(1)

La 12 august 2019, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald (denumite în continuare „FROI” sau „produsul care face obiectul anchetei”) originare din Indonezia, din Republica Populară Chineză („RPC”) și din Taiwan (denumite în continuare „țările în cauză”) în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036. Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 28 iunie 2019 de către Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „Eurofer” sau „reclamantul”), în numele a patru producători din Uniune care reprezintă producția totală a Uniunii de produs care face obiectul anchetei. Plângerea conținea elemente de probă care atestau existența dumpingului practicat de țările în cauză și a prejudiciului important rezultat din acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Comisia a supus înregistrării importurile de produs în cauză, în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, prin intermediul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/104 al Comisiei (3).

(4)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod special reclamantul, producătorii-exportatori cunoscuți din țările în cauză și autoritățile țărilor în cauză, importatorii și utilizatorii cunoscuți din Uniune cu privire la deschiderea anchetei și i-a invitat să participe la aceasta.

(5)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Comisia a primit observații, care sunt abordate la punctele 2.3 și 5.2.3.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(7)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a decis să limiteze la un număr rezonabil producătorii din Uniune care vor fi supuși anchetei prin aplicarea eșantionării și că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul provizoriu pe baza producției și a volumelor de vânzări ale Uniunii raportate de producătorii din Uniune în contextul evaluării reprezentativității prealabile deschiderii anchetei, ținând seama, de asemenea, localizarea lor geografică. Eșantionul provizoriu astfel stabilit a fost format din trei producători din Uniune, care reprezintă peste 78 % din producție și 88 % din vânzările de produs similar în Uniune și care sunt localizați în trei state membre diferite. Detalii privind acest eșantion provizoriu au fost puse la dispoziție în dosarul destinat consultării de către părțile interesate, oferindu-le acestora din urmă posibilitatea să formuleze observații. Nu s-au prezentat observații.

(8)

Ca urmare a celor de mai sus, eșantionul provizoriu de producători din Uniune a fost confirmat. Acesta a fost format din Aperam Belgia („Aperam”), Acciai Speciali Terni S.p.A. („AST”) și OTK Stainless Oy („OTK”). Eșantionul final este reprezentativ pentru industria din Uniune.

(9)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor importatorilor neafiliați cunoscuți să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(10)

Doi importatori neafiliați s-au făcut cunoscuți ca părți interesate și au furnizat informațiile solicitate. Având în vedere numărul mic de răspunsuri primite, nu a fost necesară constituirea unui eșantion. Ambii importatori au fost invitați să completeze un chestionar.

(11)

Ținând seama de numărul de producători cunoscuți ai produsului în cauză din țările în cauză, avizul de deschidere a prevăzut doar eșantionarea în RPC și, prin urmare, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori chinezi să furnizeze informațiile precizate în avizul de deschidere pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion.

(12)

În plus, Comisia a solicitat Ambasadei Republicii Indonezia la Bruxelles, Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană și Biroului Reprezentanței Taipeiului în Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(13)

La deschiderea anchetei, doar doi producători-exportatori din Indonezia erau cunoscuți de Comisie. Prin urmare, Comisia nu a intenționat să selecteze un eșantion. Niciun alt producător-exportator nu s-a manifestat. Prin urmare, Comisia a efectuat ancheta cu privire la cei doi producători-exportatori din Indonezia.

(14)

Cinci producători-exportatori din RPC au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și au acceptat să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei societăți care puteau face obiectul anchetei în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. Criteriul de selecție a eșantionului a constat în cele mai mari volume de exporturi către Uniune.

(15)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din RPC, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului. Nu s-au prezentat observații.

(16)

În urma vizitelor de verificare, având în vedere deficiențele informațiilor furnizate de un producător-exportator chinez inclus în eșantion, Comisia a decis să nu țină cont de informațiile furnizate de acest producător, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază (4).

(17)

Ca urmare a celor de mai sus, eșantionul de producători-exportatori chinezi a fost redus la două societăți, care acopereau aproximativ 92 % din exporturile chineze de produs în cauză efectuate către Uniune în perioada de anchetă, acest procent fiind considerat a reprezenta încă un nivel ridicat de cooperare.

(18)

În avizul de deschidere, nu s-a prevăzut eșantionarea pentru Taiwan, întrucât un singur producător-exportator din țara respectivă era cunoscut Comisiei. Cu toate acestea, cu puțin timp înainte de deschiderea anchetei, Comisia a fost informată de către Biroul Reprezentanței Taipeiului în Uniunea Europeană că este posibil să existe în Taiwan, în total, încă 12 producători-exportatori ai produsului în cauză. Prin urmare, la momentul deschiderii anchetei, Comisia a solicitat celor 13 părți interesate să răspundă la întrebările privind eșantionarea și, ulterior, să răspundă la alte întrebări menite să clarifice rolul și activitățile lor exacte. Pe această bază, în cele din urmă, Comisia a fost în măsură să identifice în Taiwan doi producători-exportatori ai produsului în cauză. Prin urmare, eșantionarea nu a fost necesară.

(19)

Cei doi producători-exportatori reprezentau aproximativ 56 % din volumul total al exporturilor din Taiwan către Uniune. Răspunsurile primite de la 7 dintre părțile interesate taiwaneze contactate de Comisie la deschiderea anchetei au arătat că aceste societăți erau, de fapt, centre independente de servicii și/sau comercianți și că majoritatea celorlalte exporturi taiwaneze către Uniune, sau chiar totalitatea acestora, au fost, în ultimă instanță, efectuate de către aceste părți. Aceste centre de servicii nu aveau instalații de laminare la cald sau la rece și, prin urmare, ele nu se califică drept producător al produsului în cauză. În plus, valoarea lor adăugată a fost minoră în raport cu costul factorilor lor de producție. Cu toate acestea, având în vedere răspunsurile primite de la centrele respective cu privire la întrebările menționate în considerentul 18 de mai sus, Comisia a furnizat acestor părți interesate un chestionar concis, cu scopul de a înțelege mai bine modul de funcționare a vânzărilor interne și la export ale produsului care face obiectul anchetei din Taiwan.

(20)

Inițial, patru producători-exportatori chinezi care au returnat formularul de eșantionare au solicitat examinarea individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. Comisia a publicat chestionarul online în ziua deschiderii anchetei (5). În plus, la anunțarea eșantionului, Comisia a informat producătorii-exportatori care nu au fost incluși în eșantion că trebuie să furnizeze un răspuns la chestionar dacă doresc să fie examinați individual. Cu toate acestea, niciuna dintre societăți nu a furnizat un răspuns la chestionar. Prin urmare, nu s-a acordat nicio examinare individuală.

(21)

Comisia a trimis Guvernului Republicii Populare Chineze (denumit în continuare „GC”) un chestionar referitor la existența unor distorsiuni semnificative în RPC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază.

(22)

În plus, reclamantul a furnizat în plângere suficiente elemente de probă prima facie privind distorsiuni referitoare la materiile prime din Indonezia și din RPC cu privire la produsul în cauză. Prin urmare, după cum s-a anunțat în avizul de deschidere, ancheta a vizat distorsiunile respective referitoare la materiile prime pentru a determina dacă se aplică dispozițiile articolului 7 alineatele (2a) și (2b) din regulamentul de bază în cazul Indoneziei și al RPC. Din acest motiv, Comisia a trimis chestionare suplimentare în această privință guvernului Indoneziei (denumit în continuare „GI”) și GC.

(23)

Comisia a trimis chestionare celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, reclamantului, celor doi importatori neafiliați și celor doi utilizatori care se făcuseră cunoscuți, celor nouă producători-exportatori din țările în cauză și tuturor celorlalți operatori economici care s-au făcut cunoscuți și care au solicitat un chestionar. Același chestionar fusese pus la dispoziție online (6) în ziua deschiderii procedurii.

(24)

S-au primit răspunsuri la chestionar de la cei trei producători din Uniune incluși în eșantion, doi importatori neafiliați, doi utilizatori, cei doi producători-exportatori cunoscuți din Indonezia, cei trei producători-exportatori din RPC incluși în eșantion, cei doi producători-exportatori din Taiwan și de la un centru de servicii neafiliat din Taiwan. S-a primit un răspuns la chestionar și din partea GI. Nu s-a primit niciun răspuns din partea GC la niciunul dintre cele două chestionare trimise.

(25)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea cu titlu provizoriu a dumpingului, a prejudiciului rezultat din acesta și a interesului Uniunii. În temeiul articolului 16 din regulamentul de bază, au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(26)

În ceea ce privește procedura de la articolul 7 alineatele (2a) și (2b) din regulamentul de bază, a avut loc o consultare cu GI.

(27)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2018 și 30 iunie 2019 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(28)

Având în vedere elementele de probă suficiente disponibile la deschiderea anchetei, care indică existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază în privința RPC, Comisia a considerat oportun să deschidă ancheta cu privire la producătorii-exportatori din țara respectivă, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(29)

Prin urmare, pentru a colecta datele necesare pentru eventuala aplicare a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia a invitat, în avizul de deschidere, toți producătorii-exportatori din RPC să furnizeze informațiile solicitate în anexa III la avizul de deschidere cu privire la factorii de producție utilizați pentru fabricarea FROI. Cinci producători-exportatori chinezi au transmis informațiile relevante.

(30)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru ancheta sa cu privire la presupusele distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a trimis un chestionar către GC, astfel cum se descrie în considerentul 21. Nu s-a primit niciun răspuns din partea GC. Ulterior, Comisia a informat GC că va folosi datele disponibile în sensul articolului 18 din regulamentul de bază pentru a determina existența distorsiunilor semnificative în RPC.

(31)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat, de asemenea, toate părțile interesate să își prezinte punctele de vedere și să furnizeze informații și documente justificative referitoare la oportunitatea aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în termen de 37 de zile de la data publicării prezentului aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Doi producători-exportatori au prezentat observații cu privire la existența unor distorsiuni semnificative.

(32)

În avizul de deschidere, Comisia a precizat, de asemenea, că, având în vedere elementele de probă disponibile, ar putea fi necesar să selecteze o țară reprezentativă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază în scopul stabilirii valorii normale pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate.

(33)

La 9 septembrie 2019, Comisia a publicat o primă notă pentru dosar (denumită în continuare „nota din 9 septembrie”), prin care solicita opiniile părților interesate cu privire la sursele relevante pe care Comisia le poate utiliza pentru stabilirea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (e) al doilea paragraf din regulamentul de bază. În nota respectivă, Comisia a furnizat o listă a tuturor factorilor de producție, cum ar fi materialele, energia și forța de muncă utilizate de către producătorii-exportatori pentru fabricarea produsului în cauză. În plus, pe baza criteriilor de alegere a prețurilor sau a valorilor de referință nedistorsionate, Comisia a identificat posibile țări reprezentative (și anume Brazilia, Malaysia, Africa de Sud și Turcia).

(34)

Comisia a oferit tuturor părților interesate posibilitatea de a-și prezenta observațiile. Comisia a primit observații de la doi producători-exportatori chinezi și de la reclamant. Autoritățile chineze nu au prezentat observații.

(35)

Comisia a abordat observațiile primite în cea de-a doua notă privind sursele pentru stabilirea valorii normale, din 10 octombrie 2019 (denumită în continuare „nota din 10 octombrie”). De asemenea, Comisia a stabilit o listă provizorie a factorilor de producție și a concluzionat că, în această etapă, Brazilia este țara reprezentativă cea mai adecvată în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile și nu a primit nicio observație.

(36)

Produsul vizat de prezenta anchetă este reprezentat de produsele laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, fiind excluse produsele nerulate, cu o lățime de 600 mm sau mai mult și cu o grosime de peste 10 mm, încadrate în prezent la codurile SA 7219 11, 7219 12, 7219 13, 7219 14, 7219 22, 7219 23, 7219 24, 7220 11 și 7220 12 și originare din Republica Populară Chineză, din Taiwan și din Indonezia. Codurile SA sunt menționate numai cu titlu informativ.

(37)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(38)

Comisia a stabilit în această etapă că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(39)

Marcegaglia și cei doi producători-exportatori din Indonezia au susținut că rulourile de laminate cu finisaj negru ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei. Ei au susținut că prezenta anchetă se referă la două tipuri diferite de rulouri din oțel inoxidabil - și anume rulourile de laminate cu finisaj alb și, respectiv, cu finisaj negru - și că, deși ambele tipuri de rulouri sunt clasificate la aceleași coduri SA (astfel cum sunt definite în avizul de deschidere), proprietățile și utilizările lor prevăzute sunt diferite. În ceea ce privește proprietățile fizice și chimice, Marcegaglia a susținut, printre altele, că rulourile de laminate cu finisaj negru nici nu pot fi considerate, din punct de vedere al rezistenței la coroziune, drept produse din oțel inoxidabil. Conform afirmațiilor societății Marcegaglia, ele sunt produse semifinite, nici recoapte, nici decapate.

(40)

În plus, în conformitate cu afirmațiile societății Marcegaglia, FROI cu finisaj negru sunt realizate prin laminarea la cald a bramelor și sunt furnizate, în principal, dacă nu chiar exclusiv, către relaminori. Societatea Marcegaglia a susținut că FROI cu finisaj negru pot fi utilizate, de fapt, doar pentru prelucrarea ulterioară (relaminare) în vederea obținerii de rulouri decapate sau de rulouri laminate la rece din oțel inoxidabil și că în Uniune există doar doi relaminori, și anume Marcegaglia și o altă parte interesată, de dimensiuni mult mai mici. Societatea a afirmat că FROI cu finisaj negru, în calitate de categorie de produse, sunt mai asemănătoare cu bramele din oțel inoxidabil decât FROI cu finisaj alb, datorită caracterului lor intrinsec de produs semifinit.

(41)

În plus, potrivit societății Marcegaglia, FROI cu finisaj alb sunt un produs finit din oțel inoxidabil, obținut prin recoacerea și decaparea FROI cu finisaj negru. Acestea din urmă sunt, prin urmare, materia primă indispensabilă pentru fabricarea FROI cu finisaj alb, în aceeași măsură în care bramele sunt materia primă indispensabilă pentru fabricarea FROI cu finisaj negru. Ca atare, FROI cu finisaj alb pot fi utilizate fără prelucrare suplimentară de către utilizatorii finali pentru aplicări industriale directe (de exemplu, în industria autovehiculelor, industria utilajelor și industria petrochimică). Acestea sunt puse la dispoziția societăților de tăiere a plăcilor, a fabricanților de tuburi și a societăților de laminare la rece, în scopul prelucrării ulterioare.

(42)

În cele din urmă, părțile în cauză au susținut că industria din Uniune nu este interesată să aprovizioneze piața cu rulouri de laminate cu finisaj negru, întrucât preferă să utilizeze ea însăși rulourile de laminate cu finisaj negru pe care le produce, pentru a le converti în rulouri de laminate cu finisaj alb și pentru alte produse din aval. Prin urmare, conform părților în cauză, dacă rulourile de laminate cu finisaj negru ar fi incluse în domeniul de aplicare al eventualelor măsuri, acest fapt ar periclita securitatea aprovizionării cu astfel de rulouri.

(43)

Eurofer s-a opus afirmațiilor menționate în considerentele 39-42. Aceasta a insistat, printre altele, asupra faptului că atât rulourile de laminate cu finisaj alb, cât și cele cu finisaj negru, sunt produse plate din oțel inoxidabil, având aceleași caracteristici fizice și compoziție chimică pentru aceleași clase, fiind fabricate din aceleași materii prime (în principal crom, resturi de oțel inoxidabil și nichel) și că valoarea adăugată pentru procesarea rulourilor de laminate cu finisaj negru în rulouri de laminate cu finisaj alb este limitată și reprezintă mai puțin de 8 % din costul de producție al unui rulou de laminate cu finisaj alb. Eurofer a menționat, de asemenea, o capacitate totală neutilizată de peste 2 milioane de tone a producătorilor din Uniune și a indicat că industria din Uniune poate și este dispusă să satisfacă întreaga cerere de FROI de pe piața Uniunii, indiferent de tipul de produs necesar. În plus, Eurofer a susținut că mai mulți producători din Uniune anunțau pe site-urile lor web că sunt în măsură să livreze rulouri de laminate cu finisaj negru. În consecință, aceasta a susținut că securitatea aprovizionării cu rulouri de laminate cu finisaj negru nu este pusă în pericol, dar a atras atenția asupra riscului de circumvenție, în cazul în care rulourile de laminate cu finisaj negru ar fi excluse.

(44)

Comisia a analizat afirmațiile. În ceea ce privește caracteristicile produsului, ancheta a constatat că rulourile de laminate cu finisaj negru și cele cu finisaj alb au aceeași compoziție chimică. Mai precis, rulourile de laminate cu finisaj negru sunt fabricate din același material de bază ca cele cu finisaj alb și au, prin urmare, aceleași caracteristici ca acestea, în funcție de clasa oțelului. Prin urmare, rulourile de laminate cu finisaj negru se încadrează la aceleași poziții din Nomenclatura combinată ca și rulourile de laminate cu finisaj alb care fac obiectul procedurii, începând cu 7219 sau 7220. Ambele poziții se încadrează în secțiunea „oțel inoxidabil” din capitolul 72 (fier și oțel) din Nomenclatura combinată. Rulourile de laminate cu finisaj negru și cele cu finisaj alb au aceleași proprietăți fizice și dimensiuni similare. Rulourile de laminate cu finisaj negru și cele cu finisaj alb sunt interschimbabile pentru relaminorii care dețin instalații de recoacere și decapare, ceea ce înseamnă, într-adevăr, că există un risc de circumvenție în cazul în care rulourile de laminate cu finisaj negru ar fi excluse din domeniul de aplicare al produsului în cauză.

(45)

În ceea ce privește presupusa lipsă de interes a industriei din Uniune de a vinde rulouri de laminate cu finisaj negru, această afirmație nu a fost susținută de niciun element de probă. Dimpotrivă, ancheta a arătat că industria din Uniune dispune de o capacitate neutilizată semnificativă, care este disponibilă în egală măsură pentru rulourile cu finisaj negru și cele cu finisaj alb, și că, în pofida circumstanțelor dificile de pe piață, aceasta a vândut pe piața Uniunii în perioada de anchetă volume foarte mari de rulouri de laminate cu finisaj negru, inclusiv (dar nu exclusiv) către Marcegaglia. Acest fapt demonstrează că aceasta are un interes real să deservească piața.

(46)

Pe această bază, se concluzionează, cu titlu provizoriu, că rulourile de laminate cu finisaj negru și cele cu finisaj alb au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și formează o singură grupă de produse. Prin urmare, se resping afirmațiile menționate în considerentele 39-42 de mai sus.

(47)

Mai multe părți au susținut că FROI cu o lățime de 1 600 mm și mai mult, inclusiv FROI cu o lățime de 2 000 mm, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei, deoarece introducerea unor măsuri antidumping cu privire la acest material special ar reduce și mai mult posibilitatea de achiziționare a unui material care este deja foarte dificil de obținut. Aceasta ar limita, de asemenea, competitivitatea lor față de producătorii din afara Uniunii de tuburi sudate cu diametru mare.

(48)

Această afirmație este respinsă. FROI cu o lățime de 1 600 mm sau mai mult au aceleași caracteristici chimice de bază ca FROI cu o lățime inferioară. Acestea au, de asemenea, aceleași caracteristici fizice de bază, cu excepția lățimii. FROI cu o lățime mai mare ar putea fi transformate cu ușurință în FROI cu o lățime inferioară prin operații simple de tăiere. Prin urmare, există un risc de circumvenție în cazul în care rulourile cu lățimi mai mari ar fi excluse din domeniul de aplicare al produsului în cauză.

(49)

Consorțiul pentru importurile de SST HRF (7) a afirmat că rulourile cu o grosime de peste 10 mm ar trebui excluse, deoarece există doar două instalații în Uniune care pot produce FROI cu o grosime mai mare de 13 mm. Comisia nu vede niciun motiv valabil pentru a exclude aceste rulouri, care, fără îndoială, au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și sunt destinate acelorași utilizări ca toate celelalte tipuri de produse care intră în domeniul de aplicare al produsului. În plus, astfel cum indică Consorțiul însuși, industria din Uniune are capacitatea de a le furniza. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(50)

În cursul perioadei de anchetă, în Indonezia existau doi producători-exportatori, societățile ITSS și GCNS. Societățile erau afiliate între ele prin intermediul societății-mamă finale, producătorul chinez de oțel Tsingshan Steel Group.

(51)

Împreună cu societatea indoneziană PT Bintang Delapan, Tsingshan Steel Group a înființat Indonesia Morowali Industrial Park (denumit în continuare „IMIP”) în Sulawesi, Indonezia (8). Următoarele societăți afiliate prin intermediul Tsingshan Steel Group și localizate în IMIP au fost implicate în anchetă:

(52)

Niciunul dintre cei doi producători-exportatori nu a fost în măsură să prezinte o structură coerentă la nivel mondial a grupului în răspunsurile la chestionar și în timpul vizitelor de verificare. În plus, comercianții afiliați implicați în vânzările la export nu au furnizat niciun răspuns la chestionar.

(53)

Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să verifice relația dintre producătorii-exportatori și furnizorii lor de minereu de nichel, care este considerat drept o materie primă esențială, care îi conferă produsului care face obiectul anchetei caracteristicile sale inoxidabile. În special, Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă furnizorii pretins neafiliați erau, într-adevăr, independenți de producătorii-exportatori.

(54)

În consecință, Comisia nu a fost în măsură să evalueze dacă minereul de nichel furnizat de părțile identificate în mod pozitiv drept afiliate a fost achiziționat la un preț stabilit în condiții de concurență deplină.

(55)

În plus, Comisia nu a fost în măsură să verifice relația unui comerciant național afiliat cu presupusul client neafiliat. Astfel, la momentul stabilirii valorii normale, Comisia nu a ținut seama de vânzările efectuate între comerciantul afiliat și presupusul client neafiliat.

(56)

În cele din urmă, din cauza lipsei de cooperare a comercianților afiliați implicați în vânzările la export, Comisia nu a fost în măsură să stabilească prețul de export către primul client neafiliat și costurile reale suportate de respectivii comercianți afiliați. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să calculeze prețul de export pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori, deși toate informațiile furnizate de GCNS și de ITSS au putut fi verificate prin compararea cu evidențele societăților.

(57)

Printr-o scrisoare din 20 decembrie 2019, Comisia a informat GCNS și ITSS cu privire la intenția sa de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește anumite aspecte ale calculării marjei de dumping. În acest sens, producătorii-exportatori au prezentat observații la 7 ianuarie 2020.

(58)

În observațiile lor privind aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, producătorii-exportatori au susținut că regulamentul de bază nu permite Comisiei să concluzioneze că informațiile furnizate de producătorii-exportatori privind achizițiile de minereu de nichel nu sunt fiabile numai pe baza faptului că nu s-a putut stabili relația dintre producătorii-exportatori și furnizorii lor. GCNS și ITSS au făcut trimitere la jurisprudența Organizației Mondiale a Comerțului (denumită în continuare „OMC”) (9) și la Acordul OMC privind determinarea valorii în vamă (10), din care a rezultat că tranzacțiile dintre părți afiliate nu pot fi considerate a priori drept inacceptabile sau neefectuate în condiții de concurență deplină. În cele din urmă, producătorii-exportatori au reamintit că, în timpul vizitei de verificare, Comisia a verificat achizițiile de minereu de nichel.

(59)

În acest sens, Comisia a confirmat că, într-adevăr, au fost verificate informațiile furnizate de societățile din grup (GCNS, ITSS, SMI și TSI) privind identitatea furnizorului și privind volumele și valorile achizițiilor de materii prime. Cu toate acestea și fără a aduce atingere normelor OMC și jurisprudenței privind tranzacțiile dintre părțile afiliate, prin faptul că nu au prezentat structura globală a grupului, producătorii-exportatori au împiedicat Comisia să analizeze dacă tranzacțiile de cumpărare s-au desfășurat în condiții de concurență deplină.

(60)

Prin urmare, Comisia și-a confirmat intenția de a nu lua în considerare prețul de achiziție raportat pentru minereul de nichel și de a-l înlocui cu datele disponibile, în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(61)

În ceea ce privește calculul prețului de export, producătorii-exportatori au reiterat că vor depune toate eforturile necesare pentru a asigura cooperarea comercianților afiliați implicați în vânzările la export. De asemenea, producătorii-exportatori au sugerat ca informațiile disponibile la dosar să fie utilizate de Comisie ca date disponibile.

(62)

În acest sens, Comisia a decis, cu titlu provizoriu, să utilizeze datele disponibile la dosar furnizate de părțile interesate din Uniune care au cooperat la anchetă din momentul deschiderii acesteia și au răspuns la chestionar.

(63)

În concluzie, Comisia a utilizat, cu titlu provizoriu, datele disponibile pentru a stabili sau înlocui anumite informații în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, în măsura descrisă mai sus.

(64)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(65)

Pe această bază, s-a constatat că vânzările totale de produs similar efectuate de GCNS pe piața internă nu sunt reprezentative.

(66)

Prin urmare, în cazurile în care un tip de produs nu era comercializat pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(67)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de producție a produsului similar de către GCNS în perioada de anchetă:

(68)

Costul minereului de nichel a fost ajustat, astfel cum se explică în considerentele 79-82.

(69)

GCNS a achiziționat anumite servicii și mijloace de producție sub formă de produse semifabricate de la furnizorii asociați localizați în IMIP. Comisia a examinat dacă achizițiile respective au fost efectuate la un preț stabilit în condiții de deplină concurență. În acest sens, în cazurile în care prețurile au fost disponibile, Comisia a comparat prețul de achiziție cu prețul practicat de furnizorul afiliat față de un client neafiliat. În cazurile în care un astfel de preț nu a fost disponibil, Comisia a comparat prețul de achiziție cu un preț de piață construit luând în considerare costurile de producție, costurile VAG și o marjă de profit rezonabilă ale furnizorului afiliat. După caz, Comisia a ajustat costurile serviciilor respective și ale factorilor de producție suportate de GCNS, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(70)

Pe baza testului de reprezentativitate explicat în considerentul 64, vânzările totale de produs similar efectuate de ITSS pe piața internă au fost reprezentative.

(71)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export în Uniune pentru ITSS cu vânzări interne reprezentative.

(72)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările efectuate de ITSS pe propria piață internă, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune, au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările unui tip de produs pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că vânzările unui singur tip de produs pe piața internă erau reprezentative.

(73)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru acest tip de produs, în cursul perioadei de anchetă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(74)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(75)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(76)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă pe tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(77)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că 13,7 % din totalul vânzărilor interne ale acestui tip de produs au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată doar a vânzărilor profitabile.

(78)

În cazurile în care un tip de produs nu era comercializat în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(79)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de producție a produsului similar de către ITSS în perioada de anchetă:

(80)

Costul minereului de nichel a fost ajustat, astfel cum se explică în considerentele 79-82.

(81)

ITSS a achiziționat anumite servicii și factori de producție de la furnizorii asociați localizați în IMIP. Comisia a examinat dacă achizițiile respective au fost efectuate la un preț stabilit în condiții de deplină concurență. În acest sens, în cazurile în care prețurile au fost disponibile, Comisia a comparat prețul de achiziție cu prețul practicat de furnizorul afiliat față de un client neafiliat. În cazurile în care un astfel de preț nu a fost disponibil, Comisia a comparat prețul de achiziție cu un preț de piață construit luând în considerare costurile de producție, costurile VAG și o marjă de profit rezonabilă ale furnizorului afiliat. După caz, Comisia a ajustat costurile serviciilor respective și ale factorilor de producție suportate de ITSS, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(82)

Astfel cum se explică în considerentele 52-54 și 57-60, Comisia nu a ținut seama de costurile minereului de nichel, astfel cum au fost raportate de către cei doi producători-exportatori și de către furnizorii lor afiliați de anumiți factori de producție menționați în considerentele 69 și 78. Comisia a intenționat să utilizeze ca date disponibile prețul de piață al minereului de nichel din Indonezia și să înlocuiască costurile reale ale minereului de nichel cu prețul respectiv.

(83)

În acest sens, în cadrul consultărilor cu GI privind posibilele distorsiuni legate de materiile prime menționate la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, Comisia a solicitat informații statistice privind volumul și valoarea vânzărilor pe piața internă, pe care GI le-a colectat în mod normal în temeiul legislației aplicabile (11). Cu toate acestea, GI a furnizat doar informații privind volumele vânzărilor interne. Astfel, aceste informații au fost incomplete și nu au putut fi utilizate pentru a stabili un preț intern al minereului de nichel pe piața indoneziană.

(84)

În consecință, Comisia a utilizat prețul efectiv plătit de singurul producător-exportator care a furnizat informații cu privire la conținutul de nichel al minereului de nichel pentru toate tranzacțiile sale de cumpărare. Comisia a considerat că, atunci când se înlocuiesc costurile minereului de nichel raportate de societățile din grup, ar trebui să se țină seama de conținutul de nichel, care influențează prețul minereului de nichel. Comisia a identificat cele mai scumpe tranzacții de cumpărare pentru fiecare conținut de nichel și a considerat că tranzacțiile și prețurile respective erau susceptibile de a fi afectate de o relație între furnizor și cumpărător. Comisia a stabilit costurile ajustate ale minereului de nichel pe baza mediei ponderate a prețului de achiziție a tranzacțiilor selectate, ținând seama de volumul total achiziționat de societate în cadrul fiecărui grup de produse cu conținut de nichel.

(85)

Atunci când s-a analizat dacă factorii de producție relevanți au fost achiziționați de către producătorii-exportatori în condiții de concurență deplină, s-au utilizat, de asemenea, costurile ajustate ale minereului de nichel pentru a recalcula costurile de producție ale factorilor de producție semifabricați cumpărați de la furnizorii afiliați menționați în considerentele 69 și 78. În cazurile în care a fost evident faptul că furnizorii utilizau minereu de nichel cu un conținut mai mic de nichel, costurile ajustate au reflectat diferența.

(86)

Producătorii-exportatori au furnizat informații conform cărora au efectuat exporturi către Uniune prin intermediul unor comercianți afiliați din țări terțe și al unui comerciant neafiliat dintr-o țară terță.

(87)

Astfel cum se explică în considerentele 52 și 56, comercianții afiliați implicați în vânzările la export nu au cooperat la anchetă. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pe baza informațiilor disponibile la dosar și verificate de Comisie. Pentru a determina prețul de export, Comisia a stabilit mai întâi prețul de import în Uniune, pe baza informațiilor din dosar furnizate de părțile interesate cooperante din Uniune. Comisia a ajustat în continuare prețul respectiv pentru a ține seama de toate costurile suportate între importare și revânzare, inclusiv cheltuielile de transport, asigurare, manipulare și încărcare și costurile VAG, precum și marjele de profit, pe baza informațiilor verificate furnizate de producătorii-exportatori sau pe baza informațiilor publice disponibile (de exemplu, situațiile financiare auditate, disponibile publicului larg, ale unuia dintre comercianții afiliați menționați în una dintre cereri).

(88)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(89)

Atunci când a fost necesar în scopul asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări ale valorii normale pentru a se ține seama de transport, asigurare, manipulare și încărcare. Au fost efectuate ajustări ale prețului de export în ceea ce privește costurile de credit și comisioanele comerciantului neafiliat dintr-o țară terță.

(90)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs care face obiectul anchetei, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(91)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt 19,3 % pentru GCNS și 16,2 % pentru ITSS.

(92)

Astfel cum se explică în considerentele 50 și 51, producătorii-exportatori sunt afiliați. Prin urmare, Comisia a stabilit o singură marjă de dumping medie ponderată pentru ambele societăți, la nivelul de 19,2 %.

(93)

Întrucât importurile producătorilor-exportatori cooperanți au reprezentat 100 % din totalul exporturilor către Uniune efectuate în cursul perioadei de anchetă, Comisia a considerat că stabilirea marjei de dumping reziduale la nivelul producătorilor-exportatori cooperanți este reprezentativă.

(94)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt după cum urmează:

(95)

Astfel cum se explică în considerentul 16 cu privire la unul dintre cei trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, Comisia a decis să utilizeze dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază și a ignorat informațiile furnizate de acest producător-exportator.

(96)

Comisia a luat această decizie deoarece în timpul vizitei de verificare societatea nu a fost în măsură să explice în timp util mai multe cifre prezentate în răspunsul la chestionar și să le coreleze cu conturile auditate, cu conturile de gestionare a costurilor și cu datele din aplicațiile informatice interne utilizate. Unele cifre, cum ar fi volumele de producție per tip de produs, consumul energiei de intrare, alocarea de subproduse și cheltuielile generale de producție, care au fost considerate esențiale pentru calcularea marjei de dumping individuale, nu au putut fi corelate cu documentele menționate mai sus sau cheile lor de repartizare nu au putut fi explicate în mod suficient. În plus, din cauza întârzierilor în furnizarea datelor și a explicațiilor solicitate, Comisia nu a putut verifica deloc anumite părți ale răspunsurilor la chestionar referitoare la determinarea valorii normale. Prin urmare, Comisia nu a primit informațiile necesare în termenele prevăzute în regulamentul de bază pentru a stabili o marjă de dumping pentru societate.

(97)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază, partea interesată a fost informată, prin scrisoarea din 18 decembrie 2019, cu privire la motivele care au stat la baza intenției Comisiei de a nu ține seama de informațiile furnizate și i s-a acordat posibilitatea de a oferi explicații suplimentare.

(98)

Societatea a răspuns la scrisoarea Comisiei la 7 ianuarie 2020. În răspunsul său, societatea nu a contestat faptul că deficiențele menționate în scrisoarea Comisiei au existat. Cu toate acestea, societatea a susținut că aceste deficiențe nu erau suficient de grave pentru a justifica aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază. Societatea a susținut că deficiențele identificate de Comisie în scrisoarea sa au fost cauzate de faptul că informațiile furnizate de o societate afiliată au fost, în general, compilate și tratate manual, și nu printr-un sistem informatic. Prin urmare, informațiile respective erau mai susceptibile să conțină deficiențe. Societatea a concluzionat că, în pofida acestui fapt, Comisia ar putea calcula o marjă de dumping individuală pe baza informațiilor verificate la fața locului.

(99)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația societății potrivit căreia, pe baza informațiilor verificate la fața locului, s-ar putea calcula o marjă de dumping individuală. Astfel cum se menționează în considerentul 93 de mai sus, natura și cuantumul deficiențelor identificate la fața locului - indiferent de originea lor - precum și faptul că societatea nu a fost în măsură să le remedieze pe întregul parcurs al vizitei de verificare, au împiedicat efectiv Comisia să calculeze o marjă de dumping pe baza datelor verificate. Prin urmare, Comisia nu a ținut seama, cu titlu provizoriu, de informațiile furnizate de producătorul-exportator și a confirmat, în această etapă, utilizarea datelor disponibile cu privire la acest producător-exportator.

(100)

Astfel, descrierea calculului marjei de dumping de mai jos se referă la ceilalți doi producători-exportatori chinezi incluși în eșantion.

(101)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, „valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare”.

(102)

Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, „[î]n cazul în care se stabilește […] că nu este adecvat să se folosească prețurile și costurile interne din țara exportatoare din cauza existenței în țara respectivă a unor distorsiuni semnificative în înțelesul literei (b), valoarea normală este construită exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate” și „include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri”. Astfel cum se explică în continuare, Comisia a concluzionat în prezenta anchetă că, pe baza dovezilor disponibile și având în vedere lipsa de cooperare a autorităților chineze, a fost adecvată aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(103)

Articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază prevede următoarea definiție: „distorsiunile semnificative sunt acele distorsiuni care apar atunci când prețurile sau costurile raportate, incluzând costul materiilor prime și al energiei, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului. Atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative, se ia în considerare, printre altele, impactul potențial al unuia sau mai multora dintre următoarele elemente:

(104)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, evaluarea existenței unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază ia în considerare, printre altele, lista neexhaustivă a elementelor enumerate în dispoziția anterioară. În temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative, se ia în considerare impactul potențial al unuia sau mai multora dintre elementele respective asupra prețurilor și costurilor din țara exportatoare a produsului în cauză. Într-adevăr, întrucât lista nu este cumulativă, nu este necesar să fie luate în considerare toate elementele pentru a identifica existența unor distorsiuni semnificative. În plus, aceleași circumstanțe concrete pot fi utilizate pentru a demonstra existența unuia sau a mai multor elemente din listă. Cu toate acestea, orice concluzie privind distorsiunile semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) trebuie luată pe baza tuturor elementelor de probă disponibile. De asemenea, evaluarea generală privind existența unor distorsiuni poate să ia în considerare contextul general și situația din țara exportatoare, în special în cazurile în care elementele fundamentale ale sistemului economic și administrativ al țării exportatoare acordă guvernului puteri semnificative de intervenție în economie, din cauza cărora prețurile și costurile nu sunt rezultatul unei dezvoltări libere a forțelor de pe piață.

(105)

Articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază prevede următoarele: „[î]n cazul în care Comisia are indicii întemeiate în ceea ce privește posibila existență a unor distorsiuni semnificative, astfel cum sunt menționate la litera (b), într-o anumită țară sau într-un anumit sector din țara respectivă și, după caz, pentru aplicarea efectivă a prezentului regulament, Comisia întocmește, face public și actualizează periodic un raport care descrie circumstanțele pieței menționate la litera (b) în respectiva țară sau respectivul sector”.

(106)

În temeiul acestei dispoziții, Comisia a elaborat un raport de țară privind RPC (denumit în continuare „raportul”) (12), care indică existența unei intervenții substanțiale a statului la mai multe niveluri ale economiei, inclusiv distorsiuni specifice în ceea ce privește numeroși factori-cheie de producție (printre care terenurile, energia, capitalul, materiile prime și forța de muncă), precum și sectoare specifice (printre care cel siderurgic și cel chimic). Raportul a fost inclus în dosarul anchetei în etapa de deschidere a acesteia. Plângerea conținea, de asemenea, unele elemente de probă relevante care au completat raportul. Părțile interesate au fost invitate să infirme, să comenteze sau să completeze probele din dosarul de anchetă la momentul deschiderii acesteia.

(107)

În special, plângerea s-a referit la practicile care afectează costurile și prețurile din sectorul oțelului inoxidabil:

(108)

Astfel cum se precizează în considerentul 30, GC nu a prezentat observații și nu a furnizat elemente de probă care să susțină sau să respingă dovezile existente la dosarul cazului, inclusiv raportul, precum și dovezile suplimentare furnizate de reclamant, cu privire la existența unor distorsiuni semnificative și/sau la oportunitatea aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cazul de față.

(109)

S-au primit observații în această privință de la doi producători-exportatori, care au susținut că calcularea valorii normale în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este incompatibilă cu Acordul OMC privind practicile antidumping (denumit în continuare „Acordul privind PAD”). În acest sens, producătorii-exportatori au susținut că Comisia nu ar trebui să se abată de la metodologia standard pentru stabilirea valorii normale, cu excepția cazului în care Acordul privind PAD permite acest lucru, și ar trebui să urmeze metodologia standard în conformitate cu articolul 2 din Acordul privind PAD. Mai mult, părțile interesate au susținut, de asemenea, că noțiunea de distorsiuni semnificative nici nu există în Acordul privind PAD.

(110)

În plus, producătorii-exportatori au susținut că nu a fost prezentat niciun element de probă la dosar potrivit căruia presupusele intervenții guvernamentale enumerate în raport și în plângere au condus la distorsiunile prețurilor factorilor de producție utilizați pentru fabricarea produsului în cauză.

(111)

În scopul prezentei anchete, Comisia a concluzionat în considerentul 157 că este oportun să se aplice articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Comisia consideră, prin urmare, că se aplică articolul 2 alineatul (6a). În plus, Comisia consideră că această dispoziție este în concordanță cu obligațiile Uniunii Europene în contextul normelor OMC. În opinia Comisiei, potrivit clarificării din litigiul DS473 UE-Biomotorină (Argentina), dispozițiile regulamentului de bază care se aplică în general tuturor membrilor OMC, în special articolul 2 alineatul (5) al doilea paragraf din regulamentul de bază, permit utilizarea datelor dintr-o țară terță, ajustate în mod corespunzător, atunci când această ajustare este necesară și justificată. În cele din urmă, Comisia a reamintit că litigiul DS473 UE-Biomotorină (Argentina) nu a vizat aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, care este temeiul juridic relevant pentru stabilirea valorii normale în prezenta anchetă. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(112)

Comisia a analizat dacă este adecvat să folosească sau nu prețurile și costurile interne din RPC, din pricina existenței unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Această analiză a Comisiei s-a bazat pe elementele de probă disponibile la dosar, inclusiv pe elementele de probă cuprinse în raport, care au fost obținute din surse disponibile în mod public. Analiza a inclus examinarea intervențiilor substanțiale ale statului în economia RPC în general, dar și a situației specifice a pieței din sectorul relevant, inclusiv a produsului în cauză.

(113)

În ceea ce privește a doua afirmație, Comisia a observat că existența distorsiunilor semnificative care conduc la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu este legată de existența unui capitol sectorial specific care vizează produsul care face obiectul anchetei. Raportul descrie diferite tipuri de distorsiuni prezente în RPC, care sunt transversale și aplicabile în întreaga economie chineză și care afectează prețurile și/sau materiile prime și costurile de producție aferente produsului care face obiectul anchetei. Astfel cum se explică la literele (b)-(i) de mai jos, industria FROI este supusă mai multor intervenții guvernamentale descrise în raport (includerea în planurile cincinale și în alte documente, distorsiuni privind materiile prime, distorsiuni financiare etc.), care sunt enumerate și menționate în mod explicit în prezentul regulament. În plus, considerentele 104, 121, 122, 124-128, 135, 138, 141, 151, 153-154 din prezentul regulament au detaliat, de asemenea, o serie de distorsiuni aplicabile sectorului FROI și/sau materiilor prime și factorilor de producție ai acestora, în afara distorsiunilor semnificative deja cuprinse în raport. Deși raportul a fost publicat în decembrie 2017, circumstanțele pieței și politicile și planurile subiacente care generează distorsiunile semnificative afectează încă sectorul FROI și costurile de producție implicate în acesta. Nicio parte nu a prezentat probe care să demonstreze contrariul. De asemenea, sunt încă aplicabile sursele suplimentare de distorsiuni semnificative cuprinse în regulament și nicio parte nu a prezentat niciun element de probă în sens contrar.

(114)

Prin urmare, Comisia a respins, cu titlu provizoriu, afirmațiile făcute de cei doi producători-exportatori.

(115)

Sistemul economic chinez se bazează pe conceptul unei „economii de piață socialiste”. Acest concept este consacrat în Constituția Chinei și determină guvernanța economică a RPC. Principiul de bază este „proprietatea publică socialistă asupra mijloacelor de producție, și anume proprietatea întregului popor și proprietatea colectivă a populației active”. Economia de stat este considerată „forța conducătoare a economiei naționale”, iar statul are mandatul „de a asigura consolidarea și creșterea acesteia” (13). În consecință, organizarea generală a economiei chineze nu numai că permite intervenții substanțiale ale statului în economie, ci le prevede în mod expres. Noțiunea de supremație a proprietății publice asupra celei private este transpusă în întregul sistem juridic și este subliniată ca principiu general în toate actele legislative centrale. Legislația chineză în materie de proprietate este un prim exemplu: aceasta se referă la stadiul primar al socialismului și încredințează statului susținerea sistemului economic de bază în temeiul căruia proprietatea publică joacă un rol dominant. Sunt tolerate și alte forme de proprietate, cărora legea le permite să se dezvolte alături de proprietatea statului (14).

(116)

În plus, în temeiul legislației chineze, economia de piață socialistă este dezvoltată sub conducerea Partidului Comunist Chinez („PCC”). Structurile statului chinez și ale PCC sunt interconectate la toate nivelurile (juridic, instituțional, personal), formând o superstructură în care rolul PCC și cel al statului nu pot fi diferențiate. În urma modificării Constituției chineze din martie 2018, rolului de conducere al PCC i s-a acordat o importanță și mai mare prin reafirmarea acestuia în textul articolului 1 din Constituție. După prima teză a dispoziției deja existente: „[s]istemul socialist este sistemul de bază al Republicii Populare Chineze”, s-a adăugat o a doua teză: „[t]răsătura definitorie a socialismului cu caracteristici chineze este autoritatea Partidului Comunist din China” (15). Aceasta ilustrează controlul necontestat și în continuă creștere exercitat de PCC asupra sistemului economic al RPC. Această autoritate și acest control sunt inerente sistemului chinez și depășesc cu mult situația obișnuită din alte țări în care guvernele exercită un control macroeconomic general, în ale cărui limite acționează forțele de pe piața liberă.

(117)

Statul chinez se angajează într-o politică economică intervenționistă în îndeplinirea unor obiective care mai degrabă coincid cu agenda politică stabilită de PCC decât să reflecte condițiile economice predominante pe o piață liberă (16). Instrumentele economice intervenționiste utilizate de autoritățile chineze sunt multiple, printre acestea numărându-se sistemul de planificare industrială, sistemul financiar, precum și la nivelul cadrului de reglementare.

(118)

În primul rând, la nivelul controlului administrativ global, direcția economiei chineze este guvernată de un sistem complex de planificare industrială care afectează toate activitățile economice din țară. Ansamblul acestor planuri acoperă o matrice cuprinzătoare și complexă de sectoare și politici transversale și este prezent la toate nivelurile de guvernare. Planurile de la nivel provincial sunt detaliate, în timp ce planurile naționale stabilesc obiective mai ample. Planurile precizează, de asemenea, modalitatea de sprijinire a industriilor/sectoarelor relevante, precum și termenele în care trebuie realizate obiectivele. Unele planuri conțin încă obiective explicite privind realizările, în timp ce aceasta a fost o caracteristică obișnuită în ciclurile anterioare de planificare. În cadrul planurilor, sectoarele industriale individuale și/sau proiectele sunt identificate ca priorități (pozitive sau negative), în conformitate cu prioritățile guvernului și cu obiectivele de dezvoltare specifice (modernizare industrială, expansiune internațională etc.) care le sunt atribuite. Operatorii economici, atât privați, cât și de stat, trebuie să-și adapteze în mod eficace activitățile comerciale în funcție de realitățile impuse de sistemul de planificare. Aceasta se explică nu numai prin caracterul obligatoriu al planurilor, ci și prin faptul că autoritățile chineze competente de la toate nivelurile de guvernare aderă la sistemul de planuri și își utilizează competențele în mod corespunzător, determinând astfel operatorii economici să respecte prioritățile stabilite în planuri [a se vedea, de asemenea, litera (e) de mai jos] (17).

(119)

În al doilea rând, la nivelul alocării resurselor financiare, sistemul financiar al RPC este dominat de băncile comerciale deținute de stat. Aceste bănci, atunci când elaborează și pun în aplicare politica de creditare, trebuie să se alinieze la obiectivele politicii industriale a guvernului, iar nu să evalueze în primul rând meritele economice ale unui anumit proiect [a se vedea, de asemenea, litera (h) de mai jos] (18). Același lucru este valabil și pentru celelalte componente ale sistemului financiar chinez, cum ar fi piețele bursiere, piețele de obligațiuni, piețele de capital privat etc. De asemenea, aceste părți ale sectorului financiar, altele decât sectorul bancar, sunt organizate din punct de vedere instituțional și operațional într-un mod care nu este orientat spre maximizarea funcționării eficiente a piețelor financiare, ci spre asigurarea controlului și facilitarea intervenției statului și a PCC (19).

(120)

În al treilea rând, la nivelul mediului de reglementare, intervențiile statului în economie iau mai multe forme. De exemplu, normele privind achizițiile publice sunt utilizate cu regularitate în vederea atingerii obiectivelor de politică, altele decât eficiența economică, subminând astfel principiile bazate pe piață în acest domeniu. Legislația aplicabilă prevede în mod specific că achizițiile publice sunt efectuate pentru a facilita atingerea obiectivelor stabilite de politicile de stat. Natura acestor obiective rămâne totuși nedefinită, lăsând astfel organismelor decizionale o marjă largă de apreciere (20). În mod similar, în domeniul investițiilor, GC menține un control și o influență semnificative asupra destinației și dimensiunii investițiilor de stat și private. Autoritățile utilizează trierea investițiilor, precum și diverse stimulente, restricții și interdicții legate de investiții ca instrumente importante de sprijinire a obiectivelor politicii industriale, cum ar fi menținerea controlului statului asupra sectoarelor esențiale sau consolidarea industriei interne (21).

(121)

În concluzie, modelul economic chinez se bazează pe anumite axiome de bază care prevăd și încurajează intervenții multiple ale statului. Astfel de intervenții substanțiale ale statului sunt în contradicție cu jocul liber al forțelor pieței, ceea ce conduce la distorsionarea alocării eficiente a resurselor în conformitate cu principiile pieței (22).

(122)

În RPC, întreprinderile care își desfășoară activitatea în proprietatea, sub controlul și/sau supravegherea în privința politicilor sau sub îndrumarea statului reprezintă o parte esențială a economiei.

(123)

GC și PCC mențin structuri care asigură influența lor continuă asupra întreprinderilor, în special a întreprinderilor deținute de stat (IDS). Statul (și, în multe privințe, inclusiv PCC) nu numai că formulează și supraveghează în mod activ punerea în aplicare a politicilor economice generale de către IDS individuale, dar își revendică și dreptul de a participa la procesul decizional operațional al acestora. Acest lucru se realizează de obicei prin rotația cadrelor între autoritățile publice și IDS, prin prezența membrilor de partid în organele executive ale IDS și a celulelor de partid în cadrul societăților [a se vedea, de asemenea, litera (d)], precum și prin modelarea structurii corporative a sectorului IDS (23). În schimb, IDS se bucură de un statut special în cadrul economiei chineze, ceea ce implică o serie de avantaje economice, în special protejarea de concurență și accesul preferențial la factorii de producție relevanți, inclusiv la finanțare (24).

(124)

În special în sectorul oțelului, persistă un grad substanțial de proprietate a GC. În timp ce raportul nominal dintre numărul IDS și cel al întreprinderilor private se estimează că este aproape egal, din cei cinci producători chinezi de oțel clasați printre primii 10 cei mai mari producători de oțel din lume, patru sunt IDS (25). Totodată, în timp ce primii 10 producători au reprezentat doar aproximativ 36 % din producția industrială totală în 2016, GC a stabilit în același an obiectivul de a consolida până în 2025 între 60 % și 70 % din producția de fier și oțel la aproximativ 10 întreprinderi de mari dimensiuni (26). Această intenție a fost reiterată de GC în aprilie 2019, când s-a anunțat lansarea unor orientări privind consolidarea industriei siderurgice (27). Această consolidare poate atrage după sine fuziuni forțate între societăți private profitabile și IDS neperformante (28). Un exemplu de fuziune recentă este cea a producătorilor de oțel Baosteel Group Corp. și Wuhan Iron & Steel Group Corp., care au creat în 2016 cel de al doilea producător de oțel la nivel mondial, în ordinea mărimii (29). Principalii producători de oțel inoxidabil sunt deținuți de stat, de exemplu Tisco, Baosteel, Ansteel Lianzhong, Jiujuan Iron and Steel și Tangshan.

(125)

În plus, RPC este principalul consumator de nichel la nivel mondial. Nichelul este o materie primă importantă care, împreună cu cromul, conferă oțelului inoxidabil proprietățile sale inoxidabile. Conținutul de nichel este, în același timp, factorul de cost pentru minereul de nichel care, la rândul său, este factorul de cost pentru factorii de producție imediați ai produsului în cauză. Acesta este utilizat pentru fabricarea de FROI sub diverse forme, de exemplu: minereu de nichel, fontă care conține nichel, feronichel, nichel pur, resturi de nichel, resturi de oțel inoxidabil. Reclamantul a estimat că nichelul sub diverse forme a reprezentat peste 50 % din costurile de producție ale oțelului inoxidabil din RPC (30). În 2016, RPC a utilizat 1,04 milioane de tone, ceea ce reprezintă 52 % din consumul de nichel la nivel mondial. În 2017, consumul din RPC trebuia să crească cu 2,9 %, ajungând la 1,07 milioane de tone. Producția de oțel inoxidabil reprezintă utilizarea dominantă a nichelului în RPC (84 %). Această proporție este semnificativ mai mare decât media internațională (64 %). Consumul de nichel a crescut puternic în 2016 și 2017 (31), deoarece producția chineză de oțel inoxidabil a crescut cu 15,7 %, ajungând la 24,9 milioane de tone. Deoarece producția din restul lumii a crescut doar cu 4,3 %, cota RPC în producția mondială a ajuns la 54,5 %. Creșterea importantă a producției rezultă din cheltuielile de infrastructură considerabile suportate de către GC și dintr-o politică solidă privind construcțiile de bunuri imobile. Statisticile au indicat că o mare parte din investițiile în active fixe ale RPC au fost organizate de GC și de întreprinderile de stat, ambele înregistrând o creștere mai mare a investițiilor decât sectorul privat (32).

(126)

Având în vedere nivelul ridicat de intervenție guvernamentală în industria siderurgică și a metalelor neferoase („MNF”) și o pondere semnificativă a IDS în cadrul acestor sectoare, chiar și producătorii de oțel privați sunt împiedicați să își desfășoare activitatea în condiții de piață. Într-adevăr, atât întreprinderile publice, cât și cele private din sectorul siderurgic fac, de asemenea, obiectul supravegherii și al îndrumării în privința politicilor, astfel cum se arată la litera (e) de mai jos.

(127)

Având în vedere elementele de mai sus, se concluzionează că piața FROI din RPC era deservită în mare măsură de întreprinderi care își desfășoară activitatea în proprietatea, sub controlul ori supravegherea în privința politicilor sau îndrumarea GC.

(128)

Pe lângă exercitarea controlului asupra economiei prin intermediul deținerii IDS și al altor instrumente, GC este în măsură să intervină în ceea ce privește prețurile și costurile prin prezența statului în cadrul firmelor. În timp ce dreptul de a numi și de a revoca personalul de conducere-cheie din cadrul IDS de către autoritățile de stat relevante, în conformitate cu legislația chineză, poate fi considerat ca reflectând drepturile de proprietate corespunzătoare (33), celulele PCC din cadrul întreprinderilor deținute de stat și private reprezintă un alt canal important prin care statul poate interveni în deciziile comerciale. Conform dreptului societăților comerciale din RPC, se înființează o organizație PCC în fiecare societate (cu cel puțin trei membri ai PCC, astfel cum se specifică în Constituția PCC (34)), iar societatea oferă condițiile necesare pentru desfășurarea activităților organizației de partid. În trecut, această cerință pare să nu fi fost întotdeauna urmată sau aplicată cu strictețe. Cu toate acestea, cel puțin din 2016, PCC și-a consolidat intenția de a controla deciziile de afaceri din cadrul IDS, aceasta fiind o chestiune de principiu politic. Se pare că PCC exercită, de asemenea, presiuni asupra societăților private să acorde prioritate „patriotismului” și să urmeze disciplina de partid (35). În 2017, s-a raportat că există celule de partid în 70 % din cele aproximativ 1,86 milioane de societăți private, exercitându-se o presiune tot mai mare pentru ca organizațiile PCC să aibă ultimul cuvânt în procesul decizional din cadrul societăților respective (36). Aceste norme se aplică la scară largă, în întreaga economie chineză, în toate sectoarele, inclusiv pentru producătorii de FROI și furnizorii de factori de producție ai acestora.

(129)

În special în sectorul siderurgic, astfel cum s-a precizat deja, mulți dintre principalii producători se află în proprietatea statului (a se vedea considerentul 123). Unii dintre aceștia sunt menționați în mod specific în „Planul de ajustare și modernizare a industriei siderurgice pentru perioada 2016-2020” (37). Principalii producători-exportatori deținuți de stat sunt, adesea, cei mai mari producători de FROI la nivel mondial, indiferent dacă sunt integrați sau nu. De exemplu, societatea chineză deținută de stat Shanxi Taiyuan Iron & Steel Co. Ltd. (denumită în continuare „TISCO”) menționează pe site-ul său web că este „un gigant în sectorul fierului și oțelului, precum și un lider în industria oțelului inoxidabil la nivel mondial”, „cea mai mare întreprindere producătoare de oțel inoxidabil, echipată cu cea mai mare capacitate și cele mai moderne tehnologii și echipamente la nivel mondial”. De asemenea, „TISCO a evoluat într-un complex producător de fontă și oțel de dimensiuni extraordinare, care este integrat în activitățile de minerit, de producție, de prelucrare, de livrare și de comercializare a fierului și a oțelului” (38). Baosteel este o altă întreprindere chineză importantă deținută de stat care este implicată în fabricarea oțelului inoxidabil și este deținută de grupul consolidat recent China Baowu Steel Group Co. Ltd. (anterior Baosteel Group și Wuhuan Iron & Steel) (39).

(130)

GC este, de asemenea, prezent în întreprinderile producătoare de oțel inoxidabil prin intermediul unor persoane numite în funcție. Un exemplu de astfel de abordare este societatea producătoare de oțel inoxidabil TISCO, în cadrul căreia secretarul adjunct desemnat al Comitetului PCC a fost, de asemenea, numit în funcția de președinte al TISCO printr-o decizie a Comitetului PCC din provincia Shanxi și a guvernului (40).

(131)

Prezența și intervenția statului pe piețele financiare [a se vedea, de asemenea, litera (h) de mai jos], precum și în furnizarea materiilor prime și a factorilor de producție au un efect suplimentar de distorsionare asupra pieței FROI (41). Astfel, prezența statului în societăți, inclusiv în întreprinderile deținute de stat, din sectorul siderurgic și din alte sectoare (cum ar fi sectorul financiar și cel al mijloacelor de producție, inclusiv MNF) permite GC să intervină în ceea ce privește prețurile și costurile.

(132)

GC intervine direct în stabilirea prețurilor în materie de capital, forță de muncă, terenuri, materii prime și factori de producție de bază utilizați în procesul de producție. Deși prețurile produselor finale sunt determinate, în cea mai mare parte, de mecanisme de piață, distorsiunile prețurilor create la începutul lanțului valoric au un impact semnificativ asupra acestor prețuri și creează semnale de preț „greșite”, care nu reflectă deficitele reale din industrie și distorsionează echilibrul între profit/pierderi al tuturor părților implicate.

(133)

Direcția economiei chineze este determinată în mare măsură de un sistem elaborat de planificare care stabilește prioritățile și obiectivele asupra cărora trebuie să se concentreze autoritățile centrale și locale. Există planuri relevante la toate nivelurile administrative care acoperă practic toate sectoarele economice. Obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au caracter obligatoriu, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul inferior corespunzător de guvernare. În ansamblu, sistemul de planificare din RPC are ca rezultat faptul că resursele sunt direcționate către sectoare desemnate de guvern ca fiind strategice sau importante din punct de vedere politic într-un alt mod, în loc să fie alocate după cum dictează forțele pieței (42).

(134)

Industria siderurgică este considerată de GC ca fiind o industrie-cheie (43). Acest lucru este confirmat de numeroasele planuri, directive și alte documente axate pe industria oțelului, care sunt emise la nivel național, regional și municipal, precum „Planul de ajustare și modernizare a industriei siderurgice pentru 2016-2020”. Acest plan arată că industria siderurgică este „un sector important, fundamental al economiei chineze, o piatră de temelie a națiunii” (44). Principalele sarcini și obiective stabilite în acest plan acoperă toate aspectele legate de dezvoltarea industriei (45).

(135)

Cel de al 13-lea plan cincinal privind dezvoltarea economică și socială (46) prevede sprijinirea întreprinderilor producătoare de tipuri de produse din oțel de înaltă calitate (47). De asemenea, acesta se axează pe obținerea calității, durabilității și fiabilității produselor, prin sprijinirea întreprinderilor care utilizează tehnologii legate de producția nepoluantă a oțelului, laminarea de precizie și îmbunătățirea calității (48).

(136)

„Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea 2011) (modificat în 2013) (49)” (denumit în continuare „catalogul”) enumeră sectoarele de producere a fierului și oțelului ca industrii încurajate.

(137)

În plus, GC ghidează dezvoltarea sectorului în conformitate cu o gamă largă de instrumente și directive de politică referitoare, printre altele, la: compoziția și restructurarea pieței, materii prime, investiții, eliminarea capacităților, gama de produse, relocare, modernizare etc. Prin intermediul acestor mijloace, dar și prin intermediul altora, autoritățile chineze conduc și controlează practic toate aspectele legate de dezvoltarea și funcționarea sectorului (50). Problema actuală a supracapacității este, fără îndoială, cea mai clară ilustrare a implicațiilor politicilor autorităților chineze și a distorsiunilor rezultate.

(138)

În concluzie, GC a luat măsuri pentru a determina operatorii să respecte obiectivele politicii publice de sprijinire a industriilor încurajate, inclusiv a producției de FROI, ca parte a sectorului siderurgic încurajat. Astfel de măsuri împiedică forțele pieței să funcționeze normal.

(139)

În conformitate cu informațiile disponibile, sistemul chinez de declarare a falimentului este inadecvat pentru îndeplinirea principalelor sale obiective, cum ar fi acela de a stinge în mod echitabil creanțele și datoriile și de a proteja drepturile și interesele legale ale creditorilor și debitorilor. Acest aspect pare să fie determinat de faptul că, deși legislația chineză în materie de faliment se bazează, din punct de vedere formal, pe principii similare celor aplicate în legislațiile corespunzătoare din alte țări decât RPC, sistemul chinez este caracterizat de o aplicare insuficientă sistematică. Este bine știut că numărul falimentelor rămâne scăzut în raport cu dimensiunea economiei țării, nu în ultimul rând deoarece procedura de insolvență suferă de o serie de deficiențe, care acționează efectiv ca un factor de descurajare a declarării falimentului. În plus, rolul statului în procedurile de insolvență rămâne puternic și activ, având adesea o influență directă asupra rezultatului procedurii (51).

(140)

În plus, deficiențele sistemului drepturilor de proprietate sunt evidente îndeosebi în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenurilor și drepturile de folosință asupra terenurilor în RPC (52). Toate terenurile sunt deținute de statul chinez (terenuri rurale deținute în mod colectiv și terenuri urbane aflate în proprietatea statului). Alocarea acestora depinde exclusiv de stat. Există dispoziții legale care vizează atribuirea drepturilor de utilizare a terenurilor într-un mod transparent și la prețul pieței, de exemplu prin introducerea procedurilor de licitație. Totuși, se întâmplă frecvent ca aceste dispoziții să nu fie respectate, anumiți cumpărători obținând terenul gratuit sau sub prețul pieței (53). În plus, autoritățile urmăresc deseori obiective politice specifice, inclusiv punerea în aplicare a planurilor economice în cadrul alocării terenurilor (54).

(141)

La fel ca alte sectoare din economia chineză, producătorii de FROI se supun normelor obișnuite prevăzute de legislația privind falimentul, societățile comerciale și proprietatea. Acest lucru are ca efect faptul că și aceste societăți sunt supuse distorsiunilor descendente care rezultă din aplicarea discriminatorie sau asigurarea inadecvată a respectării legislației privind falimentul și proprietatea. Prezenta anchetă nu a dezvăluit nimic care să pună la îndoială aceste constatări. Ca atare, Comisia a concluzionat în mod preliminar că legislația chineză privind falimentul și proprietatea nu funcționează în mod corespunzător, ceea ce conduce la distorsiuni atunci când sunt menținute întreprinderi insolvente pe linia de plutire și în ceea ce privește alocarea de terenuri în RPC. Aceste considerații, pe baza elementelor de probă disponibile, par să fie pe deplin aplicabile inclusiv în sectorul oțelului inoxidabil.

(142)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că există o aplicare discriminatorie sau o asigurare inadecvată a respectării legislației în materie de faliment și proprietate în sectorul siderurgic, inclusiv în ceea ce privește produsul în cauză.

(143)

Un sistem de salarizare bazată pe piață nu se poate dezvolta pe deplin în RPC, deoarece lucrătorii și angajatorii sunt împiedicați să își exercite drepturile la organizare colectivă. RPC nu a ratificat o serie de convenții de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în special cele privind libertatea de asociere și negocierea colectivă (55). Conform legislației naționale, este activă doar o singură organizație sindicală. Această organizație nu este, totuși, independentă de autoritățile statului, iar implicarea sa în negocierea colectivă și în protecția drepturilor lucrătorilor rămâne rudimentară (56). În plus, mobilitatea forței de muncă din RPC este limitată de sistemul de înregistrare a gospodăriilor, care limitează accesul la întreaga gamă de asigurări sociale și de alte beneficii pentru rezidenții locali dintr-o anumită zonă administrativă. Aceasta are, în mod obișnuit, drept consecință faptul că lucrătorii care nu sunt în posesia înregistrării domiciliului local se găsesc într-o situație vulnerabilă de muncă și primesc venituri mai mici decât titularii înregistrării domiciliului (57). Aceste constatări indică o distorsionare a costurilor salariale în RPC.

(144)

Nu a fost prezentat niciun element de probă care să arate că sectorul siderurgic, inclusiv producătorii de FROI, nu ar fi supuși sistemului chinez de drept al muncii descris mai sus. Partea FROI a sectorului siderurgic este, prin urmare, afectată de distorsiunile costurilor salariale atât direct (la fabricarea produsului în cauză), cât și indirect (la accesul la capitalul sau la factorii de producție ai întreprinderilor care sunt supuse aceluiași sistem de muncă din RPC).

(145)

Accesul la capital al actorilor corporativi din RPC este afectat de diverse distorsiuni.

(146)

În primul rând, sistemul financiar chinez este caracterizat de poziția puternică a băncilor deținute de stat (58), care, atunci când acordă acces la finanțare, iau în considerare alte criterii decât viabilitatea economică a unui proiect. În mod similar cu IDS nefinanciare, băncile rămân conectate la stat nu numai prin statutul proprietății, ci și prin relații personale (directorii executivi ai instituțiilor financiare mari de stat sunt, în ultimă instanță, numiți de PCC) (59) și, tot ca în cazul IDS nefinanciare, băncile aplică în mod regulat politici publice elaborate de guvern. În acest sens, băncile respectă o obligație legală explicită de a-și desfășura activitatea în conformitate cu necesitățile dezvoltării economice și sociale naționale și sub îndrumarea politicilor industriale ale statului. (60) Acest lucru este amplificat de normele suplimentare existente, care direcționează finanțele către sectoare desemnate de guvern ca fiind încurajate sau importante într-un alt mod (61).

(147)

Deși se recunoaște faptul că diverse dispoziții legale se referă la necesitatea de a respecta comportamentul bancar obișnuit și normele prudențiale – cum ar fi necesitatea de a examina bonitatea debitorului – un volum copleșitor de dovezi, inclusiv constatările efectuate în cadrul anchetelor în materie de apărare comercială, sugerează că aceste dispoziții joacă doar un rol secundar în aplicarea diferitelor instrumente juridice.

(148)

În plus, ratingurile obligațiunilor și creditelor sunt adesea distorsionate din mai multe motive, inclusiv din cauza faptului că evaluarea riscurilor este influențată de importanța strategică a întreprinderii în cauză pentru GC și de soliditatea oricărei garanții implicite din partea guvernului. Estimările sugerează în mod clar că ratingurile de credit din RPC corespund în mod sistematic unor ratinguri internaționale inferioare (62).

(149)

Acest lucru este amplificat de normele suplimentare existente, care direcționează finanțele către sectoare desemnate de guvern ca fiind încurajate sau importante într-un alt mod (63). Aceasta are drept rezultat o preferință de a acorda împrumuturi întreprinderilor deținute de stat, întreprinderilor private mari care beneficiază de relații la nivel înalt și întreprinderilor din sectoare industriale cheie, ceea ce implică faptul că disponibilitatea și costul capitalului nu sunt egale pentru toți jucătorii de pe piață.

(150)

În al doilea rând, costurile îndatorării au fost menținute în mod artificial la un nivel scăzut pentru a stimula creșterea investițiilor, ceea ce a condus la utilizarea excesivă a investițiilor de capital, cu profitabilitate tot mai redusă a investițiilor. Acest fapt este ilustrat de recenta creștere a gradului de îndatorare a întreprinderilor din sectorul de stat, în pofida unei scăderi accentuate a profitabilității, ceea ce sugerează că mecanismele utilizate în sistemul bancar nu corespund unor răspunsuri comerciale normale.

(151)

În al treilea rând, deși rata nominală a dobânzii a fost liberalizată în octombrie 2015, semnalele de preț tot nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, ci sunt influențate de distorsiunile induse de guvern. Într-adevăr, cota împrumuturilor acordate la rata de referință sau sub aceasta încă reprezintă 45 % din totalul împrumuturilor, iar recurgerea la credite specifice pare să se fi intensificat, întrucât cota acestora a crescut semnificativ începând cu 2015, în pofida înrăutățirii condițiilor economice. Ratele dobânzilor scăzute în mod artificial au ca rezultat stabilirea unor prețuri prea mici și, prin urmare, utilizarea excesivă a capitalului.

(152)

Creșterea generală a creditării în RPC indică o pierdere de eficiență a alocării capitalului, fără niciun semn de înăsprire a condițiilor de creditare care ar fi de așteptat într-un mediu de piață nedistorsionat. Prin urmare, creditele neperformante au înregistrat o creștere rapidă în ultimii ani. Confruntate cu o situație de creștere a riscului legat de rambursarea datoriilor, autoritățile chineze au optat pentru evitarea neplății. În consecință, problemele legate de creditele nerecuperabile au fost abordate prin măsuri de reînnoire a datoriilor, creându-se așa-numitele companii „zombi”, sau prin transferarea proprietății asupra datoriei (de exemplu, prin fuziuni sau conversii ale creanțelor în acțiuni), fără a se elimina însă neapărat problema generală a datoriei și fără să se abordeze cauzele fundamentale ale acesteia.

(153)

În esență, în ciuda măsurilor recente de liberalizare a pieței, sistemul de credite pentru întreprinderi al RPC este afectat de distorsiuni semnificative rezultate din rolul omniprezent și continuu al statului pe piețele de capital.

(154)

Nu s-au prezentat dovezi care să ateste că sectorul siderurgic, inclusiv producția de oțel inoxidabil, ar fi scutite de intervenția statului în sistemul financiar descrisă mai sus. Prin urmare, intervenția substanțială a statului în sistemul financiar conduce la afectarea gravă a condițiilor pieței la toate nivelurile.

(155)

Comisia a remarcat faptul că distorsiunile descrise în raport erau caracteristice pentru economia chineză. Dovezile disponibile arată că faptele și caracteristicile sistemului chinez menționate la literele (a)-(e) de mai sus, precum și în partea A raportului, se aplică în întreaga țară și în toate sectoarele economiei. Același lucru este valabil pentru descrierea factorilor de producție menționați la literele (f)-(h) de mai sus, precum și în partea B din raport.

(156)

Comisia reamintește că, pentru a produce FROI, este necesară o gamă largă de factori de producție. Atunci când producătorii de FROI cumpără/contractează acești factori de producție, prețurile pe care le plătesc (și care sunt înregistrate drept costuri ale acestora) sunt expuse, în mod evident, acelorași distorsiuni sistemice menționate anterior. De exemplu, furnizorii de factori de producție angajează forță de muncă supusă distorsiunilor. Aceștia pot împrumuta fonduri care sunt supuse distorsiunilor care afectează sectorul financiar/alocarea de capital. În plus, aceștia fac obiectul sistemului de planificare care se aplică la toate nivelurile administrative și în toate sectoarele.

(157)

În consecință, pe lângă faptul că prețurile de vânzare ale FROI pe piața internă nu sunt adecvate pentru a fi utilizate în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, sunt afectate toate costurile factorilor de producție (inclusiv ale materiilor prime, energiei, terenurilor, finanțării, forței de muncă etc.), deoarece formarea prețurilor acestora este afectată de intervenții substanțiale ale statului, astfel cum se descrie în părțile A și B ale raportului. Într-adevăr, intervențiile guvernamentale descrise în legătură cu alocarea de capital, terenuri, forță de muncă, energie și materii prime sunt prezente în întreaga RPC. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un factor de producție produs în RPC prin combinarea unei serii de factori de producție este expus unor distorsiuni semnificative. Același lucru este valabil și pentru factorii de producție ai factorilor de producție și așa mai departe. Nici autoritățile chineze, nici producătorii-exportatori nu au prezentat dovezi sau argumente contrare în cadrul prezentei anchete.

(158)

Analiza prezentată la literele (a)-(i) din prezentul punct, care include o examinare a tuturor elementelor de probă disponibile referitoare la intervenția RPC în economia sa în general, precum și în sectorul siderurgic, a arătat că prețurile sau costurile produsului în cauză, incluzând costul materiilor prime, al energiei și al forței de muncă, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, astfel cum rezultă din impactul efectiv sau posibil al unuia sau al mai multor elemente relevante menționate la dispoziția respectivă. Pe această bază și în lipsa oricărei cooperări din partea GC, Comisia a concluzionat că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă pentru a stabili valoarea normală în acest caz.

(159)

Prin urmare, Comisia a procedat la construirea valorii normale exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate, și anume, în acest caz, pe baza costurilor de producție și de vânzare corespunzătoare dintr-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, după cum se arată în secțiunea următoare.

(160)

Alegerea țării reprezentative s-a bazat pe următoarele criterii:

(161)

Astfel cum se explică în considerentele 33-35, Comisia a publicat două note pentru dosar cu privire la sursele utilizate pentru determinarea valorii normale.

(162)

În nota din 9 septembrie, Comisia a informat părțile interesate că, pe baza criteriilor enumerate în considerentul 157, a identificat următoarele patru țări reprezentative posibile: Brazilia, Malaysia, Africa de Sud și Turcia.

(163)

Comisia a primit observații din partea a trei părți interesate: reclamantul și doi dintre producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion.

(164)

Ambii producători-exportatori chinezi au susținut în observațiile lor că Malaysia ar fi țara cea mai reprezentativă, deoarece îndeplinește toate criteriile de la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, în timp ce Brazilia și Africa de Sud ar avea un nivel mai scăzut de protecție socială și a mediului.

(165)

Pe de altă parte, reclamantul a indicat în observația sa că nu a existat nicio producție a produsului care face obiectul anchetei în Malaysia sau în Turcia.

(166)

Societatea din Malaysia care a fost identificat drept potențial producător al produsului care face obiectul anchetei este, în conformitate cu opinia reclamantului, implicată doar în relaminarea rulourilor laminate la cald în rulouri laminate la rece și se pare că nu dispunea nici de un atelier de turnătorie, nici de o linie industrială pentru laminarea la cald. În această privință, reclamantul și-a întemeiat afirmațiile pe situația financiară auditată consolidată a grupului Acerinox din 2017. Raportul financiar al grupului din 2018 a confirmat, de asemenea, această afirmație.

(167)

În ceea ce privește Turcia, reclamantul a susținut că societatea în cauză a fost implicată doar în producția unei cantități nesemnificative de produse din oțel inoxidabil. În plus, această producție a fost limitată la produsele lungi din oțel martensitic cu țagle drept materie primă, care ar exclude, de fapt, producția produsului care face obiectul anchetei.

(168)

Propria cercetare a Comisiei a confirmat afirmațiile reclamantului pe baza raportului consolidat care a fost auditat, întocmit în 2018 de grupul Acerinox, și pe baza site-urilor oficiale ale celor două societăți în cauză.

(169)

Reclamantul a confirmat că produsul care face obiectul anchetei este fabricat în Africa de Sud de una dintre societățile din grupul Acerinox, astfel cum a indicat Comisia în nota din 9 septembrie. Cu toate acestea, reclamantul a invocat mai multe argumente în favoarea alegerii ca țară reprezentativă a Braziliei, mai degrabă decât a Africii de Sud.

(170)

În primul rând, reclamantul a indicat că, în ceea ce privește dezvoltarea economică măsurată prin indicele VNB, Brazilia este mult mai aproape de RPC decât Africa de Sud (Africa de Sud ocupă o poziție cu mult mai joasă în aceste statistici).

(171)

Cu toate acestea, chiar dacă, în ceea ce privește datele reale referitoare la VNB, Africa de Sud este mai îndepărtată de RPC decât Brazilia, toate cele trei țări sunt încă clasificate de Banca Mondială drept țări cu venituri medii-superioare. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(172)

În al doilea rând, reclamantul a susținut că Africa de Sud ar fi cel mai mare producător mondial de crom, care constituie un factor important de producție pentru oțelul inoxidabil și, prin urmare, nivelul prețurilor acestui factor de producție nu ar fi reprezentativ.

(173)

Faptul că o țară produce un factor de producție a produsului care face obiectul anchetei nu înseamnă în mod automat că nivelul prețului de import al produsului respectiv în acea țară nu este reprezentativ. Reclamantul nu a furnizat elemente de probă privind impactul producției interne mari asupra prețului de import. Prin urmare, Comisia a considerat că această afirmație este nefondată.

(174)

În cele din urmă, reclamantul a furnizat Comisiei conturile auditate public ale producătorului brazilian de produs care face obiectul anchetei, menționat în nota din 9 septembrie, care ar putea fi utilizate ca sursă de date pentru costurile VAG și profitul necesare pentru calcularea valorii normale. Pentru producătorul din Africa de Sud identificat în aceeași notă, aceste date au fost disponibile doar la nivelul consolidat al grupului.

(175)

Pe baza calității și a detaliilor datelor financiare disponibile în Brazilia, astfel cum au fost furnizate de reclamant, și luând în considerare reprezentativitatea factorilor de producție, astfel cum se explică la punctul 3.2.2.3 de mai jos, Comisia a concluzionat, în nota sa din 10 octombrie, că Brazilia trebuie să fie considerată drept o țară reprezentativă adecvată.

(176)

Întrucât a stabilit că Brazilia este o țară reprezentativă adecvată în ceea ce privește nivelul de dezvoltare și disponibilitatea datelor statistice privind importurile și a datelor financiare relevante, Comisia nu a considerat că este necesar să se evalueze nivelul de protecție socială și de mediu al potențialelor țări reprezentative.

(177)

Nu s-au primit observații de la părțile interesate cu privire la nota din 10 octombrie.

(178)

Având în vedere analiza de mai sus, Brazilia îndeplinește toate criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a fi considerată drept țară reprezentativă adecvată. Mai precis, în plus față de faptul că are un nivel de dezvoltare economică similar cu cel al RPC, Brazilia deține o producție substanțială a produsului care face obiectul anchetei și un set complet de date disponibile privind factorii de producție, costurile VAG și profitul pe parcursul perioadei de anchetă.

(179)

Pe baza informațiilor furnizate de părțile interesate și a altor informații relevante disponibile în dosar, Comisia a stabilit în nota din 9 septembrie o primă listă de factori de producție și surse destinate a fi utilizate pentru toți factorii de producție, cum ar fi materialele, energia și forța de muncă, care sunt utilizați de către producătorii-exportatori pentru fabricarea produsului care face obiectul anchetei. Comisia a precizat că, pentru a construi valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, va utiliza, în măsura posibilităților, Global Trade Atlas (denumit în continuare „GTA”) pentru a stabili costul nedistorsionat al factorilor de producție, statisticile Organizației Internaționale a Muncii (denumită în continuare „OIM”) și statisticile naționale pentru a stabili costul nedistorsionat al forței de muncă, precum și alte surse, în funcție de țara reprezentativă selectată, pentru a stabili costurile nedistorsionate ale energiei (cum ar fi energia electrică, gazele naturale și apa). În aceeași notă, Comisia a identificat codurile factorilor de producție din Sistemul armonizat (SA) care, pe baza informațiilor furnizate de părțile interesate, au fost avute în vedere inițial pentru a fi utilizate în scopul analizei GTA.

(180)

În această privință, un comentariu a fost primit doar de la reclamant, indicând faptul că, pentru unii factori de producție, codurile SA propuse de Comisie ar avea o acoperire prea largă și ar putea include o combinație de produse care nu sunt reprezentative pentru compoziția chimică a factorilor de producție utilizați efectiv în procesul de fabricație a produsului care face obiectul anchetei. Comisia a luat notă de această observație. Ea a fost luată în considerare în etapele ulterioare ale anchetei în funcție de codurile mărfurilor din țara reprezentativă și pe baza constatărilor din cadrul vizitelor de verificare efectuate la sediul producătorilor-exportatori.

(181)

Comisia a analizat în continuare informațiile inițiale primite cu privire la codurile SA de la părțile interesate și a constatat că este posibil ca anumiți factori de producție, mai precis anumite materii prime și consumabile, să nu fi fost clasificați în mod corect. Codurile SA modificate și lista factorilor de producție au fost publicate în nota din 10 octombrie. Comisia a analizat, de asemenea, disponibilitatea datelor privind importurile care ar fi utilizate pentru calcularea criteriilor de referință pentru costurile nedistorsionate și a verificat existența restricțiilor în țara reprezentativă în ceea ce privește exporturile factorilor de producție.

(182)

În nota din 10 octombrie, Comisia a confirmat că va folosi GTA pentru a stabili costurile nedistorsionate ale factorilor de producție, statisticile OIM și alte surse publice (65) pentru a stabili costurile nedistorsionate ale forței de muncă și tarifele percepute de furnizorii brazilieni selectați de energie electrică, gaze naturale și apă pentru a stabili costurile nedistorsionate ale acestor tipuri de energie.

(183)

În aceeași notă, Comisia a informat, de asemenea, părțile interesate că, pentru a stabili costurile VAG și profitul nedistorsionate, va utiliza datele financiare ale unicului producător brazilian cunoscut de produs care face obiectul anchetei pentru care sunt disponibile în mod public date financiare detaliate – Aperam Inox America do Sul S.A. Părțile interesate nu au transmis date financiare disponibile în mod public privind niciun alt producător din Brazilia al produsului care face obiectul anchetei, iar Comisia nu a găsit astfel de date.

(184)

În urma notei din 10 octombrie, Comisia nu a primit alte observații suplimentare cu privire la sursele utilizate pentru calcularea costurilor și a valorilor de referință nedistorsionate. Prin urmare, sursele enumerate în considerentele 178-180 au fost confirmate provizoriu.

(185)

Astfel cum s-a menționat deja în considerentele 176 și 178-179, Comisia a urmărit întocmirea unei liste inițiale de factori de producție și surse destinate a fi utilizate pentru toți factorii de producție, cum ar fi materialele, energia și forța de muncă utilizate la fabricarea produsului în cauză de către producătorii-exportatori.

(186)

Comisia nu a primit nicio observație cu privire la lista factorilor de producție ca urmare a notei din 10 octombrie, în care Comisia a stabilit, pe baza informațiilor primite de la părțile interesate, o listă cu toate codurile SA potențiale corespunzătoare factorilor de producție utilizați pentru fabricarea produsului în cauză.

(187)

Ulterior, după vizitele de verificare la sediile producătorilor-exportatori incluși în eșantion, Comisia a întocmit lista definitivă a factorilor de producție și a codurilor SA corespunzătoare.

(188)

Având în vedere toate informațiile prezentate de părțile interesate și colectate cu ocazia vizitelor de verificare, au fost identificați următorii factori de producție și următoarele coduri SA, după caz:

Tabelul 1

(189)

În cadrul vizitelor de verificare, Comisia a verificat materiile prime și materialele auxiliare utilizate la fabricarea produsului în cauză.

(190)

Pentru toate materiile prime și materialele auxiliare, cu excepția celor descrise în considerentele 190 și 192 de mai jos, Comisia s-a bazat pe prețurile de import din țara reprezentativă. Prețul de import în țara reprezentativă a fost stabilit ca media ponderată a prețurilor unitare ale importurilor din toate țările terțe, cu excepția RPC. Comisia a decis să excludă importurile din RPC în țara reprezentativă, concluzionând în considerentul 156 că nu este oportun să se utilizeze prețurile și costurile interne din RPC din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Având în vedere că nu există nicio dovadă care să arate că aceleași distorsiuni nu afectează și produsele destinate exportului, Comisia a considerat că aceleași distorsiuni au afectat prețurile de export. De asemenea, se pare că prețul de import al principalelor materii prime exportate de RPC către Brazilia este mai mic decât media ponderată a importurilor din alte țări. În mod similar, au fost excluse, de asemenea, datele privind importurile în țara reprezentativă din țările care nu sunt membre ale OMC enumerate în anexa 1 la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (67). Conform articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, se consideră că prețurile de pe piața internă din țările respective nu pot fi utilizate în scopul stabilirii valorii normale și, în orice caz, datele privind astfel de importuri au fost neglijabile.

(191)

Pentru a stabili prețul nedistorsionat al materiilor prime, livrate la poarta fabricii producătorului-exportator, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază, Comisia a adăugat costurile de transport și de asigurare internaționale (68) și a aplicat taxa la import a țării reprezentative. Într-o etapă ulterioară, în cadrul calculului marjei de dumping individuale, Comisia a adăugat la prețul de import costurile de transport intern specifice societăților. Costurile de transport internațional și intern pentru toate materiile prime, precum și costurile de asigurare au fost estimate pe baza datelor verificate furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(192)

În cazul anumitor materii prime pentru care nu a existat nicio valoare de referință sau în cazul în care valoarea de referință disponibilă a fost considerată ca nefiind reprezentativă (69) pe baza statisticilor privind importurile din țara reprezentativă, Comisia a utilizat valori de referință bazate pe prețuri internaționale nedistorsionate sau pe alte date rezonabile. Acest lucru a fost realizat pentru cinci factori de producție:

(193)

În cazul în care s-a utilizat prețul de export (73) pentru a determina prețul nedistorsionat al unei materii prime, nu s-au efectuat alte ajustări ale datelor din GTA. Comisia a considerat că costurile survenite între un furnizor brazilian și un port internațional au reprezentat costurile survenite între acest furnizor și clientul său brazilian. Prin urmare, prețul din GTA putea fi acceptat ca preț al unei materii prime livrate la poarta fabricii producătorului-exportator.

(194)

Pentru anumite materii prime și materiale auxiliare (74), producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au putut stabili volumul consumului în registrele lor sau nu au putut fi stabilite valori de referință adecvate în țara reprezentativă. Global, factorii de producție respectivi au fost neglijabili din punct de vedere al costurilor. Costurile respective au fost incluse în cheltuielile generale de producție, astfel cum se explică în considerentul 198, întrucât costurile reale ale acestor materii prime au reprezentat o parte neglijabilă din costurile totale efective de fabricație ale societăților exportatoare incluse în eșantion. Factorii de producție care au fost incluși în cheltuielile generale au fost enumerați în comunicările specifice societăților.

(195)

Pentru a stabili valoarea de referință pentru costurile forței de muncă, Comisia a utilizat statisticile OIM, împreună cu informațiile publice referitoare la costurile suplimentare ale forței de muncă suportate de un angajator în Brazilia.

(196)

Statisticile OIM (75) au furnizat date privind numărul mediu de ore lucrate efectiv pe săptămână per persoană angajată și privind veniturile lunare ale angajaților din sectorul de fabricație în perioada de anchetă. Folosind aceste date, Comisia a calculat un salariu orar în producție, la care s-au adăugat costuri suplimentare legate de forța de muncă (76) (contribuții la sistemul de asigurări sociale și de șomaj plătite de angajator).

(197)

Prețul energiei electrice perceput de unul dintre cei mai mari furnizori de energie electrică din Brazilia, societatea EDP Brazil, a fost disponibil (77). Informațiile au fost suficient de detaliate pentru a permite identificarea prețului energiei electrice și a prețului pentru utilizarea sistemului de distribuție (modalidade tarifaria azul) plătite de utilizatorii industriali.

(198)

Trebuie menționat că, în Brazilia, autoritatea de reglementare Agência Nacional de Energia Elétrica (78) („ANEEL”) obligă furnizorii de energie electrică să își majoreze tarifele cu un anumit procent pentru a reglementa consumul de energie electrică din țară. ANEEL utilizează un sistem de indicatori (79) (verde, galben, roșu 1, roșu 2) pentru a semnala dacă prețul energiei electrice trebuie să rămână la nivelul propus de furnizor (verde) sau dacă trebuie majorat cu 0,010 BRL/kWh (galben), cu 0,030 BRL/kWh (roșu 1) sau cu 0,050 BRL/kWh (roșu 2). Indicatorii sunt publicați de ANEEL lunar, iar pentru perioada de anchetă au fost disponibili pe site-ul EDP Brazil (80). Pentru determinarea costurilor nedistorsionate ale energiei electrice, Comisia a luat în considerare indicatorii aplicați în perioada de anchetă și a ajustat prețul în consecință.

(199)

Tariful la apă este disponibil, sub forma valorii încasate de societatea Sabesp, care este responsabilă pentru aprovizionarea cu apă și colectarea și epurarea apelor uzate în statul São Paulo. Informațiile permit identificarea tarifelor (81) aplicabile utilizatorilor industriali în perioada de anchetă pentru diverse subregiuni și municipalități din statul São Paulo (82). Comisia și-a întemeiat determinarea costurilor nedistorsionate pentru aprovizionarea cu apă și colectarea apelor uzate pe tariful aplicabil clienților industriali din zona metropolitană a statului São Paulo în perioada de anchetă.

(200)

Prețul gazelor naturale este disponibil cu ușurință, fiind prețul practicat de cel mai mare distribuitor de gaze din Brazilia, societatea Comgas, a cărei activitate este concentrată în statul São Paulo. Informațiile furnizate pe site-ul web al societății Comgas (83) permit determinarea prețului gazelor naturale furnizate utilizatorilor industriali.

(201)

Cheltuielile generale de producție suportate de producătorii-exportatori cooperanți au fost majorate cu costurile materiilor prime și ale materialelor auxiliare menționate în considerentul 192 și, ulterior, au fost exprimate ca pondere din costurile de fabricație suportate efectiv de fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion. Acest procent a fost aplicat costurilor de fabricație nedistorsionate.

(202)

Pentru costurile VAG și pentru profit, Comisia a utilizat datele financiare ale unicului producător brazilian de produs care face obiectul anchetei pentru care sunt disponibile în mod public date financiare detaliate – Aperam Inox America do Sul S.A. Conturile auditate disponibile în mod public ale societății au fost aduse la cunoștința părților interesate prin includerea lor într-un fișier atașat la nota din 10 octombrie.

(203)

Pentru a stabili valoarea normală construită, Comisia a parcurs etapele descrise mai jos.

(204)

În primul rând, Comisia a stabilit costurile de fabricație nedistorsionate. Ea a aplicat costurile unitare nedistorsionate la consumul real de factori individuali de producție al producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Din costurile de fabricație s-au scăzut costurile nedistorsionate ale subproduselor reutilizate în procesul de producție, astfel cum au fost raportate de societăți.

(205)

În al doilea rând, pentru a obține costurile de producție nedistorsionate, Comisia a adăugat cheltuielile generale de producție, determinate astfel cum se descrie în considerentul 199, la costurile de fabricație nedistorsionate.

(206)

În cele din urmă, la costurile de producție stabilite astfel cum se descrie în considerentul 203, Comisia a aplicat costurile VAG și profitul societății Aperam Inox America do Sul S.A., astfel cum se explică în considerentul 200.

(207)

Costurile VAG exprimate ca procent din costurile mărfurilor vândute (denumite în continuare „CMV”) și aplicate costurilor de producție nedistorsionate au fost de 13,90 %.

(208)

Profitul exprimat ca procent din CMV și aplicat costurilor de producție nedistorsionate a fost de 7,65 %.

(209)

Din valoarea normală, calculată astfel cum se descrie în considerentele 202-206, s-a scăzut valoarea nedistorsionată a subproduselor vândute de societățile incluse în eșantion.

(210)

Pe această bază, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Întrucât în eșantion au rămas doar doi producători-exportatori chinezi, Comisia a construit valoarea normală pe tip de produs doar pentru acești producători-exportatori.

(211)

Producătorii-exportatori chinezi în cauză au exportat către Uniune direct către clienți independenți sau prin intermediul unor societăți afiliate care acționează în calitate de exportatori afiliați într-o țară terță sau de importatori afiliați în Uniune.

(212)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din Uniune, prețul de export a fost prețul plătit efectiv sau de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(213)

Acolo unde producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză către Uniune prin intermediul unor importatori afiliați din Uniune, prețul de export a fost stabilit pe baza prețului cu care produsul importat a fost revândut pentru prima oară clienților independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În astfel de cazuri, au fost efectuate ajustări ale prețului pentru a ține cont de toate costurile suportate între import și revânzare, incluzând costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, precum și un profit rezonabil.

(214)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(215)

Atunci când a fost necesar în scopul asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări, după caz, pentru a se ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și costurile auxiliare; costurile de credit; comisioanele bancare; costurile VAG ale exportatorilor afiliați, inclusiv marja de profit.

(216)

RPC aplică o politică de rambursare a TVA doar parțial la export și, în acest caz, în funcție de luna PA, între 0 % și 3 % TVA nu a fost rambursat. Pentru a se asigura că valoarea normală a fost exprimată la același nivel de impozitare ca prețul de export, valoarea normală a fost ajustată în sus cu acea parte din TVA percepută la exportul de produs în cauză care nu a fost rambursată producătorilor-exportatori chinezi.

(217)

Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(218)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt 108,4 % pentru STSS și 55,6 % pentru FSS.

(219)

Marja de dumping a societăților chineze cooperante neincluse în eșantion, Xiangshui Defeng Metals Co., Ltd și Fujian Dingxin Technology Co., Ltd., reprezintă media ponderată între cele două marje de dumping individuale pentru societățile incluse în eșantion și este stabilită la 87,9 %.

(220)

Ținând seama de nivelul ridicat de cooperare al producătorilor-exportatori chinezi la un nivel de 92 % din totalul exporturilor chineze către Uniune de produs care face obiectul anchetei, Comisia a considerat reprezentativă stabilirea marjei de dumping reziduale aplicabile tuturor celorlalți producători-exportatori (necooperanți), inclusiv societății căreia i s-a aplicat articolul 18, la un nivel de 108,4 %, corespunzător celei mai mari marje de dumping individuale a societăților chineze incluse în eșantion.

(221)

Pe această bază, marjele de dumping medii ponderate provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(222)

Astfel cum se menționează în considerentul 24, doi producători-exportatori din Taiwan, Yusco Group și Walsin, au cooperat la anchetă prin furnizarea unui răspuns la chestionar. Niciun alt producător-exportator din Taiwan nu a fost identificat și nici nu s-a manifestat.

(223)

În plus, astfel cum s-a indicat tot în considerentul 24, centrul de servicii neafiliat YC Inox a cooperat la anchetă prin furnizarea unui răspuns la chestionar. Această societate nu era afiliată celor doi producători taiwanezi care au cooperat. Cooperarea sa a permis Comisiei să înțeleagă corect modul de funcționare a piețelor interne și de export taiwaneze ale produsului care face obiectul anchetei. În special, pe baza informațiilor furnizate de această parte și a verificării lor, Comisia a fost în măsură să formuleze concluzii rezonabile cu privire la destinația cea mai probabilă a vânzărilor interne raportate ale celor doi producători-exportatori cooperanți.

(224)

Vânzările de produs similar efectuate pe piața internă de grupul Yusco în perioada de anchetă au fost realizate fie direct către clienți neafiliați, fie indirect, prin intermediul unui centru de servicii afiliat. În ambele cazuri, s-a putut stabili că unele dintre aceste vânzări au fost, în cele din urmă, destinate exportului. Vânzările la export ale grupului Yusco către Uniune în perioada de anchetă au fost efectuate direct către clienți independenți sau indirect, fie prin intermediul unui centru de servicii afiliat situat în Taiwan, fie printr-un comerciant afiliat înregistrat la Hong-Kong, dar localizat în Taiwan și în RPC.

(225)

În cazul Walsin, vânzările interne și la export ale produsului similar în perioada de anchetă au fost efectuate direct către clienți neafiliați.

(226)

Comisia a examinat vânzările interne raportate de grupul Yusco și Walsin. Pe baza constatărilor efectuate în cursul verificărilor la fața locului în Taiwan, pentru tranzacțiile în care destinația mărfurilor erau porturi maritime sau fabrici-antrepozit (85) (și anume, TVA de 0 %) sau pentru anumite alte vânzări pe piața internă raportate și pe baza explicațiilor furnizate la fața locului de către producătorii-exportatori sau de YC Inox, Comisia a reclasificat vânzările interne respective drept vânzări la export. Prin urmare, aceste tranzacții au fost excluse din tranzacțiile de vânzare pe piața internă utilizate pentru calcularea valorii normale.

(227)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru fiecare producător-exportator care a făcut obiectul anchetei a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor sale la export ale produsului în cauză în Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(228)

Pe această bază, s-a constatat că volumul total al vânzărilor interne de produs care face obiectul anchetei de către grupul Yusco și Walsin pe piața internă este reprezentativ.

(229)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export către Uniune pentru producătorii-exportatori cu vânzări interne reprezentative care au făcut obiectul anchetei.

(230)

Ulterior, Comisia a examinat dacă tipurile de produs vândute de producătorii-exportatori pe piața lor internă în comparație cu tipurile de produs vândute la export către Uniune au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările unui tip de produs pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil.

(231)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de anchetă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(232)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(233)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor pe piața internă ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(234)

Valoarea normală este prețul efectiv practicat pe piața internă pe tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs din cursul perioadei de anchetă, în cazul în care:

(235)

Pentru tipurile de produs care nu au fost comercializate deloc sau care au fost comercializate în cantități insuficiente pe piața internă, Comisia a construit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(236)

Valoarea normală a fost construită prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de producție al produsului similar pentru producătorii-exportatori care au făcut obiectul anchetei în cursul perioadei de anchetă:

(237)

Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute în cantități reprezentative pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă pentru respectivele tipuri de produs. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă sau în cazul în care nu s-au constatat vânzări în cadrul operațiunilor comerciale normale, s-au adăugat cheltuielile de vânzare generale și administrative medii ponderate și profitul tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(238)

Producătorii-exportatori au exportat către Uniune fie direct către clienți neafiliați, fie prin intermediul unor societăți afiliate.

(239)

Prețul de export a fost stabilit, astfel, pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmau să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când era vândut la export în Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(240)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori pe baza prețului franco fabrică.

(241)

Atunci când a fost necesar în scopul asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(242)

Au fost efectuate ajustări, după caz, pentru a se ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, încărcare și costurile auxiliare, taxele de ambalare, costurile de credit, taxele bancare, comisioanele și costurile VAG.

(243)

Pentru producătorii-exportatori, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(244)

Din aceste motiv, marjele de dumping provizorii exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt următoarele:

(245)

Nivelul de cooperare în acest caz a fost considerat ridicat și niciun alt producător-exportator nu a putut fi identificat. În consecință, Comisia a considerat reprezentativă stabilirea marjei reziduale de dumping la nivelul producătorului-exportator cu cea mai mare marjă de dumping.

(246)

Produsul similar a fost fabricat de 5 (grupuri de) producători cunoscuți din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(247)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la aproximativ 4,6 milioane de tone, incluzând producția pentru piața captivă. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile cu privire la industria din Uniune – și anume, răspunsul verificat la chestionar primit de la Eurofer – verificate încrucișat, atunci când a fost posibil, cu răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(248)

Așa cum se precizează în considerentul 7, în cadrul eșantionului au fost selectați trei producători din Uniune, reprezentând peste 78 % din producția totală a produsului similar din Uniune. Toți aceștia sunt producători integrați pe verticală.

(249)

Pentru a stabili dacă industria din Uniune a suferit un prejudiciu și pentru a determina consumul și diferiții indicatori economici referitori la situația industriei din Uniune, Comisia a examinat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar a industriei din Uniune trebuia să fie luată în considerare în cadrul analizei.

(250)

Industria din Uniune este integrată pe verticală, iar FROI sunt considerate drept material intermediar pentru fabricarea de diverse produse cu valoare adăugată din aval, și anume produsele laminate la rece. Comisia a constatat că o parte substanțială a producției totale a producătorilor din Uniune a fost destinată utilizării captive.

(251)

Distincția între piața captivă și piața liberă este cea mai relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate utilizării captive nu sunt expuse concurenței directe din partea importurilor, întrucât ele sunt vândute în cadrul aceleiași societăți sau grupuri de societăți pe baza prețurilor de transfer stabilite în conformitate cu politicile interne privind prețurile, neavând, prin urmare, o legătură directă cu prețurile de pe piața liberă.

(252)

În schimb, producția destinată vânzării pe piața liberă este în concurență directă cu importurile produsului în cauză și este comercializată la prețurile pieței libere.

(253)

Pentru a oferi o imagine cât mai completă posibil a industriei din Uniune, Comisia a solicitat date pentru întreaga activitate legată de FROI și a verificat dacă producția a fost destinată utilizării captive sau pieței libere.

(254)

Comisia a examinat anumiți indicatori economici referitori la industria din Uniune, doar pe baza datelor privind piața liberă. Acești indicatori sunt: volumul vânzărilor și prețurile de vânzare pe piața Uniunii; cota de piață; volumul și prețurile exporturilor și profitabilitatea. În măsura în care a fost posibil și adecvat, constatările examinării au fost comparate cu datele aferente pieței captive, pentru a prezenta un tablou complet al situației industriei din Uniune.

(255)

Cu toate acestea, alți indicatori economici au putut fi examinați în mod judicios doar prin referire la întreaga activitate de producție a FROI, inclusiv utilizarea captivă a industriei din Uniune. Aceștia sunt: producția; capacitate și rata de utilizare a capacității; investițiile; stocurile; ocuparea forței de muncă; productivitatea și salariile. Acest lucru se datorează faptului că aceștia depind de întreaga activitate de producție, indiferent dacă FROI sunt păstrate pentru utilizare captivă sau sunt vândute pe piața liberă.

(256)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pornind de la: (a) datele Eurofer referitoare la vânzările produsului similar de către industria din Uniune către clienți neafiliați din Uniune, indiferent dacă sunt vânzări directe sau indirecte, verificate încrucișat cu producătorii din Uniune incluși în eșantion și (b) importurile în Uniune ale produsului care face obiectul anchetei din toate țările terțe, astfel cum au fost raportate către Eurostat.

(257)

Consumul Uniunii pe piața liberă în cursul perioadei examinate a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul liber pe piața Uniunii (tone)

(258)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a rămas stabil.

(259)

Comisia a stabilit consumul captiv al Uniunii pe baza utilizării captive a tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune. Pe această bază, consumul captiv al Uniunii în cursul perioadei examinate a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Consumul captiv pe piața Uniunii (tone)

(260)

Consumul captiv pe piața Uniunii a rămas relativ stabil, cu unele fluctuații minore pe parcursul perioadei examinate, și a scăzut cu mai puțin de 1 % în perioada de anchetă.

(261)

Prin fuzionarea celor două tabele anterioare, consumul global - totalizând, astfel, consumul de pe piața captivă și cel de pe piața liberă - a evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 4

Consumul global (captiv și pe piața liberă) (tone)

(262)

Tabelul de mai sus arată că consumul global a urmat aceeași tendință cu cea observată pentru consumul de pe piața liberă și pentru consumul captiv, rămânând, astfel, stabil în perioada examinată. Consumul global a fost, de asemenea, în concordanță cu producția totală a Uniunii (a se vedea tabelul 7).

(263)

Comisia a examinat dacă importurile de FROI originare din țările în cauză ar trebui să facă obiectul unei evaluări cumulative, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(264)

Această dispoziție prevede că importurile provenite din mai multe țări fac obiectul unei evaluări cumulative numai în cazul în care:

(265)

Marjele de dumping stabilite în legătură cu importurile provenite din fiecare dintre cele trei țări în cauză sunt rezumate în considerentele 91, 218 și 241. Toate se află deasupra pragului de minimis stabilit la articolul 9 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(266)

Volumul importurilor provenite din fiecare dintre cele trei țări în cauză nu a fost neglijabil. Cotele de piață ale importurilor în comparație cu consumul de pe piața liberă din perioada de anchetă au fost de 18,3 % pentru RPC, 9,1 % pentru Indonezia și 3,0 % pentru Taiwan.

(267)

Condițiile de concurență între importurile care fac obiectul unui dumping din fiecare dintre cele trei țări în cauză și între acestea și produsul similar al Uniunii au fost similare. Într-adevăr, FROI originare din Indonezia, din RPC și din Taiwan au concurat între ele atunci când au fost importate pentru a fi vândute pe piața Uniunii și, respectiv, cu produsul similar fabricat de industria din Uniune, deoarece toate sunt vândute unor categorii similare de clienți.

(268)

În observațiile sale prezentate în momentul deschiderii anchetei, STSS a susținut că importurile din RPC nu ar trebui să fie cumulate, având în vedere evoluția lor diferită din punctul de vedere al volumului și al prețurilor. STSS a susținut că importurile din RPC au scăzut treptat în cursul perioadei examinate, în timp ce prețurile au crescut, în special în 2017.

(269)

Cu toate că este adevărat că prețurile importurilor din China au crescut în cursul perioadei examinate, ele s-au menținut la niveluri cu mult sub prețurile de vânzare ale industriei din Uniune pe întreg parcursul perioadei examinate. Volumele importurilor din RPC au crescut, de asemenea, în mod semnificativ, iar cota lor de piață a fost de peste 16 % pe parcursul întregii perioade. Ancheta a arătat că importurile din țările în cauză concurează între ele din perspectiva articolului 3 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază. Volumul importurilor din RPC a scăzut începând din 2017 până la perioada de anchetă (a se vedea tabelul 5: de la indicele 135 în 2017, la 129 în 2018 și până la 114 în perioada de anchetă). În același timp, volumele importurilor din Indonezia au crescut brusc (de la indicele 16, la 42 726 și până la 106 202). În cifre absolute, creșterea volumului importurilor din Indonezia a fost mai mare decât scăderea înregistrată de volumul importurilor din RPC începând din 2017 și până la perioada de anchetă. Volumele importurilor din Taiwan au crescut constant începând din 2017 și până în 2018, dar apoi au scăzut în perioada de anchetă (de la indicele 137, la 173 și până la 128). În ansamblu, importurile din țările în cauză au continuat să crească, în ansamblu, în cursul perioadei examinate (de la indicele 100 în 2016, la peste 136 în 2017, la 156 în 2018 și până la 166 în perioada de anchetă).

(270)

Prin urmare, contrar afirmației formulate de STSS, au fost respectate toate criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar importurile din țările în cauză au fost examinate cumulativ în vederea stabilirii prejudiciului.

(271)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Cota de piață a importurilor a fost stabilită prin compararea volumului importurilor cu consumul Uniunii pe piața liberă.

(272)

Importurile în Uniune din țările în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Volumele importurilor (tone) și cota de piață

(273)

Importurile din țările în cauză au crescut cu 66 % în cursul perioadei examinate, ajungând la peste 30 % din consumul de pe piața liberă din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(274)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza datelor furnizate de Eurostat. Prețul mediu ponderat al importurilor în Uniune provenite din țările în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Prețurile importurilor din țările în cauză (EUR/tonă)

(275)

Cu toate că prețurile importurilor din RPC și din Taiwan au crescut cu 21 % și, respectiv, cu 25 %, prețurile de import din Indonezia au scăzut în mod semnificativ, cu 25 %, în perioada examinată (prețurile de import din țările în cauză au crescut, în medie, cu 18 %). În pofida creșterii globale, prețurile de import din țările în cauză rămân în mod constant mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune în aceeași perioadă (a se vedea tabelul 11).

(276)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă, comparând:

(277)

Prețurile au fost comparate în funcție de tip, având în vedere tranzacții la același nivel comercial, și ajustate în mod adecvat, când a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de anchetă. Aceasta a indicat o marjă de subcotare medie ponderată de 10,7 % pentru importurile din Indonezia, de 9,3 % pentru importurile din RPC și de 4,1 % pentru importurile din Taiwan.

(278)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a implicat o evaluare a tuturor indicatorilor economici care influențează situația industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(279)

După cum s-a menționat în considerentul 7, eșantionarea a fost utilizată pentru a determina eventualul prejudiciu suferit de industria Uniunii.

(280)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor din răspunsul la chestionar furnizat de Eurofer, care a fost verificat în mod corespunzător, cu privire la toți producătorii din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionar ale celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, care au fost verificate în mod corespunzător. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(281)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de dumping.

(282)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor.

(283)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Producție, capacitate de producție și grad de utilizare a capacității de producție

(284)

Volumul producției industriei din Uniune a rămas stabil până în 2018, apoi a scăzut cu 3 % în cursul perioadei de anchetă. Cifrele raportate privind capacitatea se referă la capacitatea reală, ceea ce implică faptul că au fost luate în considerare ajustări, considerate drept standard de către industrie, în funcție de perioada de înființare, de întreținere, de obstrucționări și de alte impedimente normale. Pe această bază, capacitatea de producție a rămas, practic, stabilă, cu o creștere marginală de 1 % în cursul perioadei examinate.

(285)

Ca urmare a scăderii producției și a creșterii ușoare a capacității, rata de utilizare a capacității a scăzut cu 4 % în cursul perioadei examinate și s-a menținut, în mod constant, sub 70 %.

(286)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei din Uniune pe piața liberă au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Volumul și cota de piață ale vânzărilor libere

(287)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața liberă a scăzut cu 13 % în perioada în cauză.

(288)

Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut, de asemenea, în mod semnificativ, cu aproape 10 puncte procentuale, chiar dacă consumul din Uniune a rămas stabil în perioada examinată.

(289)

În ceea ce privește piața captivă, volumul captiv și cota de piață pe piața Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Volumul captiv și cota de piață (tone)

(290)

Volumul captiv al industriei din Uniune (compus din FROI deținute de industria din Uniune pentru utilizare în aval) pe piața Uniunii a rămas stabil, la aproximativ 3,6 milioane de tone în cursul perioadei examinate.

(291)

Cota de piață captivă a industriei din Uniune (exprimată ca procent din producția totală a Uniunii) a crescut ușor în 2017, apoi a rămas stabilă, la aproximativ 78 % în restul perioadei.

(292)

Prin urmare, având în vedere tendința stabilă a pieței captive din Uniune în cursul perioadei examinate, scăderea vânzărilor industriei din Uniune a fost rezultatul creșterii presiunii exercitate de importurile din țările în cauză.

(293)

Cifrele de mai sus privind producția, volumul vânzărilor și cota de piață, care arată toate o tendință descrescătoare pe parcursul perioadei examinate, demonstrează că industria Uniunii nu a fost în măsură să crească, nici în termeni absoluți, nici în ceea ce privește consumul.

(294)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(295)

Nivelul de ocupare a forței de muncă în industria din Uniune legat de producția de FROI a crescut ușor, cu 4 %, pe parcursul perioadei examinate. Având în vedere ușoara scădere a producției, productivitatea forței de muncă a industriei din Uniune, măsurată în tone per angajat pe an, a scăzut semnificativ în perioada examinată.

(296)

Toate marjele de dumping au fost semnificativ superioare nivelului de minimis. Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țările în cauză.

(297)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 11

Prețurile de vânzare în Uniune

(298)

Prețurile de vânzare unitare medii au crescut cu 17 % în cursul perioadei examinate, ceea ce nu a fost suficient pentru a ține pasul cu evoluția costurilor de producție, care au crescut cu 20 % în aceeași perioadă. În mare măsură, evoluția costurilor a fost determinată de creșteri importante ale prețurilor materiilor prime, cum ar fi prețurile pentru nichel, molibden și crom. În timp ce între 2016 și 2018 industria din Uniune a fost în măsură să transfere această creștere a costurilor în termeni relativi asupra prețurilor sale de vânzare, în perioada de anchetă nu a fost în măsură să transfere integral creșterea costurilor, deoarece creșterea costurilor a fost mai mare decât creșterea prețurilor.

(299)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 12

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(300)

Costurile medii cu forța de muncă per angajat pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion au scăzut cu 4 % până în 2018, apoi au crescut din nou în perioada de anchetă, dar numai până la un nivel care este în continuare cu 1 % sub nivelul din 2016. Acest lucru arată că producătorii din Uniune au fost în măsură să reducă costurile cu forța de muncă, în pofida deteriorării condițiilor de pe piață.

(301)

Pe parcursul perioadei examinate, nivelurile stocurilor deținute de industria Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 13

Stocurile

(302)

În cursul perioadei examinate, nivelul stocurilor finale a scăzut cu 20 %. Majoritatea tipurilor de produs similar sunt produse de industria din Uniune pe baza unor comenzi specifice din partea utilizatorilor. Prin urmare, stocurile nu pot fi considerate un indicator de prejudiciu important pentru această industrie. Acest lucru este, de asemenea, confirmat prin analizarea evoluției stocurilor finale ca procent din producție. După cum se poate observa mai sus, acest indicator a rămas relativ stabil în perioada examinată, la aproximativ 3 % din volumul producției.

(303)

Comisia a determinat profitabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți independenți din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări.

(304)

Profitabilitatea globală a scăzut de la 7,2 % în 2016 până la 3,5 % în perioada de anchetă. Această scădere coincide cu creșterea volumului importurilor din țările în cauză la prețuri subcotate (a se vedea considerentul 276). Randamentul investițiilor a urmat aceeași tendință descendentă.

(305)

Fluxul net de lichidități a evoluat, în mare măsură, în concordanță cu profitabilitatea și cu randamentul investițiilor. El a fost pozitiv în perioada 2016-2018, atingând o valoare maximă în 2017, și a devenit negativ în perioada de anchetă, când profitabilitatea a înregistrat cel mai scăzut nivel din perioada examinată.

(306)

Nivelul investițiilor anuale a crescut cu 57 % în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, nivelurile de creștere a investițiilor nu au determinat creșteri corespunzătoare ale capacității (a se vedea tabelul 7). Prin urmare, investițiile au vizat doar menținerea capacităților existente și înlocuirea în mod corespunzător a activelor de producție necesare.

(307)

Consumul a rămas stabil în perioada examinată. Cu toate acestea, cota de piață a producătorilor din Uniune a scăzut de la 71,2 % la 61,9 %.

(308)

Indicatorii financiari ai eșantionului de producători din Uniune arată că costul de producție al industriei din Uniune a crescut (+ 20 %) puțin mai mult decât prețul său mediu de vânzare (+ 17 %), ceea ce înseamnă că industria din Uniune nu a putut să transfere integral creșterea costurilor. Aceasta a dus la o scădere semnificativă a profitului în perioada examinată, de la 7,2 % în 2016 la 3,5 % în perioada de anchetă. O evoluție negativă similară este observată în legătură cu ceilalți indicatori financiari, randamentul investițiilor și fluxul de numerar.

(309)

În perioada examinată, volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu 13 %, iar volumul producției cu 3 %. Diferența se explică prin importanța pentru industria din Uniune a pieței captive, care, cu toate acestea, nu a crescut în cursul perioadei examinate. Rata de utilizare a capacității a fost în mod constant sub 70 % și a scăzut cu trei puncte procentuale în perioada examinată (66 % în perioada de anchetă).

(310)

În acest stadiu, pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(311)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut să cauzeze, în același timp, un prejudiciu industriei Uniunii. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză nu a fost atribuit acestor importuri. Printre altele, acești factori sunt: importurile din țări terțe, performanța la export a industriei din Uniune, creșterea costurilor de producție, scăderea cererii de FROI în Uniune în 2018 și dependența parțială a producătorilor din Uniune de producția captivă.

(312)

Prețurile importurilor din toate cele trei țări în cauză au subcotat prețurile industriei din Uniune, având drept rezultat marje de subcotare de 4,1 % pentru Taiwan, de 9,3 % pentru RPC și de 10,7 % pentru Indonezia (9,5 % în medie) în perioada de anchetă. Prin urmare, industria din Uniune nu a fost în măsură să țină seama de creșterea costului de producție în prețurile sale de vânzare în Uniune, ceea ce demonstrează presiunea exercitată asupra prețurilor de importurile în cauză. Această situație a avut un impact grav asupra profitabilității industriei din Uniune, care a scăzut până la niveluri foarte reduse în perioada de anchetă.

(313)

Volumul și prețurile importurilor din alte țări terțe au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 15

(314)

În cursul perioadei examinate, cota de piață a importurilor din țările terțe a scăzut cu 27 % (sau cu aproape 3 puncte procentuale) până la 7,7 % în perioada de anchetă. Întrucât, în aceeași perioadă, țările în cauză și-au mărit cota de piață cu 66 % (a se vedea considerentul 273 și tabelul 5), pierderea cotei de piață de către industria din Uniune este atribuită creșterii puternice a cotei de piață a țărilor în cauză.

(315)

Volumul importurilor din Coreea a scăzut puternic în cursul perioadei examinate, iar cota lor de piață s-a redus la aproape jumătate, scăzând până la doar 2,7 % în cursul perioadei de anchetă. Prețul mediu al importurilor din Coreea a crescut cu 18 % în cursul perioadei examinate, o creștere care a fost puțin mai mică decât cea înregistrată de totalul țărilor terțe, cu excepția țărilor în cauză (24 %). Importurile din Africa de Sud au fost stabile în perioada examinată, dar s-au efectuat la prețuri mai mari decât cele din țările în cauză și nu au înregistrat niciodată o cotă de piață mai mare de 2,5 %.

(316)

Prin urmare, Comisia a concluzionat, cu titlu provizoriu, că importurile originare din alte țări nu au contribuit la prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(317)

Volumele și prețurile exporturilor industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 16

(318)

Industria din Uniune a fost în măsură să își crească volumul exporturilor cu 13 % pe parcursul perioadei examinate. Vânzările suplimentare la export de aproximativ 16 000 de tone din perioada de anchetă, în comparație cu începutul perioadei examinate, au fost nesemnificative față de pierderea a 115 000 de tone de vânzări pe piața Uniunii în cursul aceleiași perioade. În plus, producătorii din Uniune au fost în măsură să își crească prețurile unitare de export cu 14 % în aceeași perioadă. Prin urmare, vânzările la export ale industriei au putut compensa doar într-o foarte mică măsură evoluțiile negative, atât în ceea ce privește volumul, cât și prețurile de pe piața Uniunii. Cu toate acestea, pe această bază și contrar afirmației unei părți interesate, performanța la export a industriei din Uniune a fost pozitivă și nu a putut contribui la prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(319)

Costul de producție pe tonă al FROI produse a crescut cu 20 % pe parcursul perioadei examinate (a se vedea tabelul 11). Aceasta s-a datorat în principal unei creșteri puternice a costurilor materiilor prime, factor care a avut un impact asupra producătorilor din întreaga lume. În special prețul nichelului, care reprezintă cel de-al doilea factor de producție, în ordinea importanței, pentru mai mulți producători din Uniune, a crescut de la sub 9 000 USD la începutul anului 2016 până la peste 15 000 USD la mijlocul anului 2018 și la peste 12 500 USD în iunie 2019. Inițial, industria din Uniune a fost în măsură să transfere această creștere a costurilor în prețurile sale de vânzare, însă aceasta a dus la o scădere importantă a cotei de piață și a profitabilității. În perioada de anchetă, acest lucru nu a mai fost posibil din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de către importurile care au făcut obiectul unui dumping. Prin urmare, profitabilitatea a scăzut drastic, mai precis cu 51 %, în cursul perioadei examinate.

(320)

Mai multe părți au susținut că deteriorarea care a afectat industria din Uniune în a doua jumătate a anului 2018 a fost, de fapt, cauzată de o scădere a cererii; această scădere a fost cauzată, la rândul său, de instituirea iminentă a unor măsuri de salvgardare, care a dus la concentrarea achizițiilor în prima jumătate a anului și la evoluțiile ciclice de pe piața siderurgică mondială în a doua jumătate a anului. Contrar acestor afirmații, ancheta nu a evidențiat nicio scădere a consumului pe piața Uniunii, ci mai degrabă o pierdere drastică a cotei de piață a industriei din Uniune din cauza unei creșteri puternice a importurilor (a se vedea punctul 4.4.2 și tabelele 5 și 8). Comisia nu a fost în măsură să stabilească o corelație între această scădere și măsurile de salvgardare. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(321)

Mai multe părți au susținut că industria din Uniune nu ar fi interesată, sau că ar fi interesată doar într-o mai mică măsură, să vândă produsul în cauză pe piața liberă, deoarece ar acorda prioritate producției captive. Chiar dacă piața din aval este importantă pentru industria din Uniune, aceasta vinde, de asemenea, volume semnificative de produs în cauză pe piața liberă și deține încă o capacitate de rezervă semnificativă pentru a produce și, prin urmare, a vinde mai mult. În plus, piața captivă a Uniunii nu a crescut în cursul perioadei examinate. Din aceste motive, afirmația a fost respinsă.

(322)

O parte interesată a susținut că supracapacitatea din Uniune a fost o cauză a prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Cu toate acestea, ancheta a confirmat că capacitatea totală de producție a industriei din Uniune a rămas stabilă (+ 1 %) în cursul perioadei examinate, spre deosebire de RPC și Indonezia, care au dezvoltat supracapacități semnificative pentru a exporta producția rezultată din aceste capacități excedentare către Uniune, preluând astfel cote de piață de la producătorii din Uniune. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(323)

O parte interesată a susținut că, întrucât industria din Uniune (și sectorul siderurgic la nivel mondial) a înregistrat o evoluție excepțională în 2017, în special în ceea ce privește profiturile, scăderea înregistrată în 2018 a fost, de fapt, o consecință naturală. Cu toate acestea, ancheta a constatat, cu titlu provizoriu, o deteriorare semnificativă a anumitor indicatori de prejudiciu de la începutul până la sfârșitul perioadei examinate, ceea ce înseamnă că punctul de plecare a fost anul 2016, și nu 2017. Într-adevăr, în comparație cu anul 2016, profitabilitatea s-a redus la jumătate, și atât volumele vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii, cât și cota lor de piață au scăzut cu 13 %. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(324)

Două părți interesate au susținut că costurile suplimentare suportate de producătorii de produs similar din Uniune pentru a respecta standardele stricte ale UE în materie de protecție a mediului afectează competitivitatea acestora pe piața Uniunii. Cu privire la această afirmație, Comisia consideră că standardele înalte de mediu din Uniune nu pot fi considerate drept o cauză autoprovocată a prejudiciului. Dimpotrivă, standardele ridicate ale UE în materie de protecție a mediului sunt luate în considerare la calcularea prețului-țintă. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(325)

O parte interesată a susținut că atât prețurile industriei din Uniune, cât și prețurile importurilor din RPC au crescut, deci importurile din RPC nu pot fi o cauză a prejudiciului. Cu toate acestea, prețurile importurilor din RPC au rămas în mod constant cu mult sub nivelul prețurilor medii ale industriei din Uniune și au subcotat, de asemenea, prețurile din Uniune în cursul perioadei de anchetă. În plus, în ceea ce privește volumele, s-a înregistrat o creștere semnificativă a importurilor din RPC în cursul perioadei examinate, ceea ce a generat o presiune asupra prețurilor. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(326)

În lumina considerațiilor de mai sus, Comisia a stabilit, cu titlu provizoriu, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciul suferit de industria din Uniune și importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țările în cauză.

(327)

Comisia a făcut distincția și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei Uniunii de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping. S-a constatat, cu titlu provizoriu, că toți ceilalți factori identificați, în special importurile din țări terțe, rezultatele la export ale industriei din Uniune, creșterea costurilor de producție, scăderea cererii de FROI în 2018, dependența parțială a producătorilor din Uniune de producția captivă, supracapacitatea din Uniune ca urmare a supracapacității la nivel mondial, circumstanțele excepțional de favorabile ale pieței în 2017, costurile de mediu suplimentare suportate de producătorii din Uniune și creșterea prețurilor de import din RPC, nu au atenuat legătura de cauzalitate, chiar dacă se ia în considerare efectul lor combinat.

(328)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a examinat dacă o taxă inferioară marjei de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(329)

În cazul de față, reclamanții au susținut existența unor distorsiuni privind materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în ceea ce privește două dintre țările care fac obiectul anchetei, și anume Indonezia și RPC. Evaluarea privind aceste țări este inclusă la punctul 6.2 de mai jos.

(330)

Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Uniunii în absența distorsiunilor în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază. În acest caz, prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar fi în măsură să își acopere costurile de producție, inclusiv costurile care decurg din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora la care Uniunea este parte și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază și să obțină un profit rezonabil („profit-țintă”).

(331)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului-țintă, Comisia a luat în considerare următorii factori: nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara care face obiectul anchetei, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi pe deplin costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea (C&D) și inovarea, precum și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență. Industria din Uniune a susținut că 2017 a fost un an adecvat pentru stabilirea unui profit-țintă. Comisia consideră că anul 2017 a fost un an excepțional de bun pentru industrie și că, prin urmare, marja de profit realizată de producătorii din Uniune incluși în eșantion în anul respectiv (10,2 %) este susceptibilă de a fi afectată dacă este utilizată ca profit-țintă. În plus, cota de piață a importurilor a fost deja de 29,1 % în 2017. În schimb, în 2016, cota de piață a importurilor a fost considerabil mai mică decât în 2017 (21,5 %). În absența altor informații, Comisia a decis să utilizeze drept profit-țintă, cu titlu provizoriu, profitul mediu realizat în anii 2016 și 2017. Acest profit este de 8,7 %.

(332)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, Comisia a evaluat o cerere formulată de un producător din Uniune cu privire la investițiile planificate care nu au fost puse în aplicare în cursul perioadei examinate. Pe baza documentelor justificative primite, Comisia a acceptat, cu titlu provizoriu, cererea respectivă și a adăugat suma corespunzătoare la prețul neprejudiciabil practicat de producătorul respectiv din Uniune.

(333)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, Comisia a evaluat costurile viitoare rezultate din acordurile multilaterale privind mediul și din protocoalele aferente acestora, la care Uniunea este parte, pe care industria din Uniune le va suporta în perioada de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2). Pe baza dovezilor disponibile, Comisia a stabilit un cost suplimentar cuprins între 1,5 EUR și 6 EUR pe tonă, care a fost adăugat la prețul neprejudiciabil.

(334)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune, adăugând marja de profit de 8,7 % menționată anterior și ajustările efectuate în temeiul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) la costul de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă.

(335)

Ulterior, Comisia a determinat nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat, astfel cum a fost stabilit pe tip de produs pentru producătorii-exportatori cooperanți din țările în cauză și astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, și prețurile neprejudiciabile medii ponderate ale acelorași tipuri de produs vândute de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața liberă din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(336)

Rezultatul acestor calcule este prezentat în tabelul următor.

(337)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi, în cazul Indoneziei și al RPC, dacă marja de dumping stabilită provizoriu ar fi superioară marjei adecvate pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii. În acest sens, s-a făcut o comparație între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori cooperanți din Indonezia și din RPC cu prețul țintă al industriei Uniunii, astfel cum se explică la punctul 6.1 de mai sus. Rezultatul acestor calcule este prezentat în tabelul următor:

(338)

Întrucât marja de subcotare calculată pentru producătorii-exportatori indonezieni și chinezi a fost mai mică decât marja de dumping, Comisia a evaluat dacă există distorsiuni ale materiilor prime în ceea ce privește produsul în cauză, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(339)

În cadrul plângerii, reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă privind existența unor distorsiuni privind materiile prime în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază cu privire la produsul în cauză în Indonezia și în RPC. Astfel, după cum s-a anunțat în avizul de deschidere, atunci când a evaluat nivelul adecvat al măsurilor în privința Indoneziei și a RPC, Comisia a examinat presupusele distorsiuni, precum și alte distorsiuni din Indonezia și din RPC care intră sub incidența articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(340)

Materiile prime despre care s-a afirmat că sunt afectate de aceste distorsiuni au fost nichelul (feronichelul, fonta care conține nichel, minereul de nichel, resturile de nichel), cărbunele, precum și resturile de oțel inoxidabil - în Indonezia și, respectiv, resturile de oțel inoxidabil, cromul, huila de cocs, ferocromul, ferosiliciul, oțelul brut (inoxidabil) și vanadiul – în RPC.

(341)

Dintre aceste materii prime, Comisia a identificat principalele materii prime utilizate pentru fabricarea produsului în cauză de către fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion. Comisia a considerat drept principale materii prime acele materii prime care reprezintă cel puțin 17 % din costul de producție al produsului în cauză.

(342)

În ceea ce privește Indonezia, ancheta a confirmat faptul că au existat distorsiuni în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază privind materiile prime în cursul perioadei de anchetă sub forma unei interdicții de export (90) pentru minereul de nichel cu un conținut de nichel de 1,7 % și mai mult, a unei taxe la export (91) de 10 % pentru minereul de nichel cu un conținut de nichel mai mic de 1,7 %, a unei cerințe privind autorizarea (92) și a unui contingent de export (93) de facto pentru minereul de nichel cu conținut de nichel mai mic de 1,7 %, precum și a unei cerințe privind autorizarea (94) de facto privind feronichelul și fonta care conține nichel.

(343)

Ancheta a stabilit, de asemenea, că minereul de nichel a reprezentat peste 17 % din costurile totale de producție a produsului care face obiectul anchetei.

(344)

În cele din urmă, ancheta a concluzionat că prețul plătit pentru minereul de nichel a fost cu mult mai mic (cu peste 30 %) decât prețul practicat pe piața internațională reprezentativă, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(345)

În această privință, Comisia a comparat prețul de achiziție practicat de producătorii-exportatori indonezieni cu prețul FOB al minereului de nichel cu un conținut de nichel de 1,8 % din Filipine (95). Comisia a considerat adecvat prețul din Filipine, deoarece această țară, la fel ca Indonezia, aparține grupului de țări cu cele mai mari rezerve de minereu de nichel la nivel mondial (96). În plus, conținutul de nichel al minereului de nichel de pe această piață internațională reprezentativă a fost foarte asemănător conținutului mediu de nichel al minereului de nichel cumpărat de producătorii-exportatori indonezieni. În cele din urmă, Comisia a considerat că costurile de transport dintre furnizor și port incluse în prețul FOB a reflectat costurile de transport suportate de producătorii-exportatori indonezieni.

(346)

Prin urmare, condiția prevăzută la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, și anume cea privind existența unei (unor) distorsiuni cu privire la o materie primă care reprezintă peste 17 % din costul de producție al produsului în cauză, a fost îndeplinită în ceea ce privește Indonezia.

(347)

În ceea ce privește RPC, ancheta a confirmat că au existat distorsiuni în sensul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază în ceea ce privește materiile prime în cursul perioadei de anchetă, sub forma unei taxe la export pentru resturile de oțel inoxidabil, ferosiliciu, fonta care conține nichel și ferocrom, precum și o cerință privind autorizarea referitoare la ferosiliciu, vanadiu, feronichel și ferocrom. Comisia și-a întemeiat această constatare pe datele disponibile în baza de date a OCDE (97) și pe legislația relevantă aplicabilă în RPC.

(348)

Ancheta a stabilit, de asemenea, că, pentru fiecare dintre societățile incluse în eșantion, cel puțin una dintre principalele materii prime menționate mai sus reprezenta peste 17 % din costul lor total de producție a produsului care face obiectul anchetei (98).

(349)

Concluzia anchetei a fost că prețul plătit de cei doi producători-exportatori chinezi în RPC pentru aceste materii prime principale a fost semnificativ mai mic decât prețul de pe piața internațională reprezentativă utilizat pentru fiecare materie primă, pentru care au fost utilizate aceleași surse ca cele utilizate pentru construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(350)

Prin urmare, condiția prevăzută la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, și anume cea privind existența unei (unor) distorsiuni cu privire la o materie primă care reprezintă peste 17 % din costul de producție a produsului în cauză, a fost îndeplinită în ceea ce privește RPC.

(351)

După ce a concluzionat că, în cazul RPC și al Indoneziei, există distorsiuni privind materiile prime, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea concluziona în mod clar că era în interesul Uniunii să determine valoarea taxelor provizorii în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor informațiilor relevante pentru prezenta anchetă, inclusiv a capacităților neutilizate din țările exportatoare, a concurenței pentru materii prime și a efectului asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază. Pentru a efectua această evaluare, Comisia a introdus întrebări specifice în chestionarele adresate tuturor părților interesate. Reclamantul și producătorii din Uniune incluși în eșantion au oferit un răspuns la aceste întrebări.

(352)

Pe baza informațiilor furnizate de Eurofer, capacitatea neutilizată din RPC a fost estimată la 26,4 milioane de tone în 2019 (99), iar capacitatea neutilizată a întregului sector al oțelului inoxidabil din Indonezia a fost estimată la 4 milioane de tone în 2019 (100).

(353)

Cu toate acestea, conform chestionarului GI, capacitatea neutilizată din Indonezia este în prezent de 2,1 milioane de tone. În schimb, piața liberă din Uniune avea o dimensiune de 1,2 milioane de tone. În termeni relativi, capacitățile neutilizate din țările exportatoare sunt, prin urmare, de o amploare enormă.

(354)

În ceea ce privește concurența pentru materiile prime, GC nu a furnizat nicio informație relevantă privind piața pentru materiile prime distorsionate din RPC, astfel cum se prevede în considerentul 347. Reclamantul a declarat că, prin creșterea sau scăderea în mod artificial a nivelului de aprovizionare cu materii prime sau prin simpla stabilire la nivel central a prețurilor, GC poate direcționa creșterea sau scăderea prețurilor. Astfel cum se prevede la punctul 6.2.2 de mai sus, piața chineză a materiilor prime a fost considerată a fi distorsionată.

(355)

În ceea ce privește Indonezia, ancheta a constatat că Indonezia deține unul dintre cele mai mari sectoare de extracție a minereului de nichel din lume. Prin urmare, prin instituirea de restricții la export privind minereul de nichel, GI a redus în mod artificial prețurile pe piața indoneziană internă.

(356)

Ambele țări au în vigoare restricții la exportul de factori de producție care conțin nichel, acesta fiind cel de-al doilea factor de producție, în ordinea importanței, pentru producătorii din Uniune, astfel cum se prevede în considerentul 319.

(357)

Toate aceste aspecte creează un dezavantaj pentru industria din Uniune în comparație cu producătorii-exportatori din țările în cauză. Comisia consideră că este puțin probabil ca această situație să se schimbe în viitorul apropiat. În ceea ce privește Indonezia, situația s-a înrăutățit și mai mult, recent. Măsurile care permit exportul de minereu de nichel cu un conținut de nichel sub 1,7 % ar fi trebuit să dureze până în ianuarie 2022. Cu toate acestea, GI a decis să le abroge anticipat. Toate exporturile de minereu de nichel au fost interzise începând cu ianuarie 2020 (101). Nu există nicio dovadă că GI ar intenționa să își modifice politica în viitorul apropiat.

(358)

În lipsa unei cooperări depline din partea importatorilor, Comisia a stabilit, cu titlu provizoriu, că principalul efect asupra lanțurilor de aprovizionare va fi resimțit la nivelul utilizatorilor. Efectul posibil asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune, prevăzut la articolul 7 alineatul (2b) din regulamentul de bază, a fost evaluat, având în vedere diferența importantă dintre marjele de dumping și de prejudiciu pentru țările exportatoare, în contextul testului privind interesul Uniunii în temeiul articolului 21 din regulamentul de bază.

(359)

Astfel cum s-a concluzionat în considerentul 373 de mai jos, analiza respectivă a condus la concluzia că, având în vedere efectul măsurilor la nivelul marjei de dumping, aplicarea articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază nu este conformă cu interesul Uniunii.

(360)

Având în vedere analiza prezentată mai sus, Comisia a concluzionat că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, nu este în interesul Uniunii să stabilească nivelul măsurilor la nivelul dumpingului, având în vedere efectul negativ disproporționat pe care acest fapt îl poate avea asupra lanțurilor de aprovizionare pentru societățile din Uniune.

(361)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă ar putea să concluzioneze în mod clar că nu era în interesul Uniunii să adopte măsuri în acest caz, în pofida determinării unui dumping prejudiciabil. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate în ansamblul lor, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(362)

Industria din Uniune este localizată în mai multe state membre și angajează direct 2 372 de persoane în legătură cu produsul care face obiectul anchetei. Niciunul dintre producătorii din Uniune nu s-a opus deschiderii anchetei. Astfel cum s-a arătat la punctul 4 de mai sus în cadrul analizei indicatorilor de prejudiciu, întreaga industrie a Uniunii s-a confruntat cu o deteriorare a situației sale și a fost afectată în mod negativ de importurile care fac obiectul unui dumping.

(363)

Se estimează că instituirea unor taxe antidumping provizorii va restabili condițiile de concurență echitabile pe piața din Uniune, ceea ce ar stopa scăderea prețurilor și ar permite industriei din Uniune să se redreseze. Acest fapt ar duce la o îmbunătățire a profitabilității industriei Uniunii până la niveluri considerate necesare pentru această industrie care utilizează intens capitalul. Industria Uniunii a suferit prejudicii importante din cauza importurilor la prețuri de dumping provenite din țările în cauză. Trebuie reamintit faptul că o serie de indicatori-cheie de prejudiciu au arătat o tendință negativă pe parcursul perioadei examinate. În special, cota de piață și volumul vânzărilor, precum și indicatorii referitori la performanța financiară a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, cum ar fi profitabilitatea și randamentul investițiilor, au fost grav afectați. Prin urmare, este important ca prețurile să fie readuse la un nivel care să reflecte absența dumpingului sau, cel puțin, la un nivel care să nu cauzeze prejudicii, pentru a permite tuturor producătorilor să opereze pe piața din Uniune în condiții comerciale echitabile. În absența măsurilor, este foarte probabilă o deteriorare suplimentară a situației economice a industriei din Uniune. O performanță slabă pe segmentul FROI ar avea un impact asupra segmentelor din aval ale producătorilor din Uniune și, în special, asupra producției lor captive. Producătorii din Uniune se bazează în mare măsură pe modelul de afaceri care constă într-o combinație a vânzărilor pe piața liberă și a producției captive. O deteriorare a segmentului pieței libere ar putea pune în pericol și segmentul producției captive, căreia îi corespund volume mai mari de producție și cifre privind ocuparea forței de muncă mai mari decât cele aferente segmentului pieței libere.

(364)

Prin urmare, se concluzionează cu titlu provizoriu că instituirea de taxe antidumping ar fi în interesul industriei din Uniune, întrucât i-ar permite acesteia să se redreseze de pe urma efectelor dumpingului prejudiciabil constatat.

(365)

Două părți s-au făcut cunoscute ca importatori neafiliați și au răspuns la chestionarul relevant. Cu toate acestea, răspunsul unuia dintre aceștia nu a fost luat în considerare ulterior, deoarece importatorul respectiv deoarece s-a dovedit că importatorul respectiv își desfășura activitatea în afara Uniunii.

(366)

A doua parte s-a dovedit a nu fi un importator veritabil, ci un centru de servicii pentru diverse operațiuni. Prin urmare, nu a cooperat niciun importator autentic. Potrivit operatorului centrului de servicii cooperant, creșterea prețului produselor în cauză conduce la un cost mai mare de fabricație pentru utilizatorii europeni ai produselor, cauzând un prejudiciu acestor utilizatori. Mai precis, partea a transmis o cerere de excludere a produsului, care este abordată la punctul 2.3, împreună cu alte astfel de cereri.

(367)

Pe această bază, în această etapă, nu există niciun indiciu că măsurile ar fi împotriva interesului importatorilor.

(368)

Doi utilizatori au cooperat în cadrul anchetei.

(369)

Unul dintre utilizatorii care au trimis un răspuns la chestionar a fost un producător de tuburi din oțel inoxidabil. În ceea ce privește respectivul utilizator, Comisia a considerat că, având în vedere volumele achizițiilor și importurilor sale, profitul său total și profitul obținut din produsele finite a căror fabricare implică produsul în cauză ca factor de producție, instituirea de măsuri nu i-ar aduce acestuia prejudicii în mod nejustificat.

(370)

Cel de al doilea utilizator cooperant este un producător de produse din oțel inoxidabil care concurează cu industria din Uniune pe mai multe dintre principalele sale piețe din aval. Acesta achiziționează volume semnificative de FROI de la industria din Uniune, precum și de la producători din afara Uniunii, inclusiv din țările în cauză. Acest utilizator a exprimat preocupări cu privire la securitatea aprovizionării și la prețurile de achiziție în urma instituirii taxelor. Este singurul mare utilizator independent al produsului în cauză din Uniune. Fără o producție de oțel integrată, acesta depinde în totalitate de rulourile furnizate de alte părți pentru fabricarea produselor sale din aval. Partea a afirmat că industria din Uniune nu ar fi interesată să-i vândă volume suplimentare mari de FROI și, în special, un anumit tip de produs (rulourile de laminate cu finisaj negru), la prețuri competitive, deoarece producătorii din Uniune ar prefera să le păstreze pentru propria utilizare captivă. Această afirmație este infirmată de faptul că industria din Uniune a dispus de capacități neutilizate de-a lungul perioadei examinate, care au depășit, de cel puțin patru ori, cererea totală a acestui utilizator. În plus, după cum a susținut reclamantul, mai mulți producători din Uniune sunt gata să furnizeze rulouri de laminate cu finisaj negru, conform informațiilor comunicate pe site-urile web ale producătorilor. În cele din urmă, având în vedere lanțurile de aprovizionare deja stabilite ale utilizatorului și contactele cu producătorii din țări terțe, este, de asemenea, rezonabil să se preconizeze că acesta va fi în măsură să își diversifice oferta efectuând mai multe achiziții din țări terțe.

(371)

În cazul în care toți factorii relevanți (și anume sursele, volumele și prețurile prealabile aplicării taxelor pentru achizițiile și cifra de afaceri realizate cu privire la produsele din aval) ar rămâne neschimbați în comparație cu perioada de anchetă, Comisia a stabilit că profitul anual global al respectivului utilizator ar fi grav afectat dacă s-ar institui taxe la importurile din RPC și din Indonezia în temeiul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază.

(372)

În cazul în care, în baza aceleiași ipoteze ca cea din considerentul 369, s-ar institui taxe la importurile din RPC și din Indonezia în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, profitul total anual ar fi, de asemenea, afectat, dar într-o măsură mult mai mică.

(373)

Scenariile de mai sus se bazează pe ipoteze statice (și anume, pe ipoteza că toți factorii relevanți rămân neschimbați, cu excepția faptului că se vor institui taxe și, prin urmare, acestea vor trebui să fie luate în considerare). De fapt, acestea sunt scenariile cele mai pesimiste, deoarece, după cum se explică mai jos, în cazul în care se instituie taxe, este probabil că și ceilalți factori subiacenți se vor modifica.

(374)

În primul rând, modelele de aprovizionare și prețurile de achiziție nu vor rămâne aceleași. În cazul în care prețurile importurilor mai ales din RPC și din Indonezia vor face obiectul unei corecții ascendente, este probabil că importurile din alte surse de aprovizionare vor fi reluate în volume mai mari. În special, observăm faptul că importurile din Coreea de Sud au fost la niveluri ridicate până în 2016 inclusiv, când acestea s-au ridicat la 65 000 de tone. Având în vedere evoluțiile ulterioare ale pieței, aceste importuri au pierdut cote de piață importante de-a lungul anilor (a se vedea tabelul 15), dar este de așteptat ca, după instituirea măsurilor, producătorii-exportatori din Coreea, dar și din alte țări producătoare precum Africa de Sud, să se concentreze din nou, din ce în ce mai mult, pe piața Uniunii, întrucât vor fi într-o poziție mai competitivă, în avantajul utilizatorilor. De asemenea, se preconizează că, având în vedere sprijinul oferit de măsuri, industria din Uniune va fi în măsură să vândă volume mai mari utilizatorilor, la prețuri competitive. Astfel cum a dovedit prezenta anchetă, industria din Uniune nu își poate permite să piardă cote de piață importante în Uniune. În ceea ce privește cel de al doilea utilizator menționat mai sus, având în vedere dimensiunea și importanța acestuia în calitate de client al industriei din Uniune, el poate beneficia de un efect de levier care ar putea crește în cazul în care ar achiziționa volume și mai mari de la industria din Uniune.

(375)

Trebuie remarcat, de asemenea, că se preconizează că măsurile de salvgardare privind oțelul aplicabile în prezent, care privesc și produsul în cauză, vor expira în iulie 2021. Aceasta înseamnă că, începând cu luna iulie 2021, utilizatorii vor avea un acces sporit la surse alternative, întrucât restricțiile în materie de contingente care sunt în vigoare de la 19 iulie 2018 vor fi eliminate.

(376)

Prin urmare, se preconizează că ansamblul utilizatorilor vor fi, probabil, afectați de instituirea taxelor, dar că impactul taxei la nivelurile stabilite pentru RPC și pentru Indonezia în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază nu este, ca atare, disproporționat, întrucât este de așteptat ca industria utilizatoare să fie în măsură să se adapteze la noua situație. Într-adevăr, în cazul în care nivelul taxelor ar fi stabilit în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, se preconizează că toți utilizatorii cooperanți vor continua să înregistreze profit.

(377)

Cu toate acestea, în cazul în care s-ar institui taxe în temeiul articolului 7 alineatul (2a) din regulamentul de bază, Comisia a stabilit că impactul posibil al măsurilor împotriva RPC și a Indoneziei la nivelul marjei de dumping ar fi disproporționat, având în vedere posibilele efecte negative puternice asupra lanțurilor de aprovizionare pentru anumite societăți din Uniune și, în special, pentru utilizatori. Într-adevăr, Comisia a constatat că, într-un astfel de scenariu, industria utilizatoare și, în special, utilizatorii care au cumpărat volume semnificative din RPC și/sau din Indonezia în perioada de anchetă, ar putea fi afectați în mod nejustificat și ar putea, prin urmare, înregistra pierderi.

(378)

Pe baza celor de mai sus și cu condiția ca taxele să fie instituite în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a concluzionat, cu titlu provizoriu, că, în această etapă a anchetei nu există motive imperioase conform cărora nu ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri la importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald originare din țările în cauză.

(379)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, este necesar să se instituie măsuri provizorii la importurile de produse laminate plate din oțeluri inoxidabile, chiar sub formă de rulouri (inclusiv produsele „tăiate la lungime” și „benzile înguste”), simplu laminate la cald, originare din Indonezia, din Republica Populară Chineză și din Taiwan, pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(380)

Este necesar să se instituie măsuri antidumping provizorii, în conformitate cu regula taxei celei mai mici de la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping. Valoarea taxelor a fost stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(381)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxei antidumping provizorii, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, trebuie să fie după cum urmează:

(382)

Nivelurile individuale ale taxei antidumping aplicabile societăților menționate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza constatărilor provizorii ale prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată în cursul prezentei anchete în ceea ce privește aceste societăți. Aceste niveluri ale taxei sunt aplicabile exclusiv importurilor de produs în cauză originar din țările în cauză și fabricat de entitățile juridice menționate. Importurile de produs în cauză fabricat de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, trebuie să facă obiectul taxei aplicabile pentru „toate celelalte societăți”. Acestea nu trebuie să facă obiectul niciunuia dintre nivelurile individuale ale taxei antidumping.

(383)

O societate care își modifică ulterior denumirea poate solicita aplicarea acestor niveluri ale taxei antidumping individuale. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (102). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante care să permită demonstrarea faptului că modificarea nu afectează dreptul societății de a beneficia de nivelul taxei aplicabile. În cazul în care schimbarea denumirii societății nu afectează dreptul său de a beneficia de nivelul taxei aplicabile acesteia, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene va fi publicată o notificare privind schimbarea denumirii.

(384)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare ca urmare a diferenței mari dintre nivelurile taxei, sunt necesare măsuri speciale de asigurare a aplicării corecte a taxelor antidumping individuale. Societățile care beneficiază de taxe antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să facă obiectul taxei antidumping aplicabile pentru „toate celelalte societăți”.

(385)

Deși prezentarea acestei facturi este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei antidumping la importuri, ea nu este singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le este prezentată o factură care îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a taxei este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(386)

În cazul în care exporturile uneia dintre societățile care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ în volum, în special după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere în volum constituie ea însăși o modificare a configurației schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe, poate fi deschisă o anchetă antieludare, sub rezerva îndeplinirii condițiilor necesare. O astfel de anchetă poate examina, printre altele, necesitatea de a elimina nivelul (nivelurile) individual(e) al(e) taxelor și, prin urmare, instituirea unei taxe la scară națională.

(387)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți trebuie să se aplice nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au avut exporturi în Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(388)

După cum s-a menționat în considerentul 3, Comisia a supus înregistrării importurile de anumite foi și rulouri din oțel inoxidabil laminate la cald. Înregistrarea a avut loc cu scopul de a colecta, eventual, taxe în mod retroactiv, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, înregistrarea era în desfășurare în cursul etapei premergătoare deschiderii anchetei.

(389)

Având în vedere constatările din etapa provizorie, înregistrarea importurilor trebuie să înceteze/să fie întreruptă.

(390)

În etapa actuală a procedurii, nu s-a luat nicio decizie privind posibila aplicare retroactivă a unor măsuri antidumping. O astfel de decizie va fi adoptată în etapa definitivă.

(391)

În conformitate cu articolul 19a din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate cu privire la impunerea planificată a taxelor provizorii. Această informație a fost, de asemenea, pusă la dispoziția publicului larg prin intermediul site-ului internet al DG TRADE. Părților interesate li s-a acordat un termen de trei zile lucrătoare pentru a transmite observații privind acuratețea calculelor care le-au fost comunicate în mod specific.

(392)

Doi producători-exportatori din RPC, doi producători-exportatori din Indonezia și trei producători și un centru de servicii neafiliat din Taiwan au transmis observații. Comisia a ținut seama de observațiile despre care s-a considerat că semnalează erori de redactare și, atunci când a fost necesar, a corectat marjele în consecință.