghere oficială, fie în unitatea infectată/unitățile infectate, cu prelucrare ulterioară într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, fie într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, după caz.

(4)   Autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la prezentul articol la animale de acvacultură din populații de animale suplimentare dacă acest lucru este necesar pentru a controla boala.

(5)   Autoritatea competentă poate impune uciderea și distrugerea unora dintre animalele menționate la alineatul (1) sau a tuturor acestor animale și a animalelor din speciile nelistate din unitatea infectată/unitățile infectate, în locul sacrificării acestora pentru consum uman.

(6)   Toate produsele de origine animală care provin de la animale sacrificate sau ucise în conformitate cu prezentul articol sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau categoria 2 în conformitate cu articolul 12 sau 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

Articolul 63

Curățarea și dezinfecția

(1)   Pentru toate unitățile infectate, autoritatea competentă impune curățarea și dezinfecția următoarelor structuri și elemente înainte de repopulare:

(a)

unitățile, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, după eliminarea animalelor menționate la articolul 62 alineatul (1) și a tuturor furajelor care ar fi putut fi contaminate;

(b)

orice echipamente folosite pentru creșterea animalelor, inclusiv, dar nu numai, echipamente pentru hrănire și sortarea ouălor, echipamente de tratament și vaccinare, precum și nave ateliere plutitoare;

(c)

orice echipamente de producție, inclusiv cuști, plase, tăblii, pungi și paragate;

(d)

orice haine de protecție sau orice echipamente de siguranță folosite de operatori și vizitatori;

(e)

toate mijloacele de transport, inclusiv rezervoarele și alte echipamente folosite pentru deplasarea animalelor infectate sau a personalului care a intrat în contact cu animalele infectate.

(2)   Autoritatea competentă aprobă protocolul pentru curățare și dezinfecție.

(3)   Autoritatea competentă supraveghează curățarea și dezinfecția și nu restabilește și nu acordă din nou statutul de indemn de boală unităților până ce nu consideră că procedurile de curățare și dezinfecție s-au finalizat.

Articolul 64

Vidul sanitar

(1)   Autoritatea competentă impune vidul sanitar pentru toate unitățile infectate. Vidul sanitar se aplică după finalizarea procesului de curățenie și dezinfecție menționat la articolul 63.

(2)   Durata vidului sanitar depinde de patogenul relevant și de tipul sistemului de producție folosit în unitățile infectate. Anumite perioade de vid sanitar sunt prevăzute în partea II a anexei VI, în special în:

(a)

capitolul 1 secțiunea 3 punctul 1 litera (c) pentru SHV și NHI;

(b)

capitolul 2 secțiunea 3 punctul 1 litera (c) pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(c)

capitolul 3 secțiunea 3 punctul 1 litera (c) pentru infecția cu Marteilia refringens;

(d)

capitolul 4 secțiunea 3 punctul 1 litera (c) pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

(e)

capitolul 5 secțiunea 3 punctul 1 litera (c) pentru infecția cu Bonamia ostreae;

(f)

capitolul 6 secțiunea 3 punctul 1 litera (c) pentru infecția cu WSSV.

(3)   Autoritatea competentă impune aplicarea vidului sanitar sincronizat al unităților infectate din zona de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată. Vidul sanitar poate fi extins și la alte unități, ținând cont de evaluarea riscurilor. Durata vidului sanitar sincronizat și mărimea zonei în care se desfășoară acest vid sanitar sunt prevăzute în partea II a anexei VI, în special în:

(a)

capitolul 1 secțiunea 3 punctul 1 pentru SHV și NHI;

(b)

capitolul 2 secțiunea 3 punctul 1 pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(c)

capitolul 3 secțiunea 3 punctul 1 pentru infecția cu Marteilia refringens;

(d)

capitolul 4 secțiunea 3 punctul 1 pentru infecția cu Bonamia exitiosa;

(e)

capitolul 5 secțiunea 3 punctul 1 pentru infecția cu Bonamia ostreae;

(f)

capitolul 6 secțiunea 3 punctul 1 pentru infecția cu WSSV.

Articolul 65

Măsuri de atenuare a riscurilor pentru prevenirea reinfectării

Înainte de eliminarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul eliminării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporționale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unității, ținând cont de factori de risc relevanți, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice. Aceste măsuri țin cont cel puțin de:

(a)

persistența agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice;

(b)

măsurile de biosecuritate adaptate particularităților unității.

CAPITOLUL 4

Statutul de indemn de boală

Secțiunea 1

Aprobarea statutului de indemn de boală pentru statele membre și zone

Articolul 66

Criterii pentru acordarea statutului de indemn de boală

Statutul de indemn de boală poate fi acordat statelor membre sau zonelor din acestea doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale și specifice:

(a)

criterii generale:

(i)

teritoriul de aplicare îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 13 sau 47, după caz;

(ii)

supravegherea pentru boala în cauză îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) sau (2), după caz;

(iii)

operatorii își respectă toate obligațiile în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(iv)

măsurile de control al bolilor relevante pentru boala în cauză în caz de suspiciune sau de confirmare a bolii îndeplinesc cerințele prevăzute pentru:

infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, infecția cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecția cu ADV și cu BVD la articolele 21-31;

infecția cu RABV la articolele 35 și 36;

infecția cu BTV la articolele 41 și 42;

SHV, NHI, infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, infecția cu Marteilia refringens, infecția cu Bonamia exitiosa, infecția cu Bonamia ostreae și infecția cu WSSV la articolele 55-65;

(v)

unitățile au fost înregistrate sau autorizate, după cum este relevant pentru tipul de unitate;

(vi)

au fost asigurate identificarea animalelor din populația de animale vizată și trasabilitatea materialului germinativ, după cum este relevant pentru tipul de animal;

(vii)

la momentul deplasării, animalele din populația de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerințele privind sănătatea animală pentru circulația în interiorul Uniunii și pentru accesul în Uniune al acestor animale și al produselor acestora;

(b)

criterii specifice pentru acordarea statutului de indemn de boală conform articolelor 67-71.

Articolul 67

Statutul de indemn de boală bazat pe absența speciilor listate

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui stat membru sau al unei zone ca urmare a absenței speciilor listate pentru boala respectivă sunt următoarele:

(a)

criteriile generale menționate la articolul 66 litera (a) punctele (i) și (ii) au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin 5 ani și boala nu a fost detectată; și

(b)

speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populația de animale deținute și de animale sălbatice.

(2)   Statul membru pune la dispoziție documente doveditoare pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1). Dovezile demonstrează durabilitatea statutului de indemn de boală, ținând cont de următoarele aspecte:

(a)

probabilitatea prezenței animalelor din speciile listate pe teritoriul statului membru sau într-o zonă a acestuia a fost evaluată și s-a constatat că este neglijabilă; și

(b)

s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate pe teritoriul statului membru sau într-o zonă a acestuia este neglijabilă.

Articolul 68

Statutul de indemn de boală bazat pe incapacitatea agentului patogen de a supraviețui

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui stat membru sau al unei zone ca urmare a incapacității agentului patogen de a supraviețui sunt următoarele:

(a)

criteriile generale menționate la articolul 66 litera (a) punctele (i) și (ii) au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin 5 ani și boala nu a fost detectată;

(b)

boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supraviețuit;

(c)

este atinsă valoarea a cel puțin unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea agentului patogen;

(d)

agentul patogen este expus la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge.

(2)   Statul membru pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1):

(a)

în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1) literele (a) și (b), documente doveditoare;

(b)

în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1) literele (c) și (d), dovezi științifice.

Articolul 69

Statutul de indemn de boală al animalelor terestre bazat pe incapacitatea de a supraviețui a vectorilor listați pentru bolile listate ale animalelor terestre

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui stat membru sau al unei zone ca urmare a incapacității de a supraviețui a vectorilor listați pentru boala listată sunt următoarele:

(a)

criteriile generale menționate la articolul 66 litera (a) punctele (i) și (ii) au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin 5 ani și boala nu a fost detectată;

(b)

boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a fost transmis;

(c)

transmiterea agentului patogen depinde exclusiv de prezența vectorilor listați și nu se cunoaște existența unui alt mod de transmitere naturală;

(d)

vectorii listați nu sunt prezenți în mod natural în statul membru sau în zonele acestuia;

(e)

este improbabil ca vectorii listați să fi fost introduși în mod accidental sau intenționat în trecut sau ca acest lucru să se întâmple în viitor;

(f)

este atinsă valoarea a cel puțin unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea vectorilor listați;

(g)

vectorii listați sunt expuși la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-i distruge.

(2)   Statul membru pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1):

(a)

în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1) literele (a) și (b), documente doveditoare;

(b)

în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1) literele (c)-(g), dovezi științifice.

Dacă boala s-a produs, statul membru furnizează documente doveditoare privind faptul că supravegherea a demonstrat, cu un nivel de încredere de 95 %, că rata de prevalență a bolii a fost mai mică de 1 %.

Articolul 70

Statutul de indemn de boală bazat pe date istorice și de supraveghere

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui stat membru sau al unei zone pe baza datelor istorice și de supraveghere sunt următoarele:

(a)

boala nu a fost raportată niciodată în statul membru sau în zona în cauză a acestuia sau a fost eradicată în statul membru sau în zona în cauză și nu a fost raportată cel puțin 25 de ani;

(b)

boala a fost raportată în ultimii 25 de ani și a fost eradicată din statul membru sau din zona în cauză a acestuia și sunt îndeplinite cerințele specifice bolii menționate la articolul 72.

(2)   Un stat membru care dorește să obțină aprobarea statutului de indemn de boală pentru întregul său teritoriu sau pentru o zonă a acestuia pe baza dispozițiilor de la alineatul (1) litera (a) trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin 10 ani:

(a)

supravegherea bolii la animalele deținute din speciile listate;

(b)

prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen;

(c)

interzicerea vaccinării împotriva boli, cu excepția cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerințele specifice bolii menționate la articolul 72;

(d)

supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaște ca boala să se fi stabilit la animale sălbatice din specia listată în interiorul statului membru sau al zonei.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), Comisia poate acorda statutul de indemn de boală statelor membre sau zonelor, pentru o perioadă de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, în ceea ce privește:

(a)

infecția cu RABV, dacă a fost notificabilă în conformitate cu articolul 8 din Directiva 64/432/CEE și, după caz, dacă a fost pusă în aplicare monitorizarea necesară în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23), și nu a fost raportat niciun caz la speciile de animale listate în ultimii doi ani;

(b)

infecția cu BTV, dacă zonele restricționate au fost abrogate în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1266/2007 înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(4)   Criteriile prevăzute la alineatul (1) pentru obținerea statutului de indemn de boală se aplică doar:

(a)

într-un nou stat membru, pe o perioadă de cel mult doi ani de la aderarea sa la Uniune; sau

(b)

pentru o perioadă de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 care clasifică pentru prima dată boala în cauză drept o boală de categoria B sau C.

(5)   Prin derogare de la alineatul (4), acordarea statutului de indemn de boală pe baza datelor istorice și de supraveghere nu face obiectul perioadei de cel mult doi ani în următoarele cazuri:

(a)

statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;

(b)

statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare.

(6)   Prin derogare de la alineatul (4) litera (b), acordarea statutului de indemn de boală pe baza datelor istorice și de supraveghere nu se aplică în cazul următoarelor boli:

(a)

infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(b)

infecția cu MTBC;

(c)

LEB;

(d)

IBR/IPV;

(e)

infecția cu ADV;

(f)

SHV;

(g)

NHI;

(h)

infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(i)

infecția cu Bonamia ostreae;

(j)

infecția cu Marteilia refringens.

Articolul 71

Statutul de indemn de boală bazat pe programe de eradicare

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui stat membru sau al unei zone pe baza unor programe de eradicare sunt următoarele:

(a)

autoritatea competentă a desfășurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menționează la articolele 12 sau 46; și

(b)

autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare și a transmis Comisiei o cerere de recunoaștere a statutului de indemn de boală care demonstrează îndeplinirea cerințelor specifice bolii prevăzute la articolul 72.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul animalelor acvatice pentru care o zonă acoperă mai puțin de 75 % din teritoriul unui stat membru și nu este partajată cu alt stat membru sau cu o țară terță, statutul de indemn de boală se poate obține în conformitate cu articolul 83.

Articolul 72

Cerințe specifice bolii pentru statutul de indemn de boală

Cerințele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală unui stat membru sau unei zone sunt prevăzute în:

(a)

partea I capitolul 3 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute și partea I capitolul 4 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și la caprinele deținute;

(b)

partea II capitolul 2 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu MTBC;

(c)

partea III capitolul 2 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu LEB;

(d)

partea IV capitolul 2 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de IBR/IPV;

(e)

partea V capitolul 2 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu ADV;

(f)

partea VI capitolul 2 secțiunea 1 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu BVD;

(g)

partea I capitolul 2 secțiunea 1 din anexa V pentru statutul de indemn de infecția cu RABV;

(h)

partea II capitolul 4 secțiunea 1 din anexa V pentru statutul de indemn de infecția cu BTV;

(i)

partea III secțiunea 1 din anexa V pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;

(j)

partea IV secțiunea 1 din anexa V pentru statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare;

(k)

partea II capitolul 1 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu SHV;

(l)

partea II capitolul 1 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu NHI;

(m)

partea II capitolul 2 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(n)

partea II capitolul 3 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens;

(o)

partea II capitolul 4 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

(p)

partea II capitolul 5 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

(q)

partea II capitolul 6 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV.

Secțiunea 2

Aprobarea statutului de indemn de boală pentru compartimentele care dețin animale de acvacultură

Articolul 73

Criteriile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru compartimentele care dețin animale de acvacultură

(1)   Statutul de indemn de boală poate fi acordat unui compartiment care deține animale de acvacultură doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale și specifice:

(a)

criterii generale:

(i)

domeniul de aplicare teritorial respectă dispozițiile de la articolul 47 alineatul (2) litera (c);

(ii)

supravegherea pentru boala în cauză îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și la articolele 4 și 6-9;

(iii)

operatorii își respectă toate obligațiile în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(iv)

respectarea măsurilor de control al bolilor relevante pentru boală în cazul unui caz suspectat sau confirmat;

(v)

unitățile care cuprind compartimentul respectiv sunt autorizate;

(vi)

a fost asigurată trasabilitatea animalelor din populația de animale vizată;

(vii)

la momentul deplasării, animalele din populația de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerințele privind sănătatea animală pentru circulația în interiorul Uniunii sau pentru accesul în Uniune al acestor animale și al produselor acestora;

(b)

criterii specifice pentru acordarea statutului de indemn de boală pe baza dispozițiilor de la articolele 74-77.

(2)   Statutul de indemn de boală menționat la alineatul (1) poate fi acordat:

(a)

compartimentelor care sunt independente de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare; și

(b)

compartimentelor care depind de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, dar în care există condiții care creează o separare eficace, specifică bolii, între compartiment și alte populații de animale acvatice care pot fi infectate.

(3)   În cazul compartimentelor dependente menționate la alineatul (2) litera (b), autoritatea competentă:

(a)

evaluează cel puțin următorii factori epidemiologici:

(i)

localizarea geografică a fiecărei unități din compartiment și natura aprovizionării cu apă;

(ii)

statutul sanitar al altor unități de acvacultură din sistemul acvatic;

(iii)

localizarea unităților menționate la punctul (ii) și distanța dintre acestea și compartimentul dependent;

(iv)

volumul de producție al unităților menționate la punctul (ii), precum și metoda de producție și sursa animalelor acestora;

(v)

prezența și abundența animalelor acvatice sălbatice din speciile listate relevante din cadrul sistemului acvatic și starea lor de sănătate;

(vi)

detalii privind măsura în care speciile menționate la punctul (v) sunt sedentare sau migratoare;

(vii)

posibilitatea ca animalele acvatice sălbatice menționate la punctul (v) să pătrundă în compartiment;

(viii)

măsurile generale de biosecuritate din compartiment;

(ix)

condițiile hidrologice generale ale sistemului acvatic;

(b)

clasifică toate unitățile din compartiment drept unități cu risc ridicat, în conformitate cu partea I capitolul 1 din anexa VI;

(c)

impune toate măsurile considerate necesare pentru prevenirea introducerii bolii.

(4)   Dacă se furnizează Comisiei o declarație privind statutul de indemn de boală pentru un compartiment dependent în conformitate cu articolul 83, autoritatea competentă pune la dispoziție evaluarea menționată la alineatul (3) litera (a) și detalii privind toate măsurile puse în aplicare pentru a preveni introducerea bolii în compartiment.

Autoritatea competentă comunică fără întârziere Comisiei orice modificări ulterioare aduse factorilor epidemiologici menționați la alineatul (3) litera (a) și măsurile adoptate pentru atenuarea impactului acestora.

Articolul 74

Statutul de indemn de boală bazat pe absența speciilor listate

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deține animale de acvacultură ca urmare a absenței speciilor listate pentru boala respectivă sunt următoarele:

(a)

criteriile generale menționate la articolul 73 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin 5 ani și boala nu a fost detectată; și

(b)

speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populația de animale deținute și de animale sălbatice.

(2)   Statul membru pune la dispoziție documente doveditoare pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1). Dovezile demonstrează sustenabilitatea statutului de indemn de boală, ținând cont de următoarele aspecte:

(a)

probabilitatea prezenței animalelor din speciile listate în compartiment a fost evaluată și s-a constatat că este neglijabilă; și

(b)

s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate în compartiment este neglijabilă.

Articolul 75

Statutul de indemn de boală bazat pe incapacitatea agentului patogen de a supraviețui

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deține animale de acvacultură ca urmare a incapacității agentului patogen de a supraviețui sunt următoarele:

(a)

criteriile generale menționate la articolul 73 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puțin 5 ani și boala nu a fost detectată;

(b)

boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supraviețuit;

(c)

este atinsă valoarea a cel puțin unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supraviețuirea agentului patogen;

(d)

agentul patogen este expus la acest parametru critic pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge.

(2)   Statul membru pune la dispoziție următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1):

(a)

în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1) literele (a) și (b), documente doveditoare;

(b)

în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor de la alineatul (1) literele (c) și (d), dovezi științifice.

Articolul 76

Statutul de indemn de boală bazat pe date istorice și de supraveghere

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deține animale de acvacultură pe baza datelor istorice și de supraveghere sunt următoarele:

(a)

boala nu a fost raportată niciodată în compartiment sau a fost eradicată în compartiment și nu a fost raportată cel puțin 25 de ani;

(b)

boala a fost raportată în ultimii 25 de ani, a fost eradicată din compartiment și sunt îndeplinite cerințele specifice bolii menționate la articolul 78.

(2)   Un stat membru care dorește să obțină aprobarea statutului de indemn de boală pentru compartiment pe baza dispozițiilor de la alineatul (1) litera (a) trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puțin 10 ani:

(a)

supravegherea bolii la animalele deținute din speciile listate;

(b)

prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen;

(c)

interzicerea vaccinării împotriva boli, cu excepția cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerințele specifice bolii menționate la articolul 78;

(d)

supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaște ca boala să se fi stabilit la animale sălbatice din specia listată în interiorul compartimentului.

(3)   Criteriile prevăzute la alineatul (1) se aplică doar:

(a)

într-un nou stat membru, pe o perioadă de cel mult doi ani de la aderarea sa la Uniune; sau

(b)

pentru o perioadă de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 care clasifică pentru prima dată boala în cauză drept o boală de categoria B sau C.

(4)   Prin derogare de la alineatul (3) litera (b), acordarea statutului de indemn de boală pe baza datelor istorice și de supraveghere nu se aplică în cazul următoarelor boli:

(a)

SHV;

(b)

NHI;

(c)

infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(d)

infecția cu Bonamia ostreae;

(e)

infecția cu Marteilia refringens.

Articolul 77

Statutul de indemn de boală bazat pe programe de eradicare

(1)   Criteriile de recunoaștere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deține animale de acvacultură pe baza programelor de eradicare sunt următoarele:

(a)

autoritatea competentă a desfășurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menționează la articolul 46; și

(b)

autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare și a transmis Comisiei raportul final care demonstrează îndeplinirea cerințelor specifice bolii prevăzute la articolul 78.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), dacă un compartiment acoperă mai puțin de 75 % din teritoriul unui stat membru, iar bazinul hidrografic care aprovizionează compartimentul nu este partajat cu alt stat membru sau cu o țară terță, statutul de indemn de boală se poate obține în conformitate cu articolul 83.

Articolul 78

Cerințe specifice bolii pentru statutul de indemn de boală

Cerințele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală unui compartiment care deține animale de acvacultură sunt prevăzute în:

(a)

partea II capitolul 1 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu SHV;

(b)

partea II capitolul 1 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu NHI;

(c)

partea II capitolul 2 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(d)

partea II capitolul 3 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens;

(e)

partea II capitolul 4 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

(f)

partea II capitolul 5 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

(g)

partea II capitolul 6 secțiunea 2 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV.

Articolul 79

Cerințe specifice pentru compartimentele care sunt independente de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare

(1)   Pe lângă criteriile generale pentru acordarea statutului de indemn de boală compartimentelor care dețin animale de acvacultură, astfel cum este prevăzut la articolul 73 alineatul (1), un compartiment care include una sau mai multe unități individuale în cazul cărora statutul sanitar pentru o anumită boală este independent de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare poate obține statutul de indemn de boală dacă îndeplinește dispozițiile de la alineatele (2)-(6).

(2)   Un compartiment independent poate include:

(a)

o unitate individuală care este considerată ca o unitate epidemiologică unică, dat fiind că nu este influențată de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare; sau

(b)

mai multe unități, dacă fiecare unitate din compartiment îndeplinește cerințele menționate la prezentul alineat litera (a) și la alineatele (3)-(6), însă, datorită deplasărilor extinse ale animalelor între unități, sunt considerate o singură unitate epidemiologică, cu condiția ca toate unitățile să opereze un sistem comun de biosecuritate.

(3)   Un compartiment independent este aprovizionat cu apă:

(a)

printr-o instalație de tratare a apei care inactivează agentul patogen relevant; sau

(b)

direct dintr-un puț, un foraj sau un izvor.

Atunci când apa provine direct dintr-o sursă aflată în afara unității, apa este furnizată direct unității și este direcționată către unitate prin mijloace care asigură protecția corespunzătoare împotriva infecțiilor.

(4)   Este necesar să existe bariere naturale sau artificiale care să împiedice animalele acvatice să intre în fiecare unitate din compartiment din apele naturale înconjurătoare.

(5)   Compartimentul este, după caz, protejat de inundațiile și de infiltrațiile de apă din apele naturale înconjurătoare.

(6)   Compartimentul îndeplinește cerințele specifice bolii menționate la articolul 78.

Articolul 80

Dispoziții speciale pentru compartimentele care includ unități individuale care încep sau reîncep activități de acvacultură și în cazul cărora statutul sanitar privind o anumită boală este independent de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare

(1)   O unitate nouă care urmează să înceapă activități de acvacultură este considerată indemnă de boală dacă:

(a)

îndeplinește condițiile de la articolul 79 alineatul (2) litera (a) și alineatele (3)-(5); și

(b)

începe activități de acvacultură cu animale de acvacultură dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment indemn(ă) de boală.

(2)   O unitate care reîncepe activități de acvacultură după o pauză și îndeplinește cerințele de la alineatul (1) este considerată indemnă de boală fără supravegherea menționată la articolul 73 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) dacă:

(a)

autoritatea competentă cunoaște istoricul sanitar al unității și nu au fost confirmate cazuri de boli de categoria B sau de categoria C în unitate;

(b)

unitatea este curățată, dezinfectată și vidată sanitar, dacă este necesar, înainte de repopulare.

(3)   O unitate care își reîncepe activitățile după confirmarea prezenței unei boli de categoria B sau de categoria C este considerată drept indemnă de boala care a fost confirmată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

un eșantion reprezentativ de animale care au fost repopulate în unitate dintr-un stat membru, o zonă sau un compartiment indemn de boală după acțiunile de curățare, dezinfecție și vid sanitar este testat pentru boala relevantă la cel puțin 3 luni și la cel mult 12 luni de la expunerea la condiții, inclusiv în ceea ce privește temperatura apei, care conduc la exprimarea clinică a bolii;

(b)

sunt folosite testele de eșantionare și de diagnosticare menționate în capitolul relevant din partea II din anexa VI și sunt prelevate probe de la un număr de animale care va asigura depistarea bolii relevante cu un nivel de încredere de 95 % dacă prevalența vizată este de 2 %;

(c)

rezultatele testării descrise la litera (b) sunt negative.

Secțiunea 3

Menținerea, suspendarea și retragerea statutului de indemn de boală

Articolul 81

Criterii specifice privind măsurile de supraveghere și de biosecuritate pentru menținerea statutului de indemn de boală

(1)   Statele membre, zonele sau compartimentele acestora își pot menține statutul de indemn de boală doar dacă, pe lângă criteriile menționate la articolul 41 alineatul (1) literele (a) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/429, îndeplinesc și următoarele condiții:

(a)

întreprind un număr suficient de activități de supraveghere pentru a permite depistarea precoce a bolii și demonstrarea statutului de indemn de boală;

(b)

îndeplinesc măsurile de biosecuritate impuse de autoritatea competentă, pe baza riscurilor identificate, pentru prevenirea introducerii bolii;

(c)

îndeplinesc normele operaționale menționate la articolul 66 litera (a) punctele (v), (vi) și (vii) sau la articolul 73 alineatul (1) litera (a) punctele (v), (vi) și (vii).

(2)   În cazul animalelor acvatice, dacă un stat membru este declarat indemn de una sau mai multe dintre bolile listate, acesta poate întrerupe acțiunile specifice de supraveghere menționate la alineatul (3) literele (k)-(q) și își poate menține statutul de indemn de boală cu condiția ca riscul de introducere a bolii relevante să fi fost evaluat și să existe condiții care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză.

În zonele sau compartimentele indemne de boală din statele membre care nu sunt declarate indemne de boală sau în toate cazurile în care nu există condiții care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză, supravegherea specifică continuă după cum se prevede la alineatul (3) literele (k)-(q).

(3)   Cerințele specifice bolii în ceea ce privește măsurile de supraveghere și de biosecuritate sunt prevăzute în:

(a)

partea I capitolul 3 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute sau partea I capitolul 4 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și la caprinele deținute;

(b)

partea II capitolul 2 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu MTBC;

(c)

partea III capitolul 2 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu LEB;

(d)

partea IV capitolul 2 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de IBR/IPV;

(e)

partea V capitolul 2 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu ADV;

(f)

partea VI capitolul 2 secțiunea 2 din anexa IV pentru statutul de indemn de infecția cu BVD;

(g)

partea I capitolul 2 secțiunea 2 din anexa V pentru statutul de indemn de infecția cu RABV;

(h)

partea II capitolul 4 secțiunea 2 din anexa V pentru statutul de indemn de infecția cu BTV;

(i)

partea III secțiunea 2 din anexa V pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;

(j)

partea IV secțiunea 2 din anexa V pentru statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare;

(k)

partea II capitolul 1 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu SHV;

(l)

partea II capitolul 1 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu NHI;

(m)

partea II capitolul 2 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(n)

partea II capitolul 3 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens;

(o)

partea II capitolul 4 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

(p)

partea II capitolul 5 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

(q)

partea II capitolul 6 secțiunea 4 din anexa VI pentru statutul de indemn de infecția cu WSSV.

Articolul 82

Suspendarea, retragerea și restabilirea statutului de indemn de boală

(1)   Dacă boala a fost confirmată și, prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment al acestuia, autoritatea competentă:

(a)

aplică fără întârziere măsurile relevante pentru controlul bolilor;

(b)

efectuează acțiuni specifice de supraveghere pentru a evalua amploarea focarului;

(c)

impune orice măsuri necesare pentru atenuarea riscurilor.

(2)   Dacă boala nu a fost confirmată, dar a fost încălcată una dintre condițiile pentru menținerea statutului de indemn de boală al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment al acestuia, autoritatea competentă ia măsurile corective necesare și evaluează riscul ca situația din punctul de vedere al sănătății să fi suferit modificări.

(3)   În cazul în care este necesar, ca măsură de tranziție, autoritatea competentă poate suspenda statutul de indemn de boală al statului membru, al unei zone sau al unui compartiment al acestuia, în loc să fie retras statutul de indemn de boală de către Comisie. Pe perioada suspendării, autoritatea competentă:

(a)

adoptă toate măsurile de prevenție, de supraveghere și de control necesare pentru gestionarea situației;

(b)

informează fără întârziere Comisia și celălalt stat membru cu privire la măsurile adoptate; și

(c)

informează în mod regulat Comisia și celălalt stat membru cu privire la evoluția situației și cu privire la poziția sa în ceea ce privește restabilirea statutului de indemn de boală, prelungirea suspendării sau retragerea statutului de Comisie.

(4)   Cu condiția respectării dispozițiilor de la alineatul (3), autoritatea competentă poate restabili statutul de indemn de boală al statului membru, al zonei sau al compartimentului acestuia prin ridicarea suspendării.

Secțiunea 4

Derogări de la aprobarea de către Comisie

Articolul 83

Derogări de la aprobarea de către Comisie pentru anumite statute de indemn de boală pentru bolile animalelor acvatice

(1)   Prin derogare de la cerințele de obținere a aprobării din partea Comisiei pentru statutul de indemn de boală, prevăzute la articolul 36 alineatul (4) și la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429, pentru bolile animalelor acvatice din zone sau compartimente, această aprobare pentru zonele sau compartimentele care acoperă mai puțin de 75 % din teritoriul unui stat membru, iar bazinul hidrografic care aprovizionează zona sau compartimentul nu este partajat cu alt stat membru sau cu o țară terță, se obține în conformitate cu următoarea procedură:

(a)

statul membru dă o declarație privind statutul de indemn de boală pentru zona sau compartimentul care îndeplinește cerințele pentru statutul de indemn de boală, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament;

(b)

această declarație provizorie este publicată electronic de către statul membru și de către Comisie, iar statele membre sunt anunțate de publicarea ei;

(c)

la 60 de zile de la publicare, declarația provizorie intră în vigoare, iar zona sau compartimentul menționat la prezentul alineat obține statutul de indemn de boală.

(2)   În perioada de 60 de zile menționată la alineatul (1) litera (c), Comisia sau statele membre pot solicita clarificări sau informații suplimentare privind dovezile justificative furnizate de statul membru care dă declarația provizorie.

(3)   Atunci când cel puțin un stat membru sau Comisia formulează observații scrise în termenul menționat la alineatul (1) litera (c), în care indică preocupări privind dovezile care stau la baza declarației, Comisia, statul membru care a dat declarația și, dacă este cazul, statul membru care a solicitat clarificări sau informații suplimentare examinează împreună dovezile depuse pentru a soluționa preocupările.

În astfel de cazuri, perioada menționată la alineatul (1) litera (c) se prelungește automat cu 60 de zile de la data prezentării primelor preocupări. Această perioadă nu se mai poate prelungi ulterior

(4)   Dacă procesul descris la alineatul (3) eșuează, se aplică dispozițiile de la articolul 36 alineatul (4) și de la articolul 37 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/429.

PARTEA III

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 84

Dispoziții tranzitorii privind statutul de indemn de boală existent

(1)   Se consideră că statele membre și zonele acestora cărora li s-a aprobat statutul de indemn de boală înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament au statutul de indemn de boală în conformitate cu prezentul regulament pentru următoarele situații:

(a)

indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis, B.suis:

(i)

la populațiile de bovine, dacă s-a acordat statutul de indemn de bruceloză conform Directivei 64/432/CEE;

(ii)

la populațiile de ovine și caprine, dacă s-a acordat statutul de indemn de bruceloză (indemn de B. melitensis) conform Directivei 91/68/CEE;

(b)

indemn de infecția cu MTBC, dacă s-a acordat statutul de indemn de tuberculoză conform Directivei 64/432/CEE;

(c)

indemn de infecția cu LEB, dacă s-a acordat statutul de indemn de LEB conform Directivei 64/432/CEE;

(d)

indemn de IBR/IPV, dacă s-a acordat statutul de indemn de IBR conform Directivei 64/432/CEE;

(e)

indemn de infecția cu ADV, dacă s-a acordat statutul de indemn de virusul bolii lui Aujeszky conform Directivei 64/432/CEE;

(f)

indemn de infestarea cu Varroa spp., dacă s-a acordat statutul de indemn de varoază conform Directivei 92/65/CEE a Consiliului (24);

(g)

indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare, dacă s-a acordat statutul de indemn de virusul bolii de Newcastle fără vaccinare conform Directivei 2009/158/CE;

(h)

indemn de infecția cu SHV, dacă s-a acordat statutul de indemn de SHV conform Directivei 2006/88/CE a Consiliului (25);

(i)

indemn de infecția cu NHI, dacă s-a acordat statutul de indemn de NHI conform Directivei 2006/88/CE;

(j)

indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR dacă s-a acordat statutul de indemn de virusul AIS cu deleție în HPR conform Directivei 2006/88/CE;

(k)

indemn de infecția cu Bonamia ostreae, dacă s-a acordat statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae conform Directivei 2006/88/CE;

(l)

indemn de infecția cu Marteilia refringens, dacă s-a acordat statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens conform Directivei 2006/88/CE;

(m)

indemn de infecția cu WSSV, dacă s-a acordat statutul de indemn de virusul bolii petelor albe conform Directivei 2006/88/CE.

(2)   Se consideră că compartimentele din statele membre cărora li s-a aprobat statutul de indemn de boală înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament au statutul de indemn de boală în conformitate cu prezentul regulament pentru următoarele situații:

(a)

indemn de gripa aviară înalt patogenă, dacă compartimentul a fost aprobat în ceea ce privește gripa aviară în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 616/2009 al Comisiei (26);

(b)

indemn de infecția cu SHV, dacă s-a acordat statutul de indemn de SHV conform Directivei 2006/88/CE;

(c)

indemn de infecția cu NHI, dacă s-a acordat statutul de indemn de NHI conform Directivei 2006/88/CE;

(d)

indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR dacă s-a acordat statutul de indemn de virusul AIS cu deleție în HPR conform Directivei 2006/88/CE;

(e)

indemn de infecția cu Bonamia ostreae, dacă s-a acordat statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae conform Directivei 2006/88/CE;

(f)

indemn de infecția cu Marteilia refringens, dacă s-a acordat statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens conform Directivei 2006/88/CE;

(g)

indemn de infecția cu WSSV, dacă s-a acordat statutul de indemn de virusul bolii petelor albe conform Directivei 2006/88/CE.

(3)   Statele membre cărora li s-a aprobat statutul de indemn de boală în conformitate cu alineatul (1) sau (2) garantează că condițiile de menținere a statutului sunt conforme cu cele prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 85

Dispoziții tranzitorii privind programele de eradicare sau de supraveghere existente

(1)   Se consideră că statele membre și zonele acestora cu un program de eradicare aprobat sau cu un program de supraveghere aprobat înainte de data aplicării prezentului regulament au un program de eradicare aprobat în conformitate cu prezentul regulament pentru următoarele boli pe o perioadă de șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament:

(a)

IBR/IPV, dacă a fost aprobat programul de eradicare a IBR/IPV în conformitate cu Directiva 64/432/CEE;

(b)

infecția cu ADV, dacă a fost aprobat programul de eradicare a bolii lui Aujeszky conform Directivei 64/432/CEE;

(c)

SHV, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a SHV în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(d)

NHI, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a NHI în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(e)

infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(f)

infecția cu Bonamia ostreae, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a infecției cu Bonamia ostreae în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(g)

infecția cu Marteilia refringens, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a infecției cu Marteilia refringens în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(h)

infecția cu WSSV, dacă a fost aprobat programul de eradicare a bolii petelor albe conform Directivei 2006/88/CE.

(2)   Se consideră că compartimentele din statele membre cu un program de eradicare aprobat sau un program de supraveghere aprobat înainte de data aplicării prezentului regulament au un program de eradicare aprobat în conformitate cu prezentul regulament pentru următoarele boli pe o perioadă de șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament:

(a)

SHV, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a SHV în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(b)

NHI, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a NHI în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(c)

infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(d)

infecția cu Bonamia ostreae, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a infecției cu Bonamia ostreae în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(e)

infecția cu Marteilia refringens, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a infecției cu Marteilia refringens în conformitate cu Directiva 2006/88/CE;

(f)

infecția cu WSSV, dacă a fost aprobat programul de supraveghere sau de eradicare a bolii petelor albe conform Directivei 2006/88/CE.

(3)   Statele membre care au un program de eradicare aprobat în conformitate cu alineatul (1) sau (2) garantează că măsurile programului sunt conforme cu cele prevăzute pentru programele de eradicare din prezentul regulament.

Articolul 86

Abrogare

Se abrogă următoarele acte începând cu 21 aprilie 2021:

Decizia 2000/428/CE;

Decizia 2002/106/CE;

Decizia 2003/422/CE;

Decizia 2006/437/CE;

Regulamentul (CE) nr. 1266/2007;

Decizia 2008/896/CE;

Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1554.

Trimiterile la actele abrogate respective se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 87

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(3)  Decizia 2010/367/UE a Comisiei din 25 iunie 2010 privind punerea în aplicare de către statele membre a unor programe de supraveghere a gripei aviare la păsările de curte și la păsările sălbatice (JO L 166, 1.7.2010, p. 22).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(5)  Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64).

(6)  Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine (JO L 46, 19.2.1991, p. 19).

(7)  Regulamentul delegat (UE) 2018/1629 al Comisiei din 25 iulie 2018 de modificare a listei bolilor stabilite în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 272, 31.10.2018, p. 11).

(8)  Codul sanitar pentru animale terestre, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, 2018.

(9)  Decizia 2004/558/CE a Comisiei din 15 iulie 2004 de punere în aplicare a Directivei 64/432/CEE a Consiliului privind garanțiile suplimentare pentru schimburile intracomunitare cu bovine în ceea ce privește rinotraheita infecțioasă bovină și aprobarea programelor de eradicare prezentate de anumite state membre (JO L 249, 23.7.2004, p. 20).

(10)  The EFSA Journal (2006) 311, Opinion on the „Definition of a BoHV-1-free animal and a BoHV-1-free holding, and the procedures to verify and maintain this status” (Aviz privind „Definiția unui animal indemn de BoHV-1 și a unei exploatații indemne de BoHV-1 și procedurile de verificare și de menținere a acestui statut”).

(11)  Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine (JO L 327, 22.12.2000, p. 74).

(12)  EFSA AHAW Panel (EFSA Panel on Animal Health and Welfare, AHAW) [Grupul EFSA pentru sănătatea și bunăstarea animalelor (AHAW)], 2017. Scientific opinion on bluetongue: control, surveillance and safe movement of animals (Aviz științific privind virusul bolii limbii albastre: control, supraveghere și circulația în siguranță a animalelor). EFSA Journal 2017; 15(3):4698, 126.

(13)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(14)  Decizia 2000/428/CE a Comisiei din 4 iulie 2000 de stabilire a procedurilor de diagnosticare, a metodelor de prelevare de probe și a criteriilor de evaluare a rezultatelor testelor de laborator pentru confirmarea și diagnosticul diferențial ale bolii veziculoase a porcului (JO L 167, 7.7.2000, p. 22).

(15)  Decizia 2002/106/CE a Comisiei din 1 februarie 2002 de aprobare a unui manual de diagnosticare care stabilește proceduri de diagnosticare, metode de prelevare de probe și criterii de evaluare a testelor de laborator pentru confirmarea pestei porcine clasice (JO L 39, 9.2.2002, p. 71).

(16)  Decizia 2003/422/CE a Comisiei din 26 mai 2003 de aprobare a manualului de diagnostic al pestei porcine africane (JO L 143, 11.6.2003, p. 35).

(17)  Decizia 2006/437/CE a Comisiei din 4 august 2006 de aprobare a unui manual de diagnostic pentru influența aviară în conformitate cu Directiva 2005/94/CE a Consiliului (JO L 237, 31.8.2006, p. 1).

(18)  Regulamentul (CE) nr. 1266/2007 al Comisiei din 26 octombrie 2007 referitor la normele de punere în aplicare a Directivei 2000/75/CE a Consiliului în ceea ce privește combaterea, monitorizarea, supravegherea febrei catarale ovine, precum și restricțiile privind deplasările unor animale din specii receptive la aceasta (JO L 238, 27.10.2007, p. 37).

(19)  Decizia 2008/896/CE a Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind orientări pentru programele de supraveghere a sănătății animale bazate pe evaluarea riscului prevăzute în Directiva 2006/88/CE a Consiliului (JO L 322, 2.12.2008, p. 30).

(20)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/1554 a Comisiei din 11 septembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru aplicarea Directivei 2006/88/CE în ceea ce privește cerințele referitoare la supraveghere și la metodele de diagnostic (JO L 247, 23.9.2015, p. 1).

(21)  http://www.oie.int/en/standard-setting/terrestrial-manual/access-online/

(22)  http://www.oie.int/en/standard-setting/aquatic-manual/access-online/

(23)  Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (JO L 325, 12.12.2003, p. 31).

(24)  Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).

(25)  Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

(26)  Regulamentul (CE) nr. 616/2009 al Comisiei din 13 iulie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2005/94/CE a Consiliului în ceea ce privește aprobarea compartimentelor de creștere a păsărilor de curte și a compartimentelor de creștere a altor păsări captive în privința gripei aviare, precum și a unor măsuri suplimentare de biosecuritate preventivă în aceste compartimente (JO L 181, 14.7.2009, p. 16).


ANEXA I

DEFINIȚII DE CAZ SPECIFICE PENTRU BOLI ALE ANIMALELOR TERESTRE

Secțiunea 1

Gripa aviară înalt patogenă (HPAI)

1.

Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspect de HPAI atunci când îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (1).

2.

Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de HPAI atunci când:

(a)

agentul patogen responsabil pentru HPAI, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;

(b)

acidul nucleic specific agentului patogen pentru HPAI, care nu este o consecință a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau

(c)

a fost obținut un rezultat pozitiv care nu este o consecință a vaccinării printr-o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deținut sau de la un grup de animale deținute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.

3.

În scopurile prezentei definiții de caz, agentul patogen responsabil pentru HPAI trebuie să fie

(a)

un virus al gripei A din subtipurile H5 și H7 sau orice virus al gripei A cu un index de patogenitate intravenoasă (IPIV) mai mare de 1,2; sau

(b)

un virus al gripei A din subtipurile H5 și H7 cu o secvență de aminoacizi bazici multipli prezenți la locul clivajului moleculei de hemaglutinină (HA0), similară cu cea observată pentru alte izolate ale HPAI.

Secțiunea 2

Infecția cu virusurile gripei aviare slab patogene (LPAIV)

1.

Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspectat de infecție cu LPAIV atunci când îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (1).

2.

Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de infecție cu LPAIV atunci când:

(a)

agentul patogen responsabil pentru infecția cu LPAIV, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;

(b)

acidul nucleic specific agentului patogen pentru infecția cu LPAIV, care nu este o consecință a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau

(c)

a fost obținut un rezultat pozitiv care nu este o consecință a vaccinării printr-o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deținut sau de la un grup de animale deținute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.

3.

În scopurile prezentei definiții de caz, agentul patogen al infecției cu LPAIV trebuie să fie orice virus al gripei A din subtipurile H5 și H7 care nu sunt virusuri HPAI.

Secțiunea 3

Infecția cu virusul bolii de Newcastle (NDV)

1.

Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspectat de infecție cu NDV atunci când îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (1).

2.

Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de infecție cu NDV atunci când:

(a)

agentul patogen responsabil pentru infecția cu NDV, cu excepția tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;

(b)

acidul nucleic specific agentului patogen pentru infecția cu NDV, care nu este o consecință a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau

(c)

a fost obținut un rezultat pozitiv care nu este o consecință a vaccinării printr-o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deținut sau de la un grup de animale deținute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.

3.

În scopurile prezentei definiții de caz, agentul patogen responsabil pentru infecția cu NDV trebuie să fie orice paramixovirus aviar de tip 1 (APMV-1) (virusul aviar Avulavirus de tip 1) care:

(a)

prezintă un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI) de 0,7 sau mai mare; sau

(b)

prezintă aminoacizi bazici multipli la capătul C-terminal al proteinei F2 și fenilalanină la reziduul 117, care este capătul N-terminal al proteinei F1. Termenul „aminoacizi bazici multipli” se referă la prezența a cel puțin trei reziduuri de arginină sau lizină între reziduurile 113 și 116. În absența unei demonstrații a configurației caracteristice a reziduurilor de aminoacizi, astfel cum s-a descris mai sus, este necesară caracterizarea virusului izolat printr-un test ICPI. În prezenta definiție, reziduurile de aminoacizi sunt numerotate de la capătul N-terminal al secvenței de aminoacid dedusă din secvența nucleotidică a genei F0 (113-116 corespunde reziduurilor de la -4 la -1 de la locul clivajului).


ANEXA II

PROGRAMUL DE SUPRAVEGHERE AL UNIUNII

PARTEA I

SUPRAVEGHEREA GRIPEI AVIARE LA PĂSĂRILE DE CURTE ȘI LA PĂSĂRILE SĂLBATICE

Secțiunea 1

Abordare generală și cerințe

1.   DOMENIUL DE APLICARE TERITORIAL

Supravegherea păsărilor de curte și a păsărilor sălbatice trebuie să fie pusă în aplicare în toate statele membre.

2.   PERIOADA DE APLICARE

Până la revocare.

3.   ABORDARE GENERALĂ

Sistemul de supraveghere trebuie să abordeze obiectivele prevăzute în secțiunea 2 și trebuie să aibă la bază o abordare cuprinzătoare, care să includă diferitele componente ale activităților de supraveghere ce se completează reciproc la nivelul populațiilor de păsări de curte și de păsări sălbatice:

Sisteme de detectare precoce, astfel cum sunt prevăzute în secțiunile 3 și 4;

Supraveghere bazată pe riscuri, astfel cum este prevăzută în secțiunile 5 și 6.

Secțiunea 2

Obiective în ceea ce privește supravegherea la păsările de curte și la păsările sălbatice

1.

Detectarea precoce a gripei aviare înalt patogene (HPAI) la păsările de curte.

2.

Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice, care asigură:

(a)

alerta precoce pentru eventuala introducere a HPAI la păsările de curte, mai ales atunci când virusurile intră în Uniune prin migrația păsărilor sălbatice;

(b)

informații pentru evaluarea riscurilor de răspândire a virusurilor ca urmare a constatării unor cazuri de HPAI la păsări sălbatice.

3.

Detectarea HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative.

4.

Detectarea virusurilor gripei aviare slab patogene (LPAIV) care circulă și care se pot răspândi cu ușurință între grupurile de păsări de curte, în special în zonele cu o densitate ridicată a unităților de păsări de curte, ținând cont de potențialul acestora de a suferi mutații și de a se transforma în HPAI, pentru:

(a)

a identifica clusterele de infecție cu LPAIV; și

(b)

a monitoriza riscul de răspândire a LPAIV prin circulația păsărilor de curte și prin vectori neanimați în anumite sisteme de producție expuse riscurilor.

5.

Contribuția la creșterea volumului de cunoștințe privind HPAI și LPAIV care prezintă un potențial risc zoonotic.

Secțiunea 3

Detectarea precoce a HPAI la păsările de curte

1.

Sistemele de detectare precoce a HPAI la păsările de curte trebuie să facă parte din supravegherea generală, astfel cum este prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a), și trebuie să fie puse în aplicare la nivelul întregului sector al păsărilor de curte.

2.

Supravegherea menționată la punctul 1 trebuie să includă cel puțin detectarea și investigația precoce a unităților amplasate într-o zonă identificată drept prezentând un risc ridicat pentru introducerea și răspândirea HPAI, în ceea ce privește:

(a)

orice modificare a parametrilor normali de producție și de sănătate, precum rata mortalității, aportul de furaje și de apă și producția de ouă; și

(b)

orice semne clinice sau leziune post-mortem care sugerează HPAI.

3.

Testarea regulată a probelor prelevate de la păsări de curte decedate și bolnave din unități amplasate într-o zonă identificată drept prezentând un risc ridicat pentru introducerea și răspândirea HPAI poate fi, de asemenea, relevantă atunci când a fost identificat un risc ridicat la nivel național, la nivelul UE sau la nivel regional, din cauza focarelor de HPAI la păsările de curte și/sau la păsările sălbatice.

Secțiunea 4

Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice

1.

Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice trebuie să se bazeze pe eșantionarea și testarea păsărilor care:

(a)

au fost găsite decedate;

(b)

au fost găsite rănite sau bolnave;

(c)

au fost vânate și prezintă semne clinice.

Este posibil să fie necesară intensificarea acestei supravegheri, atunci când s-a detectat HPAI la păsările sălbatice, prin sisteme de monitorizare care utilizează patrule organizate pentru detectarea și colectarea păsărilor decedate și bolnave.

2.

Această supraveghere trebuie să fie concepută în funcție de riscuri, ținând cont cel puțin de informațiile relevante privind aspecte ornitologice, virologice, epidemiologice și de mediu.

3.

Supravegherea trebuie să se aplice în cazul păsărilor din speciile de păsări sălbatice vizate, astfel cum se prevede în secțiunea 8. Cu toate acestea, toate episoadele suspecte de mortalitate la păsările sălbatice trebuie să fie investigate astfel încât să se excludă HPAI.

Pe lângă speciile de păsări sălbatice vizate, pot fi incluse și specii suplimentare de păsări sălbatice, dacă a fost evaluată relevanța lor epidemiologică specifică pe teritoriul statului membru.

4.

În plus, supravegherea poate include, în spațiile prioritare și în siturile-cheie, în special în cele în care păsările din speciile de păsări sălbatice vizate pătrund în Uniune în timpul migrației, cel puțin de pe rutele de nord-est și est, prelevarea de probe și testarea:

(a)

păsărilor prinse în capcane;

(b)

păsărilor vânate sănătoase;

(c)

păsărilor santinelă.

5.

În rezultatele supravegherii HPAI la păsările sălbatice trebuie incluse sursele suplimentare de informații obținute în urma investigării păsărilor sălbatice în contextul focarelor de HPAI la păsările deținute.

Secțiunea 5

Supraveghere complementară bazată pe riscuri pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative

1.

Supravegherea bazată pe riscuri pentru infecția cu HPAI în unitățile de păsări de curte care dețin rațe, gâște, păsări de curte care aparțin speciei Anseriformes pentru efectivele de vânat sau prepelițe care urmează să fie eliberate în natură trebuie să țină cont de următorii factori de risc:

(a)

situația epidemiologică istorică și actuală a bolii și evoluția sa în timp la păsările de curte și la păsările sălbatice;

(b)

proximitatea unităților față de corpurile de apă și față de alte locuri în care păsările migratorii, în special păsările de apă, se pot strânge într-un număr mai mare sau pot face o oprire în timpul circulației în și prin Uniune;

(c)

perioada de circulație crescută a păsărilor sălbatice migratoare din speciile vizate în și prin Uniune;

(d)

structura sistemului de creștere a păsărilor de curte, inclusiv sectorul mai amplu implicat în diferitele sisteme de producție;

(e)

amplasarea geografică a unităților din zonă cu o densitate ridicată a păsărilor de curte;

(f)

practicile de biosecuritate din cadrul unităților;

(g)

tipul și frecvența circulației păsărilor de curte, a produselor și vehiculelor care transportă păsări de curte și tiparele de comercializare; și

(h)

evaluările riscurilor și avizele științifice în ceea ce privește relevanța răspândirii HPAI de către păsările sălbatice.

2.

Pe baza justificărilor științifice, pot fi incluși și alți factori de risc decât cei menționați la punctul 1 literele (a)-(h) și pot fi omiși factori care nu sunt relevanți pentru situația statului membru.

Secțiunea 6

Supraveghere bazată pe riscuri pentru a identifica clusterele de unități infectate cu LPAIV și cu răspândire permanentă a LPAIV

1.

Supravegherea bazată pe riscuri pentru detectarea virusurilor gripei aviare slab patogene (LPAIV) care se pot răspândi cu ușurință între grupurile de păsări de curte, în special în zonele cu o densitate ridicată a unităților de păsări de curte, astfel cum este prevăzut în secțiunea 2 punctul 4, trebuie să se aplice unităților de păsări de curte pentru care autoritatea competentă a stabilit că în trecut au apărut în mod repetat clustere de infecție cu LPAIV sau se consideră că este mai probabil să apară.

2.

Astfel de clustere sunt caracterizate de infecția cu LPAIV a unor grupuri de unități corelate în timp și din punctul de vedere al proximității geografice.

3.

Evaluarea pentru selectarea unităților pentru supravegherea specifică trebuie să țină cont de riscul transmiterii laterale a virusului ca urmare a structurii și a complexității sistemului de producție, precum și a legăturilor funcționale dintre unități, mai ales atunci când activitatea se desfășoară în zone cu o densitate ridicată a unităților.

4.

Pe lângă criteriile de selecție pentru supravegherea activă a unităților menționate la punctul 3, trebuie să se țină cont de următorii factori de risc la nivel de unitate:

(a)

speciile deținute;

(b)

ciclul și durata de producție;

(c)

prezența mai multor specii de păsări de curte;

(d)

prezența unor efective de păsări de curte cu vârste multiple;

(e)

prezența unor păsări de curte cu o durată mare de viață;

(f)

practicarea principiului „totul plin-totul gol”;

(g)

durata perioadei de așteptare între loturi; și

(h)

practicile de biosecuritate și condițiile de adăpostire.

Secțiunea 7

Populațiile de păsări de curte vizate

1.

Sistemele de detectare precoce a infecției cu HPAI menționate în secțiunea 3 trebuie să se aplice tuturor populațiilor de păsări de curte.

2.

Supravegherea complementară pentru infecția cu HPAI menționată în secțiunea 5 la speciile de păsări de curte care nu prezintă în general semne semnificative atunci când sunt infectate cu HPAI trebuie să se aplice:

(a)

rațelor pentru reproducție;

(b)

gâștelor pentru reproducție;

(c)

rațelor pentru îngrășare;

(d)

gâștelor pentru îngrășare;

(e)

prepelițelor;

(f)

păsărilor de curte care aparțin speciei Anseriformes pentru efectivele de vânat care urmează să fie eliberate în natură.

3.

Pe lângă speciile și categoriile menționate la punctul 2, eșantionarea și testarea specifice pentru infecția cu LPAIV, conform secțiunii 6, se pot aplica următoarelor specii de păsări de curte și următoarelor categorii de producție:

(a)

găinilor ouătoare, inclusiv celor ținute în aer liber;

(b)

curcanilor pentru reproducție;

(c)

curcanilor pentru îngrășare;

(d)

păsărilor de curte care aparțin speciei Galliformes pentru efectivele de vânat care urmează să fie eliberate în natură.

Secțiunea 8

Populațiile de păsări sălbatice vizate

Speciile de păsări sălbatice vizate, în special păsările de apă migratoare, prezintă un risc mai ridicat de a se infecta cu HPAI și de a transmite HPAI.

Lista „speciilor de păsări sălbatice vizate”, întocmită și actualizată pe baza celor mai recente cunoștințe, este disponibilă pe site-ul web al laboratorului de referință al Uniunii Europene.

Secțiunea 9

Metode de eșantionare și de testare în laborator

1.

Numărul unităților de păsări de curte care fac obiectul eșantionării și numărul păsărilor de curte care fac obiectul testării, per unitate și, după caz, per unitate epidemiologică (de exemplu, efective e păsări de curte, adăpost etc.) din cadrul unității vizate trebuie să fie stabilit pe baza unei metode de eșantionare cu valabilitate statistică. Această metodă poate fi cea utilizată pentru eșantionarea reprezentativă, și anume, o prevalență estimată care trebuie detectată pe baza unei nivel predefinit de încredere stabilit de autoritatea competentă.

2.

Frecvența și perioada testelor:

(a)

frecvența eșantionării și a testării unităților de păsări de curte trebuie stabilită în funcție de rezultatul unei evaluări a riscurilor efectuate de autoritatea competentă;

(b)

perioada de timp pentru eșantionare trebuie să coincidă cu producția sezonieră pentru fiecare categorie de producție, dar nu trebuie să compromită abordarea supravegherii bazate pe riscuri;

(c)

atunci când este relevant, perioada de timp pentru eșantionare trebuie să țină cont de perioada de risc sporit, astfel cum se prevede la punctul 3 din secțiunea 3. Probele trebuie supuse testelor de laborator prin metode virologice, atunci când sunt prelevate pentru:

(i)

detectarea precoce a HPAI la păsările de curte menționate în secțiunea 3;

(ii)

detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice menționate în secțiunea 4;

(iii)

supravegherea complementară pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative de HPAI menționate în secțiunea 5;

(iv)

monitorizarea rezultatelor seropozitive menționate la punctul 4 litera (b).

Pentru testarea virologică, trebuie să se țină cont de prevalența și de perioada de timp pentru detectarea infecției active.

3.

Probele trebuie supuse testelor de laborator prin metode serologice, atunci când sunt prelevate pentru:

(a)

supravegherea complementară pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative de HPAI menționate în secțiunea 5, care completează testarea virologică, după caz;

(b)

detectarea clusterelor de unități infectate cu LPAIV, astfel cum se prevede în secțiunea 6. Atunci când nu se recomandă eșantionarea în scopuri serologice, din rațiuni tehnice sau din alte motive justificate, se efectuează testarea virologică.


ANEXA III

METODE DE DIAGNOSTICARE PENTRU ACORDAREA ȘI MENȚINEREA STATUTULUI DE INDEMN DE BOALĂ PENTRU ANUMITE BOLI ALE ANIMALELOR TERESTRE

Secțiunea 1

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

1.

Teste serologice

(a)

teste pentru probele de sânge:

(i)

teste cu antigen Brucella tamponat;

(ii)

testul de fixare a complementului (CFT);

(iii)

testul indirect de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (I-ELISA);

(iv)

testul de fluorescență de polarizare (FPA);

(v)

testul competitiv de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (C-ELISA).

(b)

teste pentru probele de lapte:

(i)

testul inelar pentru lapte (MRT);

(ii)

I-ELISA.

2.

Testul cutanat al brucelozei (BST)

Pentru testele menționate în partea I capitolul 1 secțiunile 1 și 2 din anexa IV, testul cutanat al brucelozei (BST) se folosește doar la ovine și caprine.

Secțiunea 2

Infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis

1.

Teste de tuberculinare intradermică

(a)

testul unic de tuberculinare intradermică (SITT);

(b)

testul comparativ de tuberculinare intradermică (CITT).

2.

Testul cu interferon gamma

Secțiunea 3

Leucoza enzootică bovină

1.

Teste serologice

(a)

teste pentru probele de sânge:

(i)

testul de imunodifuzie în gel de agar (AGID);

(ii)

testul de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic de blocare (B-ELISA);

(iii)

I-ELISA.

(b)

teste pentru probele de lapte:

(i)

I-ELISA.

Secțiunea 4

Rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV)

 

Metode:

Matrice:

bovine nevaccinate

BoHV-1 I-ELISA (1)

probe individuale de ser (4)

probe de lapte

gB B-ELISA (2)

probe individuale de ser (4)

probe individuale de suc de carne

bovine vaccinate conform strategiei DIVA cu vaccin deletat gE

gE B-ELISA (3)

probe individuale de ser

probe individuale de suc de carne

Secțiunea 5

Infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV)

 

Metode:

Matrice:

porcine nevaccinate

ADV ELISA (5)

probe individuale sau o probă combinată cu până la cinci probe de ser (sau plasmă)

probe individuale sau o probă combinată cu până la cinci probe de hârtie de filtru

probe individuale de suc de carne

porcine vaccinate conform strategiei DIVA cu un vaccin deletat gE

gE ELISA (6)

probe individuale de ser

Secțiunea 6

Diareea virală bovină (BVD)

1.

Metode directe:

(a)

Reacție de polimerizare în lanț-revers transcriptază în timp real (RT-PCR în timp real);

(b)

ELISA pentru detectarea antigenului BVDV.

2.

Teste serologice:

(a)

I-ELISA;

(b)

B-ELISA.


(1)  I-ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului întreg BoHV-1. În cadrul testelor pentru acordarea statutului de indemn de IBR/IPV se pot utiliza probe combinate cu până la 50 de probe de lapte (individual sau în vrac), iar în testele pentru menținerea acestui statut se pot utiliza probe combinate cu până la 100 de probe de lapte (individual sau în vrac).

(2)  B-ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gB. În cazul testelor pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg conform părții IV din anexa IV, se poate utiliza și această metodă.

(3)  B-ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gE. Se pot utiliza probe individuale de lapte atunci când scopul testării este acela de a demonstra menținerea statutului de indemn de IBR/IPV. Probele pot fi combinate, iar numărul de probe per probă combinată poate fi ales pe baza documentelor justificative care arată că testul este suficient de sensibil pentru a detecta o singură probă pozitivă din proba combinată, în toate circumstanțele activității de laborator de zi cu zi.

(4)  Când se efectuează testarea pentru a demonstra menținerea statutului de indemn de IBR/IPV, pot fi combinate probe prelevate individual. Numărul de probe per probă combinată poate fi ajustat pe baza documentelor justificative care arată că testul este suficient de sensibil pentru a detecta o singură probă slab pozitivă în proba combinată cu dimensiunea ajustată, în toate circumstanțele activității de laborator de zi cu zi.

(5)  ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg, a proteinei ADV-gB sau a proteinei ADV-gD. Pentru controlul loturilor de kituri pentru ADV-gB, kituri pentru ADV-gD sau kituri pentru ADV întreg, serul comunitar de referință ADV 1, sau substandardele, trebuie să obțină un rezultat pozitiv la o diluție de 1:2. Dacă scopul testării este acela de a detecta ADV întreg conform părții V din anexa IV, poate fi folosit oricare dintre aceste teste.

(6)  ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei ADV-gE. Pentru controlul loturilor, serul comunitar de referință ADV 1, sau substandardele, trebuie să obțină un rezultat pozitiv la o diluție de 1:8.


ANEXA IV

CERINȚE SPECIFICE BOLII PENTRU ACORDAREA, MENȚINEREA, SUSPENDAREA ȘI RETRAGEREA STATUTULUI DE INDEMN DE BOALĂ LA NIVELUL UNITĂȚILOR ȘI CERINȚE SPECIFICE BOLII PENTRU ACORDAREA ȘI MENȚINEREA STATUTULUI DE INDEMN DE BOALĂ LA NIVELUL STATELOR MEMBRE SAU AL ZONELOR

PARTEA I

INFECȚIA CU BRUCELLA ABORTUS, B. MELITENSIS ȘI B. SUIS

CAPITOLUL 1

Unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unități care deține bovine, ovine sau caprine doar dacă:

(a)

în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele, ovinele sau caprinele ținute în unitate;

(b)

în ultimii trei ani niciuna dintre bovinele, ovinele sau caprinele din unitate nu a fost vaccinată împotriva infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(c)

toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni și toate ovinele sau caprinele cu vârsta mai mare de șase luni prezente în unitate la momentul eșantionării au obținut rezultate negative la testul serologic în două rânduri, după cum urmează:

(i)

primul test trebuie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de trei luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a obținut un rezultat pozitiv la un test imunologic;

(ii)

al doilea test trebuie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de șase luni și nu mai târziu de 12 luni de la data eșantionării menționate la subpunctul (i);

(d)

animalele care prezintă semne clinice caracteristice infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, precum avorturile, au fost supuse investigațiilor și s-au obținut rezultate negative;

(e)

de la începutul eșantionării menționate la litera (c) subpunctul (i), toate bovinele, ovinele sau caprinele introduse în unitate provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare și nu au fost vaccinate împotriva infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ultimii trei ani; și

(i)

provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis pentru populația de animale relevantă;

(ii)

sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și trebuie să fi obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:

în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau

în primele 30 de zile după introducere, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; sau

(iii)

sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până când se obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție; și

(f)

de la începutul eșantionării menționate la litera (c) subpunctul (i), tot materialul germinativ de origine bovină, ovină sau caprină introdus sau utilizat în unitate provine din:

(i)

unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele, ovinele sau caprinele provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare și nu au fost vaccinate în ultimii trei ani; și:

(a)

provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis pentru populația de animale relevantă;

(b)

sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și au obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:

în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau

în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; sau

(c)

sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până când se obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție.

3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele de la punctul 1 literele (a), (b), (d), (e) și (f); și

(b)

este îndeplinită cerința de la litera (b) subpunctul (i) din secțiunea 2.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 1 literele (a), (b), (d), (e) și (f) din secțiunea 1; și

(b)

se obțin rezultate negative la testele serologice efectuate pe probe prelevate de la:

(i)

toate bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni și toate ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de șase luni, la intervale corespunzătoare, de cel mult 12 luni, stabilite de autoritatea competentă, ținând cont de tipul de producție, de situația de boală și de factorii de risc identificați; sau

(ii)

bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni și ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de șase luni deținute în unități aflate într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, în conformitate cu un regim de testare instituit de autoritatea competentă, ținând cont de tipul de producție și de factorii de risc identificați.

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2; sau

(b)

se suspectează un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele de la punctul 1 literele (b), (d), (e) și (f) din secțiunea 1 și de la litera (b) din secțiunea 2;

(b)

absența infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului;

(b)

nu poate fi exclusă infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în conformitate cu secțiunea 3 punctul 2 litera (b);

(c)

s-a confirmat un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate; sau

(d)

alte rațiuni justifică nevoia de a controla infecția cu Brucella abortus, B. melitensis, B. suis.

2.

Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 2.

3.

Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare a fost retras în conformitate cu punctul 1 literele (b), (c) sau (d), acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate cazurile confirmate și toate animalele care nu au obținut rezultate negative la teste, iar restul de bovine, ovine sau caprine îndeplinesc cerințele prevăzute la punctul 1 litera (c) din secțiunea 1.

4.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 3, atunci când infecția cu B. suis biovar 2 se confirmă la o singură bovină, ovină sau caprină deținută în unitate, statutul poate fi redobândit după obținerea unor rezultate negative la testele aplicate probelor prelevate în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul 1 litera (c) subpunctul (i) din secțiunea 1.

CAPITOLUL 2

Unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare poate fi acordat unei unități care deține bovine, ovine sau caprine doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele de la capitolul 1 secțiunea 1 punctul 1 literele (a), (c) și (d);

(b)

de la începutul eșantionării menționate în capitolul 1 secțiunea 1 punctul 1 litera (c) subpunctul (i), toate bovinele, ovinele sau caprinele introduse în unitate provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare și:

(i)

provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis pentru populația de animale relevantă;

(ii)

sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și au obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată

în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau

în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; sau

(iii)

sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până când obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție; și

(c)

de la începutul eșantionării menționate în capitolul 1 secțiunea 1 punctul 1 litera (c) subpunctul (i), tot materialul germinativ de origine bovină, ovină sau caprină introdus sau utilizat în unitate provine din:

(i)

unitățile indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele, ovinele sau caprinele provin din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare; și

(a)

provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis pentru populația de animale relevantă;

(b)

sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de șase luni și au obținut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:

(i)

în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau

(ii)

în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; sau

(c)

sunt femele în perioada puerperală care sunt ținute izolate de când sunt introduse în unitate până când se obține un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puțin 30 de zile după parturiție.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele din secțiunea 1 punctul 1 literele (b) și (c) din prezentul capitol și din secțiunea 1 punctul 1 literele (a) și (d) din capitolul 1; și

(b)

se obțin rezultate negative la testele serologice efectuate pe probe prelevate de la toate bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni și toate ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de șase luni, la intervale corespunzătoare, de cel mult 12 luni, stabilite de autoritatea competentă, ținând cont de tipul de producție, de situația de boală și de factorii de risc identificați.

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2; sau

(b)

se suspectează un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele menționate în capitolul 1 secțiunea 1 punctul 1 litera (d), în secțiunea 1 punctul 1 literele (b) și (c) și în secțiunea 2 litera (b);

(b)

absența infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare al unei unități care deține bovine, ovine sau caprine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului;

(b)

nu poate fi exclusă infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în conformitate cu secțiunea 3 punctul 2 litera (b);

(c)

s-a confirmat un caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deținută în unitate; sau

(d)

alte rațiuni justifică nevoia de a controla infecția cu Brucella abortus, B. melitensis, B. suis.

2.

Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 2.

3.

Dacă statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis cu vaccinare a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (b), (c) sau (d), acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate cazurile confirmate și toate animalele care nu au obținut rezultate negative la teste, iar restul de bovine, ovine sau caprine îndeplinesc cerințele prevăzute în capitolul 1 secțiunea 1 punctul 1 litera (c).

4.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 3, atunci când infecția cu Brucella suis biovar 2 se confirmă la o singură bovină, ovină sau caprină deținută în unitate, statutul poate fi redobândit după obținerea unor rezultate negative la testele aplicate probelor prelevate în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolul 1 secțiunea 1 punctul 1 litera (c) subpunctul (i).

CAPITOLUL 3

Stat membru indemn sau zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute

Secțiunea 1

Acordarea statutului în ceea ce privește bovinele deținute

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

cel puțin în ultimii trei ani nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute;

(b)

în ultimii trei ani s-au pus în practică cerințe generale de supraveghere în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) pentru detectarea timpurie a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute, care au inclus cel puțin:

(i)

transmiterea regulată de probe din cazurile de avort în vederea testelor de laborator;

(ii)

investigarea la timp a cazurilor de avort care ar fi putut fi provocate de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(c)

în ultimii trei ani, cel puțin 99,8 % dintre unitățile care dețin bovine, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația de bovine, și-au menținut statutul de indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare;

(d)

vaccinarea bovinelor împotriva Brucella abortus, B. melitensis și B. suis nu a avut loc cel puțin în ultimii trei ani și nicio bovină introdusă în statul membru sau în zonă nu a fost vaccinată în ultimii trei ani anteriori introducerii.

Secțiunea 2

Menținerea statutului în ceea ce privește bovinele deținute

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la literele (a), (b) și (d) din secțiunea 1; și

(b)

în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, s-au realizat acțiuni anuale de supraveghere bazate pe un eșantion reprezentativ pentru toate unitățile care dețin bovine, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95 % a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2 % în unitățile care dețin bovine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1 % în populația de bovine;

(c)

dacă nu s-a confirmat niciun caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, supravegherea trebuie să se bazeze pe:

(i)

acțiuni anuale aleatorii de supraveghere, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95 % a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2 % în unitățile care dețin bovine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1 % în populația de bovine; sau

(ii)

acțiuni anuale de supraveghere bazată pe riscuri, care să permită detectarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, inclusiv de răspândirea infecției de la alte animale decât bovinele deținute.

2.

Statutul unui stat membru sau al unei zone de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute nu este afectat de confirmarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la altă populație de animale decât bovinele deținute, cu condiția să fi fost puse în aplicare și să fie evaluate periodic măsuri eficace de prevenire a transmiterii infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute.

3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (a), statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește bovinele deținute dintr-un stat membru sau dintr-o zonă poate fi menținut în cazul confirmării unui caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis dacă:

(a)

unitatea în care a fost detectată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la bovinele deținute a fost supusă imediat măsurilor relevante de control al bolilor menționate la articolul 24;

(b)

în termen de 60 de zile de la prima confirmare a infecției, autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică și investigații, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25, pentru identificarea sursei probabile și a distribuției infecției și a ajuns la concluzii privind sursa probabilă a infecției, fiind infectat doar un număr limitat de unități, iar unitățile respective au o legătură epidemiologică cu primul focar detectat;

(c)

măsurile relevante de control al bolilor menționate la articolul 21 sau la articolul 24 au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate identificată cu cazuri suspectate sau confirmate, după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la litera (b), până la restabilirea sau redobândirea statutului de indemn de boală;

(d)

supravegherea menționată la punctul 1 a fost adaptată și a demonstrat soluționarea incidentului.

CAPITOLUL 4

Stat membru indemn sau zonă indemnă de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute

Secțiunea 1

Acordarea statutului în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

cel puțin în ultimii trei ani nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute;

(b)

în ultimii trei ani s-au pus în practică cerințe generale de supraveghere în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) pentru detectarea timpurie a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute, care au inclus cel puțin:

(i)

transmiterea regulată de probe din cazurile de avort în vederea testelor de laborator;

(ii)

investigarea la timp a cazurilor de avort care ar fi putut fi provocate de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(c)

în ultimii trei ani s-au efectuat acțiuni de supraveghere asupra populației de ovine și caprine și cel puțin 99,8 % dintre unitățile care dețin ovine sau caprine, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația de ovine și caprine, și-au menținut statutul de indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare; și

(d)

vaccinarea ovinelor și a caprinelor împotriva Brucella abortus, B. melitensis și B. suis nu a avut loc cel puțin în ultimii trei ani și nicio ovină sau caprină introdusă în statul membru sau în zonă nu a fost vaccinată în ultimii trei ani anteriori introducerii.

Secțiunea 2

Menținerea statutului în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute

1.

Statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la literele (a), (b) și (d) din secțiunea 1; și

(b)

în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, s-au realizat acțiuni anuale de supraveghere bazate pe un eșantion reprezentativ pentru toate unitățile în care sunt deținute ovine sau caprine, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95 % a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2 % în unitățile care dețin ovine sau caprine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1 % în populația de ovine și caprine;

(c)

dacă nu s-a confirmat niciun caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, supravegherea trebuie să se bazeze pe:

(i)

acțiuni anuale aleatorii de supraveghere, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95 % a infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, la o rată de prevalență scontată de 0,2 % în unitățile care dețin ovine sau caprine sau la o rată de prevalență scontată de 0,1 % în populația de ovine și caprine; sau

(ii)

acțiuni anuale de supraveghere bazată pe riscuri, care să permită detectarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, care să țină cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, inclusiv de răspândirea infecției de la alte animale decât ovinele și caprinele deținute.

2.

Statutul unui stat membru sau al unei zone de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute nu este afectat de confirmarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la altă populație de animale decât ovinele și caprinele deținute, cu condiția să fi fost puse în aplicare și să fie evaluate periodic măsuri eficace de prevenire a transmiterii infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute.

3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (a), statutul de indemn de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în ceea ce privește ovinele și caprinele deținute dintr-un stat membru sau dintr-o zonă poate fi menținut în cazul confirmării unui caz de infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis dacă:

(a)

unitatea în care a fost detectată infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la ovinele și caprinele deținute a fost supusă imediat măsurilor relevante de control al bolilor menționate la articolul 24;

(b)

în termen de 60 de zile de la prima confirmare a infecției, autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică și investigații, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25, pentru identificarea sursei probabile și a distribuției infecției și a ajuns la concluzii privind sursa probabilă a infecției, fiind infectat doar un număr limitat de unități, iar unitățile respective au o legătură epidemiologică cu primul focar detectat;

(c)

măsurile relevante de control al bolilor menționate la articolul 21 sau la articolul 24 au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate identificată cu cazuri suspectate sau confirmate, după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la litera (b), până la restabilirea sau redobândirea statutului de indemn de boală; și

(d)

supravegherea menționată la punctul 1 a fost adaptată și a demonstrat soluționarea incidentului.

PARTEA II

Infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis

CAPITOLUL 1

Unitate indemnă de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium caprae) (MTBC) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă:

(a)

în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu MTBC la bovinele deținute în unitate;

(b)

bovinele cu vârsta mai mare de șase săptămâni prezente în unitate la momentul testării sau eșantionării au obținut rezultate negative la testele imunologice în două rânduri, după cum urmează:

(i)

primul test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de șase luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a obținut un rezultat pozitiv la un test imunologic;

(ii)

al doilea test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de șase luni și nu mai târziu de 12 luni de la data testării bovinei sau de la data prelevării de probe menționate la subpunctul (i);

(c)

de la începerea testării sau a prelevării de probe menționate la litera (b) subpunctul (i), toate bovinele introduse în unitate provin din unități indemne de infecția cu MTBC și:

(i)

provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu MTBC;

(ii)

sunt bovine cu vârsta mai mare de șase săptămâni și au obținut rezultate negative la un test imunologic:

în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau

în primele 30 de zile după introducere, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă; și

(d)

de la începutul testării sau al eșantionării menționate la litera (b) subpunctul (i), întregul material germinativ de origine bovină introdus sau utilizat în unitate provine din:

(i)

unități indemne de infecția cu MTBC; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu MTBC poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele provin din unități indemne de infecția cu MTBC și:

(a)

provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu MTBC;

(b)

dacă sunt bovine cu vârsta mai mare de șase săptămâni, au obținut rezultate negative la un test imunologic;

(i)

în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau

(ii)

în primele 30 de zile după introducere, cu condiția să fi fost ținute izolate în această perioadă.

3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (c) și ale punctului 2 litera (b), autoritatea competentă poate să nu solicite testarea dacă:

(a)

bovinele introduse în unitate:

(i)

au obținut rezultate negative la un test imunologic efectuat în ultimele șase luni; și

(ii)

provin din unități în care bovinele au obținut rezultate negative la un regim de testare, astfel cum este prevăzut la punctul 1 litera (c) sau la punctul 2 din secțiunea 2, efectuat în ultimele șase luni; sau

(b)

bovinele introduse în unitate:

(i)

au obținut rezultate negative la un test imunologic efectuat în ultimele 12 luni; și

(ii)

provin din unități în care bovinele au obținut rezultate negative la un regim de testare, astfel cum este prevăzut la punctul 2 litera (b) sau la punctul 2 litera (c) din secțiunea 2, efectuat în ultimele 12 luni.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități care deține bovine poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 1 literele (a), (c) și (d) din secțiunea 1;

(b)

orice caz suspect de infecția cu MTBC la o bovină deținută în unitatea respectivă sau introdusă din unitatea respectivă într-un abator este notificat autorității competente și investigat; și

(c)

pentru toate bovinele cu vârsta mai mare de șase săptămâni a fost efectuat un test imunologic, la care s-au obținut rezultate negative, la intervale de cel mult 12 luni.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (c), autoritatea competentă poate modifica regimul de testare după cum urmează:

(a)

într-un stat membru sau într-o zonă în care procentul anual de unități infectate cu MTBC, calculat la data de 31 decembrie a fiecărui an, nu depășește 1 % în ultimele 24 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 24 de luni;

(b)

într-un stat membru sau într-o zonă în care procentul anual de unități infectate cu MTBC, calculat la data de 31 decembrie a fiecărui an, nu depășește 0,2 % pentru ultimele 48 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 36 de luni;

(c)

într-un stat membru sau într-o zonă în care procentul anual de unități infectate cu MTBC, calculat la data de 31 decembrie a fiecărui an, nu depășește 0,1 % pentru ultimele 72 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 48 de luni;

(d)

într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu MTBC, dacă riscul transmiterii MTBC de la animalele sălbatice la bovine a fost evaluat prin acțiuni adecvate de supraveghere, intervalul dintre teste poate fi stabilit în funcție de tipul de producție și de factorii de risc identificați, ținând cont cel puțin de următoarele riscuri:

(i)

un loc asociat cu cazuri suspectate sau confirmate de infecție cu MTBC la animale sălbatice;

(ii)

un istoric de infecție cu MTBC în ultimii cinci ani;

(iii)

o legătură epidemiologică cu unitățile care se încadrează la subpunctele (i) sau (ii).

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2; sau

(b)

se suspectează un caz de infecție cu MTBC la o bovină deținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de infecția cu MTBC poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele prevăzute în secțiunea 1 punctul 1 literele (c) și (d), în secțiunea 2 punctul 1 litera (b) și, după caz, în secțiunea 2 punctul 1 litera (c) sau punctul 2;

(b)

absența infecției cu MTBC este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. Dacă bovinele suspectate sunt sacrificate în acest context, investigațiile trebuie să includă examinarea probelor prin metode directe de diagnostic.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu MTBC al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului;

(b)

nu poate fi exclusă infecția cu MTBC în conformitate cu secțiunea 3 punctul 2 litera (b);

(c)

s-a confirmat un caz de infecție cu MTBC la o bovină deținută în unitate; sau

(d)

acest lucru se justifică din alte rațiuni care impun controlul infecției cu MTBC.

2.

Dacă statutul de indemn de infecția cu MTBC a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 2.

3.

Dacă statutul de indemn de infecția cu MTBC a fost retras în conformitate cu punctul 1 literele (b), (c) sau (d), acesta poate fi redobândit doar dacă:

(a)

au fost eliminate toate cazurile confirmate și toate animalele care au obținut rezultate non-negative la un test imunologic; și

(b)

restul bovinelor îndeplinesc cerințele din secțiunea 1 punctul 1 litera (b).

4.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 3 litera (b), statutul poate fi redobândit dacă:

(a)

toate bovinele cu vârsta mai mare de 6 săptămâni prezente în unitate la momentul testării au obținut rezultate negative la două teste imunologice, după cum urmează:

(i)

primul test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de două luni de la eliminarea ultimului caz confirmat și a ultimului animal care a obținut un rezultat pozitiv la un test imunologic;

(ii)

al doilea test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate nu mai devreme de două luni și nu mai târziu de 12 luni de la data testării sau a eșantionării bovinei, astfel cum se menționează la subpunctul (i); și

(b)

este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

(i)

concluzia anchetei epidemiologice arată că infecția se datorează introducerii unuia sau a mai multor animale infectate în unitate în ultimele 12 luni anterioare detectării infecției cu MTBC; sau

(ii)

a fost confirmat un singur caz sau o singură bovină a obținut rezultate pozitive la un test imunologic pentru MTBC de la detectarea infecției cu MTBC, iar statutul unității nu a fost retras în ultimii trei ani; sau

(iii)

bovinele din unitate au obținut rezultate negative la un test imunologic efectuat cu mai puțin de 12 luni anterior detectării infecției cu MTBC în conformitate cu secțiunea 2 punctul 1 litera (c) sau punctul 2.

CAPITOLUL 2

Stat membru indemn sau zonă indemnă de infecția cu MTBC

Secțiunea 1

Acordarea statutului în ceea ce privește bovinele deținute

Statutul de indemn de infecția cu MTBC în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

în ultimii trei ani, cel puțin 99,8 % dintre unitățile care dețin bovine, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația de bovine, și-au menținut statutul de indemne de infecția cu MTBC, iar rata de incidență a unităților în care s-a confirmat infecția pe parcursul anului nu a depășit 0,1 %; și

(b)

în ultimii trei ani s-au pus în practică cerințe generale de supraveghere în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) pentru detectarea infecției cu MTBC la bovinele deținute, care au inclus cel puțin:

(i)

cercetarea sistematică a leziunilor provocate de infecția cu MTBC la toate animalele bovine sacrificate prin intermediul supravegherii ante- și post-mortem;

(ii)

investigarea leziunilor care s-ar putea datora infecției cu MTBC.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu MTBC în ceea ce privește bovinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la litera (b) din secțiunea 1; și

(b)

în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului trebuie efectuate acțiuni anuale aleatorii de supraveghere, bazate pe o eșantionare reprezentativă a tuturor unităților unde sunt deținute bovine, pentru a demonstra, cu un nivel de încredere de 95 %, că:

(i)

cel puțin 99,8 % dintre unități, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația de bovine, sunt indemne de infecția cu MTBC;

(ii)

rata de incidență a unităților confirmate drept infectate în timpul anului nu depășește 0,1 %;

(c)

dacă au fost îndeplinite condițiile de la litera (b) timp de doi ani consecutivi, supravegherea se bazează pe:

(i)

acțiuni anuale aleatorii de supraveghere care demonstrează cel puțin cu un nivel de încredere de 95 % că rata de incidență a unităților confirmate drept infectate în timpul anului nu depășește 0,1 %; sau

(ii)

acțiuni anuale de supraveghere bazate pe riscuri efectuate pentru detectarea infecției cu MTBC, ținând cont de sistemele de producție, de factorii de risc identificați, inclusiv de răspândirea infecției de la alte animale decât bovinele deținute, și o supraveghere sporită în unitățile asociate cu cel puțin unul dintre riscurile specifice menționate în capitolul 1 secțiunea 2 punctul 2 litera (d).

2.

Statutul unui stat membru indemn sau al unei zone indemne de infecția cu MTBC nu este afectat de confirmarea infecției cu MTBC la alte populații de animale decât bovinele deținute, cu condiția să fi fost puse în aplicare măsuri eficace, care sunt evaluate periodic, pentru prevenirea transmiterii infecției cu MTBC la bovinele deținute.

PARTEA III

LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ

CAPITOLUL 1

Unitate indemnă de leucoza enzootică bovină

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de leucoza enzootică bovină (LEB) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă:

(a)

în ultimele 24 de luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de LEB la bovinele deținute în unitate;

(b)

în ultimele 12 luni, bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni ținute în unitate au obținut rezultate negative la un test serologic în cel puțin două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni;

(c)

de la începutul prelevării de probe menționate la litera (b), toate bovinele introduse în unitate:

(i)

provin din unități indemne de LEB; sau

(ii)

provin din unități în care nu au existat dovezi privind prezența LEB, nici clinice, nici post-mortem sau ca urmare a unui test de diagnostic pentru LEB în ultimele 24 de luni anterioare transportului lor; și

dacă au mai mult de 24 de luni,

au fost supuse unor teste serologice, cu rezultate negative, în două rânduri, la un interval de cel puțin 4 luni, atunci când sunt ținute izolate de alte bovine din unitate; sau

au fost supuse unui test serologic, cu rezultat negativ, în ultimele 30 de zile anterioare introducerii, cu condiția să fi fost testate toate bovinele în conformitate cu litera (b);

dacă au mai puțin de 24 de luni,

sunt născute din femele care au fost supuse unui test serologic pentru LEB, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate în ultimele 12 luni, în două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni; și

(d)

de la începutul prelevării de probe menționate la litera (b), întregul material germinativ de bovine introdus în unitate provine din:

(i)

unități indemne de LEB; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de LEB poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele provin din unități indemne de LEB aflate fie într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de LEB, fie într-un stat membru sau într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare autorizat.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de LEB al unei unități care deține bovine poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 1 literele (a), (c) și (d) din secțiunea 1; și

(b)

este efectuată testarea serologică pentru LEB, cu rezultate negative, pe probe prelevate

(i)

la intervale de cel mult 36 de luni, de la toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni; sau

(ii)

în conformitate cu capitolul 2 secțiunea 2 literele (b) sau (c), după caz, dacă unitatea se află într-un stat membru indemn sau o zonă indemnă de LEB.

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de LEB al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2;

(b)

se suspectează un caz de LEB la o bovină ținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de LEB poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele de la punctul 1 literele (c) și (d) din secțiunea 1 și de la litera (b) din secțiunea 2;

(b)

absența LEB este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de LEB al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului; sau

(b)

s-a confirmat un caz de LEB la o bovină deținută în unitate.

2.

Dacă statutul de indemn de LEB a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 1 punctul 1 literele (c) și (d) sau din secțiunea 2 litera (b).

3.

Dacă statutul de indemn de LEB a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (b), acesta poate fi redobândit doar dacă:

(a)

au fost eliminate toate bovinele care prezintă un rezultat pozitiv la testul pentru LEB și toți descendenții acestora care au mai puțin de 24 de luni;

(b)

toate bovinele în vârstă de peste 12 luni au obținut un rezultat negativ la un test serologic, în două rânduri, la un interval de cel puțin patru luni, iar primul test trebuie să fie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de patru luni de la eliminarea ultimului caz confirmat.

4.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 3 litera (a), descendenții femelelor care au obținut un rezultat pozitiv la un test serologic pentru LEB sau care au prezentat leziuni provocate de LEB pot fi ținuți în unitate dacă:

(a)

au fost separați de mamă imediat după fătare și au obținut rezultate negative la un test PCR, în două rânduri, prima probă fiind prelevată în termen de 3-5 săptămâni iar a doua în termen de 8-10 săptămâni post-partum; și

(b)

rămân în unitate până la vârsta de 24 de luni și obțin rezultate negative la un test serologic sau sunt trimise, înainte de testul respectiv, direct la abator în conformitate cu cerințele de la articolul 27 alineatul (4).

CAPITOLUL 2

Stat membru indemn sau zonă indemnă de LEB

Secțiunea 1

Acordarea statutului

Statutul de indemn de LEB în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

cel puțin 99,8 % dintre unitățile unde sunt deținute bovine sunt indemne de LEB; și

(b)

toate bovinele cu vârsta peste 24 de luni, sacrificate în acest stat membru sau în această zonă, sunt supuse unei examinări post-mortem oficiale și de la toate animalele care prezintă tumori care ar putea fi provocate de LEB sunt prelevate probe care sunt supuse analizelor de laborator pentru confirmarea sau excluderea prezenței LEB.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de LEB în ceea ce privește bovinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele prevăzute în secțiunea 1; și

(b)

în primii cinci ani după acordarea statutului de indemn de LEB, se efectuează acțiuni de supraveghere bazate pe:

(i)

o eșantionare anuală aleatorie care să detecteze cel puțin unitățile infectate cu LEB, cu un grad de încredere de 95 %, la o rată de prevalență scontată de 0,2 %; sau

(ii)

testarea serologică a tuturor bovinelor cu vârsta mai mare de 24 de luni, cel puțin o dată;

(c)

după primii cinci ani de la acordarea statutului de indemn de LEB, se efectuează acțiuni de supraveghere pentru a demonstra absența infecției, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați.

PARTEA IV

RINOTRAHEITA INFECȚIOASĂ BOVINĂ/VULVOVAGINITA PUSTULOASĂ INFECȚIOASĂ

CAPITOLUL 1

Unitate indemnă de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă (IBR/IPV) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă:

(a)

în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de IBR/IPV la bovinele deținute în unitate;

(b)

în ultimii doi ani, niciuna dintre bovinele deținute în unitate nu a fost vaccinată împotriva IBR/IPV;

(c)

bovinele deținute în unitate au fost supuse cel puțin unuia dintre următoarele regimuri de testare ținând cont de vaccinările anterioare conform strategiei DIVA, dacă au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1 gE, pe:

(i)

o probă de sânge, lapte sau suc de carne prelevată de la fiecare bovină pe parcursul unei perioade care nu depășește 12 luni; sau

(ii)

probe de sânge, lapte sau suc de carne prelevate în cel puțin două rânduri, la un interval de cel puțin două luni și de cel mult 12 luni, de la:

toate bovinele femele în vârstă de peste 12 luni; și

toate bovinele masculi folosite pentru reproducție sau destinate reproducției în vârstă de peste 12 luni; și

un eșantion aleatoriu de masculi care nu sunt destinați reproducției, în vârstă de peste 12 luni. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10 %, cu un nivel de încredere de 95 %; sau

(iii)

în cazul unei unități în care alăptează cel puțin 30 % dintre bovine,

probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin trei rânduri, la intervale de cel puțin trei luni, de la bovine femele care alăptează reprezentând toate unitățile epidemiologice ale unității; și

probe de lapte prelevate de la toate bovinele femele care nu alăptează în vârstă de peste 12 luni și de la toate bovinele masculi folosite pentru reproducție sau destinate reproducției în vârstă de peste 12 luni; și

o probă aleatorie de sânge sau de suc de carne prelevată de la bovinele masculi care nu sunt destinate reproducției în vârstă de peste 12 luni. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10 %, cu un nivel de încredere de 95 %; sau

(iv)

în cazul unei unități în care mai puțin de 5 % dintre bovinele deținute sunt masculi și cel puțin 95 % dintre femelele peste 24 de luni sunt destinate sau sunt folosite pentru producția de lapte, probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin șase rânduri, la intervale de cel puțin două luni, de la bovine femele care alăptează, reprezentând toate unitățile epidemiologice din cadrul unității;

(d)

de la începutul prelevării de probe menționate la litera (c), toate bovinele introduse în unitate:

(i)

provin din unități indemne de IBR/IPV și, dacă unitățile de origine se află într-un stat membru sau într-o zonă care nu este indemnă de IBR/IPV și nici nu a făcut obiectul unui program aprobat de eradicare, au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE pe o probă prelevată după introducerea lor și înainte de acordarea statutului de indemn de IBR/IPV; sau

(ii)

au fost supuse carantinei anterior introducerii și au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg pe o probă prelevată nu mai devreme de 21 de zile de la începerea carantinei; și

(e)

de la începutul prelevării de probe menționate la litera (c), întregul material germinativ al bovinelor introdus în unitate provine din:

(i)

unități indemne de IBR/IPV; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de IBR/IPV poate fi acordat unei unități dacă toate bovinele provin din unități indemne de IBR/IPV aflate fie într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de IBR/IPV, fie într-un stat membru sau într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare autorizat, cu condiția să îndeplinească cerințele menționate la literele (c) și (d) din secțiunea 2, după caz.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de IBR/IPV poate fi menținut într-o unitate care deține bovine doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 1 literele (a), (b) și (e) din secțiunea 1;

(b)

este efectuată testarea serologică pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE, ținând cont de vaccinările anterioare cu un vaccin conform strategiei DIVA, cu rezultate negative,

(i)

pe probe de sânge, lapte sau suc de carne prelevate anual de la toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni; sau

(ii)

în cazul unei unități în care alăptează cel puțin 30 % dintre bovine, cel puțin anual, pe:

probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin trei rânduri, la intervale de cel puțin trei luni, de la bovine femele care alăptează reprezentând toate unitățile epidemiologice ale unității; și

probe de sânge prelevate de la toate bovinele masculi pentru reproducție în vârstă de peste 24 de luni; sau,

(iii)

în cazul unei unități în care mai puțin de 5 % dintre bovinele deținute sunt masculi și cel puțin 95 % dintre femelele peste 24 de luni sunt destinate sau sunt folosite pentru producția de lapte, cel puțin anual, pe probe de lapte în vrac prelevate în cel puțin șase rânduri, la intervale de cel puțin două luni, de la bovine femele care alăptează, reprezentând toate unitățile epidemiologice din cadrul unității; sau

(iv)

cu condiția ca statutul de indemn de IBR/IPV să fi fost menținut în ultimii trei ani consecutivi, anual, pe probe de sânge sau de lapte prelevate de la un număr de bovine care trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive, cu un nivel de încredere de 95 %, la o rată de prevalență scontată de 10 %; sau

(v)

dacă unitatea se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de IBR/IPV, pe probe prelevate în conformitate cu capitolul 2 secțiunea 2 punctul 1 litera (b) sau cu capitolul 2 secțiunea 2 punctul 3, dacă este relevant;

(c)

doar bovinele care nu au fost vaccinate împotriva infecției cu IBR/IPV sunt introduse în unitate dacă aceasta se află într-un stat membru sau într-o zonă:

(i)

indemnă de IBR/IPV; sau

(ii)

în care este instituită o interdicție privind vaccinarea ca parte a strategiei de eradicare, în cadrul unui program aprobat de eradicare;

(d)

toate bovinele introduse îndeplinesc cerințele prevăzute în secțiunea 1 punctul 1 litera (d) subpunctul (ii) sau provin din unități indemne de IBR/IPV și au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 integral sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE pe o probă prelevată în unitățile de origine, în ultimele 15 zile anterioare transportului, dacă:

(i)

unitatea se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de IBR/IPV și unitățile de origine nu se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de IBR/IPV; sau

(ii)

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare aprobat și unitățile de origine se află într-un stat membru sau într-o zonă care nu este indemnă de IBR/IPV și nici nu face obiectul unui program de eradicare aprobat.

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de IBR/IPV al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2;

(b)

se suspectează un caz de IBR/IPV la o bovină deținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de IBR/IPV poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele menționate în secțiunea 1 punctul 1 literele (b) și (e) și în secțiunea 2 literele (b), (c) și (d);

(b)

absența IBR/IPV este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de IBR/IPV al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului;

(b)

s-a confirmat un caz de IBR/IPV la o bovină deținută în unitate.

2.

Dacă statutul de indemn de IBR/IPV a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 1 punctul 1 literele (b) și (e) sau din secțiunea 2 literele (b), (c) și (d).

3.

Dacă statutul de indemn de IBR/IPV a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (b), acesta poate fi redobândit doar dacă:

(a)

au fost eliminate toate cazurile confirmate;

(b)

cel puțin unul dintre regimurile de testare menționate în secțiunea 1 punctul 1 litera (c) a fost aplicat cu rezultate negative unor probe prelevate cu cel puțin 30 de zile după eliminarea ultimului caz confirmat.

CAPITOLUL 2

Stat membru indemn sau zonă indemnă de IBR/IPV

Secțiunea 1

Acordarea statutului

Statutul de indemn de IBR/IPV în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

vaccinarea împotriva IBR/IPV a fost interzisă pentru bovinele deținute; și

(b)

cel puțin 99,8 % dintre unități, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația corespunzătoare de bovine, sunt indemne de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de IBR/IPV în ceea ce privește bovinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele din secțiunea 1; și

(b)

se efectuează anual acțiuni de supraveghere, bazate pe o eșantionare aleatorie, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95 % a infecției unităților cu BoHV-1, la o rată de prevalență scontată de 0,2 % în unități, sau a bovinelor infectate cu BoHV-1, la o rată de prevalență scontată de 0,1 % în populația de bovine.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (a), utilizarea vaccinării conform strategiei DIVA poate fi autorizată de autoritatea competentă în cazul unui focar, dacă:

(a)

rezultatul anchetei epidemiologice și al investigațiilor, potrivit articolului 25, a demonstrat că doar un număr limitat de unități a fost implicat în focar;

(b)

utilizarea sa este limitată la controlul focarului după cum este considerat necesar de către autoritatea competentă;

(c)

bovinele sunt vaccinate conform strategiei DIVA sub supravegherea autorității competente, iar utilizarea vaccinurilor conform strategiei DIVA este documentată pentru fiecare animal;

(d)

bovinele vaccinate conform strategiei DIVA sunt deplasate direct doar către un abator sau o unitate din altă zonă sau din alt stat membru în care nu există interdicții în ceea ce privește vaccinarea.

3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (b), se pot efectua acțiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absența infecției cu BoHV-1 ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, cu condiția să nu fi fost detectate focare timp de cinci ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de IBR/IPV în acest stat membru sau în această zonă.

PARTEA V

INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII LUI AUJESZKY

CAPITOLUL 1

Unitate indemnă de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV) poate fi acordat unei unități care deține porcine doar dacă:

(a)

în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecție cu ADV la porcinele ținute în unitate;

(b)

în ultimele 12 luni, niciuna dintre porcinele deținute în unitate nu a fost vaccinată împotriva ADV;

(c)

în ultimele 12 luni, porcinele deținute în unitate au fost supuse unuia dintre următoarele regimuri de testare ținând cont de vaccinările anterioare conform strategiei DIVA, dacă au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva ADV-gE, cu rezultate negative, pe:

(i)

o probă de sânge sau de suc de carne prelevată de la fiecare porcină; sau

(ii)

probe de sânge sau de suc de carne prelevate în două rânduri, la un interval de 2-3 luni, de la un număr de animale care să permită cel puțin detectarea, cu un nivel de încredere de 95 %, a animalelor seropozitive la o rată de prevalență scontată de 10 %;

(d)

de la începutul prelevării de probe menționate la litera (c), toate porcinele introduse în unitate:

(i)

provin din unități indemne de infecția cu ADV și, dacă unitățile de origine se află într-un stat membru sau într-o zonă care nu este indemnă de infecția cu ADV și nici nu a făcut obiectul unui program aprobat de eradicare, au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva ADV-gE după introducerea lor și înainte de acordarea statutului de indemn de infecția cu ADV; sau

(ii)

au fost ținute în carantină pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile anterioare introducerii lor și s-au obținut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg în două rânduri, la un interval de cel puțin 30 de zile între colectarea fiecărei probe. Proba pentru ultimul test trebuie să fie prelevată în termen de 15 zile înainte de transport;

(e)

de la începutul prelevării de probe menționate la litera (c), întregul material germinativ al porcinelor introdus în unitate provine din:

(i)

unități indemne de infecția cu ADV; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu ADV poate fi acordat unei unități dacă toate porcinele provin din unități indemne de infecția cu ADV aflate fie într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu ADV, fie într-un stat membru sau într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare autorizat, cu condiția să îndeplinească cerințele menționate la litera (d) din secțiunea 2.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de infecția cu ADV al unei unități care deține porcine poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 1 literele (a), (b) și (e) din secțiunea 1;

(b)

sunt efectuate teste serologice, cu rezultate negative, pe un număr reprezentativ de probe de sânge sau de suc de carne prelevate de la porcinele deținute în unitate, pentru a verifica absența infecției cu ADV pe baza unui regim de testare care ține cont de ciclul de producție și de riscul introducerii ADV:

(i)

cel puțin o dată pe an, dacă nicio porcină deținută nu este vaccinată împotriva ADV, cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg; sau

(ii)

cel puțin de două ori pe an, cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg și cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV-gE, dacă este necesar;

(c)

dacă unitatea se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu ADV, testarea serologică menționată la litera (b) se efectuează, după cum este necesar, în conformitate cu supravegherea prevăzută în capitolul 2 secțiunea 2 punctul 1 litera (b) sau în capitolul 2 secțiunea 2 punctul 4, dacă este relevant;

(d)

toate porcinele care sunt introduse:

(i)

îndeplinesc cerințele din secțiunea 1 punctul 1 litera (d) subpunctul (ii); sau

(ii)

provin din unități indemne de infecția cu ADV și au fost supuse unui test serologic pentru anticorpi împotriva ADV întreg, cu rezultate negative, efectuat pe o probă prelevată în unitățile de origine în termen de 15 zile anterior transportului, în cazul în care:

unitatea se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu ADV și unitățile de origine nu se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu ADV; sau

unitatea se află într-un stat membru sau într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare aprobat și unitățile de origine se află într-un stat membru sau într-o zonă care nu este indemnă de infecția cu ADV și nici nu face obiectul unui program de eradicare aprobat.

Numărul porcinelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10 %, cu un nivel de încredere de 95 %.

Prin derogare de la dispozițiile primului paragraf, pentru porcinele cu o vârstă mai mică de 4 luni născute din femele vaccinate conform strategiei DIVA se poate utiliza testul serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV-gE.

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu ADV al unei unități care deține porcine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2;

(b)

se suspectează un caz de infecție cu ADV la o porcină deținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de infecția cu ADV poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele menționate în secțiunea 1 punctul 1 literele (b) și (e) și în secțiunea 2 literele (b) sau (c) și, dacă este relevant, litera (d);

(b)

absența infecției cu ADV este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu ADV al unei unități care deține porcine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului;

(b)

s-a confirmat un caz de infecție cu ADV la o porcină deținută în unitate.

2.

Dacă statutul de indemn de infecția cu ADV a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 1 punctul 1 literele (b) și (e) sau din secțiunea 2 literele (b) sau (c) și, dacă este relevant, litera (d).

3.

Dacă statutul de indemn de infecția cu ADV a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (b), acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate porcinele din unitate.

CAPITOLUL 2

Stat membru indemn sau zonă indemnă de infecția cu virusul bolii lui Aujeszky

Secțiunea 1

Acordarea statutului

Statutul de indemn de infecția cu ADV în ceea ce privește porcinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

vaccinarea împotriva ADV a fost interzisă pentru porcinele deținute în ultimele 12 luni;

(b)

au fost efectuate acțiuni de supraveghere pentru a demonstra că nicio unitate din statul membru sau din zona în cauză nu a prezentat dovezi clinice, virologice sau serologice de infecție cu ADV cel puțin în ultimele 24 de luni; și

(c)

dacă se cunoaște că la porcinele sălbatice s-a stabilit infecția cu ADV, au fost puse în aplicare măsuri pentru a preveni orice transmitere a ADV de la porcinele sălbatice la cele deținute.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu ADV în ceea ce privește porcinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la literele (a) și (c) din secțiunea 1; și

(b)

se efectuează anual acțiuni de supraveghere pe baza unei eșantionări aleatorii care să permită detectarea unităților infectate cu ADV, cu un nivel de încredere de cel puțin 95 %, la o rată de prevalență scontată de 0,2 %. Numărul probelor de sânge sau de suc de carne care trebuie prelevate de la porcinele deținute într-o unitate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 20 %, cu un nivel de încredere de 95 %.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu ADV la populația de porcine dintr-un stat membru sau dintr-o zonă poate fi menținut în cazul apariției unui focar, dacă:

(a)

au fost eliminate toate porcinele din unitățile afectate;

(b)

autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică și investigații, inclusiv examinare clinică și teste serologice sau virologice:

(i)

în toate unitățile care dețin porcine ce au intrat în contact direct sau indirect cu unitatea infectată, pentru a exclude posibilitatea infecției; și

(ii)

în toate unitățile care dețin porcine aflate pe o rază de cel puțin 2 km față de o unitate afectată, pentru a demonstra că aceste unități nu sunt infectate. Numărul probelor de sânge sau de suc de carne care trebuie prelevate de la porcinele deținute în aceste unități trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 10 %, cu un nivel de încredere de 95 %; sau

(iii)

dacă a fost folosită vaccinarea conform strategiei DIVA, s-a efectuat testarea serologică pentru anticorpi împotriva ADV-gE în două rânduri, la un interval de două luni, în unități care dețin porcine aflate în limitele razei de vaccinare față de unitatea infectată, pentru a demonstra absența infecției;

(c)

rezultatul investigației, potrivit literei (b), a demonstrat că doar un număr limitat de unități a fost implicat în focar;

(d)

măsurile relevante de control, astfel cum sunt menționate la articolul 24, au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate infectată cu ADV, inclusiv, acolo unde a fost necesar, vaccinarea cu vaccinuri conform strategiei DIVA.

3.

Prin derogare de la dispozițiile literei (a) din secțiunea 1, utilizarea vaccinării conform strategiei DIVA poate fi autorizată de autoritatea competentă în cazul unui focar menționat la punctul 2, dacă:

(a)

utilizarea sa este limitată la controlul acestui focar, după cum este considerat necesar de către autoritatea competentă;

(b)

porcinele sunt vaccinate conform strategiei DIVA sub supravegherea autorității competente, iar utilizarea vaccinurilor conform strategiei DIVA este documentată pentru fiecare animal;

(c)

porcinele vaccinate conform strategiei DIVA sunt deplasate direct doar într-un abator sau într-o unitate din altă zonă sau din alt stat membru în care nu există interdicții în ceea ce privește vaccinarea.

4.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (b), se pot efectua acțiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absența infecției cu ADV, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, cu condiția să nu fi fost detectate focare timp de doi ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecția cu ADV în acest stat membru sau în această zonă.

PARTEA VI

DIAREEA VIRALĂ BOVINĂ

CAPITOLUL 1

Unitate indemnă de diaree virală bovină

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de diaree virală bovină (BVD) poate fi acordat unei unități care deține bovine doar dacă:

(a)

în ultimele 18 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de BVD la bovinele deținute în unitate;

(b)

bovinele deținute în unitate au fost supuse cel puțin unuia dintre următoarele regimuri de testare, ținând cont de eventualele vaccinări anterioare:

(i)

au fost efectuate teste pentru detectarea antigenului sau a genomului virusului BVD (BVDV), cu rezultate negative, pe probe prelevate de la toate bovinele.

Cel puțin în cazul vițeilor născuți în ultimele 12 luni, probele trebuie să fi fost prelevate după identificarea oficială sau în același timp cu aceasta, dar la cel mult 20 de zile post-partum. Nu este necesară testarea femelelor care au dat naștere vițeilor de la care s-au obținut rezultate negative la teste;

(ii)

au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BVDV, cu rezultate negative, pe probe prelevate pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni, în cel puțin trei rânduri, la intervale de cel puțin patru luni, de la bovine care au fost ținute în unitate timp de cel puțin trei luni anterior testării.

Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 50 %, cu un nivel de încredere de 95 %, și trebuie să fie testate cel puțin cinci animale sau toate animalele, dacă sunt deținute mai puțin de cinci animale.

Dacă bovinele din unitate sunt ținute în grupuri separate, fără contact direct între ele, trebuie testat un număr respectiv de animale din fiecare grup;

(iii)

s-a aplicat o combinație de regimuri de testare prevăzute la subpunctele (i) și (ii), pe parcursul unei perioade de cel puțin 12 luni.

Capacitatea regimului combinat de testare de a detecta boala trebuie să fie echivalentă cu cea a regimurilor de testare menționate la subpunctele (i) și (ii);

(c)

de la începutul prelevării de probe menționate la punctul 1 litera (b), toate bovinele introduse în unitate:

(i)

provin din unități indemne de BVD situate într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de BVD; sau

(ii)

provin din unități indemne de BVD, unde

au fost efectuate testele serologice menționate în capitolul 1 secțiunea 2 punctul 1 litera (c) subpunctul (ii) sau (iii), cu rezultate negative, în ultimele 4 luni; sau

înainte de expediere, au fost testate individual pentru a exclude transmiterea BVDV în unitatea de destinație, ținând cont de istoricul testărilor și, după caz, de stadiul gestației animalului; sau

(iii)

au obținut rezultate negative la un test pentru antigenul sau genomul BVDV; și

au stat în carantină pentru o perioadă de cel puțin 21 de zile anterior transportului și, în cazul femelelor gestante, s-au obținut rezultate negative pentru anticorpii împotriva BVDV pe probe prelevate după cel puțin 21 de zile de carantină; sau

s-au obținut rezultate pozitive pentru anticorpii împotriva BVDV fie anterior transportului, fie, în cazul femelelor gestante, înaintea inseminării care a precedat gestația actuală;

(d)

de la începutul prelevării de probe menționate la punctul 1 litera (b), întregul material germinativ de bovine introdus în unitate provine din:

(i)

unități indemne de BVD; sau

(ii)

unități de material germinativ aprobate.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de BVD poate fi acordat unei unități dacă:

(a)

toate bovinele provin din unități indemne de BVD situate într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de BVD sau într-un stat membru sau într-o zonă care fac obiectul unui program de eradicare aprobat și îndeplinesc cerințele menționate la punctul 1 litera (c), dacă este relevant; sau

(b)

toate bovinele provin din unități indemne de BVD, nu sunt destinate reproducției, iar statutul de indemn de BVD al unității este menținut în conformitate cu secțiunea 2 punctul 2.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de BVD al unei unități care deține bovine poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 1 literele (a), (c) și (d) din secțiunea 1;

(b)

de când unității i s-a acordat statutul de indemn de BVD, nicio bovină nu a fost vaccinată împotriva BVD;

(c)

cel puțin unul dintre următoarele regimuri de testare este efectuat cu rezultate negative:

(i)

fiecare vițel nou-născut a obținut rezultate negative la testele pentru antigenul sau genomul BVDV, pe o probă prelevată la sau după identificarea oficială, dar la cel târziu 20 de zile post-partum;

(ii)

cel puțin anual sunt efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BVDV, pe probe prelevate de la bovine care au fost deținute în unitate timp de cel puțin trei luni anterior testării.

Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puțin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalență scontată de 50 %, cu un nivel de încredere de 95 %, și trebuie să fie testate cel puțin cinci animale sau toate animalele, dacă sunt deținute mai puțin de cinci animale;

Dacă bovinele din unitate sunt ținute în grupuri separate, fără contact direct între ele, trebuie testat un număr respectiv de animale din fiecare grup;

(iii)

se aplică o combinație între regimurile de testare menționate la subpunctele (i) și (ii).

Capacitatea regimului combinat de testare de a detecta boala trebuie să fie echivalentă cu cea a regimurilor de testare menționate la subpunctele (i) și (ii);

(iv)

dacă unitatea se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de BVD, testele se efectuează pe probe prelevate în conformitate cu capitolul 2 secțiunea 2 punctul 1 litera (b) sau cu capitolul 2 secțiunea 2 punctul 3, dacă este relevant;

(d)

doar bovinele care nu au fost vaccinate împotriva BVD sunt introduse în unitate dacă aceasta se află într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de BVD.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de DVB al unei unități care deține bovine menționate în secțiunea 1 punctul 2 litera (b) poate fi menținut fără testarea bovinelor, în conformitate cu punctul 1 litera (c), dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 2 litera (b) din secțiunea 1;

(b)

acestea nu sunt utilizate pentru reproducție;

(c)

acestea nu intră în contact cu animale destinate sau folosite pentru reproducție și sunt deplasate din unitatea respectivă într-un abator,

(i)

fie direct, fie;

(ii)

printr-o operațiune de colectare efectuată în același stat membru sau zonă, unde sunt colectate doar animale care respectă cerințele stabilite la literele (b) și (c) și care provin din unități care respectă cerința prevăzută la litera (a).

Secțiunea 3

Suspendarea și restabilirea statutului

1.

Statutul de indemn de BVD al unei unități care deține bovine trebuie să fie suspendat dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2;

(b)

se suspectează un caz de BVD la o bovină deținută în unitate.

2.

Statutul de indemn de BVD poate fi restabilit doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite cerințele menționate în secțiunea 1 punctul 1 literele (c) și (e) și în secțiunea 2 punctul 1 literele (b), (c), (d) și, dacă este relevant, punctul 2;

(b)

absența BVD este confirmată prin rezultatele unor investigații suplimentare și a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.

Secțiunea 4

Retragerea și redobândirea statutului

1.

Statutul de indemn de BVD al unei unități care deține bovine trebuie să fie retras dacă:

(a)

nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerințele din secțiunea 2 după ce a trecut perioada maximă de timp menționată la articolul 20 alineatul (3) litera (b) de la suspendarea statutului;

(b)

s-a confirmat un caz de BVD la o bovină deținută în unitate.

2.

Dacă statutul de indemn de BVD a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (a), acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerințele din secțiunea 1 punctul 1 literele (c) și (e) sau din secțiunea 2 punctul 1 literele (b), (c) și (d) și, dacă este relevant, punctul 2.

3.

Dacă statutul de indemn de BVD a fost retras în conformitate cu punctul 1 litera (b), acesta poate fi redobândit doar dacă:

(a)

au fost eliminate toate animalele care au obținut rezultate pozitive la testele pentru BVDV;

(b)

a fost stabilit statutul fiecărei bovine deținute în unitate în raport cu infecția cu BVDV;

(c)

toți vițeii care ar fi putut fi infectați cu BVDV în uter s-au născut și au fost ținuți izolați până la obținerea unor rezultate negative la testele pentru antigenul sau genomul BVDV.

CAPITOLUL 2

Stat membru indemn sau zonă indemnă de diaree virală bovină

Secțiunea 1

Acordarea statutului

Statutul de indemn de BVD în ceea ce privește bovinele deținute poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

vaccinarea împotriva BVD a fost interzisă pentru bovinele deținute;

(b)

nu s-au confirmat cazuri de BVD la bovinele deținute cel puțin în ultimele 18 luni; și

(c)

cel puțin 99,8 % dintre unități, reprezentând cel puțin 99,9 % din populația de bovine, sunt indemne de DVB.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de BVD în ceea ce privește bovinele deținute într-un stat membru sau într-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt îndeplinite în continuare cerințele de la literele (a) și (c) din secțiunea 1; și

(b)

se efectuează anual acțiuni de supraveghere, care trebuie să permită cel puțin detectarea cu un nivel de încredere de 95 % a unităților infectate cu BVDV, la o rată de prevalență scontată de 0,2 % în unități sau a bovinelor infectate cu BVDV, la o rată de prevalență scontată de 0,1 % în populația de bovine.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (a), utilizarea vaccinării poate fi autorizată de autoritatea competentă în cazul unui focar, dacă:

(a)

rezultatele anchetei epidemiologice și al investigațiilor, potrivit articolului 25, au demonstrat că doar un număr limitat de unități a fost implicat în focar;

(b)

se vaccinează, sub supravegherea autorității competente, doar un număr limitat de bovine, considerat necesar de către autoritatea competentă pentru a controla acest focar, iar utilizarea vaccinării este documentată pentru fiecare animal.

3.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (b), se pot efectua acțiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absența BVD, ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați, cu condiția să nu fi fost detectate focare timp de cinci ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de BVD în acest stat membru sau în această zonă.

ANEXA V

CERINȚE SPECIFICE BOLII PENTRU ACORDAREA ȘI MENȚINEREA STATUTULUI DE INDEMN DE BOALĂ LA NIVELUL STATELOR MEMBRE SAU AL ZONELOR

PARTEA I

INFECȚIA CU VIRUSUL RABIC

CAPITOLUL 1

Cerințe tehnice pentru vaccinarea antirabică

Secțiunea 1

Vaccinarea animalelor deținute

1.

În scopul programelor de eradicare a infecției cu virusul rabic (RABV), vaccinarea antirabică trebuie efectuată doar pe animale de companie care sunt identificate și trebuie să respecte cerințele din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

2.

În scopul programelor de eradicare a infecției cu RABV, vaccinarea antirabică a animalelor deținute, în afara celor menționate la primul paragraf, trebuie să se bazeze pe riscuri și să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic, folosind vaccinuri care îndeplinesc cerințele de la punctul 1 literele (a) și (b) din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013.

Secțiunea 2

Vaccinarea animalelor sălbatice

1.

În scopul programelor de eradicare a infecției cu RABV, vaccinarea orală împotriva infecției cu RABV a animalelor sălbatice trebuie:

(a)

să fie organizată și pusă în aplicare sub forma unor campanii planificate regulate sau a unor campanii de urgență, ținând cont de evaluarea riscurilor prevăzută la articolul 32 alineatul (2) litera (a);

(b)

să facă obiectul unei distribuiri corespunzătoare a vaccinurilor din punctul de vedere al densității de acoperire a zonei de vaccinare, ca timp și ca dimensiune, ținând cont de biologia populației de animale vizate, de situația epidemiologică și de topografia zonei;

(c)

cu sprijinul sistemelor de informații geografice, să facă obiectul evaluării distribuției geografice corecte a momelilor vaccinale, cu o frecvență care să permită, dacă este necesar, adoptarea de măsuri corective; și

(d)

să facă obiectul monitorizării eficacității vaccinării, care poate include detectarea prezenței markerilor biologici și testarea serologică a animalelor moarte din populația de animale vizată pentru vaccinare.

2.

În scopul programelor de eradicare împotriva infecției cu RABV, vaccinarea împotriva infecției cu RABV a populației de câini vagabonzi trebuie:

(a)

să fie organizată și pusă în aplicare, dacă este necesar, în cadrul măsurilor de control și de gestionare a populațiilor de câini vagabonzi, ținând cont de evaluarea riscurilor prevăzută la articolul 32 alineatul (2) litera (a);

(b)

să respecte cerințele din secțiunea 1.

CAPITOLUL 2

Stat membru sau zonă indemnă de infecția cu virusul rabic

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu RABV poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă:

(a)

au fost puse în aplicare măsuri de supraveghere în conformitate cu cerințele de la articolul 3 alineatul (1) cel puțin în ultimele 24 de luni; și

(b)

nu au fost confirmate cazuri de infecție cu RABV în ultimele 24 de luni la populația de animale vizată.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (b), dacă s-a confirmat un caz de infecție cu RABV, statutul poate fi acordat dacă infecția acelui caz nu s-a produs în statul membru sau în zonă; și

(a)

cazul a fost confirmat oficial și nu a existat nicio legătură epidemiologică de natură să conducă la apariția unor cazuri suplimentare, precum detectarea cazului la un post de inspecție la frontieră sau într-o unitate aflată în carantină sau în facilitățile de carantină ale unei unități izolate; sau

(b)

este posibil să se fi produs o legătură epidemiologică, dar nu s-a detectat niciun caz suplimentar în urma intensificării acțiunilor de supraveghere și a anchetelor și investigațiilor epidemiologice în cele șase luni de la decesul cazului.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

Statutul de indemn de infecția cu RABV al unui stat membru sau al unei zone poate fi menținut doar dacă:

(a)

sunt puse în aplicare acțiuni de supraveghere în conformitate cu cerințele de la articolul 3 alineatul (1) cu obiectivul detectării precoce a bolii; și

(b)

nu a fost confirmat niciun caz de infecție cu RABV la populația de animale vizată sau a apărut un caz și au fost îndeplinite condițiile de la punctul 2 din secțiunea 1.

PARTEA II

INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII LIMBII ALBASTRE (SEROTIPURILE 1-24)

CAPITOLUL 1

Cerințe minime pentru supraveghere

Secțiunea 1

Supravegherea pentru detectarea serotipurilor virusului bolii limbii albastre care nu au fost raportate în ultimii doi ani

1.

Supravegherea infecției cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) (infecția cu BTV) pentru a asigura detectarea precoce a introducerii sau a reapariției infecției cu oricare dintre serotipurile 1-24 ale BTV care nu au fost raportate în ultimii doi ani trebuie să includă:

(a)

cerințele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a);

(b)

supravegherea activă, astfel cum este prevăzută în secțiunea 4.

2.

Supravegherea menționată la punctul 1 trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze:

(a)

riscul apariției unor infecții cu manifestări clinice limitate;

(b)

riscul introducerii de serotipuri ale BTV care sunt asociate cu circulația oricăruia dintre serotipurile 1-24 ale BTV în vecinătate; și

(c)

orice alt factor de risc relevant identificat pentru introducerea oricăruia dintre serotipurile 1-24 ale BTV care nu au fost raportate în ultimii doi ani.

3.

Acțiunile de supraveghere într-o zonă adiacentă/zone adiacente oricărui stat membru, oricărei zone sau oricărei țări terțe infectate trebuie să fie intensificată într-o zonă de până la 150 km de limita cu statul membru, cu zona sau cu țara terță în cauză. Demarcația zonei cu supraveghere intensificată poate fi adaptată particularităților ecologice sau geografice relevante care ar putea facilita sau întrerupe transmiterea BTV, sau poate fi adaptată în funcție de punerea în aplicare a unor măsuri de control al bolilor care permit alegerea unor distanțe mai mari sau mai mici.

4.

Supravegherea prevăzută la punctul 1 litera (b) și la punctul 3 trebuie să poată cel puțin detecta, cu un nivel de încredere de 95 %, infecția la nivelul populației de animale vizate, cu o rată de prevalență scontată de 5 %, cu excepția cazului în care secțiunea 2 din capitolul 4 conține dispoziții diferite.

Secțiunea 2

Supravegherea cu scopul de a determina amploarea infecției cu BTV

1.

Supravegherea infecției cu BTV pentru a asigura delimitarea la timp a răspândirii infecției atunci când se înregistrează unul sau mai multe serotipuri de BTV și, dacă este necesar, pentru a monitoriza rata de prevalență, trebuie să includă:

(a)

cerințele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a); și

(b)

supravegherea activă, astfel cum este prevăzută în secțiunea 4.

2.

Supravegherea menționată la punctul 1 trebuie să fie concepută astfel încât să țină cont de: toate informațiile disponibile privind epidemiologia bolii și biologia vectorului care prevalează în teritoriu.

3.

Rata de prevalență scontată a supravegherii menționate la punctul 1 trebuie să fie adaptată la situația epidemiologică, ținând cont de principalii factori de risc, precum populația de animale vizată și populația de vectori.

Secțiunea 3

Supravegherea cu scopul de a demonstra absența infecției cu BTV

1.

Supravegherea infecției cu BTV pentru a demonstra absența infecției cu oricare dintre serotipurile 1-24 care au fost detectate anterior în teritoriu, trebuie să includă:

(a)

cerințele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a); și

(b)

supravegherea activă, astfel cum este prevăzută în secțiunea 4.

2.

Supravegherea menționată la punctul 1 trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze:

(a)

riscul apariției unor infecții cu manifestări clinice limitate;

(b)

toate informațiile disponibile privind epidemiologia bolii și biologia vectorului care prevalează în teritoriu; și

(c)

orice risc specific de persistență a infecției identificate.

3.

Supravegherea prevăzută la punctul 1 litera (b) trebuie să poată cel puțin detecta, cu un nivel de încredere de 95 %, infecția la nivelul populației de animale vizate, cu o rată de prevalență scontată de 1 %.

Secțiunea 4

Cerințe privind supravegherea activă a infecției cu BTV

1.

Unitățile geografice menționate la articolul 40 alineatul (1) litera (a) trebuie să se bazeze pe o grilă de 45 km pe 45 km și pot fi adaptate la:

(a)

situația epidemiologică, viteza cu care se răspândește infecția și forma și dimensiunea zonelor vizate de programul de eradicare în cazul confirmării infecției; și

(b)

zonele în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (b).

2.

Acțiunile de supraveghere activă trebuie să se bazeze pe una dintre următoarele activități sau pe o combinație a acestora:

(a)

monitorizarea animalelor santinelă folosind testarea serologică sau virologică; și

(b)

evaluări structurate ale prevalenței, bazate pe o strategie de eșantionare aleatorie sau bazată pe riscuri, folosind testarea serologică sau virologică.

3.

Frecvența eșantionării trebuie:

(a)

să fie cel puțin anuală, în perioada din an în care este cel mai probabil să se detecteze infecția sau seroconversia; și

(b)

să fie lunară, în timpul sezonului de activitate a vectorilor când sunt necesare informații regulate, datorită riscului răspândirii infecției.

4.

Animalele eșantionate trebuie:

(a)

să nu fie vaccinate împotriva serotipului/serotipurilor de BTV vizate pentru supraveghere;

(b)

să nu mai fie acoperite de imunitatea maternă, dacă mama lor a fost vaccinată sau infectată;

(c)

să-și fi avut reședința un timp suficient unitatea geografică relevantă și să nu fi fost protejate de expunerea la vector;

(d)

să fie reprezentative pentru distribuția geografică a populației de animale vizate în unitatea geografică relevantă; și

(e)

să fie inițial seronegative atunci când supravegherea se bazează pe testarea serologică a animalelor santinelă.

5.

Dimensiunea eșantionului din fiecare unitate geografică trebuie calculată în funcție de rata de prevalență scontată bazată pe obiectivele atribuite în secțiunile 1-3.

6.

Atunci când supravegherea trebuie adaptată conform articolului 43 alineatul (2) litera (c), ea trebuie să includă cel puțin o analiză:

(a)

a animalelor introduse, care:

(i)

trebuie să se bazeze pe eșantionarea și testarea tuturor animalelor introduse;

(ii)

trebuie să se realizeze cât mai repede după introducerea acestora; sau

(b)

a populației de animale vizate care este cel mai expusă riscului, datorită posibilei circulații a virusului, care:

(i)

trebuie să permită cel puțin detectarea infecției cu virusul bolii limbii albastre cu o rată de prevalență scontată de 5 %, cu un nivel de încredere de 95 %;

(ii)

trebuie:

să nu se desfășoare mai devreme de 21 de zile de la introducerea animalelor dacă este o analiză unică; sau

să fie efectuată cu o frecvență adaptată frecvenței mișcărilor animalelor care ar putea periclita statutul sanitar.

Această analiză nu este necesară dacă frecvența eșantionării respectă dispozițiile de la punctul 3 litera (b).

Secțiunea 5

Supravegherea entomologică

1.

Supravegherea entomologică trebuie să includă cel puțin un program anual activ de capturare a vectorilor, prin intermediul unor capcane de aspirare permanente, menite să determine dinamica populației vectorului și, acolo unde este relevant, perioada fără vectori.

2.

În conformitate cu protocoalele prestabilite, trebuie utilizate capcane de aspirare echipate cu lumină ultravioletă; capcanele trebuie să funcționeze pe tot parcursul nopții și cel puțin:

(a)

o noapte pe săptămână pe parcursul lunii premergătoare începerii estimate și al lunii dinaintea sfârșitului estimat al perioadei fără vectori; și

(b)

o noapte pe lună în perioada fără vectori.

Pe baza dovezilor obținute în primii trei ani de funcționare a capcanelor de aspirare, se poate ajusta frecvența de funcționare a capcanelor respective.

3.

Cel puțin o capcană de aspirare trebuie să fie amplasată în fiecare unitate geografică menționată la articolul 40 alineatul (1) litera (a) pe tot teritoriul zonei indemne sezonier de BTV. O parte dintre musculițele prinse în capcanele de aspirare trebuie trimisă unui laborator specializat care poate număra și identifica speciile sau complexele de vectori suspecte.

4.

Atunci când supravegherea entomologică se organizează în contextul determinării unei perioade fără vectori, trebuie definit un prag maxim pentru specia Culicoides în vederea interpretării rezultatelor. În lipsa dovezilor clare care să susțină determinarea unui prag maxim, se recurge la absența totală a specimenelor Culicoides imicola și la utilizarea ca prag maxim a mai puțin de cinci Culicoides fertile per capcană.

CAPITOLUL 2

Circulația animalelor și a materialului germinativ

Secțiunea 1

Circulația animalelor

1.

Animalele provin dintr-un stat membru indemn sau dintr-o zonă indemnă de infecția cu BTV și nu au fost vaccinate cu un vaccin viu împotriva infecției cu BTV în ultimele 60 de zile anterioare datei circulației.

2.

Animalele provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care face obiectul programului de eradicare și este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele următoare:

(a)

animalele au fost deținute într-un stat membru indemn sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de BTV, stabilită în conformitate cu articolul 40 alineatul (3):

(i)

cel puțin în timpul celor 60 de zile anterioare datei circulației;

(ii)

cel puțin în timpul celor 28 de zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test serologic, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 28 de zile după data intrării animalului în statul membru indemn sezonier sau zona indemnă sezonier de BTV; sau

(iii)

cel puțin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile după data intrării animalului în statul membru indemn sezonier sau zona indemnă sezonier de BTV;

(b)

animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor în timpul transportului la locul de destinație și au fost protejate în continuare împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori:

(i)

cel puțin în timpul celor 60 de zile anterioare datei circulației; sau

(ii)

cel puțin în timpul celor 28 de zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test serologic, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 28 de zile după data începerii perioadei de protecție împotriva atacurilor vectorilor; sau

(iii)

cel puțin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulației și au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile după data începerii perioadei de protecție împotriva atacurilor vectorilor;

(c)

animalele au fost vaccinate împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani în statul membru sau în zona respectivă, animalele se află în perioada de imunitate garantată în specificațiile vaccinului și îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(i)

au fost vaccinate cu mai mult de 60 de zile înainte de data circulației; sau

(ii)

au fost vaccinate cu un vaccin inactiv și au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile după instalarea protecției imunitare, astfel cum este menționată în specificațiile vaccinului;

(d)

animalele au fost supuse, cu rezultate pozitive, unui test serologic capabil să detecteze anticorpii specifici împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani în statul membru sau în zona respectivă și:

(i)

testul serologic a fost efectuat pe probe prelevate cu cel puțin 60 de zile înainte de data circulației; sau

(ii)

testul serologic a fost efectuat pe probe prelevate cu cel puțin 30 de zile înainte de data circulației, iar animalele au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate cu cel mult 14 zile înainte de data circulației.

3.

Animalele provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV și:

(a)

îndeplinesc cerințele de la punctul 2 litera (b); sau

(b)

animalele au fost deținute cel puțin în ultimele 60 de zile anterioare plecării fie într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km în jurul unității în care sunt ținute, fie într-un stat membru, în care au fost efectuate acțiuni de supraveghere în conformitate cu cerințele din capitolul 1 secțiunile 1 și 2, cel puțin în ultimele 60 de zile anterioare plecării și:

(i)

au fost vaccinate în conformitate cu punctul 2 litera (c) împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km în jurul locului în care au fost ținute animalele; sau

(ii)

au fost imunizate în conformitate cu punctul 2 litera (d) împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani într-o zonă cu o rază de cel puțin 150 km în jurul locului în care au fost ținute animalele.

4.

Animalele provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care nu este indemnă de BTV, sunt destinate sacrificării imediate și se aplică următoarele cerințe:

(a)

în unitatea de origine nu s-a raportat niciun caz de infecție cu BTV o perioadă de cel puțin 30 de zile anterioare datei circulației;

(b)

animalele sunt transportate direct din statul membru sau din zona de origine la abatorul de destinație, unde sunt sacrificate în termen de 24 de ore de la sosire;

(c)

operatorul unității de origine a informat operatorul abatorului de destinație cu privire la deplasare cu cel puțin 48 de ore anterior încărcării animalelor.

5.

Animalele provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV, iar animalele îndeplinesc cerințele de la punctul 2 litera (a).

6.

Animalele provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care nu este indemnă de BTV și:

(a)

au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor cu ajutorul insecticidelor sau al repelentelor cel puțin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulației; și

(b)

au fost supuse, în perioada respectivă, unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puțin 14 zile de la data protecției împotriva atacurilor vectorilor.

7.

Animalele îndeplinesc cerințele specifice în ceea ce privește sănătatea animalelor definite de autoritatea competentă, pentru a asigura existența unei protecții imunologice suficiente înainte de plecare.

8.

Animalele îndeplinesc oricare dintre cerințele prevăzute la punctele 2, 3, 5, 6 sau 7 doar pentru serotipurile de BTV raportate în ultimii doi ani în statul membru sau în zona de origine și nu în statul membru sau în zona de destinație în aceeași perioadă.

Secțiunea 2

Circulația materialului germinativ

1.

Animalele donatoare au fost deținute timp de cel puțin 60 de zile anterior colectării materialului germinativ și pe durata acesteia într-un stat membru indemn sau într-o zonă indemnă de infecția cu BTV.

2.

Materialul germinativ provine dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care face obiectul programului de eradicare a infecției cu BTV și este îndeplinită cel puțin una dintre cerințele de la litera (a) pentru materialul seminal, de la litera (b) pentru embrionii colectați in vivo ai bovinelor sau de la litera (c) pentru alți embrioni decât embrionii colectați in vivo ai bovinelor și oocite:

(a)

materialul seminal provine de la animale donatoare care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(i)

au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori timp de cel puțin 60 de zile înaintea începerii colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;

(ii)

au fost deținute într-un stat membru indemn sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de BTV cel puțin timp de 60 de zile înaintea începerii colectării materialului seminal și pe parcursul colectării acestuia;

(iii)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic aplicat probelor prelevate în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data fiecărei colectări a materialului seminal;

(iv)

au fost supuse, cu rezultate negative, unei metode directe de diagnostic aplicate probelor prelevate:

la începerea colectării și la ultima colectare a materialului seminal care trebuie transportat; și

pe parcursul perioadei de colectare a materialului seminal: cel puțin la fiecare 7 zile în cazul unui test de izolare a virusurilor sau cel puțin la fiecare 28 de zile în cazul unui test PCR;

(b)

embrionii colectați in vivo ai bovinelor au fost obținuți de la animale donatoare care nu prezintă semne clinice de infecție cu BTV în ziua colectării și sunt colectați, prelucrați și depozitați în conformitate cu partea 2 din anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei (2);

(c)

alți embrioni decât embrionii colectați in vivo ai bovinelor și oocitele au fost obținute de la animale donatoare care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(i)

au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori timp de cel puțin 60 de zile înainte de data începerii colectării materialului seminal, precum și în timpul colectării embrionilor/oocitelor;

(ii)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic aplicat probelor prelevate în intervalul cuprins între 28 și 60 de zile de la data fiecărei colectări a embrionilor/oocitelor;

(iii)

au fost supuse, cu rezultate negative, unui test PCR aplicat probelor prelevate în ziua colectării embrionilor/oocitelor;

(iv)

au fost deținute într-un stat membru indemn sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de BTV cel puțin 60 de zile înaintea colectării embrionilor/oocitelor.

3.

Materialul germinativ provine dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV și îndeplinește cerințele prevăzute la una dintre următoarele dispoziții: punctul 2 litera (a) subpunctul (i), punctul 2 litera (a) subpunctul (iii), punctul 2 litera (a) subpunctul (iv), punctul 2 litera (b), punctul 2 litera (c) subpunctul (i), punctul 2 litera (c) subpunctul (ii) sau punctul 2 litera (c) subpunctul (iii).

4.

Materialul germinativ provine dintr-un stat membru sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecției cu BTV și îndeplinește cerințele de la punctul 2 litera (a) subpunctul (ii) sau de la punctul 2 litera (c) subpunctul (iv).

CAPITOLUL 3

Unitate protejată de vectori

Statutul de unitate protejată de vectori poate fi acordat unei unități doar dacă:

(a)

dispune de bariere fizice adecvate la punctele de intrare și ieșire;

(b)

deschiderile trebuie să fie protejate împotriva vectorilor cu ajutorul unor plase cu ochiuri de dimensiuni corespunzătoare, care trebuie să fie impregnate în mod regulat cu un insecticid aprobat, conform instrucțiunilor producătorului;

(c)

în incinta și în împrejurimile unității protejate de vectori trebuie efectuate supravegherea și controlul vectorilor;

(d)

trebuie luate măsuri pentru limitarea sau eliminarea ariilor de reproducere a vectorilor din vecinătatea unității protejate de vectori; și

(e)

trebuie să existe proceduri standard de operare, inclusiv descrieri ale sistemelor de rezervă și de alarmă, pentru operarea unității protejate de vectori și pentru transportul animalelor până la locul de încărcare.

CAPITOLUL 4

Stat membru indemn sau zonă indemnă de infecția cu BTV

Secțiunea 1

Acordarea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu BTV poate fi acordat unui stat membru sau unei zone unde nu a fost raportat niciodată BTV doar dacă:

(a)

s-au efectuat acțiuni de supraveghere în conformitate cu secțiunea 1 din capitolul 1 cel puțin în ultimele 24 de luni; și

(b)

nu au fost confirmate cazuri de infecție cu BTV în ultimele 24 de luni la populația de animale vizată.

2.

Statutul de indemn de infecția cu BTV poate fi acordat unui stat membru sau unei zone unde a fost raportat deja BTV doar dacă:

(a)

s-au efectuat acțiuni de supraveghere în conformitate cu secțiunea 3 din capitolul 1 cel puțin în ultimele 24 de luni; și

(b)

nu au fost confirmate cazuri de infecție cu BTV în ultimele 24 de luni la populația de animale vizată.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu BTV poate fi menținut doar dacă:

(a)

se respectă cerințele prevăzute la punctul 1 din secțiunea 1; și

(b)

animalele și materialul germinativ provenit de la populația de animale vizată sunt deplasate în sau prin statul membru sau zona în cauză doar atunci când sunt îndeplinite cerințele de la articolele 43 și 45.

2.

Intensitatea și frecvența acțiunilor de supraveghere menționate la punctul 1 din secțiunea 1 trebuie să fie adaptate în mod corespunzător la:

(a)

statutul sanitar al statelor membre, al zonelor sau al țărilor terțe învecinate, în conformitate cu capitolul 1 secțiunea 4 punctul 3;

(b)

introducerea de animale din populația de animale vizată care ar fi putut periclita statutul sanitar al statului membru sau al zonei, în conformitate cu capitolul 1 secțiunea 4 punctul 6.

3.

Dacă nu a fost detectată nicio circulație a infecției timp de doi ani consecutivi de la acordarea statutului de indemn de infecția cu BTV pentru un stat membru sau pentru o zonă, supravegherea trebuie să se bazeze pe:

(a)

o supraveghere anuală aleatorie, care să permită cel puțin detectarea infecției cu virusul bolii limbii albastre cu o rată de prevalență scontată de 20 %, cu un nivel de încredere de 95 %; sau

(b)

o supraveghere anuală bazată pe riscuri pentru detectarea infecției cu BTV, efectuată ținând cont de sistemele de producție și de factorii de risc identificați.

CAPITOLUL 5

Stat membru indemn sezonier sau zonă indemnă sezonier de BTV

1.

Statutul de indemn sezonier de BTV poate fi stabilit într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia doar dacă:

(a)

au fost demonstrate începutul și sfârșitul perioadei fără vectori și, prin urmare, ale perioadei în care statul membru sau zona este indemnă sezonier de BTV, pe baza supravegherii entomologice, în conformitate cu secțiunea 5 din capitolul 1; și

(b)

a fost demonstrată încetarea transmiterii BTV prin:

(i)

punerea în aplicare a acțiunilor de supraveghere în conformitate cu secțiunea 2 din capitolul 1, cel puțin în ultimele 12 luni, inclusiv într-un sezon de activitate completă a vectorilor; și

(ii)

absența unor cazuri noi de infecție cu oricare dintre serotipurile 1-24 ale BTV după sfârșitul sezonului de activitate a vectorilor.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1 litera (a), dacă perioada în care statul membru sau zona este indemnă sezonier de BTV a fost demonstrată cu succes pe o perioadă de trei ani consecutivi, supravegherea entomologică poate fi înlocuită cu criterii suplimentare precum temperatura, pentru a justifica începutul și sfârșitul perioadei în care statul membru sau zona este indemnă sezonier de BTV pe baza dovezilor științifice.

3.

Statutul de indemn sezonier de BTV al statului membru sau al zonei trebuie să înceteze imediat atunci când există dovezi privind sfârșitul perioadei fără vectori sau privind circulația virusului.

PARTEA III

INFESTAREA CU VARROA SPP.

Secțiunea 1

Acordarea unui stat membru sau unei zone a statutului de indemn de infestarea cu Varroa spp.

Statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp. poate fi acordat populației relevante de albine dintr-un stat membru sau dintr-o zonă doar dacă:

(a)

a fost efectuată o evaluare a riscurilor, în care sunt identificați toți factorii potențiali pentru apariția Varroa spp. și prezența sa potențială din trecut;

(b)

a fost instituit, de cel puțin un an, un program continuu de sensibilizare, care să încurajeze raportarea tuturor cazurilor care sugerează Varroa spp.;

(c)

nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infestare cu Varroa spp. la nivelul coloniilor de albine deținute sau sălbatice;

(d)

timp de cel puțin un an, o acțiune anuală de supraveghere a demonstrat absența infestării cu Varroa spp. pe un eșantion reprezentativ de albine deținute din statul membru sau din zona statului membru care permite cel puțin detectarea, cu un nivel de încredere de 95 %, a infestării cu Varroa spp. la o rată de prevalență scontată de 1 % din stupine și o rată de prevalență scontată de 5 % dintre stupi în interiorul aceleiași stupine;

(e)

în prezența unei populații autonome sălbatice de specii din genul Apis, s-a instituit, de cel puțin un an, un program permanent de supraveghere la nivelul populației sălbatice, care nu a relevat dovezi de infestare cu Varroa spp.; și

(f)

pe întreaga durată a supravegherii menționate la litera (d), autoritatea competentă ia măsurile corespunzătoare pentru evaluarea și administrarea în continuare a albinelor în orice fază a ciclului lor de viață, inclusiv în ceea ce privește puietul de albine, care sunt deplasate în statul membru sau în zona respectivă pentru a preveni infestarea populației de la albinele introduse care au un statut sanitar inferior.

Secțiunea 2

Menținerea statutului de indemn de infestarea cu Varroa spp. pentru un stat membru sau o zonă

Statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp. acordat populației relevante de albine dintr-un stat membru sau dintr-o zonă poate fi menținut doar dacă:

(a)

autoritatea competentă menține un program de supraveghere care:

(i)

demonstrează anual absența infestării cu Varroa spp. pe un eșantion reprezentativ de albine deținute din zona indemnă;

(ii)

permite detectarea timpurie a infestării cu Varroa spp. la nivelul stupinelor și al stupilor;

(iii)

ia în considerare în special zonele vizate cu o probabilitate mai ridicată de introducere a Varroa spp. sau de infestare cu Varroa spp., pe baza unei evaluări a riscurilor;

(b)

au fost investigate toate cazurile suspectate și nu s-a confirmat niciun caz de infestare cu Varroa spp. la nivelul coloniilor de albine deținute sau sălbatice;

(c)

fie nu există nicio populație autonomă sălbatică de specii din genul Apis, fie s-a instituit un program permanent de supraveghere la nivelul populației sălbatice, care nu a relevat dovezi de infestare cu Varroa spp.; și

(d)

albinele aflate în orice fază a ciclului lor de viață, inclusiv puietul de albine, sunt deplasate în zona indemnă doar atunci când:

(i)

provin dintr-un stat membru sau dintr-o zonă a unui stat membru sau dintr-o țară terță ori un teritoriu cu statut de indemn de infestarea cu Varroa spp.; și

(ii)

sunt protejate de infestarea cu Varroa spp. în timpul transportului.

PARTEA IV

STATUTUL DE INDEMN DE INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII DE NEWCASTLE FĂRĂ VACCINARE

Secțiunea 1

Acordarea statutului de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare

Statutul de indemn de infecția cu virusul bolii de Newcastle (NDV) fără vaccinare la nivelul populației de păsări de curte și păsări captive din specia Galliformes poate fi acordat unui stat membru sau unei zone doar dacă, cel puțin în ultimele 12 luni:

(a)

a fost interzisă vaccinarea împotriva infecției cu NDV la păsările de curte și la păsările captive din specia Galliformes;

(b)

În unitățile care dețin păsări de curte sau păsări captive din specia Galliformes nu au fost deținute păsări de curte și păsări captive din specia Galliformes vaccinate împotriva infecției cu NDV;

(c)

au fost efectuate acțiuni de supraveghere generală în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) pentru detectarea timpurie a infecției cu NDV;

(d)

s-a aplicat unul dintre următoarele regimuri de testare:

(i)

toate unitățile care dețin păsări de curte de reproducție au fost testate pentru prezența anticorpilor împotriva infecției cu NDV, cu rezultate negative, pe probe de sânge prelevate de la cel puțin 60 de păsări alese în mod aleatoriu din fiecare unitate și testate serologic cu testul de inhibare a hemaglutinării; sau

(ii)

s-a efectuat o evaluare a unui eșantion reprezentativ de unități care are cel puțin capacitatea de a detecta, cu un nivel de încredere de 95 %, infecția la o rată de prevalență scontată de 1 % în unitățile care dețin păsări de curte și la o rată de prevalență a păsărilor seropozitive de 10 % în interiorul unității; și

(e)

nu au fost confirmate cazuri de infecție cu NDV la păsările de curte și la păsările captive din specia Galliformes.

Secțiunea 2

Menținerea statutului

1.

Statutul de indemn de infecția cu NDV fără vaccinare, acordat unui stat membru sau unei zone, poate fi menținut doar dacă sunt îndeplinite în continuare cerințele de la literele (a)-(e) din secțiunea 1.

2.

Prin derogare de la dispozițiile punctului 1, statutul de indemn de infecția cu NDV fără vaccinare, acordat unui stat membru sau unei zone, poate fi menținut în cazul confirmării unui caz de infecție cu NDV dacă:

(a)

au fost puse imediat în aplicare măsurile relevante de control al bolilor, în fiecare unitate cu cazuri suspectate sau confirmate, până la soluționarea incidentului;

(b)

autoritatea competentă a concluzionat că a fost infectat numai un număr limitat de unități, care prezintă o legătură epidemiologică cu primul focar detectat; și

(c)

pe o perioadă de 12 luni, măsurile de control al bolilor menționate la litera (a) nu au fost aplicate pe o durată mai mare de trei luni.

3.

Statutul de indemn de infecția cu NDV fără vaccinare acordat unui stat membru sau unei zone dintr-un stat membru nu este afectat de confirmarea infecției la alte populații de păsări, cu condiția ca autoritatea competentă să fi evaluat, ținând cont de punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea transmiterii infecției cu NDV la păsările de curte și la păsările captive din specia Galliformes, că statutul nu a fost periclitat.

(1)  Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).

(2)  Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește autorizarea unităților de material germinativ și cerințele de trasabilitate și de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenit de la anumite animale terestre deținute (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA VI

CERINȚE SPECIFICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE BOLILE ANIMALELOR ACVATICE

PARTEA I

SUPRAVEGHEREA BAZATĂ PE RISCURI

CAPITOLUL 1

Cerințe minime pentru supravegherea bazată pe riscuri în anumite unități de acvacultură autorizate

1.   Abordare generală

1.1.

Supravegherea bazată pe riscuri care include vizite de verificare a stării de sănătate și eventuale eșantionări se aplică în anumite unități de acvacultură autorizate și într-o serie de grupuri de unități de acvacultură autorizate, într-o manieră adecvată naturii producției și care are scopul de a detecta:

(a)

mortalitatea crescută;

(b)

bolile listate;

(c)

bolile emergente.

1.2.

Frecvența acestor vizite va depinde de riscul pe care îl reprezintă unitatea de acvacultură autorizată sau grupul de unități de acvacultură autorizate în ceea ce privește contractarea și răspândirea bolii. Acest risc se aplică bolilor listate și potențialelor boli emergente și, prin urmare, va include unități de acvacultură și grupuri de unități de acvacultură care dețin specii listate și, în anumite cazuri, unități de acvacultură și grupuri de unități de acvacultură care dețin specii nelistate. Autoritatea competentă trebuie să determine riscul pe care îl prezintă fiecare unitate de acvacultură autorizată sau fiecare grup de unități de acvacultură autorizate și să le clasifice în unități cu risc ridicat, mediu sau scăzut.

Capitolul 2 conține detalii privind factorii de risc care trebuie luați în considerare în timpul procesului de clasificare a riscurilor. Această clasificare a riscurilor va fi repetată și actualizată dacă oricare dintre factorii de risc evidențiați la literele (a)-(l) arată că s-a modificat riscul pe care îl prezintă unitatea.

1.3.

Capitolul 3 stabilește frecvența minimă a vizitelor de verificare a stării de sănătate care trebuie realizate, în funcție de măsura în care autoritatea competentă a desemnat o unitate ca prezentând risc ridicat, mediu sau scăzut.

1.4.

Supravegherea bazată pe riscuri a sănătății animalelor în unitățile de acvacultură și în grupurile de unități de acvacultură poate fi combinată cu vizite de verificare a stării de sănătate și cu acțiuni de eșantionare efectuate:

(a)

în cadrul programelor obligatorii sau opționale de eradicare pentru una sau mai multe boli listate; sau

(b)

pentru a demonstra și a menține statutul de indemn de boală pentru una sau mai multe boli listate; sau

(c)

în cadrul unui program de supraveghere pentru una sau mai multe boli de categoria C.

CAPITOLUL 2

Clasificarea riscurilor care se aplică în anumite unități de acvacultură autorizate

Clasificarea riscurilor menționată la punctul 1.2 din capitolul 1 trebuie să țină cont cel puțin de factorii de risc menționați la literele (a) și (b). Acolo unde este relevant, vor fi luate în considerare și literele (c)-(l):

(a)

posibilitatea răspândirii directe a patogenilor prin apă;

(b)

circulația animalelor de acvacultură;

(c)

tipul producției;

(d)

speciile de animale de acvacultură deținute;

(e)

sistemul de biosecuritate, inclusiv competența și instruirea personalului;

(f)

densitatea unităților de acvacultură și a unităților de prelucrare din zona din jurul unității vizate;

(g)

proximitatea unităților cu un statut sanitar inferior unității în cauză;

(h)

istoricul de boli al unității vizate și al altor unități locale;

(i)

prezența animalelor acvatice sălbatice infectate în zona din jurul unității vizate;

(j)

riscul pe care îl prezintă activitățile umane ce se desfășoară în proximitatea unității vizate, de exemplu pescuitul cu undița, prezența rutelor de transport, porturile în care se schimbă apa de balast;

(k)

pătrunderea, în unitatea vizată, a animalelor de pradă care pot provoca răspândirea bolii;

(l)

istoricul unității în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor autorității competente.

CAPITOLUL 3

Frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate a animalelor bazate pe riscuri

Frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate a animalelor bazate pe riscuri, care trebuie efectuate în anumite unități autorizate și în anumite grupuri autorizate de unități depinde de clasificarea riscurilor menționată la capitolul 2 și se efectuează după cum urmează:

(a)

cel puțin o dată pe an în unitățile cu risc ridicat;

(b)

cel puțin o dată la doi ani în unitățile cu risc mediu;

(c)

cel puțin o dată la trei ani în unitățile cu risc scăzut.

PARTEA II

CERINȚE SPECIFICE BOLII PENTRU STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ AL ANIMALELOR ACVATICE

Partea II vizează cerințele specifice bolii pentru statutul de indemn de boală în ceea ce privește următoarele boli listate:

Septicemia hemoragică virală (SHV)

Capitolul 1

Necroza hematopoietică infecțioasă (NHI)

Capitolul 1

Infecția cu virusul AIS (anemia infecțioasă a somonului) cu deleție în HPR (regiunea înalt polimorfică)

Capitolul 2

Infecția cu Marteilia refringens

Capitolul 3

Infecția cu Bonamia exitiosa

Capitolul 4

Infecția cu Bonamia ostreae

Capitolul 5

Infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV)

Capitolul 6

CAPITOLUL 1

Eradicarea, statutul de indemn de boală și metode de diagnostic pentru septicemia hemoragică virală (SHV) și necroza hematopoietică infecțioasă (NHI)

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (ii), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă a anului în care temperatura apei este mai mică de 14 °C sau, dacă nu se ajunge la temperaturi sub 14 °C, eșantioanele trebuie colectate la cele mai mici temperaturi anuale;

(b)

în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populațiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unități de acvacultură supuse unui program de eradicare, numărul și distribuția geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obțină o acoperire rezonabilă a statului membru, a zonei sau a compartimentului. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferitele ecosisteme în care se găsesc populații sălbatice aparținând speciilor susceptibile;

(c)

atunci când unitățile sau populațiile sălbatice trebuie să facă obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate sau al eșantionării mai des decât o dată pe an, în conformitate cu secțiunile 2-4, intervalul dintre vizitele de verificare a stării de sănătate și dintre fiecare colectare a eșantioanelor trebuie să fie de cel puțin 4 luni sau trebuie să fie cât mai lung posibil, ținând seama de cerințele privind temperatura prevăzute la litera (a);

(d)

toate unitățile de producție, cum ar fi bazine, cuve și viviere, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenței peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. Trebuie să se acorde o atenție deosebită punctelor de evacuare a apei, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului;

(e)

peștii din speciile listate care urmează să fie colectați drept eșantioane trebuie să fie selecționați după cum urmează:

(i)

dacă sunt prezenți păstrăvi-curcubeu, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de SHV sau de NHI; dacă păstrăvii-curcubeu nu sunt prezenți, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezenți pești agonici, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși, acești pești trebuie să fie selecționați; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă;

(iii)

peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate unitățile de producție, cum ar fi vivierele, cuvele și bazinele unității, precum și toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporțional în eșantion.

Secțiunea 2

Acordarea statutului de indemn de SHV sau indemn de NHI în statele membre, zonele și compartimentele cu un statut sanitar necunoscut

Statutul de indemn de SHV sau indemn de NHI poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește SHV sau NHI doar dacă:

(a)

toate unitățile și, atunci când este necesar, punctele de eșantionare de la nivelul populațiilor sălbatice selectate în conformitate cu secțiunea 1 litera (b) au fost supuse uneia dintre următoarele scheme:

(i)

modelul A – schema pe doi ani

Unitățile sau punctele de eșantionare trebuie să fi făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 1.A.

În această perioadă de doi ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 trebuie să fi avut rezultate negative pentru SHV sau NHI și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de eșantionare și de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5;

(ii)

modelul B – schema pe 4 ani cu dimensiune redusă a eșantionului

Unitățile sau punctele de eșantionare trebuie să fi făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin 4 ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 1.B. În această perioadă de 4 ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 trebuie să fi avut rezultate negative pentru SHV sau NHI și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de eșantionare și de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5;

(b)

dacă s-a detectat SHV sau NHI în timpul acțiunilor de supraveghere menționate la litera (a); înainte de a începe o schemă nouă pe 2 sau pe 4 ani, unitățile relevante din statul membru, din zonă sau din compartiment trebuie:

(i)

să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la articolele 58-65;

(ii)

să fie repopulate cu pești dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de SHV sau de indemn de NHI sau dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a SHV sau a NHI.

Tabelul 1.A

Schema pentru statele membre, zonele și compartimentele pentru perioada de control de doi ani menționată la litera (a) punctul (i) care precedă obținerea statutului de indemn de SHV și a statutului de indemn de NHI

Tipul de unitate

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an

Numărul de eșantionări în fiecare unitate, pe an

Numărul de pești din eșantion (1)

Numărul de pești în dezvoltare

Numărul de reproducători (2)

(a)

Unități cu reproducători

2

2

50 (prima vizită)

75 (a doua vizită)

30 (prima sau a doua vizită)

(b)

Unități doar cu reproducători

2

1

0

75 (prima sau a doua vizită)

(c)

Unități fără reproducători

2

2

75 (prima ȘI a doua vizită)

0

Numărul maxim de pești per eșantion combinat: 10.


Tabelul 1.B

Schema pentru statele membre, zonele sau compartimentele care folosesc o dimensiune redusă a eșantionului pentru perioada de control de patru ani menționată la litera (a) punctul (ii) care precedă obținerea statutului de indemn de SHV și a statutului de indemn de NHI

Tipul de unitate

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an

Numărul de eșantionări în fiecare unitate, pe an

Numărul de pești per eșantion (3)

Numărul de pești în dezvoltare

Numărul de reproducători (4)

Primii doi ani

(a)

Unități cu reproducători

2

1

30 (a doua vizită)

0

(b)

Unități doar cu reproducători

2

1

0

30 (prima sau a doua vizită)

(c)

Unități fără reproducători

2

1

30 (prima sau a doua vizită)

0

Ultimii doi ani

(a)

Unități cu reproducători

2

2

30 (prima vizită)

30 (a doua vizită)

(b)

Unități doar cu reproducători

2

2

 

30 (prima ȘI a doua vizită)

(c)

Unități fără reproducători

2

2

30 (prima ȘI a doua vizită)

 

Numărul maxim de pești per eșantion combinat: 10

Secțiunea 3

Acordarea statutului de indemn de SHV sau indemn de NHI în statele membre, zonele și compartimentele cunoscute ca fiind infectate cu SHV sau cu NHI

1.

Statutul de indemn de SHV sau indemn de NHI poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu SHV sau cu NHI doar dacă toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la articolele 55-65 iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu SHV sau cu NHI trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 58 alineatul (1) litera (c), după caz, ținând cont de cerințele menționate la punctul 2;

(b)

toate unitățile care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu SHV sau cu NHI, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(i)

prelevarea de eșantioane pentru testarea a 10 pești, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post-mortem compatibile cu infecția cu SHV sau cu NHI, sau pentru testarea a cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post-mortem;

(ii)

în unitățile în care testele menționate la subpunctul (i) au avut rezultate negative; vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună pe parcursul perioadei în care temperatura apei este mai mică de 14 °C, cu excepția cazului în care bazinele, cuvele, canalele sau vivierele sunt acoperite cu gheață, până când se renunță la zona de protecție în conformitate cu litera (c);

(c)

unitățile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu articolul 62, curățate și dezinfectate în conformitate cu articolul 63 și vidate sanitar în conformitate cu articolul 64.

Durata perioadei de vid sanitar, menționată la articolul 64 alineatul (2) litera (a), trebuie să fie de cel puțin 6 săptămâni. Atunci când sunt golite toate unitățile infectate din aceeași zonă de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată, vidul sanitar sincronizat trebuie efectuat pe parcursul a cel puțin 3 săptămâni.

Atunci când se efectuează vidul sanitar al unităților infectate, zona restricționată sau zona de protecție, dacă a fost instituită, trebuie să fie transformată într-o zonă de supraveghere până la finalizarea schemei menționate în secțiunea 2;

(d)

repopularea se poate desfășura doar atunci când toate unitățile infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu litera (c);

(e)

toate unitățile care dețin specii listate în cadrul statului membru, al zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la litera (f) și, atunci când este necesară supravegherea populațiilor sălbatice, punctele de eșantionare selectate în conformitate cu litera (b) din secțiunea 1 trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate în secțiunea 2;

(f)

o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în secțiunea 2 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (3) și să fie repopulată cu pești aduși din state membre, zone sau compartimente cu statutul de indemn de SHV sau statutul de indemn de NHI.

2.

Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și:

(a)

trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a SHV și a NHI la peștii deținuți și sălbatici, precum:

(i)

numărul, rata și distribuția mortalității peștilor din unitatea infectată cu SHV sau NHI sau din alte unități de acvacultură;

(ii)

distanța până la și densitatea unităților învecinate;

(iii)

apropierea de abatoare;

(iv)

unitățile de contact;

(v)

speciile prezente în cadrul unităților;

(vi)

practicile piscicole aplicate în unitățile infectate și în unitățile învecinate;

(vii)

condițiile hidrodinamice; și

(viii)

alți factori identificați cu semnificație epidemiologică;

(b)

delimitarea geografică în zonele de coastă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

(i)

zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, reținându-se valoarea cea mai mare dintre cele două, având ca centru unitatea infectată cu SHV sau cu NHI sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; și

(ii)

zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, în zone de deplasare a mareei care se suprapun sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;

sau

(iii)

dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere;

(c)

delimitarea geografică în zonele continentale trebuie să cuprindă întregul bazin hidrografic în care se află unitatea infectată cu SHV sau NHI. Autoritatea competentă poate limita amploarea zonei restricționate la părți ale bazinului hidrografic, cu condiția ca această limitare să nu compromită măsurile de control al bolilor în ceea ce privește SHV sau NHI.

Secțiunea 4

Menținerea statutului de indemn de SHV și a statutului de indemn de NHI

1.

Atunci când sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de SHV sau a statutului de indemn de NHI al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu articolul 81, toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu tabelul 1.C, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea SHV sau a NHI.

2.

Atunci când se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de SHV sau a statutului de indemn de NHI al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar în ceea ce privește SHV sau NHI depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a SHV sau a NHI trebuie să fie considerat ridicat.

3.

Statutul de indemn de boală trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate utilizând metodele de diagnostic prevăzute la punctul 2 din secțiunea 5 au rezultate negative pentru SHV sau NHI și a fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5.

Tabelul 1.C

Schema pentru menținerea statutului de indemn de SHV sau a statutului de indemn de NHI al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor

Nivel de risc (5)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an

Numărul de pești din eșantion (6), (7)

Ridicat

1 pe an

30

Mediu

1 la 2 ani

30

Scăzut

1 la 3 ani

30

Numărul maxim de pești per eșantion combinat: 10

Secțiunea 5

Metode de diagnostic și de eșantionare

1.

Organele sau materialul tisular care trebuie eșantionate și examinate trebuie să fie splina, rinichiul anterior și inima sau encefalul. În cazul în care prelevarea se face de la reproducători, poate fi de asemenea examinat lichidul ovarian sau seminal.

În cazul peștilor mici, se pot eșantiona peștii întregi.

Este posibilă combinarea eșantioanelor care provin de la cel mult 10 pești.

2.

Metoda de diagnostic pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de SHV sau a statutului de indemn de NHI în conformitate cu secțiunile 2-4 trebuie să fie:

(a)

izolarea virusului într-o cultură celulară cu identificarea ulterioară a virusului folosind ELISA, testul de imunofluorescență indirectă (testul IFA), testul de virusneutralizare sau detectarea genomului viral; sau

(b)

Detecție cu reacție de polimerizare în lanț cantitativă-revers transcriptază în timp real (RT-qPCR).

Procedurile detaliate pentru implementarea acestor metode de diagnostic trebuie să fie cele aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor.

3.

În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu articolul 55, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

unitatea suspectată trebuie să facă obiectul cel puțin al unei vizite de verificare a sănătății și al unei prelevări de eșantioane de la 10 pești, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post-mortem compatibile cu infecția cu SHV sau cu NHI, sau de la cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post-mortem. Eșantioanele se testează folosind una sau mai multe dintre metodele de diagnostic stabilite la punctul 2 literele (a) și (b) în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor;

(b)

prezența SHV trebuie să se considere ca fiind confirmată dacă una sau mai multe dintre aceste metode de diagnostic au avut rezultate pozitive pentru virusul SHV (VSHV). Prezența NHI trebuie să se considere ca fiind confirmată dacă una sau mai multe dintre aceste metode de diagnostic au avut rezultate pozitive pentru virusul NHI (VNHI). Confirmarea primului caz de SHV sau de NHI în statele membre, zonele sau compartimentele care nu erau infectate anterior trebuie să se bazeze pe izolarea convențională a virusului într-o cultură celulară, cu identificare imunochimică sau moleculară ulterioară sau cu detectarea genomului, inclusiv confirmarea prin secvențierea produsului de amplificare (RT-PCR);

(c)

poate fi exclusă suspiciunea de SHV sau NHI dacă cultura celulară sau testele RT-qPCR nu evidențiază dovezi suplimentare privind prezența VSHV sau a VNHI.

CAPITOLUL 2

Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu virusul AIS (anemia infecțioasă a somonului) cu deleție în HPR (virusul AIS cu deleție în HPR)

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (ii), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

dacă vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea unităților trebuie să aibă loc mai mult de o dată pe an, conform secțiunilor 2-4, intervalele dintre vizitele de verificare a stării de sănătate sau prelevarea eșantioanelor trebuie să fie cât mai lungi cu putință;

(b)

în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populațiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unități de acvacultură supuse unui program de eradicare, numărul și distribuția geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obțină o acoperire rezonabilă a statului membru, a zonei sau a compartimentului;

(c)

punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferitele ecosisteme în care se găsesc populații sălbatice aparținând speciilor susceptibile;

(d)

toate unitățile de producție, cum ar fi bazine, cuve și viviere, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenței peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. Trebuie să se acorde o atenție deosebită marginii vivierelor sau punctelor de evacuare a apei, după caz, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului;

(e)

peștii din speciile listate care urmează să fie colectați drept eșantioane trebuie să fie selecționați după cum urmează:

(i)

dacă este prezent somonul de Atlantic, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de infecție cu virusul AIS cu deleție în HPR. Dacă nu există somon de Atlantic în unitate, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezenți pești muribunzi sau decedați de curând, dar nu descompuși, trebuie să fie selecționați acești pești, în special peștii care prezintă anemie, sângerări sau alte semne clinice care sugerează tulburări circulatorii; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă;

(iii)

peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate unitățile de producție, cum ar fi vivierele, cuvele și bazinele unității, precum și toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporțional în eșantion.

Secțiunea 2

Acordarea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR în statele membre, zonele și compartimentele cu un statut sanitar necunoscut

Statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR doar dacă toate unitățile și, atunci când este necesar, anumite puncte de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice selectate în conformitate cu secțiunea 1 litera (b) au fost supuse următoarei scheme:

(a)

unitățile sau punctele de eșantionare au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 2.A;

(b)

în această perioadă de doi ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 trebuie să fi avut rezultate negative pentru virusul AIS cu deleție în HPR și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de infecție, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5;

(c)

dacă s-a detectat infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR în timpul acțiunilor de supraveghere menționate la litera (a); înainte de reluarea schemei, unitățile relevante din statul membru, din zonă sau din compartiment trebuie:

(i)

să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la articolele 58-65;

(ii)

să fie repopulate cu pești dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemnă de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR sau dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.

Tabelul 2.A

Schema pentru statele membre, zonele și compartimentele pentru perioada de control de doi ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR

An de supraveghere

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an

Numărul de examene de laborator pe an (8)

Numărul de pești per eșantion

Anul 1

6

2

75

Anul 2

6

2

75

Numărul maxim de pești per eșantion combinat: 5.

Secțiunea 3

Acordarea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR în statele membre, zonele și compartimentele cunoscute ca fiind infectate cu virusul AIS cu deleție în HPR

1.

Statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cunoscut ca fiind infectat cu virusul AIS cu deleție în HPR doar dacă toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

trebuie să fi fost aplicate măsurile minime de control menționate la articolele 55-65 iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu virusul AIS cu deleție în HPR trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 58 alineatul (1) litera (c), după caz, ținând cont de cerințele menționate la punctul 2;

(b)

toate unitățile care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu virusul AIS cu deleție în HPR, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(i)

prelevarea de eșantioane pentru testarea a cel puțin 10 pești muribunzi, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post-mortem compatibile cu infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, sau pentru testarea a cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post-mortem;

(ii)

în unitățile pentru care testele menționate la subpunctul (i) au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună până când se renunță la perimetrul de protecție în conformitate cu litera (c);

(c)

unitățile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu articolul 62, curățate și dezinfectate în conformitate cu articolul 63 și vidate sanitar în conformitate cu articolul 64.

Durata perioadei de vid sanitar, menționată la articolul 64 alineatul (2) litera (b), este de cel puțin trei luni. Atunci când sunt golite toate unitățile infectate din aceeași zonă de protecție sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecție, din zona restricționată, vidul sanitar sincronizat trebuie efectuat pe parcursul a cel puțin șase săptămâni.

Atunci când se efectuează vidul sanitar al unităților infectate, zona restricționată sau zona de protecție, dacă a fost instituită, trebuie să fie transformată într-o zonă de supraveghere până la finalizarea schemei menționate în secțiunea 2;

(d)

repopularea se poate desfășura doar atunci când toate unitățile infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu litera (c);

(e)

toate unitățile care dețin specii listate în cadrul statului membru, al zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la litera (f) și, atunci când este necesară supravegherea populațiilor sălbatice, punctele de eșantionare selectate în conformitate cu litera (b) din secțiunea 1 trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate în secțiunea 2;

(f)

o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în secțiunea 2 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (3) și să fie repopulată cu pești aduși din state membre, zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR.

2.

Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și:

(a)

trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR la peștii deținuți și sălbatici, precum:

(i)

numărul, rata și distribuția mortalității din unitatea infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR sau din alte unități de acvacultură;

(ii)

distanța până la și densitatea unităților învecinate;

(iii)

apropierea de abatoare;

(iv)

unitățile de contact;

(v)

speciile prezente în cadrul unităților;

(vi)

practicile piscicole aplicate în unitățile infectate și în unitățile învecinate cu unitatea infectată;

(vii)

condițiile hidrodinamice; și

(viii)

alți factori identificați cu semnificație epidemiologică;

(b)

delimitarea geografică în zonele de coastă trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

(i)

zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, reținându-se valoarea cea mai mare dintre cele două, având ca centru unitatea infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; și

(ii)

zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, în zone de deplasare a mareei care se suprapun sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;

sau

(iii)

dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere;

(c)

delimitarea geografică în zonele continentale trebuie să cuprindă întregul bazin hidrografic în care se află unitatea infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR. Autoritatea competentă poate limita amploarea zonei restricționate la părți ale bazinului hidrografic, cu condiția ca această limitare să nu compromită măsurile de control al bolilor în ceea ce privește infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR.

Secțiunea 4

Menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR

1.

Atunci când sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu articolul 81, toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu tabelul 2.B, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR.

2.

Atunci când se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR trebuie să fie considerat ridicat.

3.

Statutul de indemn de boală trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate utilizând metodele de diagnostic prevăzute la punctul 2 din secțiunea 5 au rezultate negative pentru virusul AIS cu deleție în HPR și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu virusul AIS cu deleție în HPR, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5.

Tabelul 2.B

Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor  (9)

Nivel de risc (10)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate pe an

Numărul de examene de laborator pe an (11), (12)

Numărul de pești per eșantion

Ridicat

2

2

30

Mediu

1

1

30

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 2 ani

30

Numărul maxim de pești per eșantion combinat: 5

Secțiunea 5

Metode de diagnostic și de eșantionare

1.

Organele sau materialul tisular care trebuie eșantionate și examinate trebuie să fie:

(a)

histologie: rinichi anterior, ficat, inimă, pancreas, intestin, splină și branhii;

(b)

imunohistochimie: rinichi median și inimă, inclusiv valvele și bulbus arteriosus;

(c)

analiza RT-qPCR: rinichi median și inimă;

(d)

cultura virusurilor: rinichi median, inimă, ficat și splină.

Este posibilă combinarea fragmentelor de organe care provin de la cel mult cinci pești.

2.

Metoda de diagnostic care trebuie utilizată pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR în conformitate cu secțiunile 2-4 trebuie să fie RT-qPCR, urmată de RT-PCR convențional și secvențierea genei HE a eșantioanelor pozitive în conformitate cu metodele și procedurile detaliate, care trebuie să fie cele aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor.

În cazul în care rezultatul RT-qPCR este pozitiv, trebuie testate eșantioane suplimentare înainte de punerea în aplicare a măsurilor inițiale de control, prevăzute la articolele 55-65.

Aceste eșantioane trebuie testate după cum urmează în conformitate cu metodele și procedurile detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor:

(a)

analiza eșantioanelor prin RT-qPCR, urmată de RT-PCR convențional și secvențierea genei HE pentru verificarea deleției în HPR; și

(b)

detectarea antigenului virusului AIS în preparatele tisulare cu ajutorul anticorpilor specifici împotriva virusului AIS; sau

(c)

izolarea într-o cultură celulară și identificarea ulterioară a virusului AIS cu deleție în HPR.

3.

În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind virusul AIS cu deleție în HPR, în conformitate cu articolul 55, următoarea vizită, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

unitatea în legătură cu care există suspiciuni trebuie să facă obiectul cel puțin al unei vizite de verificare a sănătății și al unei prelevări de eșantioane de la 10 pești muribunzi, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post-mortem compatibile cu infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR, sau de la cel puțin 30 de pești, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post-mortem. Eșantioanele se testează folosind una sau mai multe dintre metodele de diagnostic stabilite la punctul 2 în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor;

(b)

în cazul în care rezultatul RT-qPCR este pozitiv pentru virusul AIS cu deleție în HPR, trebuie testate eșantioane suplimentare înainte de punerea în aplicare a primelor măsuri de combatere, prevăzute la articolul 58. Un caz suspectat de infecție cu virusul AIS cu deleție în HPR se confirmă în conformitate cu următoarele criterii, folosind metodele și procedurile detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor:

(i)

detectarea virusului AIS prin RT-qPCR, urmat de secvențierea genei HE pentru a verifica deleția HPR, precum și detectarea virusului AIS în preparatele tisulare cu ajutorul anticorpilor specifici împotriva virusului AIS;

(ii)

detectarea virusului AIS prin RT-qPCR, inclusiv secvențierea genei HE pentru a verifica deleția HPR; și izolarea și identificarea virusului AIS într-o cultură celulară de la cel puțin un eșantion prelevat de la orice pește care provine din unitate;

(c)

în cazul în care sunt prezente semne clinice, leziuni patologice macroscopice sau rezultate histopatologice compatibile cu infecția, rezultatele trebuie să fie coroborate în vederea depistării virusului utilizând două metode de diagnostic care au principii de detectare independente, precum RT-qPCR și IHC, în conformitate cu procedurile aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile peștilor.

Suspiciunea privind virusul AIS cu deleție în HPR poate fi exclusă dacă se constată că testele și vizitele de verificare a stării de sănătate efectuate pe parcursul unei perioade de 12 luni de la data suspiciunii nu evidențiază dovezi suplimentare privind prezența virusului.

CAPITOLUL 3

Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu Marteilia refringens

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (ii), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se știe că prevalența parazitului la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului este maximă. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, prelevarea de eșantioane trebuie să se efectueze imediat după ce temperatura apei a depășit 17 °C;

(b)

în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în secțiunile 2-4, se aplică următoarele criterii de selecție:

(i)

în prezența Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente;

(ii)

dacă în unitățile de producție sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților de moluște în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele de prelevare anterioare în care a fost detectat Marteilia refringens, densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora trebuie să fie incluse în eșantionare.

Secțiunea 2

Acordarea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens în statele membre, zonele și compartimentele cu un statut sanitar necunoscut

1.

Statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu Marteilia refringens doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani:

(a)

unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 3.A;

(b)

în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Marteilia refringens și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Marteilia refringens, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5;

(c)

atunci când Ostrea edulis provenind dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eșantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unități cel târziu în primăvara imediat precedentă perioadei în care se desfășoară schema.

2.

Dacă se detectează Marteilia refringens pe perioada schemei de trei ani menționate la punctul 1, înainte de a începe o schemă nouă pentru o nouă perioadă de trei ani, unitățile relevante din statul membru, din zonă sau din compartiment trebuie:

(a)

să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la articolele 58-65;

(b)

să fie repopulate cu moluște dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemnă de infecția cu Marteilia refringens sau dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.

Tabelul 3.A

Schema pentru statele membre, zonele sau compartimentele pentru perioada de control de trei ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens

An de supraveghere

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități, pe an

Numărul de examene de laborator pe an

Numărul de moluște per eșantion

Anul 1

1

1

150

Anul 2

1

1

150

Anul 3

1

1

150

Secțiunea 3

Acordarea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens în statele membre, zonele și compartimentele cunoscute ca fiind infectate cu Marteilia refringens

1.

Statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu Marteilia refringens, atunci când autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

au fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la articolele 55-65 și în apropierea unității/unităților sau a grupului de unități infectate cu Marteilia refringens trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 58 alineatul (1) litera (c), după caz, ținând cont de cerințele menționate la punctul 2;

(b)

toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu Marteilia refringens, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluște după începerea perioadei de transmitere a Marteilia refringens. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă după ce temperatura apei depășește 17 °C;

(c)

unitățile și grupurile de unități relevante trebuie golite în conformitate cu articolul 62 și, dacă este posibil, curățate și dezinfectate conform articolului 63.

Vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu articolul 64 iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin:

(i)

2 luni în cazul unităților și al grupurilor de unități care pot fi golite pe deplin și care pot fi curățate și dezinfectate în mod riguros, precum incubatoarele și pepinierele;

(ii)

2 luni în cazul unităților și al grupurilor de unități care nu pot fi golite și curățate și dezinfectate în mod riguros, cu condiția ca moluștele infectate care aparțin speciilor listate și moluștele din speciile listate care au legături epidemiologice cu unitatea sau cu grupul de unități infectate să fi fost recoltate sau eliminate înainte de perioada din an în care se cunoaște că prevalența Marteilia refringens este maximă, sau, în cazul în care nu se cunoaște această perioadă, înainte de perioada în care temperatura apei depășește 17 °C;

(iii)

14 luni în cazul unităților și al grupurilor de unități care nu pot fi golite și curățate și dezinfectate în mod riguros, dacă moluștele infectate care aparțin speciilor listate și moluștele din speciile listate care au legături epidemiologice cu unitatea sau cu grupul de unități infectate nu au fost recoltate sau eliminate înainte de perioada din an în care se știe că prevalența Marteilia refringens este maximă, sau, în cazul în care nu se cunoaște această perioadă, atunci când moluștele din speciile susceptibile nu au fost recoltate sau eliminate înainte de perioada în care temperatura apei depășește 17 °C.

Atunci când sunt golite toate unitățile și toate grupurile de unități infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin 4 săptămâni;

(d)

repopularea se poate realiza doar atunci când toate unitățile sau grupurile de unități infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu litera (c);

(e)

toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în cadrul statului membru, al zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la litera (f), trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate în secțiunea 2;

(f)

o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în secțiunea 2 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (3) și să fie repopulată cu moluște aduse din state membre, zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens.

2.

Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și:

(a)

trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu Marteilia refringens inclusiv alte unități și moluștele sălbatice, precum:

(i)

numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității moluștelor din unitatea sau grupul de unități infectate cu Marteilia refringens;

(ii)

distanța și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități și a moluștelor sălbatice;

(iii)

apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități;

(iv)

speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități;

(v)

practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate;

(vi)

condițiile hidrodinamice; și

(vii)

alți factori identificați cu semnificație epidemiologică;

(b)

delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

(i)

zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, reținându-se valoarea cea mai mare dintre cele două, având ca centru unitatea infectată cu Marteilia refringens sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; și

(ii)

zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, în zone de deplasare a mareei care se suprapun; sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție; sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;

sau

(iii)

dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere.

Secțiunea 4

Menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens

1.

Atunci când sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu articolul 81, toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 3.B, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu Marteilia refringens.

2.

Atunci când se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu Marteilia refringens trebuie să fie considerat ridicat.

3.

Statutul de indemn de infecția cu Marteilia refringens trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate utilizând metodele de diagnostic prevăzute la punctul 2 din secțiunea 5 au rezultate negative pentru Marteilia refringens și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu Marteilia refringens, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5.

Tabelul 3.B

Schema pentru menținerea statutului de indemn de boală pentru Marteilia refringens al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor

Nivel de risc (13)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de moluște per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 3 ani

1 la 3 ani

150

Secțiunea 5

Metode de diagnostic și de eșantionare

1.

Animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la punctele 2 și 3.

2.

Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu Marteilia refringens în conformitate cu secțiunile 2-4 trebuie să respecte metodele și procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile moluștelor și trebuie să fie examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR.

3.

În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu Marteilia refringens, în conformitate cu articolul 55, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

investigația trebuie să cuprindă cel puțin o prelevare de eșantioane de la 30 de moluște din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de moluște din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Marteilia refringens. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă după ce temperatura apei depășește 17 °C;

(b)

eșantioanele trebuie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpunctul (i), în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile moluștelor:

(i)

prezența Marteilia refringens trebuie să fie considerată confirmată atunci când un rezultat pozitiv obținut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obținut prin PCR și completat prin secvențiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezența Marteilia refringens trebuie să fie considerată confirmată atunci când se obțin rezultate pozitive utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului și completate prin secvențiere;

(ii)

suspiciunea de infecție cu Marteilia refringens poate fi exclusă în cazul în care testele menționate la subpunctul (i) nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței Marteilia refringens.

CAPITOLUL 4

Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu Bonamia exitiosa

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (ii), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se știe că prevalența parazitului la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului este maximă. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea se efectuează de două ori pe an, primăvara și toamna;

(b)

în cazul în care moluștele urmează să facă obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în secțiunile 2-4, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

în prezența Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele în care a fost detectat Bonamia exitiosa în trecut, densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector (de exemplu, Crassostrea gigas), batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora sunt incluse în eșantionare.

Secțiunea 2

Acordarea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa în statele membre, zonele și compartimentele cu un statut sanitar necunoscut

1.

Statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu Bonamia exitiosa doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani:

(a)

unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 4.A;

(b)

în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Bonamia exitiosa și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Bonamia exitiosa, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5;

(c)

atunci când Ostrea edulis provenind dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eșantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unități cu cel puțin un an înainte de desfășurarea schemei.

2.

Dacă se detectează infecția cu Bonamia exitiosa pe parcursul schemei de trei ani menționate la punctul 1; înainte de a începe o schemă nouă pe trei ani, unitățile relevante din statul membru, din zonă sau din compartiment trebuie:

(a)

să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la articolele 58-65;

(b)

să fie repopulate cu moluște dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa sau dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.

Tabelul 4.A

Schema pentru statele membre, zonele sau compartimentele pentru perioada de control de trei ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa

An de supraveghere

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unități, pe an

Numărul de examene de laborator pe an

Numărul de moluște per eșantion

Anul 1

2

2

150

Anul 2

2

2

150

Anul 3

2

2

150

Secțiunea 3

Acordarea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa în statele membre, zonele și compartimentele cunoscute ca fiind infectate cu Bonamia exitiosa

1.

Statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu Bonamia exitiosa, atunci când autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la articolele 55-65, iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu Bonamia exitiosa trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 58 alineatul (1) litera (c), după caz, ținând cont de cerințele menționate la punctul 2;

(b)

toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu Bonamia exitiosa, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluște din specii susceptibile după începerea perioadei de transmitere a Bonamia exitiosa. Atunci când nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie efectuată pe stridii care au petrecut cel puțin un an în zona de protecție;

(c)

unitățile și grupurile de unități relevante trebuie golite în conformitate cu articolul 62 și, dacă este posibil, curățate și dezinfectate conform articolului 63.

Vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu articolul 64 iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin șase luni.

Atunci când sunt golite toate unitățile sau toate grupurile de unități infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin 4 săptămâni;

(d)

repopularea se poate realiza doar atunci când toate unitățile sau grupurile de unități infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu litera (c);

(e)

toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în cadrul statului membru, al zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la litera (f), trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate în secțiunea 2;

(f)

o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în secțiunea 2 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (3) și să fie repopulată cu moluște aduse din state membre, zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa.

2.

Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și:

(a)

trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu Bonamia exitiosa inclusiv alte unități și moluștele sălbatice, precum:

(i)

numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității moluștelor din unitatea sau grupul de unități infectate cu Bonamia exitiosa;

(ii)

distanța și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități și a moluștelor sălbatice;

(iii)

apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități;

(iv)

speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități;

(v)

practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate;

(vi)

condițiile hidrodinamice; și

(vii)

alți factori identificați cu semnificație epidemiologică;

(b)

delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

(i)

zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, reținându-se valoarea cea mai mare dintre cele două, având ca centru unitatea infectată cu Bonamia exitiosa sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; și

(ii)

zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, în zone de deplasare a mareei care se suprapun; sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție; sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;

sau

(iii)

dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere.

Secțiunea 4

Menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa

1.

Atunci când sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu articolul 81, toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 4.B, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu Bonamia exitiosa.

2.

Atunci când se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu Bonamia exitiosa trebuie să fie considerat ridicat.

3.

Statutul de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate utilizând metodele de diagnostic prevăzute la punctul 2 din secțiunea 5 au rezultate negative pentru Bonamia exitiosa și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5.

Tabelul 4.B

Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor

Nivel de risc (14)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de moluște per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 3 ani

1 la 3 ani

150

Secțiunea 5

Metode de diagnostic și de eșantionare

1.

Animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la punctele 2 și 3.

2.

Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia exitiosa în conformitate cu secțiunile 2-4 trebuie să respecte metodele și procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile moluștelor și trebuie să includă examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR.

3.

În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu articolul 58, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

investigația trebuie să cuprindă cel puțin o prelevare de eșantioane de la 30 de moluște din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de moluște din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Bonamia exitiosa. Atunci când nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea se efectuează de două ori pe an, primăvara și toamna;

(b)

eșantioanele trebuie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpunctul (i), în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate, care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile moluștelor;

(i)

prezența Bonamia exitiosa trebuie să fie considerată confirmată atunci când un rezultat pozitiv obținut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obținut prin PCR și urmat de secvențiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezența Bonamia exitiosa trebuie să fie considerată confirmată atunci când se obțin rezultate pozitive utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului și completate prin secvențiere;

(ii)

suspiciunea de infecție cu Bonamia exitiosa trebuie să fie exclusă în cazul în care testele menționate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței Bonamia exitiosa.

CAPITOLUL 5

Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu Bonamia ostreae

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (ii), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și, după caz, eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se știe că prevalența parazitului la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului este maximă. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea trebuie efectuată iarna sau la începutul primăverii;

(b)

în cazul în care moluștele urmează să facă obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în secțiunile 2-4, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

dacă Ostrea edulis sunt prezent, numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea edulis nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele în care a fost detectat Bonamia ostreae în trecut, densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora sunt incluse în eșantionare.

Secțiunea 2

Acordarea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae în statele membre, zonele și compartimentele cu un statut sanitar necunoscut

1.

Statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu Bonamia ostreae doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani:

(a)

unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 5.A;

(b)

în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Bonamia ostreae și trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Bonamia ostreae, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5;

(c)

atunci când Ostrea edulis provenind dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eșantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unități cu cel puțin un an înainte de desfășurarea schemei.

2.

Dacă se detectează infecția cu Bonamia ostreae pe parcursul schemei de trei ani menționate la punctul 1: înainte de a începe o schemă nouă pe trei ani, unitățile relevante din statul membru, din zonă sau din compartiment trebuie:

(a)

să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la articolele 58-65;

(b)

să fie repopulate cu moluște dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae sau dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.

Secțiunea 3

Acordarea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae în statele membre, zonele și compartimentele cunoscute ca fiind infectate cu Bonamia ostreae

1.

Statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment despre care se știe că este infectat cu Bonamia ostreae, atunci când autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la articolele 55-65 iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu Bonamia ostreae trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 58 alineatul (1) litera (c), după caz, ținând cont de cerințele menționate la punctul 2;

(b)

toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu Bonamia ostreae, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluște din specii susceptibile după începerea perioadei de transmitere a Bonamia ostreae. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă iarna sau la începutul primăverii;

(c)

unitățile și grupurile de unități relevante trebuie golite în conformitate cu articolul 62 și, dacă este posibil, curățate și dezinfectate conform articolului 63.

Vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu articolul 64 iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin șase luni.

Atunci când sunt golite toate unitățile sau toate grupurile de unități infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin 4 săptămâni;

(d)

repopularea se poate realiza doar atunci când toate unitățile sau grupurile de unități infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu litera (c);

(e)

toate unitățile și grupurile de unități care dețin specii listate în cadrul statului membru, al zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la litera (f), trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menționate în secțiunea 2;

(f)

o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema de supraveghere menționată în secțiunea 2 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (3) și să fie repopulată cu moluște aduse din state membre, zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae.

2.

Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz și:

(a)

trebuie să țină cont de factorii care influențează riscurile de răspândire a infecției cu Bonamia ostreae inclusiv alte unități și moluștele sălbatice, precum:

(i)

numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității moluștelor din unitatea sau grupul de unități infectate cu Bonamia ostreae;

(ii)

distanța și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități și a moluștelor sălbatice;

(iii)

apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități;

(iv)

speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități;

(v)

practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate;

(vi)

condițiile hidrodinamice; și

(vii)

alți factori identificați cu semnificație epidemiologică;

(b)

delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerințe minime:

(i)

zona de protecție trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puțin egală cu o deplasare a mareei sau de cel puțin 5 km, reținându-se valoarea cea mai mare dintre cele două, având ca centru unitatea infectată cu Bonamia ostreae sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare; și

(ii)

zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecție, în zone de deplasare a mareei care se suprapun; sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecție, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecție; sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;

sau

(iii)

dacă nu sunt instituite zone separate de protecție și de supraveghere, zona restricționată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecție, cât și zona de supraveghere.

Tabelul 5.A

Schema pentru statele membre, zonele sau compartimentele pentru perioada de control de trei ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae

An de supraveghere

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unități, pe an

Numărul de examene de laborator pe an

Numărul de moluște per eșantion

Anul 1

1

1

150

Anul 2

1

1

150

Anul 3

1

1

150

Secțiunea 4

Menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae

1.

Atunci când sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu articolul 81, toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 5.B, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu Bonamia ostreae.

2.

Atunci când se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu Bonamia ostreae trebuie să fie considerat ridicat.

3.

Statutul de indemn de infecția cu Bonamia ostreae trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate utilizând metodele de diagnostic prevăzute la punctul 2 din secțiunea 5 au rezultate negative pentru Bonamia ostreae și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu Bonamia ostreae, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5.

Tabelul 5.B

Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor

Nivel de risc (15)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de moluște per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 3 ani

1 la 3 ani

150

Secțiunea 5

Metode de diagnostic și de eșantionare

1.

Animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la punctele 2 și 3.

2.

Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menținerea statutului de indemn de infecția cu Bonamia ostreae în conformitate cu secțiunile 2-4 trebuie să respecte metodele și procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile moluștelor și trebuie să fie examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR.

3.

În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu Bonamia ostreae, în conformitate cu articolul 58, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

investigația trebuie să cuprindă cel puțin o prelevare de eșantioane de la 30 de moluște din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de moluște din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Bonamia ostreae. În cazul în care nu se cunoaște perioada de transmitere, eșantionarea trebuie să înceapă iarna sau la începutul primăverii;

(b)

eșantioanele trebuie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpunctul (i), în conformitate cu metodele și cu procedurile de diagnostic detaliate, care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile moluștelor;

(i)

prezența Bonamia ostreae trebuie să fie considerată confirmată atunci când un rezultat pozitiv obținut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obținut prin PCR și urmat de secvențiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezența Bonamia ostreae trebuie să fie considerată confirmată atunci când se obțin rezultate pozitive utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului și completate prin secvențiere;

(ii)

suspiciunea de infecție cu Bonamia ostreae trebuie să fie exclusă în cazul în care testele menționate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței Bonamia ostreae.

CAPITOLUL 6

Eradicarea, statutul de indemn de boală și metodele de diagnostic pentru infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV)

Secțiunea 1

Cerințe generale pentru vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionare

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru supraveghere, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (ii), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

eșantionarea crustaceelor în vederea efectuării examenelor de laborator trebuie să aibă loc atunci când este probabil ca temperatura apei să atingă cea mai înaltă valoare anuală. Această cerință privind temperatura apei trebuie să se aplice de asemenea vizitelor de verificare a stării de sănătate, în cazul în care acestea sunt fezabile;

(b)

în cazul în care crustaceele cultivate trebuie să facă obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în secțiunile 2-4, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

dacă în unitățile de producție sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, și anume exemplare tinere și adulți din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporțional în eșantion;

(ii)

dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de crustacee, trebuie incluse în eșantion crustacee susceptibile care reprezintă toate sursele de apă;

(c)

în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populațiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unități vizate de programul de eradicare, numărul și distribuția geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obțină o acoperire rezonabilă a statului membru, a zonei sau a compartimentului. Punctele de prelevare trebuie să fie de asemenea reprezentative pentru diferitele ecosisteme în care se găsesc populațiile sălbatice din speciile susceptibile, și anume zonele marine, estuarele, râurile și lacurile. În astfel de situații, crustaceele care vor fi eșantionate trebuie selectate după cum urmează:

(i)

în zone marine și în estuare, trebuie selectate una sau mai multe dintre următoarele specii: Carcinus maenas, Cancer pagurus, Eriocheir sinensis, Liocarcinus depurator, Liocarcinus puber, Crangon, Homarus gammarus, Palaemon adspersus sau specii de creveți din familia Penaeidae, și anume Penaeus japonicus, Penaeus kerathurus, Penaeus semisulcatus. În cazul în care aceste specii nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru alte specii decapode susceptibile care sunt prezente;

(ii)

în râuri și în lacuri trebuie selectate una sau mai multe dintre următoarele specii: Pacifastacus leniusculus, Astacus leptodactylus, Austropotamobius pallipes sau Orconectes limosus. În cazul în care aceste specii nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru alte specii decapode susceptibile care sunt prezente;

(iii)

dacă sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, și anume exemplare tinere și adulți din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporțional în eșantion.

Secțiunea 2

Acordarea statutului de indemn de infecția cu WSSV în statele membre, zonele și compartimentele cu un statut sanitar necunoscut

1.

Statutul de indemn de infecția cu WSSV poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce privește infecția cu WSSV doar dacă toate unitățile sau grupurile de unități care dețin specii listate în statul membru, în zonă sau în compartiment și, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populațiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe doi ani:

(a)

unitățile sau grupurile de unități au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate și au fost eșantionate pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 6.A;

(b)

în această perioadă de doi ani, testarea tuturor eșantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la punctul 2 din secțiunea 5 a avut rezultate negative pentru infecția cu WSSV și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu WSSV, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la punctul 3 din secțiunea 5.

2.

Dacă se detectează infecția cu WSSV pe perioada schemei de doi ani menționate la punctul 1, înainte de a începe o schemă nouă pentru o nouă perioadă de doi ani, unitățile relevante din statul membru, din zonă sau din compartiment trebuie:

(a)

să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la articolele 58-65;

(b)

să fie repopulate cu crustacee dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecția cu WSSV sau dintr-o unitate dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.

Secțiunea 3

Acordarea statutului de indemn de infecția cu WSSV în statele membre, zonele și compartimentele cunoscute ca fiind infectate cu WSSV

1.

Statutul de indemn de infecția cu WSSV poate fi acordat unui stat membru, unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaște că este infectat cu WSSV doar dacă toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menționate la articolele 55-65 iar în apropierea unității/unităților declarate infectate cu WSSV trebuie să fi fost instituită o zonă restricționată cu o dimensiune corespunzătoare, împărțită în zonă de protecție și zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 58 alineatul (1) litera (c), după caz, ținând cont de cerințele menționate la punctul 2;

(b)

toate unitățile care dețin specii listate în zona de protecție sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecție, în zona restricționată, care nu sunt infectate cu WSSV, trebuie să facă obiectul unei investigații care să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(i)

prelevarea de eșantioane pentru testarea a 10 crustacee, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post-mortem compatibile cu WSSV, sau pentru testarea a 150 de crustacee, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post-mortem; și

(ii)

vizite de verificare a stării de sănătate; în unitățile pentru care testele menționate la subpunctul (i) au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună în timpul sezonului în care este probabil ca temperatura apei să atingă cele mai mari valori anuale, până când se renunță la perimetrul de protecție în conformitate cu litera (c);

(c)

unitățile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu articolul 62, curățate și dezinfectate în conformitate cu articolul 63 și vidate sanitar în conformitate cu articolul 64. Durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puțin 6 săptămâni. Atunci când sunt golite toate unitățile infectate, trebuie efectuată operațiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puțin 3 săptămâni.

Atunci când intervine o perioadă de vid sanitar pentru unitățile declarate în mod oficial ca fiind infectate, perimetrele de protecție sunt transformate în perimetre de supraveghere;

(d)

repopularea se poate desfășura doar atunci când toate unitățile infectate au fost golite, curățate, dezinfectate și vidate sanitar în conformitate cu litera (c);

(e)

toate unitățile care dețin specii listate în cadrul statului membru, al zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepția celor menționate la litera (f) și, atunci când este necesară supravegherea populațiilor sălbatice, punctele de eșantionare selectate pentru a asigura cea mai largă acoperire a zonei geografice incluse în programul de eradicare trebuie să facă cel puțin obiectul schemei menționate în secțiunea 2;

(f)

o unitate individuală care deține specii listate și al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligația de a respecta schema menționată în secțiunea 2 după un focar de boală, cu condiția ca unitatea să respecte cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (3) și să fie repopulată cu crustacee aduse din state membre, zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecția cu WSSV.

2.

Zona restricționată trebuie să fi fost definită de la caz la caz, luând în considerare factorii care influențează riscurile de răspândire a WSSV la crustaceele de crescătorie și la cele sălbatice, cum ar fi:

(i)

numărul, vârsta, rata și distribuția mortalității crustaceelor din unitatea sau grupul de unități infectate cu WSSV, inclusiv alte unități și crustacee sălbatice;

(ii)

distanța până la și densitatea unităților învecinate sau ale grupurilor de unități, inclusiv în ceea ce privește crustaceele sălbatice;

(iii)

apropierea față de unitățile de prelucrare, de unitățile de contact sau de grupurile de unități;

(iv)

speciile, mai ales speciile susceptibile și speciile de vectori, prezente în cadrul unităților sau al grupurilor de unități;

(v)

practicile piscicole aplicate în unitățile și grupurile de unități afectate și învecinate;

(vi)

condițiile hidrodinamice; și

(vii)

alți factori identificați cu semnificație epidemiologică.

Tabelul 6.A

Schema pentru statele membre, zonele și compartimentele pentru perioada de control de doi ani care precedă obținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV

An de supraveghere

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unități, pe an

Numărul de examene de laborator pe an

Numărul de crustacee per eșantion

Anul 1

1

1

150

Anul 2

1

1

150

Secțiunea 4

Menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV

1.

Atunci când sunt necesare acțiuni specifice de supraveghere pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV al unui stat membru, al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu articolul 81, toate unitățile care dețin specii listate în statul membru, în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar crustaceele trebuie eșantionate în conformitate cu tabelul 6.B, ținând cont de nivelul de risc al unității în ceea ce privește contractarea infecției cu WSSV.

2.

În statele membre, în zonele sau în compartimentele în care există un număr limitat de unități, iar supravegherea individualizată a acestor unități nu furnizează date epidemiologice suficiente, acțiunile de supraveghere în vederea menținerii statutului de indemn de boală trebuie să includă puncte de prelevare selecționate în conformitate cu cerințele prevăzute la litera (b) din secțiunea 1.

3.

Atunci când se stabilește frecvența vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populațiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecției cu WSSV trebuie să fie considerat ridicat.

4.

Statutul de indemn de infecția cu WSSV trebuie menținut doar atât timp cât toate eșantioanele testate utilizând metodele de diagnostic prevăzute la punctul 2 din secțiunea 5 au rezultate negative pentru WSSV și a fost exclusă orice suspiciune de infecție cu WSSV, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la punctul 3 din secțiunea 5.

Tabelul 6.B

Schema pentru menținerea statutului de indemn de infecția cu WSSV al statelor membre, al zonelor sau al compartimentelor

Nivel de risc (16)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de crustacee per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 4 ani

150

Secțiunea 5

Metode de diagnostic și de eșantionare

1.

Eșantioanele de epidermă tegumentară, fie disecate, fie prezente pe picioarele care servesc la deplasare, pe pleopode, pe orificiile bucale sau pe branhiile animalului supus testelor, trebuie să fie fixate în etanol 95 % înainte de pregătirea eșantioanelor pentru PCR.

Pot fi colectate alte eșantioane, fixate pentru examenul histologic și pentru microscopia electronică prin transmisie, cu scopul de a susține datele referitoare la diagnostic obținute prin PCR.

2.

Metoda de diagnostic și procedurile care trebuie folosite pentru a acorda sau a menține statutul de indemn de boală în ceea ce privește infecția cu WSSV trebuie să includă PCR, urmată de secvențiere. Atunci când se aplică aceste metode de diagnostic, trebuie respectate metodele și procedurile detaliate corespunzătoare care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile crustaceelor.

În cazul unui rezultat pozitiv al testului PCR, rezultatul trebuie să fie urmat de secvențierea ampliconului înainte de punerea în aplicare a măsurilor inițiale de control prevăzute la articolul 63 din Regulamentul (UE) 2016/429.

3.

În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecția cu WSSV, în conformitate cu articolul 58, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eșantionare și cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

ancheta trebuie să includă cel puțin o vizită de verificare a sănătății și o prelevare de eșantioane de la 10 crustacee, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post-mortem compatibile cu infecția cu WSSV, sau de la 150 de crustacee, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post-mortem. Eșantioanele trebuie să fie testate utilizând metoda de diagnostic prevăzută la punctul 2;

(b)

prezența WSSV trebuie considerată confirmată atunci când, la efectuarea PCR urmat de secvențiere, în conformitate cu metodele și procedurile detaliate care au fost aprobate de laboratorul de referință al UE pentru bolile crustaceelor, se obțin rezultate pozitive pentru WSSV.

Suspiciunea de infecție cu WSSV poate fi exclusă în cazul în care testele menționate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenței virusului.

PARTEA III

CERINȚE PENTRU A DEMONSTRA PUNEREA ÎN APLICARE A PROGRAMELOR DE SUPRAVEGHERE PENTRU BOLILE DE CATEGORIA C ȘI PENTRU RELUAREA ACESTOR PROGRAME DUPĂ UN FOCAR DE BOALĂ

Partea III acoperă cerințele referitoare la demonstrarea de către unități a punerii în aplicare a unui program de supraveghere pentru o anumită boală precum și cerințele de reluare a acestui program de supraveghere după un focar de boală.

Septicemia hemoragică virală (SHV)

Capitolul 1

Necroza hematopoietică infecțioasă (NHI)

Capitolul 1

Infecția cu virusul AIS (anemia infecțioasă a somonului) cu deleție în HPR (regiunea înalt polimorfică)

Capitolul 2

Infecția cu Marteilia refringens

Capitolul 3

Infecția cu Bonamia exitiosa

Capitolul 4

Infecția cu Bonamia ostreae

Capitolul 5

Infecția cu virusul bolii petelor albe (WSSV)

Capitolul 6

CAPITOLUL 1

Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru SHV sau NHI și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală

Secțiunea 1

Cerințe generale privind vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru SHV și NHI

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (iv), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea trebuie efectuate în acea perioadă a anului în care temperatura apei este mai mică de 14 °C sau, dacă nu se ajunge la temperaturi sub 14 °C, eșantioanele trebuie colectate la cele mai scăzute puncte anuale;

(b)

toate unitățile de producție, cum ar fi bazine, cuve și viviere, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenței peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. Trebuie să se acorde o atenție deosebită punctelor de evacuare a apei, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului;

(c)

peștii din speciile listate care urmează să fie colectați drept eșantioane trebuie să fie selecționați după cum urmează:

(i)

dacă sunt prezenți păstrăvi-curcubeu, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de SHV sau de NHI; dacă păstrăvii-curcubeu nu sunt prezenți, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezenți pești agonici, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși, acești pești trebuie să fie selecționați; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă;

(iii)

peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate părțile unității și toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporțional în eșantion.

Secțiunea 2

Cerințe specifice pentru a demonstra punerea în aplicare a unui program de supraveghere

1.

Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 1.

2.

Eșantioanele prelevate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 1 trebuie să fie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute în partea II capitolul 1 secțiunea 5 punctul 2 și să prezinte rezultate negative pentru SHV sau NHI.

Secțiunea 3

Cerințe privind reluarea unui program de supraveghere după un focar de boală

O unitate care a fost infectată cu SHV sau cu NHI poate relua un program de supraveghere pentru aceste boli cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

a fost golită în conformitate cu articolul 62, curățată și dezinfectată în conformitate cu articolul 63 și vidată sanitar în conformitate cu articolul 64; și

(b)

se realizează repopularea folosind pești care provin din unități ce se află:

(i)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de SHV sau de NHI;

(ii)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva SHV sau a NHI; sau

(iii)

în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru SHV sau NHI.

Tabelul 1

Programul de supraveghere pentru SHV/NHI

Nivel de risc (17)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an

Numărul de pești din eșantion (18)

Ridicat

1 pe an

30

Mediu

1 la 2 ani

30

Scăzut

1 la 3 ani

30

CAPITOLUL 2

Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru virusul AIS cu deleție în HPR și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală

Secțiunea 1

Cerințe generale privind vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (iv), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea trebuie să țină cont de toate unitățile de producție, precum bazinele, cuvele și vivierele, pentru a stabili prezența peștilor morți, agonici sau cu comportament anormal. Trebuie să se acorde o atenție deosebită marginii vivierelor sau punctelor de evacuare a apei, după caz, unde peștii agonici au tendința de a se acumula din cauza curentului;

(b)

peștii care urmează să fie colectați drept eșantioane trebuie să fie selecționați după cum urmează:

(i)

trebuie să fie selecționați numai pești muribunzi sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuși; în mod special, în procesul de colectare trebuie să se acorde prioritate peștilor care prezintă semne de anemie, sângerări sau alte semne clinice care sugerează tulburări circulatorii;

(ii)

dacă este prezent somonul de Atlantic, trebuie să fie selecționați pentru eșantionare numai peștii din această specie, cu excepția cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semne tipice de AIS. Dacă în unitate nu există somon de Atlantic, trebuie eșantionate alte specii listate;

(iii)

dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de pește, trebuie incluși în eșantion pești care reprezintă toate sursele de apă;

(iv)

peștii selectați trebuie să includă pești colectați în așa fel încât toate unitățile de producție, cum ar fi vivierele, cuvele și bazinele unității, precum și toate clasele de vârstă grupate pe ani din cadrul unității să fie reprezentate proporțional în eșantion.

Secțiunea 2

Cerințe specifice pentru a demonstra punerea în aplicare a unui program de supraveghere

1.

Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar peștii trebuie eșantionați în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 2.

2.

Probele colectate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 2 trebuie să fie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute în partea II capitolul 2 secțiunea 5 punctul 2 și să prezinte rezultate negative pentru virusul AIS cu deleție în HPR.

Tabelul 2

Programul de supraveghere pentru virusul AIS cu deleție în HPR

Nivel de risc (19)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an

Numărul de examene de laborator pe an

Numărul de pești per eșantion

Ridicat

2

2 (20)

30

Mediu

1

1 (21)

30

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 2 ani

30

Numărul maxim de pești per eșantion combinat: 5

Secțiunea 3

Cerințe privind reluarea unui program de supraveghere după un focar de boală

O unitate care a fost infectată cu virusul AIS cu deleție în HPR poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

a fost golită în conformitate cu articolul 62, curățată și dezinfectată în conformitate cu articolul 63 și vidată sanitar în conformitate cu articolul 64; și

(b)

se realizează repopularea folosind pești care provin din unități ce se află:

(i)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR;

(ii)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu virusul AIS cu deleție în HPR; sau

(iii)

în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu virusul AIS cu deleție în HPR.

CAPITOLUL 3

Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Marteilia refringens și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală

Secțiunea 1

Cerințe generale privind vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru infecția cu Marteilia refringens

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (iv), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru analizele de laborator trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se cunoaște că prevalența parazitului la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului este maximă. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, prelevarea de eșantioane se efectuează imediat după ce temperatura apei a depășit 17 °C;

(b)

în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 3, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

trebuie prelevate Ostrea spp. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente;

(ii)

dacă în unitățile de producție sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților de moluște în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora trebuie să fie incluse în eșantionare.

Secțiunea 2

Cerințe specifice pentru a demonstra punerea în aplicare a unui program de supraveghere

1.

Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 3.

2.

Eșantioanele prelevate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 3 trebuie să fie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute în partea II capitolul 3 secțiunea 5 punctul 2 și să prezinte rezultate negative pentru Marteilia refringens.

Tabelul 3

Programul de supraveghere pentru Marteilia refringens

Nivel de risc (22)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de moluște per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 4 ani

150

Secțiunea 3

Cerințe privind reluarea unui program de supraveghere după un focar de boală

O unitate care a fost infectată cu Marteilia refringens poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

a fost golită în conformitate cu articolul 62, curățată și dezinfectată în conformitate cu articolul 63 și vidată sanitar în conformitate cu articolul 64; și

(b)

se realizează repopularea folosind pești care provin din unități ce se află:

(i)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu Marteilia refringens;

(ii)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu Marteilia refringens; sau

(iii)

în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Marteilia refringens.

CAPITOLUL 4

Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia exitiosa și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală

Secțiunea 1

Cerințe generale privind vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru infecția cu Bonamia exitiosa

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (iv), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea unităților de producție trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se cunoaște că prevalența Bonamia exitiosa la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului este maximă. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea se efectuează de două ori pe an, primăvara și toamna;

(b)

în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 4, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

în prezența Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în așa fel încât toate părțile unității sau ale grupului de unități să fie reprezentate proporțional în eșantion. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector (de exemplu, Crassostrea gigas), batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora trebuie să fie incluse în eșantionare.

Secțiunea 2

Cerințe specifice pentru a demonstra punerea în aplicare a unui program de supraveghere

1.

Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 4.

2.

Probele colectate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 4 trebuie să fie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute în partea II capitolul 4 secțiunea 5 punctul 2 și să prezinte rezultate negative pentru Bonamia exitiosa.

Tabelul 4

Programul de supraveghere pentru infecția cu Bonamia exitiosa

Nivel de risc (23)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de moluște per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 4 ani

150

Secțiunea 3

Cerințe privind reluarea unui program de supraveghere după un focar de boală

O unitate care a fost infectată cu Bonamia exitiosa poate relua un program de supraveghere cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

a fost golită în conformitate cu articolul 62, curățată și dezinfectată în conformitate cu articolul 63 și vidată sanitar în conformitate cu articolul 64; și

(b)

se realizează repopularea folosind pești care provin din unități ce se află:

(i)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu Bonamia exitiosa;

(ii)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu Bonamia exitiosa; sau

(iii)

în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia exitiosa.

CAPITOLUL 5

Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia ostreae și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală

Secțiunea 1

Cerințe generale privind vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru infecția cu Bonamia ostreae

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (iv), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea unităților de producție se efectuează în acea perioadă din an în care se știe că prevalența Bonamia ostreae la nivelul statului membru, al zonei sau al compartimentului este maximă. Atunci când astfel de date nu sunt disponibile, eșantionarea se efectuează iarna sau la începutul primăverii;

(b)

în cazul în care moluștele fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 5, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

dacă Ostrea edulis sunt prezente, numai stridiile din această specie trebuie să fie selecționate pentru eșantionare. Dacă Ostrea edulis nu sunt prezente, eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;

(ii)

dacă sunt prezente moluște slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absența unor astfel de moluște, moluștele selectate trebuie să includă moluștele sănătoase cu vârsta cea mai mare;

(iii)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând toate sursele de apă, în așa fel încât toate părțile unității să fie reprezentate proporțional în eșantion;

(iv)

atunci când se efectuează eșantionarea în cadrul unităților sau al grupurilor de unități de moluște, trebuie incluse în eșantion moluște reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare. Principalii factori care trebuie avuți în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenții, prezența speciilor susceptibile, prezența speciilor-vector, batimetria și practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unității sau al grupului de unități sau adiacente acestora trebuie să fie incluse în eșantionare.

Secțiunea 2

Cerințe specifice pentru a demonstra punerea în aplicare a unui program de supraveghere

1.

Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar moluștele trebuie eșantionate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 5.

2.

Probele colectate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 5 trebuie să fie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute în partea II capitolul 5 secțiunea 5 punctul 2 și să prezinte rezultate negative pentru Bonamia ostreae.

Tabelul 5

Programul de supraveghere pentru infecția cu Bonamia ostreae

Nivel de risc (24)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de moluște per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 4 ani

150

Secțiunea 3

Cerințe privind reluarea unui program de supraveghere după un focar de boală

O unitate care a fost infectată cu Bonamia ostreae poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

a fost golită în conformitate cu articolul 62, curățată și dezinfectată în conformitate cu articolul 63 și vidată sanitar în conformitate cu articolul 64; și

(b)

se realizează repopularea folosind pești care provin din unități ce se află:

(i)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu Bonamia ostreae;

(ii)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu Bonamia ostreae; sau

(iii)

în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu Bonamia ostreae.

CAPITOLUL 6

Cerințele ca unitățile să demonstreze punerea în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu WSSV și cerințele de reluare a acestui program după un focar de boală

Secțiunea 1

Cerințe generale privind vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea pentru infecția cu WSSV

Vizitele de verificare a stării de sănătate și eșantionarea, conform articolului 3 alineatul (2) litera (b) subpunctul (iv), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

eșantionarea crustaceelor în vederea efectuării examenelor de laborator trebuie să aibă loc atunci când este probabil ca temperatura apei să atingă cea mai înaltă valoare anuală. Această cerință privind temperatura apei trebuie să se aplice de asemenea vizitelor de verificare a stării de sănătate, în cazul în care acestea sunt fezabile și oportune;

(b)

în cazul în care crustaceele cultivate fac obiectul eșantionării în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul 6, trebuie aplicate următoarele criterii:

(i)

dacă în unitățile de producție sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, și anume exemplare tinere și adulți din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporțional în eșantion;

(ii)

dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producția de crustacee, trebuie incluse în eșantion crustacee susceptibile care reprezintă toate sursele de apă.

Secțiunea 2

Cerințe specifice pentru a demonstra punerea în aplicare a unui program de supraveghere

1.

Vizitele de verificare a stării de sănătate se efectuează iar crustaceele se eșantionează în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 6.

2.

Eșantioanele prelevate în conformitate cu secțiunea 1 și cu tabelul 6 trebuie să fie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute în partea II capitolul 6 secțiunea 5 punctul 2 și să prezinte rezultate negative pentru infecția cu WSSV.

Tabelul 6

Programul de supraveghere pentru infecția cu WSSV

Nivel de risc (25)

Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unități

Numărul examenelor de laborator

Numărul de crustacee per eșantion

Ridicat

1 pe an

1 la 2 ani

150

Mediu

1 la 2 ani

1 la 2 ani

150

Scăzut

1 la 2 ani

1 la 4 ani

150

Secțiunea 3

Cerințe privind reluarea unui program de supraveghere după un focar de boală

O unitate care a fost infectată cu WSSV poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

a fost golită în conformitate cu articolul 62, curățată și dezinfectată în conformitate cu articolul 63 și vidată sanitar în conformitate cu articolul 64; și

(b)

se realizează repopularea folosind pești care provin din unități ce se află:

(i)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecția cu WSSV;

(ii)

într-un stat membru, într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecției cu WSSV; sau

(iii)

în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecția cu WSSV.


(1)  În cazul zonelor de coastă sau al compartimentelor de coastă, eșantioanele trebuie colectate la cel puțin 3 săptămâni de la transferul peștilor din apă dulce în apă sărată.

(2)  Lichidul ovarian sau seminal de la reproducători trebuie să fie colectat în timpul maturării, cu ocazia aplicării metodei de stripping.

(3)  În cazul zonelor de coastă sau al compartimentelor de coastă, eșantioanele trebuie colectate la cel puțin 3 săptămâni de la transferul peștilor din apă dulce în apă sărată.

(4)  Lichidul ovarian sau seminal de la reproducători trebuie să fie colectat în timpul maturării, cu ocazia aplicării metodei de stripping.

(5)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut în capitolul 2 din partea I, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat.

(6)  Se prelevează un eșantion la fiecare vizită de verificare a sănătății.

(7)  În cazul zonelor de coastă sau al compartimentelor de coastă, eșantioanele trebuie colectate la cel puțin 3 săptămâni de la transferul peștilor din apă dulce în apă sărată.

(8)  Eșantioanele trebuie prelevate în primăvara și toamna fiecărui an.

(9)  Nu se aplică unităților în care se cresc doar păstrăvi-curcubeu (Oncorhynchus mykiss) sau păstrăvi comuni (Salmo trutta) sau atât păstrăvi-curcubeu, cât și păstrăvi comuni și atunci când apa provine exclusiv din surse de apă dulce care nu sunt populate cu somon de Atlantic (Salmo salar).

(10)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut în partea I capitolul 2 punctul 1, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat.

(11)  Eșantioanele trebuie colectate primăvara și toamna dacă sunt necesare două eșantioane pe an

(12)  Eșantioanele trebuie colectate primăvara sau toamna dacă este necesar un eșantion pe an.

(13)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut în partea I capitolul 2 punctul 1, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat.

(14)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut în partea I capitolul 2 punctul 1, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat.

(15)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut în partea I capitolul 2 punctul 1, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat.

(16)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut în partea I capitolul 2 punctul 1, cu excepția compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unitățile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat.

(17)  În cazul zonelor de coastă sau al compartimentelor de coastă, eșantioanele trebuie colectate la cel puțin trei săptămâni de la transferul peștilor din apă dulce în apă sărată.

(18)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la primul paragraf din capitolul 2 din partea I. Numărul maxim de pești per eșantion global: 10

(19)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la primul paragraf din capitolul 2 din partea I

(20)  Eșantioanele trebuie colectate primăvara și toamna dacă sunt necesare două eșantioane pe an

(21)  Eșantioanele trebuie colectate primăvara sau toamna dacă este necesar un eșantion pe an

(22)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la primul paragraf din capitolul 2 din partea I

(23)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la primul paragraf din capitolul 2 din partea I.

(24)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la primul paragraf din capitolul 2 din partea I

(25)  Nivelul de risc atribuit unității de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la primul paragraf din capitolul 2 din partea I


3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/341


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/690 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2019

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește bolile listate care fac obiectul programelor de supraveghere ale Uniunii, domeniul de aplicare geografic al acestor programe și bolile listate pentru care se poate stabili statutul de indemn de boală al compartimentelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), în special articolul 30 alineatul (1) litera (a) și articolul 37 alineatul (4) primul paragraf litera (b),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme de prevenire și de controlare a bolilor transmisibile la animale sau la oameni, inclusiv norme privind supravegherea, eradicarea și acordarea statutului de indemn de boală la nivel de compartiment.

(2)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește o listă armonizată a bolilor transmisibile ale animalelor („boli listate”) care prezintă un risc pentru sănătatea animală sau pentru sănătatea publică din Uniune, indiferent dacă riscul se manifestă în întreaga Uniune sau doar în unele părți ale acesteia.

(3)

Articolul 28 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede programe de supraveghere ale Uniunii pentru anumite boli listate. Articolul 30 din regulamentul menționat prevede stabilirea, prin intermediul unui act de punere în aplicare, a bolilor listate care urmează să facă obiectul unor programe de supraveghere ale Uniunii, inclusiv a domeniului de aplicare geografic al acestor programe.

(4)

Regulamentul (UE) 2016/429 abrogă Directiva 2005/94/CE a Consiliului (2) cu începere de la 21 aprilie 2021. Directiva 2005/94/CE prevede programe de supraveghere obligatorii pentru gripa aviară la păsările de curte și la păsările sălbatice. Programele de supraveghere obligatorii pentru gripa aviară continuă să fie relevante în vederea asigurării unui nivel ridicat de supraveghere în întreaga Uniune, din cauza impactului gripei aviare înalt patogene asupra sănătății animale. Aceste programe ar trebui să includă, de asemenea, supravegherea anumitor zone care prezintă un risc sporit de mutație a virusurilor gripei aviare slab patogene în virusuri ale gripei aviare înalt patogene. Supravegherea gripei aviare contribuie și la dobândirea de cunoștințe privind virușii care prezintă un potențial risc zoonotic. Prin urmare, această obligație ar trebui să se reflecte în cadrul Regulamentului (UE) 2016/429, prin intermediul unor programe ale Uniunii de supraveghere a gripei aviare.

(5)

În conformitate cu lista armonizată a bolilor transmisibile ale animalelor prevăzută în Regulamentul (UE) 2016/429, se face distincție între gripa aviară înalt patogenă și infecția cu virusurile gripei aviare slab patogene. Pentru asigurarea consecvenței, această distincție ar trebui să se reflecte în domeniul de aplicare al programelor de supraveghere ale Uniunii.

(6)

Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (3) stabilește, printre altele, criteriile pentru determinarea bolilor listate care fac obiectul programelor de supraveghere ale Uniunii și a conținutului acestor programe. Gripa aviară înalt patogenă și infecția cu virusurile gripei aviare slab patogene îndeplinesc aceste criterii.

(7)

Articolul 37 din Regulamentul (UE) 2016/429 acordă statelor membre dreptul de a solicita recunoașterea statutului de indemn de boală al compartimentelor pentru anumite boli listate menționate la articolul 9 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din regulamentul respectiv. Ar trebui să se stabilească, printr-un act de punere în aplicare, pentru care dintre aceste boli listate se poate determina statutul de indemn de boală al compartimentelor.

(8)

Regulamentul (UE) 2016/429 abrogă Directiva 2006/88/CE a Consiliului (4) cu începere de la 21 aprilie 2021. Directiva 2006/88/CE prevede crearea de compartimente indemne de boală pentru o listă de boli ale animalelor acvatice, în conformitate cu Codul sanitar pentru animale acvatice publicat de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE). Pentru a facilita menținerea statutului de indemn de boală al compartimentelor, bolile animalelor acvatice incluse în lista de boli respectivă ar trebui utilizate, în măsura posibilului, în scopul stabilirii bolilor listate pentru care se poate determina statutul de indemn de boală al compartimentelor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429.

(9)

Deoarece dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/429 care reglementează aspectele ce fac obiectul prezentului regulament se aplică de la 21 aprilie 2021, prezentul regulament trebuie să se aplice de la aceeași dată.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Bolile listate care fac obiectul programelor de supraveghere ale Uniunii în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2016/429 și domeniul de aplicare geografic al acestor programe sunt stabilite în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Bolile listate pentru care se poate stabili statutul de indemn de boală al compartimentelor în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2016/429 sunt stabilite în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Directiva 2005/94/CE a Consiliului din 20 decembrie 2005 privind măsurile comunitare de combatere a influenței aviare și de abrogare a Directivei 92/40/CEE (JO L 10, 14.1.2006, p. 16).

(3)  Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (a se vedea pagina 211 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).


ANEXA I

BOLILE LISTATE CARE FAC OBIECTUL PROGRAMELOR DE SUPRAVEGHERE ALE UNIUNII

DOMENIUL DE APLICARE GEOGRAFIC AL PROGRAMELOR DE SUPRAVEGHERE ALE UNIUNII

Gripa aviară înalt patogenă

Tot teritoriul statului membru

Infecția cu virusurile gripei aviare slab patogene

Tot teritoriul statului membru


ANEXA II

BOLILE LISTATE PENTRU CARE POATE FI STABILIT STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ AL COMPARTIMENTELOR

Necroza hematopoietică epizootică

Septicemia hemoragică virală

Necroza hematopoietică infecțioasă

Infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului cu deleție în HPR (regiunea înalt polimorfică)

Infecția cu Microcytos mackini

Infecția cu Perkinsus marinus

Infecția cu Bonamia ostreae

Infecția cu Bonamia exitiosa

Infecția cu Marteilia refringens

Infecția cu virusul sindromului Taura

Infecția cu virusul bolii „cap galben”

Infecția cu virusul bolii petelor albe


3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/345


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/691 AL COMISIEI

din 30 ianuarie 2020

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), în special articolul 176 alineatul (4), articolul 181 alineatul (2), articolul 185 alineatul (5), articolul 189 alineatul (1) și articolul 279 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește norme de prevenire și control al bolilor care sunt transmisibile la animale sau la oameni, inclusiv, printre altele, norme pentru unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice. De asemenea, Regulamentul (UE) 2016/429 prevede adoptarea de către Comisie a unor acte delegate pentru completarea anumitor elemente neesențiale din acest regulament. În consecință, pentru a se asigura buna funcționare a sistemului instituit în noul cadru juridic al Regulamentului (UE) 2016/429, este necesar să se stabilească norme de completare.

(2)

Mai exact, normele stabilite de prezentul regulament trebuie să le completeze pe cele stabilite deja în partea IV titlul II capitolul 1 din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește autorizarea unităților de acvacultură care dețin animale de acvacultură care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animală, registrele cu unități de acvacultură care trebuie ținute de către autoritățile competente și obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii de unități de acvacultură și pentru transportatorii de animale acvatice.

(3)

În plus, prezentul regulament ține seama de abrogarea Directivei 2006/88/CE (2) a Consiliului prin Regulamentul (UE) 2016/429 cu efect de la 21 aprilie 2021. Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că unitățile și operatorii care au fost înregistrați sau autorizați în conformitate cu această directivă înainte de data aplicării Regulamentului (UE) 2016/429 trebuie să fie considerați înregistrați sau autorizați, după caz, în conformitate cu regulamentul menționat și supuși obligațiilor relevante prevăzute de acesta.

(4)

În consecință, normele stabilite în prezentul regulament trebuie să completeze normele stabilite în partea IX din Regulamentul (UE) 2016/429 în ceea ce privește măsurile tranzitorii necesare pentru protejarea drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale părților interesate care rezultă din acte preexistente ale Uniunii în ceea ce privește unitățile de acvacultură.

(5)

Întrucât toate normele stabilite în prezentul regulament vizează unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice și urmează să fie aplicate în tandem, acestea trebuie să fie stabilite într-un singur act legislativ, și nu în acte separate, cu numeroase trimiteri încrucișate, pentru a facilita aplicarea lor, în interesul transparenței, și pentru a se evita duplicarea normelor. De asemenea, acest lucru este în conformitate cu abordarea adoptată de Regulamentul (UE) 2016/429.

(6)

Articolul 176 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că operatorii unităților de acvacultură trebuie să solicite autorizarea din partea autorității competente în cazul în care dețin animale de acvacultură cu scopul de a fi deplasate din respectiva unitate fie vii, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură. Întrucât această categorie include o mare varietate de unități de acvacultură, articolul 176 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că statele membre îi pot scuti pe operatorii anumitor tipuri de unități de acvacultură de la obligația de a solicita autorizarea, cu condiția ca unitățile de acvacultură în cauză să nu prezinte un risc semnificativ de boală. În plus, articolul 176 alineatul (4) din regulamentul menționat prevede că Comisia poate să adopte acte delegate privind derogările de la cerința de autorizare pentru anumite tipuri de unități de acvacultură, cu aceeași condiție ca unitățile respective să nu prezinte un risc semnificativ.

(7)

Nivelul de risc pe care îl prezintă o unitate de acvacultură depinde de activitatea respectivei unități, precum și de destinația și de utilizarea preconizată a animalelor de acvacultură sau a produselor provenite de la animale de acvacultură obținute în unitatea în cauză. Unele unități de acvacultură au fost deja autorizate pentru diferite scopuri, cum ar fi unitățile de acvacultură care au fost autorizate pe baza normelor de igienă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În anumite situații, unitățile de acvacultură, precum centrele de purificare și de expediere sau zonele de relocare, primesc moluște doar din zona epidemiologică în care se află unitatea de acvacultură însăși. Prin urmare, aceste unități de acvacultură prezintă un risc nesemnificativ din perspectiva sănătății animale. Există și alte unități de acvacultură care desfășoară activități cu risc redus, cum ar fi deținerea animalelor de acvacultură doar în scopul eliberării în natură după obținerea lor din reproducători proveniți din corpul de apă pe care este amplasată unitatea de acvacultură sau deținerea animalelor de acvacultură în iazuri mari, pentru consum uman sau pentru eliberarea în natură.

(8)

Este necesar să se stabilească, în prezentul regulament, condițiile specifice în care trebuie permise derogări de la cerința de autorizare pentru unitățile de acvacultură. În anumite cazuri, derogările trebuie să se aplice doar unităților de acvacultură care deplasează animale pe teritoriul statului membru în care sunt situate, nu și unităților de acvacultură care deplasează animale de acvacultură între state membre. Oricum, în toate cazurile, derogările de la cerința de autorizare a unităților de acvacultură trebuie să fie luate în considerare doar dacă autoritatea competentă a efectuat o evaluare a riscurilor care ia în calcul cel puțin riscul ca animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură să contracteze sau să răspândească o boală a animalelor acvatice prin intermediul apei sau în timpul deplasărilor și dacă riscul constatat este nesemnificativ. Partea I capitolul 2 din anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (4) conține detalii privind factorii suplimentari de risc pe care autoritatea competentă poate să îi ia în considerare în cadrul acestei evaluări a riscurilor. Prin urmare, normele de completare stabilite în prezentul regulament trebuie să fie consecvente cu cele stabilite în regulamentul delegat menționat.

(9)

În același timp, alte tipuri de unități de acvacultură prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor animalelor acvatice. Aceste tipuri de unități de acvacultură trebuie să fie descrise în mod specific în prezentul regulament, care trebuie să includă, de asemenea, detalii privind cerința ca operatorii acestor unități de acvacultură să obțină autorizarea. În această categorie intră unitățile de acvacultură care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, atât în instalații deschise, cât și în instalații închise, în cazul cărora tiparele de deplasare sunt de așa natură încât schimburile comerciale din interiorul Uniunii sau cu țările terțe pot prezenta un risc de boală. Alte tipuri de unități de acvacultură în cazul cărora riscul de răspândire a bolilor trebuie redus prin intermediul cerinței de autorizare de către autoritatea competentă sunt unitățile de carantină, unitățile care țin speciile vector în izolare până când acestea nu mai sunt considerate a fi vectori și navele și alte unități mobile unde animalele de acvacultură sunt tratate sau supuse altor proceduri de creștere conexe.

(10)

Articolul 177 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede ca autoritatea competentă să acorde operatorilor autorizarea pentru grupuri de unități de acvacultură. Prin urmare, normele de completare stabilite în prezentul regulament trebuie să se aplice acestor grupuri după caz și trebuie să conțină detalii privind modul în care trebuie aplicate direct grupului și în interiorul acestuia.

(11)

Operatorii tuturor unităților de acvacultură sau ai grupurilor de unități de acvacultură trebuie să furnizeze autorității competente informații pentru a obține autorizarea în conformitate cu articolul 180 din Regulamentul (UE) 2016/429. În acest sens, operatorii trebuie să prezinte în scris autorității competente un plan de biosecuritate, care va fi luat în considerare în cadrul procesului de autorizare. Această cerință trebuie să se aplice atât unităților de acvacultură individuale, cât și grupurilor de unități de acvacultură, indiferent de dimensiunea acestora, dar complexitatea planului de biosecuritate trebuie să depindă de caracteristicile specifice ale unității de acvacultură individuale sau ale grupului de astfel de unități și de măsurile necesare pentru reducerea riscurilor de boală asociate.

(12)

În temeiul normelor stabilite în partea I capitolul 1 din anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689, anumite unități de acvacultură și grupuri de unități de acvacultură trebuie să participe la o schemă de supraveghere bazată pe riscuri, instituită de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2016/429. În lipsa acestei participări, unitățile de acvacultură sau grupurile de unități de acvacultură nu trebuie să primească autorizarea. În acord cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2016/429, supravegherea bazată pe riscuri poate ține seama de supravegherea realizată de operatorii înșiși în conformitate cu articolul 24, inclusiv de vizitele de verificare a sănătății animale menționate la articolul 25 din regulamentul respectiv. Supravegherea bazată pe riscuri poate fi realizată, de asemenea, concomitent cu supravegherea legată de anumite boli listate, pentru a eficientiza la maximum utilizarea resurselor.

(13)

Frecvența cu care se realizează supravegherea bazată pe riscuri trebuie să se bazeze pe clasificarea unității de acvacultură de către autoritatea competentă ca prezentând risc „ridicat”, „mediu” sau „redus” în urma unei evaluări a situației unității. Factorii de care trebuie să țină seama și pe care trebuie să îi ia în calcul autoritatea competentă atunci când atribuie clase de risc unităților și frecvența de supraveghere aferentă fiecărei clase de risc sunt stabilite în partea I din anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689. Obiectivul includerii unităților de acvacultură care dețin specii nelistate, dar care participă la un volum semnificativ de schimburi comerciale și care sunt încadrate, prin urmare, în clasa de risc „ridicat” în schema de supraveghere bazată pe riscuri, este de a maximiza oportunitățile de identificare și de controlare a bolilor emergente, în eventualitatea în care acestea apar la animalele de acvacultură din respectivele specii nelistate.

(14)

Întrucât supravegherea bazată pe riscuri se efectuează și asupra grupurilor autorizate de unități de acvacultură, este important să se stabilească modul în care aceasta trebuie completată la nivelul grupului în așa fel încât rezultatul supravegherii să fie semnificativ din punct de vedere epidemiologic. În consecință, prezentul regulament trebuie să stabilească normele privind abordarea pe care trebuie să o adopte autoritatea competentă în ceea ce privește realizarea acestei supravegheri.

(15)

Pe lângă cerința ca operatorii să prezinte un plan de biosecuritate autorității competente ca parte a procesului de autorizare și ca anumite unități de acvacultură să participe la o schemă de supraveghere bazată pe riscuri, unitățile de acvacultură care necesită autorizare trebuie să îndeplinească, de asemenea, unele cerințe legate de instalații și de echipamente. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să stabilească combinația specifică de cerințe legate de biosecuritate, supraveghere, instalații și echipamente aplicabilă unei categorii specifice de unități de acvacultură sau unei categorii specifice de grupuri de unități de acvacultură.

(16)

Articolul 178 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede că operatorii de unități de acvacultură care doresc să obțină statutul de unitate de acvacultură izolată pot să deplaseze animalele de acvacultură către sau dinspre unitatea lor numai după ce au obținut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu normele prevăzute de respectivul regulament. Întrucât aceste unități de acvacultură pot face schimb de animale de acvacultură între ele cu respectarea unui număr mai restrâns de cerințe privind deplasarea decât în cazul schimburilor cu alte tipuri de unități de acvacultură, este adecvat ca acestea să contracteze serviciile unui medic veterinar, care va supraveghea activitățile unității de acvacultură și va fi responsabil pentru supravegherea sănătății animale în cadrul acesteia, astfel încât unitățile în cauză să-și poată oferi reciproc garanții solide de sănătate. Articolul 181 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede adoptarea de către Comisie a unor acte delegate care să stabilească norme de completare pentru autorizarea acestor unități de acvacultură, iar prezentul regulament trebuie să stabilească aceste norme.

(17)

Articolul 179 din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede autorizarea unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor. Aceste unități de acvacultură facilitează sacrificarea sanitară și prelucrarea sanitară a animalelor acvatice care ar putea fi infectate cu o boală listată sau emergentă. Prin urmare, ele prezintă un risc semnificativ de boală și trebuie să fie autorizate de autoritatea competentă. În perioadele în care primesc animale acvatice infectate sau suspectate că sunt infectate cu o boală listată sau emergentă, aceste unități de acvacultură trebuie să aplice măsuri stricte de biosecuritate, pentru a se asigura că agenții patogeni nu vor fi eliberați în ape deschise fără tratamentul adecvat. Articolul 181 alineatul (2) din regulamentul respectiv prevede adoptarea de către Comisie a unor acte delegate care să stabilească norme de completare pentru autorizarea acestor unități de acvacultură și, în consecință, prezentul regulament trebuie să stabilească normele de completare menționate.

(18)

Anumite centre de purificare, zone de relocare și centre de expediere pentru moluște vii trebuie considerate unități de acvacultură care necesită autorizare în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429. Aceste unități care primesc moluște vii din afara propriei lor zone epidemiologice, prezintă un risc mai ridicat de răspândire a bolilor listate sau emergente și trebuie tratate în consecință în cadrul procesului de autorizare. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să stabilească norme de completare în această privință.

(19)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (5) stabilește definițiile bolilor din categoriile A, B, C, D și E și prevede că normele pentru prevenirea și controlul bolilor care se aplică în cazul bolilor listate, menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, trebuie să se aplice categoriilor de boli listate în cazul speciilor listate și al grupurilor de specii listate menționate în tabelul inclus în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882. Tabelul respectiv prevede că anumite specii de animale acvatice enumerate în coloana 4 trebuie considerate vectori doar atunci când sunt deținute într-o unitate de acvacultură în care sunt deținute și speciile enumerate în coloana 3 sau, în cazul animalelor acvatice sălbatice, atunci când au fost expuse speciilor enumerate în coloana 3 într-un habitat sălbatic. Cu toate acestea, dacă aceste specii sunt ținute ulterior în izolare față de speciile enumerate în coloana 3 și față de sursele de apă infectate pe o perioadă adecvată, ele nu mai trebuie considerate vectori. Dacă perioada de izolare nu poate fi asigurată într-o unitate de carantină autorizată în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menționat, respectivele animale acvatice pot fi deținute, în schimb, într-un alt tip de unitate de acvacultură care nu pune în aplicare toate măsurile de biosecuritate impuse în cazul unităților de carantină, dar în care sunt ținute în izolare față de agenții patogeni potențiali până când nu mai trebuie să fie considerate vectori. Articolul 181 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429 prevede adoptarea de către Comisie a unor acte delegate care să stabilească norme de completare pentru autorizarea unor astfel de unități de acvacultură luând în considerare aceste cerințe. Prin urmare, aceste cerințe trebuie să fie stabilite în prezentul regulament.

(20)

Articolul 185 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/429 împuternicește Comisia să adopte acte delegate privind informațiile suplimentare care trebuie incluse în registrele cu unitățile de acvacultură înregistrate și autorizate pe care le păstrează autoritatea competentă și accesul public la aceste registre. Sub rezerva respectării cerințelor de protecție a datelor stabilite în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (6), informațiile care trebuie să fie făcute publice de către autoritatea competentă trebuie să reflecte cerințele stabilite la articolul 185 alineatul (2) literele (a), (c), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2016/429, care, la rândul lor, reflectă în mare parte detaliile pe care statele membre le-au furnizat deja în cadrul unui registru public în conformitate cu Decizia 2008/392/CE a Comisiei (7).

(21)

Cu toate acestea, în registrul public al autorității competente trebuie incluse, de asemenea, informații mai specifice cu privire la statutul sanitar al fiecărei unități autorizate, pentru a facilita comerțul în condiții de siguranță și a asigura faptul că părțile interesate știu dacă o anumită unitate de acvacultură este indemnă sau nu de o boală specifică de categoria B sau C, face obiectul unui program de eradicare a unei boli specifice de categoria B sau C, participă la un program de supraveghere a unei boli specifice de categoria C sau dacă nu are niciunul dintre aceste statute sanitare. Având în vedere domeniul de aplicare al cerințelor stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește disponibilitatea publică a informațiilor referitoare la unitățile de acvacultură autorizate, prezentul regulament trebuie să abroge Decizia 2008/392/CE.

(22)

Articolele 186 și 187 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilesc obligațiile minime de ținere a evidențelor pentru operatorii de unități de acvacultură. Întrucât, în general, animalele acvatice nu pot fi identificate în mod individual, ținerea evidențelor despre producția și deplasarea acestora este esențială. Deși există unele elemente comune între evidențele ținute de operatorii diferitelor tipuri de unități de acvacultură, tipurile specifice de unități de acvacultură trebuie să țină evidențe caracteristice pentru ele și pentru tipul de activitate de acvacultură pe care o desfășoară. Întrucât articolul 189 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede adoptarea de către Comisie a unor acte delegate care să stabilească norme de completare pentru obligațiile de ținere a evidențelor, prezentul regulament trebuie să stabilească, prin urmare, cerințe diferite privind ținerea evidențelor pentru fiecare tip de unitate de acvacultură autorizată.

(23)

Articolul 188 din Regulamentul (UE) 2016/429 stabilește obligațiile minime de ținere a evidențelor pentru transportatorii de animale acvatice destinate unităților de acvacultură și de animale acvatice care sunt deplasate dintr-un habitat în altul. Transportatorii de animale acvatice prezintă un risc deosebit de răspândire a bolii și este esențial ca acești operatori să țină evidențe pentru a asigura trasabilitatea animalelor acvatice pe care le transportă, precum și pentru a furniza documente justificative ale faptului că aplică măsuri de biosecuritate adecvate. În consecință, prezentul regulament trebuie să stabilească norme de completare referitoare la obligațiile transportatorilor în materie de ținere a evidențelor.

(24)

Prezentul regulament trebuie să se aplice începând cu 21 aprilie 2021, în concordanță cu data aplicării Regulamentului (UE) 2016/429,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament completează normele stabilite în Regulamentul (UE) 2016/429 cu privire la unitățile de acvacultură înregistrate și autorizate care dețin animale de acvacultură și la transportatorii de animale acvatice.

(2)   În partea II se stabilesc cerințe privind următoarele:

(a)

la titlul I capitolul 1, autorizarea, de către autoritatea competentă, a unităților de acvacultură care prezintă un risc semnificativ de boli care afectează animalele acvatice și anumite derogări pentru operatorii de unități care prezintă un risc nesemnificativ în privința acestor boli;

(b)

la titlul I capitolul 2, cerințe pentru unitățile de acvacultură și grupurile de unități de acvacultură și acordarea autorizării de către autoritatea competentă;

(c)

la titlul II capitolul 1, obligațiile autorității competente de informare cu privire la registrele cu unitățile de acvacultură înregistrate în conformitate cu articolul 173 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(d)

la titlul II capitolul 2, obligațiile autorității competente de informare cu privire la registrele cu unitățile de acvacultură autorizate;

(e)

la titlul III capitolul 1, obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii de unități de acvacultură și de unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, înregistrate sau autorizate de autoritatea competentă, în plus față de cele prevăzute la articolul 186 alineatul (1) și la articolul 187 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429;

(f)

la titlul III capitolul 2, obligațiile de ținere a evidențelor pentru transportatorii de animale acvatice, în plus față de cele prevăzute la articolul 188 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429.

(3)   Partea III stabilește anumite măsuri tranzitorii cu privire la Directiva 2006/88/CE și la Decizia 2008/392/CE, referitoare la înregistrarea și autorizarea unităților de acvacultură.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

1.

„iaz mare” înseamnă un iaz tradițional, natural sau artificial ori o lagună tradițională, naturală sau artificială, în care sursa de hrană a animalelor deținute în aceste iazuri sau lagune este naturală, în afara unor circumstanțe excepționale, și în care nu se aplică măsuri de creștere a producției peste capacitatea naturală a mediului;

2.

„centru de purificare” înseamnă o unitate care dispune de bazine alimentate cu apă de mare curată, în care sunt așezate moluștele pe toată perioada necesară reducerii contaminării, pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului uman;

3.

„centru de expediere” înseamnă orice unitate de pe țărm sau din larg pentru primirea, tratarea, spălarea, curățarea, sortarea, împachetarea și ambalarea moluștelor destinate consumului uman;

4.

„zonă de relocare” înseamnă orice zonă de apă dulce, maritimă, de estuar sau de lagună cu limite bine marcate și indicate prin geamanduri, stâlpi sau orice alte mijloace fixe și utilizată exclusiv pentru purificarea naturală a moluștelor;

5.

„în izolare” înseamnă deținerea animalelor de acvacultură într-o unitate de acvacultură unde acestea nu intră în contact cu nicio altă specie de animale acvatice, fie direct, prin coabitare, fie indirect, prin alimentarea cu apă;

6.

„instalație închisă” înseamnă o unitate de acvacultură în care apa reziduală provenită de la unitatea respectivă este supusă unui tratament capabil să inactiveze agenții patogeni ai bolilor listate sau emergente înainte de a fi deversată în ape deschise;

7.

„instalație deschisă” înseamnă o unitate de acvacultură în care apa reziduală provenită de la unitatea respectivă este deversată direct în ape deschise fără a fi tratată în vederea inactivării agenților patogeni ai bolilor listate sau emergente;

8.

„zonă epidemiologică” înseamnă o zonă geografică definită în care animalele acvatice au același statut sanitar și sunt expuse aceluiași risc de contractare a unei boli listate sau emergente;

9.

„plan de biosecuritate” înseamnă un plan documentat care identifică rutele prin care un agent patogen poate pătrunde într-o unitate de acvacultură, se poate răspândi în aceasta și se poate transfera pornind de la aceasta; planul ține seama de particularitățile unității și identifică măsurile care vor atenua riscurile la adresa biosecurității care au fost identificate;

10.

„măsuri de biosecuritate comune” înseamnă măsurile incluse într-un plan de biosecuritate care a fost conceput pentru – și pus în aplicare de către – fiecare unitate de acvacultură dintr-un grup de unități de acvacultură care a fost autorizat de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 177 din Regulamentul (UE) 2016/429;

11.

„număr de înregistrare unic” înseamnă un număr atribuit unei unități de acvacultură înregistrate sau unui grup de unități de acvacultură înregistrat, astfel cum se menționează la articolul 173 din Regulamentul (UE) 2016/429;

12.

„număr de autorizare unic” înseamnă un număr atribuit de autoritatea competentă unei unități de acvacultură autorizate sau unui grup de unități de acvacultură autorizat de către aceasta, în conformitate cu articolul 173 din Regulamentul (UE) 2016/429;

13.

„număr OMI de identificare a navei” înseamnă un număr unic atribuit navelor maritime de către Organizația Maritimă Internațională (OMI);

14.

„barieră de igienă” înseamnă spălarea picioarelor, spălarea mâinilor, schimbarea îmbrăcămintei sau alte măsuri de biosecuritate ale căror efecte constau în crearea unor bariere în calea răspândirii bolilor înspre, în interiorul sau dinspre o unitate de acvacultură;

15.

„unități de producție” înseamnă jgheaburi, iazuri, bazine lungi, rezervoare, cuști, țarcuri sau structuri similare care conțin grupuri de animale de acvacultură într-o unitate de acvacultură;

16.

„creșterea mortalității” înseamnă niveluri ale mortalității inexplicabile, care depășesc nivelul considerat normal pentru unitatea de acvacultură sau grupul de unități de acvacultură în cauză în condiții obișnuite;

17.

„program de supraveghere” înseamnă un program voluntar de măsuri de testare și de control întreprinse în legătură cu o boală de categoria C într-o unitate de acvacultură care nu participă la un program de eradicare pentru a obține statutul de indemnă de boala respectivă, dar în cazul căreia testele arată că unitatea de acvacultură nu este infectată cu boala de categoria C în cauză.

PARTEA II

ÎNREGISTRARE, AUTORIZARE, REGISTRE ȘI ȚINEREA EVIDENȚELOR

TITLUL I

AUTORIZAREA OPERATORILOR DE UNITĂȚI DE ACVACULTURĂ DE CĂTRE AUTORITATEA COMPETENTĂ

CAPITOLUL 1

Autorizarea unităților de acvacultură care prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolii și derogări de la cerința de autorizare

Articolul 3

Derogări de la cerința ca operatorii să solicite autorității competente autorizarea unităților de acvacultură

(1)   Prin derogare de la articolul 176 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii următoarelor tipuri de unități de acvacultură nu au obligația de a solicita autorității competente autorizarea unităților lor de acvacultură:

(a)

unități de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute doar în vederea eliberării în natură;

(b)

iazuri mari în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea consumului uman direct sau a eliberării în natură;

(c)

centre de purificare care:

(i)

sunt autorizate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și

(ii)

primesc moluște doar din zona epidemiologică în care este amplasată unitatea;

(d)

centre de expediere care:

(i)

sunt autorizate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și

(ii)

primesc moluște doar din zona epidemiologică în care este amplasată unitatea;

(e)

zone de relocare care:

(i)

sunt autorizate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și

(ii)

primesc moluște doar din zona epidemiologică în care este amplasată unitatea.

(2)   Derogările de la cerința de solicitare a autorizării din partea autorității competente prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol se aplică doar unităților de acvacultură din care nu se deplasează animale de acvacultură într-un alt stat membru, cu excepția moluștelor destinate consumului uman direct, și în cazul cărora autoritatea competentă a realizat o evaluare a riscurilor:

(a)

ținând seama cel puțin de factorii de risc stabiliți în partea I capitolul 2 literele (a) și (b) din anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei; și

(b)

în care a stabilit că riscul ca animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură să contracteze sau să răspândească o boală listată sau emergentă este nesemnificativ.

Articolul 4

Tipurile de unități de acvacultură care necesită autorizare din partea autorității competente

Operatorii următoarelor tipuri de unități de acvacultură solicită autorității competente autorizarea în conformitate cu articolul 176 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429:

(a)

unități de carantină pentru animalele de acvacultură;

(b)

unități de acvacultură care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate vectori;

(c)

unități de acvacultură care sunt instalații închise și care dețin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare;

(d)

unități de acvacultură care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale în instalații deschise;

(e)

nave sau alte unități mobile în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe.

CAPITOLUL 2

Cerințe și acordarea autorizării pentru unitățile de acvacultură

Articolul 5

Cerința ca unitățile de acvacultură autorizate și grupurile de astfel de unități să dispună de un plan de biosecuritate

Autoritatea competentă autorizează unitățile de acvacultură menționate la articolul 7 și la articolele 9-19 sau grupurile de unități de acvacultură menționate la articolul 8 doar dacă operatorii acestora au conceput și documentat un plan de biosecuritate care respectă următoarele cerințe:

(a)

identifică rutele prin care un agent patogen poate pătrunde în unitatea de acvacultură sau în grupul de unități de acvacultură, se poate răspândi în acestea și se poate transfera din acestea în mediu sau în alte unități de acvacultură;

(b)

ține seama de caracteristicile fiecărei unități de acvacultură sau ale fiecărui grup de unități de acvacultură și identifică măsurile de atenuare pentru fiecare risc la adresa biosecurității care a fost identificat;

(c)

la elaborarea planului respectiv pentru unitatea de acvacultură sau grupul de unități de acvacultură, ia în considerare sau ține seama, după caz, de elementele stabilite în anexa I părțile 1-7 punctul 1 litera (a), părțile 9-12 punctul 1 litera (a) și partea 8 punctul 1 litera (b).

Articolul 6

Cerința ca unitățile de acvacultură autorizate și grupurile de astfel de unități autorizate să participe la o schemă de supraveghere bazată pe riscuri

(1)   Autoritatea competentă autorizează unitățile de acvacultură menționate la articolele 7, 17 și 18 din prezentul regulament doar dacă operatorii acestora se conformează supravegherii bazate pe riscuri efectuate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2016/429, care ia forma unei scheme de supraveghere bazate pe riscuri, astfel cum este stabilită în partea 1 și în partea 2 punctul 1 din anexa II la prezentul regulament.

(2)   Autoritatea competentă autorizează grupurile de unități de acvacultură menționate la articolul 8 din prezentul regulament doar dacă operatorii acestora se conformează supravegherii bazate pe riscuri efectuate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2016/429, care ia forma unei scheme de supraveghere bazate pe riscuri, astfel cum este stabilită în partea 1 și în partea 2 punctul 2 din anexa II la prezentul regulament.

(3)   Atunci când acordă autorizarea pentru unitățile de acvacultură sau pentru grupurile de astfel de unități, astfel cum se stabilește la alineatele (1) și (2), autoritatea competentă ține seama de următoarele elemente și le include în schema de supraveghere bazată pe riscuri:

(a)

rezultatul supravegherii realizate de operator în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(b)

informațiile obținute în cadrul vizitelor de verificare a sănătății animale efectuate de un medic veterinar în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul (UE) 2016/429, în cazul în care operatorii pun la dispoziție aceste informații.

Articolul 7

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectiva unitate fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, altele decât unitățile de acvacultură pentru care se prevăd cerințe specifice la articolele 12-19

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, altele decât unitățile de acvacultură menționate la articolele 12-19, respectă cerințele stabilite:

(a)

la articolul 6 alineatul (1), în ceea ce privește supravegherea bazată pe riscuri;

(b)

în anexa I partea 1 punctul 1, în ceea ce privește măsurile de biosecuritate;

(c)

în anexa I partea 1 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 8

Cerințe pentru acordarea autorizării grupurilor de unități de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că grupurile de unități de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură respectă cerințele stabilite:

(a)

la articolul 6 alineatul (2), în ceea ce privește supravegherea bazată pe riscuri;

(b)

în anexa I partea 2 punctul 1, în ceea ce privește măsurile de biosecuritate pentru unitățile de acvacultură din grup;

(c)

în anexa I partea 2 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 9

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură izolate

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile de acvacultură izolate respectă cerințele stabilite:

(a)

la articolul 10, în ceea ce privește măsurile adoptate pentru instalațiile unde se efectuează examinări post-mortem și în ceea ce privește asigurarea serviciilor unui medic veterinar al unității;

(b)

în anexa I partea 3 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(c)

în anexa I partea 3 punctul 2, în ceea ce privește supravegherea și controlul;

(d)

în anexa I partea 3 punctul 3, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 10

Obligațiile operatorilor unităților de acvacultură izolate

Înainte ca autoritatea competentă să acorde autorizarea, operatorii unităților de acvacultură izolate:

(a)

iau măsuri pentru efectuarea examinărilor veterinare post-mortem în instalații adecvate din unitatea de acvacultură izolată sau într-un laborator;

(b)

asigură, prin contract sau prin intermediul unui alt instrument juridic, serviciile unui medic veterinar al unității, care este responsabil pentru:

(i)

supravegherea activităților unității de acvacultură izolate și respectarea cerințelor de autorizare prevăzute la articolul 9;

(ii)

revizuirea planului de supraveghere a bolilor menționat în anexa I partea 3 punctul 2 litera (a) cel puțin o dată pe an.

Articolul 11

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 4 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 4 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 12

Cerințe pentru acordarea autorizării centrelor de purificare, altele decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (c)

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că centrele de purificare, altele decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (c), respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 5 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 5 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 13

Cerințe pentru acordarea autorizării centrelor de expediere, altele decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (d)

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că centrele de expediere, altele decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (d), respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 6 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 6 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 14

Cerințe pentru acordarea autorizării zonelor de relocare, altele decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (e)

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că zonele de relocare, altele decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (e), respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 7 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 7 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 15

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de carantină

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile de carantină respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 8 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 8 punctul 2, în ceea ce privește măsurile de supraveghere și control;

(c)

în anexa I partea 8 punctul 3, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 16

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate vectori

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile de acvacultură care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 9 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 9 punctul 2, în ceea ce privește măsurile de supraveghere și control;

(c)

în anexa I partea 9 punctul 3, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 17

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură care sunt instalații închise și care dețin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile de acvacultură care sunt instalații închise și care dețin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare, respectă cerințele stabilite:

(a)

la articolul 6 alineatul (1), în ceea ce privește supravegherea bazată pe riscuri;

(b)

în anexa I partea 10 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(c)

în anexa I partea 10 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 18

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unitățile de acvacultură care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale respectă cerințele stabilite:

(a)

la articolul 6 alineatul (1), în ceea ce privește supravegherea bazată pe riscuri;

(b)

în anexa I partea 11 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(c)

în anexa I partea 11 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

Articolul 19

Cerințe pentru acordarea autorizării navelor sau altor unități mobile în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe

Atunci când acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că navele sau alte unități mobile în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe respectă cerințele stabilite:

(a)

în anexa I partea 12 punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

în anexa I partea 12 punctul 2, în ceea ce privește instalațiile și echipamentele.

TITLUL II

REGISTRELE CU UNITĂȚILE DE ACVACULTURĂ ÎNREGISTRATE ȘI AUTORIZATE CARE TREBUIE ȚINUTE DE AUTORITATEA COMPETENTĂ

CAPITOLUL 1

Registrele cu unitățile de acvacultură ținute de autoritatea competentă

Articolul 20

Obligația autorității competente de informare cu privire la registrul cu unități de acvacultură înregistrate

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 185 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, autoritatea competentă include în registrul cu unități de acvacultură prevăzut la articolul 185 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, pentru fiecare unitate de acvacultură pe care o înregistrează, următoarele informații:

(a)

numărul de înregistrare unic atribuit respectivei unități de către autoritatea competentă;

(b)

data înregistrării de către autoritatea competentă;

(c)

adresa și coordonatele geografice (latitudine și longitudine) ale amplasării unității de acvacultură;

(d)

o descriere a instalațiilor și echipamentelor unității;

(e)

categoriile de animale de acvacultură care sunt deținute în unitatea de acvacultură;

(f)

numărul aproximativ de animale de acvacultură care pot fi deținute în unitatea de acvacultură, biomasa maximă a acestor animale sau ambele;

(g)

perioada în care animalele de acvacultură sunt deținute în unitatea de acvacultură dacă aceasta nu este ocupată în mod neîntrerupt, inclusiv, dacă prezintă relevanță, informații privind ocuparea sezonieră sau ocuparea pe durata anumitor evenimente;

(h)

data oricărei încetări a activității, atunci când operatorul a informat autoritatea competentă cu privire la aceasta.

CAPITOLUL 2

Registrele cu unitățile de acvacultură autorizate de autoritatea competentă

Articolul 21

Obligația autorității competente de informare cu privire la registrul cu unități de acvacultură autorizate

(1)   În plus față de informațiile prevăzute la articolul 185 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429, autoritatea competentă include în registrul cu unități de acvacultură autorizate prevăzut la articolul 185 alineatul (1) literele (b) și (c) din regulamentul menționat, pentru fiecare unitate de acvacultură sau grup de unități de acvacultură pe care le autorizează, următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit respectivei unități sau respectivului grup de către autoritatea competentă;

(b)

data autorizării acordate de către autoritatea competentă sau data oricărei suspendări sau retrageri a autorizării de către autoritatea competentă;

(c)

adresa și coordonatele geografice (latitudine și longitudine) ale amplasării unității de acvacultură autorizate sau a grupului de unități de acvacultură autorizat;

(d)

o descriere a instalațiilor și echipamentelor relevante ale unității sau ale grupului de unități;

(e)

categoriile de animale de acvacultură care sunt deținute în unitatea de acvacultură sau în grupul de unități de acvacultură;

(f)

numărul aproximativ de animale de acvacultură care pot fi deținute în unitatea de acvacultură sau în grupul de unități de acvacultură, biomasa maximă a acestor animale sau ambele;

(g)

perioada în care animalele de acvacultură sunt deținute în unitatea de acvacultură sau în grupul de unități de acvacultură dacă acestea nu sunt ocupate în mod neîntrerupt, inclusiv, dacă prezintă relevanță, informații privind ocuparea sezonieră sau ocuparea pe durata anumitor evenimente;

(h)

data oricărei încetări a activității, atunci când operatorul a informat autoritatea competentă cu privire la aceasta.

(2)   În plus față de informațiile prevăzute la articolul 185 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429, autoritatea competentă include, într-o pagină web de informare disponibilă publicului, informații actualizate cu privire la statutul sanitar al animalelor de acvacultură deținute în unități de acvacultură sau în grupuri de unități de acvacultură care sunt autorizate în conformitate cu articolul 181 alineatul (1) din regulamentul menționat.

Aceste informații actualizate stabilesc cel puțin statutul sanitar al unității de acvacultură sau al grupului de unități de acvacultură pentru fiecare boală listată relevantă și pentru fiecare categorie relevantă de boli listate, după cum urmează:

(a)

dacă grupul sau unitatea este indemn(ă) de o boală de categoria B sau de o boală de categoria C;

(b)

dacă grupul sau unitatea participă la un program de eradicare a unei boli de categoria B sau a unei boli de categoria C;

(c)

dacă grupul sau unitatea participă la un program voluntar de supraveghere a unei boli de categoria C; sau

(d)

orice alte informații legate de o boală de categoria B, C sau D, altele decât informațiile stabilite la literele (a), (b) și (c).

TITLUL III

OBLIGAȚIILE DE ȚINERE A EVIDENȚELOR PENTRU OPERATORI, ÎN PLUS FAȚĂ DE CELE PREVĂZUTE ÎN REGULAMENTUL (UE) 2016/429

CAPITOLUL 1

Evidențele care trebuie ținute de operatorii unităților de acvacultură înregistrate sau autorizate

Articolul 22

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților de acvacultură înregistrate

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură înregistrate înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de înregistrare unic atribuit unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(b)

detalii privind orice anchetă desfășurată ca urmare a constatării unei creșteri a mortalității sau a unei suspiciuni de prezență a bolii;

(c)

declarații pe propria răspundere emise în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură sau trimise împreună cu astfel de transporturi care au fost expediate de la unitatea de acvacultură, după caz;

(d)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 23

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților de acvacultură autorizate în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, altele decât cele menționate la articolele 27-34

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură autorizate în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse de origine animală, altele decât unitățile de acvacultură menționate la articolele 27-34 din prezentul regulament, înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(b)

categoria curentă de risc atribuită unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(c)

detalii privind punerea în aplicare și rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzută la articolul 6 alineatul (1);

(d)

detalii privind deplasarea animalelor înspre unitatea de acvacultură, inclusiv:

(i)

numărul de autorizare sau de înregistrare unic al unității de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură care au fost primite de la o altă unitate de acvacultură; sau

(ii)

localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice sălbatice înainte de a fi expediate unității de acvacultură;

(e)

detalii privind deplasarea animalelor dinspre unitatea de acvacultură, inclusiv:

(i)

animalele de acvacultură și produsele provenite de la animale de acvacultură și, în cazul deplasării animalelor de acvacultură, numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de destinație; sau

(ii)

în cazul deplasării în vederea eliberării în natură, detalii privind habitatul în care urmează să fie eliberate animalele de acvacultură;

(f)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

(g)

planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(h)

declarații pe propria răspundere emise în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură sau trimise împreună cu transporturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură, după caz;

(i)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 24

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unui grup de unități de acvacultură autorizat în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură

(1)   În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură dintr-un grup de unități de acvacultură autorizate în conformitate cu articolul 177 litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429 înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(b)

categoria curentă de risc atribuită grupului de unități de acvacultură de către autoritatea competentă;

(c)

detalii privind punerea în aplicare și rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzută la articolul 6 alineatul (2);

(d)

detalii privind deplasarea animalelor înspre unitatea de acvacultură, inclusiv:

(i)

numărul de autorizare sau de înregistrare unic al unității de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură care au fost primite de la o unitate de acvacultură din afara grupului; sau

(ii)

localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice sălbatice înainte de a fi expediate unității de acvacultură;

(e)

detalii privind deplasarea animalelor dinspre grupul de unități de acvacultură, inclusiv:

(i)

animalele de acvacultură și produsele provenite de la animale de acvacultură și, în cazul deplasării animalelor de acvacultură, numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de destinație, în cazul în care animalele de acvacultură sunt expediate unei unități din afara grupului; sau

(ii)

în cazul deplasării în vederea eliberării în natură, detalii privind habitatul în care urmează să fie eliberate animalele de acvacultură;

(f)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității de acvacultură sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

(g)

detalii privind planul de biosecuritate instituit și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(h)

declarații pe propria răspundere emise în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429, primite împreună cu loturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură sau trimise împreună cu loturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură, după caz;

(i)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

(2)   Operatorul unui grup de unități de acvacultură autorizat în conformitate cu articolul 177 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429 înregistrează și păstrează informațiile prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(i) din prezentul articol în numele fiecărei unități de acvacultură din cadrul grupului.

Articolul 25

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților de acvacultură izolate autorizate

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură izolate autorizate înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de acvacultură izolate de către autoritatea competentă;

(b)

detalii privind circulația animalelor înspre și dinspre unitatea de acvacultură izolată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de origine sau de destinație a tuturor animalelor de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură sau expediate acesteia;

(c)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale de acvacultură unității de acvacultură izolate sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

(d)

detalii privind punerea în aplicare și rezultatele planului de supraveghere a bolilor prevăzut în anexa I partea 3 punctul 2;

(e)

rezultatele testelor clinice și de laborator și ale examinărilor post-mortem care indică o creștere a mortalității sau suspiciunea prezenței unei boli;

(f)

dacă sunt relevante, detalii privind vaccinarea sau tratamentul animalelor de acvacultură, prevăzute în anexa I partea 3 punctul 2 litera (c);

(g)

detalii privind izolarea sau carantina animalelor de acvacultură sosite, instrucțiunile, dacă există, date de autoritatea competentă, cu privire la izolare și carantină și observațiile relevante formulate în orice perioadă de izolare sau de carantină;

(h)

planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură izolată;

(i)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele de acvacultură.

Articolul 26

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 187 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor de către autoritatea competentă;

(b)

planul de biosecuritate pentru unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(c)

evidențe privind întreținerea sistemului de tratare a apei reziduale utilizat în unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;

(d)

evidențe pe baza cărora să se verifice eficacitatea sistemului de tratare a apei;

(e)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;

(f)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 27

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii centrelor de purificare autorizate

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii centrelor de purificare autorizate înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit centrului de purificare autorizat de către autoritatea competentă;

(b)

planul de biosecuritate pentru centrul de purificare autorizat și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(c)

evidențe privind întreținerea sistemului de tratare a apei reziduale utilizat în centrul de purificare autorizat;

(d)

evidențe pe baza cărora să se verifice eficacitatea sistemului de tratare a apei;

(e)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 28

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii centrelor de expediere autorizate

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii centrelor de expediere autorizate înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit centrului de expediere autorizat de către autoritatea competentă;

(b)

planul de biosecuritate pentru centrul de expediere autorizat și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(c)

evidențe privind întreținerea sistemului de tratare a apei reziduale utilizat în centrul de expediere autorizat;

(d)

evidențe pe baza cărora să se verifice eficacitatea sistemului de tratare a apei;

(e)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 29

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii zonelor de relocare autorizate

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii zonelor de relocare autorizate înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit zonei de relocare autorizate de către autoritatea competentă;

(b)

planul de biosecuritate pentru zona de relocare autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(c)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 30

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților autorizate de carantină pentru animalele de acvacultură

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților autorizate de carantină pentru animalele de acvacultură înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de carantină de către autoritatea competentă;

(b)

detalii privind deplasarea animalelor înspre unitatea de carantină autorizată, inclusiv:

(i)

numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură; sau

(ii)

localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice înainte de a fi expediate unității de carantină autorizate;

(c)

detalii privind deplasarea animalelor dinspre unitatea de carantină autorizată, inclusiv:

(i)

numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de destinație; sau

(ii)

localizarea habitatului natural în care au fost eliberate animalele de acvacultură;

(d)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității de carantină autorizate sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

(e)

detaliile privind punerea în aplicare și rezultatele planului de supraveghere a bolilor prevăzut în anexa I partea 8 punctul 2;

(f)

rezultatele testelor clinice și de laborator și ale examinărilor post-mortem prevăzute în anexa I partea 8 punctul 2;

(g)

instrucțiunile, dacă există, date de autoritatea competentă cu privire la observațiile formulate în orice perioadă de izolare sau de carantină;

(h)

planul de biosecuritate pentru unitatea de carantină autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(i)

dovezi care arată că parametrii de mediu din unitatea de carantină autorizată sunt propice manifestării bolii/bolilor listate sau emergente relevante;

(j)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 31

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților de acvacultură autorizate care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate vectori

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură autorizate care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate vectori, înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(b)

detalii privind deplasarea animalelor înspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv:

(i)

numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură; sau

(ii)

localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice înainte de a fi expediate unității de acvacultură autorizate;

(c)

detalii privind deplasarea animalelor dinspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv:

(i)

numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de destinație; sau

(ii)

în cazul deplasării în vederea eliberării în natură, detalii privind habitatul în care urmează să fie eliberate animalele de acvacultură;

(d)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității de acvacultură autorizate sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

(e)

detaliile privind punerea în aplicare și rezultatele planului de supraveghere a bolilor prevăzut în anexa I partea 9 punctul 2;

(f)

rezultatele testelor clinice și de laborator și ale examinărilor post-mortem prevăzute în anexa I partea 9 punctul 2;

(g)

instrucțiunile, dacă există, date de autoritatea competentă cu privire la observațiile formulate în perioada de izolare de 90 de zile menționată în anexa I partea 9 punctul 2;

(h)

planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(i)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 32

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților de acvacultură autorizate care sunt instalații închise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură autorizate care sunt instalații închise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(b)

categoria curentă de risc atribuită unității de acvacultură autorizate de către autoritatea competentă;

(c)

detalii privind punerea în aplicare și rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzută la articolul 6 alineatul (1), dacă sunt relevante;

(d)

detalii privind circulația animalelor înspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură;

(e)

detalii privind circulația animalelor dinspre unitatea de acvacultură izolată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de destinație, cu excepția cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinație gospodăriile;

(f)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității de acvacultură autorizate sau colectează animale de acvacultură din unitatea respectivă, cu excepția cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinație gospodăriile;

(g)

planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(h)

declarații pe propria răspundere emise în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură autorizată sau trimise împreună cu transporturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură autorizată, după caz;

(i)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele de acvacultură.

Articolul 33

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii unităților de acvacultură autorizate care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii unităților de acvacultură autorizate care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit unității de acvacultură de către autoritatea competentă;

(b)

categoria curentă de risc atribuită unității de acvacultură autorizate de către autoritatea competentă;

(c)

detalii privind punerea în aplicare și rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzută la articolul 6 alineatul (1), dacă sunt relevante;

(d)

detalii privind circulația animalelor înspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură care au fost primite de la o altă unitate de acvacultură;

(e)

detalii privind circulația animalelor dinspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unității de acvacultură de destinație, cu excepția cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinație gospodăriile;

(f)

denumirea și adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unității de acvacultură autorizate sau colectează animale de acvacultură din unitatea respectivă, cu excepția cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinație gospodăriile;

(g)

planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(h)

declarații pe propria răspundere emise în conformitate cu articolul 218 din Regulamentul (UE) 2016/429, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură autorizată sau trimise împreună cu transporturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură autorizată, după caz;

(i)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele acvatice.

Articolul 34

Obligațiile de ținere a evidențelor pentru operatorii de nave autorizate sau alte unități mobile autorizate în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 186 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429, operatorii de nave autorizate sau alte unități mobile autorizate în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe înregistrează și păstrează următoarele informații:

(a)

numărul de autorizare unic atribuit navei sau altei unități mobile de către autoritatea competentă;

(b)

datele și orele la care animalele de acvacultură sunt încărcate pe nava autorizată sau pe altă unitate mobilă autorizată;

(c)

dacă sunt relevante, denumirea, adresa și numărul de înregistrare sau de autorizare unic pentru fiecare unitate de acvacultură unde au fost încărcate și descărcate animale de acvacultură;

(d)

datele și locurile în care nava sau altă unitate mobilă a fost umplută cu apă înainte de încărcare și, după caz, datele și locurile în care apa a fost schimbată între încărcare și descărcare;

(e)

dacă sunt relevante, detalii privind rutele urmate între o unitate de acvacultură și alta;

(f)

detalii privind fiecare tratament sau procedură conexă de creștere a animalelor care are loc pe nava autorizată sau pe altă unitate mobilă autorizată;

(g)

planul de biosecuritate pentru nava autorizată sau pentru altă unitate mobilă autorizată și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(h)

dacă este cazul, orice alte documente care însoțesc animalele de acvacultură.

CAPITOLUL 2

Evidențele care trebuie ținute de către transportatori

Articolul 35

Obligațiile de ținere a evidențelor ale transportatorilor de animale acvatice

În plus față de informațiile prevăzute la articolul 188 din Regulamentul (UE) 2016/429, transportatorii de animale acvatice înregistrează și păstrează următoarele informații pentru fiecare mijloc de transport utilizat pentru deplasarea animalelor acvatice:

(a)

plăcuțele de înmatriculare în cazul transportului rutier, numărul IMO de identificare a navei în cazul transportului maritim sau orice alte mijloc de identificare care identifică în mod unic alte mijloace de transport în care sunt transportate animalele acvatice;

(b)

datele și orele la care animalele acvatice au fost încărcate la unitatea de acvacultură sau la habitatul de origine;

(c)

denumirea, adresa și numărul de înregistrare sau de autorizare unic al fiecărei unități de acvacultură vizitate;

(d)

localizarea fiecărui habitat din care au fost colectate animale acvatice sălbatice;

(e)

datele și orele la care animalele acvatice au fost descărcate la unitatea de acvacultură sau la habitatul de destinație;

(f)

datele, orele și locurile la care a fost schimbată apa, după caz;

(g)

planul de biosecuritate pentru mijlocul de transport și dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(h)

numerele de referință ale documentelor de însoțire a transporturilor de animale acvatice.

PARTEA III

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 36

Abrogare

Decizia 2008/392/CE se abrogă cu efect de la 21 aprilie 2021.

Trimiterile la actul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 37

Măsuri tranzitorii cu privire la informațiile din registrele cu unitățile de acvacultură și operatorii existenți ținute de autoritățile competente

Statele membre se asigură că, în ceea ce privește unitățile de acvacultură și operatorii existenți menționați la articolul 279 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 care se încadrează în sfera de aplicare a articolelor 20 și 21 din prezentul regulament, informațiile prevăzute la articolele 20 și 21 au fost incluse, pentru fiecare astfel de unitate de acvacultură și operator, în registrele unităților de acvacultură înregistrate și autorizate care sunt ținute de autoritățile competente, înainte de 21 aprilie 2021.

Articolul 38

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (a se vedea pagina 211 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(6)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(7)  Decizia 2008/392/CE a Comisiei din 30 aprilie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește pagina de internet informativă de furnizare prin mijloace electronice a informațiilor cu privire la exploatațiile de acvacultură și întreprinderile de transformare autorizate (JO L 138, 28.5.2008, p. 12).


ANEXA I

CERINȚE DE ACORDARE A AUTORIZĂRII PENTRU UNITĂȚILE DE ACVACULTURĂ, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ ÎN PARTEA II TITLUL I CAPITOLUL 2

PARTEA 1

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse de origine animală, astfel cum se menționează la articolul 7

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru unitățile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, astfel cum se menționează la articolul 7 litera (b) sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, un plan de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură;

(ii)

dacă sistemele funcționale enumerate în continuare sunt prezente în aceeași unitate de acvacultură, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul barierelor de igienă adecvate:

incubatoare;

sisteme de îngrășare;

sisteme de prelucrare;

centru de expediere;

(iii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul unității de acvacultură și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iv)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unități de acvacultură diferite, dar, dacă acest lucru nu se poate evita, trebuie urmat un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor;

(v)

vizitatorii unității de acvacultură trebuie controlați în cazul în care prezintă un risc de boală; acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la unitatea de acvacultură;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în unitatea de acvacultură și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din unitate;

(vi)

animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate unitățile de producție, cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției, dar care să fie posibilă având în vedere metoda de producție utilizată, și trebuie să fie eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

(vii)

în măsura posibilului, echipamentele din unitatea de acvacultură trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul fiecărui ciclu de producție;

(viii)

în cazul în care unitățile de acvacultură primesc ouă fertilizate din alte unități și în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere biologic, aceste ouă trebuie să fie dezinfectate în mod adecvat la sosire și toate ambalajele trebuie să fie dezinfectate sau eliminate într-un mod sigur din punct de vedere biologic;

(ix)

evidența acțiunilor de curățare și dezinfectare a transportatorilor trebuie verificată înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor acvatice la unitatea de acvacultură;

(b)

operatorii desemnează nominal o persoană care să fie responsabilă cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alți membri ai personalului vor raporta persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate.

2.

Cerințele legate de instalații și echipamente pentru unitățile de acvacultură, astfel cum se menționează la articolul 7 litera (c), sunt următoarele:

(a)

trebuie să fie disponibile echipamente și instalații adecvate pentru scopul menținerii condițiilor corespunzătoare de creștere a animalelor de acvacultură deținute la unitatea de acvacultură în cauză;

(b)

unitatea de acvacultură trebuie să asigure standarde de igienă bune și să permită monitorizarea adecvată a stării de sănătate;

(c)

în măsura posibilului, echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate corespunzător;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători și de constrângerile de mediu ale unității de acvacultură;

(e)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport.

PARTEA 2

Cerințe pentru acordarea autorizării grupurilor de unități de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități fie în viu, fie ca produse de origine animală, astfel cum se menționează la articolul 8

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru grupurile de unități de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deținute în vederea deplasării din respectivele unități astfel cum se menționează la articolul 8 litera (b) sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare un plan de biosecuritate în conformitate cu articolul 5 și, la elaborarea planului lor de biosecuritate, operatorii trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din fiecare unitate de acvacultură din grup;

(ii)

dacă sistemele funcționale enumerate în continuare sunt prezente în aceeași unitate de acvacultură, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul barierelor de igienă adecvate:

incubatoare;

sisteme de îngrășare;

sisteme de prelucrare;

centru de expediere;

(iii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul fiecărei unități de acvacultură și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iv)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unități de acvacultură diferite, dar, dacă acest lucru nu se poate evita, trebuie urmat un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor;

(v)

vizitatorii unității de acvacultură trebuie controlați în cazul în care prezintă un risc de boală; acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la fiecare unitate de acvacultură;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în unitatea de acvacultură și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din unitate;

(vi)

animalele de acvacultură moarte trebuie să fie îndepărtate din toate unitățile de producție, cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției, dar care să fie practicabilă având în vedere metoda de producție utilizată, și trebuie să fie eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(vii)

în măsura posibilului, echipamentele din fiecare unitate de acvacultură trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul fiecărui ciclu de producție;

(viii)

în cazul în care unitățile de acvacultură primesc ouă fertilizate din alte unități și în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere biologic, aceste ouă trebuie să fie dezinfectate în mod adecvat la sosire și toate ambalajele trebuie să fie dezinfectate sau eliminate într-un mod sigur din punct de vedere biologic;

(ix)

evidența acțiunilor de curățare și dezinfectare a transportatorilor trebuie verificată înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor de acvacultură la unitatea de acvacultură;

(b)

responsabilitatea pentru punerea în aplicare a acestor măsuri stabilite în planul de biosecuritate aparține următorilor:

(i)

operatorul fiecărei unități individuale de acvacultură dintr-un grup de unități de acvacultură autorizat în conformitate cu articolul 177 litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/429;

(ii)

operatorul unui grup de unități de acvacultură autorizat în conformitate cu articolul 177 litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/429.

2.

Cerințele în legătură cu instalațiile și echipamentele grupurilor de unități de acvacultură, astfel cum se menționează la articolul 8 litera (c), sunt următoarele:

(a)

trebuie să fie disponibile echipamente și instalații adecvate pentru scopul menținerii condițiilor corespunzătoare de creștere a animalelor de acvacultură deținute la fiecare unitate de acvacultură din grup;

(b)

fiecare unitate de acvacultură din grup trebuie să aibă standarde de igienă bune și să permită monitorizarea stării de sănătate;

(c)

echipamentele și instalațiile fiecărei unități de acvacultură din grup trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor în fiecare unitate de acvacultură din grup, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători și de constrângerile de mediu ale unității de acvacultură;

(e)

în fiecare unitate de acvacultură din grup trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport.

PARTEA 3

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură izolate menționate la articolul 9

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru unitățile de acvacultură izolate, astfel cum se menționează la articolul 9 litera (b), sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură izolată;

(ii)

dacă sunt prezente sisteme funcționale diferite în aceeași unitate de acvacultură izolată, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul barierelor de igienă;

(iii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unității de acvacultură izolate și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iv)

vizitatorii trebuie să poarte îmbrăcămintea și încălțămintea de protecție puse la dispoziție de operator;

(v)

echipamentele nu trebuie să fie folosite în comun cu alte unități de acvacultură;

(vi)

animalele moarte trebuie să fie îndepărtate cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției și trebuie să fie eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(vii)

echipamentele unității de acvacultură izolate trebuie să fie curățate și dezinfectate cu frecvența adecvată;

(viii)

în cazul în care unitățile de acvacultură izolate primesc ouă fertilizate din alte unități și în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere biologic și nu interferează cu obiectivele de cercetare, aceste ouă trebuie să fie dezinfectate în mod adecvat la sosire și toate ambalajele trebuie să fie dezinfectate sau eliminate într-un mod sigur din punct de vedere biologic;

(ix)

evidența acțiunilor de curățare și dezinfectare a transportatorilor trebuie verificată înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor de acvacultură la unitatea respectivă;

(b)

operatorii desemnează nominal o persoană care să fie responsabilă cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură izolată, iar alți membri ai personalului vor raporta persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate.

2.

Cerințele legate de măsurile de supraveghere și control pentru unitățile de acvacultură izolate, astfel cum se menționează la articolul 9 litera (c), sunt următoarele:

(a)

trebuie pus în aplicare un plan de supraveghere a bolilor, care trebuie să includă măsuri adecvate de control al bolilor animalelor de acvacultură și să fie actualizat în conformitate cu numărul și speciile de animale de acvacultură prezente în unitatea de acvacultură izolată și cu situația epidemiologică din unitatea de acvacultură izolată și din jurul acesteia cu privire la bolile listate și emergente;

(b)

animalele de acvacultură suspectate că sunt infectate cu un agent patogen listat sau emergent trebuie să fie supuse unor teste clinice, de laborator sau post-mortem;

(c)

vaccinarea și tratarea animalelor de acvacultură împotriva bolilor transmisibile trebuie să se efectueze în mod corespunzător.

3.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele unităților de acvacultură izolate, astfel cum se menționează la articolul 9 litera (d), sunt următoarele:

(a)

perimetrul unităților de acvacultură izolate trebuie să fie demarcat clar și trebuie să se controleze accesul animalelor acvatice și al oamenilor la instalațiile pentru animale;

(b)

dacă este necesar, trebuie să fie disponibile instalații adecvate pentru plasarea în carantină a animalelor de acvacultură introduse din alte unități;

(c)

trebuie să fie disponibile mijloace adecvate de izolare a animalelor de acvacultură;

(d)

rezervoarele și alte instalații de creștere trebuie să aibă standardul adecvat și să fie construite astfel încât:

(i)

să se împiedice contactul cu animale acvatice din exterior și să se poată efectua cu ușurință inspecțiile și orice tratamente necesare;

(ii)

podelele, pereții și orice alte materiale sau echipamente să poată fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(e)

trebuie să fie disponibile echipamente și instalații adecvate pentru scopul menținerii condițiilor corespunzătoare de creștere a animalelor de acvacultură deținute la unitatea de acvacultură izolată în cauză;

(f)

unitatea de acvacultură izolată trebuie să asigure condiții de igienă bune și să permită monitorizarea adecvată a stării de sănătate;

(g)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(h)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători;

(i)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că toată apa reziduală deversată din unitatea de acvacultură izolată este tratată la un nivel care garantează inactivarea completă, înainte de deversare, a oricăror agenți patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenți.

PARTEA 4

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, menționate la articolul 11

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate ale unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (a), sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate pentru unitățile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, care trebuie să țină seama cel puțin de următoarele elemente atunci când animalele infectate cu o boală listată sau emergentă sunt sacrificate sau prelucrate în unitatea în cauză:

(i)

trebuie evitată prezența vizitatorilor în unitate, dar, atunci când astfel de vizite nu pot fi evitate, acestea trebuie să fie controlate, iar operatorul trebuie să pună la dispoziția vizitatorilor îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție, care să fie eliminate în condiții de siguranță sau curățate și dezinfectate după utilizare;

(ii)

personalul unității producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor trebuie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de lucru, iar aceasta trebuie să fie curățată și dezinfectată cu o frecvență adecvată;

(iii)

trebuie să fie instituit un sistem adecvat de dezinfectare pentru a se asigura faptul că apa reziduală deversată din unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor este tratată în mod corespunzător, astfel încât orice agenți patogeni prezenți să fie inactivați înainte ca apa să fie deversată;

(iv)

trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea și eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală; aceste subproduse sunt prelucrate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu articolul 12 sau cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(v)

trebuie realizate operațiunile adecvate de curățare și dezinfectare înainte de sosirea oricărui nou transport de animale acvatice destinate prelucrării;

(vi)

trebuie aplicate măsuri adecvate pentru a asigura faptul că toate mijloacele de transport și containerele acestora utilizate pentru livrarea animalelor acvatice către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor sunt curățate și dezinfectate înainte de a părăsi unitatea.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele unităților producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b), sunt următoarele:

(a)

podelele, pereții și orice alte materiale sau echipamente trebuie să poată fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(b)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că toată apa reziduală deversată din unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor este tratată la un nivel care garantează inactivarea completă, înainte de deversare, a oricăror agenți patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenți;

(c)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate, compatibile cu tipul activităților de producție desfășurate, pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători.

PARTEA 5

Cerințe pentru acordarea autorizării centrelor de purificare, astfel cum se menționează la articolul 12

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru centrele de purificare, astfel cum se menționează la articolul 12 litera (a), sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din centrul de purificare;

(ii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul centrului de purificare și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iii)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unități diferite, dar, dacă acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor;

(iv)

vizitatorii centrului de purificare trebuie să fie controlați în cazul în care prezintă un risc de răspândire a bolilor; acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la centrul de purificare;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în centrul de purificare și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din centru;

(v)

echipamentele din centrul de purificare trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul fiecărui ciclu de producție;

(vi)

apa reziduală din centrul de purificare nu trebuie deversată, fără tratament adecvat, direct în corpurile de apă când statutul sanitar al animalelor acvatice ar putea fi periclitat din perspectiva bolilor listate sau emergente.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele centrelor de purificare, astfel cum se menționează la articolul 12 litera (b), sunt următoarele:

(a)

centrul de purificare trebuie să asigure standarde bune de igienă;

(b)

echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate corespunzător;

(c)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători;

(e)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că apa reziduală deversată din centrul de purificare este tratată, atunci când este necesar, astfel încât să se garanteze că orice agenți patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenți sunt inactivați înainte ca apa să fie deversată.

PARTEA 6

Cerințe pentru acordarea autorizării centrelor de expediere, astfel cum se menționează la articolul 13

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru centrele de expediere, astfel cum se menționează la articolul 13 litera (a), sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din centrul de expediere;

(ii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul centrului de expediere și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iii)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unități diferite, dar, dacă acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor;

(iv)

vizitatorii centrului de expediere trebuie să fie controlați în cazul în care prezintă un risc de răspândire a bolilor; acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la unitatea în cauză;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în unitatea în cauză și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din unitate;

(v)

echipamentele din centrul de expediere trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul operațiunii de expediere;

(vi)

apa reziduală din centrul de expediere nu trebuie deversată, fără tratament adecvat, direct în corpurile de apă când statutul sanitar al animalelor acvatice ar putea fi periclitat din perspectiva bolilor listate sau emergente.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele centrelor de expediere, astfel cum se menționează la articolul 13 litera (b), sunt următoarele:

(a)

centrul de expediere trebuie să asigure standarde bune de igienă;

(b)

echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate corespunzător;

(c)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători;

(e)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că apa reziduală deversată din centrul de expediere este tratată, atunci când este necesar, astfel încât să se garanteze că orice agenți patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenți sunt inactivați înainte ca apa să fie deversată.

PARTEA 7

Cerințe pentru acordarea autorizării zonelor de relocare, astfel cum se menționează la articolul 14

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru zonele de relocare, astfel cum se menționează la articolul 14 litera (a), sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din zona de relocare;

(ii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul zonei de relocare și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iii)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unități de acvacultură diferite, dar, atunci când acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor;

(iv)

vizitatorii zonei de relocare trebuie să fie controlați în cazul în care prezintă un risc de răspândire a bolilor; acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la zona de relocare;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în zona de relocare și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din această zonă;

(v)

în măsura posibilului, echipamentele din zona de relocare trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul ciclului de purificare.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele zonelor de relocare, astfel cum se menționează la articolul 14 litera (b), sunt următoarele:

(a)

în măsura posibilului, zona de relocare trebuie să asigure standarde bune de igienă;

(b)

în măsura posibilului, echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate corespunzător;

(c)

după caz, trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători și de constrângerile de mediu ale zonei de relocare.

PARTEA 8

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de carantină, astfel cum se menționează la articolul 15

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate din unitățile de carantină pentru animale acvatice, astfel cum se menționează la articolul 15 litera (a), sunt următoarele:

(a)

unitățile de carantină trebuie să fie localizate la o distanță de siguranță față de alte unități de carantină, unități de acvacultură sau grupuri de unități de acvacultură, distanța fiind specificată de autoritatea competentă pe baza unei evaluări a riscurilor, care trebuie să țină seama de epidemiologia bolilor listate și emergente relevante;

(b)

operatorul pune în aplicare planul de biosecuritate care este prevăzut la articolul 5 și care trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice, astfel cum sunt identificate în planul de biosecuritate;

(ii)

atunci când în cadrul aceleiași unități de carantină există mai multe sisteme de carantină diferite, trebuie luate măsuri pentru ca acestea să rămână separate unul de celălalt din punct de vedere epidemiologic;

(iii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unității de carantină și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iv)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de sistemele de carantină din cadrul unității de carantină, dar, atunci când acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor; echipamentele nu trebuie să fie folosite în comun cu alte unități;

(v)

în unitatea de carantină au acces doar persoanele autorizate;

(vi)

persoanele care intră în unitatea de carantină trebuie să poarte îmbrăcămintea și încălțămintea de protecție puse la dispoziție, care trebuie să fie eliminate în condiții de siguranță sau curățate și dezinfectate după utilizare;

(vii)

animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de carantină cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției și trebuie să fie eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu articolul 12 sau cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(viii)

toate echipamentele din unitățile de carantină trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul fiecărei perioade de carantină;

(ix)

perioada de carantină necesară trebuie să înceapă atunci când se introduce ultimul animal acvatic din cohorta care urmează să fie supusă carantinei;

(x)

fiecare sistem de carantină trebuie să fie golit de animale, curățat și dezinfectat la sfârșitul perioadei de carantină și păstrat fără animale timp de cel puțin șapte zile înainte să fie introduse alte animale acvatice;

(xi)

trebuie să fie luate măsuri de precauție pentru a preveni contaminarea încrucișată între transporturile de animale acvatice care intră și care ies;

(xii)

animalele scoase din unitatea de carantină trebuie să îndeplinească cerințele pentru deplasările de animale de acvacultură între statele membre;

(c)

o persoană numită trebuie să fie responsabilă cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de carantină, iar alți membri ai personalului vor raporta persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate, dacă este necesar.

2.

Cerințele legate de măsurile de supraveghere și de control din unitățile de carantină pentru animale de acvacultură, astfel cum se menționează la articolul 15 litera (b), sunt următoarele:

(a)

condițiile de mediu care conduc la manifestarea clinică a bolii listate sau emergente relevante trebuie să fie păstrate în unitatea de carantină pe durata întregii perioade de carantină;

(b)

toate animalele de acvacultură care mor sau prezintă simptome ale bolii în perioada de carantină trebuie să fie inspectate clinic de un medic veterinar și trebuie efectuată testarea eșantioanelor la un laborator desemnat de autoritatea competentă în acest scop;

(c)

peștii, moluștele și crustaceele din speciile listate trebuie să fie plasate în carantină în condițiile stabilite la litera (a) pe o perioadă de cel puțin 90 de zile;

(d)

în termen de 15 zile de la data încheierii perioadei de carantină, trebuie prelevate eșantioane de la un număr de animale de acvacultură care să asigure depistarea agentului patogen relevant cu un nivel de încredere de 95 % dacă prevalența scontată este de 2 %. Aceste animale de acvacultură pot fi alese din cohorta care este supusă carantinei sau dintre animalele de acvacultură santinele care coabitează cu cohorta și sunt susceptibile la boala listată sau emergentă relevantă și care sunt utilizate ca mijloc de diagnosticare pe durata perioadei de carantină.

3.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele unităților de carantină pentru animale de acvacultură, astfel cum se menționează la articolul 15 litera (c), sunt următoarele:

(a)

sursa de apă a unității de carantină trebuie să fie indemnă de agenții patogeni ai bolii listate sau emergente relevante;

(b)

apa reziduală provenită din unitatea de carantină trebuie să fie tratată în mod corespunzător, pentru a asigura inactivarea agentului/agenților patogen(i) al/ai bolilor listate și emergente înainte de deversarea apei;

(c)

sistemul de tratare a apei reziduale trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de rezervă cu securitate integrată, pentru a se asigura funcționarea neîntreruptă a sistemului și izolarea completă a agentului/agenților patogen(i) relevant/relevanți;

(d)

unitățile de carantină trebuie să fie demarcate clar și trebuie să se controleze accesul animalelor și al oamenilor la acestea;

(e)

personalul responsabil pentru efectuarea controalelor veterinare trebuie să dispună de spații cu dotări suficiente, care să includă, dacă este necesar, vestiare și dușuri;

(f)

trebuie să fie disponibile, atunci când este necesar, mijloace adecvate de izolare a animalelor de acvacultură;

(g)

podelele, pereții și orice alte materiale sau echipamente trebuie să fie construite în așa fel încât să poată fi curățate și dezinfectate în mod corespunzător;

(h)

trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea și eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(i)

sunt instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători;

(j)

acea parte din unitatea de carantină care găzduiește animalele de acvacultură trebuie să aibă un standard adecvat și să fie construită în așa fel încât contactul cu apa și cu animalele din exterior să fie evitat, iar inspecțiile și orice proceduri necesare de creștere a animalelor să poată fi efectuate cu ușurință.

PARTEA 9

Cerințele pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile vector, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum sunt menționate la articolul 16

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru unitățile de acvacultură care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum sunt menționate la articolul 16 litera (a), sunt următoarele:

(a)

operatorii pun în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură;

(ii)

atunci când în cadrul aceleiași unități de acvacultură există mai multe sisteme de izolare diferite, trebuie luate măsurile adecvate pentru ca acestea să rămână separate unul de celălalt din punct de vedere epidemiologic;

(iii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul unității de acvacultură și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iv)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de sistemele de izolare din cadrul unității de acvacultură, dar, dacă acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor; echipamentele nu trebuie să fie folosite în comun cu alte unități;

(v)

în unitatea de acvacultură au acces doar persoanele autorizate;

(vi)

persoanele care intră în unitatea de acvacultură trebuie să poarte îmbrăcămintea și încălțămintea de protecție puse la dispoziție, care trebuie să fie eliminate în condiții de siguranță sau curățate și dezinfectate după utilizare;

(vii)

animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de producție ale unității cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției și trebuie să fie eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(viii)

toate echipamentele din unitatea de acvacultură sau din sistemul de izolare relevant – în cazul în care unitatea de acvacultură cuprinde mai multe astfel de sisteme – trebuie să fie curățate și dezinfectate la sfârșitul fiecărei perioade de izolare;

(ix)

perioada de izolare menționată la punctul 2 începe doar atunci când ultimul animal din cohortă este introdus în unitatea de acvacultură sau, în cazul în care unitatea de acvacultură cuprinde mai multe sisteme de izolare, perioada de izolare începe doar atunci când ultimul animal din cohortă este introdus în sistemul de izolare;

(x)

fiecare sistem de izolare din unitatea de acvacultură trebuie să fie golit de animale, curățat și dezinfectat la sfârșitul perioadei de izolare;

(xi)

trebuie să fie luate măsuri de precauție pentru a preveni contaminarea încrucișată între transporturile de animale acvatice care intră și care ies;

(xii)

animalele eliberate din unitatea de acvacultură care a trecut printr-o perioadă de izolare respectă cerințele aplicabile circulației animalelor acvatice între statele membre;

(b)

operatorii se asigură că o persoană desemnată este însărcinată cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alți membri ai personalului raportează persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate, dacă este necesar.

2.

Cerințele legate de măsurile de supraveghere și de control pentru unitățile care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum sunt menționate la articolul 16 litera (b), sunt următoarele:

(a)

peștii, moluștele și crustaceele din speciile listate sunt plasate în izolare pe o perioadă de cel puțin 90 de zile;

(b)

toate animalele de acvacultură care mor sau prezintă simptome ale bolii în perioada de izolare de 90 de zile trebuie să fie inspectate clinic de un medic veterinar și trebuie efectuată testarea eșantioanelor la un laborator desemnat de autoritatea competentă în acest scop.

3.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele unităților de acvacultură care dețin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum se menționează la articolul 16 litera (c), sunt următoarele:

(a)

trebuie să fie disponibile mijloace adecvate de menținere a animalelor de acvacultură în izolare;

(b)

sursa de apă a unității de acvacultură nu trebuie să conțină speciile listate și trebuie să fie indemnă de agenții patogeni ai bolilor listate și emergente relevante;

(c)

atunci când acest lucru este necesar pentru a nu periclita statutul sanitar al apelor receptoare, apa reziduală provenită din unitatea de acvacultură trebuie să fie tratată în mod corespunzător, pentru a asigura inactivarea agentului/agenților patogen(i) al/ai bolilor listate și emergente înainte de deversarea apei;

(d)

accesul animalelor în unitatea de acvacultură este controlat;

(e)

podelele, pereții și orice alte materiale sau echipamente sunt construite în așa fel încât să poată fi curățate și dezinfectate în mod corespunzător;

(f)

există un sistem adecvat pentru a asigura colectarea și eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(g)

sunt instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători.

PARTEA 10

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură care sunt instalații închise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, astfel cum sunt menționate la articolul 17

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru unitățile de acvacultură care sunt instalații închise și care dețin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare, astfel cum sunt menționate la articolul 17, sunt următoarele:

(a)

operatorul pune în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitate;

(ii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul unității de acvacultură și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iii)

vizitatorii unității de acvacultură trebuie controlați în cazul în care prezintă un risc de boală. Acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la unitatea de acvacultură;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în unitatea de acvacultură și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din unitate;

(iv)

animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de producție cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției și trebuie să fie eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b)

o persoană numită trebuie să fie responsabilă cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alți membri ai personalului vor raporta persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate, dacă este necesar.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele unităților de acvacultură care sunt instalații închise și care dețin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare, astfel cum se menționează la articolul 17 litera (c), sunt următoarele:

(a)

trebuie să fie disponibile echipamente și instalații adecvate pentru scopul menținerii condițiilor corespunzătoare de creștere a animalelor deținute la unitatea în cauză;

(b)

unitatea de acvacultură trebuie să asigure standarde de igienă bune și să permită monitorizarea stării de sănătate;

(c)

echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(d)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(e)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul de răspândire a bolilor prezentat de acești prădători;

(f)

trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea și eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

PARTEA 11

Cerințe pentru acordarea autorizării unităților de acvacultură care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, astfel cum sunt menționate la articolul 18

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate din unitățile de acvacultură care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, astfel cum se menționează la articolul 18 litera (b), sunt următoarele:

(a)

operatorul pune în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură;

(ii)

dacă există mai multe sisteme funcționale în aceeași unitate de acvacultură, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul măsurilor de igienă adecvate;

(iii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unității de acvacultură și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iv)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unități de acvacultură diferite, dar, atunci când acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor;

(v)

vizitatorii unității de acvacultură trebuie controlați în cazul în care prezintă un risc de boală. Acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la unitatea de acvacultură;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în unitatea de acvacultură și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din unitate;

(vi)

animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de producție cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției și trebuie să fie eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(vii)

în măsura posibilului, echipamentele din unitatea de acvacultură trebuie curățate și dezinfectate la sfârșitul fiecărui ciclu de producție;

(viii)

evidențele cu acțiunile de curățare și dezinfectare ale transportatorilor trebuie verificate înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor la unitatea de acvacultură;

(b)

operatorii se asigură că o persoană desemnată este însărcinată cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alți membri ai personalului raportează persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate, dacă este necesar.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele unităților de acvacultură care sunt instalații deschise și care dețin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, astfel cum se menționează la articolul 18 litera (c), sunt următoarele:

(a)

trebuie să fie disponibile echipamente și instalații adecvate pentru scopul menținerii condițiilor corespunzătoare de creștere a animalelor deținute la unitatea de acvacultură în cauză;

(b)

unitatea trebuie să asigure standarde bune de igienă și să permită monitorizarea adecvată a stării de sănătate;

(c)

în măsura posibilului, echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate corespunzător;

(d)

trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ținând seama de riscul prezentat de acești prădători și de constrângerile de mediu ale unității de acvacultură;

(e)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor, a echipamentelor și a mijloacelor de transport;

(f)

există un sistem adecvat pentru a asigura colectarea și eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

PARTEA 12

Cerințe pentru acordarea autorizării navelor sau altor unități mobile în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe, astfel cum sunt menționate la articolul 19

1.

Cerințele legate de măsurile de biosecuritate pentru navele sau alte unități mobile în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe, astfel cum sunt menționate la articolul 19 litera (a), sunt următoarele:

(a)

operatorul pune în aplicare, în conformitate cu articolul 5, planul de biosecuritate, care trebuie să țină seama de următoarele elemente:

(i)

nava sau unitatea mobilă și toate echipamentele utilizate pe durata procesului de tratare trebuie să fie curățate și dezinfectate după încheierea unui tratament și înainte de deplasarea către o altă unitate de acvacultură;

(ii)

îmbrăcămintea și încălțămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unității de acvacultură și trebuie să fie curățate și dezinfectate în mod regulat;

(iii)

echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun cu alte unități de acvacultură, dar, atunci când acest lucru nu se poate evita, trebuie instituit un protocol adecvat de curățare și dezinfectare a echipamentelor și trebuie păstrate dovezi ale punerii în aplicare a acestuia;

(iv)

vizitatorii unității de acvacultură trebuie controlați în cazul în care prezintă un risc de boală; acești vizitatori trebuie:

fie să poarte îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție furnizate la unitatea de acvacultură;

fie să curețe și să dezinfecteze orice îmbrăcăminte și încălțăminte de protecție proprie la sosirea în unitatea de acvacultură și, în cazul îmbrăcămintei și încălțămintei care nu sunt de unică folosință, la plecarea din unitate;

(v)

cauza oricărui deces care survine în timpul unui tratament trebuie să fie înregistrată, iar animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din unitatea de acvacultură cu o frecvență care să reducă la minimum presiunea infecției și care să fie posibilă, având în vedere programul de tratament al animalelor de acvacultură în cauză;

(vi)

animalele moarte sunt îndepărtate cu o frecvență care să asigure menținerea la minimum a presiunii infecției și sunt eliminate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009;

(b)

operatorii se asigură că o persoană desemnată este însărcinată cu punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea în cauză, iar alți membri ai personalului vor raporta persoanei respective în ceea ce privește aspectele legate de biosecuritate, dacă este necesar.

2.

Cerințele legate de instalațiile și echipamentele navelor sau altor unități mobile în care sunt deținute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creștere conexe, astfel cum se menționează la articolul 19 litera (b), sunt următoarele:

(a)

trebuie să fie disponibile echipamente și instalații adecvate pentru scopul menținerii condițiilor corespunzătoare de creștere a animalelor de acvacultură deținute la unitatea în cauză;

(b)

în măsura posibilului, echipamentele și instalațiile trebuie să fie confecționate din materiale care pot fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(c)

trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curățarea și dezinfectarea instalațiilor și a echipamentelor;

(d)

în cazul în care se utilizează sisteme automatizate de curățare și dezinfectare, eficacitatea acestora trebuie să fie validată înainte de utilizarea inițială și, ulterior, cu o frecvență adecvată;

(e)

există un sistem adecvat pentru a asigura colectarea și eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).


ANEXA II

SUPRAVEGHEREA BAZATĂ PE RISCURI CARE TREBUIE EFECTUATĂ ÎN ANUMITE UNITĂȚI AUTORIZATE

PARTEA 1

Supravegherea bazată pe riscuri în unitățile de acvacultură și grupurile de astfel de unități menționate la articolele 7, 8, 17 și 18

Supravegherea bazată pe riscuri este pusă în aplicare în unitățile de acvacultură și grupurile de astfel de unități, menționate la articolele 7, 8, 17 și 18, după cum urmează:

(a)

unitățile de acvacultură care dețin specii listate de animale de acvacultură, altele decât speciile menționate la litera (b) punctul (ii) din prezenta parte, pun în aplicare supravegherea bazată pe riscuri în funcție de categoria lor de risc „ridicat”, „mediu” sau „redus” atribuită ca urmare a evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu partea I din anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei;

(b)

unitățile de acvacultură care dețin speciile de animale de acvacultură menționate la punctele (i) și (ii) pun în aplicare supravegherea bazată pe riscuri dacă li s-a atribuit categoria de risc „ridicat” ca urmare a evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu partea I din anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei:

(i)

specii nelistate;

(ii)

speciile listate menționate în cea de a patra coloană a tabelului inclus în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882; respectivele specii listate trebuie însă să intre în contact cu speciile listate menționate în cea de a treia coloană a tabelului pentru a fi clasificate ca specii vector, iar acest contact nu a avut loc.

PARTEA 2

Conținutul supravegherii bazate pe riscuri la unitățile de acvacultură sau grupurile de astfel de unități, efectuată în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) 2016/429

1.

Verificarea evidențelor, inspecțiile clinice și analizele de laborator efectuate la unitățile de acvacultură autorizate menționate la articolele 7, 17 și 18 se desfășoară după cum urmează:

(a)

evidențele relevante ținute în conformitate cu obligațiile de ținere a evidențelor prevăzute la articolul 186 din Regulamentul (UE) 2016/429 și cu articolele 23, 32 și 33 din prezentul regulament trebuie să fie examinate pentru a se evalua dacă există indicii privind creșterea mortalității sau prezența unei boli listate sau emergente în unitatea de acvacultură, care trebuie luate în considerare în timpul vizitei medicului veterinar;

(b)

trebuie examinate toate părțile unității de acvacultură, acordându-se o atenție deosebită sistemelor de producție în care evidențele menționate la litera (a) indică valori crescute ale mortalității;

(c)

dacă nu există indicii ale prezenței unei boli listate sau emergente fie în urma examinării evidențelor, fie în urma inspectării clinice a tuturor sistemelor de producție, nu este necesar să se colecteze eșantioane pentru analize de laborator;

(d)

dacă se identifică animale de acvacultură moarte sau muribunde, trebuie examinat clinic – atât extern, cât și intern – un eșantion reprezentativ de la aceste animale de acvacultură, pentru a se stabili dacă sunt prezente modificări patologice; această examinare trebuie să vizeze în special depistarea bolilor listate sau emergente;

(e)

dacă rezultatul examinării clinice prevăzute la litera (d) conduce la suspectarea prezenței unei astfel de boli listate sau emergente într-o unitate de acvacultură dintr-un stat membru, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment în care este în curs de punere în aplicare un program de eradicare sau care a fost declarat(ă) indemn(ă) de boala respectivă, se colectează un eșantion de la animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură în cauză și este supus unei analize de laborator în conformitate cu capitolul relevant din partea II a anexei VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(f)

dacă rezultatul examinării clinice prevăzute la litera (d) conduce la suspectarea prezenței unei boli listate într-o unitate de acvacultură în care este în curs de punere în aplicare un program de supraveghere pentru respectiva boală de categoria C, se colectează un eșantion de la animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură și este supus unei analize de laborator în conformitate cu capitolul relevant din partea III a anexei VI la Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(g)

dacă rezultatul examinării clinice prevăzute la litera (d) conduce la suspectarea prezenței unei boli emergente, se colectează un eșantion de la animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură și este supus unei analize de laborator cu scopul de a identifica boala emergentă în cauză.

2.

Verificările evidențelor și analizele clinice și de laborator efectuate la grupurile autorizate de unități de acvacultură menționate la articolul 8 se desfășoară după cum urmează:

(a)

evidențele relevante ținute de către sau în numele fiecărei unități de acvacultură din grupul de unități de acvacultură în conformitate cu articolul 186 din Regulamentul (UE) 2016/429 și cu articolul 24 din prezentul regulament trebuie să fie examinate pentru a se evalua dacă există indicii privind creșterea mortalității sau prezența unei boli listate sau emergente, care trebuie luate în considerare atunci când se decide care unitate de acvacultură din grup trebuie să fie vizitată în scopul supravegherii bazate pe riscuri;

(b)

în cazul în care examinarea evidențelor menționată la litera (a) indică o creștere a mortalității sau prezența unei boli listate sau emergente într-o anumită unitate de acvacultură din cadrul grupului, respectiva unitate trebuie să fie vizitată în scopul supravegherii bazate pe riscuri; în timpul respectivei vizite trebuie parcurși pașii descriși la punctul 1 literele (b)-(g);

(c)

în cazul în care examinarea evidențelor menționată la litera (a) nu indică o creștere a mortalității sau prezența unei boli listate sau emergente în nicio unitate de acvacultură din cadrul grupului, vizita sau vizitele din cadrul supravegherii bazate pe riscuri trebuie efectuate:

(i)

fie, după evaluarea riscurilor, în unitatea de acvacultură sau în unitățile de acvacultură din grup care prezintă cel mai ridicat risc de introducere a bolii;

(ii)

fie în unitatea care a avut cel mai mare număr de deplasări ale animalelor de acvacultură în vederea continuării creșterii după ultima vizită din cadrul supravegherii bazate pe riscuri.

În oricare dintre aceste cazuri, în timpul vizitei din cadrul supravegherii bazate pe riscuri trebuie urmați pașii descriși la punctul 1 literele (c)-(g).


3.6.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/379


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/692 AL COMISIEI

din 30 ianuarie 2020

de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind intrarea în Uniune, precum și circulația și manipularea după intrare, a transporturilor de anumite animale, de materiale germinative și de produse de origine animală

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (1), în special articolul 234 alineatul (2), articolul 237 alineatul (4) și articolul 239 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Legislația Uniunii în domeniul sănătății animale a fost actualizată recent prin adoptarea Legii privind sănătatea animală. Regulamentul respectiv, care a intrat în vigoare la 20 aprilie 2016 și care se va aplica începând cu 21 aprilie 2021, a abrogat și a înlocuit aproximativ 40 de acte de bază. De asemenea, el impune adoptarea a numeroase regulamente delegate și de punere în aplicare ale Comisiei, pentru a abroga și a înlocui cele aproximativ 400 de acte ale Comisiei care existau în domeniul sănătății animale înaintea noului cadru juridic instituit prin Legea privind sănătatea animală.

(2)

Condițiile de comercializare au evoluat de la adoptarea primelor norme privind sănătatea animală la nivelul Uniunii, în condițiile creșterii semnificative a volumului comerțului cu animale, materiale germinative și produse de origine animală, atât în interiorul Uniunii, cât și cu țările terțe. În aceeași perioadă, ca urmare a politicilor și normelor Uniunii privind sănătatea animală, în Uniune au fost eradicate anumite boli și în numeroase state membre au fost prevenite sau menținute sub control alte boli. Cu toate acestea, în mai multe rânduri, bolile emergente au reprezentat noi provocări pentru statutul sanitar al animalelor din Uniune, pentru comerț și pentru economia locală din zonele afectate de bolile respective.

(3)

Normele prevăzute în prezentul act le completează pe cele deja stipulate în Legea privind sănătatea animală. Este necesar ca ele să prevadă garanțiile necesare pentru a asigura că transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care intră în Uniune nu prezintă vreun risc pentru sănătatea animalelor deținute și a animalelor sălbatice care ar putea periclita statutul sanitar al Uniunii în ceea ce privește bolile animalelor și care ar putea avea un impact economic negativ asupra sectoarelor implicate.

(4)

Articolul 234 din Legea privind sănătatea animală prevede că, până la adoptarea de acte delegate care conțin cerințe privind sănătatea animală în ceea ce privește o anumită specie și categorie de animale, de materiale germinative sau de produse de origine animală, statele membre, după o evaluare a riscurilor implicate, pot aplica norme naționale dacă acestea respectă anumite cerințe prevăzute în regulamentul respectiv. Prin urmare, introducerea în Uniune a speciilor și a categoriilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care nu intră sub incidența prezentului regulament poate face obiectul unor astfel de norme naționale aplicate de statele membre.

(5)

Normele existente privind sănătatea animală, prevăzute în actele anterioare ale Comisiei referitoare la intrarea animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală în Uniune s-au dovedit eficace, prin urmare, este necesar ca scopul și substanța respectivelor norme deja existente să fie menținute în prezentul regulament, însă este necesar să fie actualizate pentru a ține cont de normele privind o mai bună legiferare, de noul cadru privind sănătatea animală prevăzut în Legea privind sănătatea animală, de noile cunoștințe științifice disponibile, de standardele internaționale și de experiența în aplicarea actelor anterioare ale Uniunii.

(6)

Pentru a evita perturbarea inutilă a comerțului, este necesar ca cerințele privind sănătatea animală referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor ce fac obiectul prezentului regulament să asigure o tranziție ușoară de la cerințele prevăzute în acte preexistente ale Uniunii.

(7)

Legea privind sănătatea animală stabilește norme de prevenire și control al bolilor animalelor transmisibile la animale sau la oameni. În special, capitolul 1 al părții V din regulamentul respectiv, care conține normele privind sănătatea animală referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate pentru a completa cerințele privind sănătatea animală care sunt deja menționate în textul său.

(8)

La articolul 229 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală sunt deja menționate cerințele pe care trebuie să le respecte statele membre atunci când permit intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală. Cerințele se referă la condițiile privind țara terță sau teritoriul terț de origine, la unitatea de origine, la cerințele privind sănătatea animală pe care trebuie să le respecte transporturile în cauză, precum și la certificatul de sănătate animală, la declarații sau la alte documente care trebuie să însoțească transporturile respective.

(9)

În plus, articolul 234 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor de specii și categorii de animale, de materiale germinative și produse de origine animală din țări terțe sau din teritorii ori zone ale acestora trebuie să fie cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute în regulamentul respectiv și în actele delegate adoptate în temeiul acestuia, aplicabile circulației în Uniune a respectivelor specii și categorii de mărfuri. În cazul în care cerințele nu sunt la fel de stricte precum cele din regulament, ele trebuie să ofere garanții echivalente cerințelor privind sănătatea animală prevăzute în partea IV din regulamentul respectiv.

(10)

Articolul 234 alineatul (2) din Legea privind sănătatea animală prevede adoptarea de acte delegate în completarea normelor din regulamentul respectiv, în ceea ce privește cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a speciilor și categoriilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări și teritorii terțe și pentru circulația pe teritoriul Uniunii și manipularea respectivelor mărfuri după intrarea lor în Uniune, pentru a combate eventualele riscuri implicate.

(11)

Articolul 237 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că statele membre pot permite intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală doar dacă transporturile respective sunt însoțite de certificatele de sănătate animală și de declarațiile sau de alte documente necesare în baza regulamentului respectiv. Potrivit articolului 237 alineatul (2) din regulamentul respectiv, certificatul de sănătate animală trebuie să fi fost verificat și semnat de un medic veterinar oficial din țara terță sau din teritoriul terț de origine. În acest context, articolul 237 alineatul (4) din Legea privind sănătatea animală prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate privind derogări de la cerințele referitoare la certificatul de sănătate animală prevăzute la articolul 237 alineatele (1) și (2) din regulamentul respectiv și de a stabili norme prin care se impune ca transporturile în cauză să fie însoțite de declarații sau de alte documente.

(12)

Articolul 239 alineatul (2) din Legea privind sănătatea animală prevede obligația Comisiei de a adopta acte delegate referitoare la norme speciale și la cerințe suplimentare pentru anumite tipuri specifice de intrare în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală și, de asemenea, prevede derogări de la cerințele generale privind sănătatea animală prevăzute la articolul 229 alineatul (1) și la articolul 237 alineatul (1) din regulamentul respectiv și în normele de completare prevăzute în actele delegate adoptate în temeiul articolelor 234 alineatul (2) și 237 alineatul (4).

(13)

Normele suplimentare care urmează să fie stabilite în prezentul regulament în temeiul articolului 234 alineatul (2) și al articolului 239 alineatul (2) din „Legea privind sănătatea animală” sunt interrelaționate. Articolul 234 alineatul (2) prevede stabilirea de către Comisie a cerințelor generale pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și produse de origine animală, în timp ce articolul 239 alineatul (2) prevede stabilirea de către Comisie a normelor speciale și a cerințelor suplimentare pentru derogările de la aceste cerințe generale.

(14)

Cerințele referitoare la certificatul de sănătate animală prevăzute la articolul 237 din Legea privind sănătatea animală fac parte din cadrul de norme referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală. Abilitarea acordată Comisiei potrivit articolului 237 alineatul (4) din regulamentul respectiv, de a acorda derogări de la cerințele privind sănătatea animală, face parte din respectivul cadru general de norme.

(15)

Legea privind sănătatea animală conține o serie de definiții. În plus, este necesar ca prezentul regulament să țină cont și de definițiile prevăzute în alte acte ale Uniunii pentru domeniile conexe reprezentate de igiena alimentară și controalele oficiale, cum ar fi definițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Cu toate acestea, în vederea stabilirii cerințelor privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală, este adecvat să se includă definiții specifice, inclusiv definiții pentru anumite categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală. Aceste definiții sunt necesare pentru a clarifica categoriile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care reprezintă un risc pentru sănătatea animală și, prin urmare, fac obiectul cerințelor privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune.

(16)

În interesul menținerii coerenței legislației Uniunii și în funcție de riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea animală, este necesar ca definiția pentru „carne proaspătă” în scopul prezentului regulament să includă definițiile pentru „carne proaspătă”, „carne tocată” și „preparate din carne” prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

(17)

În plus, este necesar ca definiția pentru „produse din carne” în scopul prezentului regulament să includă definițiile pentru „produse din carne”, „stomacuri, vezici și intestine tratate”, „grăsimi topite de origine animală” și „extracte din carne” prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 853/2004. Aceasta se datorează faptului că, din punctul de vedere al sănătății animale, toate mărfurile respective reprezintă același risc pentru sănătatea animală și este necesar să facă obiectul acelorași măsuri de atenuare a riscurilor.

(18)

Este necesar ca definiția pentru „carcasă” menționată în Regulamentul (CE) nr. 853/2004 să fie adaptată pentru a defini „carcasă a unui ungulat”, astfel încât să se facă diferențierea față de „organe”. Aceasta se datorează faptului că cele două mărfuri comportă riscuri diferite din punctul de vedere al sănătății animale, „organele” prezentând un risc mai înalt.

(19)

Este necesar ca „membranele” să fie definite în prezentul regulament, iar definiția respectivă să țină cont de definiția inclusă în glosarul din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE). Este necesar ca definiția să clarifice ce produse de origine animală trebuie să fie considerate membrane și, prin urmare, să fie supuse tratamentelor specifice de atenuare a riscurilor prevăzute în prezentul regulament.

(20)

Articolul 229 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă provin din țări sau din teritorii terțe listate pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 230 alineatul (1) și dacă transporturile îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală prevăzute la articolul 234 și în actele delegate subsecvente. Este necesar ca prezentul regulament să prevadă responsabilitatea autorității competente de a verifica dacă aceste transporturi care intră în Uniune îndeplinesc cerințele respective.

(21)

Articolul 237 alineatul (1) din Legea privind sănătatea animală prevede că intrarea în Uniune a transporturilor de specii și de categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări sau teritorii terțe este permisă doar dacă transporturile respective sunt însoțite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț, de declarații, de alte documente sau de toate aceste documente. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să clarifice ce documente sunt necesare în fiecare caz și să prevadă responsabilitatea autorității competente de a verifica dacă respectivele transporturi care intră în Uniune îndeplinesc această cerință generală.

(22)

Informațiile care trebuie incluse în certificatele de sănătate animală, în declarații și în alte documente care însoțesc transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală trebuie să reflecte cu exactitate dacă transporturile respective îndeplinesc sau nu cerințele generale prevăzute în Legea privind sănătatea animală și cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă obligațiile operatorilor responsabili pentru intrarea în Uniune a acestor transporturi și ale autorităților competente ale statului membru de intrare în Uniune în ceea ce privește validitatea documentelor care însoțesc transporturile și eligibilitatea acestor transporturi pentru a intra în Uniune.

(23)

Ținând cont de riscurile pentru sănătatea animală, de exemplu de perioadele de incubație ale bolilor, precum și pentru a evita utilizarea necorespunzătoare a certificatelor privind sănătatea animală, este necesar să se stabilească o limită de timp pentru valabilitatea acestor certificate doar în cazul animalelor și al ouălor pentru incubație. Aceasta deoarece ele determină un risc mai înalt pentru sănătatea animală decât produsele de origine animală, pentru care există posibilitatea să fi fost supuse unor măsuri de atenuare a riscurilor, și decât materialele germinative care sunt transportate înghețate în containere închise și sigilate. Cu toate acestea, întrucât transportul maritim al animalelor vii și al ouălor pentru incubație poate dura mult, este necesar ca perioada de valabilitate a certificatului în acest caz să fie prelungită, cu condiția să fi fost luate anumite măsuri de atenuare a riscurilor.

(24)

Cerințele privind sănătatea animală care trebuie respectate și garanțiile pe care trebuie să le ofere țările și teritoriile terțe, pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, depind de bolile menționate la articolul 5 și în anexa II la Legea privind sănătatea animală și de clasificarea lor, astfel cum se menționează la articolul 9 alineatul (1) din regulamentul respectiv și în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei (3). Regulamentul respectiv conține definițiile bolilor din categoriile A, B, C, D și E și prevede că normele pentru prevenirea și controlul bolilor pentru bolile listate menționate la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 trebuie aplicate speciilor listate și grupurilor de specii listate menționate în anexa sa.

(25)

Capitolul 1 din partea II a Legii privind sănătatea animală conține norme privind notificarea și raportarea bolilor pentru a asigura detectarea timpurie și controlul eficace al bolilor în Uniune. Este necesar ca prezentul regulament să specifice detalii privind sistemele de notificare și de raportare care trebuie să existe în țările sau teritoriile terțe pentru a asigura existența unor sisteme echivalente cu cele puse în aplicare în Uniune, inclusiv bolile care este necesară să fie notificabile și raportabile. În acest sens, deși animalele vii pot transmite bolile care reprezintă motivul pentru care specia de care aparțin este listată în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, nu toate produsele de origine animală și materialele germinative obținute de la aceste animale pot transmite toate acele boli. Este necesar ca prezentul regulament să clarifice bolile animalelor care determină preocupări și, prin urmare, care sunt notificabile și raportabile pentru fiecare specie și categorie specifică de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală destinate intrării în Uniune.

(26)

Este necesar ca cerințele privind sănătatea animală menționate în prezentul regulament să se bazeze pe niveluri de protecție diferite față de riscurile pentru sănătatea animală. Diferitele cerințe variază în funcție de faptul că au sau nu legătură cu o țară terță de origine, cu un teritoriu de origine, cu o zonă din țara terță sau din teritoriul respectiv, cu un compartiment din țara terță sau din teritoriu în cazul animalelor de acvacultură, cu unitatea de origine a animalelor sau a produselor de origine animală sau cu unitatea ori cu centrul de colectare a materialelor germinative.

(27)

Supravegherea și trasabilitatea bolilor în cadrul unităților sunt elemente-cheie ale politicii de control al bolilor în Uniune. Este necesar ca prezentul regulament să includă anumite cerințe de bază privind trasabilitatea și vizitele de verificare a sănătății animale în unitățile de origine ale animalelor destinate introducerii în Uniune, precum și în unitatea de origine a animalelor de la care au fost obținute materialele germinative și produsele de origine animală destinate introducerii în Uniune. Este necesar ca aceste cerințe să fie echivalente cu cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/429 și în actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul regulamentului respectiv.

(28)

În plus, atunci când un anumit tip de unitate care deține animale sau materiale germinative într-o țară terță sau într-un teritoriu terț comportă un anumit risc pentru sănătatea animală, este necesar ca ea să obțină o autorizație specifică din partea autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț respectiv pentru a exporta în Uniune, furnizând garanții echivalente cu cele prevăzute la articolele 92-100 din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru anumite unități din Uniune.

(29)

Este necesar ca transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală destinate intrării în Uniune să nu fie considerate ca reprezentând un risc pentru sănătatea animală în țara sau în teritoriul lor de origine și să nu facă obiectul programelor naționale de eradicare sau al oricăror alte restricții naționale ce au la bază preocupări legate de sănătatea animală.

(30)

Cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală trebuie să asigure o protecție eficace împotriva introducerii și a răspândirii unor boli transmisibile ale animalelor în Uniune. Este necesar ca intrarea respectivelor transporturi în Uniune să nu fie permită din țări terțe sau din teritorii ori zone ale acestora sau, în cazul animalelor de acvacultură, din compartimente ale acestora, în care există cazuri de infecții reprezentând anumite boli listate pentru care Uniunea deține statutul de indemnă de boală și care, prin urmare, prezintă un risc înalt pentru sănătatea animalelor din Uniune.

(31)

Uniunea este cea care are obligația de a evalua dacă o țară terță, un teritoriu terț ori o zonă terță sau, în cazul animalelor de acvacultură, un compartiment de origine, este indemn(ă) de o anumită boală. Este necesar ca evaluarea efectuat de Uniune să țină cont de informații legate de supravegherea bolii, furnizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț în cauză, dar și de normele privind sănătatea animală prevăzute în partea II a Legii privind sănătatea animală și în Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei (4). Pot fi necesare condiții specifice pentru anumite boli și circumstanțe, ca măsuri suplimentare de atenuare a riscurilor.

(32)

Statutul de indemn(ă) de o anumită boală al unei țări terțe sau al unui teritoriu ori al unei zone din acestea trebuie să fie stabilit pe baza unor la teste și metode de diagnostic recunoscute la nivel internațional, efectuate conform acelorași standarde și proceduri precum cele aplicate în Uniune.

(33)

Este necesar să se asigure că statutul sanitar al animalelor, al materialelor germinative și al produselor de origine animală destinate să intre în Uniune respectă garanțiile furnizate de țara terță, de teritoriul terț sau de zona terță de origine. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă o perioadă minimă de reședință pentru animale în țara terță, în teritoriul terț, în zona terță sau în unitatea de origine și o perioadă minimă fără contact cu mărfuri cu un statut sanitar inferior, înainte de expedierea către Uniune. Este necesar ca durata perioadei minime de reședință să fie stabilită ținând cont de perioada de incubație a bolilor relevante și de destinația și utilizarea preconizată ale animalelor, materialelor germinative și produselor de origine animală.

(34)

În cazul câinilor, al pisicilor și al dihorilor domestici, perioada de reședință nu este necesară, întrucât vaccinarea împotriva rabiei, boala care generează cele mai mari preocupări pentru speciile respective, este obligatorie în toate cazurile. Este necesară exceptarea cailor înregistrați destinați competițiilor, curselor și evenimentelor culturale ecvestre de la anumite cerințe legate de perioada de reședință, dacă ei îndeplinesc garanții suplimentare. Această excepție se acordă pornind de la premisa că acești cai vor prezenta o stare bună de sănătate.

(35)

Statutul sanitar al animalelor, al materialelor germinative și al produselor de origine animală destinate intrării în Uniune poate fi periclitat în timpul transportului de la locul de origine la locul intrării în Uniune dacă ele intră în contact cu animale sau cu produse care nu îndeplinesc aceleași cerințe sau dacă tranzitează țări, teritorii sau zone terțe cu un statut sanitar inferior țării sau teritoriului de origine sau zonei din acestea. Prin urmare, pentru a menține statutul lor sanitar, este necesar să fie aplicate anumite măsuri preventive.

(36)

Pentru a se asigura faptul că spre Uniune sunt expediate doar animale sănătoase, este necesar ca animalele din transporturi să fie supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial, înainte de expediere. Este necesar ca perioada de timp pentru efectuarea acestei inspecții să fie adaptată pentru anumite specii și pentru riscul inerent al acestora.

(37)

Este necesar ca animalele terestre, ouăle pentru incubație și animalele acvatice destinate intrării în Uniune să fie transportate doar prin țări, teritorii sau zone terțe care sunt, de asemenea, listate pentru intrarea în Uniune a acelorași specii și categorii de animale și de ouă pentru incubație sau să fie descărcate doar în astfel de țări terțe sau teritorii. Includerea în listă a respectivelor țări, teritorii sau zone terțe arată că ele dețin garanții privind sănătatea animală echivalente cu cele din țara terță sau teritoriul terț de origine sau din zona acestora.

(38)

Transportul animalelor terestre și al ouălor pentru incubație cu ajutorul aeronavelor sau al vaselor ar putea fi afectat de evenimente neprevăzute, precum probleme mecanice la nivelul mijloacelor de transport, greve în aeroporturi și porturile maritime sau întârzieri neprevăzute. Prin urmare, este adecvat să se prevadă derogări în cazurile în care se pot acorda garanții. Aceasta va permite continuarea transportului de animale terestre și de ouă pentru incubație către Uniune, asigurând, totodată, statutul sanitar al acestor mărfuri și prevenind riscuri suplimentare pentru sănătatea animală.

(39)

În cazul ecvinelor, întrucât transbordările și pauzele în țări nelistate sunt inerente operațiunilor uzuale de transport, este necesar ca acestea să fie permise cu condiția respectării anumitor măsuri preventive.

(40)

Curățarea și dezinfectarea mijloacelor de transport reprezintă o activitate-cheie pentru a preveni riscul de răspândire a bolilor animalelor. În cazul transporturilor de animale vii destinate Uniunii, este necesar ca dezinfectarea și curățarea mijloacelor de transport să fie efectuate imediat înainte de încărcarea animalelor în vederea expedierii către Uniune.

(41)

Operațiunile de colectare a animalelor în țările sau teritoriile terțe de origine pot prezenta riscuri suplimentare pentru statutul sanitar al animalelor destinate intrării în Uniune, deoarece animalele se amestecă și intră în contact cu animale de origini diferite. Prin urmare, este necesar ca numărul, durata acestor operațiuni și speciile care pot fi supuse acestor operațiuni să fie limitate la un nivel minim și la speciile cu sisteme fiabile de trasabilitate.

(42)

Suplimentar față de cerințele generale privind sănătatea animală, este necesar să se prevadă cerințe specifice, ținând cont de riscurile pentru sănătatea animală asociate diferitelor specii și categorii de animale terestre care fac obiectul prezentului regulament.

(43)

Diferite specii de ungulate, astfel cum sunt definite în Legea privind sănătatea animală, sunt listate ca specii susceptibile pentru diferite boli listate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882. De asemenea, bolile listate sunt prevăzute în categorii diferite pentru diferite specii de ungulate în același regulament. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să stabilească în mod clar cerințele și garanțiile specifice în ceea ce privește bolile listate pentru diferitele specii și categorii de ungulate.

(44)

Pentru a preveni apariția bolilor de categoria A, de care Uniunea este considerată indemnă, este necesar ca cerința generală pentru țara terță sau teritoriul terț de origine al ungulatelor ori pentru zona din acestea să fie dispunerea de un statut echivalent de indemn(ă) de boală pentru o perioadă de timp care să asigure faptul că intrarea animalelor din țara terță, din teritoriul terț sau din zona terță nu periclitează statutul de indemnă de boală al Uniunii. Pentru bolile de categoria B, pentru care Uniunea are programe obligatorii de eradicare, este necesar ca prezentul regulament să prevadă măsuri de atenuare a riscurilor în cazul în care țara terță sau teritoriul terț de origine nu este complet indemn(ă) de astfel de boli.

(45)

În situația în care transporturile de ungulate sunt destinate intrării în state membre care au statutul oficial de indemne de boală sau care au un program de eradicare autorizat pentru rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, pentru diareea virală bovină sau pentru infecția cu virusul bolii Aujeszky, este necesar ca transporturile respective să îndeplinească cerințe suplimentare pentru a asigura faptul că animalele nu periclitează statutul sanitar al statelor membre în cauză în ceea ce privește bolile respective.

(46)

În cazul în care ungulatele provin dintr-o unitate izolată și sunt destinate intrării într-o unitate izolată în Uniune, este necesar să fie aplicate norme speciale în ceea ce privește țara terță sau teritoriul terț de origine și cerințe suplimentare privind sănătatea animală. Este necesar ca normele speciale să țină cont de specificitatea respectivelor unități izolate și de condițiile specifice pe care ele le îndeplinesc pentru a fi autorizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine și de autoritatea competentă a statelor membre de destinație.

(47)

Unitatea izolată de origine ar putea să se afle într-o țară terță sau într-un teritoriu terț care nu este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei respective de ungulate. Cu toate acestea, legislația națională și serviciile veterinare din țara terță sau teritoriul terț vor trebui evaluate. În plus, este necesar ca unitatea de origine să îndeplinească cerințe suplimentare în ceea ce privește supravegherea bolilor, supravegherea veterinară, ținerea evidențelor și operațiunile. Pentru a asigura faptul că respectivele garanții pot fi furnizate, este necesar ca prezentul regulament să prevadă condiții specifice pentru autorizarea respectivelor unități izolate de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț. Este necesar să fie întocmită o listă a acestor unități izolate de către statul membru de destinație după o evaluare a riscurilor soldată cu rezultate favorabile, efectuată de autoritatea competentă din statul membru respectiv, pe baza tuturor informațiilor relevante furnizate de unitate în ceea ce privește riscurile implicate pentru sănătatea animală.

(48)

Este necesar ca pentru intrarea în Uniune a păsărilor de curte și păsărilor captive să se aplice cerințe specifice în ceea ce privește sănătatea animală, care să vizeze riscurile specifice pe care le comportă bolile listate relevante pentru animalele respective. Este necesar ca aceste cerințe să țină cont de categoria, de specia și de utilizarea preconizată a păsărilor de curte și păsărilor captive și să asigure o protecție eficace împotriva răspândirii în Uniune a bolilor care ridică preocupări, din țările sau teritoriile terțe.

(49)

Pentru a facilita comercializarea transporturilor de cantități mici de păsări de curte, este necesar să fie stabilite cerințe și derogări specifice pentru transporturile care conțin mai puțin de 20 de păsări de curte, cu excepția ratitelor.

(50)

Ținând cont de activitățile și de riscurile pentru sănătatea animală asociate păsărilor captive, este necesar ca transporturilor de astfel de animale să li se permită să intre în Uniune doar dacă provin din unități autorizate de autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine a păsărilor captive sau dintr-o zonă a lor. Este necesar ca păsările captive să fie plasate în carantină la sosirea lor în Uniune, pentru a se confirma absența oricărei boli care poate determina preocupări.

(51)

În plus, atunci când transporturile de păsări și de ouă pentru incubație sunt destinate unor state membre indemne de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, este necesar ca aceste transporturi să îndeplinească cerințe suplimentare pentru a asigura faptul că ele nu periclitează statutul sanitar al respectivelor state membre în ceea ce privește boala respectivă.

(52)

Infestarea cu gândacul mic de stup (Aethina tumida) este una dintre situațiile care determină cele mai mari preocupări în cazul albinelor. El este, în mare măsură, exotic pentru Uniune, dar s-a răspândit la nivel global în ultimele decenii, creând probleme grave pentru apicultură și putând afecta și bondarii. Acarienii Tropilaelaps (Tropilaelaps spp.) sunt agenți patogeni ai albinelor, cu potențial devastator. Și ei sunt exotici pentru Uniune. În prezent, nu există disponibile tratamente eficace și sigure împotriva acestor dăunători. Dacă acești dăunători pătrund în Uniune prin intermediul transporturilor, ei ar determina un risc pentru sustenabilitatea sectorului apicol și nu numai, putând afecta agricultura și mediul înconjurător, care beneficiază de serviciile de polenizare ale albinelor deținute și sălbatice.

(53)

Ocazional, în Uniune apare loca americană, însă această boală este menținută sub control în ceea ce privește comerțul de albine, în timp ce unele zone din Uniune au fost recunoscute drept indemne de infecția cu acarienii Varroa și sunt protejate prin garanții comerciale suplimentare, al căror scop este acela de a menține siguranța locurilor de destinație din Uniune. Existența unor norme la nivelul Uniunii rămâne în continuare esențială pentru a atenua riscul intrării în Uniune a patogenilor mai sus menționați, astfel cum sunt asociați cu transporturile de albine și de bondari. Prin urmare, este necesar ca astfel de norme să fie prevăzute în prezentul regulament.

(54)

Doar albinele-matcă fără puiet și însoțite de un număr mic de albine însoțitoare într-o singură cușcă pentru albine-matcă pot fi verificate cu ușurință în ceea ce privește infestarea cu gândacul mic de stup sau cu acarieni Tropilaelaps, prin urmare, este necesar ca intrarea albinelor în Uniune să fie limitată la astfel de transporturi.

(55)

În industria horticolă se comercializează frecvent colonii de bondari reproduși și crescuți în unități izolate din punctul de vedere al mediului înconjurător. Având în vedere dotările utilizate în mod uzual, procedurile și containerele închise folosite pentru coloniile expediate, este necesar ca intrarea bondarilor (Bombus spp.) în Uniune să fie permisă doar pentru coloniile reproduse, crescute și ambalate exclusiv în condiții de mediu controlat în unități și care pot fi verificate, pentru a asigura absența gândacului mic de stup.

(56)

Din cauza efectelor sale potențiale asupra oamenilor și animalelor, rabia este boala listată care determină cele mai multe preocupări în Uniune, afectând câinii, pisicile și dihorii domestici. Prin urmare, statele membre trebuie să desfășoare un program obligatoriu de eradicare a infecției cu virusul rabic, în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/689. Pentru a preveni orice posibilitate de introducere a rabiei în Uniune, este necesar ca vaccinarea să fie obligatorie pentru toate transporturile de câini, pisici și dihori domestici care intră în Uniune, ținând cont de disponibilitatea și de eficacitatea vaccinurilor existente împotriva bolii.

(57)

În cazul câinilor destinați intrării într-un stat membru cu statutul de indemn de boală sau care dispune de un program autorizat de eradicare a Echinococcus multilocularis este necesară îndeplinirea unor cerințe suplimentare pentru a asigura protecția statutului respectiv în statele membre în cauză. În acest sens, este necesar ca acestor câini să le fie aplicat un tratament preventiv înainte de a intra în Uniune. Totuși, în situația în care câinii, pisicile și dihorii domestici sunt destinați unei unități izolate din Uniune, este necesar să se aplice norme speciale în ceea ce privește rabia și infestarea cu Echinococcus multilocularis, precum și cerințe suplimentare privind sănătatea animală, ținând cont de particularitățile activităților acestor unități și de condițiile specifice în care sunt ținute animalele în cadrul lor.

(58)

Materialele germinative pot prezenta un risc semnificativ pentru răspândirea bolilor animalelor. Acest aspect este valabil în special în cazul materialului seminal, dar, într-o măsură mai mică, și în cazul ovocitelor și al embrionilor. Întrucât materialele germinative sunt colectate de la sau produse de un număr limitat de animale donatoare, însă sunt utilizate pe scară largă în populația generală de animale, ele pot fi, dacă nu sunt manipulate în mod corespunzător sau dacă nu sunt clasificate cu statutul sanitar corect, o sursă de boală pentru numeroase animale. Astfel de situații au apărut în trecut și au cauzat pierderi economice substanțiale. Prin urmare, este necesară instituirea unor cerințe în materie de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a materialelor germinative provenite de la anumite animale terestre deținute.

(59)

Este necesar ca cerințele pentru intrarea în Uniune a materialelor germinative provenite de la ungulate să aibă la bază cerințele pentru intrarea animalelor vii în Uniune.

(60)

Este necesar ca cerințele specifice pentru unitățile de materiale germinative în care sunt colectate, produse, prelucrate și depozitate materialele germinative provenite de la ungulatele eligibile pentru intrarea în Uniune să le reflecte pe cele stabilite pentru circulația în interiorul Uniunii. Aceeași abordare se aplică în ceea ce privește trasabilitatea și cerințele de sănătate animală pentru materialele germinative.

(61)

Ca urmare a necesității de a deplasa materialele germinative din unități izolate situate în țări terțe la unități izolate situate în Uniune, este necesar ca prezentul regulament să conțină cerințe speciale în materie de trasabilitate și de sănătate animală pentru intrarea respectivă.

(62)

Este necesar ca cerințele privind sănătatea animală în ceea ce privește intrarea ouălor pentru incubație în Uniune să vizeze riscurile în ceea ce privește bolile listate pe care le-ar putea introduce în Uniune diferitele categorii de ouă pentru incubație. Prin urmare, este necesar ca aceste cerințe să corespundă celor pentru intrarea în Uniune a speciilor sau a categoriilor respective de păsări.

(63)

În situația în care ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte sunt destinate intrării în state membre cu statut de indemne de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, este necesar ca ouăle să îndeplinească cerințe suplimentare pentru a asigura faptul că nu periclitează statutul sanitar al respectivelor state membre.

(64)

Produsele de origine animală pot transmite agenți patogeni la animale și la produse. Riscurile pentru sănătatea animală asociat produselor proaspete și crude de origine animală sunt, în mod evident, mai înalte decât cele asociate produselor prelucrate și tratate. Prin urmare, este necesar ca cerințele privind sănătatea animală pentru țara terță sau teritoriul terț de origine al cărnii proaspete, al laptelui crud, al colostrului și al produselor pe bază de colostru să fie mai stricte decât cele pentru produse din carne și produse lactate. Cu toate acestea, este necesar ca tratamentul aplicat respectivelor produse tratate să fie eficace pentru a atenua riscul pe care îl determină ele în funcție de specia de origine a produsului și de țara sau teritoriul de origine.

(65)

Tratamentele de atenuare a riscurilor aplicabile produselor de origine animală ce provin din zonele restricționate stabilite în cazul confirmării bolilor din categoria A în Uniune sunt prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei (5), pe baza cunoștințelor științifice disponibile și a experienței acumulate în aplicarea legislației precedente. Prin urmare, este necesar ca aceleași tratamente de atenuare a riscurilor să se aplice și produselor care provin din țări terțe, din teritorii terțe sau din zone ale acestora și care determină un risc echivalent pentru sănătatea animală.

(66)

Este necesar ca riscurile asociate intrării în Uniune a cărnii proaspete să fie atenuate prin cerințe privind statutul de indemn(ă) de bolile respective al țării terțe sau al teritoriului terț de origine și prin cerințe privind bolile animale vizând animalele vii de la care este obținută carnea, privind expedierea animalelor deținute în vederea sacrificării, privind operațiunile de sacrificare și ucidere și privind operațiunile de manipulare și preparare.

(67)

Carnea proaspătă provenită de la animale terestre se poate obține de la animale deținute, inclusiv de la vânat de crescătorie, astfel cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 853/2004, și de la animale sălbatice. Cu toate acestea, în Uniune, carnea obținută de la animale deținute ca animale de producție, în special de la animale aparținând speciilor Bos taurus, Capra hirchus, Ovis aries și Sus scrofa trebuie să fie obținută într-un abator. Prin urmare, pentru a oferi garanții adecvate și echivalente, este adecvat să se excludă respectivele specii de la posibilitatea de a clasifica aceste specii ca vânat de crescătorie sau ca animale sălbatice în situația în care carnea proaspătă destinată intrării în Uniune provine de la ele.

(68)

În situația în care într-o țară terță sau într-un teritoriu terț apare un focar al unei boli animale relevante, data și locul sacrificării animalelor deținute sau data uciderii animalelor sălbatice sau a vânatului de crescătorie sunt esențiale pentru stabilirea riscurilor posibile pentru sănătatea animală asociate animalelor respective și produselor de origine animală obținute de la ele. Prin urmare, este necesar să fie stabilită data sacrificării sau a uciderii, pentru a verifica dacă animalele au fost sacrificate sau ucise într-o perioadă fără focare de boală și atunci când țara terță sau teritoriul terț era listat(ă) drept autorizat(ă) pentru introducerea de carne proaspătă în Uniune.

(69)

Este necesar ca tipul tratamentului ce urmează să fie aplicat produselor de origine animală să fie adecvat riscului pe care îl determină țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea în care este fabricat produsul. Este necesar ca intrarea în Uniune a produselor prelucrate de origine animală care au fost supuse unor tratamente fără eficacitate demonstrată în eliminarea riscurilor asociate bolilor listate ce determină preocupări pentru categoria respectivă de produse de origine animală să fie autorizată doar pentru țările terțe sau teritoriile ori zonele acestora care oferă toate garanțiile privind statutul de indemn(ă) de bolile relevante. În cazul țărilor terțe sau al teritoriilor ori al zonelor acestora care nu oferă toate aceste garanții, este necesar ca intrarea în Uniune a produselor de origine animală să fie permisă doar dacă produsele respective au fost supuse unui tratament specific.

(70)

În unele cazuri, o țară terță sau un teritoriu ori o zonă a acesteia se va aproviziona cu carne crudă pentru fabricarea de produse din carne dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu ori o zonă a acesteia listat(ă) pentru intrarea în Uniune a produselor din carne din specia relevantă care fac obiectul unui tratament specific. În astfel de cazuri, este necesar ca produsul din carne să fie întotdeauna supus celui mai sever tratament specific, pentru a se atenua toate riscurile posibile pentru sănătatea animală.

(71)

Este necesar ca produsele din carne care conțin carne provenită de la păsări de curte dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu ori dintr-o zonă a acesteia în care s-a înregistrat un focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle să fie supuse unui tratament eficace pentru atenuarea riscului în țara terță sau teritoriul terț ori zona din aceasta listat(ă) pentru intrarea în Uniune. Astfel, se poate permite continuarea comercializării înaintea punerii în aplicare a măsurilor de control, precum regionalizarea. Aplicarea imediată a unui tratament de atenuare a riscurilor după un focar reduce riscurile pentru sănătatea animală și, totodată, impactul asupra comerțului.

(72)

În situația în care produsele din carne sunt fabricate din carne proaspătă provenită de la specii diferite, este necesar ca tratamentul aplicat să elimine orice riscuri posibile pentru sănătatea animală. Prin urmare, dacă tratamentul este aplicat înainte de amestecare, este necesar ca diferitelor tipuri de carne proaspătă să li se aplice tratamentul relevant atribuit speciilor de origine a cărnii proaspete. Totuși, dacă tratamentul se aplică după amestecare, este necesar ca produsul final din carne să fie supus tratamentului atribuit ingredientului de carne proaspătă care prezintă cel mai înalt risc pentru sănătatea animală.

(73)

Este necesar ca tratamentele pentru atenuarea riscurilor specifice pentru sănătatea animală asociate introducerii membranelor să fie revizuite și actualizate ținând cont de concluziile și recomandările rezultate din cele mai recente dovezi științifice evaluate de Grupul științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor din cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (6).

(74)

Condițiile pentru intrarea în Uniune a laptelui crud, a produselor lactate, a colostrului și a produselor pe bază de colostru au la bază riscurile pentru sănătatea animală pe care le reprezintă aceste produse. Aceste riscuri sunt legate de țara sau de teritoriul de origine sau de zona din acestea și de specia de animale de la care au fost obținute. Febra aftoasă și infecția cu virusul pestei bovine sunt cele două boli care determină preocupări în cazul laptelui și al colostrului, prin urmare, este necesar ca laptele crud și colostrul să provină doar din țări sau teritorii terțe sau zone ale acestora care sunt indemne de aceste boli. Este necesar ca produsele pe bază de colostru să provină, de asemenea, doar din respectivele țări, teritorii sau zone terțe întrucât nu există tratamente științifice de atenuare a riscurilor care să asigure distrugerea agentului patogen din această categorie de produse.

(75)

Pentru laptele obținut de la Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius, riscul asociat febrei aftoase poate fi atenuat prin aplicarea unor tratamente specifice bine cunoscute de atenuare a riscurilor. Cu toate acestea, întrucât nu se poate asigura eficacitatea unora dintre aceste tratamente pentru produsele lactate provenite de la animale din alte specii decât Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius, este necesar ca ele să fie supuse celui mai sever tratament de atenuare a riscurilor.

(76)

Este necesar ca tratamentele pentru produsele de origine animală să fie efectuate întotdeauna în țara terță sau în teritoriul de origine ori în zona din acestea listat(ă) pentru intrarea acestor produse în Uniune.

(77)

Animalele acvatice din speciile listate sunt uneori transportate pe mare în nave, inclusiv nave cu vivieră, care pot schimba apa în timpul călătoriei. În astfel de cazuri, este necesar ca animalele să fie însoțite, pe lângă certificatul de sănătate, și de o declarație semnată de căpitanul navei în care sunt precizate detaliile porturilor de origine și de destinație și ale oricăror altor porturi vizitate în timpul călătoriei. Este necesar ca această declarație să confirme faptul că animalele din speciile listate aflate la bordul navei nu au fost expuse niciunor condiții care le-ar fi putut afecta starea de sănătate în timpul călătoriei până la destinația finală.

(78)

Animalele acvatice pot intra în Uniune în numeroase scopuri diferite. Având în vedere riscul de boli asociat circulației animalelor vii, este necesar ca astfel de animale care intră în Uniune pentru consum uman să fie tratate ca și cum ar intra în Uniune în scopuri precum creșterea animalelor sau eliberarea în natură. Produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii prezintă un risc mai mic decât animalele acvatice și, prin urmare, măsurile ce trebuie adoptate în ceea ce privește aceste produse care intră în Uniune în vederea prelucrării suplimentare sunt mai puțin riguroase decât cele care se aplică animalelor vii.

(79)

Eliberarea animalelor acvatice în ape naturale este o activitate cu risc înalt dacă animalele respective sunt afectate de o boală listată. Din acest motiv, este necesar ca pentru bolile de categoria A și B în mod specific, țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona sau compartimentul din acestea să fie indemne de respectivele boli atunci când animalele acvatice sunt destinate eliberării în sălbăticie în apele naturale ale Uniunii. În plus, este necesar ca animalele acvatice aduse în Uniune pentru a fi eliberate în ape naturale să provină, în toate cazurile, dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț, dintr-o zonă terță sau dintr-un compartiment terț declarat(ă) indemn(ă) de o boală de categoria C chiar dacă statul membru, zona sau compartimentul de destinație nu este indemn(ă) de boala respectivă.

(80)

În cazul bolilor animalelor acvatice, statele membre pot lua măsuri naționale în temeiul articolului 226 din Legea privind sănătatea animală pentru a limita impactul altor boli decât cele listate pe teritoriul lor. În astfel de cazuri, este necesar ca și transporturile de specii susceptibile la bolile în cazul cărora se aplică măsurile naționale respective să provină din țări terțe, din teritorii, zone sau compartimente ale acestora care sunt indemne de bolile respective.

(81)

Articolul 226 din Legea privind sănătatea animală reflectă aceeași intenție ca articolul 43 din Directiva 2006/88/CE al Consiliului (7), permițând statelor membre să ia măsuri naționale împotriva bolilor nelistate. Prin urmare, este adecvat să se recunoască în continuare lista bolilor și speciile relevante pentru care au fost puse în aplicare respectivele măsuri. Este necesar ca aceste detalii să fie prevăzute în prezentul regulament.

(82)

Anumite norme se aplică în interiorul Uniunii în ceea ce privește înregistrarea și autorizarea unităților de acvacultură. Diferențierea între posibilitatea ca o unitate să fie înregistrată sau nu ori între necesitatea ca ea să fie autorizată sau nu depinde de riscul ei de apariție sau de răspândire a unor boli. Prin urmare, este important ca animalele de acvacultură care intră în Uniune din unități de acvacultură situate într-o țară terță, într-un teritoriu, într-o zonă sau într-un compartiment al ei să provină din unități de acvacultură care sunt evaluate în mod similar. În acest context, este necesar ca astfel de unități să respecte cerințele de înregistrare sau de autorizare care sunt cel puțin la fel de stricte ca și cele prevăzute pentru astfel de unități în Uniune.

(83)

Nu este obligatoriu ca în toate situațiile să se aplice cerința ca animalele acvatice din speciile listate și produsele de origine animală provenite de la animalele respective să provină dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă ori dintr-un compartiment al acesteia care este indemn(ă) de boală. Se pot lua anumite măsuri de atenuare a riscurilor pentru a facilita intrarea în Uniune a animalelor acvatice și a anumitor produse de origine animală provenite de la acestea care nu au această proveniență. Anumite măsuri de atenuare a riscurilor sunt acceptabile pentru animalele acvatice din speciile listate și având în vedere nivelul mai mic de risc asociat unor astfel de deplasări, sunt acceptabile măsuri diferite, mai puțin stricte, de atenuare a riscurilor pentru produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii.

(84)

Măsurile de atenuare care se aplică animalelor acvatice includ transportarea acestora la o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor, la o unitate izolată sau la o unitate de carantină autorizată, după intrarea în Uniune. O serie de alte măsuri de atenuare a riscurilor se aplică moluștelor și crustaceelor din speciile listate care intră în Uniune vii și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 853/2004, dar care prezintă un risc acceptabil din cauza modului în care au fost tratate sau ambalate înainte de expediere sau fiindcă nu sunt destinate depozitării în Uniune, anterior prelucrării.

(85)

Se pot face derogări de la cerințele ca anumite produse de origine animală provenite de la specii de alte animale acvatice decât cele vii să provină dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu, dintr-o zonă ori dintr-un compartiment al acesteia care este indemn(ă) de bolile listate relevante. Măsurile de atenuare a riscurilor care permit desfășurarea acestui tip de comerț pot consta în transportul produselor de origine animală la o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor din Uniune în vederea prelucrării suplimentare sau în asigurarea faptului că produsele de origine animală constau în pești care au fost sacrificați și eviscerați anterior expedierii către Uniune. În ambele cazuri, riscul determinat de produsele de origine animală este evaluat ca fiind neglijabil.

(86)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 stabilește o listă de specii de animale acvatice și de grupuri de specii care prezintă un risc considerabil pentru răspândirea bolilor menționate la articolul 5 și în anexa II la Legea privind sănătatea animală. Lista include, de asemenea, o listă a speciilor-vector care figurează în coloana 4 a tabelului din anexa la regulamentul respectiv. Totuși, multe dintre respectivele specii nu acționează ca vectori în toate circumstanțele. În relație cu circulația, detaliile circumstanțelor în care respectivele specii sunt considerate vectori ai bolilor listate sunt prezentate în anexa XXX la prezentul regulament. În circumstanțele în care animalele acvatice din speciile listate nu îndeplinesc condițiile necesare pentru a fi vectori, ele nu sunt vizate de normele stipulate în prezentul regulament. În plus, având în vedere nivelul mai mic de risc prezentat de produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii, măsurile stabilite în prezentul regulament în ceea ce privește aceste produse nu se aplică speciilor listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(87)

Este necesar ca toate derogările și cerințele de manipulare prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește animalele acvatice din speciile listate și produsele de origine animală provenite de la speciile listate respective, altele decât animalele acvatice vii, să se aplice și speciilor listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 pentru care statele membre au luat măsuri naționale în temeiul articolului 226 din Legea privind sănătatea animală. În mod similar, este necesar ca aceste derogări și cerințe de manipulare să se aplice și anumitor specii susceptibile.

(88)

Este important ca animalele acvatice din speciile listate și apa în care sunt transportate să fie manipulate în mod corespunzător după intrarea în Uniune pentru a se asigura faptul că ele nu au un risc de îmbolnăvire. Manipularea corespunzătoare include asigurarea transportului direct al animalelor la locul de destinație și a faptului că ele nu sunt eliberate sau introduse în alt mod în apele naturale ale Uniunii, unde ar putea determina un potențial risc de boală.

(89)

Totuși, în anumite cazuri, autoritatea competentă de la locul de destinație poate permite eliberarea acestor animale în apele naturale. În toate aceste cazuri, este necesar ca autorității competente să îi revină sarcina de a asigura faptul că eliberarea sau introducerea în apă nu periclitează statutul sanitar la locul eliberării. În plus, chiar dacă apele receptoare nu sunt indemne de o boală specifică de categoria C, este necesar ca animalele care urmează să fie eliberate să fie neafectate de respectiva boală, pentru a asigura un statut sanitar general optim pentru populațiile sălbatice din apele naturale ale Uniunii.

(90)

În ceea ce privește riscul pentru sănătatea animală, este necesar ca toate deplasările în scopul tranzitului prin Uniune să fie considerate deplasări pentru intrarea în Uniune, întrucât ele implică același nivel de risc. Prin urmare, este necesar ca deplasările în scopul tranzitului să îndeplinească toate cerințele relevante pentru intrarea în Uniune. Cu toate acestea, este necesar să fie stabilite derogări și norme speciale privind tranzitul în condiții specifice de atenuare a riscurilor corelate cu locul de origine. Menirea acestor derogări și norme speciale este aceea de a acoperi situațiile în care Uniunea nu este destinația finală a animalelor și a produselor în cauză și de a lua în considerare constrângerile geografice și factorii geopolitici.

(91)

De asemenea, este necesar să fie stabilite derogări și norme speciale pentru tranzitul transporturilor de animale și de produse provenite de la acestea printr-o țară terță sau un teritoriu terț între state membre. Scopul este acela de a acoperi situațiile în care un stat membru impune o astfel de intrare în Uniune.

(92)

În unele cazuri, mărfurile originare din Uniune sunt refuzate de către autoritățile competente ale unei țări terțe sau ale unui teritoriu terț în urma unor controale efectuate la frontierele lor. Este necesar să fie adoptate norme speciale în temeiul articolului 239 din Legea privind sănătatea animală pentru a permite returnarea respectivelor produse pe motiv că au fost produse în conformitate cu legislația Uniunii în domeniul sănătății animale.

(93)

De asemenea, sunt necesare norme speciale pentru returnarea în Uniune a cailor înregistrați după exportul temporar în țări terțe cu scopul de a participa la curse, competiții și evenimente culturale ecvestre.

(94)

În vederea aplicării uniforme a legislației Uniunii privind intrarea în Uniune a animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală și pentru a asigura claritatea și transparența legislației, prezentul regulament ar trebui să abroge Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (8), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 al Comisiei (9), Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei (10), Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (11), Decizia 2007/777/CE a Comisiei (12), Regulamentul (CE) nr. 119/2009 al Comisiei (13), Regulamentul (UE) nr. 28/2012 al Comisiei (14) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei (15).

(95)

Normele din prezentul regulament sunt corelate cu și le completează pe cele din Legea privind sănătatea animală care se aplică începând cu 21 aprilie 2021. Din acest motiv și pentru a facilita aplicarea noului cadru juridic privind sănătatea animală, este necesar ca prezentul regulament să se aplice tot începând cu 21 aprilie 2021,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

NORME GENERALE

Titlul 1

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament conține norme suplimentare privind sănătatea animală referitoare la intrarea în Uniune a transporturilor de anumite specii și categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din țări terțe sau teritorii sau zone ale acestora sau din compartimente în cazul animalelor de acvacultură. De asemenea, el conține norme privind circulația și manipularea acestor transporturi după intrarea lor în Uniune.

(2)   Partea I prevede:

(a)

obligațiile autorităților competente din statele membre de a permite intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală provenite de la speciile și categoriile de animale menționate în părțile II-VI (articolele 3 și 4);

(b)

obligațiile operatorilor în ceea ce privește intrarea în Uniune, precum și circulația și manipularea după intrare, a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală menționate în părțile II-VI (articolul 5);

(c)

cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune, și pentru circulația și manipularea după intrare, a transporturilor menționate la literele (a) și (b), precum și derogări de la aceste cerințe generale, aplicabile tuturor speciilor și categoriilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală menționate în părțile II-VI (articolele 6-10).

(3)   Partea II prevede cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune și pentru circulația și manipularea după intrare, precum și derogări de la aceste cerințe pentru anumite animalele terestre (titlul 1).

În plus, ea prevede cerințe specifice privind sănătatea animală care se aplică și fiecărei dintre respectivele specii și categorii de animale terestre, în particular:

(a)

ungulatelor deținute din speciile listate (titlul 2);

(b)

păsări de curte și păsări captive, cu excepția păsărilor captive importate pentru programe de conservare autorizate de autoritatea competentă a statului membru de destinație (titlul 3);

(c)

albine (Apis mellifera) și bondari (Bombus spp.) (titlul 4);

(d)

câini, pisici și dihori domestici (titlul 5).

(4)   Partea III prevede cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune și pentru circulația și manipularea după intrare, precum și derogări de la aceste cerințe pentru materialele germinative ale următoarelor specii și categorii de animale terestre deținute:

(a)

bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine (titlul 1);

(b)

păsări de curte și păsări captive (titlul 2);

(c)

alte animale decât cele menționate la literele (a) și (b) (titlul 3).

(5)   Partea IV prevede cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune și pentru circulația și manipularea după intrare, precum și derogări de la aceste cerințe pentru produsele de origine animală ale următoarelor specii și categorii de animale terestre deținute:

(a)

ungulate deținute și sălbatice din speciile listate;

(b)

păsări de curte;

(c)

vânat cu pene.

(6)   Partea V prevede cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune și pentru circulația și manipularea după intrare, precum și derogări de la aceste cerințe pentru următoarele specii de animale acvatice în toate etapele ciclului de viață și pentru produsele de origine animală obținute de la ele, cu excepția animalelor acvatice sălbatice și a produselor de origine animală obținute de la aceste animale acvatice sălbatice descărcate de pe navele de pescuit în scopul consumului uman direct:

(a)

pești din speciile listate din superclasa Agnatha și din clasele Chondrichthyes, Sarcopterygii și Actinopterygii;

(b)

moluște acvatice din speciile listate din încrengătura Mollusca;

(c)

crustacee acvatice din speciile listate din subîncrengătura Crustacea;

(d)

animale acvatice din speciile menționate în anexa XXIX care sunt susceptibile la bolile animalelor acvatice pentru care anumite state membre au instituit măsuri naționale de limitare a impactului bolilor, în afara bolilor listate, astfel cum se prevede la articolul 226 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(7)   Partea VI conține normele generale, anumite derogări și cerințe suplimentare pentru tranzitul prin Uniune și pentru returnarea în Uniune a anumitor specii și categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală.

(8)   Partea VII conține dispoziții finale.

Articolul 2

Definiții

În scopurile prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 și în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004, cu excepția cazului în care definițiile respective se referă la termeni deja definiți la al doilea paragraf din prezentul articol.

În plus, se aplică și următoarele definiții:

1.

„țară terță listată, un teritoriu sau o zonă din acestea” înseamnă o țară terță, un teritoriu terț sau o zonă din acestea care este inclus(ă) într-o listă de țări terțe, de teritorii sau de zone ale acesteia, sau de compartimente în cazul animalelor de acvacultură, din care este permisă intrarea în Uniune a unei anumite specii sau categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 230 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429;

2.

„lista” înseamnă lista țărilor terțe, a teritoriilor sau a zonelor din acestea, sau a compartimentelor în cazul animalelor de acvacultură, autorizate pentru intrarea în Uniune a transporturilor de anumite specii sau categorii de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 230 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429;

3.

„mijloc de transport” înseamnă vehicul rutier sau feroviar, nave și aeronave;

4.

„container” înseamnă orice fel de ladă, cutie, recipient sau altă structură rigidă utilizată pentru transportul de animale, de materiale germinative sau de produse de origine animală, care nu constituie un mijloc de transport;

5.

„bovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) și Bubalus (inclusiv subgenul Anoa) și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

6.

„ovină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Ovis și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

7.

„caprină” înseamnă un animal din speciile de ungulate care aparțin genului Capra și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

8.

„porcină” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Suidae listate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

9.

„ecvin” înseamnă un animal din speciile de solipede care aparțin genului Equus (inclusiv caii, măgarii și zebrele) și descendenții rezultați din încrucișările acestor specii;

10.

„camelid” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Camelidae listate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

11.

„cervid” înseamnă un animal din speciile de ungulate din familia Cervidae listate în anexa III la Regulamentul (UE) 2016/429;

12.

„ecvin înregistrat” înseamnă:

(a)

un animal de reproducție de rasă pură din speciile Equus caballus și Equus asinus, înscris sau eligibil pentru înscrierea în secțiunea principală a unui registru genealogic înființat de o societate de ameliorare sau de un organism de ameliorare recunoscute în conformitate cu articolul 4 sau cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2016/1012;

(b)

un animal deținut din specia Equus caballus, înregistrat la o asociație sau organizație internațională, fie în mod direct, fie prin intermediul federației sale naționale sau al sucursalelor sale, care gestionează caii pentru competiții sau curse („cal înregistrat”);

13.

„animale destinate sacrificării” înseamnă animale terestre deținute care urmează a fi transportate la un abator, fie direct, fie după ce sunt supuse unei operațiuni de colectare;

14.

„boala nu a fost raportată” înseamnă că niciun animal sau grup de animale din speciile relevante deținute în unitate nu a fost clasificat ca un caz confirmat de boala respectivă, iar orice caz suspect de boală respectivă a fost exclus;

15.

„grupă sanitară” înseamnă o grupă de țări terțe listate în care predomină riscuri comune pentru sănătatea animală în ceea ce privește bolile listate pentru ecvine și care necesită măsuri specifice de atenuare a riscurilor și garanții privind sănătatea, atunci când intră ecvine în Uniune;

16.

„efectiv de păsări” înseamnă totalitatea păsărilor de curte sau a păsărilor captive cu același statut sanitar, deținute în același sediu sau incintă și care constituie o singură unitate epidemiologică; în crescătorii, acest termen include toate păsările care împart același spațiu aerian.

17.

„păsări de curte de reproducție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult, destinate producției de ouă pentru incubație;

18.

„păsări de curte pentru producție” înseamnă păsările de curte în vârstă de 72 de ore sau mai mult crescute pentru producția de carne, de ouă pentru consum sau pentru alte produse ori pentru refacerea stocului de păsări de vânat;

19.

„pui de o zi” înseamnă păsări de curte în vârstă de mai puțin de 72 de ore;

20.

„albină” înseamnă un animal din specia Apis mellifera;

21.

„bondar” înseamnă un animal din speciile care aparțin genului Bombus;

22.

„câine” înseamnă un animal deținut din specia Canis lupus;

23.

„pisică” înseamnă un animal deținut din specia Felis silvestris;

24.

„dihor domestic” înseamnă un animal deținut din specia Mustela putorius furo;

25.

„număr de autorizare unic” înseamnă un număr atribuit de autoritatea competentă;

26.

„ouă fără patogeni specificați” înseamnă ouă pentru incubație obținute din „efective de pui indemne de patogeni specificați”, astfel cum sunt descrise în Farmacopeea europeană, și care sunt destinate exclusiv scopurilor de diagnosticare, de cercetare sau farmaceutice;

27.

„transport de material seminal, de ovocite sau de embrioni” sau „transport de materiale germinative” înseamnă o anumită cantitate de material seminal, de ovocite, de embrioni derivați in vivo sau de embrioni produși in vitro expediată dintr-o singură unitate de material germinativ autorizată și care face obiectul unui singur certificat de sănătate animală;

28.

„material seminal” înseamnă sperma unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată;

29.

„ovocite” înseamnă fazele haploide ale ovogenezei, inclusiv ovocitele secundare și ovulele;

30.

„embrion” înseamnă un organism aflat în faza inițială a dezvoltării unui animal, fiind posibil să fie transferat într-o femelă receptoare;

31.

„unitate de materiale germinative autorizată” înseamnă un centru de colectare a materialului seminal, o echipă de colectare a embrionilor, o echipă de producție a embrionilor, o unitate de prelucrare a materialelor germinative sau un centru de depozitare a materialelor germinative;

32.

„medicul veterinar al centrului” înseamnă medicul veterinar responsabil de activitățile care se desfășoară în cadrul centrului de colectare a materialului seminal, în cadrul unității de prelucrare a materialelor germinative sau în cadrul centrului de depozitare a materialelor germinative, astfel cum se prevede în prezentul regulament;

33.

„medicul veterinar al echipei” înseamnă medicul veterinar responsabil de activitățile efectuate de o echipă de colectare a embrionilor sau de o echipă de producție a embrionilor, astfel cum se prevede în prezentul regulament;

34.

„adăpost de carantină” înseamnă o entitate autorizată de autoritatea competentă în scopul izolării bovinelor, porcinelor, ovinelor sau caprinelor timp de cel puțin 28 de zile înainte de a fi admise într-un centru de colectare a materialului seminal;

35.

„centru de colectare a materialului seminal” înseamnă o unitate de materiale germinative autorizată de autoritatea competentă pentru colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul materialului seminal provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvine care este destinat să intre în Uniune;

36.

„echipă de colectare a embrionilor” înseamnă o unitate de material germinativ care este compusă dintr-un grup de profesioniști sau o structură autorizată de autoritatea competentă pentru colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul embrionilor derivați in vivo care sunt destinați să intre în Uniune;

37.

„echipă de producție a embrionilor” înseamnă o unitate de material germinativ care este compusă dintr-un grup de profesioniști sau o structură autorizată de autoritatea competentă pentru colectarea, prelucrarea, depozitarea și transportul ovocitelor, precum și pentru producția in vitro, dacă este cazul cu material seminal depozitat, prelucrarea, depozitarea și transportul embrionilor, ambele fiind destinate să intre în Uniune;

38.

„unitate de prelucrare a materialelor germinative” înseamnă o unitate de materiale germinative autorizată de autoritatea competentă pentru prelucrarea, inclusiv, dacă este cazul, sexarea materialului seminal, și depozitarea materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor care aparțin uneia sau mai multor specii, sau a oricărei combinații de tipuri de materiale germinative sau de specii, care sunt destinate să intre în Uniune;

39.

„centru de depozitare a materialelor germinative” înseamnă o unitate de materiale germinative autorizată de autoritatea competentă pentru depozitarea materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor care aparțin uneia sau mai multor specii, sau a oricărei combinații de astfel de tipuri de materiale germinative sau de specii, care sunt destinate să intre în Uniune;

40.

„carne” înseamnă toate părțile de ungulate, păsări de curte și vânat cu pene care sunt adecvate pentru consumul uman, inclusiv sângele;

41.

„carne proaspătă” înseamnă carnea, carnea tocată și preparatele din carne, inclusiv carnea ambalată în vid sau în atmosferă controlată, care nu au fost supuse niciunui tratament în vederea conservării, cu excepția refrigerării, a congelării sau a congelării rapide;

42.

„carcasa unui ungulat” înseamnă corpul întreg al unui animal ungulat, sacrificat sau ucis după:

(a)

sângerare, în cazul animalelor sacrificate;

(b)

eviscerare;

(c)

îndepărtarea membrelor la nivel carpian și tarsian;

(d)

îndepărtarea cozii, a ugerului, a capului și a pielii, cu excepția porcinelor;

43.

„organe” înseamnă alt tip de carne proaspătă decât cea provenită din carcasa unui ungulat, chiar dacă rămâne prinsă în mod natural de carcasă;

44.

„produse din carne” înseamnă produse prelucrate, inclusiv stomacuri, vezici și intestine tratate, grăsimi topite și extracte din carne, care rezultă din prelucrarea cărnii sau din prelucrarea suplimentară a unor astfel de produse prelucrate, astfel încât suprafața tăiată arată că produsul nu mai prezintă caracteristicile cărnii proaspete;

45.

„membrane” înseamnă vezicile și intestinele care, după curățare, au fost prelucrate prin răzuirea țesuturilor, îndepărtarea grăsimilor și spălare și care au fost tratate cu sare sau uscate;

46.

„colostru” înseamnă fluidul secretat de glandele mamare ale animalelor deținute timp de 3-5 zile după parturiție, care este bogat în anticorpi și minerale și care precedă producția de lapte crud;

47.

„produse pe bază de colostru” înseamnă produse prelucrate ce rezultă din prelucrarea colostrului sau din prelucrarea suplimentară a acestor produse prelucrate;

48.

„navă cu vivieră de pește” înseamnă o navă folosită în industria acvaculturii care are o vivieră sau un rezervor pentru depozitarea și transportul peștilor vii în apă;

49.

„IMSOC” înseamnă sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale, prevăzut la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

Titlul 2

Cerințe generale de sănătate animală pentru intrarea, circulația și manipularea după intrarea în Uniune a transporturilor de animale, materiale germinative și produse de origine animală

Articolul 3

Obligațiile autorităților competente ale statelor membre

Autoritatea competentă permite intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din speciile și categoriile menționate în părțile II-VI, care sunt prezentate în scopul controalelor oficiale, astfel cum este prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, dacă:

(a)

transporturile provin:

(i)

în cazul animalelor terestre, dintr-o țară terță listată sau dintr-un teritoriu ori dintr-o zonă a acesteia pentru specia și categoria respectivă de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală;

(ii)

în cazul animalelor acvatice, dintr-o țară terță listată sau dintr-un teritoriu ori dintr-o zonă a acesteia pentru specia și categoria respectivă de animale și de produse de origine animală, iar în cazul animalelor de acvacultură, dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment al acesteia listat în acest scop;

(b)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine a certificat că transporturile îndeplinesc:

(i)

cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală menționate la prezentul articol, la articolul 4 și la articolele 6-10;

(ii)

cerințele privind sănătatea animală aplicabile speciei și categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală și utilizarea preconizată, astfel cum sunt prevăzute în părțile II-VI;

(c)

transporturile sunt însoțite de următoarele documente prin care autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine oferă garanțiile necesare în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor privind sănătatea animală menționate la litera (b):

(i)

un certificat de sănătate animală eliberat de un medic veterinar oficial din țara terță sau din teritoriul terț de origine, specific pentru specia și categoria respectivă de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală și utilizarea preconizată a acestora;

(ii)

o declarație și alte documente, în cazul în care sunt necesare în baza prezentului regulament.

În cazul transporturilor de animale și de ouă pentru incubație, certificatul de sănătate animală menționat la litera (c) punctul (i) trebuie să fi fost eliberat în ultimele 10 zile anterioare sosirii transportului la postul de inspecție la frontieră; cu toate acestea, în cazul transportului maritim, această perioadă poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară care corespunde duratei călătoriei pe mare.

Articolul 4

Data certificării transporturilor

(1)   Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală aparținând speciilor și categoriilor vizate de prezentul regulament pot intra în Uniune doar dacă aceste transporturi au fost certificate pentru expedierea către Uniune cel mai devreme la data la care țara terță sau teritoriul terț de origine ori zona din acestea, sau compartimentul din acestea în cazul animalelor de acvacultură, a fost listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală.

(2)   Transporturile de animale, de ouă pentru incubație și de produse de origine animală care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu ori dintr-o zonă a acesteia, sau dintr-un compartiment al acesteia în cazul animalelor de acvacultură, nu pot intra în Uniune începând cu data de la care nu mai îndeplinesc cerințele de sănătate animală pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de animale, de ouă pentru incubație sau de produse de origine animală, cu excepția cazului în care Uniunea a atribuit condiții specifice, în listă, țării terțe listate, teritoriului sau zonei din acestea și speciei și categoriei respective de animale, de ouă pentru incubație sau de produse de origine animală.

Articolul 5

Obligațiile operatorilor

(1)   Operatorii responsabili pentru intrarea în Uniune a transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din speciile și categoriile vizate de prezentul regulament prezintă transporturile respective autorității competente din Uniune în scopul controalelor oficiale, astfel cum este prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, și asigură faptul că aceste transporturi corespund următoarelor cerințe:

(a)

cerințele generale privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a animalelor, a materialelor germinative și a produselor de origine animală menționate la articolele 3 și 4 și la articolele 6-10;

(b)

cerințele privind sănătatea animală aplicabile speciei și categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din transport și utilizării preconizate, astfel cum sunt prevăzute în părțile II-VI.

(2)   Operatorii responsabili pentru circulația transporturilor de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală din speciile și categoriile vizate de prezentul regulament, de la punctul de intrare în Uniune până la locul lor de destinație, precum și cei responsabili pentru manipularea acestor transporturi după intrarea lor în Uniune, asigură faptul că transporturile:

(a)

sunt autorizate să intre în Uniune de către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 3;

(b)

îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală pentru circulația și manipularea acestor transporturi după intrarea în Uniune pentru speciile și categoriile respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală menționate în părțile II-VI;

(c)

nu sunt deturnate spre alte utilizări decât cele pentru care au fost certificate de către autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine pentru intrarea în Uniune.

Articolul 6

Legislația națională și sistemele de sănătate animală din țara terță sau din teritoriul terț de origine

(1)   Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în care:

(a)

orice suspiciune și orice caz confirmat de boală listată menționată în anexa I, relevante pentru specia listată de animale din transport sau pentru speciile listate de animale de la care provin materialele germinative sau produsele de origine animală din transport autorizate să intre în Uniune, trebuie, conform legii, să fie notificate și raportate autorității competente;

(b)

există instituite sisteme pentru detectarea bolilor emergente;

(c)

există instituite sisteme pentru a asigura faptul că hrănirea cu lături nu este o sursă a bolilor listate menționate în anexa I pentru:

(i)

animalele destinate intrării în Uniune;

sau

(ii)

animalele de la care provin materialele germinative destinate intrării în Uniune;

sau

(iii)

animalele de la care provin produsele de origine animală destinate intrării în Uniune.

(2)   Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală destinate intrării în Uniune pot intra în Uniune doar dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă a acesteia în care aceste transporturi pot fi introduse în mod legal pe piață și pot fi comercializate în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea.

Articolul 7

Cerințe generale privind statutul sanitar al animalelor, al materialelor germinative și al produselor de origine animală

(1)   Transporturile de animale pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

nu sunt animale ce urmează să fie ucise în cadrul unui program național efectuat în țara terță sau în teritoriul terț de origine pentru eradicarea bolilor, inclusiv a bolilor listate relevante menționate în anexa I și a bolilor emergente;

(b)

nu au prezentat simptome de boli transmisibile la momentul încărcării în vederea expedierii către Uniune;

(c)

provin dintr-o unitate care, la momentul expedierii lor din unitatea respectivă către Uniune, nu era supusă unor măsuri naționale de restricție:

(i)

din motive legate de sănătatea animală;

(ii)

în cazul animalelor de acvacultură, din motive legate de sănătatea animală sau din cauza unor decese anormale fără cauză determinată.

(2)   Transporturile de materiale germinative pot intra în Uniune doar dacă au fost obținute de la animale care, la momentul colectării:

(a)

nu prezentau simptome ale unor boli transmisibile;

(b)

erau deținute într-o unitate care nu era supusă unor măsuri naționale de restricție din rațiuni legate de sănătatea animală, inclusiv restricții privind bolile listate relevante menționate în anexa I și bolile emergente.

(3)   Transporturile de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă au fost obținute de la animale care:

(a)

în cazul animalelor terestre, nu prezentau simptome ale unor boli transmisibile la momentul:

(i)

uciderii sau sacrificării, pentru producția de carne proaspătă și de produse din carne;

sau

(ii)

al colectării laptelui sau ouălor.

(b)

în cazul animalelor acvatice, nu prezentau simptome ale unor boli transmisibile în momentul sacrificării sau al colectării pentru fabricarea de produse de origine animală.

(c)

nu au fost ucise, sacrificate sau, în cazul moluștelor și al crustaceelor vii, îndepărtate din apă în cadrul unui program național de eradicare a bolilor;

(d)

erau deținute într-o unitate care nu era supusă unor măsuri naționale de restricție din rațiuni legate de sănătatea animală, inclusiv, acolo unde este cazul, bolile listate menționate în anexa I și bolile emergente, la momentul:

(i)

uciderii sau sacrificării animalelor respective pentru producția de carne proaspătă și de produse din carne sau de produse de origine animală provenite de la animale acvatice; sau

(ii)

al colectării laptelui și ouălor.

Articolul 8

Cerințe generale privind unitatea de origine a animalelor

Pe lângă cerințele specifice menționate în părțile II-V, transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă unitatea de origine a animalelor deținute sau unitatea de origine a animalelor deținute de la care au fost obținute materialele germinative sau produsele de origine animală, îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

trebuie să fie înregistrată de autoritatea competentă a țării terțe sau teritoriului terț de origine și să îi fie atribuit un număr unic de înregistrare;

(b)

trebuie să fie autorizată de către autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine, în cazul în care este necesar în baza prezentului regulament și în condițiile prevăzute în acesta, și să îi fie atribuit un număr de autorizare unic;

(c)

trebuie să se afle sub controlul autorității competente a țării terțe sau a teritoriului terț de origine;

(d)

trebuie să dispună de un sistem pentru menținerea și păstrarea, timp de cel puțin trei ani, a unor evidențe actualizate care să conțină cel puțin următoarele informații:

(i)

speciile, categoriile, numărul și, dacă este relevant, identificarea animalelor din unitate;

(ii)

intrarea și ieșirea animalelor din unitate;

(iii)

mortalitatea la nivelul unității.

(e)

trebuie să facă obiectul unor vizite regulate de verificare a sănătății animale efectuate de un medic veterinar în scopul depistării și al obținerii de informații privind semne care indică apariția bolilor, inclusiv a bolilor listate menționate în anexa I, relevante pentru specia și categoria respectivă de animal, de material germinativ sau de produs de origine animală și a bolilor emergente.

Aceste vizite de verificare a sănătății animale au loc cu frecvențe care sunt proporționale riscurilor pe care le comportă unitatea în cauză.

Articolul 9

Prelevarea de eșantioane, testele de laborator și alte teste

Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă prelevarea de eșantioane, testele de laborator și alte teste prevăzute în prezentul regulament au fost efectuate:

(a)

pe eșantioane prelevate de sau sub controlul autorității competente din:

(i)

țara terță sau teritoriul terț de origine, dacă prelevarea de eșantioane și testarea trebuie efectuate înaintea intrării în Uniune;

sau

(ii)

statul membru de destinație, dacă prelevarea de eșantioane și testarea trebuie efectuate după intrarea în Uniune;

(b)

în conformitate cu:

(i)

procedurile și metodele relevante menționate în Regulamentul delegat (UE) 2020/689 și în Regulamentul delegat (UE) 2020/688 al Comisiei (17);

sau

(ii)

în scopul intrării în Uniune a materialelor germinative provenite de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine, procedurile și metodele din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei (18);

sau

(iii)

procedurile descrise în prezentul regulament, dacă sunt necesare în mod explicit;

(c)

într-un laborator oficial, desemnat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 10

Statutul de indemn de boală al locului de origine și condiții specifice

(1)   Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine a demonstrat statutul de indemn(ă) de anumite boli al țării terțe, al teritoriului terț de origine sau al unei zone din acestea ori al unității de origine a animalelor, a materialelor germinative sau a produselor de origine animală, necesar în baza prezentului regulament:

(a)

în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

sau

(b)

pentru bolile ce nu fac obiectul Regulamentului delegat (UE) 2020/689, în conformitate cu norme specifice, în cazul în care astfel de norme sunt prevăzute în prezentul regulament, și cu programul de supraveghere a bolii pus în aplicare de țara terță sau de teritoriul terț de origine, care trebuie să fi fost:

(i)

transmis Comisiei spre evaluare și să conțină cel puțin informațiile menționate în anexa II;

(ii)

evaluat de Comisie ca furnizând garanțiile necesare în ceea ce privește statutul de indemn de boală, pe baza:

normelor privind supravegherea bolilor menționate la articolele 24, 25, 26 și 27 din Regulamentul (UE) 2016/429;

normelor de completare în ceea ce privește modul de supraveghere și a normelor pentru confirmarea bolii și a definițiilor de caz menționate în secțiunile 1 și 2 și la articolul 10 din capitolul 1 al părții II din Regulamentul delegat (UE) 2020/689;

(iii)

în vigoare o perioadă de timp suficientă astfel încât să poată fi pus pe deplin în aplicare și supravegheat în mod corespunzător.

(2)   În cazul animalelor de acvacultură și al produselor de origine animală care provin de la animale de acvacultură, în cazul în care pentru compartimentul de origine este necesar statutul de indemn de boală pentru anumite boli, transporturile de astfel de mărfuri pot intra în Uniune doar dacă autoritatea competentă a țării terțe de origine a demonstrat statutul de indemn de boală în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b).

(3)   Atunci când prezentul regulament prevede condiții specifice privind statutul de indemn(ă) de boală pentru anumite boli al țării terțe, al teritoriului terț de origine sau al unei zone din acestea:

(a)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine trebuie să fi asigurat anterior conformitatea;

(b)

respectivele condiții specifice trebuie să fi fost menționate în mod specific de Uniune în listă pentru țara terță listată sau teritoriul terț listat sau zona ori compartimentul din acestea și pentru specia și categoria respectivă de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală.

PARTEA II

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A ANIMALELOR TERESTRE DEȚINUTE ASTFEL CUM SE PREVEDE LA ARTICOLELE 3 ȘI 5

TITLUL 1

CERINȚE GENERALE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU ANIMALELE TERESTRE DEȚINUTE

Articolul 11

Perioada de reședință pentru animalele terestre deținute

Transporturile de animale terestre deținute, cu excepția câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici, pot intra în Uniune doar cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

animalele au respectat perioada relevantă de reședință menționată în următoarele tabele din anexa III pentru o perioadă de timp continuă, imediat înaintea datei expedierii către Uniune:

(i)

tabelul 1 în cazul ungulatelor, al albinelor și al bondarilor;

(ii)

tabelul 2 în cazul păsărilor de curte și al păsărilor captive;

(b)

animalele:

(i)

au rămas permanent în țara terță sau teritoriul terț de origine sau într-o zonă a acestora în perioada indicată în anexa III tabelul 1 coloana a doua și în anexa III tabelul 2 coloana a treia;

(ii)

au rămas permanent în unitatea de origine, în care nu au fost introdus niciun animal în perioada indicată în anexa III tabelul 1 coloana a treia și în anexa III tabelul 2 coloana a patra;

(iii)

nu au avut niciun contact cu animale cu un statut sanitar inferior în perioada indicată în anexa III tabelul 1 coloana a patra și în anexa III tabelul 2 coloana a cincea.

Articolul 12

Derogări în ceea ce privește perioada de reședință pentru caii înregistrați pentru competiții, curse și evenimente culturale

(1)   Prin derogare de la articolul 11 litera (b) punctul (i), animalele ecvine, altele decât ecvinele destinate sacrificării, sunt considerate ca fiind conforme cu perioada de reședință prevăzută în tabelul 1 din anexa III, dacă, înainte de expedierea lor către Uniune, au fost ținute, în perioada indicată în anexa III tabelul 1 coloana a doua, în plus față de țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea și:

(a)

într-un stat membru;

sau

(b)

în cazul cailor înregistrați, într-o țară terță listată sau într-un teritoriu terț de reședință intermediară listat sau într-o zonă din acestea, din care intrarea în Uniune a cailor înregistrați este autorizată în acest scop și cu condiția ca ei să fi fost introduși în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea în conformitate cu cerințe privind sănătatea animală care oferă garanții privind sănătatea animală cel puțin la fel de stricte precum cele aplicabile în cazul intrării directe în Uniune a cailor înregistrați pentru competiții și curse din țara terță respectivă sau din teritoriul terț respectiv de reședință intermediară sau din zona acestora.

(2)   Prin derogare de la articolul 11 litera (b) punctul (ii), caii înregistrați pentru concursuri, curse și evenimente culturale ecvestre sunt considerați că respectă perioada de reședință prevăzută în anexa III tabelul 1 coloana a treia dacă au fost ținuți în țara terță de origine sau în țara terță de reședință intermediară în alte unități decât unitatea de origine, cu condiția ca respectivele alte unități:

(a)

să se fi aflat sub supravegherea unui medic veterinar oficial într-o țară terță sau într-un teritoriu terț;

(b)

să nu fi fost supuse unor măsuri naționale de restricție din rațiuni legate de sănătatea animală, inclusiv unor restricții privind bolile relevante menționate în anexa I și bolile emergente relevante;

(c)

să respecte cerințele privind sănătatea animală menționate la articolul 23.

(3)   De asemenea, prin derogare de la dispozițiile articolului 11 litera (b) punctul (ii), caii înregistrați pentru competiții, curse și evenimente culturale ecvestre care au intrat în contact cu ecvine ce au intrat în țara terță, în teritoriul sau în zona acesteia venind dintr-o altă țară terță, alt teritoriu sau altă zonă a acesteia, sau dintr-o altă zonă din țara terță sau din teritoriul de origine, pot intra în Uniune dacă:

(a)

ecvinele respective au fost introduse în țara terță sau în teritoriul de origine sau în zona din acestea în conformitate cu cerințe privind sănătatea animală cel puțin la fel de stricte precum cele aplicabile intrării directe în Uniune a ecvinelor respective;

(b)

posibilitatea contactului direct cu alte animale este limitată la perioada competiției, a curselor sau a evenimentelor culturale ecvestre și la acțiunile aferente de pregătire, încălzire și prezentare înaintea cursei.

Articolul 13

Inspecția animalelor terestre înainte de expedierea către Uniune

(1)   Transporturile de animale terestre pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport au fost supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial în țara terță sau în teritoriul terț de origine ori în zona din acestea, în ultimele 24 de ore anterioare încărcării în vederea expedierii către Uniune, în scopul depistării semnelor care indică existența unor boli, inclusiv bolile listate relevante menționate în anexa I și bolile emergente.

În cazul păsărilor de curte și al păsărilor captive, inspecția vizează atât animalele destinate expedierii către Uniune, cât și efectivul de origine.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, în cazul animalelor ecvine înregistrate, inspecția respectivă poate fi efectuată în decurs de 48 de ore înainte de momentul încărcării pentru expediere către Uniune sau în ultima zi lucrătoare anterioară expedierii către Uniune.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) primul paragraf, în cazul câinilor, al pisicilor și al dihorilor domestici, inspecția poate fi efectuată în ultimele 48 de ore anterioare încărcării în vederea expedierii către Uniune.

Articolul 14

Norme generale pentru expedierea animalelor terestre către Uniune

(1)   Transporturile de animale terestre pot intra în Uniune doar dacă, de la momentul încărcării în unitatea de origine în vederea expedierii către Uniune până la momentul sosirii lor în Uniune, animalele din transport nu au intrat în contact cu alte animale terestre:

(a)

din aceeași specie, care nu sunt destinate intrării în Uniune;

(b)

din alte specii listate pentru același boli, care nu sunt destinate intrării în Uniune;

(c)

cu un statut sanitar inferior.

(2)   Atunci când sunt transportate pe calea aerului, pe mare, cu trenul, pe șosele sau pe jos, transporturile menționate la alineatul (1) pot intra în Uniune doar dacă nu au fost transportate prin, descărcate în sau transbordate într-o țară terță, într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea care nu este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a respectivelor specii și categorii de animale și pentru utilizarea lor preconizată în Uniune.

(3)   Atunci când sunt transportate pe mare, chiar și numai pentru o parte a călătoriei, transporturile menționate la alineatul (1) pot intra în Uniune doar dacă sosesc în Uniune însoțite de o declarație, anexată la certificatul de sănătate animală care însoțește animalele, semnată de căpitanul navei, în care sunt precizate următoarele informații:

(a)

portul de plecare din țara terță, din teritoriul terț de origine sau din zona din acestea;

(b)

portul de sosire în Uniune;

(c)

porturile de escală, în cazul în care nava a făcut escală în porturi aflate în afara țării terțe, a teritoriului terț de origine sau a zonei din acestea;

(d)

confirmarea respectării următoarelor cerințe pe parcursul călătoriei către Uniune:

(i)

animalele au rămas la bord;

(ii)

animalele nu au intrat în contact cu animale cu un statut sanitar inferior în timp ce se aflau la bord.

Articolul 15

Derogare pentru transbordarea altor animale terestre decât ecvinele în țări sau teritorii terțe nelistate în cazul unei probleme tehnice sau al altui incident neprevăzut

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 14 alineatul (2), autoritatea competentă autorizează intrarea în Uniune a transporturilor de alte animale terestre decât ecvinele, care au fost transbordate din mijloacele inițiale de transport în alte mijloace de transport pentru a călători mai departe într-o țară terță, într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea care nu este o țară terță, un teritoriu terț sau o zonă din acestea listat(ă) pentru intrarea respectivei specii și categorii de animale în Uniune, doar dacă transbordarea s-a efectuat din cauza apariției unei probleme tehnice sau a altui incident neprevăzut care cauzează probleme logistice pe parcursul transportului animalelor către Uniune pe mare sau pe calea aerului, cu scopul de a finaliza transportul până la punctul de intrare în Uniune, cu respectarea următoarelor condiții:

(a)

intrarea transportului de animale în Uniune este autorizată de autoritatea competentă a statului membru de destinație și, acolo unde este cazul, a oricăror state membre de trecere, până la sosirea la locul de destinație în Uniune;

(b)

transbordarea a fost supervizată de un medic veterinar oficial în țara terță sau teritoriul terț pe tot parcursul operațiunii pentru a asigura faptul că:

(i)

au fost instituite măsuri eficace de protecție împotriva vectorilor bolilor relevante ale animalelor;

(ii)

au fost instituite măsuri eficace pentru a evita contactul direct și indirect între animalele destinate intrării în Uniune și orice alte animale;

(iii)

în mijloacele de transport pentru continuarea călătoriei către Uniune nu s-au adăugat deloc hrană animală, apă sau așternuturi care provin dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este o țară terță, un teritoriu terț sau o zonă listat(ă) pentru intrarea respectivei specii și categorii de animale în Uniune;

(iv)

animalele din transport au fost transferate direct și cât mai rapid posibil, în vederea continuării călătoriei către Uniune, într-o navă sau într-o aeronavă care îndeplinește cerințele de la articolul 17, fără a părăsi limitele portului sau ale aeroportului;

(c)

transportul de animale este însoțit de o declarație din partea autorității competente a țării terțe sau a teritoriului terț în care a avut loc transferul, în care sunt furnizate informații privind operațiunea de transfer și care atestă că au fost adoptate măsuri relevante în vederea îndeplinirii cerințelor de la litera (b).

(2)   Derogarea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în cazul transporturilor de albine și bondari.

Articolul 16

Derogare pentru transbordarea ecvinelor în țări sau teritorii terțe nelistate

Prin derogare de la dispozițiile articolului 14 alineatul (2), în cazul în care transporturile de ecvine au fost transbordate într-un alt mijloc de transport în timpul transportului animalelor către Uniune într-o țară terță, într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea care nu este o țară terță, un teritoriu terț sau o zonă a acestora listat(ă) pentru intrarea respectivei categorii de ecvine, transporturile respective pot intra în Uniune doar dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

animalele din transport au fost transportate către Uniune pe mare sau pe calea aerului;

(b)

animalele din transport au fost transbordate direct din mijlocul inițial de transport în celălalt mijloc de transport în vederea continuării călătoriei;

(c)

în timpul operațiunii de transbordare:

(i)

s-a asigurat o protecție eficace împotriva vectorilor bolilor relevante ale animalelor, iar ecvinele nu au intrat în contact cu ecvine cu un statut sanitar inferior;

(ii)

animalele din transport au fost transferate direct și cât mai rapid posibil în vederea continuării călătoriei, într-o navă sau aeronavă care trebuie să fi îndeplinit cerințele de la articolul 17, fără a părăsi limitele portului sau a aeroportului, sub supravegherea directă a unui medic veterinar oficial;

(d)

un medic veterinar oficial trebuie să fi certificat faptul că transportul îndeplinește cerințele menționate la literele (a), (b) și (c).

Articolul 17

Cerințe generale privind mijloacele de transport pentru animalele terestre

(1)   Transporturile de animale terestre deținute pot intra în Uniune doar dacă mijloacele de transport folosite pentru transportul lor sunt:

(a)

construite astfel încât:

(i)

animalele să nu poată ieși sau cădea;

(ii)

să fie posibilă inspecția vizuală a locului unde sunt ținute animalele;

(iii)

să fie prevenite sau reduse la minimum scăpările de excremente de animale, de gunoaie sau de hrană animală;

(iv)

să fie prevenită sau redusă la minimum scăparea penelor în cazul păsărilor de curte și al păsărilor captive;

(b)

curățate și dezinfectate, cu un dezinfectant autorizat de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de expediere, și uscate sau lăsate să se usuce imediat înaintea fiecărei încărcări a animalelor destinate intrării în Uniune.

(2)   Dispozițiile alineatului (1) nu se aplică în cazul transporturilor de albine și bondari destinate intrării în Uniune.

Articolul 18

Cerințe privind containerele în care sunt transportate animalele terestre către Uniune

Transporturile de animale terestre deținute pot intra în Uniune doar dacă containerele în care sunt transportate către Uniune animalele terestre deținute:

(a)

îndeplinesc cerințele de la articolul 17 alineatul (1) litera (a);

(b)

conțin doar animale din aceeași specie și categorie, care provin din aceeași unitate;

(c)

sunt:

(i)

containere neutilizate și concepute special în acest scop, care vor fi distruse după prima utilizare;

sau

(ii)

curățate și dezinfectate și uscate sau lăsate să se usuce înainte de încărcarea animalelor destinate introducerii în Uniune.

Articolul 19

Circulația și manipularea animalelor terestre după intrare

(1)   După intrarea lor în Uniune, transporturile de animale terestre se transportă direct, fără întârziere, la:

(a)

unitatea lor de destinație în Uniune, unde rămân cel puțin pentru perioada de timp prevăzută la articolele corespunzătoare din părțile II-V;

(b)

abatorul de destinație în Uniune, dacă sunt destinate sacrificării, unde trebuie sacrificate în termen de cinci zile de la data sosirii lor în Uniune.

(2)   Dacă destinația transporturilor de animale terestre provenite dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau o zonă din acestea este un abator, o unitate de carantină autorizată sau o unitate izolată din Uniune, transportul spre și sosirea la locul de destinație a transportului se monitorizează conform articolelor 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1666 al Comisiei (19).

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică introducerii în Uniune a ecvinelor înregistrate provenind din țări terțe și reintroducerii după export temporar de cai înregistrați.

TITLUL 2

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU UNGULATE

CAPITOLUL 1

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru ungulate

Articolul 20

Expedierea ungulatelor către Uniune

(1)   Transporturile de ungulate pot intra în Uniune doar dacă aceste transporturi au fost expediate din unitatea de origine către Uniune fără a trece prin vreo altă unitate.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), transporturile de ungulate care provin din mai multe unități de origine pot intra în Uniune dacă animalele din transport au fost supuse unei singure operațiuni de colectare în țara terță sau teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea, dacă se respectă următoarele condiții:

(a)

ungulatele aparțin uneia dintre următoarele specii și categorii:

(i)

Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus sau Sus scrofa;

sau

(ii)

Equidae destinate sacrificării.

(b)

operațiunea de colectare a fost efectuată într-o unitate:

(i)

autorizată pentru efectuarea de operațiuni de colectare de ungulate de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei (20);

(ii)

listată în acest scop de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine, incluzând informațiile prevăzute la articolul 21 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(iii)

în care următoarele evidențe sunt menținute actualizate și păstrate o perioadă de cel puțin trei ani:

originea animalelor;

datele sosirii și expedierii la și de la centrul de colectare;

codurile de identificare ale animalelor;

numărul de înregistrare al unității de origine a animalelor;

numărul de înregistrare al transportatorilor și al mijloacelor de transport care livrează sau colectează transportul de ungulate la și de la centrul respectiv;

(iv)

care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 și la articolul 23 alineatul (1);

(c)

operațiunea de colectare în centrul de colectare nu a durat mai mult de șase zile; această perioadă se consideră ca făcând parte din intervalul de timp pentru prelevarea de eșantioane pentru testare înainte de expedierea către Uniune, în cazul în care o astfel de eșantionare este necesară în baza prezentului regulament;

(d)

ungulatele trebuie să fi sosit în Uniune în termen de cel mult 10 zile de la data expedierii din unitatea de origine.

Articolul 21

Identificarea ungulatelor

(1)   Transporturile de ungulate, altele decât ecvinele, pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport au fost identificate individual înainte de a fi expediate din unitatea de origine, printr-un mijloc fizic de identificare cu afișarea vizibilă, lizibilă și indelebilă a:

(a)

codului de identificare al animalului, care stabilește o legătură neechivocă între animal și certificatul de sănătate animală însoțitor;

(b)

codului țării exportatoare în conformitate cu standardul ISO 3166, în formatul de două litere.

(2)   Transporturile de ecvine pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport au fost identificate individual înainte de a fi expediate din unitatea de origine printr-una dintre următoarele metode:

(a)

un transponder injectabil sau o crotalie, cu o afișare vizibilă, lizibilă și indelebilă a:

(i)

codului de identificare al animalului, care stabilește o legătură neechivocă între animal și certificatul de sănătate animală însoțitor;

(ii)

codului alfa ISO-3166 cu două caractere sau a codului de țară numeric format din trei cifre al țării exportatoare;

(b)

în cazul altor ecvine decât cele destinate sacrificării, un document de identificare, eliberat cel târziu la momentul certificării pentru intrarea în Uniune, care:

(i)

descrie și ilustrează animalul, inclusiv metodele alternative de identificare, astfel încât să se stabilească o legătură neechivocă între animal și documentul de identificare însoțitor;

(ii)

conține informații cu privire la codul individual emis de un transponder injectabil implantat în cazul în care acest cod nu respectă specificațiile de la litera (a).

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), transporturile de ungulate destinate unităților izolate pot intra în Uniune în cazul în care respectivele animale sunt identificate individual printr-un transponder injectabil sau o metodă alternativă de identificare care asigură o legătură neechivocă între animal și documentația de intrare însoțitoare.

(4)   Dacă ungulatele sunt identificate cu un identificator electronic care nu respectă standardele ISO 11784 și 11785, operatorul responsabil pentru intrarea în Uniune a transporturilor de ungulate furnizează dispozitivul de citire care permite verificarea identificării animalului în orice moment.

Articolul 22

Țara terță sau teritoriul terț de origine al ungulatelor sau zona din acestea

(1)   Transporturile de alte ungulate decât ecvinele pot să intre în Uniune numai în cazul în care animalele din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora indemnă de bolile de categorie A menționate în tabelul de la punctul 1 al părții A din anexa IV în perioada menționată în tabelul respectiv.

(2)   Transporturile de ecvine pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea:

(a)

indemn(ă) de bolile listate menționate în tabelul de la punctul 2 al părții A din anexa IV în perioada menționată în tabelul respectiv;

(b)

în cazul în care în perioada menționată nu a fost raportată niciuna dintre bolile listate menționate în tabelul de la punctul 3 al părții A din anexa IV.

(3)   Perioadele prevăzute la alineatele (1) și (2) pot fi reduse în cazul bolilor incluse în partea B din anexa IV, în condițiile specifice relevante stipulate în textul respectiv.

(4)   Transporturile de ungulate pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinarea împotriva bolilor de categoria A menționate în partea C din anexa IV nu s-a efectuat conform detaliilor prevăzute la:

(a)

punctul 1 din anexa respectivă în cazul altor ungulate decât ecvinele;

(b)

punctul 2 din anexa respectivă în cazul ecvinelor.

(5)   În ceea ce privește infecția cu Mycobacterium tuberculosis complex (M. bovis, M. caprae, M. tuberculosis), transporturile de bovine pot să intre în Uniune numai dacă animalele din transport:

(a)

provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de boala respectivă fără vaccinare;

sau

(b)

îndeplinesc cerințele de la punctul 1 din anexa V.

(6)   În ceea ce privește infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, transporturile de bovine, ovine și caprine pot să intre în Uniune numai dacă animalele din transport:

(a)

provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de boala respectivă fără vaccinare;

sau

(b)

îndeplinesc cerințele de la punctul 2 din anexa V.

(7)   În ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24), transporturile de ungulate din speciile listate pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de boala respectivă timp de doi ani anterior datei expedierii către Uniune; sau

(b)

îndeplinesc una dintre condițiile specifice prevăzute în partea A din anexa VI.

(8)   În ceea ce privește leucoza enzootică bovină, transporturile de bovine pot intra în Uniune doar dacă animalele respective:

(a)

provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de boala respectivă;

sau

(b)

îndeplinesc condițiile specifice prevăzute în partea B din anexa VI.

(9)   Transporturile de ungulate destinate intrării în state membre sau în zone din acestea care au statutul de indemne de boală sau care au un program autorizat de eradicare pentru bolile de categoria C menționate în anexa VII, pentru care speciile de ungulate sunt listate, pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de bolile respective pentru specia relevantă;

sau

(b)

îndeplinesc cerințele suplimentare relevante menționate în anexa respectivă.

Articolul 23

Unitatea de origine a ungulatelor

(1)   Transporturile de ungulate pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

provin dintr-o unitate în care și în jurul căreia, incluzând, dacă este cazul, teritoriul unei țări învecinate, nu a fost raportată niciuna dintre bolile listate menționate în anexa VIII, pentru care sunt listate speciile de ungulate destinate intrării în Uniune, într-o zonă și pentru o perioadă prevăzute în tabelele de la:

(i)

punctele 1 și 2 din anexa respectivă în cazul altor ungulate decât ecvinele;

sau

(ii)

punctele 3 și 4 din anexa respectivă în cazul ecvinelor;

(b)

în perioada prevăzută la litera (a), ungulatele nu au intrat în contact cu animale având un statut sanitar inferior.

(2)   În ceea ce privește infecția cu Mycobacterium tuberculosis complex (M. bovis, M. caprae, M. tuberculosis), transporturile de bovine, ovine, caprine, camelide și cervide pot intra în Uniune doar dacă unitatea de origine a animalelor din transport îndeplinește cerințele relevante stabilite la punctul 1 din anexa IX.

(3)   În ceea ce privește infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, transporturile de bovine, ovine, caprine, porcine, camelide și cervide pot intra în Uniune doar dacă unitatea de origine a animalelor din transport îndeplinește cerințele relevante stabilite la punctul 2 din anexa IX.

Articolul 24

Ungulatele din transport

(1)   Transporturile de ungulate pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva bolilor de categoria A menționate în tabelele prevăzute la:

(i)

punctul 1 al părții C din anexa IV în cazul altor ungulate decât ecvinele;

sau

(ii)

punctul 2 al părții C din anexa IV în cazul ecvinelor;

(b)

în perioada de timp de la expedierea lor din unitatea lor de origine până la sosirea în Uniune, trebuie să nu fi fost descărcate în niciun loc care nu respectă cerințele prevăzute în tabelele de la:

(i)

punctele 1 și 2 din anexa VIII în cazul altor ungulate decât ecvinele;

sau

(ii)

punctele 3 și 4 din anexa VIII în cazul ecvinelor.

(2)   În ceea ce privește infecția cu Mycobacterium tuberculosis complex (M. bovis, M. caprae, M. tuberculosis) și infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis transporturile din speciile de ungulate listate pot intra în Uniune numai dacă animalele din transport nu au fost vaccinate împotriva respectivelor boli.

(3)   În ceea ce privește infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24), transporturile de specii listate de ungulate pot intra în Uniune numai în cazul în care animalele din transport nu au fost vaccinate cu un vaccin viu împotriva acestei boli în ultimele 60 de zile anterioare datei deplasării.

(4)   Transporturile de ungulate destinate intrării în state membre sau în zone din acestea care au statutul de indemne de boală sau care au un program autorizat de eradicare pentru bolile de categoria C menționate în anexa VII, pentru care speciile de ungulate sunt listate, pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport nu au fost vaccinate împotriva bolilor respective.

(5)   În plus față de cerințele prevăzute la alineatul (1), transporturile de masculi necastrați de ovine și de ungulate din familia Tayassuidae pot intra în Uniune numai în cazul în care animalele din transport îndeplinesc cerințele specifice relevante în ceea ce privește infecția cu Brucella, prevăzute în anexa X.

(6)   În plus față de cerințele de la alineatul (1), transporturile de ecvine pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport îndeplinesc condițiile specifice menționate la punctul 2 din anexa XI, în funcție de grupa sanitară, determinată în conformitate cu punctul 1 din anexa XI, în care a fost repartizată în listă țara terță sau teritoriul terț ori zona din acestea.

Articolul 25

Derogări și cerințe suplimentare pentru intrarea în Uniune a ungulatelor în scopul sacrificării

Prin derogare de la cerințele articolului 22 alineatele (5) și (6), transporturile de ungulate din speciile menționate la alineatele respective care nu îndeplinesc cerințele în cauză pot intra în Uniune cu condiția ca animalele din transport să fie destinate exclusiv sacrificării.

Articolul 26

Circulația și manipularea ungulatelor după intrarea în Uniune

După intrarea în Uniune, ungulatele, cu excepția cailor introduși în vederea competițiilor, a curselor și a evenimentelor culturale ecvestre, rămân în unitatea de destinație timp de cel puțin 30 de zile de la sosirea în unitate.

CAPITOLUL 2

Norme speciale pentru intrarea în Uniune a ungulatelor deținute destinate unităților izolate

Articolul 27

Cerințe privind sănătatea animală neaplicabile ungulatelor destinate unităților izolate

Articolele 11, 22, 23, 24 și 26 nu se aplică transporturilor de ungulate, cu excepția ecvinelor, introduse în Uniune în condițiile prevăzute la articolele 28-34.

Articolul 28

Norme specifice pentru intrarea ungulatelor destinate unităților izolate

(1)   Transporturile de ungulate destinate unităților izolate pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ele trebuie să provină dintr-o unitate izolată inclusă într-o listă a unităților izolate din care este permisă intrarea ungulatelor în Uniune, elaborată în conformitate cu articolul 29;

(b)

ele trebuie să fi fost expediate direct de la unitatea izolată de origine la o unitate izolată din Uniune.

(2)   Autoritatea competentă a statului membru de destinație acordă o autorizație specifică pentru intrarea fiecărui transport de ungulate menționat la alineatul (1), în urma unui rezultat favorabil al evaluării riscurilor potențiale pe care intrarea unui astfel de transport le poate prezenta pentru Uniune.

(3)   Intrarea în Uniune și circulația fiecărui transport de ungulate menționat la alineatul (1), prin alte state membre decât statul membru de destinație, este permisă doar cu condiția obținerii autorizației în acest sens din partea autorităților competente ale statelor membre de tranzit.

Această autorizație se acordă doar în urma unui rezultat favorabil al evaluării riscurilor, efectuată de autoritatea competentă din statele membre de tranzit, pe baza informațiilor ce le-au fost transmise de statul membru în care se află locul de destinație din Uniune.

(4)   Statul membru în care se află locul de destinație al transporturilor menționate la alineatul (1) notifică Comisia și celelalte state membre în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și notifică direct punctul de intrare în Uniune a ungulatelor, cu privire la autorizațiile acordate în temeiul alineatelor (1) și (2), înaintea oricărei eventuale deplasări prin alte state membre și înainte de sosirea ungulatelor pe teritoriul lor.

Articolul 29

Lista unităților izolate din care provin ungulatele, din țări sau teritorii terțe

(1)   Statele membre pot întocmi o listă a unităților izolate din țările și teritoriile terțe, din care este permisă intrarea ungulatelor pe teritoriul lor.

Această listă precizează speciile de ungulate care pot intra pe teritoriul statului membru din fiecare unitate izolată din țara terță sau din teritoriul terț.

(2)   Statele membre pot include în lista lor de unități izolate, prevăzută la alineatul (1), unități izolate care sunt deja incluse în astfel de liste ale altor state membre.

Cu excepția situațiilor prevăzute la primul paragraf, statele membre includ o unitate izolată dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț în lista unităților izolate prevăzută la alineatul (1), doar în urma unui rezultat favorabil al unei evaluări complete care ține cont de următorii factori:

(a)

respectarea, de către unitatea izolată, a cerinței de a fi autorizată de către autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine, menționată la articolul 30;

(b)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine trebuie să fi furnizat suficiente informații pentru a asigura faptul că unitatea izolată îndeplinește cerințele privind autorizarea unităților izolate menționate la articolul 30.

(3)   Statele membre mențin actualizate listele de unități izolate prevăzute la alineatul (1), ținând cont în special de orice suspendare sau retragere a autorizației acordate de autoritatea competentă a unei țări terțe sau a unui teritoriu terț de origine, astfel cum se menționează la articolul 30, sau de către autoritatea competentă a altui stat membru.

(4)   Statele membre pun la dispoziția publicului, pe site-urile lor de internet, listele prevăzute la alineatul (1).

Articolul 30

Condiții pentru unitățile izolate din care provin ungulatele, din țări terțe sau teritorii terțe în scopurile articolului 29

Statele membre includ o unitate izolată situată într-o țară terță sau într-un teritoriu terț în lista unităților izolate prevăzută la articolul 29, doar dacă unitatea izolată este autorizată de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț și îndeplinește următoarele condiții:

(a)

trebuie să fie demarcată clar, iar accesul animalelor și al oamenilor în compartimentul destinat animalelor trebuie să fie controlat;

(b)

trebuie să dispună de mijloace adecvate pentru capturarea, împrejmuirea și izolarea animalelor, de compartimente de carantină utilizabile și adecvate și de proceduri standard de operare autorizate pentru animalele nou-venite;

(c)

zonele de adăpostire a animalelor trebuie să fie la un standard adecvat și să fie construite astfel încât:

(i)

să se împiedice contactul cu animale din afara unității izolate și să se poată efectua cu ușurință inspecțiile și orice tratamente necesare;

(ii)

podelele, pereții și orice alte materiale sau echipamente să poată fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(d)

în ceea ce privește măsurile de supraveghere și de control al bolilor:

(i)

trebuie să pună în aplicare un program corespunzător de supraveghere a bolilor, care trebuie să includă măsuri de control împotriva zoonozei, pe care să îl actualizeze în conformitate cu numărul și speciile de animale prezente în unitatea izolată și cu situația epidemiologică din unitate și din jurul acesteia în ceea ce privește bolile listate și emergente;

(ii)

trebuie să supună unor examinări clinice, teste de laborator sau examinări post-mortem ungulatele suspectate că sunt infectate sau contaminate cu agenți patogeni ai bolilor listate sau ai bolilor emergente;

(iii)

trebuie să efectueze, după caz, vaccinarea și tratamentul ungulatelor susceptibile împotriva bolilor transmisibile;

(e)

trebuie să păstreze, timp de cel puțin trei ani, evidențe actualizate care să indice:

(i)

numărul și identitatea (vârsta estimată, sexul, specia și identificarea individuală, după caz) ungulatelor din fiecare specie prezentă în unitatea izolată;

(ii)

numărul și identitatea (vârsta estimată, sexul, specia și codul individual de identificare, dacă este cazul) ungulatelor care sosesc în unitatea izolată sau care o părăsesc, împreună cu informații privind unitatea de origine sau de destinație a acestor animale, mijlocul de transport și starea de sănătate a animalelor respective;

(iii)

detalii privind punerea în aplicare și rezultatele programului de supraveghere și de control al bolilor prevăzut la litera (d) punctul (i);

(iv)

rezultatele examinărilor clinice, ale testelor de laborator și ale examinărilor post-mortem prevăzute la litera (d) punctul (ii);

(v)

detalii privind vaccinarea și tratamentul prevăzute la litera (d) punctul (iii);

(vi)

instrucțiunile, dacă este cazul, din partea autorității competente a țării terțe sau a teritoriului terț de origine în ceea ce privește observațiile formulate în timpul oricărei perioade de izolare sau de carantină;

(f)

trebuie să asigure eliminarea carcaselor ungulatelor care mor din cauza unei boli sau care sunt eutanasiate;

(g)

trebuie să asigure, prin contract sau prin intermediul unui alt instrument juridic, serviciile unui medic veterinar al unității, care este responsabil de:

(i)

supravegherea activităților unității și respectarea condițiilor de autorizare prevăzute la prezentul articol;

(ii)

revizuirea programului de supraveghere a bolilor menționat la litera (d) punctul (i) cel puțin o dată pe an;

(h)

prin derogare de la dispozițiile articolului 9 litera (c):

(i)

dispune de un acord cu un laborator autorizat de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț pentru efectuarea examinărilor post-mortem;

sau

(ii)

dispune de una sau mai multe sedii corespunzătoare în care se pot efectua examinări post-mortem sub autoritatea medicului veterinar al unității.

Articolul 31

Derogare de la cerința de a include în listă țara terță sau teritoriul terț și de a include în listă unitatea izolată de origine a ungulatelor

(1)   Prin derogare de la cerințele menționate la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 28 alineatul (1), transporturile de ungulate din unități situate în țări terțe sau în teritorii terțe care nu îndeplinesc cerințele în cauză pot intra în Uniune cu condiția ca ele să fie destinate unei unități izolate și dacă:

(a)

circumstanțe excepționale neprevăzute fac imposibilă respectarea respectivelor cerințe;

(b)

transporturile respective întrunesc condițiile prevăzute la articolul 32.

(2)   Statul membru în care se află locul de destinație al transporturilor menționate la alineatul (1) notifică Comisia și statele membre în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și notifică direct punctul de intrare în Uniune a ungulatelor, cu privire la autorizațiile acordate în temeiul alineatului (1), înaintea oricărei eventuale deplasări prin alte state membre și înainte de sosirea ungulatelor pe teritoriul lor.

Articolul 32

Cerințe suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească unitățile de origine ale ungulatelor destinate unei unități izolate în temeiul derogării prevăzute la articolul 31

Autoritatea competentă din statul membru de destinație autorizează derogările, astfel cum se prevede la articolul 31, numai pentru transporturile de ungulate care îndeplinesc următoarele condiții suplimentare:

(a)

proprietarul sau o persoană fizică reprezentând proprietarul a adresat o cerere prealabilă autorității competente din statul membru de destinație în vederea obținerii unei derogări specifice, astfel cum se prevede la articolul 31, iar statul membru de destinație a acordat autorizarea respectivă după efectuarea unei evaluări a riscurilor care a indicat că introducerea unui astfel de transport de ungulate nu ar prezenta un risc pentru Uniune din punctul de vedere al sănătății animalelor;

(b)

ungulatele au fost plasate în carantină în țara terță sau în teritoriul terț de origine sub supravegherea autorității competente, pe perioada necesară pentru ca ele să îndeplinească cerințele specifice privind sănătatea animală prevăzute la articolele 33 și 34:

(i)

într-un loc autorizat de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine a ungulatelor;

(ii)

în conformitate cu măsurile prevăzute în autorizația menționată la litera (a), care trebuie să asigure cel puțin aceleași garanții precum cele menționate la articolul 28 alineatele (2)-(4) și la articolele 33 și 34;

(c)

ungulatele trebuie să fie plasate în carantină în unitatea izolată de destinație timp de cel puțin șase luni de la data intrării în Uniune, perioadă în care autoritatea competentă din statul membru de destinație poate lua măsurile prevăzute la articolul 138 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 și în special la literele (a), (d) și (k).

Articolul 33

Cerințe privind sănătatea animală pentru unitatea izolată de origine a ungulatelor, în ceea ce privește bolile listate

Transporturile de ungulate destinate unei unități izolate situate în Uniune pot intra în Uniune doar dacă unitatea izolată de origine îndeplinește următoarele cerințe referitoare la bolile listate:

(a)

în ceea ce privește unitatea izolată de origine a ungulatelor, nu au fost raportate boli listate menționate în tabelul din partea A a anexei XII, pentru perioadele specificate pentru bolile listate respective din tabelul în cauză;

(b)

în ceea ce privește zona din unitatea izolată și din jurul acesteia, nu au fost raportate boli listate menționate în tabelul din partea B a anexei XII, pentru perioadele specificate pentru bolile listate respective din tabelul în cauză.

Articolul 34

Cerințe privind sănătatea animală pentru ungulatele din transport, în ceea ce privește bolile listate

Transporturile de ungulate destinate unei unități izolate situate în Uniune pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport îndeplinesc următoarele cerințe suplimentare în ceea ce privește sănătatea animală:

(a)

ele trebuie să se fi aflat continuu în unitatea izolată de origine timp de cel puțin șase luni sau de la naștere dacă au vârsta mai mică de șase luni;

(b)

ele trebuie să nu fi intrat în contact cu animale cu un statut sanitar inferior în timpul:

(i)

perioadei de 30 de zile înainte de data expedierii către Uniune sau de la naștere în cazul în care animalele au vârsta mai mică de 30 de zile;

(ii)

transportului lor de la unitatea izolată de origine autorizată până la locul expedierii către Uniune;

(c)

în ceea ce privește bolile menționate în tabelul din partea C a anexei XII, ele trebuie:

(i)

să provină dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care se respectă perioadele de absență a bolilor relevante prevăzute în tabelul respectiv;

sau

(ii)

să respecte cerințele suplimentare relevante prevăzute în partea D a anexei XII;

(d)

ele trebuie să nu fi fost vaccinate, astfel cum este prevăzut în tabelul din partea E a anexei XII;

(e)

dacă au fost vaccinate împotriva antraxului și a rabiei, autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine trebuie să fi furnizat informații privind data vaccinării, vaccinul utilizat și eventualele teste efectuate pentru indicarea unui răspuns imun protector;

(f)

ele trebuie să fi fost tratate împotriva paraziților interni și externi de cel puțin două ori în perioada de 40 de zile anterioară datei expedierii către Uniune.

Atunci când garanțiile specifice menționate la litera (c) punctul (ii) includ o perioadă de carantină într-un compartiment protejat de vectori din unitatea izolată, compartimentul respectiv trebuie să îndeplinească cerințele menționate în partea F a anexei XII.

Articolul 35

Circulația și manipularea ungulatelor destinate unităților izolate după intrare

După intrarea în Uniune, ungulatele care provin dintr-o unitate izolată dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț, astfel cum se menționează la articolul 27, trebuie să rămână în unitatea izolată de destinație timp de cel puțin șase luni înainte de data deplasării într-o altă unitate izolată din Uniune, cu excepția cazului în care sunt exportate din Uniune sau sunt deplasate în vederea sacrificării.

TITLUL 3

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU PĂSĂRI DE CURTE ȘI PĂSĂRI CAPTIVE

CAPITOLUL 1

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru păsările de curte

SECȚIUNEA 1

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU TOATE SPECIILE ȘI CATEGORIILE DE PĂSĂRI DE CURTE

Articolul 36

Păsări de curte importate în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea înaintea intrării în Uniune

(1)   Următoarele transporturi pot intra în Uniune doar dacă autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine a furnizat garanții în conformitate cu alineatul (2):

(a)

păsări de curte importate în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea dintr-o altă țară terță sau dintr-un alt teritoriu sau dintr-o zonă din acestea;

(b)

pui de o zi din efective de păsări matcă părinți care au fost importați în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea dintr-o altă țară terță sau dintr-un alt teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea.

(2)   Transporturile de animale menționate la alineatul (1) pot intra în Uniune doar dacă autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț din care provin păsările de curte a furnizat garanții care atestă că:

(a)

păsările de curte și efectivele de păsări matcă părinți menționate la alineatul respectiv au fost importate dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care sunt listate pentru intrarea în Uniune a unor astfel de transporturi;

(b)

importul de păsări de curte și de efective de păsări matcă părinți menționate la alineatul (1) în respectiva țară terță sau teritoriu terț sau zonă din acestea s-a desfășurat în conformitate cu cerințele privind sănătatea animală care sunt cel puțin la fel de stricte precum cele aplicabile transporturilor de astfel de animale care intră direct în Uniune.

Articolul 37

Cerințe privind țara terță sau teritoriul terț de origine al păsărilor de curte sau privind zona din acestea

Transporturile de păsări de curte pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

dispune de un program de supraveghere a bolilor vizând gripa aviară înalt patogenă, instituit cu cel puțin șase luni înaintea datei expedierii transportului către Uniune, iar respectivul program de supraveghere îndeplinește cerințele prevăzute în:

(i)

anexa II la prezentul regulament;

sau

(ii)

capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

(b)

este considerat(ă) indemn(ă) de gripa aviară înalt patogenă în conformitate cu articolul 38;

(c)

în cazul în care se efectuează vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

(i)

programul de vaccinare respectă cerințele prevăzute în anexa XIII;

(ii)

programul de supraveghere menționat la litera (a) din prezentul articol îndeplinește, în plus față de cerințele din anexa II, cerințele din punctul 2 al anexei XIII;

(iii)

s-a angajat să informeze Comisia cu privire la orice modificare a programului de vaccinare în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea;

(d)

care:

(i)

în cazul altor păsări de curte decât ratitele, este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39;

(ii)

în cazul ratitelor:

este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39;

sau

nu este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39, însă autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții cu privire la respectarea cerințelor privind infecția cu virusul bolii Newcastle în ceea ce privește izolarea, supravegherea și testarea, astfel cum se prevede în anexa XIV;

(e)

în cazul în care se efectuează vaccinare împotriva virusului bolii Newcastle, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

(i)

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute în partea 1 din anexa XV;

sau

(ii)

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 2 al anexei XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(f)

s-a angajat că, în cazul oricărui focar de gripă aviară înalt patogenă sau al unui focar de infecție cu virusul bolii Newcastle, va transmite Comisiei următoarele informații:

(i)

informații privind situația bolii în termen de 24 de ore de la confirmarea oricărui focar inițial de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

actualizări regulate privind situația bolii;

(g)

care s-a angajat să transmită laboratorului de referință al Uniunii Europene pentru gripa aviară și boala Newcastle izolate ale virusurilor din focarele inițiale de gripă aviară înalt patogenă și de infecție cu virusul bolii Newcastle.

Articolul 38

Absența gripei aviare înalt patogene într-o țară terță sau într-un teritoriu terț de origine sau într-o zonă din acestea

(1)   O țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea sunt considerate indemne de gripa aviară înalt patogenă dacă au oferit Comisiei următoarele garanții:

(a)

s-a desfășurat un program de supraveghere vizând gripa aviară înalt patogenă, în conformitate cu articolul 37 litera (a), timp de cel puțin șase luni, anterior datei certificării transportului de către medicul veterinar oficial în vederea expedierii către Uniune;

(b)

în țara terță respectivă sau în teritoriul terț respectiv sau în zona din acestea nu a existat niciun focar de gripa aviară înalt patogenă timp de cel puțin 12 luni, anterior datei certificării transportului de către medicul veterinar oficial în vederea expedierii către Uniune.

(2)   În urma unui focar de gripă aviară înalt patogenă într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea considerat(ă) anterior indemn(ă) de boala respectivă, astfel cum este prevăzut la alineatul (1), țara terță respectivă sau teritoriul terț respectiv sau zona din acestea se consideră din nou indemn(ă) de gripa aviară înalt patogenă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

a fost pusă în aplicare o politică de depopulare totală, în vederea menținerii sub control a gripei aviare înalt patogene;

(b)

s-au efectuat operațiuni adecvate de curățare și dezinfectare în toate unitățile infectate anterior;

(c)

timp de cel puțin trei luni de la finalizarea politicii de depopulare totală și a operațiunilor de curățare și dezinfectare menționate la literele (a) și (b), autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț a desfășurat un program de supraveghere, al cărui grad de încredere este corespunzător cel puțin cu cel al unui eșantion reprezentativ aleatoriu din populațiile aflate la risc, care demonstrează absența infecției, ținând cont de circumstanțele epidemiologice specifice în raport cu focarul sau focarele înregistrate, cu rezultate negative.

Articolul 39

Absența infecției cu virusul bolii Newcastle într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea

(1)   O țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle dacă, în rândul păsărilor de curte din țara terță sau din teritoriul terț sau zona din acestea nu s-au înregistrat focare de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 12 luni anterior certificării transportului de către medicul veterinar oficial în vederea expedierii către Uniune.

(2)   Atunci când într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea considerat(ă) anterior indemn(ă) de boala respectivă, astfel cum se menționează la alineatul (1), se înregistrează un focar de infecție cu virusul bolii Newcastle, țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea se consideră din nou indemn(ă) de boala respectivă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)

a fost pusă în aplicare o politică de depopulare totală, în vederea menținerii sub control a bolii;

(b)

s-au efectuat operațiuni adecvate de curățare și dezinfectare în toate unitățile infectate anterior;

(c)

timp de cel puțin trei luni de la finalizarea politicii de depopulare totală și a operațiunilor de curățare și dezinfectare menționate la literele (a) și (b), autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț a demonstrat absența bolii respective în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea, prin investigații aprofundate, inclusiv prin teste de laborator vizând focarul.

Articolul 40

Unitatea de origine a păsărilor de curte

(1)   Transporturile de păsări de curte de reproducție și de păsări de curte pentru producție pot intra în Uniune numai în cazul în care animalele provin din unități autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 și:

(a)

a căror autorizație nu a fost suspendată sau retrasă;

(b)

într-o zonă cu raza de 10 km, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei încărcării în vederea expedierii către Uniune;

(c)

în care nu au fost raportate cazuri confirmate de infecție cu virusurile gripei aviare slab patogene timp de cel puțin 21 de zile anterior datei încărcării în vederea expedierii către Uniune.

(2)   Transporturile de păsări de curte destinate sacrificării pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din unități:

(a)

într-o zonă cu raza de 10 km, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei încărcării în vederea expedierii către Uniune;

(b)

în care nu au fost raportate cazuri confirmate de infecție cu virusurile gripei aviare slab patogene timp de cel puțin 21 de zile anterior datei încărcării în vederea expedierii către Uniune.

(3)   Transporturile de pui de o zi pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

au eclozat în unități autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 și:

(i)

a căror autorizație nu a fost suspendată sau retrasă;

(ii)

într-o zonă cu raza de 10 km, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei expedierii către Uniune;

(b)

provin din efective care au fost ținute în unități autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 și:

(i)

la momentul trimiterii la incubator a ouălor pentru incubație din care au eclozat puii de o zi, autorizația nu era suspendată sau retrasă;

(ii)

în care nu au fost raportate cazuri confirmate de infecție cu virusurile gripei aviare slab patogene timp de cel puțin 21 de zile anterior momentului colectării ouălor pentru incubație din care au eclozat puii de o zi.

Articolul 41

Măsuri preventive specifice pentru containerele în care sunt transportate păsări de curte

Transporturile de păsări de curte pot intra în Uniune doar dacă au fost transportate în containere care, în plus față de cerințele de la articolul 18, îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

sunt închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine, pentru a evita orice posibilitate de înlocuire a conținutului;

(b)

poartă informațiile privind specia și categoria de păsări de curte prevăzute în anexa XVI;

(c)

în cazul puilor de o zi, sunt de unică folosință, curate și utilizate pentru prima dată.

Articolul 42

Intrarea păsărilor de curte în state membre cu statutul de indemne de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare

(1)   Transporturile de păsări de curte de reproducție și de păsări de curte pentru producție destinate unui stat membru cu statutul de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(b)

au fost ținute izolate timp de cel puțin 14 zile anterior datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune, în unitatea de origine sau în unitatea de carantină, sub supravegherea unui medic veterinar oficial, unde:

(i)

nicio pasăre de curte nu a fost vaccinată împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle în ultimele cel puțin 21 de zile anterioare datei încărcării transportului;

(ii)

nicio pasăre care nu face parte din transport nu a intrat în unitate în perioada menționată la punctul (i);

(iii)

nu a fost efectuată nicio operațiune de vaccinare;

(c)

au obținut rezultate negative, în ultimele cel puțin 14 zile anterioare datei încărcării în vederea expedierii către Uniune, la teste serologice vizând depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Newcastle, efectuate pe eșantioane de sânge la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %.

(2)   Transporturile de păsări de curte în vederea sacrificării destinate unui stat membru cu statutul de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din efective care:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle și au obținut rezultate negative, în ultimele cel puțin 14 zile anterioare datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune, la teste serologice vizând depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Newcastle, efectuate pe eșantioane de sânge la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %;

sau

(b)

au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle, dar nu cu un vaccin viu, în ultimele cel puțin 30 de zile anterioare datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune și au fost supuse unui test de izolare a virusului pentru infecția cu virusul bolii Newcastle în ultimele 14 zile anterioare acestei date, efectuat pe un eșantion aleator de secreții din cloacă sau de materii fecale, prelevat de la cel puțin 60 de păsări, cu rezultate negative.

(3)   Transporturile de pui de o zi destinate unui stat membru cu statutul de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(b)

provin din ouă pentru incubație care provin din efective ce îndeplinesc una dintre următoarele cerințe:

(i)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

sau

(ii)

au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu un vaccin inactivat;

sau

(iii)

au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu un vaccin viu cu cel puțin 60 de zile înainte de data colectării ouălor;

(c)

provin dintr-un incubator ale cărui practici de lucru asigură faptul că ouăle puilor de o zi destinate intrării în Uniune sunt incubate la momente și în locuri complet separate de ouăle care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (b).

SECȚIUNEA 2

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU PĂSĂRILE DE CURTE DE REPRODUCȚIE ȘI PENTRU PĂSĂRILE DE CURTE PENTRU PRODUCȚIE

Articolul 43

Identificarea ratitelor de reproducție și a ratitelor pentru producție

Transporturile de ratite de reproducție și de ratite pentru producție pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport sunt identificate individual prin marcaje la gât sau un transponder injectabil:

(a)

cu codului țării terțe sau al teritoriului terț de origine în conformitate cu standardul ISO 3166 în formatul de două litere;

(b)

care respectă standardele ISO 11784 și 11785.

Articolul 44

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru efectivul de origine al transporturilor de păsări de curte de reproducție și de păsări de curte pentru producție

Transporturile de păsări de curte de reproducție și pentru producție pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din efective care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

efectivele nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene;

(b)

dacă efectivele au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine au oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc:

criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

sau

criteriile generale pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 2 al anexei XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru transportul respectiv trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV;

(c)

efectivele au făcut obiectul unui program de supraveghere a bolilor care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 și s-a constatat că nu erau infectate și nu prezentau niciun motiv să se suspecteze vreo infecție cu următorii agenți:

(i)

Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum și Mycoplasma gallisepticum în cazul Gallus gallus;

(ii)

Salmonella arizonae [serogroup O:18(k)], Salmonela Pullorum, Salmonella Gallinarum, Mycoplasma meleagridis și Mycoplasma gallisepticum în cazul Meleagris gallopavo;

(iii)

Salmonella Pullorum și Salmonella Gallinarum în cazul Numida meleagris, Coturnix coturnix, Phasianus colchicus, Perdix perdix, Anas spp.;

(d)

efectivele sunt ținute în unități care, în cazul confirmării infecției cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae în cursul ultimelor 12 luni anterioare datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune au aplicat următoarele măsuri:

(i)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus;

(ii)

după sacrificarea sau uciderea efectivului infectat menționat la punctul (i), unitatea a fost curățată și dezinfectată;

(iii)

în urma curățării și dezinfectării menționate la punctul (ii), toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la testele vizând infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae efectuate de două ori la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere a bolilor menționat la litera (c);

(e)

efectivele sunt ținute în unități care, în cazul confirmării infecției cu (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) în cursul ultimelor 12 luni anterioare datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune au aplicat următoarele măsuri:

fie

(i)

efectivul infectat a avut rezultate negative la teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate de două ori în conformitate cu programul de depistare a bolilor menționat la litera (c) pe întregul efectiv la un interval de cel puțin 60 de zile;

sau

(ii)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus, unitatea a fost curățată și dezinfectată, iar în urma curățării și a dezinfectării, toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate de două ori la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere a bolilor menționat la litera (c).

SECȚIUNEA 3

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU PĂSĂRILE DE CURTE DESTINATE SACRIFICĂRII

Articolul 45

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru efectivul de origine al transporturilor de păsări de curte destinate sacrificării

Transporturile de păsări de curte de reproducție și pentru producție pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din efective care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene;

(b)

dacă au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute în partea 1 din anexa XV;

sau

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 2 al anexei XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru fiecare transport trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV.

SECȚIUNEA 4

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU PUII DE O ZI

Articolul 46

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru efectivele de origine ale transporturilor de pui de o zi

Transporturile de pui de o zi pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din efective care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

dacă efectivele au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene, țara terță sau teritoriul terț de origine au oferit garanții privind conformitatea cu cerințele minime pentru programele de vaccinare și supravegherea suplimentară menționate în anexa XIII;

(b)

dacă efectivele au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc:

criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

sau

criteriile generale pentru vaccinurile recunoscute împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte și ouăle pentru incubație din care au provenit puii de o zi îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală prevăzute la punctul 2 din anexa XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice menționate la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru fiecare transport trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV;

(c)

efectivele au făcut obiectul unui program de supraveghere a bolilor care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 și s-a constatat că nu erau infectate și nu prezentau motive să se suspecteze vreo infecție cu următorii agenți:

(i)

Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum și Mycoplasma gallisepticum în cazul Gallus gallus;

(ii)

Salmonella arizonae [serogroup O:18(k)], Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum, Mycoplasma meleagridis și Mycoplasma gallisepticum în cazul Meleagris gallopavo;

(iii)

Salmonella Pullorum și Salmonella Gallinarum în cazul Numida meleagris, Coturnix coturnix, Phasianus colchicus, Perdix perdix, Anas spp.;

(d)

efectivele sunt ținute în unități care, în cazul confirmării infecției cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae în cursul ultimelor 12 luni anterioare datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune au aplicat următoarele măsuri:

(i)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus;

(ii)

după sacrificarea sau uciderea efectivului infectat menționat la punctul (i), unitatea a fost curățată și dezinfectată;

(iii)

în urma curățării și dezinfectării menționate la punctul (ii), toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la testele vizând infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae efectuate de două ori la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere a bolilor menționat la litera (c);

(e)

efectivele sunt ținute în unități care, în cazul confirmării infecției cu (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) în cursul ultimelor 12 luni anterioare datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune au aplicat următoarele măsuri:

fie

(i)

efectivul infectat a avut rezultate negative la teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate de două ori în conformitate cu programul de depistare a bolilor menționat la litera (c) pe întregul efectiv la un interval de cel puțin 60 de zile;

sau

(ii)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus, unitatea a fost curățată și dezinfectată, iar în urma curățării și a dezinfectării, toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate de două ori la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere a bolilor menționat la litera (c).

Articolul 47

Cerințe specifice de sănătate animală privind ouăle pentru incubație din care provin puii de o zi din transporturile de pui de o zi

Transporturile de pui de o zi pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din ouă pentru incubație care:

(a)

îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune prevăzute la titlul 2 din partea III;

(b)

înainte de a fi trimise la incubator, ouăle pentru incubație fuseseră marcate conform instrucțiunilor autorității competente;

(c)

au fost dezinfectate conform instrucțiunilor autorității competente;

(d)

nu au intrat în contact cu păsări de curte sau cu ouă pentru incubație cu un statut sanitar inferior, cu păsări captive sau cu păsări sălbatice, în timpul transportului la incubator sau în interiorul incubatorului.

Articolul 48

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru puii de o zi

Transporturile de pui de o zi pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare.

SECȚIUNEA 5

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU UN NUMĂR MAI MIC DE 20 DE PĂSĂRI DE CURTE

Articolul 49

Derogare și cerințe specifice pentru transporturile care conțin mai puțin de 20 de alte păsări de curte decât ratitele

Prin derogare de la dispozițiile articolului 14 alineatul (3) și ale articolelor 17, 18, 40, 41 și 43-48, transporturile care conțin mai puțin de 20 de alte păsări de curte decât ratitele pot intra în Uniune cu condiția ca astfel de transporturi să respecte următoarele cerințe:

(a)

păsările de curte provin din unități în care:

(i)

nu au fost raportate cazuri confirmate de infecție cu virusurile gripei aviare slab patogene timp de cel puțin 21 de zile anterior datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune sau a datei colectării ouălor pentru incubație din care au eclozat puii de o zi;

(ii)

într-o zonă cu o rază de 10 km față de unitate, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune;

(b)

păsările de curte sau, în cazul puilor de o zi, efectivul de origine al puilor de o zi, au fost izolate în unitatea de origine timp de cel puțin 21 de zile înaintea datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune;

(c)

în ceea ce privește vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene:

(i)

păsările de curte nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene;

(ii)

dacă efectivele de păsări matcă părinți ale puilor de o zi au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene, țara terță sau teritoriul terț de origine au oferit garanții privind conformitatea cu cerințele minime pentru programele de vaccinare și supravegherea suplimentară menționate în anexa XIII;

(d)

dacă păsările de curte sau efectivele de păsări matcă părinți ale puilor de o zi au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc:

criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

sau

criteriile generale pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 2 al anexei XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru fiecare transport trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV;

(e)

s-a constatat că păsările de curte sau, în cazul puilor de o zi efectivul de origine al puilor de o zi, nu erau infectate și nu prezentau niciun motiv să fie suspectată vreo infecție cu următorii agenți, în urma testelor efectuate conform cerințelor pentru testarea transporturilor de mai puțin de 20 de alte păsări de curte decât ratitele și de mai puțin de 20 de ouă pentru incubație ale acestora, anterior intrării în Uniune, prevăzute în anexa XVII;

(i)

Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum și Mycoplasma gallisepticum în cazul Gallus gallus;

(ii)

Salmonella arizonae [serogroup O:18(k)], Salmonela Pullorum, Salmonella Gallinarum, Mycoplasma meleagridis și Mycoplasma gallisepticum în cazul Meleagris gallopavo;

(iii)

Salmonella Pullorum și Salmonella Gallinarum în cazul Numida meleagris, Coturnix coturnix, Phasianus colchicus, Perdix perdix, Anas spp.

SECȚIUNEA 6

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CIRCULAȚIA ȘI MANIPULAREA PĂSĂRILOR DE CURTE DUPĂ INTRAREA ÎN UNIUNE

Articolul 50

Obligații ale operatorilor de la unitatea de destinație după intrarea în Uniune a transporturilor de păsări de curte

(1)   Operatorii de la unitatea de destinație păstrează păsările de curte de reproducție, păsările de curte pentru producție, cu excepția păsărilor pentru producție destinate refacerii efectivelor de vânat cu pene, și puii de o zi care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă a acestora, în unitățile de destinație, de la data sosirii lor, pe parcursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin:

(a)

șase săptămâni;

sau

(b)

până la data sacrificării, dacă animalele se sacrifică în cel mult șase săptămâni de la data sosirii.

(2)   În cazul altor păsări de curte decât ratitele, perioada de șase săptămâni prevăzută la alineatul (1) litera (a) poate fi redusă la trei săptămâni cu condiția ca, la solicitarea operatorului, operațiunile de eșantionare și de testare efectuate în conformitate cu articolul 51 litera (b) să se fi soldat cu rezultate favorabile.

(3)   Operatorii de la unitatea de destinație asigură faptul că păsările de curte menționate la alineatul (1) sunt supuse unei inspecții clinice efectuate de un medic veterinar oficial în cadrul unității de destinație cel târziu în data expirării perioadelor relevante prevăzute la alineatul respectiv.

(4)   Pe parcursul perioadelor prevăzute la alineatul (1), operatorii țin păsările de curte care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora separat de alte efective de păsări de curte.

(5)   Dacă păsările de curte menționate la alineatul (1) sunt plasate în același efectiv cu alte păsări de curte prezente în unitatea de destinație, perioadele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) încep la data introducerii ultimei păsări în unitatea de destinație și niciuna dintre păsările de curte prezente nu va fi deplasată din efectiv înaintea expirării acestor perioade.

Articolul 51

Obligația autorităților competente în ceea ce privește eșantionarea și testarea transporturilor de păsări de curte după intrarea în Uniune

Autoritatea competentă din statul membru de destinație asigură faptul că:

(a)

pe parcursul perioadelor prevăzute la articolul 50 alineatul (1), păsările de curte de reproducție, păsările de curte pentru producție, cu excepția păsărilor pentru producție destinate refacerii efectivelor de vânat cu pene, și puii de o zi care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora, sunt supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial, în cadrul unității de destinație, cel târziu la data expirării perioadelor relevante menționate la articolul respectiv și, dacă este necesar, sunt supuse prelevării de eșantioane în vederea testării pentru monitorizarea stării lor de sănătate;

(b)

în cazul altor păsări de curte decât ratitele și la solicitarea operatorului, astfel cum este prevăzut la articolul 50 alineatul (2), prelevarea de eșantioane și testarea altor păsări de curte decât ratitele se efectuează în conformitate cu anexa XVIII.

Articolul 52

Obligația autorităților competente în ceea ce privește prelevarea de eșantioane și testarea după intrarea în Uniune a transporturilor de ratite care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle

Autoritatea competentă din statul membru de destinație asigură faptul că ratitele de reproducție, ratitele pentru producție și puii de o zi proveniți de la ratite, care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, pe parcursul perioadelor prevăzute la articolul 50 alineatul (1):

(a)

sunt supuse unui test de detectare a virusului vizând infecția cu virusul bolii Newcastle, efectuat de autoritatea competentă pe secreții din cloacă sau pe eșantioane de fecale de la fiecare ratită;

(b)

în cazul transporturilor de ratite destinate unui stat membru cu statutul de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, provenite dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, în plus față de cerințele menționate la litera (a), ele sunt supuse unui test serologic vizând infecția cu virusul bolii Newcastle efectuat de autoritatea competentă pe fiecare ratită;

(c)

toate ratitele trebuie să fi obținut rezultate negative la testele prevăzute la literele (a) și (b) anterior eliberării din izolare.

CAPITOLUL 2

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru păsările captive

SECȚIUNEA 1

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU PĂSĂRILE CAPTIVE

Articolul 53

Cerințe privind identificarea păsărilor captive

Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport sunt identificate cu un număr individual de identificare, prin intermediul unui inel închis și cu marcaj unic plasat pe picior sau al unui transponder injectabil, care conține cel puțin următoarele informații:

(a)

codul țării terțe sau al teritoriului terț de origine, în conformitate cu standardul ISO 3166, în formatul de două litere;

(b)

un număr de serie unic.

Articolul 54

Măsuri preventive specifice pentru containerele în care sunt transportate păsări captive

Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi au fost transportate în containere care, în plus față de cerințele privind containerele de la articolul 18, îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

sunt închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine, pentru a evita orice posibilitate de înlocuire a conținutului;

(b)

sunt inscripționate cu informațiile privind specia și categoria de păsări, prevăzute în anexa XVI;

(c)

sunt utilizate pentru prima dată.

Articolul 55

Cerințe privind unitatea de origine a transportului de păsări captive

Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin dintr-o unitate care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

a fost autorizată de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine ca îndeplinind cerințele specifice privind sănătatea animală prevăzute la articolul 56, iar autorizația respectivă nu a fost suspendată sau retrasă;

(b)

a primit un număr de autorizare unic de la autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine, care a fost comunicat Comisiei;

(c)

numele și numărul de autorizare al unității de origine apare pe o listă a unităților, elaborată și publicată de Comisie;

(d)

într-o zonă cu o rază de 10 km față de unitate, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu s-a înregistrat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei încărcării în vederea expedierii către Uniune;

(e)

în cazul psitacidelor:

(i)

nu s-a confirmat clamidioza aviară la nivelul unității, cel puțin în ultimele 60 de zile anterioare datei încărcării în vederea expedierii către Uniune și, dacă s-a confirmat clamidioza aviară la nivelul unității în ultimele șase luni anterioare datei încărcării în vederea expedierii către Uniune, au fost aplicate următoarele măsuri:

păsările infectate și păsările susceptibile să fi fost infectate au primit tratament;

după finalizarea tratamentului, s-au obținut rezultate negative pentru aceste păsări la testele de laborator vizând clamidioza aviară;

după finalizarea tratamentului, unitatea a fost curățată și dezinfectată;

au trecut cel puțin 60 de zile de la finalizarea operațiunilor de curățare și dezinfectare menționate la liniuța a treia;

sau

(ii)

animalele au fost ținute sub supraveghere veterinară în ultimele 45 de zile anterioare datei încărcării în vederea expedierii către Uniune și au fost tratate împotriva clamidiozei aviare.

Articolul 56

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru autorizarea, menținerea autorizației și suspendarea, retragerea sau reacordarea autorizației unităților de origine ale transporturilor de păsări captive

(1)   Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin din unități autorizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine, astfel cum este prevăzut la articolul 55, și dacă îndeplinesc următoarele cerințe prevăzute în anexa XIX:

(a)

punctul 1, în legătură cu măsurile de biosecuritate;

(b)

punctul 2, în legătură cu dotările și echipamentele;

(c)

punctul 3, în legătură cu ținerea evidențelor;

(d)

punctul 4, în legătură cu personalul;

(e)

punctul 5, în legătură cu statutul sanitar.

(2)   Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune numai în cazul în care animalele din transport provin din unități controlate de un medic veterinar oficial din cadrul autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț, care:

(a)

asigură faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul articol;

(b)

vizitează unitatea cel puțin o dată pe an;

(c)

auditează activitatea veterinarului unității și punerea în aplicare a programului anual de supraveghere a bolilor;

(d)

verifică dacă rezultatele testelor clinice, post-mortem și de laborator efectuate pe animale au evidențiat absența oricăror cazuri de gripă aviară înalt patogenă, de infecție cu virusul bolii Newcastle sau de clamidioză aviară.

(3)   Autorizația unei unități de păsări captive se suspendă sau se retrage dacă unitatea respectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2) sau dacă acesteia i s-a schimbat utilizarea, astfel încât ea nu mai este utilizată exclusiv pentru păsări captive.

(4)   Autorizația unei unități de păsări captive se suspendă atunci când autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț a primit notificări referitoare la o suspiciune de gripă aviară înalt patogenă, de infecție cu virusul bolii Newcastle sau de clamidioză aviară și până la excluderea în mod oficial a suspiciunii. În urma notificării suspiciunii, se iau măsurile necesare pentru a confirma sau a exclude suspiciunea și pentru a evita orice răspândire a bolii, în conformitate cu cerințele Regulamentului delegat (UE) 2020/687.

(5)   Dacă unei unități i-a fost suspendată sau retrasă autorizația, unitatea se autorizează din nou cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(a)

au fost eradicate boala și sursa de infecție;

(b)

s-au efectuat operațiuni de curățare și dezinfectare adecvate în unitățile infectate anterior;

(c)

unitatea îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1).

(6)   Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune doar dacă țara terță sau teritoriul terț de origine s-a angajat să informeze Comisia cu privire la suspendarea, retragerea sau reacordarea autorizației pentru orice unitate.

Articolul 57

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru păsările captive

Transporturile de păsări captive pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene;

(b)

au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle, iar autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(c)

au fost supuse unui test de detectare a virusului vizând gripa aviară înalt patogenă și boala Newcastle, cu rezultate negative, în ultimele 7-14 zile anterioare datei încărcării în vederea expedierii către Uniune.

Articolul 58

Cerințe privind intrarea transporturilor de păsări captive în state membre cu statutul de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare

Transporturile de păsări captive din speciile ordinului Galliformes destinate unui stat membru cu statut de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport:

(a)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(b)

au fost ținute izolate timp de cel puțin 14 zile anterior datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune, în unitatea de origine sau în unitatea de carantină din țara terță sau din teritoriul terț de origine, sub supravegherea unui medic veterinar oficial, unde:

(i)

nicio pasăre nu a fost vaccinată împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle în ultimele 21 de zile anterioare datei expedierii transportului;

(ii)

nicio pasăre care nu era destinată transportului nu a intrat în unitate în perioada respectivă;

(iii)

nu a fost efectuată nicio operațiune de vaccinare în unitate;

(c)

au obținut rezultate negative, în ultimele 14 zile anterioare datei încărcării în vederea expedierii către Uniune, la teste serologice vizând depistarea prezenței anticorpilor împotriva virusului bolii Newcastle, efectuate pe eșantioane de sânge la un nivel care asigură un grad de încredere de 95 % pentru depistarea infecțiilor la o prevalență de 5 %.

SECȚIUNEA 2

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CIRCULAȚIA ȘI MANIPULAREA PĂSĂRILOR CAPTIVE DUPĂ INTRAREA LOR ÎN UNIUNE

Articolul 59

Cerințe privind circulația păsărilor captive după intrarea în Uniune

După intrarea în Uniune, transporturile de păsări captive se transportă fără întârziere direct la o unitate de carantină autorizată în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035, astfel:

(a)

durata totală a călătoriei de la punctul de intrare în Uniune până la unitatea de carantină trebuie să nu depășească nouă ore;

(b)

vehiculele utilizate pentru transportul la unitatea de carantină trebuie să fie sigilate de către autoritatea competentă astfel încât conținutul să nu poată fi înlocuit.

Articolul 60

Obligații ale operatorilor de la unitatea de carantină după intrarea în Uniune a transporturilor de păsări captive

Operatorii unității de carantină pentru păsări captive menționată la articolul 59:

(a)

țin păsările captive în carantină timp de cel puțin 30 de zile;

(b)

dacă, pentru procedurile de examinare, de eșantionare și de testare sunt folosite păsări-santinelă, ei asigură faptul că:

(i)

în fiecare secție a unității de carantină sunt folosite cel puțin 10 păsări-santinelă;

(ii)

ele sunt în vârstă de cel puțin trei săptămâni și sunt utilizate o singură dată în acest scop;

(iii)

ele sunt bandajate la picior în vederea identificării sau sunt identificate prin alte mijloace de identificare nedetașabile;

(iv)

ele sunt nevaccinate și au fost depistate ca fiind seronegative în raport cu gripa aviară înalt patogenă și infecția cu virusul bolii Newcastle în ultimele 14 zile anterioare datei de începere a carantinei;

(v)

ele sunt introduse în unitatea de carantină autorizată înainte de sosirea păsărilor captive în spațiul aerian comun și cât mai aproape de păsările captive, astfel încât să fie asigurat contactul apropiat dintre păsările-santinelă și excrementele păsărilor captive aflate în carantină;

(vi)

păsările captive sunt eliberate din carantină numai pe baza autorizației scrise a unui medic veterinar oficial.

Articolul 61

Obligația autorităților competente după intrarea în Uniune a transporturilor de păsări captive

După sosirea păsărilor captive în unitatea de carantină menționată la articolul 59, autoritatea competentă:

(a)

inspectează condițiile de carantină, inclusiv datele referitoare la mortalitate, și efectuează o inspecție clinică a păsărilor captive, cel puțin la începutul și la sfârșitul perioadei de carantină;

(b)

supune păsările captive unor teste vizând gripa aviară înalt patogenă și infecția cu virusul bolii Newcastle, în conformitate cu procedurile de examinare, de eșantionare și de testare menționate în anexa XX.

SECȚIUNEA 3

DEROGĂRI DE LA CERINȚELE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A PĂSĂRILOR CAPTIVE ȘI PENTRU CIRCULAȚIA ȘI MANIPULAREA ACESTOR PĂSĂRI DUPĂ INTRAREA LOR ÎN UNIUNE

Articolul 62

Derogare de la cerințele de sănătate animală pentru păsările captive originare din anumite țări sau teritorii terțe

Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolele 3-10 din partea I, cu excepția articolul 3 litera (a) punctul (i), a articolelor 11-19 și a articolelor 53-61, transporturile de păsări captive care nu respectă respectivele cerințe pot intra în Uniune dacă provin din țări sau teritorii terțe listate în mod specific pentru intrarea în Uniune a păsărilor captive, pe baza unor garanții echivalente.

TITLUL 4

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU ALBINE ȘI BONDARI

CAPITOLUL 1

Cerințe generale privind sănătatea animală pentru albine și bondari

Articolul 63

Categorii autorizate de albine

Doar transporturile care conțin următoarele categorii de albine pot intra în Uniune:

(a)

albine-matcă;

(b)

bondari.

Articolul 64

Expedierea albinelor și a bondarilor către Uniune

Transporturile de albine-matcă și de bondari pot intra în Uniune doar dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ambalajele și cuștile pentru albine-matcă utilizate pentru expedierea albinelor și a bondarilor în Uniune trebuie:

(i)

să fie noi;

(ii)

să nu fi intrat în contact cu albine sau cu faguri cu puiet;

(iii)

să fi fost supuse tuturor măsurilor de precauție necesare pentru a preveni contaminarea lor cu agenți patogeni care cauzează boli ale albinelor sau ale bondarilor;

(b)

hrana care însoțește albinele și bondarii trebuie să fie indemnă de agenți patogeni care cauzează îmbolnăvirea lor;

(c)

ambalajele și produsele însoțitoare trebuie să fi fost supuse unei examinări vizuale înaintea expedierii către Uniune, pentru a asigura faptul că ele nu prezintă riscuri pentru sănătatea animală și că nu conțin:

(i)

în cazul albinelor, Aethina tumida (gândacul mic de stup) și acarieni Tropilaelaps în orice etapă a ciclului lor de viață;

(ii)

în cazul bondarilor, Aethina tumida (gândacul mic de stup) în orice etapă a ciclului său de viață.

CAPITOLUL 2

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru albinele-matcă

Articolul 65

Stupina de origine a albinelor-matcă

Transporturile de albine-matcă pot intra în Uniune doar dacă albinele din transport provin dintr-o stupină situată într-o zonă:

(a)

cu o rază de cel puțin 100 km, care poate cuprinde, dacă este cazul, teritoriul unei țări terțe învecinate:

(i)

unde infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup) sau infestarea cu Tropilaelaps spp. nu a fost raportată;

(ii)

în care nu sunt instituite restricții ca urmare a unei suspiciuni, a unui caz sau a unui focar al bolilor menționate la punctul (i);

(b)

cu o rază de cel puțin 3 km, care poate cuprinde, dacă este cazul, teritoriul unei țări terțe învecinate:

(i)

în care nu au fost raportată loca americană timp de cel puțin 30 de zile anterior datei încărcării în vederea expedierii către Uniune;

(ii)

în care nu sunt instituite restricții ca urmare a unei suspiciuni sau a unui caz confirmat de locă americană în perioada menționată la punctul (i);

(iii)

în care a existat anterior un caz confirmat de locă americană, înaintea perioadei menționate la punctul (i), însă toți stupii au fost verificați ulterior de către autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine și toți stupii infectați au fost tratați și inspectați ulterior, cu rezultate favorabile, în decurs de 30 de zile de la data ultimului caz înregistrat de boală respectivă.

Articolul 66

Stupul de origine al albinelor-matcă

Transporturile de albine-matcă pot intra în Uniune doar dacă albinele din transport provin din stupi din care au fost prelevate și testate eșantioane de faguri vizând loca americană, cu rezultate negative, în ultimele 30 de zile anterioare încărcării în vederea expedierii către Uniune.

Articolul 67

Transportul albinelor-matcă

Transporturile de albine-matcă pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi se realizează în cuști închise, fiecare conținând o singură albină-matcă și cel mult 20 de albine însoțitoare.

Articolul 68

Garanții suplimentare pentru albinele-matcă destinate anumitor state membre sau zone în ceea ce privește infestarea cu Varroa spp. (varrooză)

Transporturile de albine-matcă destinate unui stat membru sau unei zone cu statut de indemn(ă) de infestare cu Varroa spp. (varrooză) pot intra în Uniune numai dacă astfel de transporturi respectă următoarele cerințe:

(a)

albinele din transport trebuie să provină dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau o zonă a acestora indemnă de infestarea cu Varroa spp. (varrooză);

(b)

în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona acestora, infestarea cu Varroa spp. (varrooză) nu a fost raportată într-o perioadă de 30 de zile înainte de data încărcării pentru expediere către Uniune;

(c)

s-au luat toate măsurile de precauție pentru a se evita contaminarea transportului cu Varroa spp. în timpul încărcării și al expedierii către Uniune.

CAPITOLUL 3

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru bondari

Articolul 69

Unitatea de origine a bondarilor

Transporturile de bondari pot intra în Uniune doar dacă bondarii din transport:

(a)

au fost crescuți și ținuți într-o unitate de producție a bondarilor izolată din punctul de vedere al mediului înconjurător, care:

(i)

dispune de dotări prin care se asigură producția de bondari în interiorul unei clădiri care este etanșă pentru insectele zburătoare;

(ii)

dispune de dotări și de echipamente prin care se asigură izolarea suplimentară a bondarilor în unități epidemiologice separate și izolarea fiecărei colonii în containere închise aflate în clădire pe tot parcursul procesului de producție;

(iii)

depozitarea și manipularea polenului în cadrul dotărilor sunt izolate de bondari pe toată durata producției de bondari până când polenul le este oferit ca hrană;

(iv)

dispune de proceduri standard de operare pentru a preveni intrarea gândacului mic de stup în unitate și pentru a verifica în mod regulat dacă în unitate există exemplare de gândac mic de stup;

(b)

în unitatea menționată la litera (a), bondarii trebuie să provină dintr-o unitate epidemiologică în care nu a fost detectată infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup).

Articolul 70

Transportul bondarilor

Transporturile de bondari pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi au fost expediate către Uniune în containere închise, fiecare conținând o colonie de cel mult 200 de bondari adulți, cu sau fără matcă.

CAPITOLUL 4

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru manipularea după intrare a albinelor-matcă și a bondarilor

Articolul 71

Manipularea după intrare a albinelor-matcă și a bondarilor

(1)   După intrarea în Uniune, albinele-matcă trebuie să nu fie introduse în colonii locale exceptând cazul în care ele sunt transferate din cuștile de transport în cuști noi, în conformitate cu alineatul (2), cu permisiunea autorității competente și, dacă este cazul, sub supravegherea directă a acesteia.

(2)   În urma transferului în cuștile noi menționat la alineatul (1), cuștile de transport, însoțitoarele și alte materiale care însoțeau albinele-matcă de la țara terță de origine trebuie să fie trimise la un laborator oficial spre examinare pentru a exclude prezența organismului Aethina Tumida (gândacul mic de stup), inclusiv a ouălor și a larvelor, precum și orice semne ale prezenței acarianului Tropilaelaps.

(3)   Operatorii care primesc bondarii distrug containerul și ambalajele care i-au însoțit pe aceștia din țara terță sau din teritoriul terț de origine, dar îi pot păstra în containerul în care au intrat în Uniune până la finalul duratei de viață a coloniei.

Articolul 72

Obligații specifice ale autorităților competente din statele membre

Autoritatea competentă din statul membru unde este situat locul de destinație al transporturilor de albine sau de bondari:

(a)

supraveghează transferul din cușca de transport în cuștile noi menționat la articolul 71 alineatul (1);

(b)

asigură transmiterea de către operator a materialelor menționate la articolul 71 alineatul (2);

(c)

asigură faptul că laboratorul oficial menționat la articolul 71 alineatul (2) dispune de modalități pentru a distruge cuștile, însoțitoarele și materialul după examinarea de laborator prevăzută la dispoziția respectivă.

TITLUL 5

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A CÂINILOR, A PISICILOR ȘI A DIHORILOR DOMESTICI

Articolul 73

Expedierea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici către Uniune

(1)   Transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi au fost expediate din unitatea lor de origine către Uniune fără a trece prin vreo altă unitate.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici care provin din mai multe unități de origine pot intra în Uniune dacă animalele din transport au fost supuse unei singure operațiuni de colectare în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau zona din acestea, cu condiția respectării următoarelor condiții:

(a)

operațiunea de colectare a fost efectuată într-o unitate:

(i)

autorizată pentru efectuarea de operațiuni de colectare a câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț, în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(ii)

care are atribuit un număr de autorizare unic de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț;

(iii)

listată în acest scop de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine, incluzând informațiile prevăzute la articolul 21 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035;

(iv)

în care următoarele evidențe sunt menținute actualizate timp de cel puțin trei ani:

originea animalelor;

datele sosirii și expedierii la și de la centrul de colectare;

codurile de identificare ale animalelor;

numărul de înregistrare al unității de origine a animalelor;

numărul de înregistrare al transportatorilor și al mijloacelor de transport care livrează sau colectează transportul de câini, de pisici și de dihori domestici la și de la centrul respectiv;

(b)

operațiunea de colectare în centrul de colectare nu a durat mai mult de 6 zile; această perioadă se consideră ca făcând parte din intervalul de timp pentru prelevarea de eșantioane pentru testare înainte de expedierea către Uniune, în cazul în care o astfel de eșantionare este necesară în baza prezentului regulament;

(c)

animalele trebuie să fi sosit în Uniune în decurs de 10 zile de la data expedierii din unitatea de origine.

Articolul 74

Identificarea câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici

(1)   Transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici pot intra în Uniune numai în cazul în care animalele din transport au fost identificate individual prin intermediul unui transponder injectabil implantat de un medic veterinar, care îndeplinește cerințele tehnice pentru mijloacele de identificare a animalelor prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul articolului 120 din Regulamentul (UE) 2016/429.

(2)   Dacă transponderul injectabil implantat menționat la alineatul (1) nu îndeplinește specificațiile tehnice menționate la alineatul respectiv, operatorul responsabil de intrarea transportului în Uniune furnizează dispozitivul de citire care permite verificarea identificării individuale a animalului în orice moment.

Articolul 75

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea din care provin câinii, pisicile și dihorii domestici

Transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care sunt în vigoare și sunt aplicate norme privind prevenirea și controlul infecțiilor cu virusul rabic, cu scopul de a reduce la minimum riscul de infectare a câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici, inclusiv norme privind importurile de astfel de specii din alte țări sau teritorii terțe.

Articolul 76

Câinii, pisicile și dihorii domestici

(1)   Transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici pot intra în Uniune doar dacă animalele din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ele au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul rabic în conformitate cu următoarele condiții:

(i)

animalele trebuie să aibă vârsta de cel puțin 12 săptămâni la momentul vaccinării;

(ii)

vaccinul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute în anexa III la Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21);

(iii)

în ziua expedierii către Uniune, trebuie să fi trecut cel puțin 21 de zile de la finalizarea vaccinării primare împotriva infecției cu virusul rabic;

(iv)

o copie certificată a detaliilor vaccinării trebuie să fie anexată la certificatul de sănătate animală menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i);

(b)

ele trebuie să fi fost supuse unui test valid de titrare a anticorpilor antirabici, în conformitate cu punctul 1 din anexa XXI.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatul ui (1) litera (b), câinii, pisicile și dihorii domestici proveniți din țări terțe sau teritorii terțe sau zone din acestea incluse în lista prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013 al Comisiei (22) pot intra în Uniune fără a fi supuși testului de titrare a virusului rabic.

(3)   Transporturile de câini pot intra într-un stat membru cu statut de indemn de infestarea cu Echinococcus multilocularis sau un program de eradicare autorizat vizând boala respectivă, în cazul în care animalele din transport au fost tratate împotriva acestei infestări în conformitate cu partea 2 din anexa XXI.

Articolul 77

Derogare pentru câinii, pisicile și dihorii domestici destinați unei unități izolate sau de carantină

Prin derogare de la articolul 76, transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici care nu respectă cerințele privind vaccinarea împotriva rabiei și cerințele privind infestarea cu Echinococcus multilocularis pot să intre în Uniune cu condiția ca aceste transporturi să fie destinate intrărilor directe:

(a)

într-o unitate izolată;

sau

(b)

într-o unitate de carantină autorizată în statul membru de destinație.

Articolul 78

Circulația și manipularea după intrarea în Uniune a câinilor, a pisicilor și a dihorilor domestici destinați unei unități izolate sau de carantină

(1)   Transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici destinate unei unități izolate din Uniune se mențin în unitatea izolată de destinație timp de cel puțin 60 de zile de la data intrării lor în Uniune.

(2)   Transporturile de câini, de pisici și de dihori domestici destinate intrării directe într-o unitate de carantină autorizată, astfel cum este menționat la articolul 77 litera (b), se mențin în unitatea respectivă:

(a)

cel puțin șase luni de la data sosirii lor în cazul nerespectării cerințelor pentru vaccinarea împotriva infecției cu virusul rabic prevăzute la articolul 76 alineatul (1);

sau

(b)

în cazul câinilor care nu îndeplinesc cerințele vizând infestarea cu Echinococcus multilocularis prevăzute la articolul 76 alineatul (3), timp de 24 de ore de la un tratament împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis în conformitate cu punctul 2 din anexa XXI.

PARTEA III

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A MATERIALELOR GERMINATIVE, ASTFEL CUM SE PREVEDE LA ARTICOLELE 3 ȘI 5

TITLUL 1

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU MATERIALELE GERMINATIVE PROVENITE DE LA UNGULATE

CAPITOLUL 1

Cerințe generale privind sănătatea animală pentru materialele germinative provenite de la ungulate

Articolul 79

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animale care provin din țări sau din teritorii terțe care respectă cerințele privind sănătatea animală menționate la articolul 22.

Articolul 80

Perioada de reședință a animalelor donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animale care:

(a)

au rămas într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea care este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de materiale germinative timp de cel puțin șase luni înaintea datei colectării;

(b)

timp de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialelor germinative și în cursul perioadei de colectare:

(i)

au fost ținute în unități care nu erau situate într-o zonă de restricții stabilită din cauza apariției la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine a unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvine;

(ii)

au fost ținute într-o singură unitate în care nu au fost raportate boli de categoria D relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvine;

(iii)

nu au intrat în contact cu animale din unități situate într-o zonă de restricții, astfel cum se menționează la punctul (i), sau din unitățile menționate la punctul (ii);

(iv)

nu au fost utilizate pentru reproducere naturală.

Articolul 81

Identificarea animalelor donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animalele identificate în conformitate cu articolul 21.

Articolul 82

Unitățile de materiale germinative

(1)   Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine pot intra în Uniune doar dacă au fost expediate din unități de materiale germinative autorizate, care sunt listate de autoritățile competente ale țărilor terțe sau ale teritoriilor terț sau ale zonelor din acestea care sunt listate.

(2)   Transporturile de materiale germinative pot intra în Uniune doar dacă provin din unitățile de material germinativ autorizate menționate la alineatul (1) care îndeplinesc următoarele cerințe prevăzute în anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/686:

(a)

partea 1 din anexă, în ceea ce privește un centru de colectare a materialului seminal;

(b)

partea 2 din anexă, în ceea ce privește o echipă de colectare a embrionilor;

(c)

partea 3 din anexă, în ceea ce privește o echipă de producere a embrionilor;

(d)

partea 4 din anexă, în ceea ce privește o unitate de prelucrare a materialelor germinative;

(e)

partea 5 din anexă, în ceea ce privește un centru de stocare a materialelor germinative.

Articolul 83

Materialele germinative

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine pot intra în Uniune doar dacă materialele germinative îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

sunt marcate astfel încât pot fi stabilite cu ușurință următoarele informații:

(i)

data colectării sau producerii respectivelor materiale germinative;

(ii)

specia și identificarea animalului (animalelor) donator (donatoare);

(iii)

numărul de autorizare unic, care include codul ISO 3166-1 alpha-2 al țării în care este acordată autorizația;

(iv)

orice alte informații relevante;

(b)

ele îndeplinesc cerințele de sănătate animală în ceea ce privește colectarea, producția, prelucrarea și depozitarea menționate în anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2020/686.

Articolul 84

Transportul de materiale germinative

(1)   Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine pot intra în Uniune doar dacă:

(a)

au fost plasate într-un container care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)

a fost sigilat și numerotat înaintea expedierii din unitatea de materiale germinative autorizată, sub responsabilitatea medicului veterinar al centrului sau al echipei, sau de către un medic veterinar oficial;

(ii)

a fost curățat și dezinfectat sau sterilizat înainte de utilizare sau este un container de unică folosință;

(iii)

a fost umplut cu un agent criogenic care nu a mai fost utilizat anterior pentru alte materiale.;

(b)

în containerul menționat la litera (a) a fost plasat numai un singur tip de material germinativ provenit de la o singură specie.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), operatorii pot plasa într-un container material seminal, ovocite și embrioni proveniți din aceeași specie dacă:

(a)

paietele sau alte ambalaje în care sunt plasate materialele germinative sunt sigilate ferm și ermetic;

(b)

materialele germinative de tipuri diferite sunt separate între ele de compartimente fizice sau prin plasarea lor în pungi de protecție secundare.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), operatorii pot plasa într-un container material seminal, ovocite și embrioni proveniți de la ovine și caprine.

Articolul 85

Cerințe suplimentare pentru transportul de material seminal

Transporturile de material seminal provenit de la bovine, porcine, ovine și caprine care a fost colectat de la mai multe animale donatoare și a fost plasat într-o singură paietă sau într-un alt ambalaj în scopul intrării în Uniune pot intra în Uniune doar dacă:

(a)

materialul seminal a fost colectat și expediat dintr-un singur centru de colectare a materialului seminal;

(b)

existau proceduri în ceea ce privește prelucrarea materialului seminal respectiv, astfel încât să se asigure faptul că acesta respectă cerințele în materie de marcaj prevăzute la articolul 83 litera (a).

CAPITOLUL 2

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru materialele germinative provenite de la bovine

Articolul 86

Unitatea de origine a bovinelor donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectați de la animale provenite din unități care respectă cerințele următoare, iar animalele respective nu au fost niciodată ținute anterior într-o unitate cu un statut sanitar inferior:

(a)

îndeplinesc cerințele de la articolul 23;

(b)

în cazul animalelor donatoare de material seminal înainte de admiterea lor într-un centru de carantină, au fost indemne de următoarele boli:

(i)

infecția cu Mycobacterium tuberculosis complex (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis);

(ii)

infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis;

(iii)

leucoza enzootică bovină;

(iv)

rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă.

Articolul 87

Derogări de la cerințele privind unitatea de origine a bovinelor donatoare

(1)   Prin derogare de la dispozițiile articolului 86 litera (b) punctul (iii), transporturile de material seminal provenit de la bovine pot intra în Uniune dacă animalul donator provine dintr-o unitate care nu este indemnă de leucoza enzootică bovină și:

(a)

are vârsta mai mică de doi ani și a fost născut de o femelă care a fost supusă, cu rezultate negative, unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină după îndepărtarea animalului respectiv de mama sa;

sau

(b)

a împlinit doi ani și a fost supus, cu rezultate negative, unui test serologic vizând leucoza enzootică bovină.

(2)   Prin derogare de la alineatul (86) litera (b) punctul (iii), transporturile de ovocite și de embrioni proveniți de la bovine pot intra în Uniune dacă animalul donator provine dintr-o unitate care nu este indemnă de leucoza enzootică bovină și are vârsta mai mică de doi ani, cu condiția ca medicul veterinar responsabil al unității de origine să fi certificat că nu a existat niciun caz clinic de leucoză enzootică bovină în cursul unei perioade anterioare de cel puțin trei ani.

(3)   Prin derogare de la articolul 86 litera (b) punctul (iv), loturile de material seminal, ovocite și embrioni de bovine pot intra în Uniune dacă un animal donator provine dintr-o unitate care nu este indemnă de rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă, cu condiția ca:

(a)

în cazul materialului seminal, animalul a fost supus, cu un rezultat negativ, unui test necesar în conformitate cu partea 1 litera (b) punctul (iv) din capitolul I al părții 1 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686;

(b)

în cazul ovocitelor sau al embrionilor, medicul veterinar oficial responsabil de unitatea de origine a certificat că nu a existat niciun caz clinic de rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă în cursul unei perioade anterioare de cel puțin 12 luni.

Articolul 88

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru bovinele donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite sau de embrioni pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la bovine donatoare care îndeplinesc cerințele în materie de sănătate animală prevăzute în partea 1 și în capitolele I, II și III din partea 5 a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686.

CAPITOLUL 3

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru materialele germinative provenite de la porcine

Articolul 89

Unitatea de origine a porcinelor donatoare

(1)   Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la porcine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectați de la animale care provin din unități:

(a)

care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 23;

(b)

în cazul animalelor donatoare de material seminal anterior admisiei lor într-un adăpost de carantină, în care nu a fost depistată nicio dovadă clinică, serologică, virusologică sau patologică a infecției cu virusul bolii Aujeszky în cursul unei perioade anterioare de cel puțin 12 luni.

(2)   Transporturile de material seminal provenit de la porcine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animale:

(a)

înaintea admisiei lor într-un adăpost de carantină, care proveneau din unități indemne de infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis în conformitate cu cerințele din capitolul IV al părții 5 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686;

(b)

care au fost ținute într-un adăpost de carantină care, în data admiterii lor, era indemn de infecția cu Brucella abortus, B. și B. suis într-o perioadă anterioară de cel puțin trei luni față de data respectivă;

(c)

care au fost ținute într-un centru de colectare a materialului seminal în care nu s-a raportat nicio dovadă clinică, serologică, virusologică sau patologică a infecției cu virusul bolii Aujeszky timp de cel puțin 30 de zile anterioare datei admiterii și de cel puțin 30 de zile imediat anterioare datei colectării;

(d)

care au fost ținute, de la naștere sau timp de cel puțin trei luni anterioare datei intrării în adăpostul de carantină, într-o unitate în care nu a fost vaccinat niciun animal împotriva infecției cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin și în perioada respectivă nu a fost depistată nicio infecție cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin.

Articolul 90

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru porcinele donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la porcine donatoare care:

(a)

îndeplinesc cerințele specifice în materie de sănătate animală prevăzute în partea 2 și în capitolele I, II, III și IV din partea 5 a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686;

(b)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin.

CAPITOLUL 4

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru materialele germinative provenite de la ovine și caprine

Articolul 91

Unitatea de origine a ovinelor și a caprinelor donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la ovine și caprine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animale donatoare care:

(a)

nu au provenit dintr-o unitate, nici nu au intrat în contact cu animale dintr-o unitate, în cazul unui animal deținut donator de material seminal înainte de a fi admis într-un centru de carantină, care a fost supusă unor restricții de circulație în ceea ce privește infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis. Restricțiile de circulație privind unitatea în cauză sunt eliminate după o perioadă de cel puțin 42 de zile de la data sacrificării și de la eliminarea ultimului animal infectat sau susceptibil de a fi afectat de respectiva boală;

(b)

provin dintr-o unitate, care a fost indemnă de infecția cu B. abortus, B. melitensis și B. suis și nu au fost niciodată ținute anterior în nicio unitate cu un statut inferior.

Articolul 92

Cerințe specifice privind sănătatea animală privind ovinele și caprinele donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite sau de embrioni proveniți de la ovine și caprine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectați de la animale donatoare care îndeplinesc cerințele specifice în materie de sănătate animală prevăzute în partea 3 și în capitolele I, II și III din partea 5 a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686.

CAPITOLUL 5

Cerințe specifice privind sănătatea animală privind materialele germinative provenite de la ecvine

Articolul 93

Unitatea de origine a ecvinelor donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la ecvine pot intra în Uniune doar dacă au fost colectați de la animale donatoare care provin din unități care îndeplinesc cerințele menționate la articolul 23.

Articolul 94

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru ecvinele donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite sau de embrioni proveniți de la ecvine pot intra în Uniune doar dacă animalele donatoare pentru aceste materiale germinative îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), la articolul 24 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) și la articolul 24 alineatul (6) din prezentul regulament, precum și cerințele suplimentare specifice în materie de sănătate animală prevăzute în partea 4 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/686.

CAPITOLUL 6

Norme speciale pentru materialele germinative provenite de la ungulatele destinate unităților izolate

Articolul 95

Materialele germinative destinate unităților izolate din Uniune

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni de bovine, porcine, ovine, caprine și ecvine expediate din unități izolate situate în țări terțe sau în teritorii terțe listate în conformitate cu articolul 29 pot intra în Uniune doar dacă sunt expediate către o unitate izolată din Uniune, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

autoritatea competentă a statului membru de destinație a efectuat o evaluare a riscurilor asociate intrării în Uniune a materialelor germinative în cauză;

(b)

animalele donatoare de la care provin materialele germinative provin dintr-o unitate izolată situată în țara terță sau teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea, care este inclusă într-o listă stabilită în conformitate cu articolul 29 a unităților izolate din care poate fi autorizată intrarea ungulatelor în Uniune;

(c)

materialele germinative sunt destinate unei unități izolate din Uniune, care este autorizată în conformitate cu articolul 95 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(d)

materialele germinative sunt transportate direct la unitatea izolată menționată la litera (c).

Articolul 96

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru animalele donatoare ținute în unități izolate

Transporturile de materiale germinative menționate la articolul 95 pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animale donatoare care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

animalele donatoare nu provin dintr-o unitate situată într-o zonă de restricții stabilită din cauza apariției unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvine și nici nu au intrat în contact cu animale provenite dintr-o astfel de unitate;

(b)

animalele donatoare provin dintr-o unitate în care nu s-a raportat, cu cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor, niciuna dintre bolile de categoria D care sunt relevante pentru bovine, porcine, ovine, caprine sau ecvine;

(c)

animalele donatoare au rămas într-o singură unitate izolată de origine timp de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor destinați intrării în Uniune și pe perioada colectării respective;

(d)

animalele donatoare au fost examinate din punct de vedere clinic de medicul veterinar al unității responsabil cu activitățile desfășurate în unitatea izolată și nu au prezentat niciun simptom al vreunei boli în ziua în care au fost colectate materialul seminal, ovocitele sau embrionii;

(e)

pe cât posibil, animalele donatoare nu au fost utilizate pentru reproducere naturală într-o perioadă de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări a materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor destinați intrării în Uniune și în perioada colectării respective;

(f)

animalele donatoare sunt identificate în conformitate cu articolul 21.

Articolul 97

Cerințe privind materialele germinative obținute în unități izolate

Transporturile de materiale germinative menționate la articolul 95 pot intra în Uniune doar dacă ele sunt:

(a)

marcate în conformitate cu cerințele în materie de informare prevăzute la articolul 83 litera (a);

(b)

transportate în conformitate cu articolele 84 și 85.

TITLUL 2

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ REFERITOARE LA OUĂLE PENTRU INCUBAȚIE PROVENITE DE LA PĂSĂRI DE CURTE ȘI DE LA PĂSĂRI CAPTIVE

CAPITOLUL 1

Cerințe privind sănătatea animală privind ouăle pentru incubație

Articolul 98

Perioada de reședință

Transporturile de ouă pentru incubație pot intra în Uniune doar dacă, imediat înaintea datei încărcării ouălor pentru incubație în vederea expedierii către Uniune, efectivul de origine al ouălor pentru incubație a îndeplinit, în cursul unei perioade de timp continue, cerințele privind perioada de reședință menționate în anexa XXII și, în cursul perioadei respective, efectivul de origine:

(a)

au rămas în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea;

(b)

a rămas în unitatea de origine și nu au fost introduse animale în unitatea respectivă pe parcursul respectivei perioade înainte de încărcare;

(c)

nu a intrat în contact cu păsări de curte sau cu ouă pentru incubație cu un statut sanitar inferior ori cu păsări captive sau sălbatice.

Articolul 99

Manipularea ouălor pentru incubație în timpul transportului către Uniune

Transporturile de ouă pentru incubație pot intra în Uniune doar dacă materialele germinative din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ouăle pentru incubație destinate intrării în Uniune trebuie să nu fi intrat în contact cu păsări de curte, cu păsări captive sau cu ouă pentru incubație care nu sunt destinate intrării în Uniune sau care au un statut sanitar inferior, de la momentul încărcării în unitatea de origine în vederea expedierii către Uniune până la momentul sosirii în Uniune;

(b)

ouăle pentru incubație trebuie să nu fi fost transportate, descărcate în sau deplasate în alt mijloc de transport, atunci când sunt transportate pe șosea, pe mare sau pe calea aerului printr-o țară terță sau printr-un teritoriu terț sau printr-o zonă din acestea care nu este listat(ă) pentru intrarea acelei specii și categorii de ouă pentru incubație în Uniune.

Articolul 100

Derogare și cerințe suplimentare pentru transbordarea ouălor pentru incubație în cazul unui incident în mijlocul de transport pe apă sau pe calea aerului

Prin derogare de la dispozițiile articolului 99 litera (b), transporturile de ouă pentru incubație, care au fost transbordate din mijloacele de transport în vederea expedierii către alte mijloace de transport pentru a călători mai departe spre o țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea care nu este listat(ă) pentru intrarea ouălor pentru incubație în Uniune, pot intra în Uniune doar dacă operațiunea de transbordare s-a efectuat din cauza apariției unei probleme tehnice sau a altui incident neprevăzut care cauzează probleme logistice pe parcursul transportului ouălor pentru incubație către Uniune pe mare sau pe calea aerului, cu scopul de a finaliza transportul până la punctul de intrare în Uniune, doar dacă:

(a)

intrarea în Uniune a ouălor pentru incubație este autorizată de autoritatea competentă a statului membru de destinație și, dacă este cazul, a statului membru de trecere, până la sosirea lor la locul de destinație în Uniune;

(b)

transbordarea a fost supervizată de un medic veterinar oficial sau de funcționarul vamal responsabil și, pe tot parcursul operațiunii:

(i)

au fost instituite măsuri eficace pentru a evita orice contact direct sau indirect între ouăle pentru incubație destinate intrării în Uniune și orice alte ouă pentru incubație sau animale;

(ii)

ouăle pentru incubație au fost transferate direct și cât mai rapid în vederea continuării călătoriei către Uniune într-o navă sau într-o aeronavă care îndeplinește cerințele de la articolul 17, fără a părăsi arealul portului sau al aeroportului;

(c)

ouăle pentru incubație sunt însoțite de o declarație din partea autorității competente a țării terțe sau a teritoriului terț în care a avut loc transferul, în care sunt furnizate informații le necesare privind operațiunea de transfer și prin care se atestă că au fost instituite măsuri relevante în vederea îndeplinirii cerințelor de la litera (b).

Articolul 101

Transportul naval al ouălor pentru incubație

(1)   Transporturile de ouă pentru incubație transportate naval, chiar și doar pentru o parte a deplasării, pot intra în Uniune doar dacă materialele germinative din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ouăle pentru incubație:

(i)

au rămas la bordul navei pe întreaga perioadă a transportului;

(ii)

nu au intrat în contact cu păsări sau cu alte ouă pentru incubație cu un statut sanitar inferior în timp ce se aflau la bordul navei;

(b)

ouăle pentru incubație transportate în conformitate cu litera (a) trebuie să fie însoțite de o declarație în care să fie furnizate următoarele informații:

(i)

portul de plecare din țara terță, din teritoriul terț de origine sau din zona din acestea;

(ii)

portul de sosire în Uniune;

(iii)

în cazurile în care nava a efectuat escală în porturi aflate în afara țării terțe sau a teritoriului terț de origine sau a zonei din acestea de unde a plecat transportul, porturile de escală;

(iv)

faptul că ouăle pentru incubație au îndeplinit pe parcursul transportului cerințele prevăzute la litera (a) și la punctele (i), (ii) și (iii) de la prezenta literă.

(2)   Operatorul responsabil de transportul ouălor pentru incubație asigură faptul că declarația prevăzută la alineatul (1) este anexată la certificatul de sănătate animală și este semnată de căpitanul navei în portul de sosire în ziua sosirii navei.

Articolul 102

Măsuri preventive pentru mijloacele de transport și pentru containerele în care sunt transportate ouăle pentru incubație

Transporturile de ouă pentru incubație pot intra în Uniune doar dacă materialele germinative din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ouăle pentru incubație trebuie să fi fost transportate în vehicule care:

(i)

sunt construite astfel încât ouăle pentru incubație să nu poată cădea;

(ii)

au fost concepute astfel încât să permită curățarea și dezinfecția;

(iii)

au fost curățate și dezinfectate cu un dezinfectant autorizat de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine, și uscate sau lăsate să se usuce imediat înaintea fiecărei încărcări a ouălor pentru incubație destinate intrării în Uniune;

(b)

ouăle pentru incubație trebuie să fi fost transportate în containere care îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)

cerințele de la litera (a);

(ii)

conțin doar ouă pentru incubație din aceeași specie, categorie și tip, care provin din aceeași unitate;

(iii)

au fost închise în conformitate cu instrucțiunile autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine, pentru a evita orice posibilitate de înlocuire a conținutului;

(iv)

au fost:

curățate și dezinfectate înainte de încărcare, conform instrucțiunilor autorității competente a țării terțe sau a teritoriului de origine;

sau

sunt de unică folosință, curate și utilizate pentru prima dată;

(v)

sunt inscripționate cu informațiile privind specia și categoria de ouă pentru incubație prevăzute în anexa XVI.

Articolul 103

Circulația și manipularea ouălor pentru incubație după intrare

După intrarea în Uniune, operatorii, inclusiv transportatorii, asigură faptul că transporturile de ouă pentru incubație:

(a)

sunt transportate direct de la punctul de intrare la punctul de destinație în Uniune;

(b)

îndeplinesc cerințele privind circulația în Uniune și manipularea după intrarea în Uniune, astfel cum sunt prevăzute pentru specia și categoria de ouă pentru incubație în capitolele 5 și 7 din prezentul titlu.

CAPITOLUL 2

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte

Articolul 104

Ouăle pentru incubație care provin de la păsări de curte importate în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea

Transporturile de ouă pentru incubație care provin de la păsări de curte, care provin din efective importate în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea dintr-o altă țară terță sau dintr-un alt teritoriu terț sau dintr-o altă zonă din acestea, pot intra în Uniune doar dacă autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț din care provin ouăle pentru incubație a oferit garanții care atestă faptul că:

(a)

efectivele de origine ale ouălor pentru incubație au fost importate dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care sunt listate pentru intrarea în Uniune a efectivelor respective;

(b)

importul efectivelor de origine ale ouălor pentru incubație în respectiva țară terță sau teritoriu terț sau zonă din acestea s-a desfășurat în conformitate cu cerințe privind sănătatea animală care sunt cel puțin la fel de stricte ca cele aplicabile în cazul intrării directe în Uniune.

Articolul 105

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea din care provin ouăle pentru incubație

Transporturile de ouă pentru incubație ale păsărilor de curte pot intra în Uniune doar dacă provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă din acestea care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

dispune de un program de supraveghere a bolilor vizând gripa aviară înalt patogenă, instituit cu cel puțin șase luni înaintea datei expedierii transportului către Uniune, iar respectivul program de supraveghere îndeplinește cerințele prevăzute în:

(i)

anexa II la prezentul regulament;

sau

(ii)

capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

(b)

este considerat(ă) indemn(ă) de gripa aviară înalt patogenă în conformitate cu articolul 38;

(c)

în cazul în care se efectuează vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

(i)

programul de vaccinare respectă cerințele prevăzute în anexa XIII;

(ii)

programul de supraveghere menționat la litera (a) din prezentul articol îndeplinește, în plus față de cerințele din anexa II, cerințele din punctul 2 al anexei XIII;

(iii)

s-a angajat să informeze Comisia cu privire la orice modificare a programului de vaccinare în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea;

(d)

care:

(i)

în cazul ouălor pentru incubație provenite de la alte păsări de curte decât ratitele, este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39;

(ii)

în cazul ouălor pentru incubație ale ratitelor:

este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39;

sau

nu este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39, însă autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții cu privire la respectarea cerințelor privind infecția cu virusul bolii Newcastle în ceea ce privește izolarea, supravegherea și testarea, astfel cum se prevede în anexa XIV;

(e)

în cazul în care se efectuează vaccinare împotriva virusului bolii Newcastle, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

(i)

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute în partea 1 din anexa XV;

sau

(ii)

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 2 al anexei XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(f)

s-a angajat că, în cazul oricărui focar de gripă aviară înalt patogenă sau al unui focar de infecție cu virusul bolii Newcastle, va transmite Comisiei următoarele informații:

(i)

informații privind situația bolii în termen de 24 de ore de la confirmarea oricărui focar inițial de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

actualizări regulate privind situația bolii;

(g)

care s-a angajat să transmită laboratorului de referință al Uniunii Europene pentru gripa aviară și boala Newcastle izolate de virusuri din focarele inițiale de gripă aviară înalt patogenă și de infecție cu virusul bolii Newcastle.

Articolul 106

Unitatea de origine a ouălor pentru incubație

Transporturile de ouă pentru incubație provenite de la păsări de curte pot intra în Uniune doar dacă provin din:

(a)

incubatoare autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035; și

(i)

a căror autorizație nu a fost suspendată sau retrasă;

(ii)

într-o zonă cu o rază de 10 km față de incubatoarele respective, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterioare datei încărcării ouălor pentru incubație în vederea expedierii către Uniune;

(iii)

cărora le-a fost atribuit de către autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț un număr de autorizare unic;

(b)

efectivele au fost ținute în unități autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte cu cele prevăzute la articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2035; și

(i)

a căror autorizație nu a fost suspendată sau retrasă;

(ii)

într-o zonă cu o rază de 10 km față de unitățile respective, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterioare datei colectării ouălor pentru incubație în vederea expedierii către Uniune;

(iii)

în care nu au fost raportate cazuri confirmate de infecție cu virusurile gripei aviare slab patogene în acele unități, timp de cel puțin 21 de zile anterioare datei colectării ouălor în vederea expedierii către Uniune.

Articolul 107

Efectivul de origine al ouălor pentru incubație

Transporturile de ouă pentru incubație ale păsărilor de curte pot intra în Uniune doar dacă provin din efective care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

dacă au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene, țara terță sau teritoriul terț de origine au oferit garanții privind conformitatea cu cerințele minime pentru programele de vaccinare și supravegherea suplimentară, menționate în anexa XIII;

(b)

dacă au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc:

criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV; sau

criteriile generale pentru vaccinurile recunoscute împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte și ouăle pentru incubație din care au provenit puii de o zi îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală prevăzute la punctul 2 din anexa XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice menționate la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru fiecare transport trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV;

(c)

au făcut obiectul unui program de supraveghere a bolilor care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 și s-a constatat că nu erau infectate și nu prezentau niciun motiv să se suspecteze vreo infecție cu următorii agenți:

(i)

Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum și Mycoplasma gallisepticum în cazul Gallus gallus;

(ii)

Salmonella arizonae [serogroup O:18(k)], Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum, Mycoplasma meleagridis și Mycoplamsa gallisepticum în cazul Meleagris gallopavo;

(iii)

Salmonella Pullorum și Salmonella Gallinarum în cazul Numida meleagris, Coturnix coturnix, Phasianus colchicus, Perdix perdix, Anas spp.;

(d)

au fost ținute în unități care, în cazul confirmării infecției cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae în cursul ultimelor 12 luni anterioare datei colectării ouălor în vederea expedierii către Uniune au aplicat următoarele măsuri:

(i)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus;

(ii)

după sacrificarea sau uciderea efectivului infectat menționat la punctul (i), unitatea a fost curățată și dezinfectată;

(iii)

în urma curățării și dezinfectării menționate la punctul (ii), toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la testele vizând infecția cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum și S. arizonae efectuate de două ori la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere a bolilor menționat la litera (c);

(e)

au fost ținute în unități care, în cazul confirmării micoplasmozei aviare (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) în cursul ultimelor 12 luni anterioare datei colectării ouălor în vederea expedierii către Uniune au aplicat următoarele măsuri:

fie

(i)

efectivul infectat a avut rezultate negative la teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate de două ori în conformitate cu programul de depistare a bolilor menționat la litera (c) pe întregul efectiv la un interval de cel puțin 60 de zile;

sau

(ii)

efectivul infectat a fost sacrificat sau a fost ucis și distrus, unitatea a fost curățată și dezinfectată, iar în urma curățării și a dezinfectării, toate efectivele din unitate au avut rezultate negative la teste vizând micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum și M. meleagridis) efectuate de două ori la un interval de cel puțin 21 de zile, în conformitate cu programul de supraveghere a bolilor menționat la litera (c);

(f)

au fost supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial în țara terță sau în teritoriul terț de origine ori în zona din acestea, în ultimele 24 de ore anterioare momentului încărcării transportului de ouă pentru incubație în vederea expedierii către Uniune, în scopul depistării semnelor care indică apariția unor boli, inclusiv bolile listate relevante menționate în anexa I și bolile emergente, și nu au prezentat simptome de boală sau motive pentru a suspecta prezența oricăreia dintre respectivele boli.

Articolul 108

Ouăle pentru incubație din transport

Transporturile de ouă pentru incubație pot intra în Uniune doar dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

dacă ouăle pentru incubație au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene, țara terță sau teritoriul terț de origine au oferit garanții privind conformitatea cu cerințele minime pentru programele de vaccinare și supravegherea suplimentară, menționate în anexa XIII;

(b)

dacă ouăle pentru incubație au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine a furnizat garanții care atestă că vaccinurile utilizate respectă criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru transportul respectiv trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV;

(c)

ouăle pentru incubație trebuie să fie marcate:

(i)

cu cerneală colorată;

(ii)

în cazul ouălor pentru incubație ale altor păsări de curte decât ratitele, cu o ștampilă care indică numărul de autorizare unic al unității de origine menționate la articolul 106;

(iii)

în cazul ouălor pentru incubație ale ratitelor, cu o ștampilă care indică codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine și numărul de autorizare unic al unității de origine menționate la articolul 106;

(d)

ouăle pentru incubație trebuie să fi fost dezinfectate conform instrucțiunilor autorității competente a țării terțe sau a teritoriului terț de origine.

Articolul 109

Intrarea ouălor pentru incubație în state membre cu statut de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare

Transporturile de ouă pentru incubație destinate unui stat membru indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar dacă:

(a)

nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(b)

provin din efective care respectă cerințele prevăzute la unul dintre punctele următoare:

(i)

nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

sau

(ii)

au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu un vaccin inactivat;

sau

(iii)

au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu un vaccin viu, cu cel mult 60 de zile înaintea momentului colectării ouălor.

CAPITOLUL 3

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru transporturile care conțin mai puțin de 20 de ouă pentru incubație provenite de la alte păsări de curte decât ratitele

Articolul 110

Derogări și cerințe speciale pentru transporturile care conțin mai puțin de 20 de ouă pentru incubație provenite de la alte păsări de curte decât ratitele

Prin derogare de la dispozițiile articolelor 101, 102, 106, 107 și 108, transporturile care conțin mai puțin de 20 de ouă pentru incubație provenite de la alte păsări de curte decât ratitele pot intra în Uniune cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

provin din unități:

(i)

înregistrate de autoritatea competentă a țării terțe sau teritoriului terț de origine;

(ii)

în care nu au fost raportate cazuri confirmate de infecție cu virusurile gripei aviare slab patogene în ultimele 21 de zile anterioare datei colectării ouălor pentru incubație;

(iii)

într-o zonă cu raza de 10 km față de unitățile respective, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterioare datei colectării ouălor pentru incubație;

(b)

în ceea ce privește vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene:

(i)

ouăle pentru incubație nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene;

(ii)

dacă efectivele de origine au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene, țara terță sau teritoriul terț de origine au oferit garanții privind conformitatea cu cerințele minime pentru programele de vaccinare și supravegherea suplimentară, menționate în anexa XIII;

(c)

în ceea ce privește vaccinarea împotriva virusului bolii Newcastle, ouăle pentru incubație nu au fost vaccinate împotriva virusului bolii Newcastle, iar în cazul în care efectivul fost vaccinat împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc:

criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

sau

criteriile generale pentru vaccinurile consacrate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar ouăle pentru incubație îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 2 al anexei XV pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru transportul respectiv trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV;

(d)

provin din efective care au fost supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial în țara terță sau în teritoriul terț de origine ori în zona din acestea, în ultimele 24 de ore anterioare momentului încărcării transporturilor de ouă pentru incubație în vederea expedierii către Uniune, în scopul depistării semnelor care indică apariția unor boli, inclusiv bolile listate relevante menționate în anexa I și bolile emergente, iar efectivele nu au prezentat simptome de boală sau motive pentru a suspecta prezența oricăreia dintre respectivele boli;

(e)

provin din efective care:

(i)

au fost izolate în unitatea de origine timp de cel puțin 21 de zile anterior datei colectării ouălor;

(ii)

s-a constatat că nu sunt infectate și nu prezintă motive să fie suspectată vreo infecție cu următorii agenți, în urma testelor efectuate conform cerințelor pentru testarea transporturilor de mai puțin de 20 de păsări de curte, cu excepția ratitelor, și de mai puțin de 20 de ouă pentru incubație ale acestora, anterior intrării în Uniune, prevăzute în anexa XVII:

Salmonella Pullorum, Salmonella Gallinarum și Mycoplasma gallisepticum în cazul Gallus gallus;

Salmonella arizonae [serogroup O:18(k)], Salmonela Pullorum, Salmonella Gallinarum, Mycoplasma meleagridis și Mycoplasma gallisepticum în cazul Meleagris gallopavo;

Salmonella Pullorum și Salmonella Gallinarum în cazul Numida meleagris, Coturnix coturnix, Phasianus colchicus, Perdix perdix, Anas spp.

CAPITOLUL 4

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru ouăle fără patogeni specificați

Articolul 111

Derogare și cerințe speciale pentru ouăle fără patogeni specificați

Prin derogare de la cerințele privind perioada de reședință prevăzute la articolul 98 și de la cerințele specifice privind sănătatea animală menționate la articolele 105-110 și la articolele 112-114, transporturile de ouă fără patogeni specificați care nu îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală din dispozițiile respective pot intra în Uniune dacă îndeplinesc, în schimb, următoarele cerințe privind sănătatea animală:

(a)

provin din efective care:

(i)

sunt indemne de patogeni specificați, astfel cum sunt descriși în Farmacopeea europeană, iar rezultatele tuturor testelor și examinărilor clinice necesare pentru acest statut specific au fost favorabile, inclusiv rezultate negative la testele vizând gripa aviară înalt patogenă, infecția cu virusul bolii Newcastle și infecția cu virusurile gripei aviare slab patogene, efectuate în ultimele 30 de zile anterioare colectării ouălor în vederea expedierii către Uniune;

(ii)

au fost supuse unor examinări clinice cel puțin o dată pe săptămână, astfel cum se descrie în Farmacopeea europeană, și nu au fost detectate simptome de boală sau motive pentru a suspecta prezența oricărei boli;

(iii)

au fost ținute timp de cel puțin șase săptămâni anterior momentului colectării ouălor în vederea expedierii către Uniune, în unități care îndeplinesc condițiile descrise în Farmacopeea europeană;

(iv)

nu au intrat în contact cu păsări de curte care nu îndeplinesc cerințele de la prezentul articol sau cu păsări sălbatice timp de cel puțin șase săptămâni anterior momentului colectării ouălor în vederea expedierii către Uniune;

(b)

au fost marcate cu cerneală colorată, cu o ștampilă care conține codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine și numărul de autorizare unic al unității de origine;

(c)

au fost dezinfectate conform instrucțiunilor autorității competente a țării terțe sau a teritoriului terț de origine.

CAPITOLUL 5

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru circulația și manipularea ouălor pentru incubație ale păsărilor de curte după intrarea în Uniune și ale păsărilor de curte eclozate din aceste ouă

Articolul 112

Obligațiile operatorilor în ceea ce privește manipularea ouălor pentru incubație după intrarea acestora în Uniune și manipularea păsărilor de curte eclozate din aceste ouă

(1)   Operatorii de la unitatea de destinație plasează ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea:

(a)

în incubatoare separate în care nu se mai află alte ouă pentru incubație;

sau

(b)

în incubatoare în care se află deja alte ouă pentru incubație.

(2)   Operatorii, astfel cum sunt menționați la alineatul (1), asigură faptul că păsările de curte de reproducție și păsările pentru producție care au eclozat din ouă pentru incubație menționate la alineatul respectiv sunt ținute fără întrerupere:

(a)

în incubator timp de cel puțin trei săptămâni de la data eclozării;

sau

(b)

în unitățile la care au fost trimise păsările de curte după eclozare, fie în același stat membru, fie într-un alt stat membru, timp de cel puțin trei săptămâni de la data eclozării.

(3)   În perioadelor prevăzute la alineatul (2), operatorii țin păsările de curte, eclozate din ouă pentru incubație care au intrat în Uniune, separat de alte efective de păsări de curte.

(4)   Dacă păsările de curte de reproducție și păsările pentru producție, eclozate din ouă pentru incubație care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea, au fost introduse în sedii sau în incinte în care sunt prezente alte păsări de curte, perioadele relevante prevăzute la alineatul (2) încep de la data introducerii ultimei păsări și nicio pasăre de curte nu va fi mutată din sedii sau din incinte înainte de încheierea acestor perioade.

(5)   Dacă ouăle pentru incubație ale păsărilor de curte, care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea, au fost introduse în incubatoare în care erau deja prezente alte ouă pentru incubație:

(a)

dispozițiile de la alineatele (2)-(4) se aplică tuturor păsărilor de curte eclozate din ouăle pentru incubație aflate în același incubator ca ouăle pentru incubație care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu sau dintr-o zonă din acestea;

(b)

perioadele relevante menționate la alineatul (2) încep de la data eclozării ultimului ou pentru incubație care a intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea.

Articolul 113

Eșantionarea și testarea după intrarea în Uniune

Autoritatea competentă a statului membru de destinație asigură faptul că păsările de curte de reproducție și păsările de curte pentru producție eclozate din ouă pentru incubație care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea trebuie să fie supuse unei examinări clinice, efectuate de un medic veterinar oficial, în cadrul unității de destinație, cel târziu la data expirării perioadelor relevante menționate la articolul 112 alineatul (2) și, dacă este necesar, le sunt prelevate eșantioane în vederea testării pentru monitorizarea stării lor de sănătate.

Articolul 114

Obligația autorităților competente în ceea ce privește prelevarea de eșantioane și testarea ratitelor provenite din ouă pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle

Autoritatea competentă din statul membru de destinație asigură faptul că ratitele eclozate din ouă pentru incubație care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, pe parcursul perioadelor prevăzute la articolul 112 alineatul (2):

(a)

sunt supuse unui test de detectare a virusurilor pentru infecția cu virusul bolii Newcastle, efectuat de autoritatea competentă pe secreții din cloacă sau pe eșantioane de fecale prelevate de la fiecare ratită;

(b)

în cazul ratitelor destinate unui stat membru cu statut de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare, în plus față de cerințele menționate la litera (a), ele sunt supuse unui test serologic vizând infecția cu virusul bolii Newcastle efectuat de autoritatea competentă pe fiecare ratită;

(c)

toate ratitele trebuie să fi obținut rezultate negative la testele prevăzute la literele (a) și (b) anterior eliberării din izolare.

CAPITOLUL 6

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru ouăle pentru incubație ale păsărilor captive

Articolul 115

Ouăle pentru incubație din transport

Transporturile de ouă pentru incubație ale păsărilor captive pot intra în Uniune doar dacă au fost obținute de la păsări captive care îndeplinesc cerințele pentru intrarea în Uniune prevăzute la articolele 55-58.

CAPITOLUL 7

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru circulația și manipularea ouălor pentru incubație ale păsărilor captive după intrarea în Uniune și ale păsărilor de captive eclozate din aceste ouă

Articolul 116

Manipularea ouălor pentru incubație ale păsărilor captive după intrarea acestora în Uniune și manipularea păsărilor captive eclozate din aceste ouă pentru incubație

Operatorii de la unitatea de destinație:

(a)

plasează ouăle pentru incubație ale păsărilor captive care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în incubatoare separate în care nu se mai află alte ouă pentru incubație;

(b)

asigură faptul că păsările captive care au eclozat din ouăle pentru incubație ale păsărilor captive menționate la articolul 115 sunt ținute într-o unitate de carantină autorizată în conformitate cu cerințele de la articolele 59-61.

TITLUL 3

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU MATERIALELE GERMINATIVE ALE ALTOR ANIMALE DECÂT UNGULATELE ȘI ALTELE DECÂT OUĂLE PENTRU INCUBAȚIE PROVENITE DE LA PĂSĂRI DE CURTE ȘI PĂSĂRI CAPTIVE DESTINATE UNITĂȚILOR IZOLATE

Articolul 117

Cerințe pentru intrarea în Uniune a transporturilor de materiale germinative provenite de la alte animale decât cele menționate la articolul 1 alineatul (4) literele (a) și (b) expediate din unități izolate

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni proveniți de la alte animale decât cele menționate la articolul 1 alineatul (4) literele (a) și (b), expediate din unități izolate listate în conformitate cu articolul 29, pot intra în Uniune doar dacă sunt expediate către o unitate izolată din Uniune, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)

autoritatea competentă a statului membru de destinație a efectuat o evaluare a riscurilor pe care le poate prezenta intrarea acestor materiale germinative pentru Uniune;

(b)

animalele donatoare ale materialelor germinative respective provin dintr-o țară, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă terță autorizată pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de animale;

(c)

animalele donatoare de la care provin materialele germinative respective provin dintr-o unitate izolată dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț de origine sau dintr-o zonă din acestea, care este inclus(ă) într-o listă a unităților izolate stabilită în conformitate cu articolul 29 din care poate fi autorizată intrarea animalelor din specia respectivă în Uniune;

(d)

materialele germinative sunt destinate unei unități izolate din Uniune, care este autorizată în conformitate cu articolul 95 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(e)

materialele germinative sunt transportate direct la unitatea izolată menționată la litera (d).

Articolul 118

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru animalele donatoare

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni menționate la articolul 117 pot intra în Uniune doar dacă au fost colectate de la animale donatoare care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

nu provin dintr-o unitate situată într-o zonă de restricții stabilită din cauza apariției unei boli de categoria A sau a unei boli emergente relevante pentru speciile de animale terestre deținute, și nici nu au intrat în contact cu animale provenite dintr-o astfel de unitate;

(b)

provin dintr-o unitate în care, cu cel puțin 30 de zile înainte, nu a fost raportată niciuna dintre bolile de categoria D relevante pentru specia de animale terestre deținute;

(c)

au rămas într-o singură unitate izolată de origine timp de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor destinați intrării în Uniune;

(d)

au fost examinate din punct de vedere clinic de medicul veterinar al unității responsabil de activitățile desfășurate în unitatea izolată și nu au prezentat niciun simptom al vreunei boli în ziua în care au fost colectate materialul seminal, ovocitele sau embrionii;

(e)

pe cât posibil, nu au fost utilizate pentru reproducere naturală în cursul unei perioade de cel puțin 30 de zile înainte de data primei colectări și în cursul perioadei de colectare a materialului seminal, a ovocitelor sau a embrionilor destinați intrării în Uniune;

(f)

sunt identificate și înregistrate conform normelor din unitatea izolată respectivă.

Articolul 119

Cerințele pentru materialele germinative

Transporturile de material seminal, de ovocite și de embrioni menționate la articolul 117 pot intra în Uniune doar dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

sunt marcate astfel încât pot fi stabilite cu ușurință următoarele informații:

(i)

data colectării sau producerii respectivelor materiale germinative;

(ii)

specia și, dacă este necesar, subspecia, și identificarea animalului (animalelor) donator (donatoare);

(iii)

numărul de autorizare unic al unității izolate, care include codul ISO 3166-1 alpha-2 al țării în care este acordată autorizația;

(iv)

orice alte informații relevante;

(b)

sunt transportate într-un container care:

(i)

este sigilat și numerotat înaintea expedierii din unitatea izolată de către medicul veterinar al unității, responsabil de activitățile unității izolate;

(ii)

a fost curățat și dezinfectat sau sterilizat înainte de utilizare ori este un container de unică folosință;

(iii)

a fost umplut cu un agent criogenic care nu a mai fost utilizat anterior pentru alte materiale.

PARTEA IV

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ ASTFEL CUM SE PREVEDE LA ARTICOLELE 3 ȘI 5

TITLUL 1

CERINȚE GENERALE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 120

Constrângeri temporale în ceea ce privește data producției

Transporturile de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă produsele din transport nu au fost obținute într-o perioadă în care:

(a)

Uniunea a adoptat măsuri de restricții în materie de sănătate animală pentru intrarea unor astfel de produse din țara terță sau teritoriul terț de origine sau dintr-o zona din acestea;

(b)

a fost suspendată autorizația pentru intrarea în Uniune a unor astfel de produse din țara terță sau teritoriul terț de origine sau dintr-o zona din acestea.

Articolul 121

Cerințe în ceea ce privește tratamentele aplicate produselor de origine animală

(1)   Transporturile de produse de origine animală altele decât cele proaspete sau crude, pot intra în Uniune doar dacă produsele din transport au fost tratate conform titlurilor 3-6 din prezenta parte.

Tratamentul menționat la primul paragraf trebuie să fi fost:

(a)

atribuit în mod specific de către Uniune în listă țării terțe sau teritoriului terț de origine sau zonei din acestea și speciei de origine a produsului de origine animală;

(b)

aplicat într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea care este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a respectivei specii și categorii de produse de origine animală;

(c)

aplicat în conformitate cu cerințele privind:

(i)

tratamentele de atenuare a riscurilor pentru produsele din carne prevăzute în anexa XXVI;

(ii)

tratamentele de atenuare a riscurilor pentru produsele lactate prevăzute în anexa XXVII;

(iii)

tratamentele de atenuare a riscurilor pentru produsele din ouă prevăzute în anexa XXVIII.

(2)   După finalizarea tratamentului prevăzut la alineatul (1), produsele de origine animală trebuie să fie manipulate până la ambalare într-o manieră care să prevină orice contaminare încrucișată care ar putea introduce un risc pentru sănătatea animală.

Articolul 122

Cerințe privind mijloacele de transport utilizate pentru produsele de origine animală

Transporturile de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi au fost transportate într-un mijloc de transport conceput, construit și întreținut astfel încât statutul sanitar al produselor de origine animală să nu fie periclitat în timpul transportului de la punctul de origine până în Uniune.

Articolul 123

Expedierea produselor de origine animală către Uniune

Transporturile de produse de origine animală pot intra în Uniune doar dacă astfel de transporturi au fost expediate la destinația lor din Uniune separat de animalele și produsele de origine animală care nu îndeplinesc cerințele relevante privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune prevăzute în prezentul regulament.

TITLUL 2

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A CĂRNII PROASPETE

CAPITOLUL 1

Cerințe generale privind sănătatea animală pentru carnea proaspătă

Articolul 124

Expedierea la abator a animalelor deținute de la care provine carnea proaspătă

Transporturile de carne proaspătă provenită de la animale deținute, cu excepția celor deținute ca vânat de crescătorie care au fost ucise pe loc, pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la animale deținute care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

unitatea de origine a animalelor este situată:

(i)

în aceeași țară terță sau teritoriu terț sau zonă din acestea ca și abatorul în care a fost obținută carnea proaspătă;

sau

(ii)

într-o țară terță sau teritoriu terț sau într-o zonă a acestora care, în momentul expedierii animalelor la abator, a fost autorizat(ă) să introducă în Uniune carne proaspătă provenită de la speciile relevante de animale;

(b)

animalele deținute au fost expediate direct din unitatea lor de origine la abator;

(c)

pe parcursul transportului la abatorul menționat la litera (a), animalele deținute:

(i)

nu au trecut printr-o țară terță, printr-un teritoriu terț sau printr-o zonă din acestea care nu este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a respectivei specii și categorii de carne proaspătă;

(ii)

nu au intrat în contact cu animale cu un statut sanitar inferior;

(d)

mijloacele de transport și containerele utilizate pentru a transporta animalele deținute la abatorul menționat la litera (a) îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 17 și 18.

Articolul 125

Expedierea carcaselor de animale sălbatice sau de animale deținute ca vânat de crescătorie ucise pe loc

Transporturile de carne proaspătă provenită de la animale sălbatice sau de la animale deținute ca vânat sălbatic care au fost ucise pe loc pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la carcase care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

carcasele au fost expediate direct de la locul uciderii la o unitate de prelucrare a vânatului situată în aceeași țară terță, în același teritoriu sau în aceeași zonă din acestea care este listat(ă);

(b)

pe parcursul transportului la unitatea de prelucrare a vânatului menționată la litera (a), carcasele:

(i)

nu au trecut printr-o țară terță, printr-un teritoriu terț sau printr-o zonă din acestea care nu este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a respectivei specii și categorii de carne proaspătă;

(ii)

nu au intrat în contact cu animale sau cu carcase cu un statut sanitar inferior;

(c)

carcasele au fost transportate la unitatea de prelucrare a vânatului menționată la litera (a) în mijloace de transport și containere care îndeplinesc următoarele cerințe:

(i)

au fost curățate și dezinfectate, cu un dezinfectant autorizat de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine, înaintea încărcării carcaselor în vederea expedierii către Uniune;

(ii)

au fost concepute astfel încât statutul sanitar al carcaselor nu a fost periclitat în timpul transportului.

Articolul 126

Inspecțiile ante-mortem și post-mortem

Transporturile de carne proaspătă provenită de la animale deținute și sălbatice pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la animale care au fost supuse următoarelor inspecții:

(a)

în cazul animalelor deținute:

(i)

o inspecție ante-mortem în ultimele 24 de ore anterioare sacrificării;

(ii)

o inspecție post-mortem efectuată, fără întârziere, după uciderea sau sacrificarea lor;

(b)

în cazul animalelor sălbatice, o inspecție post-mortem efectuată, fără întârziere, după uciderea acestora.

Inspecțiile menționate la primul paragraf trebuie să fi fost efectuate de un medic veterinar oficial din țara terță sau din teritoriul terț de origine sau dintr-o zonă din acestea, pentru a exclude prezența bolilor relevante menționate în anexa I și a bolilor emergente.

Articolul 127

Manipularea animalelor de la care provine carnea proaspătă în timpul uciderii sau al sacrificării

Transporturile de carne proaspătă pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine de la animale care nu au intrat în contact cu animale cu un statut sanitar inferior în timpul uciderii sau al sacrificării lor.

Articolul 128

Manipularea și prepararea cărnii proaspete în unitatea de origine a cărnii proaspete

Transporturile de carne proaspătă trebuie să fie separate în mod strict de carnea proaspătă care nu îndeplinește cerințele relevante privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete, prevăzute la articolele 124-146, pe întreg parcursul operațiunilor de sacrificare, tăiere și până la:

(a)

ambalarea ei în vederea depozitării ulterioare sau a expedierii către Uniune;

sau

(b)

sosirea ei în Uniune, în cazul cărnii proaspete neambalate.

CAPITOLUL 2

Cerințe privind sănătatea animală pentru carnea proaspătă provenită de la ungulate

SECȚIUNEA 1

CERINȚE GENERALE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CARNEA PROASPĂTĂ PROVENITĂ DE LA UNGULATELE DEȚINUTE ȘI SĂLBATICE

Articolul 129

Speciile de animale de la care provine carnea proaspătă de ungulate

Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine de la următoarele specii:

(a)

în cazul ungulatelor deținute, de la toate speciile de ungulate;

(b)

în cazul ungulatelor sălbatice și al celor deținute ca vânat de crescătorie, de la toate speciile de ungulate, cu excepția bovinelor, a ovinelor, a caprinelor și a raselor domestice de porcine.

Articolul 130

Interdicție în ceea ce privește intrarea sângelui proaspăt

Transporturile de sânge proaspăt provenit de la ungulate pentru consum uman nu pot intra în Uniune.

SECȚIUNEA 2

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CARNEA PROASPĂTĂ PROVENITĂ DE LA UNGULATELE DEȚINUTE

Articolul 131

Perioada de reședință înaintea sacrificării sau a uciderii ungulatelor deținute de la care provine carnea proaspătă

(1)   Ungulatele deținute de la care provine carnea proaspătă destinată intrării în Uniune nu este necesar să respecte o perioadă de reședință înaintea datei sacrificării sau a uciderii, cu condiția ca ele să fi fost introduse în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea:

(a)

dintr-o altă țară terță sau dintr-un alt teritoriu terț sau dintr-o zonă listat(ă) pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete provenite de la aceeași specie de ungulate, iar ungulatele deținute au rămas acolo timp de cel puțin trei luni anterior sacrificării;

sau

(b)

un stat membru.

(2)   Ungulatele deținute de la care provine carnea proaspătă destinată intrării în Uniune, cu excepția celor menționate la alineatul (1), trebuie să respecte, imediat înaintea datei sacrificării sau a uciderii, o perioadă de reședință neîntreruptă în conformitate cu anexa XXIII în cazul în care ele:

(a)

au rămas în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau într-o zonă din acestea;

(b)

au rămas în unitatea de origine;

(c)

nu au intrat în contact cu ungulate cu un statut sanitar inferior.

Articolul 132

Derogare de la expedierea directă la abator a animalelor deținute de la care provine carnea proaspătă

Prin derogare de la articolul 124 litera (b), transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate deținute care nu respectă cerințele respective se autorizează să intre în Uniune în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la bovine, ovine sau caprine și:

(a)

ungulatele au trecut printr-o singură unitate care efectuează operațiuni de colectare și care îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 20 litera (b), după ce au părăsit unitatea lor de origine și înainte de sosirea lor la abator;

(b)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine a oferit garanții suplimentare pentru a se asigura faptul că statutul sanitar al ungulatelor nu a fost periclitat pe parcursul deplasării lor de la unitatea de origine până la sosirea la abator;

(c)

țara terță, teritoriul terț sau zona din acestea menționate la litera (b) sunt autorizate în listă pentru o astfel de derogare.

Articolul 133

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea din care provine carnea proaspătă obținută de la ungulate deținute

(1)   Transporturile de carne proaspătă obținută de la ungulate deținute pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care respectă perioadele minime de indemn(ă) de boală prevăzute în tabelul din partea A a anexei XXIV, pentru bolile listate menționate, pentru care sunt listate speciile de ungulate de la care a fost obținută carnea proaspătă.

Perioadele minime prevăzute la primul paragraf pot fi reduse în cazul bolilor listate în partea B din anexa XXIV, sub rezerva respectării condițiilor specifice menționate acolo; aceste condiții specifice trebuie să fie atribuite în mod specific de Uniune în listă țării terțe sau teritoriului terț sau zonei din acestea și speciei respective de origine a cărnii proaspete.

(2)   Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate deținute pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care nu s-a efectuat vaccinarea împotriva bolilor listate menționate la alineatul (1) conform tabelului din partea A a anexei XXV.

(3)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), este posibil ca vaccinarea împotriva febrei aftoase să se fi efectuat sub rezerva respectării condițiilor specifice care trebuie prevăzute de autoritatea competentă și prezentate la punctul 1 litera (b) sau la punctul 3.1 litera (a) din partea B a anexei XXV, care trebuie să fie atribuite în mod specific de către Uniune în listă țării terțe respectiv sau teritoriului terț respectiv sau zonei din acestea și speciei respective de origine a cărnii proaspete.

Articolul 134

Unitatea de origine a ungulatelor deținute de la care s-a obținut carnea proaspătă

(1)   Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate deținute pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la ungulate care provin dintr-o unitate:

(a)

în care și în jurul căreia, inclusiv, dacă este cazul, pe teritoriul unei țări învecinate, într-o zonă cu raza de 10 km și timp de 30 de zile înaintea datei sacrificării nu a fost raportată niciuna dintre bolile listate menționate în partea A din anexa XXIV, pentru care sunt listate speciile de ungulate de la care provine carnea proaspătă destinată intrării în Uniune; sau

(b)

care îndeplinește condițiile specifice care trebuie prevăzute de autoritățile competente în cazul în care în țara terță sau în teritoriul terț sau într-o zonă din acestea s-a efectuat vaccinarea împotriva febrei aftoase cu mai puțin de 12 luni înaintea datei sacrificării, astfel cum se prevede la punctul 1 litera (b) sau la punctul 3.1 litera (a) din partea B a anexei XXV, care trebuie să fi fost atribuite de către Comisie în mod specific în listă țării terțe sau teritoriului terț sau zonei din acestea care este autorizat(ă) pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete provenite de la ungulate, și speciei de origine a cărnii proaspete.

(2)   Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate deținute pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la ungulate care provin dintr-o unitate:

(a)

în care nu a fost vaccinat niciun animal conform părții A din anexa XXV; sau

(b)

care este situată într-o țară terță, într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea care respectă condițiile specifice stabilite în anexa XXIV partea B punctul 1; aceste condiții trebuie să fi fost atribuite în mod specific de către Comisie în listă țărilor terțe sau teritoriului terț sau zonelor acestora listate pentru introducerea în Uniune a cărnii proaspete de ungulate și speciilor de origine ale cărnii proaspete.

Articolul 135

Cerință specifică pentru carnea proaspătă obținută de la ungulatele din specia Sus scrofa

Transporturile de carne proaspătă de ungulate deținute din specia Sus scrofa pot intra în Uniune numai în cazul în care carnea proaspătă din transport provine de la animale care au fost ținute de la naștere separat de ungulatele sălbatice.

Articolul 136

Unitatea de origine a cărnii proaspete provenită de la ungulate deținute

Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate deținute pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută într-un abator sau într-o unitate de prelucrare a vânatului, în care sau în jurul cărora nu a fost raportată niciuna dintre bolile listate menționate în partea A din anexa XXIV într-o zonă cu raza de 10 km, inclusiv, dacă este cazul, teritoriul unei țări învecinate, timp de 30 de zile anterior datei sacrificării sau datei uciderii.

SECȚIUNEA 3

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CARNEA PROASPĂTĂ PROVENITĂ DE LA UNGULATE SĂLBATICE

Articolul 137

Țara sau teritoriul de origine sau zona din acestea din care provine carnea proaspătă obținută de la ungulate sălbatice

Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate sălbatice pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care îndeplinește cerințele privind sănătatea animală menționate la articolul 133.

Articolul 138

Ungulatele sălbatice de la care provine carnea proaspătă

Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate sălbatice pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la animale care îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

au fost ucise la o distanță mai mare de 20 km față de granița oricărei țări terțe sau a oricărui teritoriu terț sau a unei zone din acestea, care nu era listat(ă) la momentul respectiv pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete provenite de la specia de ungulate sălbatice;

(b)

au fost ucise într-o zonă cu raza de 20 km unde, în cursul precedentelor 60 de zile, nu au fost raportate bolile menționate în partea A din anexa XXIV.

Articolul 139

Unitatea de prelucrare a vânatului de la care provine carnea proaspătă obținută de la ungulate sălbatice

Transporturile de carne proaspătă provenită de la ungulate sălbatice pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută într-o unitate de prelucrare a vânatului, în care sau în jurul căreia nu a fost raportată niciuna dintre bolile listate menționate în partea A din anexa XXIV într-o zonă cu raza de 10 km, inclusiv, dacă este cazul, teritoriul unei țări învecinate, timp de 30 de zile anterior datei uciderii.

CAPITOLUL 3

Cerințe privind sănătatea animală pentru carnea proaspătă de la păsări de curte și de la vânat cu pene

SECȚIUNEA 1

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CARNEA PROASPĂTĂ PROVENITĂ DE LA PĂSĂRI DE CURTE

Articolul 140

Perioada de reședință a păsărilor de curte

Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la păsări de curte care:

(a)

de când au eclozat și până la data sacrificării au fost ținute în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea din care provine carnea proaspătă;

sau

(b)

au fost importate ca pui de o zi, păsări de curte de reproducție, păsări de curte pentru producție sau păsări de curte destinate sacrificării dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care este listat(ă) pentru intrarea acestor mărfuri în Uniune sau dintr-un stat membru, iar importul s-a realizat conform unor cerințe privind sănătatea animală cel puțin la fel de stricte precum cerințele relevante din prezentul regulament.

Articolul 141

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea din care provine carnea proaspătă obținută de la păsări de curte

Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

dispune de un program de supraveghere a bolilor vizând gripa aviară înalt patogenă, instituit cu cel puțin șase luni înaintea datei expedierii transportului către Uniune, iar respectivul program de supraveghere îndeplinește cerințele prevăzute în:

(i)

anexa II la prezentul regulament;

sau

(ii)

capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

(b)

este considerat(ă) indemn(ă) de gripa aviară înalt patogenă în conformitate cu articolul 38;

(c)

în cazul în care s-a efectuate vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

(i)

programul de vaccinare respectă cerințele prevăzute în anexa XIII;

(ii)

programul de supraveghere menționat la litera (a) din prezentul articol îndeplinește, în plus față de cerințele din anexa II, cerințele din punctul 2 al anexei XIII;

(iii)

s-a angajat să informeze Comisia cu privire la orice modificare a programului de vaccinare în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea;

(d)

care:

(i)

în cazul cărnii proaspete provenite de la alte păsări de curte decât ratitele, este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39;

(ii)

în cazul cărnii proaspete provenite de la ratite:

este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39;

sau

nu este considerat(ă) indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle în conformitate cu articolul 39, însă autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind respectarea cerințelor referitoare la infecția cu virusul bolii Newcastle în ceea ce privește izolarea, supravegherea și testarea, astfel cum se prevede în anexa XIV;

(e)

în cazul în care se efectuează vaccinare împotriva virusului bolii Newcastle, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții care atestă faptul că:

(i)

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute în partea 1 din anexa XV; sau

(ii)

vaccinurile utilizate îndeplinesc criteriile generale pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte de la care s-a obținut carnea proaspătă îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 3 al anexei XV pentru carnea proaspătă provenită de la păsări de curte care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(f)

s-a angajat că, în urma unui focar de gripă aviară înalt patogenă sau al unui focar de infecție cu virusul bolii Newcastle, va transmite Comisiei următoarele informații:

(i)

informații privind situația bolii în termen de 24 de ore de la confirmarea oricărui focar inițial de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

actualizări regulate privind situația bolii;

(g)

care s-a angajat să transmită laboratorului de referință al Uniunii Europene pentru gripa aviară și boala Newcastle izolate ale virusurilor din focarele inițiale de gripă aviară înalt patogenă și de infecție cu virusul bolii Newcastle.

Articolul 142

Unitatea de origine a păsărilor de curte

Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la păsări de curte care provin dintr-o unitate:

(a)

în care și în jurul căreia într-o zonă cu raza de 10 km, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei sacrificării;

(b)

care, în cazul cărnii proaspete provenite de la ratite care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, respectă cerințele privind sănătatea animală pentru ratite, pentru ouăle pentru incubație ale acestora și pentru carnea proaspătă provenită de la ratite care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, prevăzute la punctul 3 literele (b) și (c) din anexa XIV.

Articolul 143

Păsările de curte de la care provine carnea proaspătă

(1)   Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport a fost obținută de la păsări de curte care nu au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene sau împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle sau dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

dacă au fost vaccinate împotriva gripei aviare înalt patogene, țara terță sau teritoriul terț de origine au oferit garanții privind conformitatea cu cerințele minime pentru programele de vaccinare și supravegherea suplimentară, menționate în anexa XIII;

(b)

dacă au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle:

(i)

autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine a oferit garanții privind faptul că vaccinurile utilizate îndeplinesc:

criteriile generale și specifice pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV; sau

criteriile generale pentru vaccinurile consacrate utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle prevăzute la punctul 1 din anexa XV, iar păsările de curte de la care s-a obținut carnea proaspătă îndeplinesc cerințele privind sănătatea animală de la punctul 3 al anexei XV pentru carnea proaspătă provenită de la păsări de curte care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1 din anexa XV;

(ii)

pentru transportul respectiv trebuie furnizate informațiile menționate la punctul 4 din anexa XV.

(2)   Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte destinate unui stat membru sau unui teritoriu cu statut de indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine de la păsări de curte care nu au fost vaccinate împotriva virusului bolii Newcastle cu un vaccin viu în ultimele 30 de zile anterioare datei sacrificării.

Articolul 144

Unitatea de origine a cărnii proaspete provenite de la păsări de curte

Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-un abator care:

(a)

la momentul sacrificării, nu era supus niciunei restricții cauzate de un focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle sau unei restricții oficiale în temeiul legislației naționale din rațiuni legate de sănătatea animală;

(b)

în jurul căruia, într-o zonă cu raza de 10 km față de abator, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei sacrificării.

SECȚIUNEA 2

CERINȚE SPECIFICE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU CARNEA PROASPĂTĂ PROVENITĂ DE LA VÂNAT CU PENE

Articolul 145

Țara terță sau teritoriul de origine sau zona din acestea din care provine carnea proaspătă obținută de la vânat cu pene

Transporturile de carne proaspătă provenită de la vânat cu pene pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

dispune de un program de supraveghere a bolilor vizând gripa aviară înalt patogenă, instituit cu cel puțin șase luni înaintea datei expedierii transportului către Uniune, iar respectivul program de supraveghere îndeplinește cerințele prevăzute în:

(i)

anexa II la prezentul regulament;

sau

(ii)

capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

(b)

unde nu au existat restricții în ceea ce privește sănătatea animală cauzate de un focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei uciderii.

Articolul 146

Unitatea de origine a cărnii proaspete provenite de la vânat cu pene

Transporturile de carne proaspătă provenită de la vânat cu pene pot intra în Uniune doar în cazul în care carnea proaspătă din transport provine dintr-o unitate de prelucrare a vânatului:

(a)

care, la momentul toaletării, nu era supusă niciunei restricții cauzate de un focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle sau unor restricții oficiale din rațiuni legate de sănătatea animală;

(b)

într-o zonă cu raza 10 km față de unitatea de prelucrare a vânatului, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei primirii carcaselor.

TITLUL 3

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A PRODUSELOR DIN CARNE ȘI A MEMBRANELOR

Articolul 147

Tratarea produselor din carne

Transporturile de produse din carne pot intra în Uniune doar dacă produsele din carne din transport au fost tratate conform articolului 121, potrivit dispozițiilor de la articolele 148 sau 149.

Articolul 148

Produse din carne care nu sunt supuse unui tratament de atenuare a riscurilor

Transporturile de produse din carne pot intra în Uniune doar dacă produsele din carne din transport nu au fost supuse unui tratament de atenuare a riscurilor în conformitate cu anexa XXVI, în cazul în care:

(a)

țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete provenite de la speciile relevante și nu sunt prevăzute condiții specifice în conformitate cu capitolele 1 și 2 din titlul 1 al părții IV pentru intrarea acestei cărni proaspete în Uniune;

(b)

carnea proaspătă utilizată pentru prelucrarea produsului din carne a îndeplinit toate cerințele pentru intrarea cărnii proaspete în Uniune și, prin urmare, a fost eligibilă pentru intrare în Uniune și a provenit din:

(i)

țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea în care a fost prelucrat produsul din carne;

(ii)

o țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea care este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete de la specia relevantă;

(iii)

un stat membru.

Articolul 149

Produse din carne care sunt supuse unui tratament de atenuare a riscurilor

(1)   Transporturile de produse din carne care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 148 pot intra în Uniune doar dacă au fost supuse cel puțin tratamentului de atenuare a riscurilor menționat în anexa XXVI, atribuit în mod explicit de Uniune în listă țării terțe sau teritoriului sau zonei din acestea din care provine produsul din carne în conformitate cu articolul 121, în cazul în care carnea proaspătă utilizată pentru prelucrarea produselor din carne provine din:

(a)

țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea în care a fost prelucrat produsul din carne;

(b)

o țară terță listată sau un teritoriu terț listat sau o zonă din acestea care este autorizat(ă) pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete provenite de la specia relevantă;

(c)

un stat membru.

(2)   Transporturile de produse din carne pot intra în Uniune doar dacă au fost supuse cel puțin tratamentului de atenuare a riscurilor „B”, în conformitate cu anexa XXVI, în cazul în care carnea proaspătă utilizată pentru prelucrarea produselor din carne provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea:

(a)

altele decât țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea în care este obținut produsul din carne;

(b)

care sunt listate și pentru intrarea în Uniune a produselor din carne provenită de la speciile relevante, sub rezerva aplicării unui tratament de atenuare a riscurilor atribuit în mod explicit de Uniune în listă țării terțe respective, teritoriului terț respectiv sau zonei din acestea și speciei relevante, în conformitate cu articolul 121.

(3)   Transporturile de produse din carne prelucrate din carne proaspătă provenită de la păsări de curte pot intra în Uniune doar dacă au fost supuse cel puțin tratamentului de atenuare a riscurilor „D”, în conformitate cu anexa XXVI, în cazul în care carnea proaspătă utilizată pentru prelucrarea produselor din carne provine dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea:

(a)

listat(ă) pentru intrarea în Uniune a cărnii proaspete provenite de la păsări de curte;

(b)

în care s-au înregistrat cazuri sau focare de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle.

(4)   Transporturile de produse din carne prelucrate din carne proaspătă provenită de la mai multe specii de animale provenite din țara terță sau din teritoriul terț sau din zona din acestea în care a fost prelucrat produsul din carne pot intra în Uniune doar dacă îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

produsele din carne trebuie să fi fost supuse celor mai stricte tratamente de atenuare a riscurilor atribuite în listă țării terțe sau teritoriului terț sau zonei din acestea, în conformitate cu articolul 121, pentru diferitele specii de animale de origine, în cazul în care carnea proaspătă este amestecată înaintea prelucrării finale a produsului din carne; sau

(b)

produsele din carne trebuie să fi fost supuse tratamentului de atenuare a riscurilor atribuit în listă țării terțe sau teritoriului terț sau zonei din acestea, în conformitate cu articolul 121, pentru fiecare specie diferită de animale de origine, în cazul în care carnea proaspătă a fost amestecată după prelucrarea fiecărui ingredient al produsului din carne.

(5)   Transporturile de produse din carne care au fost prelucrate din carne proaspătă provenită de la mai multe specii de animale provenite dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea, altele decât țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea în care a fost prelucrat produsul din carne, pot intra în Uniune doar dacă au fost supuse unui tratament de atenuare a riscurilor în conformitate cu alineatele (1) sau (2).

Articolul 150

Unitatea de origine a animalelor de la care s-a obținut carnea proaspătă

Transporturile de produse din carne pot intra în Uniune doar dacă au fost prelucrate din carne proaspătă care provine de la animale provenite dintr-o unitate sau, în cazul animalelor sălbatice, dintr-un loc în care și în jurul căruia, într-o zonă cu raza de 10 km, inclusiv, după caz, pe teritoriul unei țări învecinate, nu a fost raportată niciuna dintre bolile listate, relevante pentru specia de la care provin produsele din carne, în conformitate cu anexa I, în ultimele 30 de zile anterioare datei expedierii transportului către Uniune.

Articolul 151

Intrarea în state membre indemne de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare

Transporturile de carne proaspătă provenită de la păsări de curte destinate unui stat membru sau unui teritoriu indemn de infecția cu virusul bolii Newcastle fără vaccinare pot intra în Uniune doar dacă au fost obținute de la păsări de curte care nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle cu un vaccin viu în ultimele 30 de zile anterioare datei sacrificării.

Articolul 152

Cerințe specifice pentru intrarea în Uniune a membranelor

Transporturile de membrane care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 148 pot intra în Uniune doar dacă nu fost supuse următoarelor tratamente de atenuare a riscurilor menționate în partea 2 din anexa XXVI:

(a)

tratamente „Membrană 1” sau „Membrană 2”, în cazul cărora vezicile și intestinele utilizate pentru prelucrarea membranelor provin de la bovine, ovine, caprine sau porcine deținute;

(b)

tratamentele „Membrană 3”, „Membrană 4” sau „Membrană 5”, în cazul în care vezicile și intestinele utilizate pentru prelucrarea membranelor provin de la animale din alte specii decât cele menționate la litera (a).

TITLUL 4

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A LAPTELUI, A PRODUSELOR LACTATE, A COLOSTRULUI ȘI A PRODUSELOR PE BAZĂ DE COLOSTRU

CAPITOLUL 1

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru laptele crud, colostru și produsele pe bază de colostru

Articolul 153

Țara de origine a laptelui crud, a colostrului și a produselor pe bază de colostru

Transporturile de lapte crud, de colostru sau de produse pe bază de colostru pot intra în Uniune numai în cazul în care laptele crud, colostrul și produsele pe bază de colostru din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora care a fost indemn(ă) de febră aftoasă și de infecție cu virusul pestei bovine timp de cel puțin 12 luni anterior datei mulsului și, în această perioadă, nu s-a efectuat nicio vaccinare împotriva bolilor respective.

Articolul 154

Animalele de la care provin laptele crud, colostrul și produsele pe bază de colostru

(1)   Transporturile de lapte crud, de colostru sau de produse pe bază de colostru pot intra în Uniune doar dacă laptele, colostrul sau produsele pe bază de colostru din transport au fost obținute de la animale din speciile Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis sau Camelus dromedarius.

(2)   Transporturile de lapte crud, de colostru sau de produse pe bază de colostru pot intra în Uniune numai în cazul în care laptele crud, colostrul sau produsele pe bază de colostru din transport au fost obținute de la animale care au respectat perioada de reședință continuă de cel puțin rtrei luni înainte de data mulsului în țara terță sau în teritoriul terț de muls sau într-o zonă a acestora.

CAPITOLUL 2

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru produsele lactate

Articolul 155

Tratarea produselor lactate

Transporturile de produse lactate pot intra în Uniune doar dacă produsele lactate din transport au fost tratate conform articolului 156 sau 157.

Articolul 156

Produse lactate care nu sunt supuse unui tratament de atenuare a riscurilor

Transporturile de produse lactate care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora care este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a laptelui crud pot intra în Uniune fără să fi fost supuse unui tratament specific de atenuare a riscurilor dacă produsele lactate din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

laptele crud din care au fost prelucrate a fost obținut de la animale din speciile Bos taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius;

(b)

laptele crud utilizat pentru prelucrarea produselor lactate a îndeplinit cerințele generale relevante pentru intrarea în Uniune prevăzute la articolele 3-10 și cerințele specifice pentru intrarea în Uniune a laptelui crud prevăzute la articolele 153 și 154 și, prin urmare, a fost eligibil pentru intrarea în Uniune și provine din una sau unul dintre următoarele:

(i)

țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea care este listat(ă) și în care au fost prelucrate produsele lactate;

(ii)

o țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea, alta sau altul decât țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea care este listat(ă) în care au fost prelucrate produsele lactate și care este autorizat(ă) pentru intrarea în Uniune a laptelui crud; sau

(iii)

un stat membru.

Articolul 157

Produse lactate care sunt supuse unui tratament de atenuare a riscurilor

(1)   Transporturile de produse lactate care nu îndeplinesc cerințele de la articolul 156 pot intra în Uniune doar dacă produsele lactate din transport au fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor prevăzute în coloana A din anexa XXVII și dacă:

(a)

au fost prelucrate din lapte obținut de la animale din speciile Bos Taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis sau Camelus dromedarius;

(b)

țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona acestora nu a fost indemn(ă) de febră aftoasă și nici de infecția cu virusul pestei bovine timp de cel puțin 12 luni anterior datei mulsului, sau dacă în perioada respectivă s-a efectuat vaccinarea împotriva bolilor respective.

(2)   Transporturile de produse lactate pot intra în Uniune doar dacă produsele lactate din transport au fost supuse cel puțin unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor prevăzute în coloana B din anexa XXVII, în cazul în care au fost prelucrate din lapte obținut de la alte specii de animale decât cele menționate la alineatul (1) litera (a).

(3)   Transporturile de produse lactate care au fost prelucrate din lapte crud sau din produse lactate obținute de la mai multe specii de animale pot intra în Uniune doar dacă respectivele produse lactate au fost supuse:

(a)

cel puțin celui mai strict dintre tratamentele de atenuare a riscurilor atribuite fiecărei specii de animale de origine, în cazul în care amestecarea laptelui crud sau a produselor lactate are loc înaintea prelucrării finale a produsului; sau

(b)

tratamentului de atenuare a riscurilor atribuit fiecărei specii de animale de origine, în cazul în care amestecarea produselor se realizează după prelucrarea fiecărui ingredient al produsului lactat.

TITLUL 5

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A OUĂLOR ȘI A PRODUSELOR DIN OUĂ

CAPITOLUL 1

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru ouă

Articolul 158

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea din care provin ouăle

Transporturile de ouă pot intra în Uniune doar dacă ouăle din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care aplică un program de supraveghere a bolilor vizând gripa aviară înalt patogenă, care îndeplinește cerințele prevăzute în:

(a)

anexa II la prezentul regulament;

sau

(b)

capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE).

Articolul 159

Unitatea de origine a ouălor

Transporturile de ouă pot intra în Uniune doar dacă ouăle din transport provin dintr-o unitate care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)

în ultimele 30 de zile anterioare datei colectării ouălor și până la data eliberării certificatului pentru intrarea în Uniune nu a apărut niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle; și

(b)

într-o zonă cu o rază de 10 km față de unitate, incluzând, după caz, teritoriul unei țări învecinate, nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile anterior datei colectării ouălor și până la data eliberării certificatului pentru intrarea în Uniune.

CAPITOLUL 2

Cerințe specifice privind sănătatea animală pentru produsele din ouă

Articolul 160

Țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona din acestea din care provin produsele din ouă

Transporturile de produse din ouă pot intra în Uniune doar dacă produsele din ouă din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care aplică un program de supraveghere a bolilor vizând gripa aviară înalt patogenă, care îndeplinește cerințele prevăzute în:

(a)

anexa II la prezentul regulament;

sau

(b)

capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE).

Articolul 161

Unitatea de origine a ouălor

Transporturile de produse din ouă pot intra în Uniune doar dacă produsele din ouă din transport au fost prelucrate din ouă care au provenit dintr-o unitate:

(a)

în care, în ultimele 30 de zile anterioare datei colectării ouălor, nu a apărut niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle;

(b)

în jurul căreia, într-o zonă cu raza de 10 km, inclusiv, dacă este cazul, pe teritoriul unei țări învecinate:

(i)

nu a existat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă timp de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării ouălor; sau

(ii)

a existat un focar de gripă aviară înalt patogenă în ultimele 30 de zile anterioare datei colectării ouălor, iar produsul din ouă a fost supus unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor pentru produsele din ouă menționat la punctul 1 din anexa XXVIII;

(c)

în jurul căreia, într-o zonă cu raza de 10 km, inclusiv, dacă este cazul, pe teritoriul unei țări învecinate:

(i)

nu a existat niciun focar de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 30 de zile înainte de data colectării ouălor; sau

(ii)

a existat un focar de infecție cu virusul bolii Newcastle în ultimele 30 de zile anterioare datei colectării ouălor, iar produsul din ouă a fost supus unuia dintre tratamentele de atenuare a riscurilor pentru produsele din ouă menționat în partea 2 din anexa XXVIII.

TITLUL 6

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A PRODUSELOR PRELUCRATE DE ORIGINE ANIMALĂ CONȚINUTE ÎN PRODUSELE COMPUSE

Articolul 162

Produsele compuse care conțin produse din carne și produsele compuse fără durată lungă de conservare care conțin produse lactate și/sau produse din ouă

(1)   Transporturile de produse compuse menționate mai jos pot intra în Uniune doar dacă produsele compuse din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a produsului specific de origine animală conținut în respectivele produse compuse:

(a)

produse compuse care conțin produse din carne;

(b)

produse compuse care conțin produse lactate sau produse din ouă care nu au fost prelucrate pentru a deveni produse cu durată lungă de conservare.

(2)   Transporturile de produse compuse pot intra în Uniune doar dacă produsele prelucrate de origine animală conținute în produsele compuse menționate la alineatul (1):

(a)

îndeplinesc:

(i)

cerințele generale relevante privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a produselor de origine animală prevăzute în partea 1 din prezentul regulament;

(ii)

cerințele privind sănătatea animală pentru intrarea în Uniune a produsului specific de origine animală astfel cum se prevede în titlurile 3-5 din prezenta parte;

(b)

au fost obținute:

(i)

în aceeași țară terță sau în același teritoriu terț de origine sau în aceeași zonă din acestea care este listat(ă) din care provine și produsul compus;

(ii)

în Uniune; sau

(iii)

într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea listat(ă) pentru intrarea în Uniune a respectivelor produse fără a fi supuse unui tratament specific de atenuare a riscurilor, în conformitate cu articolele 148 și 156, dacă țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea în care este fabricat produsul compus este listat(ă) și pentru intrarea în Uniune a respectivelor produse fără obligația de a aplica un tratament specific de atenuare a riscurilor.

Articolul 163

Produsele compuse cu durată lungă de conservare care conțin produse lactate și/sau produse din ouă

Transporturile de produse compuse care conțin doar produse lactate sau produse din ouă pot intra în Uniune doar dacă produsele lactate și produsele din ouă din produsele compuse au fost tratate pentru a deveni produse cu durată lungă de conservare la temperatura ambiantă și:

(a)

au fost supuse unui tratament cel puțin echivalent cu următoarele tratamente:

(i)

tratamente de atenuare a riscurilor pentru produsele lactate prevăzute în coloana B din anexa XXVII;

(ii)

tratamente de atenuare a riscurilor pentru produsele din ouă prevăzute în anexa XXVIII;

(b)

prin derogare de la dispozițiile articolului 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i), sunt însoțite de o declarație a operatorului din țara terță sau din teritoriul terț de origine al produselor compuse, care confirmă că produsele lactate și produsele din ouă conținute în produsele compuse au fost supuse cel puțin tratamentului de atenuare a riscurilor menționat la litera (a).

TITLUL 7

NORME SPECIALE PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ DESTINATE UTILIZĂRII PERSONALE

Articolul 164

Derogare de la cerințele privind sănătatea animală și cerințe suplimentare pentru intrarea laptelui pentru sugari, a alimentelor pentru sugari și a alimentelor speciale destinate utilizării personale

Prin derogare de la cerințele menționate la articolele 3-10 din partea I și la articolele 120-163, transporturile de lapte praf pentru sugari, de alimente pentru sugari și de alimente speciale necesare în scopuri medicale, care conțin produse de origine animală care nu îndeplinesc respectivele cerințe, pot intra în Uniune dacă produsele respective:

(a)

sunt destinate utilizării personale;

(b)

nu depășesc în total 2 kilograme per persoană;

(c)

nu necesită refrigerare înaintea deschiderii;

(d)

sunt ambalate și marcate cu o marcă comercială înregistrată și sunt destinate vânzării directe către consumatorul final;

(e)

au ambalajul intact, cu excepția perioadei în care sunt folosite.

Articolul 165

Derogare de la cerințele privind sănătatea animală pentru produsele de origine animală destinate utilizării personale care provin din anumite țări sau teritorii terțe sau zone din acestea

(1)   Prin derogare de la cerințele prevăzute la articolele 3-10 din partea I, cu excepția articolului 3 litera (a) punctul (i), și la articolele 120-163, transporturile de produse de origine animală care nu îndeplinesc respectivele cerințe pot intra în Uniune dacă produsele respective sunt destinate utilizării personale și provin din țări terțe sau din teritorii terțe listate pentru intrarea în Uniune a unor cantități specifice de produse de origine animală destinate utilizării personale, pe baza acordurilor specifice cu Uniunea privind comerțul cu produse agricole.

(2)   Cantitatea specifică totală care poate intra în Uniune împreună cu o persoană nu depășește maximul specificat în listă pentru țara terță sau teritoriul terț în cauză.

PARTEA V

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE, ASTFEL CUM SE PREVEDE LA ARTICOLELE 3 ȘI 5, A ANIMALELOR ACVATICE DIN SPECIILE LISTATE ȘI A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ CARE PROVIN DE LA ACESTEA, PRECUM ȘI PENTRU CIRCULAȚIA ȘI MANIPULAREA LOR DUPĂ INTRARE

TITLUL 1

CERINȚE GENERALE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A ANIMALELOR ACVATICE MENȚIONATE LA articolul 1 alineatul (6) ȘI A PRODUSELOR PROVENITE DE LA ACESTEA

Articolul 166

Inspecția animalelor acvatice înainte de expediere

Transporturile de animale acvatice altele decât cele menționate la articolul 172 literele (d), (e) și (f) pot intra în Uniune doar dacă respectivele animale acvatice au fost supuse unei inspecții clinice, efectuate de un medic veterinar oficial în țara terță exportatoare sau în teritoriul terț exportator ori în zona sau compartimentul din acestea, în ultimele 72 de ore anterioare încărcării în vederea expedierii transportului către Uniune, în scopul depistării simptomelor de boală și de decese anormale.

Articolul 167

Expedierea către Uniune a animalelor acvatice

Transporturile de animale acvatice pot intra în Uniune doar dacă animalele acvatice din transport îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

au fost expediate direct din unitatea lor de origine către Uniune;

(b)

nu au fost descărcate, mutate pe alt mijloc de transport sau descărcate din containerul în care se aflau în timpul transportului aerian, maritim, feroviar sau rutier, iar apa în care sunt transportate nu a fost schimbată, într-o țară terță sau într-un teritoriu terț, într-o zonă sau într-un compartiment care nu este listat(ă) pentru intrarea respectivei specii și categorii de animale acvatice în Uniune;

(c)

nu au fost transportate în condiții care i-au periclitat statutul sanitar, în special:

(i)

dacă este relevant, ele trebuie să fi fost încărcate și transportate într-o apă care nu le-a modificat statutul sanitar;

(ii)

mijloacele de transport și containerele trebuie să fi fost construite astfel încât statutul sanitar al animalelor acvatice să nu fi fost periclitat în timpul transportului;

(iii)

containerul sau nava cu vivieră trebuie să fi fost curățată și dezinfectată în conformitate cu un protocol și cu ajutorul unor produse autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine, înainte de încărcare în vederea expedierii către Uniune, ceea ce asigură faptul că statutul sanitar al animalelor acvatice nu este periclitat în timpul transportului;

(d)

de la momentul încărcării în unitatea de origine până la momentul sosirii în Uniune, ele trebuie să nu fi fost transportate în aceeași apă, în același container sau în aceeași navă cu vivieră împreună cu animale acvatice cu un statut sanitar inferior sau care nu erau destinate intrării în Uniune;

(e)

dacă este necesară schimbarea apei într-o țară terță, într-un teritoriu terț, într-o zonă sau într-un compartiment listat(ă) pentru intrarea speciei și categoriei respective de animale acvatice în Uniune, ea trebuie să nu fi periclitat statutul sanitar al animalelor transportate și trebuie să se fi realizat doar:

(i)

în cazul transportului terestru, la punctele de schimbare a apei autorizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț unde are loc schimbarea apei;

(ii)

în cazul transportului cu o navă cu vivieră, la o distanță de cel puțin 10 km de orice unități de acvacultură amplasate pe ruta dintre locul de origine și locul de destinație din Uniune.

Articolul 168

Transportul nautic al animalelor acvatice

În cazul în care expedierea către Uniune a transporturilor de animale acvatice include transportul cu un o navă sau cu o navă cu vivieră chiar și pentru o parte a călătoriei, respectivele transporturi de animale acvatice transportate în conformitate cu articolul 167 pot intra în Uniune numai în cazul în care animalele acvatice din transport sunt însoțite de o declarație, anexată la certificatul de sănătate animală și semnată de căpitanul navei în ziua sosirii navei în portul ei de destinație, care să includă următoarele informații:

(a)

portul de plecare din țara terță sau din teritoriul terț;

(b)

portul de sosire în Uniune;

(c)

porturile de escală, în cazul în care nava a efectuat escale în porturi aflate în afara țării terțe sau a teritoriului terț de origine sau a zonei din acestea;

(d)

confirmarea conformității transportului de animale acvatice cu cerințele relevante prevăzute la articolul 167, pe tot parcursul călătoriei de la portul de plecare din țara terță sau din teritoriul terț până la portul de sosire în Uniune.

Articolul 169

Cerințe specifice privind transportul și etichetarea

(1)   Transporturile de animale acvatice pot intra în Uniune doar dacă animalele acvatice din transport sunt identificate printr-o etichetă lizibilă pe exteriorul containerului sau, în cazul în care sunt transportate cu o navă cu vivieră, printr-o rubrică din manifestul navei care face trimitere la certificatul de sănătate animală eliberat pentru transportul respectiv.

(2)   Eticheta lizibilă menționată la alineatul (1) conține cel puțin următoarele informații:

(a)

numărul de containere din transport;

(b)

numele speciilor prezente în fiecare container;

(c)

numărul de animale din fiecare container pentru fiecare specie prezentă;

(d)

scopul căruia sunt destinate.

(3)   Produsele de origine animală provenite de la animale acvatice, altele decât animalele acvatice vii, destinate intrării în Uniune îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

ele trebuie să fie identificate printr-o etichetă lizibilă pe exteriorul containerului, care face referire la certificatul eliberat pentru transportul respectiv;

(b)

eticheta lizibilă menționată la litera (a) trebuie să conțină și următoarele afirmații, după cum este relevant:

(i)

pește destinat consumului uman în Uniunea Europeană;

(ii)

moluște destinate consumului uman în Uniunea Europeană;

(iii)

crustacee destinate consumului uman în Uniunea Europeană.

Articolul 170

Cerințe privind țara terță sau teritoriul terț de origine sau zona sau compartimentul din acestea și unitatea de origine

(1)   Transporturile de animale acvatice și de produse de origine animală provenite de la animale acvatice, altele decât animale acvatice vii, pot intra în Uniune doar dacă animalele acvatice și produsele de origine animală din transport provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă sau dintr-un compartiment din acestea care respectă următoarele cerințe:

(a)

este indemn(ă) de următoarele boli listate:

(i)

boli de categoria A și boli de categoria B ale animalelor acvatice;

(ii)

boli relevante de categoria C în cazul în care animalele acvatice sau produsele de origine animală sunt destinate unor state membre, zone sau compartimente care au statut de indemn(ă) de boală sau un program autorizat de eradicare specific bolilor respective;

(iii)

boli de categoria C în toate cazurile în care animalele acvatice sunt destinate eliberării în natură;

(iv)

în cazul în care statele membre de destinație au luat măsurile naționale menționate la articolul 176 din prezentul regulament, animalele acvatice din speciile listate în anexa XXIX trebuie, de asemenea, să provină din țări, teritorii, zone sau compartimente terțe indemne de bolile menționate în anexa respectivă;

(b)

toate intrările de animalele acvatice din speciile listate în țara terță sau în teritoriul terț, în zona sau în compartimentul din care se exportă către Uniune trebuie să provină dintr-o altă țară terță, dintr-un alt teritoriu terț ori din altă zonă ori din alt compartiment ale acestora care este indemn(ă) de bolile menționate la litera (a);

(c)

în țara terță sau în teritoriul terț de origine nu s-a efectuat vaccinarea animalelor acvatice din speciile listate împotriva bolilor de categoria A, a bolilor de categoria B sau, dacă este relevant, a bolilor de categoria C.

(2)   Transporturile de animale de acvacultură și de produse de origine animală provenite de la animale de acvacultură, altele decât animale de acvacultură vii, pot intra în Uniune doar dacă animalele de acvacultură și produsele de origine animală din transport provin dintr-o unitate care este:

(a)

înregistrată în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute în partea IV titlul II capitolul 1 secțiunea 1 din Regulamentul (UE) 2016/429;

sau

(b)

este autorizată în conformitate cu cerințe cel puțin la fel de stricte ca cele prevăzute în partea IV titlul II capitolul 1 secțiunea 2 din Regulamentul (UE) 2016/429 și în partea II titlul I din Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei (23).

Articolul 171

Speciile-vector

(1)   Animalele acvatice din speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 se consideră vectori ai respectivelor boli numai în condițiile stabilite în anexa XXX.

(2)   Produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii din speciile listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 nu se consideră vectori ai bolilor listate în anexa respectivă atunci când ele intră în Uniune.

Articolul 172

Derogări pentru anumite categorii de animale acvatice din speciile listate

Prin derogare de la dispozițiile articolului 170, cerințele prevăzute la articolul respectiv nu se aplică următoarelor categorii de animale acvatice:

(a)

animale acvatice destinate unei unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor, unde ele urmează să fie prelucrate în vederea consumului uman;

(b)

animale acvatice destinate cercetării, care sunt destinate unor unități izolate autorizate în acest scop de către autoritatea competentă a statului membru de destinație;

(c)

alte animale acvatice sălbatice decât cele menționate la litera (b) din prezentul articol, cu condiția ca ele să fi fost supuse carantinei într-o unitate de carantină autorizată în acest scop de autoritatea competentă din:

(i)

țara terță de origine; sau

(ii)

Uniune;

(d)

moluște sau crustacee ambalate și etichetate pentru consum uman în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și care nu mai pot supraviețui ca animale vii dacă sunt returnate în mediul acvatic;

(e)

moluște sau crustacee ambalate și etichetate pentru consum uman în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 și care sunt destinate prelucrării suplimentare fără depozitare temporară la locul prelucrării;

(f)

moluște bivalve sau crustacee vii, destinate consumului uman fără prelucrare suplimentară, cu condiția ca ele să fie ambalate în vederea comercializării cu amănuntul în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 853/2004.

Articolul 173

Derogări pentru anumite produse de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii

Prin derogare de la dispozițiile articolului 170 alineatul (1), cerințele prevăzute la articolul respectiv nu se aplică următoarelor produse de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii:

(a)

produse de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii, care sunt destinate unei unități producătoare de alimente provenite de la animale acvatice responsabilă cu controlul bolilor, unde ele urmează să fie prelucrate în vederea consumului uman;

(b)

pește destinat consumului uman care a fost sacrificat și eviscerat înainte de a fi expediat către Uniune.

Articolul 174

Manipularea animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii după intrarea în Uniune

(1)   După intrarea în Uniune, transporturile de animale acvatice și de produse de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii trebuie să fie:

(a)

transportate direct la locul de destinație din Uniune;

(b)

manipulate în mod corespunzător pentru a se asigura faptul că apele naturale nu sunt contaminate.

(2)   Animalele acvatice și produsele de origine animală provenite de la alte animale acvatice decât cele vii care au intrat în Uniune nu se eliberează de operator și nu se introduc în alt mod în apele naturale din Uniune, decât în situația în care există o autorizație în acest sens din partea autorității competente a statului membru în care are loc eliberarea sau introducerea în cauză.

(3)   Autoritatea competentă a statului membru poate acorda autorizația menționată la alineatul (2) de la acest articol doar atunci când eliberarea sau introducerea în apele naturale nu periclitează statutul sanitar al animalelor acvatice de la locul eliberării și, în orice caz, eliberarea în natură respectă dispozițiile articolului 170 litera (a) punctul (iii).

(4)   Apa utilizată în cursul transportului animalelor acvatice se manipulează în mod corespunzător de către operator pentru a preveni contaminarea apelor naturale din Uniune.

TITLUL 2

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU LIMITAREA IMPACTULUI ANUMITOR BOLI NELISTATE

Articolul 175

Cerințe suplimentare privind sănătatea animală pentru limitarea impactului bolilor nelistate pentru care statele membre dispun de măsuri naționale

(1)   Autoritatea competentă a statelor membre care au luat măsuri naționale împotriva altor boli decât bolile listate, astfel cum se prevede la articolul 226 din Regulamentul (UE) 2016/429, ia măsuri pentru a preveni introducerea bolilor nelistate respective prin aplicarea unor cerințe suplimentare de sănătate animală pentru intrarea animalelor acvatice și a produselor de origine animală provenind de la alte animale acvatice decât cele vii în acele state membre, zone sau compartimente ale Uniunii.

(2)   Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) permite intrarea în statul membru propriu a transporturilor de animale acvatice din specii susceptibile la bolile menționate la alineatul (1) doar în cazul în care în țara terță sau în teritoriul terț de origine nu s-a efectuat vaccinare împotriva respectivelor boli.

(3)   Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) asigură faptul că animalele acvatice din speciile menționate la alineatul (2) care sunt introduse într-o țară terță sau într-un teritoriu terț de origine sau într-o zonă sau un compartiment din acestea provin din altă țară terță, din altă zonă sau din alt compartiment care sunt, de asemenea, indemne de boala respectivă.

(4)   Derogările prevăzute la articolele 172 și 173 se aplică animalelor acvatice și produselor de origine animală provenite de la animale acvatice care sunt menționate la alineatul (2) și care sunt destinate statelor membre care dispun de măsuri naționale împotriva bolilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

(5)   Manipularea după intrarea în Uniune a animalelor acvatice menționate la alineatul (2) din prezentul articol și a produselor provenite de la respectivele animale respectă condițiile prevăzute la articolul 174.

PARTEA VI

NORME SPECIALE PRIVIND INTRAREA ANUMITOR MĂRFURI ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLELE 3 ȘI 5 PENTRU CARE UNIUNEA NU ESTE DESTINAȚIA FINALĂ ȘI PRIVIND INTRAREA ANUMITOR MĂRFURI CARE PROVIN DIN UNIUNE ȘI CARE SE ÎNTORC ÎN ACEASTA

Articolul 176

Cerințe pentru tranzitul prin Uniune

(1)   Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care fac obiectul prezentului regulament și care nu provin din Uniune, însă o tranzitează, având o destinație în afara Uniunii, pot tranzita Uniunea doar dacă:

(a)

îndeplinesc toate cerințele relevante pentru intrarea în Uniune a respectivei specii și categorii de animale, de materiale germinative sau de produse de origine animală menționate în părțile I-V; sau

(b)

fac obiectul unor condiții specifice, atribuite în mod specific de către Uniune în listă țării terțe, teritoriului terț sau zonei terțe de origine care este listat(ă) și speciei și categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, pentru a atenua orice potențiale riscuri pentru sănătatea animală pe care le implică astfel de deplasări.

(2)   Transporturile de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală care fac obiectul prezentului regulament, care provin din Uniune și se întorc în aceasta după ce tranzitează o țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea, pot reintra în Uniune doar dacă îndeplinesc toate cerințele relevante pentru categoria respectivă de animale, de materiale germinative sau de produse de origine animală pentru intrarea în Uniune prevăzute în părțile I-V, cu excepția cazului în care fac obiectul:

(a)

cerințelor suplimentare menționate la articolele 177-182;

sau

(b)

al unor condiții specifice, atribuite în mod specific de către Uniune în listă țării terțe sau teritoriului terț sau zonei de tranzit care este listat(ă) și speciei și categoriei respective de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală, pentru a atenua orice potențiale riscuri pentru sănătatea animală pe care le implică astfel de deplasări.

(3)   Condițiile specifice menționate la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2) litera (b) se stabilesc și se atribuie țării terțe sau teritoriului terț sau zonei din acestea pe baza unei evaluări a riscurilor și ținând cont de:

(a)

criteriile prevăzute la articolul 230 din Regulamentul (UE) 2016/429;

(b)

specia și categoria respectivă de animale, de materiale germinative și de produse de origine animală destinate tranzitului și de riscurile aferente pentru sănătatea animală;

(c)

constrângerile geografice;

(d)

rutele comerciale consacrate;

(e)

alți factori relevanți.

Articolul 177

Cerințe suplimentare pentru intrarea în Uniune a cailor înregistrați care provin din sau se întorc în Uniune după export temporar într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea pentru a participa la competiții, curse sau evenimente culturale ecvestre

(1)   Transporturile de cai înregistrați exportați temporar dintr-un stat membru în țări sau teritorii terțe sau în zone din acestea care sunt listate pentru intrarea ecvinelor în Uniune pot intra în Uniune dacă îndeplinesc următoarele cerințe suplimentare:

(a)

au fost în afara Uniunii pentru o perioadă specificată de Comisie în alt scop, care nu depășește 90 de zile;

(b)

au fost ținuți izolați în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea, cu excepția perioadei de desfășurare a curselor, competițiilor sau evenimentelor culturale și a activităților aferente (inclusiv pregătirea, încălzirea și prezentarea);

(c)

au fost ținuți doar în țări terțe sau în teritorii terțe ori în zone din acestea care aparțin aceleiași grupe sanitare căreia îi este atribuită țara terță sau teritoriul terț de expediere către Uniune, în conformitate cu cerințele specifice din partea B a anexei XI și au fost deplasați în țara terță sau în teritoriul terț sau direct în zona de expediere în condiții cel puțin la fel de stricte ca și cum ar fi fost deplasați direct către Uniune.

(2)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1) litera (c), intrarea în Uniune a cailor înregistrați după export temporar în țări terțe sau în teritorii sau în zone din acestea care aparțin mai multor grupe sanitare se autorizează pentru caii înregistrați care au participat exclusiv la competiții sau curse specificate de nivel înalt.

Articolul 178

Cerințe speciale pentru intrarea ungulatelor, a păsărilor de curte și a animalelor acvatice care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către o țară terță

(1)   Transporturile de ungulate, de păsări de curte și de animale acvatice care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către autoritatea competentă a unei țări terțe sau a unui teritoriu terț, pot reintra în Uniune doar dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

țara terță sau teritoriul terț care refuză este o țară terță sau un teritoriu terț sau o zonă din acestea care este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei de animale care se returnează;

(b)

animalele menționate la litera (a) nu au tranzitat printr-o țară terță, un teritoriu terț sau o zonă din acestea, altele decât cele menționate la litera (a);

(c)

animalele sunt însoțite de următoarele documente:

(i)

certificatul de sănătate animală, în original, eliberat de autoritatea competentă a statului membru sau echivalentele sale electronice încărcate în IMSOC sau o copie autentificată a certificatului oficial de sănătate animală furnizat de autoritatea competentă a statului membru de origine;

(ii)

una dintre următoarele:

o declarație oficială a autorității competente sau a altei autorități publice a țării terțe sau a teritoriului terț, în care se indică motivul refuzului și, dacă este cazul, care confirmă că au fost respectate cerințele de la litera (d);

sau

în cazul transporturilor sigilate cu sigiliul original intact, o declarație a operatorului responsabil de transport în care se confirmă că transportul s-a efectuat în conformitate cu litera (d) punctul (ii) și, dacă este cazul, cu litera (d) punctul (iii);

(iii)

o declarație din partea autorității competente a statului membru de origine prin care ea precizează că este de acord să accepte transportul și indică locul de destinație pentru returnare;

(d)

dacă ele au fost descărcate în țara terță sau în teritoriul terț ori în zona din acestea, autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț certifică următoarele:

(i)

a autorizat și a supravegheat descărcarea animalelor direct în compartimente adecvate pentru izolarea și manipularea lor temporară situate în arealul postului de inspecție la frontieră din țara terță sau din teritoriul terț;

(ii)

au fost instituite măsuri eficace pentru a evita contactul direct și indirect între animalele din transport și orice alte animale;

(iii)

în cazul în care este necesar, au fost aplicate măsuri eficace de protecție împotriva vectorilor bolilor relevante ale animalelor.

(2)   Transportul spre și sosirea la locul de destinație al transportului se monitorizează în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1666.

Articolul 179

Cerințe speciale pentru intrarea altor animale decât ungulatele, păsările de curte și animalele acvatice, care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către o țară terță sau un teritoriu terț

(1)   Transporturile de alte animale decât ungulatele, păsările de curte și animalele acvatice care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către autoritatea competentă a unei țări terțe sau a unui teritoriu terț, pot reintra în Uniune doar dacă animalele din transport sunt însoțite de următoarele documente:

(a)

certificatul de sănătate animală, în original, eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine sau de echivalentele sale electronice încărcate în IMSOC sau de o copie autentificată a certificatului oficial de sănătate animală furnizat de autoritatea competentă a statului membru de origine;

(b)

una dintre următoarele:

(i)

o declarație oficială a autorității competente sau a altei autorități publice a țării terțe sau a teritoriului terț, în care se indică motivul refuzului;

sau

(ii)

în cazul transporturilor sigilate sau al containerelor nedeschise, o declarație din partea operatorului responsabil de transport, în care se indică motivul refuzului;

(c)

o declarație din partea autorității competente a statului membru de origine prin care ea precizează că este de acord să accepte transportul și indică locul de destinație pentru returnare.

(2)   Transportul spre și sosirea la locul de destinație al transportului se monitorizează în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1666.

Articolul 180

Cerințe speciale pentru intrarea materialelor germinative și a produselor ambalate de origine animală care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către o țară terță sau un teritoriu terț

1   Transporturile de materiale germinative și de produse ambalate de origine animală, care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către autoritatea competentă a unei țări terțe sau a unui teritoriu terț, pot reintra în Uniune doar dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

dacă materialele germinative rămân în containerul original și ambalajul produselor de origine animală este intact;

(b)

materialele germinative și produsele de origine animală sunt însoțite de:

(i)

certificatul de sănătate animală, în original, eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine sau echivalentele sale electronice încărcate în IMSOC sau o copie autentificată a certificatului oficial de sănătate animală furnizat de autoritatea competentă a statului membru de origine;

(ii)

unul dintre următoarele documente care indică motivul refuzului și, dacă este cazul, locul și data descărcării, depozitării și reîncărcării în țara terță sau în teritoriu acesteia și prin care se confirmă că au fost îndeplinite cerințele de la litera (c):

o declarație a autorității competente sau a altei autorități publice a țării terțe sau a teritoriului; sau

în cazul containerelor cu sigiliul original intact, o declarație din partea operatorului responsabil de transport;

(iii)

o declarație din partea autorității competente a statului membru în care se precizează că este de acord să accepte transportul și indică locul de destinație pentru returnarea lui;

(c)

în cazul în care materialele germinative sau produsele de origine animală menționate la literele (a) și (b) au fost descărcate în țara terță sau într-un teritoriu al acesteia, autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului certifică următoarele:

(i)

materialele germinative sau produsele de origine animală nu au fost supuse niciunei alte operațiuni de manipulare în afara descărcării, a depozitării și a reîncărcării;

(ii)

au fost instituite măsuri eficace pentru a evita contaminarea containerului în care materialele germinative sunt plasate sau a ambalajelor produselor de origine animală cu patogeni ai bolilor listate în timpul descărcării, al depozitării și al reîncărcării.

2.   Transportul spre și sosirea la locul de destinație al transportului se monitorizează în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1666.

Articolul 181

Cerințe speciale pentru intrarea produselor de origine animală neambalate sau în vrac, care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către o țară terță listată sau un teritoriu terț listat

(1)   Transporturile de produse de origine animală neambalate sau în vrac care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către autoritatea competentă a unei țări terțe listate sau a unui teritoriu terț listat, pot reintra în Uniune doar dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

țara terță sau teritoriul terț care refuză intrarea este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei și categoriei respective de produse de origine animală care sunt returnate în Uniune;

(b)

produsele de origine animală sunt însoțite de:

(i)

certificatul de sănătate animală, în original, eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine sau de echivalentele sale electronice încărcate în IMSOC sau de o copie autentificată a certificatului oficial furnizat de autoritatea competentă a statului membru de origine;

(ii)

una dintre următoarele:

o declarație oficială a autorității competente sau a altei autorități publice a țării terțe sau a teritoriului terț, în care se indică motivul refuzului și care confirmă că sigiliul vehiculului sau al containerului transportului a fost deschis doar în scopuri oficiale, iar produsele au fost manipulate în cea mai mică măsură posibilă pentru scopurile respective și în special fără a le descărca, iar vehiculul sau containerul a fost resigilat imediat după aceea; sau

în cazul transporturilor sigilate, o declarație din partea operatorului responsabil de transport în care se indică motivul refuzului;

(iii)

o declarație din partea autorității competente a unui stat membru prin care ea precizează că este de acord să accepte transportul și indică locul de destinație pentru returnare.

(2)   Transportul spre și sosirea la locul de destinație al transportului se monitorizează în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1666.

Articolul 182

Cerințe speciale pentru intrarea produselor de origine animală neambalate sau în vrac, care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către o țară terță nelistată

(1)   Transporturile de produse de origine animală neambalate sau în vrac care provin din Uniune și se întorc în aceasta, după ce le-a fost refuzată intrarea de către autoritatea competentă a unei țări terțe sau a unui teritoriu terț, care nu este listat(ă) pentru intrarea în Uniune a speciei și a categoriei respective de produse de origine animală, care sunt returnate, pot reintra în Uniune doar dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

transportul este sigilat cu sigiliul original intact;

(b)

produsele de origine animală sunt însoțite de:

(i)

certificatul de sănătate animală, în original, eliberat de autoritatea competentă a statului membru de origine sau de echivalentele sale electronice încărcate în IMSOC sau de o copie autentificată a certificatului oficial de sănătate animală furnizat de autoritatea competentă a statului membru de origine;

(ii)

una dintre următoarele:

o declarație oficială a autorității competente sau a altei autorități publice a țării terțe sau a teritoriului terț, în care se indică motivul refuzului; sau

o declarație din partea operatorului responsabil de transport, în care se indică motivul refuzului;

(iii)

o declarație din partea autorității competente a unui stat membru prin care ea precizează că este de acord să accepte transportul și indică locul de destinație pentru returnarea sa.

(2)   Transportul spre și sosirea la locul de destinație al transportului se monitorizează în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1666.

PARTEA VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 183

Abrogări

Se abrogă următoarele acte începând cu 21 aprilie 2021:

Regulamentul (UE) nr. 206/2010;

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013;

Regulamentul (UE) nr. 605/2010;

Regulamentul (CE) nr. 798/2008;

Decizia 2007/777/CE;

Regulamentul (CE) nr. 119/2009;

Regulamentul (UE) nr. 28/2012;

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759.

Articolul 184

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 21 aprilie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 30 ianuarie 2020.

Pentru Comisie

Președintele

Ursula VON DER LEYEN


(1)  JO L 84, 31.3.2016, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei din 3 decembrie 2018 privind aplicarea anumitor norme de prevenire și control al bolilor în cazul categoriilor de boli listate și de stabilire a unei liste a speciilor și a grupurilor de specii care prezintă un risc considerabil de răspândire a bolilor listate respective (JO L 308, 4.12.2018, p. 21).

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind supravegherea, programele de eradicare și statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate și emergente (a se vedea pagina 211 din prezentul Jurnal Oficial).

(5)  Regulamentul delegat (UE) 2020/687 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele de prevenire și control al anumitor boli listate (a se vedea pagina 64 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Grupul științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor din cadrul EFSA (AHAW); Scientific Opinion on animal health risk mitigation treatments as regards imports of animal casings (Aviz științific privind tratamentele de atenuare a riscurilor pentru sănătatea animală în ceea ce privește importurile de membrane). EFSA Journal 2012; 10(7):2820. [32pp.] doi:10.2903/j.efsa.2012.2820. Disponibil online: www.efsa.europa.eu/efsajournal

(7)  Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei din 12 martie 2010 de stabilire a unor liste de țări terțe, teritorii sau părți ale acestora autorizate să introducă în Uniunea Europeană anumite animale și carne proaspătă, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 73, 20.3.2010, p. 1).

(9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 139/2013 al Comisiei din 7 ianuarie 2013 de stabilire a condițiilor de sănătate animală pentru importurile anumitor păsări în Uniune și a condițiilor de carantină (JO L 47, 20.2.2013, p. 1).

(10)  Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei din 2 iulie 2010 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și sănătate publică și de certificare veterinară pentru introducerea în Uniunea Europeană a laptelui crud și a produselor lactate destinate consumului uman (JO L 175, 10.7.2010, p. 1).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 226, 23.8.2008, p. 1).

(12)  Decizia 2007/777/CE a Comisiei din 29 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și publică precum și a modelelor de certificate pentru importul anumitor produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, provenind din țări terțe și de abrogare a Deciziei 2005/432/CE (JO L 312, 30.11.2007, p. 49).

(13)  Regulamentul (CE) nr. 119/2009 al Comisiei din 9 februarie 2009 de stabilire a listei țărilor terțe și a părților acestora pentru importul sau tranzitul în Comunitate al cărnii de leporide sălbatice, de anumite mamifere terestre sălbatice și al cărnii de iepuri de crescătorie, precum și cerințele de certificare veterinară (JO L 39, 10.2.2009, p. 12).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 28/2012 al Comisiei din 11 ianuarie 2012 de stabilire a cerințelor de certificare pentru importul și tranzitul anumitor produse compuse pe teritoriul Uniunii și de modificare a Deciziei 2007/275/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1162/2009 (JO L 12, 14.1.2012, p. 1).

(15)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei din 28 aprilie 2016 de stabilire a listelor țărilor terțe, ale părților țărilor terțe și ale teritoriilor din care statele membre trebuie să autorizeze introducerea în Uniune a anumitor produse de origine animală destinate consumului uman, de stabilire a cerințelor de certificare, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 și de abrogare a Deciziei 2003/812/CE (JO L 126, 14.5.2016, p. 13).

(16)  Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).

(17)  Regulamentul delegat (UE) 2020/688 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a animalelor terestre și a ouălor pentru incubație (a se vedea pagina 140 din prezentul Jurnal Oficial).

(18)  Regulamentul delegat (UE) 2020/686 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește autorizarea unităților de material germinativ și cerințele de trasabilitate și de sănătate animală pentru circulația în interiorul Uniunii a materialului germinativ provenit de la anumite animale terestre deținute (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(19)  Regulamentul delegat (UE) 2019/1666 al Comisiei din 24 iunie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la condițiile de monitorizare a transportului și a sosirii transporturilor de anumite mărfuri de la punctul de control la sosirea la frontieră la unitatea de la locul de destinație din Uniune (JO L 255, 4.10.2019, p. 1).

(20)  Regulamentul delegat (UE) 2019/2035 al Comisiei din 28 iunie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile care dețin animale terestre și incubatoare, precum și pentru trasabilitatea anumitor animale terestre deținute și a ouălor pentru incubație (JO L 314, 5.12.2019, p. 115).

(21)  Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).

(22)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 privind modelele de documente de identificare pentru circulația necomercială a câinilor, pisicilor și dihorilor domestici, stabilirea de liste de teritorii și țări terțe și cerințele referitoare la format, punere în pagină și limbă ale declarațiilor care atestă respectarea anumitor condiții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 178, 28.6.2013, p. 109).

(23)  Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei din 30 ianuarie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru unitățile de acvacultură și transportatorii de animale acvatice (a se vedea pagina 345 din prezentul Jurnal Oficial)


ANEXA I

LISTA BOLILOR CARE TREBUIE SĂ FIE NOTIFICATE ȘI RAPORTATE ÎN ȚARA TERȚĂ EXPORTATOARE SAU ÎN TERITORIUL TERȚ EXPORTATOR

1.   ANIMALE TERESTRE

Toate bolile listate menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/429 și listate în anexa sa II pentru speciile listate de materiale terestre din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 al Comisiei.

2.   MATERIALE GERMINATIVE

2.1.   Provenite de la ungulate

Febra aftoasă

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

Infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis)

Infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

Infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice

Rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă

Diareea virală bovină

Campilobacterioza genitală bovină

Trichomonoza

Leucoza enzootică bovină

Epididimita ovină (Brucella ovis)

Infecția cu virusul arteritei ecvine

Anemia infecțioasă ecvină

Metrita contagioasă ecvină

Pesta porcină clasică

Infecția cu virusul bolii Aujeszky

Infecția cu virusul sindromului respirator și de reproducție porcin.

2.2.   Provenite de la păsări de curte și păsări captive

Toate bolile listate menționate la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/429 și listate în anexa sa II care sunt relevante pentru speciile listate de păsări de curte și de păsări captive din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882, de la care se obțin materiale germinative autorizate pentru intrarea în Uniune.

3.   PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA UNGULATE, PĂSĂRI DE CURTE ȘI VÂNAT SĂLBATIC CU PENE

3.1.   Carne proaspătă provenită de la ungulate

Febra aftoasă

Infecția cu virusul pestei bovine

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

Variola ovină și caprină

Pesta micilor rumegătoare

Pesta porcină clasică

Pesta porcină africană

3.2.   Carne proaspătă provenită de la păsări de curte și vânat sălbatic cu pene

Gripa aviară înalt patogenă

Infecția cu virusul bolii Newcastle

3.3.   Produse din carne de ungulate

Febra aftoasă

Infecția cu virusul pestei bovine

Pesta porcină clasică

Pesta porcină africană

3.4.   Produse din carne de păsări de curte și vânat sălbatic cu pene

Gripa aviară înalt patogenă

Infecția cu virusul bolii Newcastle

3.5.   Lapte, colostru, produse lactate și produse pe bază de colostru

Febra aftoasă

Infecția cu virusul pestei bovine

4.   ANIMALE ACVATICE ȘI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE

Necroza hematopoietică epizootică

Septicemia hemoragică virală

Necroza hematopoietică infecțioasă

Infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului cu deleție HPR (regiunea înalt polimorfică)

virus herpetic al crapului koi

Infecția cu Mikrocytos mackini

Infecția cu Perkinsus marinus

Infecția cu Bonamia ostreae

Infecția cu Bonamia exitiosa

Infecția cu Marteilia refringens

Infecția cu virusul sindromului Taura

Infecția cu virusul bolii „cap galben”

Infecția cu virusul bolii petelor albe.


ANEXA II

INFORMAȚII MINIME PENTRU PROGRAMELE DE SUPRAVEGHERE A BOLILOR

(menționate la articolul 10)

Atunci când se transmite un program de supraveghere a bolilor trebuie incluse cel puțin următoarele informații:

(a)

o descriere a situației epidemiologice a bolii înainte de data de începere a punerii în aplicare a programului de supraveghere și date privind evoluția epidemiologică a bolii;

(b)

populația de animale vizată, unitățile epidemiologice și zonele programului de supraveghere;

(c)

o descriere a:

(i)

organizării autorității competente;

(ii)

modului de supraveghere a punerii în aplicare a programului de supraveghere;

(iii)

controalelor oficiale care vor fi aplicate în timpul punerii în aplicare a programului;

(iv)

rolului tuturor operatorilor relevanți, al specialiștilor în domeniul sănătății animale, al medicilor veterinari, al laboratoarelor de sănătate animală și al altor persoane fizice sau juridice implicate;

(d)

o descriere și o delimitare a zonelor geografice și administrative în care trebuie să fie pus în aplicare programul de supraveghere;

(e)

indicatorii de măsurare a progresului programului;

(f)

metodele de diagnostic utilizate, numărul eșantioanelor care urmează să fie testate, frecvența testării și modelele de eșantionare;

(g)

factorii de risc care trebuie luați în considerare la conceperea unei supravegheri țintite bazată pe riscuri.


ANEXA III

Tabelul 1

Cerințe în ceea ce privește perioada de reședință pentru ungulate, albine și bondari înainte de intrarea lor în Uniune

Speciile și categoriile de animale

Perioada minimă de reședință în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b) punctul (i)

Perioada minimă de reședință în unitatea de origine, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b) punctul (ii)

Perioada minimă fără contact cu animale cu un statut sanitar inferior, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b) punctul (iii)

Bovine, ovine, caprine și porcine

6 luni sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 luni

40 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 40 de zile

30 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 30 de zile

Bovine, ovine, caprine și porcine destinate sacrificării

3 luni sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 luni

40 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 40 de zile

30 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 30 de zile

Ecvine, altele decât cele înregistrate

3 luni sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 luni

30 de zile sau de la naștere, în cazul în care animalele au vârsta mai mică de 30 de zile, cu excepția zonelor de risc pentru pesta ecvină africană, caz în care perioada este de 40 de zile

15 zile

Ecvine înregistrate

40 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 40 de zile

30 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 30 de zile cu excepția zonelor de risc pentru pesta ecvină africană, caz în care perioada este de 40 de zile

15 zile

Cai înregistrați care reintră după export temporar pentru competiții, curse sau manifestări culturale ecvestre

până la 30 de zile sau până la 90 de zile în cazul unor competiții, curse sau manifestări culturale ecvestre specifice

Nestabilite

Pe întreaga perioadă a exportului temporar

Alte ungulate decât bovinele, ovinele, caprinele, porcinele și ecvinele

6 luni sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 luni

40 de zile sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 40 de zile

6 luni sau de la naștere, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 luni

Albine și bondari

De la eclozare

De la eclozare

De la eclozare


Tabelul 2

Cerințe în ceea ce privește perioada de reședință pentru păsări de curte și păsări captive înainte de intrarea lor în Uniune

Categoria de păsări

Perioada de reședință se aplică pentru

Perioada minimă de reședință în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b) punctul (i)

Perioada minimă de reședință în unitatea de origine, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b) punctul (ii)

Perioada minimă fără contact cu animale cu un statut sanitar inferior, astfel cum se menționează la articolul 11 litera (b) punctul (iii)

Păsări de curte de reproducție

AT

3 luni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 luni

6 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 săptămâni

6 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 săptămâni

Păsări pentru producția de carne și de ouă destinate consumului

AT

3 luni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 luni

6 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 săptămâni

6 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 săptămâni

Păsări pentru producție, pentru refacerea efectivelor de vânat cu pene

AT

6 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 săptămâni

30 de zile sau de la eclozare

30 de zile sau de la eclozare

Păsări de curte destinate sacrificării

AT

6 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 6 săptămâni

30 de zile sau de la eclozare

30 de zile sau de la eclozare

Pui de o zi

AT

De la eclozare

De la eclozare

De la eclozare

EO

3 luni

6 săptămâni

Mai puțin de 20 de păsări de curte de reproducție, păsări de curte pentru producție și păsări de curte destinate sacrificării, altele decât ratitele

AT

3 luni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 luni

3 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 săptămâni

3 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 săptămâni

Mai puțin de 20 de pui de o zi, alții decât cei de ratite

AT

De la eclozare

De la eclozare

De la eclozare

EO

3 luni

3 săptămâni

3 săptămâni înaintea datei colectării ouălor din care au eclozat puii de o zi

Păsări captive

AT

NA

3 săptămâni sau de la eclozare

3 săptămâni sau de la eclozare, dacă animalele au vârsta mai mică de 3 săptămâni

AT =

Animalele din transport

EO =

Efectivul de origine

NA =

nu se aplică


ANEXA IV

PARTEA A

1.

Perioadele minime de indemn(ă) de boală a țării terțe sau teritoriului terț de origine sau a zonei din acestea, astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (1), pentru alte ungulate decât ecvinele:

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*1)

Febra aftoasă

24 de luni (*2)

24 de luni (*2)

24 de luni (*2)

24 de luni (*2)

24 de luni (*2)

24 de luni (*2)

24 de luni (*2)

Infecția cu virusul pestei bovine

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

12 luni

12 luni

12 luni

NA

12 luni

12 luni

12 luni

Infecția cu Mycoplasma mycoides subsp. mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

12 luni

NA

NA

NA

NA

NA

12 luni

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

NA

12 luni

12 luni

NA

12 luni

12 luni

NA

Variola ovină și caprină

NA

12 luni

12 luni

NA

NA

NA

NA

Pleuropneumonia contagioasă caprină

NA

12 luni

12 luni

NA

NA

NA

12 luni

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

12 luni

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

12 luni (*2)

NA

NA

12 luni

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

12 luni

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NA =

nu se aplică

2.

Perioadele minime de indemn(ă) de boală a țării terțe sau a teritoriului terț de origine sau a zonei din acestea în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) litera (a), pentru ecvine:

Pesta ecvină africană

24 de luni

3.

Perioadele minime în care în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea nu s-a raportat boala în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) litera (b) pentru ecvine:

Encefalomielita ecvină venezueleană

24 de luni

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

36 de luni (*3)

Durina

24 de luni (*3)

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

24 de luni (*3)

PARTEA B

Condiții specifice pe care trebuie să le prevadă autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț, dacă țara terță sau teritoriul terț ori zona din acestea a avut statut de indemn(ă) de anumite boli pentru o perioadă mai mică decât cea prevăzută în tabelul din partea A a prezentei anexe astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (3):

Febra aftoasă

Informații suplimentare pentru a determina de la ce dată se consideră că țara terță sau teritoriul terț ori zona din acestea este indemn(ă) de febra aftoasă.

Pesta porcină clasică

(a)

informații suplimentare pentru a determina de la ce dată se consideră că țara terță sau teritoriul terț ori zona din acestea este indemn(ă) de pesta porcină clasică;

(b)

animalele destinate intrării în Uniune au reacționat negativ la un test de depistare a pestei porcine clasice, efectuat într-o perioadă de 30 de zile înaintea datei expedierii către Uniune.

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

(a)

boala nu a fost raportată în unitatea de origine într-o perioadă de cel puțin 6 luni înainte de data expedierii către Uniune;

(b)

Comisia a recunoscut programul de supraveghere pus în aplicare pentru reproducerea ecvinelor în unitatea de origine pentru a demonstra absența infecției în perioada respectivă de 6 luni.

Durina

(a)

boala nu a fost raportată în unitatea de origine cu cel puțin 6 luni înainte de data expedierii către Uniune;

(b)

Comisia a recunoscut programul de supraveghere desfășurat pentru a demonstra absența infecției în unitatea de origine în respectiva perioadă de 6 luni.

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

(a)

boala nu a fost raportată în unitatea de origine cu cel puțin 6 luni înainte de data expedierii către Uniune;

(b)

Comisia a recunoscut programul de supraveghere desfășurat pentru a demonstra absența infecției în unitatea de origine în respectiva perioadă de 6 luni.

PARTEA C

1.

Cerințe în ceea ce privește absența vaccinării pentru țara terță sau teritoriul terț de origine ori zona din acestea și pentru alte ungulate decât ecvinele astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (4) litera (a):

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*4)

Febra aftoasă

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

Infecția cu virusul pestei bovine

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

Virusul febrei Văii de Rift

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

NA

NV/NVA

NV/NVA

NV/NVA

Infecția cu Mycoplasma mycoides subsp. mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

NV/NVA

NA

NA

NA

NA

NA

NV/NVA

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

NA

NV/NVA

NV/NVA

NA

NV/NVA

NV/NVA

NA

Variola ovină și caprină

NA

NV/NVA

NV/NVA

NA

NA

NA

NA

Pleuropneumonia contagioasă caprină

NA

NV/NVA

NV/NVA

NA

NA

NA

NV/NVA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

NV/NVA

NA

NA

NA

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

NVA

NA

NA

NA

NA

NA

NA

NV =

cu cel puțin 12 luni înaintea expedierii către Uniune nu a fost efectuată nicio operațiune de vaccinare în țara terță, în teritoriul terț sau în zona terță și niciun animal vaccinat nu a intrat în țara terță, în teritoriul terț sau în zona terță

NVA =

animalele destinate intrării în Uniune nu au fost vaccinate

NA =

nu se aplică

2.

Cerințe în ceea ce privește absența vaccinării pentru țara terță sau teritoriul terț de origine ori zona din acestea și pentru ecvine astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (4) litera (b):

Pesta ecvină africană

Nu a fost efectuată nicio vaccinare sistematică în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea cu cel puțin 12 luni înaintea expedierii către Uniune, iar ecvinele nu au fost vaccinate cel puțin în ultimele 40 de zile înaintea expedierii către Uniune

Encefalomielita ecvină venezueleană

Ecvinele nu au fost vaccinate cel puțin în ultimele 60 de zile înaintea expedierii către Uniune


(*1)  se aplică doar speciilor listate, în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*2)  sau autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine prevede condiții specifice în conformitate cu partea B astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (3)

(*3)  sau autoritatea competentă din țara terță sau teritoriul terț de origine prevede condiții specifice în conformitate cu partea B astfel cum se menționează la articolul 22 alineatul (3).

(*4)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.


ANEXA V

CERINȚE PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE STATUTUL DE INDEMN(Ă) DE BOALĂ AL ȚĂRII TERȚE SAU AL TERITORIULUI TERȚ DE ORIGINE SAU AL ZONEI DIN ACESTEA PENTRU INFECȚIA CU COMPLEXUL MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS (M. BOVIS, M. CAPRAE, M. TUBERCULOSIS) ȘI PENTRU INFECȚIA CU BRUCELLA ABORTUS, B. MELITENSIS ȘI B. SUIS

1.   INFECȚIA CU COMPLEXUL MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS (M. BOVIS, M. CAPRAE ȘI M. TUBERCULOSIS) [ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 22 ALINEATUL (5)]

1.1.   Bovine

Dacă bovinele nu provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea cu statut de indemn(ă) de complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae, M. tuberculosis) în ceea ce privește bovinele, ele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

au fost supuse unui test utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 2 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688 vizând infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis), soldat cu rezultate negative, în perioada de 30 de zile anterioară datei expedierii către Uniune; sau

(b)

au vârsta mai mică de 6 săptămâni.

2.   INFECȚIA CU BRUCELLA ABORTUS, B. MELITENSIS ȘI B. SUIS [ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 22 ALINEATUL (6)]

2.1.   Bovine

Dacă bovinele nu provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea cu statut de indemn(ă) de Brucella abortus, B. melitensis și B. suis fără vaccinare în ceea ce privește bovinele, ele trebuie să îndeplinească una dintre următoarele cerințe:

(a)

au fost supuse unui test utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688 vizând infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în perioada de 30 de zile anterioară datei expedierii către Uniune și, în cazul femelelor în perioada puerperală, testul a fost efectuat pe un eșantion prelevat cu cel puțin 30 de zile după parturiție; sau

(b)

au vârsta mai mică de 12 luni; sau

(c)

sunt castrate.

2.2.   Ovine și caprine

Dacă ovinele și caprinele nu provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea cu statut de indemn(ă) de (Brucella abortus, B. melitensis și B. suis) fără vaccinare în ceea ce privește ovinele și caprinele, ele trebuie să îndeplinească una dintre următoarele cerințe:

(a)

au fost supuse unui test utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688 vizând infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis, soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în perioada de 30 de zile anterioară datei expedierii către Uniune și, în cazul femelelor în perioada puerperală, testul a fost efectuat pe un eșantion prelevat cu cel puțin 30 de zile după parturiție; sau

(b)

au vârsta mai mică de 6 luni; sau

(c)

sunt castrate.


ANEXA VI

PARTEA A

CONDIȚII SPECIFICE PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A UNGULATELOR ÎN CEEA CE PRIVEȘTE STATUTUL DE INDEMN(Ă) DE BOALĂ AL ȚĂRII TERȚE SAU AL TERITORIULUI TERȚ DE ORIGINE SAU AL ZONEI DIN ACESTEA ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII LIMBII ALBASTRE (SEROTIPURILE 1-24) PENTRU O PERIOADĂ DE 2 ANI

[ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 22 ALINEATUL (7)]

Dacă ungulatele din speciile listate nu provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț ori dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24), ele trebuie să provină dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din aceasta care să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(a)

animalele au fost ținute într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea indemn(ă) de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) conform definiției din Regulamentul delegat (UE) 2020/689:

(i)

timp de cel puțin 60 de zile anterior datei expedierii către Uniune; sau

(ii)

timp de cel puțin 28 de zile anterior datei expedierii către Uniune și au fost supuse unui test serologic, soldat cu rezultate negative, efectuat pe eșantioane recoltate la cel puțin 28 de zile de la data intrării animalului în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea indemn(ă) sezonier de infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24); sau

(iii)

timp de cel puțin 14 zile anterior datei expedierii către Uniune și au fost supuse unui test PCR (reacția de polimerizare în lanț), soldat cu rezultate negative, efectuat pe eșantioane recoltate la cel puțin 14 zile de la data intrării animalului în țara terță sau în teritoriul terț sau zona din acestea care este indemn(ă) sezonier de virusul bolii limbii albastre;

(b)

animalele provin dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care există instituit un sistem de supraveghere conceput și pus în aplicare în conformitate cu secțiunile 1 și 2 din capitolul 1 al părții II din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 și au fost vaccinate împotriva tuturor serotipurilor (1-24) virusului bolii limbii albastre raportate în ultimii 2 ani în țara terță respectivă, în teritoriul terț respectiv sau în zona respectivă din acestea, iar animalele se află încă în perioada de imunitate garantată în specificațiile vaccinului și îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(i)

au fost vaccinate cu mai mult de 60 de zile anterior datei expedierii către Uniune; sau

(ii)

au fost vaccinate cu un vaccin inactivat și au fost supuse unui test PCR, soldat cu rezultate negative, efectuat pe eșantioane recoltate la cel puțin 14 zile de la debutul protecției imunitare menționat în specificațiile vaccinului;

(c)

animalele provin dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care există un sistem de supraveghere conceput și pus în aplicare în conformitate cu secțiunile 1 și 2 din capitolul 1 al părții II din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2020/689 și au fost supuse, cu rezultate pozitive, unui test serologic capabil să detecteze anticorpi specifici împotriva tuturor serotipurilor (1-24) virusului bolii limbii albastre raportate în ultimii 2 ani în țara terță respectivă, în teritoriul terț respectiv sau în zona respectivă din acestea și:

(i)

testul serologic trebuie să fi fost efectuat pe eșantioane recoltate cu cel puțin 60 de zile înainte de data deplasării;

sau

(ii)

testul serologic trebuie să fi fost efectuat pe eșantioane recoltate cu cel puțin 30 de zile înainte de data deplasării, iar animalele trebuie să fi fost supuse unui test PCR, soldat cu rezultate negative și efectuat pe eșantioane recoltate cu cel mult 14 zile înainte de data expedierii către Uniune.

PARTEA B

CONDIȚII SPECIFICE PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A TRANSPORTURILOR DE BOVINE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE STATUTUL DE INDEMN(Ă) DE BOALĂ AL ȚĂRII TERȚE SAU AL TERITORIULUI TERȚ DE ORIGINE SAU AL ZONEI DIN ACESTEA PENTRU LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ

[ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 22 ALINEATUL (8)]

Dacă bovinele nu provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) de leucoza enzootică bovină, ele trebuie să provină dintr-o unitate în care boala respectivă nu a fost raportată în perioada de 24 de luni anterioară datei încărcării în vederea expedierii către Uniune și:

(a)

dacă animalele au vârsta mai mare de 24 de luni, ele au fost supuse unei examinări de laborator vizând leucoza enzootică bovină utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 4 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldată cu rezultate negative și efectuată:

(a)

pe două eșantioane prelevate la un interval de cel puțin 4 luni în timp ce animalele au fost izolate de celelalte bovine din aceeași unitate; sau

(b)

pe un eșantion prelevat în cursul ultimelor 30 de zile înainte de expedierea lor către Uniune, iar toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni ținute în unitate au fost supuse unei examinări de laborator vizând leucoza enzootică bovină utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 4 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldată cu rezultate negative și efectuată pe două eșantioane prelevate la un interval de cel puțin 4 luni în cursul ultimelor 12 luni înainte de data expedierii către Uniune;

(b)

dacă animalele au vârsta mai mică de 24 de luni, ele au fost născute de mame supuse unei examinări de laborator vizând leucoza enzootică bovină utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 4 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldată cu rezultate negative, efectuată pe două eșantioane prelevate la un interval de cel puțin 4 luni în cursul ultimelor 12 luni înainte de data expedierii către Uniune.


ANEXA VII

CERINȚE SUPLIMENTARE PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A UNGULATELOR ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ANUMITE BOLI DE CATEGORIA C

[ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 22 ALINEATUL (9)]

1.   RINOTRAHEITA INFECȚIOASĂ BOVINĂ/VULVOVAGINITA PUSTULOASĂ INFECȚIOASĂ

1.1.   Bovine

Animalele trebuie să nu fi fost vaccinate și trebuie să fi fost ținute în carantină timp de cel puțin 30 de zile anterior datei expedierii către Uniune și trebuie să fi fost supuse unui test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg. Trebuie să fi fost utilizată una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 5 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, cu rezultate negative. În plus, testul trebuie să fi fost efectuat pe un eșantion recoltat în unitatea de origine în ultimele 15 zile anterioare datei expedierii către Uniune.

1.2.   Camelide și cervide

Camelidele și cervidele destinate intrării într-un stat membru sau într-o zonă a acestuia care are statut de indemn(ă) de boală sau care dispune de un program aprobat de eradicare vizând rinotraheita infecțioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecțioasă bovină, trebuie să provină dintr-o unitate în care nu au fost raportate cazuri de rinotraheită infecțioasă bovină/vulvovaginită pustuloasă infecțioasă la animale din aceeași specie cu animalele din transport în ultimele 30 de zile anterioare expedierii către Uniune.

2.   DIAREEA VIRALĂ BOVINĂ

Animalele nu au fost vaccinate împotriva diareei virale bovine și trebuie să fi fost testate pentru a se depista antigenul sau genomul virusului diareii virale bovine utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, cu rezultate negative și:

(a)

animalele au fost ținute într-o unitate de carantină autorizată timp de cel puțin 21 de zile înaintea plecării lor și, în cazul femelelor gestante, acestea au fost supuse unui test serologic vizând depistarea anticorpilor împotriva virusului diareii virale bovine utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldat cu rezultate negative și efectuat pe eșantioane prelevate la cel puțin 21 de zile de la începerea carantinei; sau

(b)

animalele au fost supuse unui test serologic vizând depistarea anticorpilor împotriva virusului diareii virale bovine utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 6 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldat cu rezultate pozitive și efectuat pe eșantioane prelevate fie anterior plecării, fie, în cazul femelelor gestante, înaintea inseminării care a precedat gestația actuală.

3.   INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII AUJESZKY

Animalele nu au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Aujeszky și trebuie să fi fost:

(a)

ținute într-o unitate de carantină autorizată pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile; și

(b)

supuse unui test serologic vizând depistarea anticorpilor împotriva virusului bolii Aujeszky utilizând metoda de diagnostic prevăzute în partea 7 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldat cu rezultate negative, efectuat pe două eșantioane prelevate la un interval de cel puțin 30 de zile, ultimul fiind prelevat în cursul ultimelor 15 zile înainte de data expedierii către Uniune.


ANEXA VIII

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE UNITATEA DE ORIGINE A UNGULATELOR

1.

Suprafețele minime (raza) și perioadele minime (înainte de expedierea către Uniune) fără cazuri de boală raportată în unitate și în zona din jurul unității de origine a altor ungulate decât ecvinele, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1) litera (a) punctul (i):

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*1)

Febra aftoasă

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

Infecția cu virusul pestei bovine

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

Infecția cu Mycoplasma mycoides subsp. mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

NA

NA

10 km/30 de zile

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

Variola ovină și caprină

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

NA

Pleuropneumonia contagioasă caprină

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

10 km/30 de zile

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

NA

NA

NA

Infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice

150 km/2 ani (*2)

150 km/ 2 ani (*2)

150 km/ 2 ani (*2)

NA

150 km/ 2 ani (*2)

150 km/ 2 ani (*2)

150 km/2 ani (*2)

NA =

nu se aplică

2.

Perioadele minime fără cazuri de boală raportate în unitatea de origine pentru alte ungulate decât ecvinele astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1) litera (a) punctul (i):

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*3)

Burkholderia mallei (morvă)

NA

6 luni

NA

La fel ca ecvinele (punctul 4)

NA

Rabia

30 de zile

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

30 de zile (*4)

30 de zile (*4)

30 de zile (*4)

NA

30 de zile (*4)

30 de zile (*4)

30 de zile (*4)

Antrax

15 zile

Infecția cu virusul bolii Aujeszky

NA

30 de zile

NA

NA =

nu se aplică.

3.

Suprafețele minime (raza) și perioadele minime fără un caz sau fără un focar de anemie infecțioasă ecvină raportat în unitatea de origine a ecvinelor și în jurul ei, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1) litera (a) punctul (ii):

 

Suprafața

Perioada

Cerințele care trebuie respectate în cazul în care a existat un focar în unitate

Anemia infecțioasă ecvină

200 m

3 luni

Toate ecvinele au fost izolate până când au fost supuse unui test serologic vizând anemia infecțioasă ecvină, soldat cu rezultate negative și efectuat pe două eșantioane prelevate la un interval de 3 luni, după sacrificarea animalului infectat

4.

Perioadele minime fără un caz sau fără un focar de anumite boli raportat în unitatea de origine pentru ecvine, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1) litera (a) punctul (ii):

 

Perioada

Cerințele care trebuie respectate în cazul în care a existat un focar anterior în unitate

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

6 luni

Dacă în unitate a fost raportată o infecție în perioada de 3 ani dinaintea datei expedierii către Uniune, după ultimul focar unitatea a rămas în continuare supusă unor restricții în ceea ce privește circulația de către autoritatea competentă până când:

animalele infectate au fost ucise și distruse; și

animalele rămase au fost supuse unui test efectuat conform descrierii de la punctul 3.1 al capitolului 2.5.11 din Manualul OIE pentru animale terestre (versiunea adoptată în 2015), soldat cu rezultate negative și efectuat pe eșantioane prelevate cu cel puțin 6 luni înaintea datei uciderii și distrugerii animalelor infectate și a curățării și dezinfectării unității

Encefalomielita ecvină venezueleană

6 luni

Dacă ele provin dintr-o unitate situată într-o țară terță, într-un teritoriu terț sau într-o zonă din aceasta în care a fost raportată encefalomielita ecvină venezueleană în ultimii 2 ani anteriori datei expedierii către Uniune, ele îndeplinesc condițiile de la punctul (i) și condițiile de la punctul (ii) sau de la punctul (iii):

(i)

pe perioada de cel puțin 21 de zile anterioare plecării, ele au rămas clinic sănătoase, iar orice animal menționat la punctul (ii) sau (iii) care a prezentat o creștere a temperaturii corpului, luată zilnic, a fost supus unui test de diagnostic vizând encefalomielita ecvină venezueleană, cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul (1) litera (a) din anexa I la [Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative; și

(ii)

animalele au fost ținute în carantină timp de cel puțin 21 de zile, fiind protejate de atacuri ale insectelor-vector; și

au fost vaccinate împotriva encefalomielitei ecvine venezuelene printr-o schemă primară completă și au fost revaccinate în conformitate cu recomandările producătorului cu cel puțin 60 de zile și cu cel mult 12 luni înainte de data expedierii; sau

au fost supuse unui test vizând encefalomielita ecvină venezueleană efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul (1) litera (b) din anexa I la [Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative și efectuat pe un eșantion prelevat la cel puțin 14 zile de la data intrării în carantină;

(iii)

animalele au fost supuse

unui test vizând encefalomielita ecvină venezueleană efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul (1) litera (b) din anexa I la [Regulamentul delegat (UE) 2020/688], fără creșterea titrului de anticorpi, pe eșantioane pereche prelevate la un interval de 21 de zile, al doilea eșantion fiind prelevat în ultimele 10 zile anterioare plecării; și

unui test pentru depistarea genomului virusului encefalomielitei ecvine venezuelene efectuat cu metoda de diagnostic prevăzută în partea 10 punctul (2) din anexa I la [Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative, pe un eșantion prelevat în ultimele 48 de ore anterioare plecării, iar animalele au fost protejate de atacuri ale insectelor-vector după prelevarea eșantionului și până la plecare.

Durina

6 luni

Dacă în unitate a fost raportată o infecție în perioada de 2 ani dinaintea datei expedierii către Uniune, după ultimul focar unitatea a rămas supusă în continuare unor restricții în ceea ce privește circulația de către autoritatea competentă până când:

animalele infectate au fost ucise și distruse sau sacrificate sau toți masculii de ecvine infectați au fost castrați; și

ecvinele rămase în unitate, cu excepția masculilor de ecvine castrați menționați la prima liniuță și ținuți separat de femelele de ecvine, au fost supuse unui test vizând durina utilizând metoda de diagnostic prevăzută în partea 8 din anexa I la [Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative, efectuat pe eșantioane prelevate la cel puțin 6 luni de la încheierea aplicării măsurilor descrise la prima liniuță.

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

6 luni

Dacă în unitate a fost raportată o infecție în perioada de 2 ani dinaintea datei expedierii către Uniune, unitatea a rămas în continuare supusă unor restricții în ceea ce privește circulația de către autoritatea competentă până când:

animalele infectate au fost îndepărtate din unitate; și

animalele rămase au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în [partea 3 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative, efectuat pe eșantioane prelevate la cel puțin 6 luni după ce ultimul animal infectat a fost îndepărtat din unitate.

Anemia infecțioasă ecvină

90 zile

Dacă în unitate a fost raportată o infecție în perioada de 12 luni dinaintea datei expedierii către Uniune, după ultimul focar unitatea a fost supusă în continuare unor restricții în ceea ce privește circulația de către autoritatea competentă până când:

animalele infectate au fost ucise și distruse sau sacrificate; și

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând anemia infecțioasă ecvină utilizând metoda de diagnostic prevăzută în partea 9 din anexa I la [Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative, efectuat pe două eșantioane prelevate la un interval de cel puțin 3 luni după încheierea aplicării măsurilor descrise la prima liniuță și după ce unitatea a fost curățată și dezinfectată.

Rabia

30 de zile

Antrax

15 zile


(*1)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*2)  nu se aplică dacă animalele provin dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea indemn(ă) sezonier de boală în conformitate cu capitolul relevant din Codul sanitar pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE).

(*3)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*4)  dacă boala a fost raportată în unitatea de origine în perioada de 2 ani dinaintea datei expedierii către Uniune, după ultimul focar unitatea afectată trebuie să fi rămas supusă unor restricții până când:

(a)

animalele infectate au fost îndepărtate din unitate;

(b)

animalele rămase în unitate au fost supuse unui test vizând tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi) astfel cum se menționează în partea 3 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldat cu rezultate negative și efectuat pe eșantioane prelevate la cel puțin 6 luni de la îndepărtarea din unitate a animalelor infectate.


ANEXA IX

1.   INFECȚIA CU COMPLEXUL MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS (M. BOVIS , M. CAPRAE ȘI M. TUBERCULOSIS) [ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 23 ALINEATUL (2)]

Specia

Cerințe în ceea ce privește unitatea de origine

Bovine

Indemnă în ceea ce privește bovinele

Ovine

În unitate, infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) nu a fost raportată în cursul ultimelor 42 de zile înainte de expedierea către Uniune

Caprine

În unitate, supravegherea infecției cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) a fost efectuată pe animale din aceeași specie ca și animalele din transport ținute în unități în conformitate cu procedurile de la punctele 1 și 2 din partea 1 a anexei II la Regulamentul delegat (UE) 2020/688] timp de cel puțin 12 luni înainte de expedierea către Uniune și în această perioadă:

(a)

au fost introduse în unitate numai animale din aceeași specie ca și animalele din transport provenind din unități care aplică măsurile prevăzute la alineat;

(b)

în cazul în care infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis) a fost raportată la animale din aceeași specie ca și animalele din transport ținute în unitate, au fost luate măsuri în conformitate cu partea 1 punctul 3 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/688].

Camelide

Cervide

2.   Infecția cu Brucella abortus, B. Melitensis și B. Suis [astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (3)]

Specia

Cerințe în ceea ce privește unitatea de origine

Bovine

Unitatea este indemnă fără vaccinare în ceea ce privește bovinele

Ovine

Unitatea este indemnă fără vaccinare în ceea ce privește ovinele și caprinele

Caprine

Unitatea este indemnă fără vaccinare în ceea ce privește ovinele și caprinele

Porcine

În unitate, infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis nu a fost raportată în cursul ultimelor 42 de zile anterioare expedierii către Uniune, iar în cursul ultimelor 12 luni înainte de expedierea către Uniune:

(a)

în unitate au fost aplicate măsuri de biosecuritate și măsuri de atenuare a riscurilor, inclusiv condiții de adăpostire și sisteme de hrănire, necesare pentru a preveni transmiterea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis de la animale sălbatice din speciile listate la porcinele ținute în unitate și au fost introduse numai porcine provenite din unități care aplică măsuri de biosecuritate echivalente; sau

(b)

supravegherea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis a fost efectuată în ceea ce privește porcinele ținute în unitate în conformitate cu anexa III la Regulamentul delegat (UE) 2020/688], iar în aceeași perioadă:

au fost introduse în unitate numai porcine provenite din unități care aplică măsurile de biosecuritate sau măsurile de supraveghere prevăzute la litera (a) sau (b); și

dacă s-a raportat infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la porcinele ținute în unitate, au fost luate măsuri în conformitate cu partea 1 punctul 3 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2020/688

Camelide

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la camelide nu au fost raportate în ultimele 42 de zile înaintea expedierii către Uniune și ele au fost supuse unui test pentru detectarea infecției cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis efectuat cu una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688], soldat cu rezultate negative, efectuat pe un eșantion prelevat în ultimele 30 de zile înainte de expedierea către Uniune, iar în cazul femelelor postpartum, prelevat la cel puțin 30 de zile de la parturiție

Cervide

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis la cervide nu a fost raportată în ultimele 42 de zile anterioare expedierii către Uniune


ANEXA X

CERINȚE SPECIFICE PENTRU INTRAREA ÎN UNIUNE A ANUMITOR SPECII ȘI CATEGORII DE UNGULATE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INFECȚIA CU BRUCELLA, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 24 ALINEATUL (5)

1.   OVINE:

Masculii de ovine necastrați, alții decât cei destinați sacrificării în Uniune, trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

au rămas timp de cel puțin 60 de zile consecutive într-o unitate în care nu a fost raportată infecția cu Brucella ovis (epididimita contagioasă) în ultimele 12 luni anterioare datei expedierii către Uniune;

(b)

au fost supuși unui test serologic pentru depistarea Brucella ovis (epididimita contagioasă), soldat cu rezultate negative, în ultimele 30 de zile anterioare datei expedierii către Uniune.

2.   UNGULATELE DIN FAMILIA TAYASSUIDAE

Ungulatele din familia Tayassuidae trebuie să fi fost supuse unui test de depistare a Brucella suis utilizând una dintre metodele de diagnostic prevăzute în partea 1 punctul 2 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2020/688, soldat cu rezultate negative, în cursul perioadei de 30 de zile dinaintea datei expedierii către Uniune.


ANEXA XI

CERINȚE SPECIFICE PENTRU ECVINE, ASTFEL CUM SE MENȚIONEAZĂ LA ARTICOLUL 24 ALINEATUL (6)

1.   Grupe sanitare cărora le sunt atribuite țările sau teritoriile terțe sau zonele din acestea

Grupa sanitară

Boli pentru care sunt necesare cerințe specifice

A

anemia infecțioasă ecvină

B

anemia infecțioasă ecvină, morva, durina

C

anemia infecțioasă ecvină, encefalomielita ecvină venezueleană

D

anemia infecțioasă ecvină, morva, durina, encefalomielita ecvină venezueleană, tripanozomiaza animalelor

E

anemia infecțioasă ecvină, morva, durina, pesta ecvină africană, tripanozomiaza animalelor

F

anemia infecțioasă ecvină, durina, pesta ecvină africană

G

anemia infecțioasă ecvină, morva, durina, tripanozomiaza animalelor

2.   CERINȚE SPECIFICE

2.1.   Cerințe specifice pentru pesta ecvină africană:

Ecvinele trebuie să îndeplinească setul de cerințe prevăzut la una dintre literele menționate mai jos.

(a)

animalele au fost izolate în compartimente protejate de vectori timp de cel puțin 30 de zile înainte de expedierea către Uniune și au fost efectuate un test serologic și un test de identificare a agentului vizând pesta ecvină africană, soldate cu rezultate negative, în fiecare caz pe un eșantion de sânge prelevat la cel puțin 28 de zile de la data introducerii în compartimentele protejate de vectori și cu cel mult 10 zile înainte de data expedierii;

(b)

animalele au fost izolate în compartimente protejate de vectori pentru o perioadă de cel puțin 40 de zile înainte de data expedierii către Uniune și au fost efectuate teste serologice de detectare a anticorpilor împotriva virusului pestei ecvine africane fără să se constate o creștere semnificativă a titrului de anticorpi, pe două eșantioane de sânge prelevate la un interval de minimum 21 de zile, primul eșantion fiind recoltat la cel puțin 7 zile de la introducerea în compartimente protejate de vectori;

(c)

animalele au fost izolate în compartimente protejate de vectori timp de cel puțin 14 zile înainte de expediere și au fost supuse unui test de identificare a virusului pestei ecvine africane, soldat cu rezultat negativ, efectuat pe un eșantion de sânge prelevat la cel puțin 14 zile de la data introducerii în compartimentele protejate de vectori și cu cel mult 72 de ore înainte de momentul expedierii;

(d)

există dovezi documentate din care rezultă că animalele au fost vaccinate împotriva pestei ecvine africane printr-o schemă primară completă și au fost revaccinate în conformitate cu instrucțiunile producătorului, cu un vaccin autorizat împotriva tuturor serotipurilor virusului pestei ecvine africane prezente în populația-sursă cu cel puțin 40 de zile înainte de intrarea în compartimentele protejate de vectori, iar animalele au fost izolate în compartimente protejate de vectori timp de cel puțin 40 de zile;

(e)

animalele au fost izolate în compartimente protejate de vectori timp de cel puțin 30 de zile înainte de data expedierii către Uniune și au fost supuse unui test serologic pentru depistarea anticorpilor împotriva pestei ecvine africane, efectuat de același laborator, în aceeași zi, pe două eșantioane de sânge prelevate în perioada de izolare în compartimentele protejate de vectori, la un interval cuprins între 21 și 30 de zile. Al doilea eșantion trebuie să fi fost prelevat în ultimele 10 zile înainte de data expedierii, rezultatele fiind negative în fiecare caz sau cu un rezultat negativ la un test de identificare a agentului vizând pesta ecvină africană efectuat pe al doilea eșantion.

2.2.   Cerințe specifice pentru encefalomielita ecvină venezueleană

Ecvinele trebuie să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(a)

animalele au fost vaccinate împotriva encefalomielitei ecvine venezuelene cu o schemă primară completă și au fost revaccinate în conformitate cu recomandările producătorului într-o perioadă de cel puțin 60 de zile și la cel mult 12 luni înainte de data expedierii către Uniune și au fost ținute în carantină protejată împotriva vectorilor timp de cel puțin 21 de zile înainte de data expedierii către Uniune, iar în această perioadă ele au rămas sănătoase din punct de vedere clinic, iar temperatura corpului lor, măsurată zilnic, s-a menținut în intervalul fiziologic normal.

Orice alt ecvin din aceeași unitate care a prezentat o creștere a temperaturii corporale, măsurată zilnic, a fost supus unei test sanguin vizând izolarea virusului encefalomielitei ecvine venezuelene, soldat cu rezultate negative;

(b)

animalele nu au fost vaccinate împotriva encefalomielitei ecvine venezuelene și au fost ținute într-o carantină protejată de vectori timp de cel puțin 21 de zile, iar în această perioadă au rămas clinic sănătoase, iar temperatura lor corporală, măsurată zilnic, a rămas în intervalul fiziologic normal. În perioada carantinei au fost supuse unui test de diagnostic vizând encefalomielita ecvină venezueleană, soldat cu rezultate negative, efectuat pe un eșantion prelevat la cel puțin 14 zile de la data intrării animalelor în carantina protejată de vectori; animalele au rămase protejate de insectele-vector până la expediere.

Orice alt ecvin din aceeași unitate care a prezentat o creștere a temperaturii corporale, măsurată zilnic, a fost supus unei test sanguin vizând izolarea virusului encefalomielitei ecvine venezuelene, soldat cu rezultate negative;

(c)

animalele au fost supuse unui test de inhibare a hemaglutinării vizând encefalomielita ecvină venezueleană, efectuat de același laborator, în aceeași zi, pe două eșantioane prelevate la un interval de 21 de zile, al doilea eșantion fiind prelevat în ultimele 10 zile înainte de data expedierii, fără o creștere a titrului de anticorpi, și unui test RT-PCR (reacție de polimerizare în lanț-revers transcriptază) pentru detectarea genomului virusului encefalomielitei ecvine venezuelene, soldat cu rezultate negative și efectuat pe un eșantion prelevat în ultimele 48 de ore înaintea expedierii, și au fost protejate de atacurile vectorilor din momentul prelevării eșantioanelor pentru RT-PCR până la încărcarea în vederea expedierii, prin utilizarea pe animale, în combinație, a unor repelente de insecte și a unor insecticide autorizate și prin dezinsecția grajdului și a mijloacelor de transport cu care sunt transportate.

2.3.   Cerințe specifice pentru infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

Ecvinele trebuie să fi fost supuse unui test de fixare a complementului vizând morva, astfel cum se descrie la punctul 3.1 din capitolul 2.5.11 a Manualului OIE pentru animale terestre (versiunea adoptată în 2015). Testul trebuie să se fi soldat cu rezultate negative, fiind efectuat la o diluție a serului de 1 la 5, pe un eșantion de sânge recoltat în ultimele 30 de zile anterioare datei expedierii către Uniune.

2.4.   Cerințe specifice pentru durină

Ecvinele trebuie să fi fost supuse unui test de fixare a complementului vizând durina, astfel cum se descrie la punctul 3.1 din capitolul 2.5.3 al Manualului OIE pentru animale terestre (versiunea adoptată în 2013). Testul trebuie să se fi soldat cu rezultate negative, fiind efectuat la o diluție a serului de 1 la 5, pe un eșantion de sânge recoltat în ultimele 30 de zile anterioare datei expedierii către Uniune. În plus, animalele testate trebuie să nu fi fost utilizate pentru reproducere într-o perioadă de cel puțin 30 de zile anterioare și ulterioare datei prelevării eșantionului.

2.5.   Condiții specifice pentru tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

Ecvinele trebuie să fi fost supuse unui test de aglutinare pe card vizând tripanozomiaza (CATT), astfel cum se descrie la punctul 2.3 din capitolul 2.1.21 al Manualului OIE pentru animale terestre (versiunea adoptată în 2012). Testul trebuie să se fi soldat cu rezultate negative, fiind efectuat la o diluție a serului de 1 la 4, pe un eșantion de sânge recoltat în ultimele 30 de zile anterioare datei expedierii către Uniune.

2.6.   Condiții specifice pentru anemia infecțioasă ecvină

Ecvinele trebuie să fi fost supuse unui test de imunodifuzie în gel de agar (testul AGID) sau unui test de imunoadsorbție cu anticorpi marcați enzimatic (ELISA) vizând anemia infecțioasă ecvină, astfel cum se descrie la punctele 2.1 și 2.2 din capitolul 2.5.6 al Manualului OIE pentru animale terestre (versiunea adoptată în 2013). Testul trebuie să se fi soldat cu rezultate negative, fiind efectuat pe un eșantion de sânge recoltat în ultimele cel mult 90 de zile anterioare datei expedierii către Uniune.


ANEXA XII

UNGULATE DESTINATE UNITĂȚILOR IZOLATE

PARTEA A:

Perioadele minime fără cazuri de boală raportate în unitatea izolată de origine a ungulatelor destinate unităților izolate din Uniune:

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*1)

Febra aftoasă

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

6 luni

6 luni

6 luni

NA

6 luni

6 luni

6 luni

Infecția cu Mycoplamsma mycoides subsp. Mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

6 luni

NA

NA

NA

NA

NA

6 luni

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

NA

6 luni

6 luni

NA

6 luni

6 luni

NA

Variola ovină și caprină

NA

6 luni

6 luni

NA

NA

NA

NA

Pleuropneumonia contagioasă caprină

NA

6 luni

6 luni

NA

NA

NA

6 luni

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

6 m

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

6 m

NA

NA

NA

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

6 m

NA

NA

NA

NA

NA

NA

Infecția cu Burkholderia mallei (morvă)

NA

NA

6 luni

NA

6 luni

NA

NA

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

Infecția cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae, M. tuberculosis)

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

Rabia

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

6 luni

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

30 de zile

30 de zile

30 de zile

NA

180 zile

30 de zile

30 de zile

Antrax

30 de zile

30 de zile

30 de zile

30 de zile

30 de zile

30 de zile

30 de zile

Infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

6 luni

6 luni

6 luni

NA

6 luni

6 luni

6 luni

Infecția cu virusul bolii Aujeszky

NA

NA

NA

12 luni

NA

NA

NA

NA =

nu se aplică.

PARTEA B:

Suprafața minimă (rază) și perioadele fără cazuri de boală raportate în unitatea izolată de origine a ungulatelor destinate unităților izolate din Uniune și în jurul ei:

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*2)

Febra aftoasă

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

NA

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

Infecția cu Mycoplamsma mycoides subsp. Mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

NA

NA

10 km/30 de zile

Infecția cu virusul pestei micilor rumegătoare

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

Variola ovină și caprină

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

NA

Pleuropneumonia contagioasă caprină

NA

10 km/30 de zile

10 km/30 de zile

NA

NA

NA

10 km/30 de zile

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

10 km/12 luni

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

10 km/12 luni

NA

NA

NA

Infecția cu virusul dermatozei nodulare contagioase

150 km/30 de zile

NA

NA

NA

NA

NA

NA

Infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

NA

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

Infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

NA

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

150 km/30 de zile

Infecția cu virusul bolii Aujeszky

NA

NA

NA

5 km/12 luni (*3)

NA

NA

NA

NA =

nu se aplică.

PARTEA C

Perioadele minime în care țara terță sau teritoriul terț sau zona din acestea în care se află unitatea izolată de origine a ungulatelor destinate unităților izolate din Uniune este indemn(ă) de boală:

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*4)

Febra aftoasă

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

Infecția cu virusul pestei bovine

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

12 luni

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

48 de zile (*5)

48 de zile (*5)

48 de zile (*5)

NA

48 de zile (*5)

48 de zile (*5)

48 de zile (*5)

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

12 luni (*5)

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

12 luni (*5)

NA

NA

NA

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

12 luni (*5)

Infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

NA

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

Infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

NA

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

24 de luni (*5)

NA =

nu se aplică

PARTEA D

Garanții alternative pe care trebuie să le ofere autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț în ceea ce privește anumite boli listate

Febra aftoasă

(a)

animalele trebuie să fi fost supuse unui test serologic pentru depistarea infecției cu virusul febrei aftoase, efectuat în conformitate cu unul dintre testele indicate pentru comerțul internațional în Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate în ultimele 10 zile înaintea datei expedierii către Uniune; și

(b)

pentru Bovidae, Cervidae și Elephas spp.: un test probang pentru evidențierea infecției cu virusul febrei aftoase, efectuat în conformitate cu procedurile menționate în Manualul OIE pentru animale terestre, soldat cu rezultate negative. Testul trebuie să fi fost efectuat:

(i)

cu 10 zile înainte de data expedierii către Uniune, pentru alte specii decât bivolul african (Synercus caffer);

(ii)

pe două eșantioane prelevate la un interval de cel puțin 15 zile, al doilea fiind prelevat în ultimele 10 zile anterioare datei expedierii către Uniune, pentru bivolul african (Synercus caffer).

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

(a)

animalele trebuie:

(i)

să fi fost ținute în carantină într-un compartiment protejat de vectori din unitatea izolată autorizată, timp de cel puțin 30 de zile înainte de data expedierii către Uniune;

(ii)

să nu fi prezentat simptome clinice de infecție cu virusul febrei Văii de Rift timp de cel puțin 30 de zile înainte de data expedierii către Uniune;

(iii)

să fi fost protejate de vectori în timpul transportului între compartimentul protejat de vectori menționat la punctul (i) și încărcarea în vederea expedierii către Uniune; și

(b)

animalele au fost supuse unui test de neutralizare a virusului, soldat cu rezultate negative, pentru depistarea infecției cu virusul febrei Văii de Rift, efectuat în conformitate cu Manualul OIE pentru animale terestre, prima oară pe eșantioane prelevate la data începerii perioadei de carantină și iar a doua oară pe eșantioane prelevate la cel puțin 42 de zile de la data respectivă și în cursul ultimelor 10 zile dinaintea expedierii către Uniune.

Pesta porcină africană

Animalele au fost supuse unui test virologic și serologic pentru depistarea pestei porcine africane și a pestei porcine clasice, efectuat în conformitate cu testul indicat pentru comerțul internațional în Manualul OIE pentru animale terestre, pe eșantioane prelevate în ultimele 30 de zile anterioare expedierii către Uniune.

Pesta porcină clasică

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

Animalele:

(a)

au fost supuse unui test, astfel cum este indicat pentru comerțul internațional în Manualul OIE pentru animale terestre, efectuat pe eșantioane prelevate în ultimele 30 de zile anterioare datei expedierii către Uniune sau

(b)

sunt masculi castrați, de orice vârstă.

Infecția cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

Animalele trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la una dintre literele de mai jos:

(a)

au fost ținute în carantină într-un compartiment protejat de vectori din unitatea izolată, timp de cel puțin 30 de zile anterior datei expedierii către Uniune și au fost supuse unui test serologic vizând infecția cu virusul bolii limbii albastre (1-24) și infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice, efectuat în conformitate cu Manualul OIE pentru animale terestre, la cel puțin 28 de zile de la introducerea animalelor în unitatea izolată;

(b)

au fost ținute în carantină într-un compartiment protejat de vectori din unitatea izolată autorizată, timp de cel puțin 30 de zile anterior datei expedierii către Uniune și au fost supuse unui test PCR vizând infecția cu virusul bolii limbii albastre (1-24) și infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice, în conformitate cu Manualul OIE pentru animale terestre, efectuat la cel puțin 14 zile de la introducerea în unitatea izolată;

(c)

provin dintr-o zonă indemnă sezonier de boală și, în acea perioadă, au fost supuse unui test serologic vizând infecția cu virusul bolii limbii albastre (1-24) și infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice, efectuat în conformitate cu Manualul OIE pentru animale terestre, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin 28 de zile de la introducerea animalelor în unitatea izolată;

(d)

provin dintr-o zonă indemnă sezonier de boală și, în perioada respectivă, au fost supuse unui test PCR vizând infecția cu virusul bolii limbii albastre (1-24) și infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice, efectuat în conformitate cu Manualul OIE pentru animale terestre, soldat cu rezultate negative, pe eșantioane prelevate la cel puțin 14 zile de la introducerea animalelor în unitatea izolată autorizată.

Infecția cu virusul bolii hemoragice epizootice

PARTEA E

Cerințe în ceea ce privește absența vaccinării împotriva anumitor boli pentru țara terță sau teritoriul terț de origine ori zona din acestea și pentru ungulatele destinate unităților izolate:

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*6)

Febra aftoasă

NVA

NVA

NVA

NVA

NVA

NVA

NVA

Infecția cu virusul febrei Văii de Rift

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

NA

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

NVA

NA

NA

NA

Infecția cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

NVA (*7)

Infecția cu virusul bolii Aujeszky

NA

NA

NA

NVA

NA

NA

NA

NVA =

ungulatele destinate intrării în Uniune nu au fost vaccinate

NA =

nu se aplică

PARTEA F

Cerințe privind compartimentul protejat de vectori din unitățile izolate situate în țări terțe

În cazul în care este necesar în baza părții D din prezenta anexă, compartimentul protejat de vectori din unitățile izolate situate țări sau în teritorii terțe trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)

să dispună de bariere fizice adecvate la punctele de intrare și ieșire;

(b)

orificiile compartimentului protejat de vectori trebuie să fie protejate împotriva vectorilor prin site cu ochiuri de dimensiuni adecvate, care trebuie să fie impregnate cu regularitate cu un insecticid autorizat conform instrucțiunilor producătorilor;

(c)

în compartimentul protejat de vectori în împrejurimile sale trebuie efectuate acțiuni de supraveghere și control al vectorilor;

(d)

trebuie luate măsuri pentru limitarea sau eliminarea locurilor de reproducere a vectorilor din vecinătatea compartimentului protejat de vectori;

(e)

trebuie să fie puse în aplicare proceduri standard de operare, inclusiv descrieri ale sistemelor de rezervă și de alarmă, pentru operarea compartimentului protejat de vectori și pentru transportul animalelor de la compartimentul respectiv până la locul de încărcare în vederea expedierii către Uniune.


(*1)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*2)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*3)  în plus, trebuie efectuate un test virologic și unul serologic pentru a exclude prezența bolii cu 30 de zile înaintea expedierii către Uniune.

(*4)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*5)  sau autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț furnizează garanții alternative, în conformitate cu partea D.

(*6)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*7)  sau autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț furnizează garanții alternative în conformitate cu partea D din prezenta anexă.


ANEXA XIII

CERINȚE MINIME PENTRU PROGRAMELE DE VACCINARE ȘI SUPRAVEGHEREA SUPLIMENTARĂ EFECTUATE ÎNTR-O ȚARĂ TERȚĂ SAU ÎNTR-UN TERITORIU TERȚ SAU ÎNTR-O ZONĂ DIN ACESTEA, ÎN CARE SE PRACTICĂ VACCINAREA ÎMPOTRIVA GRIPEI AVIARE ÎNALT PATOGENE

1.   Cerințe minime pentru programele de vaccinare efectuate într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea

Programele de vaccinare împotriva gripei aviare înalt patogene transmise de o țară terță sau de un teritoriu terț trebuie să includă cel puțin următoarele informații:

1.

obiectivele strategiei de vaccinare, populația/populațiile selectată/selectate de păsări și suprafața;

2.

date privind evoluția epidemiologică a bolii, inclusiv focarele anterioare în rândul păsărilor de curte sau al păsărilor sălbatice;

3.

descrierea motivelor pentru decizia de introducere a vaccinării;

4.

evaluarea riscurilor, bazată pe:

focare de gripă aviară înalt patogenă din țara terță sau din teritoriul terț sau din zona din acestea;

focar de gripă aviară înalt patogenă dintr-o țară învecinată;

alți factori de risc, cum ar fi anumite zone, tipuri de crescătorii de păsări de curte sau categorii de păsări de curte sau de alte păsări captive;

5.

zona geografică în care se efectuează vaccinarea;

6.

numărul unităților din zona de vaccinare;

7.

numărul unităților în care se efectuează vaccinarea, dacă este diferit de numărul de la punctul 6;

8.

speciile și categoriile de păsări de curte sau de păsări captive din zona geografică în care se efectuează vaccinarea;

9.

numărul aproximativ de păsări de curte sau de păsări captive din unitățile menționate la punctul 7;

10.

sumarul caracteristicilor vaccinului, autorizația și controlul calității;

11.

manipularea, depozitarea, aprovizionarea, distribuția și vânzarea vaccinurilor împotriva gripei aviare pe teritoriul național;

12.

punerea în aplicare a vaccinării conform strategiei de diferențiere a animalelor vaccinate de cele infectate (DIVA);

13.

durata preconizată a campaniei de vaccinare;

14.

dispoziții și restricții privind circulația păsărilor de curte vaccinate și a produselor provenind de la păsări de curte vaccinate sau de la păsări captive vaccinate;

15.

teste clinice și de laborator, precum teste de evaluare a eficacității și teste prealabile deplasării, efectuate în unitățile în care s-a practicat vaccinarea sau în cele situate în zona de vaccinare;

16.

mijloace de păstrare a evidențelor.

2.   Supraveghere suplimentară în țări terțe sau în teritorii terțe ori în zone din acestea în care se practică vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene

În situația în care într-o țară terță sau într-un teritoriu terț sau într-o zonă din acestea se practică vaccinarea, toate unitățile în care se efectuează vaccinarea împotriva gripei aviare înalt patogene trebuie efectueze teste de laborator, iar Comisiei trebuie să îi fie transmise următoarele informații, în plus față de informațiile din anexa II:

1.

numărul de unități vaccinate din zonă, per categorie;

2.

numărul de unități în care se practică vaccinarea din care trebuie prelevate eșantioane, per categorie de păsări de curte;

3.

utilizarea păsărilor-santinelă (specia și numărul păsărilor-santinelă utilizate per unitate epidemiologică);

4.

numărul eșantioanelor prelevate per unitate și/sau unitate epidemiologică;

5.

informații cu privire la eficacitatea vaccinului.


ANEXA XIV

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU RATITE, OUĂLE PENTRU INCUBAȚIE PROVENITE DE LA ACESTEA ȘI CARNEA PROASPĂTĂ DE RATITE, CARE PROVIN DINTR-O ȚARĂ TERȚĂ SAU DINTR-UN TERITORIU TERȚ SAU DINTR-O ZONĂ DIN ACESTEA CARE NU ESTE INDEMN(Ă) DE INFECȚIA CU VIRUSUL BOLII NEWCASTLE

1.

Ratitele de reproducție, ratitele pentru producție și ratitele destinate sacrificării, care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, trebuie:

(a)

să fi fost plasate sub supraveghere oficială timp de cel puțin 21 de zile înaintea datei expedierii transportului în vederea intrării în Uniune;

(b)

să fi fost ținute complet izolate în perioada menționată la litera (a), fără contact direct sau indirect cu alte păsări, în compartimente autorizate de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine în acest scop;

(c)

să fi fost supuse unui test de detectare a virusului vizând infecția cu virusul bolii Newcastle;

(d)

să provină din efective supravegheate din punctul de vedere al infecției cu virusul bolii Newcastle în cadrul unui plan de prelevare de eșantioane pe baze statistice, supraveghere soldată cu rezultate negative, timp de cel puțin 6 luni imediat înaintea datei expedierii transportului în vederea intrării în Uniune.

2.

Puii de o zi de ratite și ouăle pentru incubație de ratite, care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, trebuie să provină din efective:

(a)

plasate în izolare, sub supraveghere oficială, timp de cel puțin 30 de zile înainte de data depunerii ouălor pentru incubație destinate intrării în Uniune sau a ouălor pentru incubație din care derivă puii de o zi destinați intrării în Uniune;

(b)

care au fost supuse unui test de detectare a virusului vizând infecția cu virusul bolii Newcastle;

(c)

care au fost supravegheate din punctul de vedere al infecției cu virusul bolii Newcastle în cadrul unui plan de prelevare de eșantioane pe baze statistice, supraveghere soldată cu rezultate negative, timp de cel puțin 6 luni imediat înaintea datei expedierii transportului în vederea intrării în Uniune;

(d)

care nu au intrat în contact cu păsări de curte care nu îndeplinesc garanțiile prevăzute la literele (a), (b) și (c) în perioada de 30 de zile înainte de data și în timpul depunerii ouălor pentru incubație destinate intrării în Uniune sau a ouălor pentru incubație din care derivă puii de o zi destinați intrării în Uniune.

3.

Carnea proaspătă de ratite, care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care nu este indemn(ă) de infecția cu virusul bolii Newcastle, trebuie:

(a)

să fie dezosată și fără piele;

(b)

să provină de la ratite care, timp de cel puțin 3 luni înainte de data sacrificării, au fost ținute în unități:

(i)

în care nu s-a înregistrat niciun focar de infecție cu virusul bolii Newcastle sau de gripă aviară înalt patogenă în ultimele 6 luni anterioare datei sacrificării;

(ii)

în jurul cărora nu s-a înregistrat niciun focar de gripă aviară înalt patogenă sau de infecție cu virusul bolii Newcastle timp de cel puțin 3 luni înainte de data sacrificării, într-o zonă cu raza de 10 km față de perimetrul părții din unitate în care se aflau ratitele, inclusiv, dacă este cazul, teritoriul unui stat membru învecinat sau al unei țări terțe;

(iii)

în care s-a efectuat supravegherea vizând infecția cu virusul bolii Newcastle în cadrul unui plan de prelevare de eșantioane pe baze statistice, supraveghere soldată cu rezultate negative, timp de cel puțin 6 luni înaintea datei sacrificării;

(c)

să provină de la ratite care au fost supuse supravegherii astfel cum se menționează la litera (b) punctul (iii):

(i)

prin serologie, în cazul ratitelor care nu sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(ii)

prin tampoane traheale prelevate de la ratite, în cazul celor vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle;

(d)

să provină de la ratite care, dacă au fost vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle, nu au fost vaccinate cu vaccinuri care nu îndeplineau criteriile specifice prevăzute în partea 1 din anexa XV în perioada de 30 de zile anterioară datei sacrificării.

4.

Testarea pentru detectarea virusului prevăzută la punctul 1 litera (c) și la punctul 2 litera (b) trebuie să fi fost efectuată:

(a)

în termen de 7-10 zile de la data la care ratitele au intrat în izolare;

(b)

pe tampoane cloacale sau eșantioane fecale provenite de la fiecare pasăre.

5.

Testarea pentru detectarea virusului prevăzută la punctul 1 litera (c) și la punctul 2 litera (b) trebuie să fi indicat că nu au fost depistate izolate de paramixovirus aviar de tipul 1 cu un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI) de 0,4 sau mai mare. În plus, trebuie să fi fost disponibile rezultate favorabile pentru toate păsările din transport înainte ca:

(a)

ratitele de reproducție, ratitele pentru producție sau ratitele destinate sacrificării să fi părăsit compartimentele menționate la punctul 1 litera (b) în vederea expedierii către Uniune;

(b)

puii de o zi să fi părăsit incubatorul în vederea expedierii către Uniune;

(c)

ouăle pentru incubație să fi fost încărcate în vederea expedierii către Uniune.


ANEXA XV

CRITERII PENTRU VACCINURILE ÎMPOTRIVA INFECȚIEI CU VIRUSUL BOLII NEWCASTLE ȘI CERINȚE PENTRU TRANSPORTURILE DE PĂSĂRI DE CURTE, DE OUĂ PENTRU INCUBAȚIE ȘI DE CARNE PROASPĂTĂ DE PĂSĂRI DE CURTE CARE PROVIN DINTR-O ȚARĂ TERȚĂ SAU DINTR-UN TERITORIU TERȚ SAU DINTR-O ZONĂ DIN ACESTEA ÎN CARE SE PRACTICĂ VACCINAREA ÎMPOTRIVA INFECȚIEI CU VIRUSUL BOLII NEWCASTLE

1.   Criterii pentru vaccinurile împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle

1.1.   Criterii generale

(a)

Vaccinurile trebuie să respecte standardele prevăzute în capitolul privind boala Newcastle din Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE).

(b)

Vaccinurile trebuie să fie înregistrate de autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine în cauză înainte să poată fi distribuite și utilizate. Pentru o astfel de înregistrare, autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine în cauză trebuie să aibă la dispoziție un dosar complet transmis de solicitant, care să conțină date privind eficacitatea și inocuitatea vaccinului. În cazul vaccinurilor importate, autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine pot utiliza date verificate de autoritățile competente ale țării în care este produs vaccinul, în măsura în care acestea verificări au fost efectuate în conformitate cu standardele OIE.

(c)

În plus față de cerințele prevăzute la literele (a) și (b), importurile sau producția și distribuția vaccinurilor trebuie să fie controlate de autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine în cauză.

(d)

Înainte să fie permisă distribuția vaccinurilor, fiecare lot de vaccinuri trebuie să fie testat în ceea ce privește inocuitatea, în special în ceea ce privește atenuarea sau inactivarea și absența agenților contaminanți, precum și în ceea ce privește eficacitatea. Testarea se efectuează sub controlul autorităților competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine.

1.2.   Criterii specifice

Vaccinurile vii atenuate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle trebuie să fie preparate dintr-o tulpină a virusului bolii Newcastle pentru care tulpina matcă a fost testată, demonstrându-se că are un ICPI:

(a)

mai mic de 0,4 dacă fiecărei păsări i se administrează, în cadrul testului ICPI, o cantitate de cel puțin 107 EID50;

sau

(b)

mai mic de 0,5 dacă fiecărei păsări i se administrează, în cadrul testului ICPI, o cantitate de cel puțin 108 EID50.

2.   Cerințe privind sănătatea animală pentru păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1

Păsările de curte și ouăle pentru incubație care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1.2 trebuie să îndeplinească cerințele de mai jos:

(a)

păsările de curte și efectivele de origine ale ouălor pentru incubație trebuie să nu fi fost vaccinate cu astfel de vaccinuri timp de cel puțin 12 luni înaintea datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune;

(b)

efectivele de origine ale păsărilor de curte și ale ouălor pentru incubație trebuie să fi fost supuse unui test de izolare a virusului bolii Newcastle, cu cel puțin 2 săptămâni înainte de data încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune sau, în cazul ouălor pentru incubație, cu cel puțin 2 săptămâni înainte de data colectării ouălor. Testul trebuie să fi fost efectuat într-un laborator oficial, pe un eșantion aleator de tampoane cloacale prelevate de la cel puțin 60 de păsări din fiecare efectiv și să nu fi fost depistate paramixovirusuri aviare cu un ICPI mai mare de 0,4;

(c)

păsările de curte și efectivele de origine ale ouălor pentru incubație trebuie să fi fost ținute izolate, sub supraveghere oficială, în unitatea de origine, în perioada de două săptămâni menționată la litera (b);

(d)

păsările de curte și efectivele de origine ale ouălor pentru incubație trebuie să nu fi intrat în contact cu păsări de curte care nu îndeplinesc cerințele de la literele (a) și (b):

(i)

în cazul păsărilor de curte, în ultimele 60 de zile înaintea încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune;

(ii)

în cazul ouălor pentru incubație, în ultimele 60 de zile înaintea datei colectării ouălor;

(e)

puii de o zi și ouăle pentru incubație din care provin puii de o zi trebuie să nu fi intrat în contact în incubator sau în timpul transportului către Uniune cu păsări de curte sau cu ouă pentru incubație care nu îndeplinesc cerințele menționate la literele (a)-(d).

3.   Cerințe privind sănătatea animală pentru carnea proaspătă de păsări de curte care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1

Carnea proaspătă de păsări de curte care provin dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea în care vaccinurile utilizate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle nu îndeplinesc criteriile specifice prevăzute la punctul 1.2 trebuie să provină de la păsări de curte care îndeplinesc următoarele cerințe în materie de sănătate:

(a)

păsările de curte nu au fost vaccinate cu vaccinuri vii atenuate preparate dintr-o tulpină matcă a virusului bolii Newcastle care are un grad de patogenitate mai mare decât tulpinile lentogene ale virusului în ultimele 30 de zile anterioare datei sacrificării;

(b)

păsările de curte au fost supuse unui test de izolare a virusului bolii Newcastle, efectuat într-un laborator oficial, la momentul sacrificării, pe un eșantion aleator de tampoane cloacale prelevate de la cel puțin 60 de păsări din fiecare efectiv în cauză, fără să se depisteze paramixovirusuri aviare cu un ICPI mai mare de 0,4;

(c)

păsările de curte nu au intrat în contact cu păsări de curte care nu îndeplinesc cerințele de la literele (a) și (b) în ultimele 30 de zile anterioare datei sacrificării.

4.   Informații care trebuie furnizate atunci când efectivele de origine a păsărilor de curte, efectivele de origine a ouălor pentru incubație și ouăle pentru incubație sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle

În situația în care efectivele de origine a păsărilor de curte, efectivele de origine a ouălor pentru incubație și ouăle pentru incubație sunt vaccinate împotriva infecției cu virusul bolii Newcastle, pentru transport trebuie furnizate următoarele informații:

(a)

identificarea efectivului;

(b)

vârsta păsărilor;

(c)

data vaccinării;

(d)

numele și tipul tulpinii virale utilizate;

(e)

numărul lotului vaccinului;

(f)

denumirea vaccinului;

(g)

producătorul vaccinului.


ANEXA XVI

CERINȚE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INFORMAȚIILE CARE TREBUIE MENȚIONATE PE CONTAINERELE CU PĂSĂRI DE CURTE, PĂSĂRI CAPTIVE ȘI OUĂ PENTRU INCUBAȚIE

1.

Păsările de curte de reproducție și păsările de curte pentru producție trebuie să fie transportate în containere care poartă următoarele informații:

(a)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(b)

speciile de păsări de curte în cauză;

(c)

numărul de animale;

(d)

categoria și tipul de producție cărora le sunt destinate;

(e)

denumirea, adresa și numărul de autorizare al unității de origine;

(f)

numele statului membru de destinație.

2.

Păsările de curte destinate sacrificării trebuie să fie transportate în containere care poartă următoarele informații:

(a)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(b)

speciile de păsări de curte în cauză;

(c)

numărul de animale;

(d)

categoria și tipul de producție cărora le sunt destinate;

(e)

denumirea, adresa și numărul de înregistrare al unității de origine;

(f)

numele statului membru de destinație.

3.

Puii de o zi trebuie să fie transportați în containere care poartă următoarele informații:

(a)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(b)

speciile de păsări de curte în cauză;

(c)

numărul de animale;

(d)

categoria și tipul de producție cărora le sunt destinate;

(e)

denumirea, adresa și numărul de autorizare al unității de origine a puilor de o zi;

(f)

numărul de autorizare al unității de origine a efectivului de origine;

(g)

numele statului membru de destinație.

4.

Păsările captive trebuie să fie transportate în containere care poartă următoarele informații:

(a)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(b)

numărul de animale;

(c)

denumirea, adresa și numărul de autorizare al unității de origine;

(d)

numărul specific de identificare al containerului;

(e)

numele statului membru de destinație.

5.

Ouăle pentru incubație de păsări de curte trebuie să fie transportate în containere care poartă următoarele informații:

(a)

cuvântul „hatching” („pentru incubație”);

(b)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(c)

speciile de păsări de curte în cauză;

(d)

numărul de ouă;

(e)

categoria și tipul de producție cărora le sunt destinate;

(f)

denumirea, adresa și numărul de autorizare al unității de origine a ouălor;

(g)

numărul de autorizare al unității de origine a efectivului de origine, dacă diferă de cel de la litera (f);

(h)

numele statului membru de destinație.

6.

Ouăle fără patogeni specificați trebuie să fie transportate în containere care poartă următoarele informații:

(a)

formularea „ouă fără microorganisme patogene specificate numai pentru diagnostic, cercetare sau uz farmaceutic”;

(b)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(c)

numărul de ouă;

(d)

denumirea, adresa și numărul de autorizare al unității de origine;

(e)

numele statului membru de destinație.

7.

Ouăle pentru incubație de păsări captive trebuie să fie transportate în containere care poartă următoarele informații:

(a)

numele și codul ISO al țării terțe sau al teritoriului terț de origine;

(b)

numărul de ouă;

(c)

denumirea, adresa și numărul de autorizare al unității de origine;

(d)

numărul specific de identificare al containerului;

(e)

numele statului membru de destinație.


ANEXA XVII

CERINȚE PENTRU TESTAREA TRANSPORTURILOR CARE CONȚIN MAI PUȚIN DE 20 DE PĂSĂRI DE CURTE, ALTELE DECÂT RATITELE, ȘI MAI PUȚIN DE 20 DE OUĂ PENTRU INCUBAȚIE ALE ACESTORA, ÎNAINTE DE INTRAREA ÎN UNIUNE

Transporturile care conțin mai puțin de 20 de păsări de curte, altele decât ratitele, sau mai puțin 20 de ouă pentru incubație ale păsărilor de curte, altele decât ratitele, trebuie să fi obținut rezultate negative la testele vizând bolile menționate la articolul 49 litera (e) și la articolul 110 litera (e) punctul (ii), după cum urmează:

(a)

în cazul păsărilor de curte de reproducție, al păsărilor de curte pentru producție și al păsărilor de curte destinate sacrificării, altele decât ratitele, animalele trebuie să fi obținut rezultate negative la teste serologice și/sau bacteriologice în ultimele 30 de zile înaintea datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune;

(b)

în cazul ouălor pentru incubație de păsări de curte, altele decât ratitele, și al puilor de o zi derivați din păsări de curte, altele decât ratitele, efectivul de origine trebuie să fi obținut rezultate negative la teste serologice și/sau bacteriologice în ultimele 90 de zile înaintea datei încărcării transportului în vederea expedierii către Uniune la un nivel care asigură un nivel de încredere de 95 % de detectare a infecției la o prevalență de 5 %;

(c)

dacă animalele au fost vaccinate împotriva infecției cu orice serotip de Salmonella sau Mycoplasma, trebuie folosită doar testarea bacteriologică, însă metoda de confirmare trebuie să poată face diferența între tulpinile de vaccin viu și tulpinile sălbatice.


ANEXA XVIII

PRELEVAREA DE EȘANTIOANE ȘI TESTAREA PĂSĂRILOR DE CURTE, ALTELE DECÂT RATITELE, DUPĂ INTRAREA ÎN UNIUNE

1.

Medicul veterinar oficial prelevă eșantioane pentru examinare virologică de la păsările de curte de reproducție, altele decât ratitele, de la păsările de curte pentru producție, altele decât ratitele, și de la puii de o zi proveniți de la alte păsări decât ratitele, care au intrat în Uniune dintr-o țară terță sau dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă a acestora. Eșantioanele trebuie să fie prelevate după cum urmează:

(a)

între a șaptea și a cincisprezecea zi de la data la care animalele au fost introduse în unitățile de destinație din Uniune, trebuie prelevate tampoane cloacale să care asigure un nivel de încredere de 95 % de detectare a infecției la o prevalență de 5 %;

(b)

testarea eșantioanelor trebuie să vizeze:

(i)

gripa aviară înalt patogenă;

(ii)

infecția cu virusul bolii Newcastle.

2.

Eșantioanele pot fi comasate, astfel încât în fiecare grup să existe cel mult cinci eșantioane prelevate de la păsări individuale.

ANEXA XIX

CERINȚE PRIVIND SĂNĂTATEA ANIMALĂ PENTRU AUTORIZAREA UNITĂȚII DE ORIGINE A PĂSĂRILOR CAPTIVE

1.

Cerințele privind sănătatea animală în ceea ce privește măsurile de biosecuritate, astfel cum se menționează la articolul 56, sunt următoarele:

(a)

în unitate pot fi introduse doar animale care provin din alte unități autorizate;

(b)

în unitate pot fi introduse păsări din alte surse decât unitățile autorizate, după ce autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț autorizează o astfel de introducere, cu condiția ca astfel de animale să fie izolate timp de cel puțin 30 de zile de la data la care au fost introduse în unitate, în conformitate cu instrucțiunile furnizate de autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț, înainte de a fi adăugate în grupul de păsări al unității.

2.

Cerințele privind sănătatea animalelor în ceea ce privește dotările și echipamentele unității, astfel cum se menționează la articolul 56, sunt următoarele:

(a)

unitatea trebuie să fie clar demarcată și separată de împrejurimile sale;

(b)

unitatea trebuie să dispună de mijloace adecvate pentru capturarea, încercuirea și izolarea animalelor, de compartimente de carantină disponibile, adecvate și autorizate și de proceduri autorizate pentru animalele care provin din unități care nu au fost autorizate;

(c)

unitatea trebuie să dispună fie de modalități corespunzătoare, fie de dotări și echipamente la fața locului în vederea eliminării corespunzătoare a cadavrelor provenite de la animale moarte din cauza unei boli sau în urma eutanasierii.

3.

Cerințele privind sănătatea animală în ceea ce privește păstrarea evidențelor, astfel cum se menționează la articolul 56, sunt următoarele:

(a)

operatorul responsabil de unitate trebuie să păstreze o evidență actualizată care să indice:

(i)

numărul și identitatea (și anume, vârsta, sexul, specia și numărul individual de identificare, dacă este cazul) animalelor din fiecare specie prezentă în unitate;

(ii)

numărul și identitatea (și anume, vârsta, sexul, specia și numărul individual de identificare, dacă este cazul) animalelor care sosesc în unitate sau care ies, împreună cu și informații privind originea sau destinația lor, transportul de la sau la unitate și statutul sanitar veterinar;

(iii)

rezultatele testelor de sânge sau ale oricăror alte proceduri de diagnostic;

(iv)

cazurile de boală și, după caz, tratamentul administrat;

(v)

rezultatele examinărilor post-mortem la care au fost supuse animalele care au decedat în unitate, inclusiv în ceea ce privește puii născuți morți;

(vi)

observațiile formulate pe parcursul oricărei perioade de izolare sau de carantină;

(b)

operatorul responsabil de unitate trebuie să păstreze evidențele menționate la litera (a) după data autorizării, timp de cel puțin 10 ani.

4.

Cerințele privind sănătatea animală în ceea ce privește personalul, astfel cum se menționează la articolul 56, sunt următoarele:

(a)

persoana responsabilă de unitate trebuie să dispună de competențe și de cunoștințe adecvate;

(b)

operatorul responsabil de unitate trebuie să asigure, prin contract sau printr-un alt instrument juridic, existența serviciilor unui medic veterinar autorizat de către autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț și aflat sub controlul acesteia, care:

(i)

asigură faptul că în unitate se aplică măsuri adecvate de supraveghere și control al bolilor în relație cu situația bolii din țara terță sau din teritoriul terț în cauză, care sunt autorizate de autoritatea competentă; astfel de măsuri trebuie să includă următoarele:

un plan anual de supraveghere, inclusiv măsuri de control al animalelor din punctul de vedere al zoonozelor;

testarea clinică, de laborator și post-mortem a animalelor suspectate că sunt afectate de boli;

vaccinarea animalelor susceptibile împotriva bolilor, după caz, în conformitate cu Codul sanitar pentru animale terestre și cu Manualul de teste de diagnostic și vaccinuri pentru animale terestre al OIE;

(ii)

asigură faptul că orice deces suspect sau prezența oricăror altor simptome care sugerează că animalele au contractat gripa aviară înalt patogenă, infecția cu virusul bolii Newcastle sau clamidioza aviară, se comunică fără întârziere autorității competente din țara terță sau din teritoriul terț;

(iii)

asigură faptul că animalele care au intrat în unitate au fost izolate în mod corespunzător și în conformitate cu cerințele de la punctul 1 litera (b), precum și cu eventualele instrucțiuni furnizate de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț.

5.

Cerințele privind sănătatea animală în relație cu statutul sanitar, astfel cum se menționează la articolul 56, sunt următoarele:

(a)

unitatea trebuie să fie indemnă de gripa aviară înalt patogenă, de infecția cu virusul bolii Newcastle și de clamidioza aviară; pentru ca unitatea să fie declarată indemnă de aceste boli, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț evaluează evidențele privind statutul sanitar din punctul de vedere al sănătății animalelor, păstrate timp de cel puțin trei ani înaintea datei solicitării autorizării, precum și rezultatele testelor clinice și de laborator efectuate pe animalele în cauză. Totuși, unitățile noi trebuie să fie autorizate doar pe baza rezultatelor testelor clinice și de laborator efectuate asupra animalelor din astfel de unități;

(b)

operatorul responsabile de unitate trebuie să fi încheiat un contract cu un laborator în vederea efectuării examinărilor post-mortem sau să aibă unul sau mai multe sedii adecvate în care să poată fi efectuate astfel de examinări de către o persoană competentă sub autoritatea unui medic veterinar autorizat în acest scop de autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț.


ANEXA XX

PROCEDURILE DE EXAMINARE, DE EȘANTIONARE ȘI DE TESTARE A PĂSĂRILOR CAPTIVE VIZÂND GRIPA AVIARĂ ÎNALT PATOGENĂ ȘI BOALA NEWCASTLE

1.

În timpul carantinei, păsările-santinelă sau, dacă nu sunt folosite păsări-santinelă, păsările captive, trebuie să fie supuse următoarelor proceduri:

(a)

situații care implică utilizarea păsărilor-santinelă:

(i)

trebuie prelevate eșantioane de sânge pentru examinarea serologică de la toate păsările-santinelă în cursul unei perioade de cel puțin 21 de zile de la intrarea lor în carantină și cu cel puțin 3 zile înainte de data încheierii carantinei;

(ii)

dacă păsările-santinelă prezintă rezultate serologice pozitive sau neconcludente pentru eșantioanele menționate la punctul (i):

păsările importate trebuie să fie supuse unei examinări virologice;

trebuie prelevate tampoane cloacale (sau fecale) și tampoane traheale sau orofaringiene de la cel puțin 60 de păsări sau de la toate păsările dacă transportul conține mai puțin de 60 de păsări;

(b)

situații care nu implică utilizarea păsărilor-santinelă:

păsările importate trebuie examinate virologic (testarea serologică nu este adecvată);

trebuie prelevate tampoane traheale sau orofaringiene sau cloacale (sau fecale) de la cel puțin 60 de păsări sau de la toate păsările dacă transportul conține mai puțin de 60 de păsări, în primele 7-15 zile de carantină.

2.

În plus față de testarea prevăzută la punctul 1, trebuie prelevate următoarele eșantioane în vederea examinării virologice:

(a)

tampoane cloacale (sau fecale) și tampoane traheale sau orofaringiene, dacă este posibil, de la păsări clinic bolnave sau de la păsări-santinelă bolnave;

(b)

din conținutul intestinal, din creier, trahee, plămâni, ficat, splină, rinichi și alte organe afectate în mod evident, cât mai curând după deces, de la:

(i)

păsările-santinelă decedate și toate păsările decedate la momentul sosirii în carantină și de la cele care mor în timpul carantinei; sau

(ii)

în cazul unei mortalități înalte în cadrul unor transporturi mari formate din păsări mici, de la cel puțin 10 % dintre păsările decedate.

3.

În vederea examinării virologice, eșantioanele pot fi comasate, astfel încât în fiecare grup să existe cel mult cinci eșantioane de la păsări individuale.

Fecalele trebuie comasate separat de alte eșantioane de organe și de țesuturi.


ANEXA XXI

CERINȚE SPECIFICE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CÂINII, PISICILE ȘI DIHORII DOMESTICI DESTINAȚI INTRĂRII ÎN UNIUNE

1.   CERINȚE PRIVIND TESTUL DE TITRARE A ANTICORPILOR ÎMPOTRIVA VIRUSULUI RABIC:

(a)

testul trebuie efectuat pe un eșantion recoltată de un medic veterinar autorizat de autoritatea competentă în cursul unei perioade care începe la cel puțin 30 de zile de la data vaccinării primare, în cadrul unei serii de vaccinare actuale și valabile, și se încheie cu 3 luni înainte de data emiterii certificatului;

(b)

testul trebuie să măsoare un titru al anticorpilor neutralizanți ai virusului rabic de cel puțin 0,5 UI/ml;

(c)

testul trebuie să fie certificat printr-un raport oficial al laboratorului oficial în ceea ce privește rezultatul, iar o copie a acestui raport trebuie să fie anexată la certificatul de sănătate animală care însoțește animalele în Uniune;

(d)

testul nu trebuie să fie reînnoit în cazul unui animal care, după testul de titrare a anticorpilor împotriva virusului rabic soldat cu rezultate satisfăcătoare, a fost revaccinat împotriva virusului rabic în perioada de valabilitate a vaccinării primare menționate la litera (a) și a tuturor vaccinărilor subsecvente valabile din seria de vaccinare.

2.   TRATAMENTUL ÎMPOTRIVA INFESTĂRII CU ECHINOCCOCUS MULTILOCULARIS

Înaintea intrării în Uniune, câinii trebuie tratați împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis, după cum urmează:

(a)

tratamentul trebuie să fie reprezentat de un medicament veterinar autorizat care conține doza corespunzătoare de praziquantel sau substanțe farmacologic active pentru care s-a dovedit că reduc, singure sau în combinație, masa de forme intestinale mature și incomplete ale Echinococcus multilocularis la speciile-gazdă în cauză;

(b)

produsul trebuie să fie administrat de un medic veterinar cu cel mult 48 de ore și cel puțin 24 de ore înaintea momentului sosirii în Uniune;

(c)

medicul veterinar care administrează tratamentul trebuie să certifice următoarele detalii ale acestuia în certificatul de sănătate animală la care se face referire la articolul 3 alineatul (1) litera (c) punctul (i):

(i)

transponderul sau codul alfanumeric tatuat al câinelui, pisicii sau dihorului domestic;

(ii)

numele produsului împotriva infestării cu Echinococcus multilocularis;

(iii)

numele fabricantului produsului;

(iv)

data și ora tratamentului;

(v)

numele, ștampila și semnătura medicului veterinar care a administrat tratamentul.


ANEXA XXII

CERINȚE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PERIOADELE DE REȘEDINȚĂ ALE OUĂLE PENTRU INCUBAȚIE ÎNAINTEA INTRĂRII ÎN UNIUNE

Categoria de ouă pentru incubație

Perioada de reședință minimă se aplică la

Perioada minimă de reședință în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea, astfel cum se menționează la articolul 98 litera (a)

Perioada minimă de reședință în unitatea de origine, astfel cum se menționează la articolul 98 litera (b)

Perioada minimă fără contact cu păsări de curte sau cu ouă pentru incubație cu un statut sanitar inferior, cu păsări captive sau cu păsări sălbatice, astfel cum se menționează la articolul 98 alineatul (c)

Ouă pentru incubație ale păsărilor de curte

Efectivul de origine

3 luni

6 săptămâni

6 săptămâni

Transporturi de mai puțin de 20 de ouă pentru incubație provenite de la alte păsări de curte decât ratitele

Efectivul de origine

3 luni

3 săptămâni

3 săptămâni


ANEXA XXIII

CERINȚE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE PERIOADA DE REȘEDINȚĂ ÎNAINTEA SACRIFICĂRII SAU A UCIDERII UNGULATELOR DEȚINUTE DE LA CARE PROVINE CARNEA PROASPĂTĂ

1.

Perioada în care ungulatele trebuie să fi rămas pe teritoriul țării terțe sau al teritoriului terț de origine sau al zonei din acestea înainte de data sacrificării sau a uciderii, astfel cum se menționează la articolul 131 alineatul (2) litera (a), trebuie să fie:

(a)

cu cel puțin 3 luni înaintea respectivei date; sau

(b)

cu mai puțin de 3 luni înaintea respectivei date, dacă ungulatele au vârsta mai mică de 3 luni.

2.

Ungulatele deținute trebuie să fi rămas în unitatea lor de origine fără să fi intrat în contact cu ungulate cu un statut sanitar inferior, astfel cum se menționează la articolul 131 alineatul (2) literele (b) și (c), timp de cel puțin 40 de zile înaintea datei sacrificării sau a uciderii, dacă aceste animale:

(a)

provin dintr-o țară terță, dintr-un teritoriu terț sau dintr-o zonă din acestea care aplică una sau mai multe dintre condițiile specifice menționate în partea B din anexa XXIV;

(b)

fac obiectul derogării prevăzute la articolul 132.


ANEXA XXIV

STATUTUL DE INDEMN(Ă) DE BOALĂ AL ȚĂRII TERȚE SAU AL TERITORIULUI DE ORIGINE AL PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Partea A

Perioada minimă (în luni) în care țara terță sau teritoriul TERȚ de origine ori zona din acestea deține statutul de indemn(ă) de boală, în conformitate cu articolul 133 alineatul (1).

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*1)

Febra aftoasă

12 luni (*2)

12 luni (*2)

12 luni (*2)

12 luni (*2)

12 luni (*2)

12 luni (*2)

12 luni (*2)

Infecția cu virusul pestei bovine

12 m

12 m

12 m

12 m

12 m

12 m

12 m

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

12 m

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

12 luni (*2)

NA

NA

NA

NA =

nu se aplică.

Partea B

Condiții specifice pe care trebuie să le prevadă autoritatea competentă, dacă țara terță sau teritoriul terț ori zona din acestea a fost indemn(ă) de boala în cauză pentru o perioadă mai mică de 12 luni, astfel cum se menționează în derogarea de la articolul 133 alineatul (1):

Febra aftoasă

Informații suplimentare pentru a garanta determinarea unei date de la care se consideră că țara terță sau teritoriul terț ori zona din acestea este indemn(ă) de boala în cauză

Pesta porcină clasică


(*1)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*2)  această perioadă poate fi redusă dacă autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț prevede condiții specifice, conform părții B.


ANEXA XXV

VACCINAREA ÎN ȚARA TERȚĂ SAU ÎN TERITORIUL TERȚ DE ORIGINE SAU ÎN ZONA DIN ACESTEA ȘI ÎN UNITATEA DE ORIGINE A ANIMALELOR DE LA CARE SE OBȚINE CARNE PROASPĂTĂ

Partea A

Cerințe privind sănătatea animală referitoare la absența vaccinării în țara terță sau în teritoriul terț de origine sau în zona din acestea și în unitatea de origine a ungulatelor de la care se obține carnea proaspătă:

 

1.

Bovine

2.

Ovine

3.

Caprine

4.

Porcine

5.

Camelide

6.

Cervide

7.

Alte ungulate decât cele menționate în coloanele 1, 2, 3, 4, 5, 6  (*1)

Febra aftoasă

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

NV/NVE

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

Infecția cu virusul pestei bovine

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

NV/NVE

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

NV/NVE (*2)

Pesta porcină africană

NA

NA

NA

NV/NVE

NA

NA

NA

Pesta porcină clasică

NA

NA

NA

NV/NVE

NA

NA

NA

NV =

timp de cel puțin 12 luni anterioare datei expedierii către Uniune: nu a fost efectuată nicio vaccinare în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea, iar în țara terță, în teritoriul terț sau în zona din acestea nu au intrat animale vaccinate.

NVE =

nu există animale vaccinate în unitatea de origine a ungulatelor de la care provine carnea proaspătă.

NA =

nu se aplică.

Partea B

Condiții specifice pe care trebuie să le prevadă autoritățile competente în cazul în care în țara terță sau în teritoriul terț sau în zona din acestea s-a efectuat vaccinarea împotriva febrei aftoase pentru o perioadă mai mică de 12 luni, astfel cum se menționează la articolul 133 alineatul (3)

1.   DINTR-O ȚARĂ TERȚĂ, DINTR-UN TERITORIU TERȚ SAU DINTR-O ZONĂ DIN ACESTEA CARE ESTE INDEMN(Ă) DE FEBRA AFTOASĂ ȘI ÎN CARE SE PRACTICĂ VACCINAREA ÎMPOTRIVA TULPINILOR A, O SAU C ALE VIRUSULUI FEBREI AFTOASE

Autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț de origine trebuie să furnizeze informații suplimentare pentru a garanta absența virusului febrei aftoase în carnea proaspătă și respectarea următoarelor cerințe:

(a)

autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț de origine efectuează și controlează un program de vaccinare împotriva febrei aftoase a bovinelor deținute;

(b)

carnea proaspătă este obținută de la:

(i)

bovine, ovine și caprine care provin din unități în care și în jurul cărora, într-o zonă cu raza de 25 km, nu au fost raportate cazuri de febră aftoasă sau de pestă bovină în ultimele 60 de zile anterioare datei expedierii către abator;

sau

(ii)

alte ungulate deținute din speciile listate decât bovinele, ovinele, caprinele și porcinele care provin din unități în care și în jurul cărora, într-o zonă cu raza de 50 km, nu au fost raportate cazuri de febră aftoasă sau de pestă bovină în ultimele 90 de zile anterioare datei expedierii către abator;

sau

(iii)

ungulate sălbatice care îndeplinesc cerințele de la articolul 138;

(c)

carnea este carne proaspătă dezosată, alta decât organele, și a fost obținută din carcase:

(i)

din care au fost eliminați principalii ganglioni limfatici accesibili;

(ii)

care au fost supuse maturării la o temperatură de peste + 2 °C timp de cel puțin 24 de ore înainte de dezosare;

(iii)

în care valoarea pH-ului cărnii a fost mai mică de 6,0 la testele electronice în centrul mușchiului longissimus dorsi după maturare și înainte de dezosare.

2.   DINTR-O ȚARĂ TERȚĂ, DINTR-UN TERITORIU TERȚ SAU DINTR-O ZONĂ DIN ACESTEA CARE ESTE INDEMN(Ă) DE FEBRA AFTOASĂ ȘI ÎN CARE VACCINAREA ÎMPOTRIVA TULPINILOR A, O SAU C ALE VIRUSULUI FEBREI AFTOASE SE PRACTICĂ ȘI FACE OBIECTUL UNOR CONDIȚII SPECIFICE SUPLIMENTARE

În plus față de cerințele menționate la punctul 1, autoritatea competentă din țara terță sau din teritoriul terț trebuie să respecte condiții specifice suplimentare în relație cu programul de vaccinare care susțin absența virusului febrei aftoase în carnea proaspătă din zona respectivă.

3.   ZONELE INDEMNE DE FEBRĂ AFTOASĂ ÎN CARE NU SE PRACTICĂ VACCINAREA

3.1.   Tulpinile virusului febrei aftoase SAT sau ASIA 1

În situația în care carnea proaspătă provine dintr-o zonă indemnă de febra aftoasă în care nu se practică vaccinarea, însă zona respectivă se află într-o țară terță sau într-un teritoriu terț în care se practică vaccinarea pentru tulpinile virusului febrei aftoase SAT sau ASIA 1 în alte zone sau dacă tulpinile respective sunt endemice într-o parte sau în părți ale țării terțe sau teritoriului terț sau în statul membru învecinat ori în țări terțe învecinate, autoritățile competente ale țării terțe sau ale teritoriului terț din care provine această carne trebuie să furnizeze informațiile suplimentare necesare pentru a garanta absența virusului febrei aftoase în carnea proaspătă și pentru a garanta respectarea următoarelor cerințe privind sănătatea animală:

(a)

carnea proaspătă este obținută de la:

(i)

animale deținute din speciile listate care provin din unități în care și în jurul cărora, într-o zonă cu raza de 10 km, nu au fost raportate cazuri febră aftoasă sau de pestă bovină în ultimele 12 luni anterioare datei sacrificării;

sau

(ii)

ungulate sălbatice care îndeplinesc cerințele de la articolul 138;

(b)

carnea nu este autorizată pentru export în Uniune înainte de a trece 21 de zile de la data sacrificării;

(c)

carnea este carne proaspătă dezosată, alta decât organele, și a fost obținută din carcase:

(i)

din care au fost eliminați principalii ganglioni limfatici accesibili;

(ii)

care au fost supuse maturării la o temperatură de peste +2 °C timp de cel puțin 24 de ore înainte de dezosare.

3.2.   Tulpinile A, O sau C ale virusului febrei aftoase

În situația în care carnea proaspătă provine dintr-o zonă indemnă de febră aftoasă în care nu se practică vaccinarea împotriva febrei aftoase, însă zona respectivă se află într-o țară terță sau într-un teritoriu terț în care se practică vaccinarea împotriva tulpinilor A, O sau C ale virusului febrei aftoase și dacă autoritățile competente ale țării terțe sau ale teritoriului terț au furnizat garanții suplimentare privind condiții specifice pentru țara terță sau teritoriul terț sau zona terță și care susțin absența virusului febrei aftoase în carnea proaspătă din zona respectivă, autoritățile competente ale țării terțe sau ale teritoriului terț de origine trebuie să furnizeze următoarele informații suplimentare:

(a)

garanții privind faptul că programul de supraveghere vizând febra aftoasă aplicabil zonei indemne, care demonstrează absența febrei aftoase, este efectuat și controlat de autoritățile competente din țara terță sau din teritoriul terț de origine;

(b)

garanții privind aplicarea cerințelor privind sănătatea animală menționate la literele (b) și (c) ale punctului 1.


(*1)  se aplică doar speciilor listate în conformitate cu anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882.

(*2)  sau autoritatea competentă a țării terțe sau a teritoriului terț prevede condiții specifice, conform părții B.


ANEXA XXVI

TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU PRODUSELE DIN CARNE

1.   TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU PRODUSELE DIN CARNE, LISTATE ÎN ORDINE DESCRESCĂTOARE A SEVERITĂȚII:

B

=

Tratament într-un container închis ermetic până la obținerea unei valori Fo de cel puțin trei.

C

=

O temperatură minimă de 80 °C care trebuie să fie atinsă în întreaga masă a produsului din carne în timpul prelucrării.

D

=

O temperatură minimă de 70 °C care trebuie să fie atinsă în întreaga masă a cărnii sau a stomacurilor, vezicilor și intestinelor pe durata prelucrării produsului din carne și a stomacurilor, vezicilor și intestine tratate sau, în cazul șuncii crude, un tratament care constă în fermentarea și maturarea naturală timp de cel puțin nouă luni, care conferă produsului următoarele caracteristici:

valoarea Aw de maxim 0,93;

valoarea pH de maxim 6,0.

D1

=

Tratament termic temeinic aplicat cărnii, în prealabil dezosată și degresată, care este supusă încălzirii astfel încât să se mențină o temperatură internă de 70 °C sau mai mare timp de cel puțin 30 de minute.

E

=

În cazul produselor de tip „fâșii de carne uscată”, un tratament care să asigure:

valoarea Aw de maxim 0,93;

valoarea pH de maxim 6,0.

F

=

Un tratament termic care asigură o temperatură internă de minimum 65 °C pe durata necesară obținerii unei valori de pasteurizare (vP) egale sau mai mari de 40.

2.   TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU MEMBRANE:

Membrana 1

=

Sărare cu clorură de sodiu (NaCl), în mediu uscat sau ca saramură saturată (Aw < 0,80), timp de cel puțin 30 de zile neîntrerupt, la o temperatură de cel puțin 20 °C.

Membrana 2

=

Sărare cu sare cu supliment de fosfat care conține 86,5 % NaCl, 10,7 % Na2HPO4 și 2,8 % Na3PO4 (greutate/greutate/greutate), în mediu uscat sau ca saramură saturată (Aw < 0,80), timp de cel puțin 30 de zile neîntrerupt, la o temperatură de cel puțin 20 °C.

Membrana 3

=

sărare cu NaCl timp de 30 de zile

Membrana 4

=

înălbire

Membrana 5

=

uscare după curățare.


ANEXA XXVII

TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU LAPTE ȘI PRODUSE LACTATE

 

A

B

Speciile de la care provin laptele și produsele lactate

Bos Taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius

Altele decât Bos Taurus, Ovis aries, Capra hircus, Bubalus bubalis și Camelus dromedarius

Statutul sanitar veterinar al țării terțe

1.

Țări terțe care nu au fost în mod oficial indemne de febra aftoasă în ultimele 12 luni

2.

Țări terțe în care se practică vaccinarea împotriva febrei aftoase

Oricare

Proces de sterilizare pentru a se obține o valoare a Fo egală sau mai mare de 3

Da

Da

Tratament la o temperatură foarte înaltă (UHT) la cel puțin 135 °C în combinație cu o durată de timp de menținere adecvată

Da

Da

Pentru laptele al cărui pH este mai mare sau egal cu 7,0 , o pasteurizare ultrarapidă la o temperatură foarte înaltă (HTST) la 72 °C timp de 15 secunde efectuată în două reprize, obținându-se, după caz, o reacție negativă la testul fosfatazei alcaline, realizat imediat după tratamentul termic

Da

Nu

Tratament HTST pentru laptele cu pH mai mic de 7,0

Da

Nu

Tratament HTST combinat cu alt tratament fizic:

(i)

reducerea pH-ului sub 6 timp de o oră; sau

(ii)

încălzire suplimentară la o temperatură egală sau mai mare de 72 °C combinată cu uscarea

Da

Nu

Nu :

tratamentul nu este permis

Da :

tratament acceptabil


ANEXA XXVIII

TRATAMENTE DE ATENUARE A RISCURILOR PENTRU PRODUSE DIN OUĂ

1.   TRATAMENTE APLICATE PRODUSELOR DIN OUĂ PENTRU INACTIVAREA VIRUSULUI GRIPEI AVIARE ÎNALT PATOGENE

Următoarele tratamente sunt adecvate pentru inactivarea gripei aviare înalt patogene la următoarele produse din ouă:

Produsul din ouă

Tratamentul

Temperatura internă [în grade Celsius (°C)]

Durata tratamentului [în secunde (s) sau ore (h)]

Albuș de ou lichid

55,6  °C

870 s

56,7  °C

232 s

Gălbenuș sărat 10 %

62,2  °C

138 s

Albuș de ou deshidratat

67 °C

20 h

54,4  °C

513 h

Ouă întregi

60 °C

188 s

preparate termic complet

Amestecuri din ouă întregi

60 °C

188 s

61,1  °C

94 s

preparate termic complet

2.   TRATAMENTE APLICATE PRODUSELOR DIN OUĂ PENTRU INACTIVAREA VIRUSULUI BOLII NEWCASTLE

Următoarele tratamente sunt adecvate pentru inactivarea virusului bolii Newcastle la următoarele produse din ouă:

Produsul din ouă

Tratamentul

Temperatura internă [în grade Celsius (°C)]

Durata tratamentului [în secunde (s) sau ore (h)]

Albuș de ou lichid

55 °C

2 278 s

57 °C

986 s

59 °C

301 s

Gălbenuș sărat 10 %

55 °C

176 s

Albuș de ou deshidratat

57 °C

50,4 h

Ouă întregi

55 °C

2 521 s

57 °C

1 596 s

59 °C

674 s

preparate termic complet


ANEXA XXIX

LISTA SPECIILOR SUSCEPTIBILE LA BOLI PENTRU CARE STATELE MEMBRE AU INSTITUITE MĂSURI NAȚIONALE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 226 DIN REGULAMENTUL (UE) 2016/429

Boala

Speciile susceptibile

Viremia de primăvară a crapului (SVC)

Novac (Aristichthys nobilis), caras auriu (Carassius auratus), caras comun (Carassius carassius), cosaș (Ctenopharyngodon idellus), crap comun și crap koi (Cyprinus carpio), crap argintiu (Hypophthalmichthys molitrix), somn (Silurus glanis), lin (Tinca tinca), văduviță (Leuciscus idus)

Boala bacteriană a rinichiului (BKD)

Familia: Salmonidae

Necroza pancreatică infecțioasă (IPN)

Păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), păstrăv comun (Salmo trutta), somon de Atlantic (Salmo salar), (Oncorhynchus spp.) coregon (Coregonus lavaretus)

Infecția cu alfavirusul salmonidelor (SAV)

Somon de Atlantic (Salmo salar), păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss), păstrăv comun (Salmo trutta)

Infecția cu Gyrodactylus salaris (GS)

Somon de Atlantic (Salmo salar), păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss), păstrăv arctic (Salvelinus alpinus), păstrăv fântânel (Salvelinus fontinalis), lipan (Thymallus thymallus), păstrăv de lac din America de Nord (Salvelinus namaycush), păstrăv comun (Salmo trutta)

Orice specii care au intrat în contact cu o specie susceptibilă sunt, de asemenea, considerate susceptibile

Virusul herpetic al stridiilor 1 μνar (OsHV-1 μVar)

Stridia de Pacific (Crassostrea gigas)


ANEXA XXX

CONDIȚII ÎN CARE SPECIILE LISTATE ÎN COLOANA 4 A TABELULUI DIN ANEXA LA REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/1882 AL COMISIEI SUNT CONSIDERATE VECTORI

Lista bolilor

Vectori

Condiții în care speciile de animale acvatice listate în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 sunt considerate vectori

Necroza hematopoietică epizootică

Astfel cum figurează în coloana 4 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882

Considerate vectori ai necrozei hematopoietice epizootice în orice condiții.

Septicemia hemoragică virală

Considerate vectori ai septicemiei hemoragice virale la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentare cu apă.

Necroza hematopoietică infecțioasă

Considerate vectori ai necrozei hematopoietice infecțioase la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului cu deleție HPR (regiunea înalt polimorfică)

Nu există specii listate ca vectori pentru infecția cu virusul anemiei infecțioase a somonului cu deleție HPR (regiunea înalt polimorfică).

Infecția cu Mikrocytos mackini

Nu există specii listate ca vectori pentru infecția cu Microcytos mackini.

Infecția cu Perkinsus marinus

Considerate vectori ai Perkinsus marinus la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu Bonamia ostreae

Considerate vectori ai Bonamia ostreae la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu Bonamia exitiosa

Considerate vectori ai Bonamia exitiosa la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu Marteilia refringens

Considerate vectori ai Marteilia refringens la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu virusul sindromului Taura

Considerate vectori ai sindromului Taura la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu virusul bolii „cap galben”

Considerate vectori ai virusul bolii „cap galben” la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.

Infecția cu virusul bolii petelor albe

Considerate vectori ai virusului bolii petelor albe la contactul cu speciile listate în coloana 3 a tabelului din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1882 prin coabitare sau prin alimentarea cu apă.