(1)

Epidemia de COVID-19 a condus la o scădere bruscă a traficului aerian provocată de scăderea semnificativă a cererii și de măsurile directe luate de statele membre, precum și de țările terțe, în vederea limitării răspândirii epidemiei. Impactul puternic care a urmat a fost resimțit de transportatorii aerieni începând deja din ianuarie 2020 în ceea ce privește Republica Populară Chineză și Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze; acest impact s-a generalizat de la 1 martie 2020 și este probabil să afecteze cel puțin două perioade de planificare orară, și anume cea pentru iarna 2019/2020 și cea pentru vara 2020.

(2)

Aceste circumstanțe sunt independente de voința transportatorilor aerieni, iar ulterioara anulare voluntară sau obligatorie a serviciilor aeriene de către transportatorii aerieni este un răspuns necesar sau legitim la aceste circumstanțe. Anulările voluntare protejează în mod special situația financiară a transportatorilor aerieni și permit evitarea impactului negativ asupra mediului, avut de zborurile cu factor de încărcare zero sau aproape zero, operate doar cu scopul menținerii sloturilor orare corespunzătoare.

(3)

Cifrele publicate de Eurocontrol, care este managerul de rețea pentru funcțiile de rețea de trafic aerian ale cerului unic european indică o scădere a traficului aerian de aproximativ 10 % pentru regiunea europeană în prima jumătate a lunii martie 2020, față de aceeași perioadă a anului precedent. Transportatorii aerieni au raportat scăderi masive ale rezervărilor anticipate și anulează un număr semnificativ de zboruri în perioadele de planificare orară pentru iarna 2019/2020 și vara 2020 ca rezultat al epidemiei.

(4)

În temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 95/93 al Consiliului (2), coroborat cu articolul 10 alineatul (2) din același act, dacă un transportator aerian nu utilizează cel puțin 80 % dintr-o serie de sloturi care i-a fost alocată pe un aeroport coordonat, acest lucru pune în pericol drepturile asupra acestor sloturi dobândite ca urmare a unei utilizări prealabile.

(5)

Articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 95/93 le permite coordonatorilor de sloturi ca, în scopul calculării drepturilor dobândite ca urmare a unei utilizări prealabile, să nu țină cont de neutilizarea sloturilor aeroportuare pentru perioadele în care transportatorul aerian nu este în măsură să opereze serviciile aeriene planificate, de exemplu din cauza închiderii unor aeroporturi. Cu toate acestea, articolul menționat nu abordează situații precum epidemia de COVID‐19. Prin urmare, este oportun să se modifice Regulamentul (CEE) nr. 95/93 în mod corespunzător.

(6)

Luând în considerare rezervările anticipate cunoscute și previziunile epidemiologice, se poate preconiza, în acest moment, în mod rezonabil că în perioada cuprinsă între 1 martie 2020 și cel puțin 24 octombrie 2020 vor avea loc un număr semnificativ de anulări imputabile epidemiei de COVID‐19. Neutilizarea sloturilor alocate pentru această perioadă nu ar trebui să implice pierderea de către transportatorii aerieni a drepturilor lor dobândite ca urmare a unei utilizări prealabile, de care ar beneficia altminteri. Este prin urmare necesară definirea condițiilor în care sloturile neutilizate ar trebui considerate ca fiind utilizate în acest sens, în ceea ce privește sezonul următor corespunzător.

(7)

Sloturile pe aeroporturile coordonate constituie o resursă economică valoroasă. În pofida scăderii generale a traficului aerian, anularea serviciilor aeriene nu ar trebui totuși să împiedice utilizarea sloturilor aeroportuare de către alți transportatori aerieni care ar putea dori să le utilizeze cu titlu temporar, fără ca acest lucru să conducă la cumularea de drepturi dobândite ca urmare a utilizării. Prin urmare, sloturile ar trebui returnate fără întârziere coordonatorului, atunci când nu sunt utilizate de transportatorul aerian căruia i‐au fost alocate.

(8)

Evoluția ulterioară a epidemiei de COVID‐19 și impactul său ulterior asupra transportatorilor aerieni sunt dificil de prevăzut. Comisia ar trebui să analizeze în permanență impactul epidemiei de COVID‐19 asupra sectorului transportului aerian, iar Uniunea ar trebui să fie în măsură să prelungească fără întârzieri nejustificate perioada de aplicare a măsurilor avute în vedere de prezentul regulament, în cazul în care condițiile nefavorabile persistă.

(9)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a considera sloturile neutilizate din cauza epidemiei de COVID‐19 ca fiind utilizate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(10)

În vederea prelungirii, dacă este necesar și justificat, aplicării măsurilor prevăzute de prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește prelungirea perioadei de aplicare a măsurilor avute în vedere de prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (3). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(11)

Având în vedere urgența impusă de circumstanțele excepționale cauzate de epidemia de COVID‐19, s-a considerat adecvat să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

Statele membre au fost afectate într-un mod unic de consecințele epidemiei de COVID‐19. Criza actuală de sănătate publică împiedică creșterea economică din statele membre, fapt care agravează la rândul său deficitele grave de lichidități cauzate de majorarea bruscă și semnificativă a investițiilor publice care sunt necesare în sistemele de sănătate și în alte sectoare ale economiilor statelor membre. Acest fapt a creat o situație excepțională, care trebuie abordată prin măsuri specifice.

(2)

Este vital ca lipsa de lichidități și de fonduri publice din statele membre să nu împiedice investițiile din cadrul programelor sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională („FEDR”), de Fondul social european („FSE”) și de Fondul de coeziune („FC”) (denumite împreună „fondurile”) și de Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime („FEPAM”), investiții necesare pentru combaterea epidemiei de COVID-19.

(3)

Pentru a face față efectelor crizei de sănătate publică, FEDR ar trebui să sprijine, dacă este necesar, finanțarea capitalului de lucru al întreprinderilor mici și mijlocii („IMM”), ca măsură temporară menită să ofere o reacție eficace la criza de sănătate publică.

(4)

Ca reacție la efectele crizei de sănătate publică, prioritatea de investiții a FEDR destinată să consolideze cercetarea, dezvoltarea tehnologică și inovarea ar trebui să acopere investițiile în produse și servicii necesare pentru sprijinirea capacităților de reacție în situații de criză în serviciile de sănătate.

(5)

Pentru a asigura o mai mare flexibilitate a reacției la epidemia de COVID-19, statelor membre ar trebui să li se acorde o mai mare flexibilitate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului, iar pentru modificarea programelor operaționale ar trebui să se prevadă o procedură simplificată, care să nu necesite o decizie a Comisiei. Ar trebui să fie precizate informațiile care urmează să fie transmise Comisiei cu privire la astfel de modificări.

(6)

Ca reacție la efectele crizei de sănătate publică, instrumentele financiare finanțate din fonduri ar trebui, de asemenea, să ofere, dacă este necesar, sprijin sub formă de capital de lucru pentru IMM-uri, ca măsură temporară menită să constituie o reacție eficace la criza de sănătate publică.

(7)

Ca reacție imediată la efectele crizei de sănătate publică, cheltuielile pentru operațiunile de sprijinire a capacităților de reacție în situații de criză ar trebui să fie eligibile începând cu 1 februarie 2020.

(8)

Pentru a se asigura că statele membre dispun de mijloace financiare suficiente pentru a face investițiile necesare fără întârzieri, este oportun ca, pentru conturile anuale prezentate în 2020, Comisia să nu emită ordine de recuperare a sumelor recuperabile de la statele membre. Statele membre ar trebui să utilizeze sumele nerecuperate pentru a accelera investițiile legate de epidemia de COVID-19 și care sunt eligibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și al normelor specifice fondurilor.

(9)

Sumele nerecuperate în 2020 ar trebui să fie aprobate și lichidate sau să facă obiectul unor ordine de recuperare la încheierea programelor.

(10)

Ca reacție la efectele crizei de sănătate publică, FEPAM ar trebui să sprijine fonduri mutuale și un sistem de asigurare a stocurilor pentru a proteja veniturile pescarilor și ale fermierilor din sectorul acvaculturii afectați de criza de sănătate publică.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume de a reacționa la efectele crizei de sănătate publică, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(12)

Având în vedere caracterul urgent al sprijinului necesar, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(13)

Având în vedere epidemia de COVID-19 și urgența de a aborda criza de sănătate publică rezultată, se consideră adecvat să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(14)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1301/2013 (3), (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 508/2014 (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului ar trebui modificate în consecință,

(1)

Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene (denumit în continuare „fondul”) a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (2). Fondul a fost constituit pentru a acorda asistență financiară statelor membre în urma unor catastrofe majore, ca semn concret al solidarității europene în situații de urgență.

(2)

În cazul unor situații de urgență majoră de sănătate publică, Uniunea ar trebui să dea dovadă de solidaritate cu statele membre și cu populația vizată, acordând asistență financiară pentru a ajuta populația afectată, pentru a contribui la o revenire rapidă la condiții normale de viață în regiunile afectate și pentru a limita răspândirea bolilor infecțioase.

(3)

În cazul unor situații de urgență majoră de sănătate publică, Uniunea ar trebui să dea dovadă de solidaritate și cu țările aflate în proces de negociere a aderării la Uniune.

(4)

Situațiile de urgență de sănătate publică, în special o pandemie virală declarată oficial, pot genera situații de criză majoră. Cu ajutorul fondului, Uniunea poate contribui la mobilizarea serviciilor de urgență pentru a răspunde nevoilor imediate ale populației și la refacerea într-un termen scurt a infrastructurilor esențiale deteriorate, astfel încât activitățile economice să poată fi reluate în regiunile afectate de catastrofe. În prezent, acest fond este însă limitat la catastrofele naturale care cauzează daune fizice și nu include catastrofele majore datorate riscurilor biologice. Ar trebui adoptate dispoziții care să permită intervenția Uniunii în cazul unor situații de urgență majoră de sănătate publică.

(5)

Obiectivul acțiunii avute în vedere este de a completa eforturile depuse de statele în cauză în cazuri în care efectele unei situații de criză sunt de o asemenea gravitate încât statele respective nu pot remedia situația doar prin mijloace proprii. Întrucât obiectivul respectiv nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(6)

În conformitate cu principiul subsidiarității, acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament ar trebui să se limiteze la situații de urgență majoră de sănătate publică. Situațiile de urgență respective ar trebui definite în funcție de cheltuielile publice necesare pentru remedierea lor.

(7)

Asistența din partea Uniunii ar trebui să completeze eforturile statelor în cauză și să fie utilizată pentru a acoperi o parte din cheltuielile publice angajate pentru îndeplinirea celor mai importante operațiuni de urgență impuse de o situație de urgență.

(8)

În conformitate cu principiul subsidiarității, asistența Uniunii ar trebui acordată numai la cererea statului afectat. Comisia ar trebui să asigure tratamentul echitabil al cererilor prezentate de către state.

(9)

Comisia ar trebui să fie în măsură să ia decizii rapide pentru angajarea și mobilizarea în cel mai scurt timp a resurselor financiare specifice. Prin urmare, dispozițiile existente privind efectuarea de plăți în avans ar trebui consolidate prin majorarea cuantumului acestora.

(10)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență, în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11)

Având în vedere epidemia de COVID-19 și urgența de a aborda criza de sănătate publică rezultată, s-a considerat adecvat să se prevadă o excepție de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la TUE, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membrea ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul de asociere”), a fost încheiat în numele Uniunii prin Decizia 2000/204/CE, CECO a Consiliului și a Comisiei (2) și a intrat în vigoare la 1 martie 2000.

(2)

Prin Decizia (UE) 2019/217 (3) a sa, Consiliul a aprobat încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc cu privire la modificarea protocoalelor nr. 1 și nr. 4 la acordul de asociere (4) (denumit în continuare „acordul de modificare”), scopul fiind acela de a extinde preferințele tarifare prevăzute în acordul de asociere la produsele originare din Sahara Occidentală.

(3)

În conformitate cu articolul 81 din acordul de asociere, a fost instituit un Comitet de asociere, care este responsabil de gestionarea acordului de asociere. În temeiul articolului 83 din acordul de asociere menționat, Comitetul de asociere are competența de a lua decizii privind gestionarea acordului de asociere, precum și în domenii în care Consiliul i-a delegat competențele sale.

(4)

Comitetul de asociere, cel târziu la două luni după intrarea în vigoare a acordului de modificare, trebuie să adopte o decizie privind modalitățile de evaluare a impactului acordului de modificare, în special în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, mai ales privind beneficiile pentru populațiile în cauză și exploatarea resurselor naturale ale Saharei Occidentale.

(5)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul Comitetului de asociere, întrucât decizia avută în vedere are caracter obligatoriu pentru Uniune.

(6)

Pentru a asigura monitorizarea efectelor acordului de modificare asupra populațiilor în cauză și asupra exploatării resurselor naturale ale teritoriilor în cauză, acordul de modificare prevede în mod explicit un cadru și o procedură adecvate care să permită părților să evalueze, pe baza unui schimb periodic de informații, impactul acestuia în timpul implementării sale. Uniunea și Regatul Maroc au convenit să facă schimb reciproc de informații cel puțin o dată pe an în cadrul Comitetului de asociere. Ar trebui, așadar, stabilite modalitățile specifice ale acestui exercițiu de evaluare în vederea adoptării lor de către Comitetul de asociere.

(7)

Obiectul schimbului de informații corespunde obiectului raportului din 11 iunie 2018 întocmit de serviciile Comisiei împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă privind avantajele extinderii preferințelor tarifare la produsele originare din Sahara Occidentală pentru populația din Sahara Occidentală și privind consultarea acestei populații.

(8)

În ceea ce privește impactul asupra economiei teritoriului, informațiile disponibile până în prezent privesc, în principal, agricultura și pescuitul, dar preferințele se referă la toate produsele; prin urmare, datele care urmează să facă obiectul schimbului vor putea evolua în funcție de evoluția activității în Sahara Occidentală. În plus, schimbul de informații nu se axează exclusiv pe aspectele economice (beneficii în sens strict), ci trebuie să permită o evaluare mai amplă, care să includă aspecte precum dezvoltarea durabilă și impactul asupra exploatării resurselor naturale.

(9)

De asemenea, Regatul Maroc a acceptat să instituie, separat, un mecanism de colectare a datelor statistice privind exporturile de produse originare din Sahara Occidentală către Uniune, date care vor fi puse lunar la dispoziția Comisiei și a serviciilor vamale ale statelor membre.

(10)

Regatul Maroc va putea să solicite Uniunii informații privind producția și comerțul cu categorii specifice de produse care prezintă interes pentru Regatul Maroc, pe baza sistemelor de informații existente,