(1)

Pandemia de COVID-19 a dus la o scădere bruscă a traficului aerian ca urmare a scăderii însemnate a cererii de servicii de transport și a adoptării de către state membre și țări terțe a unor măsuri directe, precum închiderea frontierelor și interzicerea traficului aerian, pentru a ține sub control pandemia.

(2)

Cifrele publicate de Eurocontrol, care este managerul de rețea pentru funcțiile de rețea de trafic aerian ale cerului unic european, indică o scădere a traficului aerian de aproximativ 90 % pentru regiunea europeană la sfârșitul lunii martie 2020, comparativ cu martie 2019. Transportatorii aerieni au raportat scăderi masive ale rezervărilor ca urmare a pandemiei de COVID-19 și, în prezent, anulează zboruri programate pentru sezoanele de iarnă 2019-2020 și de vară 2020. Scăderea bruscă a cererii și rata fără precedent a anulărilor au creat probleme grave de lichiditate transportatorilor aerieni. Aceste probleme de lichiditate sunt legate direct de pandemia de COVID-19.

(3)

Transportatorii aerieni din Uniune, care aveau o situație financiară solidă înainte de pandemia de COVID-19, se confruntă cu probleme de lichiditate care ar putea atrage după sine suspendarea sau revocarea licenței lor de operare sau înlocuirea acesteia cu o licență temporară, în lipsa unei nevoi economice structurale care să justifice acest lucru. Acordarea unei licențe temporare în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2) ar putea transmite un semnal negativ pieței cu privire la capacitatea unui transportator aerian de a supraviețui, ceea ce, la rândul său, ar agrava problemele financiare, chiar temporare. Prin urmare, în baza evaluării efectuate pentru perioada 1 martie 2020-31 decembrie 2020, este oportun, cu condiția ca siguranța să nu fie pusă în pericol și să existe o perspectivă realistă de redresare financiară satisfăcătoare în termen de 12 luni, ca licența de operare a unor astfel de transportatori aerieni să nu fie suspendată sau revocată. La finele acestei perioade de 12 luni, transportatorul aerian din Uniune ar trebui să facă obiectul procedurii prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008. Obligația de a informa Comisia, prevăzută la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, ar trebui să se aplice și în cazul deciziilor de a nu suspenda sau revoca licența de operare.

(4)

Pe lângă măsurile de urgență care ar putea fi aplicate în cazul unor probleme neprevăzute de scurtă durată, care rezultă din circumstanțe imprevizibile și inevitabile, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a refuza exercitarea drepturilor de trafic, de a o limita sau de a-i impune condiții, în vederea combaterii problemelor generate de pandemia de COVID-19, care s-ar putea prelungi. Astfel de măsuri de urgență luate în contextul pandemiei de COVID-19 ar trebui să respecte principiile proporționalității și transparenței, și ar trebui să se bazeze pe criterii obiective și nediscriminatorii aplicabile în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008.

(5)

Pe aeroporturile în care numărul furnizorilor de servicii de handling la sol este limitat în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 9 din Directiva 96/67/CE a Consiliului (3), furnizorii pot fi selectați pe o perioadă de maximum șapte ani. În consecință, furnizorii pentru care această perioadă se apropie de sfârșit pot întâmpina dificultăți în obținerea accesului la finanțare. Prin urmare, perioada maximă respectivă ar trebui să fie prelungită.

(6)

Ca urmare a pandemiei de COVID-19, în cazul aeroporturilor în care numărul furnizorilor de servicii de handling la sol este limitat, este posibil ca unul sau mai mulți furnizori să înceteze furnizarea serviciilor pe un anumit aeroport înainte de a putea fi selectat un furnizor nou pe baza procedurii prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 96/67/CE. În astfel de împrejurări, este oportun ca organismul de administrare al aeroportului să poată alege în mod direct un furnizor de servicii de handling la sol care să furnizeze serviciile pe o perioadă de maximum șase luni. Ar trebui reamintit faptul că, dacă organismul de administrare al aeroportului este nevoit să achiziționeze servicii de handling la sol ca urmare a pandemiei de COVID-19 și este o entitate contractantă în înțelesul articolului 4 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), directiva menționată se aplică.

(7)

Redresarea financiară satisfăcătoare ar trebui să se desfășoare după un plan care urmărește prevenirea disponibilizărilor și care garantează că redresarea financiară nu va afecta drepturile lucrătorilor. Prelungirea autorizațiilor pentru furnizorii de servicii de handling la sol ar trebui să urmărească păstrarea locurilor de muncă și a drepturilor lucrătorilor.

(8)

Este dificil să se prevadă cum va evolua în continuare pandemia de COVID-19 și care va fi impactul acesteia asupra sectorului transportului aerian. Comisia ar trebui să analizeze fără întrerupere impactul pandemiei de COVID-19 asupra sectorului transportului aerian, iar, în cazul în care condițiile nefavorabile persistă, Uniunea ar trebui să fie în măsură, fără întârzieri nejustificate, să prelungească perioada de aplicare a măsurilor avute în vedere de prezentul regulament.

(9)

În vederea prelungirii, dacă este necesar și justificat, a perioadei în care autoritățile competente responsabile cu acordarea licențelor pot decide să nu suspende sau să nu retragă licențele de operare, a perioadei în care statele membre pot refuza exercitarea drepturilor de trafic, o pot limita sau îi pot impune condiții, precum și a perioadei în care pot fi prelungite contractele furnizorilor de servicii de handling la sol și în care organismul de administrare al aeroportului poate alege în mod direct un furnizor de servicii de handling la sol, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea Regulamentului (CE) nr. 1008/2008. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (5). În special, pentru a asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(10)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de pandemia de COVID-19, care justifică măsurile propuse, și mai ales în vederea adoptării rapide a măsurilor necesare pentru a răspunde problemelor grave și urgente cu care se confruntă acest sector, s-a considerat adecvat să se prevadă o excepție de la perioada de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniune, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), la TFUE și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a modifica Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 în contextul pandemiei de COVID-19, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(12)

Apariția bruscă și neprevăzută a epidemiei de COVID-19 și procedurile legislative necesare pentru adoptarea măsurilor de rigoare au însemnat că a fost imposibilă adoptarea unor astfel de măsuri în timp util. Din acest motiv, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să acopere și o perioadă de dinaintea intrării sale în vigoare. Având în vedere natura dispozițiilor respective, o astfel de abordare nu conduce la o înșelare a așteptărilor legitime ale persoanelor vizate.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 ar trebui modificat în consecință.

(14)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale care justifică măsurile stabilite, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Epidemia de COVID-19 are un impact negativ puternic asupra sectorului transportului maritim. Consecințele grave asupra serviciilor de transport maritim și asupra utilizării infrastructurii portuare s-au generalizat de la începutul lui martie 2020 și este probabil să continue pe tot parcursul anului 2020. Scutirea, suspendarea, reducerea sau amânarea plății taxelor de utilizare a infrastructurii portuare ar putea contribui la sustenabilitatea financiară a operatorilor de nave în aceste circumstanțe excepționale.

(2)

Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului (2) impune statelor membre să se asigure că taxele de utilizare a infrastructurii portuare sunt percepute. Regulamentul (UE) 2017/352 nu prevede nicio excepție de la această obligație de percepere a taxelor.

(3)

Având în vedere gravitatea consecințelor epidemiei de COVID-19, este oportun să se permită organului de administrare al unui port sau autorității competente să decidă să scutească, să suspende, să reducă sau să amâne plata taxelor de utilizare a infrastructurii portuare datorate pentru perioada cuprinsă între 1 martie 2020 și 31 octombrie 2020. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să interfereze cu organizarea portuară a statelor membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a păstra competența de a reglementa adoptarea unor astfel de decizii de către organul de administrare al unui port sau de către autoritatea competentă. O astfel de scutire, suspendare, reducere sau amânare a plății taxelor de utilizare a infrastructurii portuare ar trebui să fie acordată în mod transparent, obiectiv și nediscriminatoriu.

(4)

Având în vedere urgența, este de asemenea oportun să se permită organului de administrare al porturilor sau autorității competente să deroge de la obligația prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/352 de a informa utilizatorii infrastructurii portuare în legătură cu orice modificări în ceea ce privește natura sau nivelul taxelor de utilizare a infrastructurii portuare, cu cel puțin două luni înainte de intrarea în vigoare a respectivelor modificări.

(5)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume modificarea Regulamentului (UE) 2017/352 pentru a răspunde situației urgente create de epidemia de COVID-19, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(6)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de epidemia de COVID-19, care justifică măsurile propuse, și, în special, în vederea adoptării măsurilor necesare cu rapiditate pentru a contribui la sustenabilitatea financiară a operatorilor de nave, s-a considerat adecvat să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(7)

Apariția bruscă și neprevăzută a al epidemiei de COVID-19 și procedurile legislative necesare pentru adoptarea măsurilor corespunzătoare, au însemnat că a fost imposibilă adoptarea unor astfel de măsuri în timp util. Din acest motiv, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să se aplice și taxelor de utilizare a infrastructurii portuare datorate pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ținând cont de natura respectivelor dispoziții, o astfel de abordare nu conduce la încălcarea așteptărilor legitime ale persoanelor vizate.

(8)

Regulamentul (UE) 2017/352 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Epidemia de COVID-19 și criza de sănătate publică asociată acesteia reprezintă o provocare fără precedent pentru statele membre și impun o sarcină grea pentru autoritățile naționale, pentru cetățenii Uniunii și pentru operatorii economici, mai ales pentru operatorii de transport. Criza de sănătate publică a creat circumstanțe extraordinare care afectează activitatea normală a autorităților competente din statele membre, precum și activitatea întreprinderilor de transport în ceea ce privește formalitățile administrative care trebuie îndeplinite în diferite sectoare de transport, circumstanțe care nu ar fi putut fi anticipate în mod rezonabil în momentul adoptării măsurilor relevante. Respectivele circumstanțe extraordinare au un impact semnificativ asupra mai multor sectoare care intră sub incidența dreptului Uniunii în domeniul transporturilor.

(2)

În special, este posibil ca operatorii de transport și alte persoane interesate să nu fie în măsură să îndeplinească formalitățile sau procedurile necesare pentru a se conforma anumitor dispoziții din dreptul Uniunii referitoare la reînnoirea sau prelungirea certificatelor, a licențelor sau a autorizațiilor ori să finalizeze alte etape necesare pentru menținerea valabilității acestora. Din aceleași motive, este posibil ca autoritățile competente ale statelor membre să nu fie în măsură să respecte obligațiile care le revin în temeiul dreptului Uniunii și să nu poată asigura tratarea cererilor relevante prezentate de către operatorii de transport până la expirarea termenelor aplicabile. Prin urmare, este necesar să se adopte măsuri pentru a depăși aceste probleme și pentru a se asigura atât securitatea juridică, cât și buna funcționare a actelor juridice în cauză. Este necesar să se prevadă adaptări în acest sens, în special în ceea ce privește anumite termene, precum și posibilitatea Comisiei de a autoriza prelungiri pe baza unei cereri depuse de orice stat membru.

(3)

Directiva 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) prevede norme aplicabile calificării inițiale și formării periodice a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane. Conducătorii auto respectivi trebuie să dețină un certificat de competență profesională (CCP) și trebuie să dovedească că au finalizat formarea periodică prin deținerea unui permis de conducere sau a unei cărți de calificare a conducătorului auto în care este înregistrată formarea periodică. Din cauza dificultăților cu care se confruntă deținătorii de CCP în ceea ce privește finalizarea formării periodice și reînnoirea CCP care atestă finalizarea respectivei formări periodice ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, care la data de 1 februarie 2020 începuse deja în unele state membre, este necesar să se prelungească valabilitatea respectivelor CCP cu o perioadă de șapte luni de la data expirării lor, pentru a se asigura continuitatea transportului rutier. Măsurile privind aceste aspecte adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 8 alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/59/CE, anexa I la Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) sau anexa II la Directiva 2003/59/CE înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui să rămână valabile.

(4)

Directiva 2006/126/CE stabilește norme privind permisele de conducere. Directiva prevede recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere eliberate de statele membre pe baza unui model al Uniunii de permis de conducere și stabilește o serie de cerințe minime aplicabile permiselor respective. În special, conducătorii de autovehicule trebuie să dețină un permis de conducere valabil, care trebuie reînnoit sau, în unele cazuri, preschimbat la expirarea valabilității sale administrative. Din cauza dificultăților întâmpinate în ceea ce privește reînnoirea permiselor de conducere, ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, care la data de 1 februarie 2020 începuse deja în unele state membre, este necesar să se prelungească valabilitatea anumitor permise de conducere cu o perioadă de șapte luni de la data expirării lor, pentru a se asigura continuitatea transportului rutier.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește norme privind tahografele în transportul rutier. Respectarea normelor privind durata de conducere, timpul de lucru și perioadele de repaus, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și în Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), este esențială pentru garantarea concurenței loiale și a siguranței rutiere. Având în vedere necesitatea de a asigura continuitatea prestării serviciilor de transport rutier în pofida dificultăților de a efectua inspecțiile periodice ale tahografelor, ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, inspecțiile menționate la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 care ar fi trebuit să fie efectuate în perioada 1 martie 2020-31 august 2020 ar trebui efectuate în termen de șase luni de la data la care trebuiau efectuate în temeiul articolului respectiv. Din același motiv, dificultățile de a reînnoi și de înlocui cardurile de conducător auto ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19 justifică acordarea de timp suplimentar în acest scop autorităților competente ale statelor membre. În astfel de cazuri, conducătorii auto ar trebui să aibă posibilitatea și obligația de a recurge la alternative viabile pentru a înregistra informațiile necesare legate de durata de conducere, de timpul de lucru și de perioadele de repaus până la primirea unui nou card.

(6)

Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) stabilește norme privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora. Inspecția tehnică periodică este o sarcină complexă, concepută pentru a se garanta că vehiculele sunt menținute în condiții de siguranță și acceptabile din punct de vedere al protecției mediului pe durata utilizării lor. Având în vedere dificultățile de a efectua inspecțiile tehnice periodice, ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, care la data de 1 februarie 2020 începuse deja în unele state membre, inspecțiile tehnice periodice care ar fi trebuit să fie efectuate în perioada 1 februarie 2020-31 august 2020 ar trebui să fie efectuate la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de șapte luni de la termenul inițial, iar certificatele în cauză trebuie să rămână valabile până la această dată ulterioară.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (8) stabilește norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier. Epidemia de COVID-19 și criza de sănătate publică asociată acesteia au repercusiuni grave asupra situației financiare a acestui sector, iar unele întreprinderi de transport nu mai îndeplinesc cerința privind capacitatea financiară. Având în vedere nivelul redus de activitate rezultând din criza de sănătate publică, se anticipează că întreprinderile vor avea nevoie de mai mult timp decât în condiții normale pentru a demonstra că cerința privind capacitatea financiară este îndeplinită din nou în mod permanent. Prin urmare, este oportun ca termenul maxim stabilit în acest sens la articolul 13 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 să fie prelungit de la șase la douăsprezece luni, în ceea ce privește evaluările capacității financiare ale întreprinderilor de transport care acoperă integral sau parțial perioada 1 martie 2020‐30 septembrie 2020. În cazul în care o astfel de neîndeplinire a fost deja constatată, iar termenul stabilit de autoritatea competentă nu a expirat încă, autoritatea competentă ar trebui să poată prelungi acest termen la un total de 12 luni.

(8)

Regulamentele (CE) nr. 1072/2009 (9) și (CE) nr. 1073/2009 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului stabilesc norme comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, respectiv la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul. Transportul rutier internațional de mărfuri și transportul internațional de persoane cu autocarul și autobuzul sunt condiționate, printre altele, de deținerea unei licențe comunitare și, în cazul conducătorilor auto resortisanți ai țărilor terțe și care efectuează operațiuni de transport de marfă, a unui atestat de conducător auto. Prestarea de servicii regulate cu autobuzul și autocarul face, de asemenea, obiectul autorizării. Licențele, atestatele și autorizațiile respective pot fi reînnoite după ce se verifică dacă îndeplinesc în continuare condițiile relevante. Din cauza dificultăților de reînnoire a licențelor și atestatelor, ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, este necesar să se prelungească valabilitatea actelor respective cu o perioadă de șase luni de la data expirării lor, pentru a se asigura continuitatea transportului rutier.

(9)

Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (11) stabilește norme privind siguranța feroviară. Având în vedere măsurile de izolare, combinate cu volumul suplimentar de muncă implicat în eforturile de limitare a răspândirii epidemiei de COVID‐19, autoritățile naționale, întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește reînnoirea certificatelor unice de siguranță și, prefigurându-se expirarea autorizațiilor de siguranță existente, în ceea ce privește eliberarea unor astfel de autorizații pentru o perioadă ulterioară, care intră sub incidența articolelor 10 și, respectiv, 12 din directiva menționată. Prin urmare, termenul de reînnoire a certificatelor unice de siguranță ar trebui să fie prelungit cu șase luni, iar certificatele unice de siguranță existente ar trebui să rămână valabile în consecință. În mod similar, valabilitatea unor astfel de autorizații de siguranță ar trebui să fie prelungită cu șase luni de la data expirării lor.

(10)

În conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, anumite state membre au prelungit perioada de transpunere a directivei respective. Prin urmare, normele din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) rămân aplicabile în statele membre respective. Așadar, este necesar să se prevadă, de asemenea, o prelungire a termenelor de reînnoire a certificatelor de siguranță și a autorizațiilor de siguranță eliberate în temeiul articolelor 10 și 11 din Directiva 2004/49/CE și să se clarifice faptul că certificatele și autorizațiile de siguranță în cauză rămân valabile în consecință.

(11)

Directiva 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) stabilește norme privind certificarea mecanicilor de locomotivă care conduc locomotive și trenuri în sistemul feroviar al Uniunii. Articolul 14 alineatul (5) și articolul 16 din directiva menționată prevăd că valabilitatea permiselor mecanicilor de locomotivă este limitată la zece ani și face obiectul unor verificări periodice. Având în vedere dificultățile întâmpinate în ceea ce privește reînnoirea permiselor, ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, valabilitatea permiselor care expiră în perioada 1 martie 2020‐31 august 2020 ar trebui să fie prelungită cu o perioadă de șase luni de la data expirării lor. În mod similar, mecanicilor de locomotivă ar trebui să li se acorde o perioadă suplimentară de șase luni pentru a efectua verificările periodice.

(12)

Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14) instituie un spațiu feroviar unic european. În temeiul articolului 23 alineatul (2) din directiva menționată, autoritățile de acordare a licențelor pot efectua o revizuire la intervale periodice pentru a verifica dacă o întreprindere feroviară continuă să îndeplinească obligațiile prevăzute în capitolul III din directiva menționată care țin de licența sa. În temeiul articolului 24 alineatul (3) din directiva respectivă, autoritățile de acordare a licențelor pot suspenda sau revoca o licență din cauza nerespectării cerințelor privind capacitatea financiară și pot elibera o licență temporară până la reorganizarea întreprinderii feroviare, cu condiția ca siguranța să nu fie periclitată. Ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, autoritățile care acordă licențele se confruntă cu dificultăți serioase în ceea ce privește efectuarea revizuirilor la intervale periodice cu privire la licențele existente și luarea deciziilor relevante cu privire la eliberarea de noi licențe ulterior expirării unei licențe temporare. Prin urmare, termenele pentru efectuarea revizuirilor la intervale periodice, care expiră, în conformitate cu directiva menționată, între 1 martie 2020 și 31 august 2020, ar trebui să fie prelungite cu șase luni. De asemenea, valabilitatea licențelor temporare care expiră în perioada 1 martie 2020-31 august 2020 ar trebui să fie prelungită cu șase luni.

(13)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE, autoritățile de acordare a licențelor adoptă deciziile cu privire la cererile de acordare a licențelor în termen de trei luni de la data la care au fost depuse toate informațiile relevante, în special cele menționate în anexa III la directiva respectivă. Din cauza dificultăților întâmpinate în ceea ce privește luarea deciziilor relevante, ca urmare a circumstanțelor extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19, este necesar ca acest termen să fie prelungit cu șase luni.

(14)

Întreprinderile feroviare care erau stabile din punct de vedere financiar înainte de epidemia de COVID-19 se confruntă cu probleme de lichiditate care ar putea atrage după sine suspendarea sau revocarea licenței lor sau înlocuirea acesteia cu o licență temporară, fără a exista o nevoie economică structurală care să justifice acest lucru. Acordarea unei licențe temporare în temeiul articolului 24 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE ar putea transmite pieței un semnal negativ cu privire la capacitatea întreprinderilor feroviare de a supraviețui, ceea ce, la rândul său, ar agrava problemele financiare ale acestora, care sunt de altfel temporare. Prin urmare, este necesar să se prevadă că, în cazul în care autoritatea de acordare a licențelor, pe baza verificării efectuate între 1 martie 2020 și 31 august 2020, constată că o întreprindere feroviară nu mai poate îndeplini cerințele privind capacitatea financiară, autoritatea respectivă ar trebui să poată lua decizia, înainte de 31 august 2020, de a nu suspenda sau retrage licența întreprinderii feroviare în cauză, cu condiția ca siguranța să nu fie periclitată și cu condiția să existe o perspectivă realistă de redresare financiară satisfăcătoare a întreprinderii feroviare în următoarele șase luni. După 31 august 2020, întreprinderea feroviară ar trebui să facă obiectul normelor generale prevăzute la articolul 24 alineatul (1) din directiva menționată.

(15)

Directiva 96/50/CE a Consiliului (15) stabilește condițiile de obținere a brevetelor de comandant de navă pentru transportul de mărfuri și călători pe căile navigabile interioare din Uniune. La împlinirea vârstei de 65 de ani, titularii de brevete de comandant de navă trebuie să se supună unor examene medicale periodice. Având în vedere măsurile luate în contextul epidemiei de COVID-19 și, în special, accesul limitat la serviciile medicale pentru efectuarea examenelor medicale, este posibil ca titularii de brevete de comandant de navă să nu poată fi supuși examenelor medicale necesare în perioada vizată de măsurile respective. Prin urmare, în cazurile în care termenul pentru efectuarea examenelor medicale ar fi expirat sau ar urma să expire altfel în perioada 1 martie 2020‐31 august 2020, termenul respectiv ar trebui să fie prelungit cu șase luni în fiecare dintre cazurile vizate. Brevetele de comandant de navă în cauză ar trebui să rămână valabile în consecință.

(16)

Directiva (UE) 2016/1629 a Parlamentului European și a Consiliului (16) stabilește cerințe tehnice pentru navele de navigație interioară. Articolul 10 din directiva respectivă prevede o limitare a perioadei de valabilitate a certificatelor unionale de navigație interioară. În plus, în conformitate cu articolul 28 din Directiva (UE) 2016/1629, documentele care intră în domeniul de aplicare al respectivei directive și care au fost eliberate de autoritățile competente ale statelor membre înainte de 6 octombrie 2018 în temeiul directivei aplicabile anterior, și anume Directiva 2006/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17), rămân valabile până la expirarea lor. Măsurile luate în contextul epidemiei de COVID-19 pot face dificilă și uneori imposibilă efectuarea de către autoritățile competente a inspecțiilor tehnice necesare pentru a prelungi valabilitatea certificatelor relevante sau, în cazul documentelor menționate la articolul 28 din Directiva (UE) 2016/1629, pentru a le înlocui. Prin urmare, pentru a permite exploatarea în continuare a navelor relevante de navigație interioară, este oportun să se prelungească cu o perioadă de șase luni valabilitatea certificatelor unionale de navigație interioară și cea a documentelor care intră sub incidența articolului 28 din Directiva (UE) 2016/1629 care altfel ar fi expirat sau ar urma să expire, în perioada 1 martie 2020-31 august 2020.

(17)

Regulamentul (CE) nr. 725/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (18) stabilește norme privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare. Directiva 2005/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (19) stabilește măsuri pentru consolidarea securității portuare în fața amenințării atentatelor la adresa securității. Directiva garantează, de asemenea, că măsurile de securitate luate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 beneficiază de consolidarea securității portuare. Criza actuală de sănătate publică face dificilă efectuarea de către autoritățile statelor membre a inspecțiilor și verificărilor de securitate maritimă, în vederea reînnoirii anumitor documente în domeniul securității maritime. Prin urmare, este necesar să se prelungească cu o perioadă de timp rezonabilă termenele pentru revizuirea evaluărilor securității și a planurilor de securitate prevăzute în respectivele acte juridice ale Uniunii, pentru a permite statelor membre și sectorului maritim să aibă o abordare flexibilă și pragmatică și pentru a menține deschise lanțurile de aprovizionare esențiale, fără a compromite securitatea. De asemenea, este necesar să se acorde flexibilitate pentru antrenamentele și exercițiile de securitate maritimă, care, conform actelor juridice ale Uniunii în domeniul securității maritime, trebuie efectuate la anumite intervale de timp.

(18)

În cazul în care un stat membru consideră că este probabil ca aplicarea normelor de la care prezentul regulament face derogare, în ceea ce privește, printre altele, reînnoirea sau prelungirea valabilității certificatelor, a licențelor sau a autorizațiilor, să rămână imposibil de realizat după datele specificate în prezentul regulament, din cauza măsurilor pe care le-a luat pentru a preveni sau a limita răspândirea COVID-19, Comisia ar trebui, dacă acest lucru este solicitat de statul membru respectiv, să fie autorizată să permită statului membru în cauză prelungirea suplimentară a perioadelor menționate în prezentul regulament, după caz. Pentru a se asigura securitatea juridică, garantându-se în același timp că siguranța și securitatea transporturilor nu sunt periclitate, o astfel de prelungire ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a reflecta perioada în care este probabil ca finalizarea formalităților, a procedurilor, a verificărilor și a formării să rămână imposibil de realizat și, în orice caz, această prelungire nu ar trebui să depășească șase luni.

(19)

Epidemia de COVID-19 a afectat întreaga Uniune, dar nu în mod uniform. Statele membre au fost afectate în măsuri diferite și în momente diferite. Dat fiind că derogările de la normele aplicabile în mod normal ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar, ar trebui ca, în ceea ce privește Directiva 2006/126/CE, Regulamentul (UE) nr. 165/2014, Directiva 2014/45/UE, Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 și Directiva 2007/59/CE, statele membre să poată continua să aplice actele juridice respective fără a aplica derogările prevăzute în prezentul regulament, în cazul în care aplicarea unor astfel de acte juridice a rămas posibilă. Același principiu ar trebui să se aplice în cazul în care un stat membru a fost confruntat cu astfel de dificultăți dar a adoptat măsuri corespunzătoare la nivel național pentru a le combate. Cu toate acestea, statele membre care aleg să utilizeze această posibilitate ar trebui să nu împiedice operatorii economici sau persoanele fizice să se prevaleze de derogările prevăzute de prezentul regulament, care sunt aplicabile în alt stat membru, și ar trebui în special să recunoască orice licență, certificat și autorizație a căror valabilitate a fost prelungită prin prezentul regulament.

(20)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume prelungirea termenelor prevăzute în dreptul Uniunii pentru reînnoirea și prelungirea perioadei de valabilitate a anumitor certificate, licențe, permise și autorizații și amânarea anumitor verificări și formări periodice, ca răspuns la circumstanțele extraordinare cauzate de epidemia de COVID-19 în domeniul transportului rutier, feroviar și pe căile navigabile interioare și în domeniul securității maritime, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(21)

Având în vedere urgența determinată de circumstanțele excepționale cauzate de epidemia de COVID-19, s-a considerat oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(22)

Din cauza izbucnirii neprevăzute și bruște a epidemiei de COVID-19, a fost imposibilă adoptarea măsurilor relevante în timp util. Din acest motiv, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament să acopere și perioada anterioară intrării sale în vigoare. Având în vedere natura dispozițiilor respective, o astfel de abordare nu conduce la încălcarea așteptărilor legitime ale persoanelor în cauză.

(23)

În lumina necesității imperioase de a aborda fără întârziere circumstanțele cauzate de epidemia de COVID-19 în domeniul transportului rutier, feroviar și pe căile navigabile interioare și în domeniul securității maritime, acordând în același timp statelor membre, după caz, un termen rezonabil pentru a informa Comisia cu privire la decizia lor de a nu aplica anumite derogări prevăzute în prezentul regulament, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel încât situațiile de insecuritate juridică ce afectează numeroase autorități și numeroși operatori de transport din diferite sectoare ale transporturilor, în special în cazul în care termenele relevante au expirat deja, să dureze cât mai puțin posibil,

(1)

Pentru a limita epidemia de COVID-19, care a fost declarată pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății la 11 martie 2020, statele membre au pus în aplicare un set de măsuri fără precedent, în special măsuri de izolare și distanțare socială a persoanelor.

(2)

Astfel de măsuri ar putea împiedica societățile și societățile cooperative să își respecte obligațiile juridice care le revin în temeiul dreptului intern și al dreptului Uniunii în materia societăților comerciale, făcând ca desfășurarea adunărilor lor generale să fie considerabil mai dificilă.

(3)

La nivel național, statele membre au pus în aplicare măsuri de urgență în sprijinul societăților și societăților cooperative, oferindu-le instrumentele și flexibilitatea necesare în actualele circumstanțe excepționale cauzate de pandemia de COVID-19. În special, multe state membre au permis utilizarea de instrumente și procese digitale pentru convocarea adunărilor generale și au prelungit termenele de convocare a adunărilor generale în 2020.

(4)

La nivelul Uniunii, Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului (1) reglementează societățile europene (SE), iar Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului (2) reglementează societățile cooperative europene (SCE) . Ambele regulamente prevăd ca adunarea generală să se desfășoare în termen de șase luni de la încheierea exercițiului financiar. Având în vedere circumstanțele excepționale actuale cauzate de pandemia de COVID-19, ar trebui să se acorde o derogare temporară de la această cerință. Întrucât desfășurarea adunărilor generale este esențială pentru a asigura luarea în timp util a deciziilor obligatorii din punct de vedere juridic sau necesare din punct de vedere economic, SE și SCE ar trebui să fie autorizate să își desfășoare adunările generale în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca acestea să aibă loc nu mai târziu de 31 decembrie 2020. Fiind o măsură temporară adoptată ca urmare a circumstanțelor excepționale cauzate de pandemia de COVID-19, respectiva derogare ar trebui să se aplice numai adunărilor generale care trebuie să se desfășoare în 2020.

(5)

Pentru adoptarea prezentului regulament, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) nu conferă alte competențe decât cele menționate la articolul 352.

(6)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume de a oferi o soluție de urgență temporară care să permită SE și SCE să deroge de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 și ale Regulamentului (CE) nr. 1435/2003 în ceea ce privește intervalul de timp pentru desfășurarea adunărilor generale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre ci, datorită dimensiunilor și efectelor sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(7)

Având în vedere faptul că perioada de șase luni prevăzută în Regulamentele (CE) nr. 2157/2001 și (CE) nr. 1435/2003 va expira în mai sau iunie 2020 și având în vedere că perioadele de convocare vor trebui luate în considerare, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

(8)

Având în vedere această urgență, ar trebui să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la TFUE și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

(1)

În conformitate cu articolul 57 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (2) și cu articolul 33 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (3), statele membre trebuiau să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și actelor administrative necesare pentru a se conforma dispozițiilor relevante ale directivelor respective până la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, în temeiul articolului 57 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/797 și al articolului 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, statele membre aveau posibilitatea de a prelungi perioada de transpunere cu un an.

(2)

Șaptesprezece state membre au notificat Comisiei și Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare „agenția”) cu privire la prelungirea termenelor de transpunere a Directivelor (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798 până la 16 iunie 2020.

(3)

Din cauza situației extraordinare și imprevizibile cauzate de epidemia de COVID-19, unele dintre aceste state membre se confruntă cu dificultăți în a finaliza lucrările legislative în termenele de transpunere date și, prin urmare, riscă să nu le poată respecta. O asemenea nerespectare ar putea crea insecuritate juridică pentru industria feroviară, pentru autoritățile naționale și pentru agenție în ceea ce privește legislația care se aplică siguranței și interoperabilității feroviare. Incapacitatea anumitor state membre de a transpune Directivele (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798 din cauza epidemiei de COVID-19 are consecințe negative asupra sectorului feroviar.

(4)

Este esențial să se asigure claritate și securitate juridică pentru industria feroviară, permițând, acolo unde este cazul, ca statele membre să aplice în continuare, începând cu 16 iunie 2020 și pentru o perioadă limitată de timp, Directivele 2004/49/CE (4) și 2008/57/CE (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(5)

Întrucât epidemia de COVID-19 a intervenit în timpul etapei finale de adoptare a măsurilor naționale de transpunere a Directivelor (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798, statelor membre ar trebui să li se acorde o perioadă suplimentară pentru finalizarea procesului de transpunere.

(6)

Termenele de transpunere a Directivelor (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798 ar trebui să fie prelungite până la 31 octombrie 2020. Datele de abrogare a Directivelor 2004/49/CE și 2008/57/CE, stabilite la articolul 58 din Directiva (UE) 2016/797 și, respectiv, la articolul 34 din Directiva (UE) 2016/798, ar trebui modificate în consecință.

(7)

În baza Directivei (UE) 2016/798 au fost adoptate o serie de acte delegate care reflectă termenele anterioare de transpunere. Având în vedere situația actuală, actele delegate respective ar trebui aliniate la noul termen de transpunere.

(8)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de epidemia de COVID‐19, s-a considerat adecvat să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(9)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume acela de a modifica Directivele (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798 având în vedere epidemia de COVID‐19, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(10)

Directivele (UE) 2016/797 și (UE) 2016/798 ar trebui modificate în consecință.

(11)

Pentru a se asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezenta directivă, aceasta ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Pandemia de COVID-19 are efecte devastatoare asupra stabilității economice și financiare din regiunile vizate de politica de extindere și de vecinătate. Partenerii se confruntă în prezent cu o balanță de plăți și o situația bugetară fragile și care se degradează rapid și cu o economie care se îndreaptă spre recesiune. Există argumente solide pentru ca Uniunea să ia măsuri rapide și decisive în sprijinul respectivelor economii. Prezenta decizie vizează, prin urmare, zece parteneri: Republica Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo (*), Muntenegru și Republica Macedonia de Nord în regiunea vizată de politica de extindere; Georgia, Republica Moldova și Ucraina în vecinătatea estică și Regatul Hașemit al Iordaniei și Republica Tunisiană în vecinătatea sudică (denumiți în continuare „partenerii”).

(2)

Caracterul urgent al asistenței este legat de nevoile imediate ale partenerilor în ceea ce privește fondurile, în plus față de cele care vor fi furnizate prin intermediul altor instrumente ale Uniunii și de către instituții financiare internaționale, state membre și alți donatori bilaterali. Acest lucru este necesar pentru a permite o marjă de manevră politică pe termen scurt astfel încât autoritățile partenerilor să pună în aplicare măsuri de combatere a efectelor crizei economice provocate de pandemia de COVID-19.

(3)

Autoritățile fiecărui partener și Fondul Monetar Internațional (FMI) s-au pus deja de acord cu privire la un program care va fi susținut printr-un mecanism de creditare cu FMI sau urmează să se pună de acord în curând cu privire la un astfel de program.

(4)

Asistența macrofinanciară a Uniunii ar trebui să fie un instrument financiar excepțional de sprijin necondiționat și fără o alocare specială pentru balanța de plăți, care vizează satisfacerea nevoilor imediate de finanțare externă ale beneficiarului, în paralel cu un mecanism de creditare fără caracter prudențial, care face obiectul unui program convenit de reforme economice. În contextul pandemiei de COVID-19, asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie pusă și la dispoziția partenerilor care beneficiază de finanțare de urgență din partea FMI, fără acțiuni și/sau condiții prealabile, cum ar fi prin intermediul Instrumentului de finanțare rapidă. Așadar, asistența respectivă ar trebui să fie acordată pentru o durată mai scurtă de timp, să se limiteze la două plăți și să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politici care să conțină un set limitat de măsuri de reformă.

(5)

Sprijinul financiar acordat de Uniune partenerilor este compatibil cu politicile de extindere și de vecinătate ale Uniunii.

(6)

Având în vedere faptul că partenerii se află fie în etapa de aderare, fie în etapa de preaderare sau sunt vizați de Politica Europeană de Vecinătate, aceștia sunt eligibili pentru a primi asistență macrofinanciară din partea Uniunii.

(7)

Dat fiind faptul că se preconizează ca necesitățile din ce în ce mai imperioase de finanțare externă ale partenerilor să depășească cu mult resursele ce urmează să fie puse la dispoziție de FMI și de alte instituții multilaterale, asistența macrofinanciară furnizată de Uniune partenerilor este considerată, în actualele circumstanțe excepționale, un răspuns adecvat la solicitarea acestora de sprijin pentru stabilizarea economică. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar urma să sprijine stabilizarea economică, completând resursele puse la dispoziție în cadrul mecanismului de creditare al FMI.

(8)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea restabilirii unei situații sustenabile în materie de finanțare externă pentru parteneri, ajutând astfel la relansarea dezvoltării economice și sociale.

(9)

Cuantumul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o estimare preliminară a nevoilor reziduale de finanțare externă ale fiecărui partener și ține cont de capacitatea acestuia de autofinanțare prin resurse proprii, în special de rezervele internaționale pe care le are dispoziție. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și Banca Mondială. Stabilirea cuantumului asistenței ia în considerare și necesitatea de a asigura o partajare echitabilă a contribuției între Uniune și alți donatori, precum și mobilizarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii și valoarea adăugată a implicării Uniunii în general.

(10)

Comisia ar trebui să se asigure că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile, obiectivele și măsurile-cheie adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.

(11)

Asistența macrofinanciară a Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii în ceea ce privește partenerii. Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru a coordona politica externă a Uniunii și a asigura coerența acesteia.

(12)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul partenerilor față de valorile pe care le au în comun cu Uniunea, printre care democrația, statul de drept, buna guvernanță, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul acestora față de principiile privind schimburile comerciale deschise, reglementate și echitabile.

(13)

O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să fie ca partenerii să respecte mecanismele democratice, printre care sistemul parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a finanțelor publice ale partenerilor și să promoveze reformele structurale având ca scop sprijinirea creșterii sustenabile și consolidarea bugetară. Comisia și SEAE ar trebui să monitorizeze periodic atât îndeplinirea condițiilor prealabile, cât și realizarea obiectivelor respective.

(14)

Pentru a se garanta că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, partenerii ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a altor eventuale nereguli legate de asistența respectivă. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții care să prevadă efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea de Conturi, precum și exercitarea de către Parchetul European a competențelor sale.

(15)

Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii nu aduce atingere competențelor Parlamentului European și ale Consiliului, în calitate de autoritate bugetară.

(16)

Cuantumurile provizionului necesar pentru asistența macrofinanciară ar trebui să fie în concordanță cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(17)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie gestionată de către Comisie. Pentru a garanta faptul că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile înregistrate în ceea ce privește asistența respectivă și să le furnizeze documentele relevante.

(18)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(19)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de politică economică, ce urmează a fi stabilite într-un memorandum de înțelegere (MoU). Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile partenerilor, sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul menționat, procedura de consultare ar trebui să se aplice, ca regulă generală, tuturor cazurilor care nu sunt prevăzute în regulamentul menționat. Având în vedere impactul potențial semnificativ al asistenței de peste 90 de milioane EUR, este oportun să se utilizeze procedura de examinare, astfel cum este menționată în Regulamentul (UE) nr. 182/2011, pentru operațiunile care depășesc acest prag. Având în vedere cuantumul asistenței macrofinanciare a Uniunii acordate fiecărui partener, procedura de consultare ar trebui să se aplice adoptării MoU cu Muntenegru, în timp ce procedura de examinare ar trebui să se aplice adoptării MoU cu ceilalți parteneri vizați de prezenta decizie și, în consecință, oricărei reduceri, suspendări sau anulări a asistenței respective.

(20)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, și anume sprijinirea economiilor partenerilor care se confruntă în prezent cu o situație de balanță de plăți și cu o situație bugetară precare și în curs de înrăutățire rapidă, cu o economie care se îndreaptă către recesiune, ca o consecință a pandemiei de COVID-19, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(21)

Având în vedere caracterul urgent al circumstanțelor excepționale cauzate de pandemia de COVID-19 și de consecințele economice rezultate, s-a considerat oportun să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(22)

Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în regim de urgnță în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Decizia (UE) 2020/430 a Consiliului (1) a introdus o derogare cu durata de o lună de la articolul 12 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul de procedură al Consiliului (2) în ceea ce privește deciziile de utilizare a procedurii scrise obișnuite, în cazul în care deciziile respective sunt luate de către Comitetul Reprezentanților Permanenți ai guvernelor statelor membre (Coreper). Derogarea respectivă a fost prevăzută până la 23 aprilie 2020.

(2)

Decizia (UE) 2020/430 prevede că, în cazul în care acest lucru este justificat prin circumstanțe excepționale continue, Consiliul poate reînnoi decizia menționată. La 21 aprilie 2020, Consiliul, prin Decizia (UE) 2020/556 (3), a prelungit derogarea prevăzută la articolul 1 din Decizia (UE) 2020/430 pentru o perioadă suplimentară de o lună de la 23 aprilie 2020. Prelungirea menționată a derogării expiră la 23 mai 2020.

(3)

Ținând cont de faptul că circumstanțele excepționale cauzate de pandemia de COVID-19 continuă, fiind în continuare în vigoare o serie de măsuri excepționale de prevenire și izolare luate de statele membre, este necesar să se prelungească derogarea prevăzută la articolul 1 din Decizia (UE) 2020/430, astfel cum a fost prelungită prin Decizia (UE) 2020/556, pentru o nouă perioadă limitată, până la 10 iulie 2020,