12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/1

DIRECTIVA (UE) 2019/2121 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 27 noiembrie 2019

de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 50 alineatele (1) și (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (3) reglementează fuziunile transfrontaliere ale societăților cu răspundere până la concurența capitalului social subscris. Normele cu privire la fuziunile transfrontaliere reprezintă un jalon important în eforturile de îmbunătățire a funcționării pieței interne pentru societăți și a exercitării libertății de stabilire a acestora. Cu toate acestea, evaluarea normelor respective arată că este nevoie de modificarea acestora. Mai mult, este oportun să se prevadă norme care să reglementeze transformările și divizările transfrontaliere, întrucât Directiva (UE) 2017/1132 prevede doar norme privind divizările societăților pe acțiuni care au loc în context național.

(2)

Libertatea de stabilire este unul dintre principiile fundamentale ale dreptului Uniunii. În temeiul articolului 49 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 54 din TFUE, libertatea de stabilire pentru societăți include, printre altele, constituirea și administrarea acestor societăți în condițiile definite de legislația statului membru de stabilire. Libertatea de stabilire a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca înglobând dreptul unei societăți constituite în conformitate cu legislația unui stat membru de a se transforma într-o societate care intră sub incidența dreptului altui stat membru, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile definite de legislația acestui alt stat membru și în special criteriul pe care acest din urmă stat l-a reținut pentru stabilirea legăturii dintre o societate și ordinea sa juridică națională.

(3)

În lipsa unei uniformizări în dreptul Uniunii, definirea elementului de legătură care determină dreptul intern aplicabil unei societăți este, potrivit articolului 54 din TFUE, de competența fiecărui stat membru. Articolul 54 din TFUE acordă o importanță egală sediului social, administrației centrale și locului principal de desfășurare a activității unei societăți ca elemente de legătură. Prin urmare, astfel cum s-a clarificat în jurisprudență, faptul că se transferă numai sediul social, și nu administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității, nu exclude, în sine, aplicabilitatea libertății de stabilire prevăzute la articolul 49 din TFUE.

(4)

Evoluțiile din jurisprudență au deschis noi oportunități pentru societăți pe piața internă de a stimula creșterea economică, concurența efectivă și productivitatea. În același timp, obiectivul unei piețe interne fără frontiere interne pentru societăți trebuie de asemenea să fie armonizat cu alte obiective ale integrării europene, precum protecția socială, astfel cum este prevăzută la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la articolul 9 din TFUE, precum și cu promovarea dialogului social, astfel cum este prevăzută la articolele 151 și 152 din TFUE. Drepturile societăților de a efectua transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere ar trebui să fie însoțit și echilibrat în mod adecvat de protecția lucrătorilor, a creditorilor și a asociaților.

(5)

Lipsa unui cadru juridic pentru transformările și divizările transfrontaliere duce la fragmentare juridică și insecuritate juridică și, prin urmare, la obstacole în calea exercitării libertății de stabilire. De asemenea, aceasta conduce la o protecție suboptimală a angajaților, creditorilor și asociaților minoritari în cadrul pieței interne.

(6)

Parlamentul European a solicitat Comisiei să adopte norme armonizate privind transformările și divizările transfrontaliere. Un cadru juridic armonizat ar contribui într-o mai mare măsură la îndepărtarea restricțiilor privind libertatea de stabilire, oferind totodată o protecție adecvată părților interesate, cum ar fi angajații, creditorii și asociații.

(7)

Comisia a anunțat în comunicarea sa din 28 octombrie 2015 intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”, că va evalua necesitatea unei actualizări a normelor existente referitoare la fuziunile transfrontaliere în scopul de a permite IMM-urilor să își aleagă strategiile de afaceri preferate și să se adapteze mai bine la evoluțiile pieței, dar fără a diminua protecția existentă în domeniul ocupării forței de muncă. În comunicarea sa din 25 octombrie 2016 intitulată „Programul de lucru al Comisiei pentru 2017: Construirea unei Europe care le oferă cetățenilor săi protecție, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără”, Comisia a anunțat o inițiativă pentru facilitarea fuziunilor transfrontaliere.

(8)

În plus față de noile norme referitoare la transformări, prezenta directivă stabilește norme privind divizările transfrontaliere, atât parțiale, cât și integrale, dar normele respective se referă numai la divizările transfrontaliere care implică constituirea de noi societăți. Prezenta directivă nu prevede un cadru armonizat pentru divizările transfrontaliere în care o societate își transferă activele și datoriile uneia sau mai multor societăți deja existente, întrucât aceste cazuri au fost considerate foarte complexe, necesitând implicarea autorităților competente din mai multe state membre și presupunând noi riscuri în ceea ce privește eludarea normelor Uniunii și a celor naționale. Posibilitatea de a constitui o societate printr-o divizare prin separare, astfel cum prevede prezenta directivă, oferă societăților o nouă procedură armonizată pe piața internă. Cu toate acestea, societățile ar trebui să dispună de libertatea de a crea direct filiale în alte state membre.

(9)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice societăților aflate în lichidare în care a început distribuirea activelor. În plus, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să excludă de la aplicarea prezentei directive societățile care fac obiectul altor proceduri de lichidare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată decide să nu aplice prezenta directivă societăților care fac obiectul unei proceduri de insolvență, astfel cum este definită în dreptul intern, sau al unui cadru de restructurare preventivă, astfel cum este definit în dreptul intern, indiferent dacă astfel de proceduri fac parte dintr-un cadru național de insolvență sau este reglementată în afara lui. De asemenea, statele membre ar trebui să poată alege să nu aplice prezenta directivă societăților care fac obiectul unor măsuri de prevenire a crizelor, astfel cum sunt definite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere Directivei (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului (5).

(10)

Având în vedere complexitatea transformărilor, fuziunilor și divizărilor transfrontaliere (denumite în continuare împreună „operațiuni transfrontaliere”) și multitudinea de interese vizate, este adecvat să se prevadă un control al legalității operațiunilor transfrontaliere înainte ca acestea să producă efecte, pentru a asigura securitate juridică. În acest sens, autoritățile competente din statele membre implicate ar trebui să se asigure că decizia privind aprobarea unei operațiuni transfrontaliere este luată în mod echitabil, obiectiv și nediscriminatoriu și pe baza tuturor elementelor relevante prevăzute de dreptul Uniunii și de cel intern.

(11)	Prezenta directivă ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere competențelor statelor membre de a oferi o protecție consolidată angajaților, în conformitate cu acquis-ul social existent.

(12)

Pentru ca toate interesele legitime ale părților interesate să fie luate în considerare în cadrul procedurii de reglementare a unei operațiuni transfrontaliere, societatea ar trebui să elaboreze și să publice proiectul de operațiune propusă, care ar trebui să conțină cele mai importante informații cu privire la aceasta. Organul administrativ sau de conducere ar trebui, dacă acest lucru este prevăzut de dreptul intern sau în conformitate cu practicile naționale sau ambele, să includă reprezentanții angajaților de la nivelul consiliului de administrație în decizia privind proiectul de operațiune transfrontalieră. Aceste informații ar trebui să includă cel puțin forma juridică avută în vedere pentru societate sau societăți, actul constitutiv, dacă este cazul, statutul, calendarul orientativ propus al operațiunii și detalii privind orice garanții oferite asociaților și creditorilor. Ar trebui să fie comunicată o notificare în registru prin care se informează asociații, creditorii și reprezentanții angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta observații cu privire la operațiunea propusă. Statele membre ar putea decide, de asemenea, că raportul expertului independent cerut de prezenta directivă trebuie să fie făcut public.

(13)

În scopul informării asociaților și angajaților săi, societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să întocmească un raport pentru aceștia. Raportul ar trebui să explice și să justifice aspectele juridice și economice din propunerea de operațiune transfrontalieră și implicațiile operațiunii transfrontaliere propuse pentru angajați. În special, raportul ar trebui să explice implicațiile operațiunii transfrontaliere în ceea ce privește activitatea economică viitoare a societății, inclusiv a filialelor sale. În ceea ce îi privește pe asociați, raportul ar trebui să includă măsuri reparatorii disponibile pentru ei, mai ales informații referitoare la dreptul acestora de a se retrage din societate. În ceea ce îi privește pe angajați, raportul ar trebui să explice care sunt implicațiile operațiunii transfrontaliere propuse asupra situației ocupării forței de muncă. Raportul ar trebui să explice, în special, dacă vor exista modificări semnificative asupra condițiilor de muncă prevăzute de lege, asupra contractelor colective de muncă și asupra acordurilor de întreprindere transnaționale, și ale adreselor sediilor comerciale, cum ar fi adresa sediului central. În plus, raportul ar trebui să includă informații privind organul de conducere și, după caz, privind personalul, echipamentele, clădirile și activele societății, înainte și după operațiunea transfrontalieră, și eventualele schimbări ale organizării muncii, ale salariilor, ale localizării posturilor specifice și consecințele preconizate asupra angajaților care ocupă aceste posturi, și de asemenea privind dialogul social în cadrul societății, inclusiv, dacă este cazul, reprezentarea angajaților la nivelul consiliului de administrație. Raportul ar trebui să explice, de asemenea, cum ar afecta aceste schimbări eventualele filiale ale societății.

În cazul în care singurii angajați ai societății sunt cei din organul administrativ sau de conducere, secțiunea pentru angajați nu ar trebui să fie obligatorie. În plus, pentru a îmbunătăți protecția acordată angajaților, înșiși angajații sau reprezentanții acestora ar trebui să poată să își prezinte opinia privind secțiunea raportului în care se precizează implicațiile operațiunii transfrontaliere pentru aceștia. Prezentarea raportului și a oricărei opinii ar trebui să se facă fără a aduce atingere procedurilor de informare și consultare aplicabile, prevăzute la nivel național, inclusiv cele instituite în urma punerii în aplicare a Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) sau a Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Raportul sau, în cazul în care sunt elaborate separat, rapoartele ar trebui să fie puse la dispoziția asociaților și reprezentanților angajaților societății care efectuează operațiunea transfrontalieră sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși.

(14)

Proiectul de operațiune transfrontalieră, oferta de compensație bănească făcută de societate asociaților care doresc să se retragă din societate și, după caz, rata de schimb a acțiunilor, inclusiv cuantumul oricărei plăți complementare în numerar incluse în proiect ar trebui examinate de către un expert independent de societate. În ceea ce privește independența expertului, statele membre ar trebui să ia în considerare cerințele prevăzute la articolele 22 și 22b din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(15)

Informațiile comunicate de societate ar trebui să fie cuprinzătoare și să permită părților interesate să evalueze implicațiile operațiunii transfrontaliere preconizate. Cu toate acestea, societățile nu ar trebui să fie obligate să facă publice informații confidențiale, a căror publicitate ar aduce prejudicii poziției lor comerciale, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern. Această nedivulgare de informații nu ar trebui să submineze celelalte cerințe prevăzute de prezenta directivă.

(16)

Pe baza proiectului și a rapoartelor, adunarea generală a asociaților societății sau societăților ar trebui să decidă dacă aprobă sau nu proiectul și modificările necesare ale actelor constitutive, inclusiv ale statutului. Este important ca majoritatea necesară pentru vot să fie suficient de ridicată pentru a se asigura faptul că decizia este luată de o majoritate solidă. În plus, asociații ar trebui să aibă dreptul de a vota cu privire la orice aranjamente privind participarea salariaților, dacă și-au rezervat acest drept în cadrul adunării generale.

(17)

Lipsa armonizării garanțiilor pentru asociați a fost identificată ca un obstacol în calea operațiunilor transfrontaliere. Societățile și asociații acestora se confruntă cu o gamă largă de forme diferite de protecție, ceea ce conduce la complexitate și la insecuritate juridică. Asociații ar trebui să beneficieze, prin urmare, de același nivel minim de protecție, indiferent de statul membru în care este stabilită societatea. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată menține sau introduce norme suplimentare de protecție pentru asociați, în afara cazului în care aceste norme încalcă normele prevăzute de prezenta directivă sau libertatea de stabilire. Drepturile individuale la informare ale asociaților nu ar trebui să fie afectate.

(18)

Adesea, ca urmare a unei operațiuni transfrontaliere, asociații se confruntă cu o schimbare a legii care le guvernează drepturile, pentru că devin asociați ai unei societăți care intră sub incidența dreptului unui stat membru, altul decât statul membru al cărui drept se aplica societății înainte de operațiune. Statele membre ar trebui, cel puțin, să prevadă pentru asociații care dețin acțiuni cu drept de vot, și care au votat împotriva aprobării proiectului, dreptul de a se retrage din societate și de a primi în schimbul acțiunilor lor o compensație bănească care este echivalentă cu valoarea acțiunilor. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să fie libere să decidă să extindă acest drept și în cazul altor asociați, de exemplu asociații care dețin acțiuni fără drept de vot sau asociații care, ca urmare a unei divizări transfrontaliere, ar primi acțiuni la societatea beneficiară în proporții diferite de cele pe care le dețineau înainte de operațiune, sau asociaților în cazul cărora nu s-ar schimba dreptul aplicabil, dar cărora li s-ar modifica anumite drepturi din cauza operațiunii. Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele naționale referitoare la valabilitatea contractelor pentru vânzarea și transferul de acțiuni ale societăților și nici cerințele specifice privind forma juridică. De exemplu, statele membre ar trebui să poată să solicite un act notarial sau o certificare a semnăturilor.

(19)

Societățile ar trebui să poată estima, în măsura posibilului, costurile aferente operațiunii transfrontaliere. Prin urmare, asociații ar putea să aibă obligația de a declara societății dacă au decis să își exercite dreptul de a-și înstrăina acțiunile. Respectiva cerință nu ar trebui să aducă atingere cerințelor formale prevăzute de dreptul intern. De asemenea, asociații ar putea avea obligația de a indica, împreună cu acea declarație sau într-un anumit termen, dacă intenționează să conteste compensația bănească oferită și să solicite o compensație bănească suplimentară.

(20)

Calculul ofertei de compensație bănească ar trebui să se bazeze pe metode de evaluare general acceptate. Asociații ar trebui să aibă dreptul de a contesta calculul și de a pune în discuție caracterul adecvat al compensației bănești în fața unei autorități administrative sau judiciare competente sau a unui organ abilitat prin dreptul intern, inclusiv a instanțelor de arbitraj. Statele membre ar trebui să poată prevedea ca asociații care și-au declarat decizia de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile să aibă dreptul de a participa la procedură. Statele membre ar trebui de asemenea să poată stabili în dreptul intern termene maxime pentru participarea la procedurile respective.

(21)

În ceea ce privește fuziunile sau divizările transfrontaliere, asociații care nu au avut sau nu și-au exercitat dreptul de a se retrage din societate ar trebui, totuși, să aibă dreptul de a contesta rata de schimb a acțiunilor. Atunci când evaluează caracterul adecvat al ratei de schimb a acțiunilor, autoritatea administrativă sau judiciară competentă sau organul abilitat prin dreptul intern ar trebui să ia, de asemenea, în considerare cuantumul oricărei plăți complementare în numerar incluse în proiect.

(22)

În urma unei operațiuni transfrontaliere, este posibil ca creanțele foștilor creditori ai societății sau societăților care efectuează operațiunea să fie afectate în cazul în care societatea care răspunde pentru datorie intră ulterior, în urma operațiunii respective, sub incidența dreptului unui alt stat membru. În prezent, normele de protecție a creditorilor variază de la un stat membru la altul, ceea ce conferă o complexitate crescută operațiunii transfrontaliere și generează insecuritate atât pentru societățile implicate, cât și pentru creditorii lor în legătură cu recuperarea sau satisfacerea creanțelor.

(23)

Pentru a garanta că creditorii se bucură de o protecție adecvată în cazul în care nu sunt mulțumiți de protecția oferită de societate în proiect și în cazul în care aceștia nu au găsit o soluție satisfăcătoare împreună cu societatea, creditorii, după notificarea prealabilă a societății, ar trebui să poată solicita garanții autorității corespunzătoare. Atunci când evaluează astfel de garanții, autoritatea corespunzătoare ar trebui să țină cont dacă creanța unui creditor asupra societății sau unui terț are cel puțin o valoare echivalentă și o calitate a creditului proporțională cu cea dinainte de operațiunea transfrontalieră, și dacă executarea creanței poate fi cerută în aceeași jurisdicție.

(24)

Statele membre ar trebui să asigure că creditorii care erau într-un raport cu societatea înainte ca aceasta să își facă publică intenția de a efectua o operațiune transfrontalieră beneficiază de protecție adecvată. După ce proiectul operațiunii transfrontaliere a fost comunicat, creditorii ar trebui să poată lua în considerare impactul potențial al schimbării jurisdicției și dreptului aplicabil ca urmare a operațiunii transfrontaliere. Creditorii care trebuie protejați ar putea include angajați activi și foști angajați care dețin drepturi garantate la pensii ocupaționale și persoanele care primesc pensii ocupaționale. Pe lângă normele generale stabilite de Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (9), statele membre ar trebui să asigure că astfel de creditori au dreptul de a depune o cerere de executare în statul membru de plecare în termen de doi ani de la producerea efectelor transformării transfrontaliere. Perioada de protecție de doi ani prevăzută în prezenta directivă referitor la jurisdicția aplicabilă creditorilor ale căror creanțe sunt anterioare datei comunicării proiectului de transformare transfrontalieră nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care determină termenele de prescripție pentru creanțe.

(25)

În plus, pentru a proteja creditorii de riscul de insolvență a societății după operațiunea transfrontalieră, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita societății sau societăților să facă o declarație de solvabilitate care să ateste că acestea nu au cunoștință de niciun motiv pentru care societatea sau societățile rezultate în urma operațiunii transfrontaliere nu ar putea pe viitor să își îndeplinească obligațiile. În aceste condiții, statele membre ar trebui să poată antrena răspunderea personală a membrilor organelor de conducere pentru exactitatea acestei declarații. Întrucât tradițiile juridice variază de la un stat membru la altul în ceea ce privește utilizarea declarațiilor de solvabilitate și posibilele consecințe ale acestora, ar trebui ca reglementarea consecințelor în cazul furnizării de declarații inexacte sau înșelătoare să rămână la latitudinea statelor membre, care ar trebui să includă sancțiuni eficace și proporționale și a tipului de răspundere în conformitate cu dreptul Uniunii.

(26)

Este important să se asigure că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în contextul operațiunilor transfrontaliere sunt pe deplin respectate. Informarea și consultarea angajaților în contextul operațiunilor transfrontaliere ar trebui efectuate conform cadrului juridic prevăzut în Directiva 2002/14/CE, și în conformitate cu Directiva 2009/38/CE în cazul întreprinderilor de dimensiune comunitară sau grupurilor de întreprinderi de dimensiune comunitară, precum și în conformitate cu Directiva 2001/23/CE a Consiliului (10), în cazul în care fuziunea transfrontalieră sau divizarea transfrontalieră este considerată a fi transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE. Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 98/59/CE a Consiliului (11), Directivei 2001/23/CE, Directivei 2002/14/CE sau Directivei 2009/38/CE. Cu toate acestea, având în vedere că prezenta directivă stabilește o procedură armonizată pentru operațiunile transfrontaliere, este adecvat să se precizeze în special intervalul în care ar trebui să aibă loc informarea și consultarea angajaților în contextul operațiunii transfrontaliere.

(27)

Printre reprezentanții angajaților care sunt prevăzuți de dreptul intern sau, după caz în conformitate cu practica națională, ar trebui să se numere și orice organisme relevante instituite în temeiul dreptului Uniunii, cum ar fi comitetul european de întreprindere instituit în temeiul Directivei 2009/38/CE și organismul de reprezentare instituit în conformitate cu Directiva 2001/86/CE a Consiliului (12).

(28)	Statele membre ar trebui să se asigure că reprezentanții angajaților, aflați în exercițiul funcțiunii, beneficiază de protecție și garanții suficiente, în temeiul articolului 7 din Directiva 2002/14/CE, pentru a le permite să își îndeplinească corespunzător obligațiile care le-au fost încredințate.

(29)

Pentru a efectua o analiză a raportului pentru angajați, o societate care realizează o operațiune transfrontalieră ar trebui să pună la dispoziția reprezentanților angajaților resursele necesare care să le permită să își exercite în mod adecvat drepturile de care dispun în temeiul prezentei directive.

(30)

În scopul de a se asigura faptul că participarea angajaților nu este prejudiciată în mod nejustificat ca urmare a unei operațiuni transfrontaliere, în cazul în care societatea care face obiectul operațiunii transfrontaliere a implementat un sistem de participare a angajaților, societatea sau societățile care rezultă în urma operațiunii transfrontaliere ar trebui să fie obligate să adopte o formă juridică care permite exercitarea dreptului de participare, inclusiv prin prezența reprezentanților angajaților în organele de conducere sau de supraveghere corespunzătoare ale societății sau societăților. În plus, într-un astfel de caz, atunci când au loc negocieri de bună credință între societate și angajații săi, acestea ar trebui desfășurate în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2001/86/CE, în scopul de a găsi o soluție amiabilă care să respecte atât dreptul societății de a efectua o operațiune transfrontalieră, cât și drepturile de participare ale angajaților. Ca urmare a acestor negocieri ar trebui să se aplice fie soluția reținută și convenită, fie, în lipsa unui acord, normele standard, astfel cum figurează în anexa la Directiva 2001/86/CE, mutatis mutandis. Pentru a proteja soluția convenită sau aplicarea acestor norme standard, societatea nu ar trebui să fie în măsură să eludeze drepturile de participare prin efectuarea unor transformări, divizări sau fuziuni subsecvente, indiferent dacă se efectuează la nivel național sau transfrontalier, în termen de patru ani.

(31)

Pentru a preveni eludarea drepturilor de participare ale angajaților prin intermediul unei operațiuni transfrontaliere, societatea sau societățile care efectuează operațiunea transfrontalieră și care sunt înscrise în statul membru care prevede asigurarea drepturilor de participare ale angajaților nu ar trebui să fie în măsură să efectueze operațiunea transfrontalieră fără a iniția mai întâi negocieri cu angajații sau cu reprezentanții acestora, atunci când numărul mediu de persoane angajate în această societate este egal cu patru cincimi din pragul național de la care participarea angajaților devine obligatorie.

(32)

Implicarea tuturor părților interesate în operațiunea transfrontalieră, în special implicarea angajaților, contribuie la o abordare pe termen lung și sustenabilă a societăților în cadrul întregii piețe interne. În această privință, garantarea și promovarea drepturilor de participare ale angajaților la consiliile de administrație ale societăților joacă un rol important, mai ales atunci când o societate se mută sau se restructurează transfrontalier. Prin urmare, finalizarea cu succes a negocierilor referitoare la drepturile de participare în contextul operațiunilor transfrontaliere este esențială și ar trebui încurajată.

(33)

Pentru a asigura o repartizare adecvată a sarcinilor între statele membre și un control ex ante eficace și concret al operațiunilor transfrontaliere, autoritățile competente din statele membre ale societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să aibă competența de a elibera un certificat prealabil transformării, fuziunii sau divizării (denumit în continuare „certificatul prealabil operațiunii”). Autoritățile competente din statele membre ale societății sau societăților rezultate în urma operațiunii transfrontaliere nu ar trebui să poată aproba operațiunea transfrontalieră fără un astfel de certificat.

(34)

Pentru a emite un certificat prealabil operațiunii, statele membre ale societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră ar trebui să desemneze, în temeiul dreptului intern, o autoritate sau autoritățile competente pentru a verifica legalitatea operațiunii. Autoritatea competentă ar putea fi instanțe judecătorești, notari sau alte autorități, o autoritate fiscală sau o autoritate pentru servicii financiare. Dacă există mai mult de o autoritate competentă, societatea ar trebui să poată solicita certificatul prealabil operațiunii la o singură autoritate competentă, astfel cum este desemnată de statele membre, care ar trebui să se coordoneze cu celelalte autorități competente. Autoritatea competentă ar trebui să evalueze respectarea tuturor condițiilor relevante și îndeplinirea corectă a tuturor procedurilor și formalităților din respectivul stat membru și ar trebui să decidă dacă să emită un certificat prealabil operațiunii în termen de trei luni de la depunerea cererii de către societate, cu excepția cazului în care autoritatea competentă are îndoieli serioase care indică faptul că operațiunea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, iar evaluarea necesită luarea în considerare a unor informații suplimentare sau desfășurarea unor activități de investigație suplimentare.

(35)

În anumite circumstanțe, dreptul societăților de a realiza o operațiune transfrontalieră ar putea fi utilizat în scopuri abuzive sau frauduloase, cum ar fi pentru eludarea drepturilor angajaților, a plății contribuțiilor la asigurările sociale sau a obligațiilor fiscale sau în scopuri criminale. În special, este deosebit de important să se combată societățile paravan create în scopul de a evita, eluda sau încălca dreptul Uniunii sau cel intern. Dacă, în cursul controlului legalității unei operațiuni transfrontaliere, autoritatea competentă află, inclusiv prin consultarea autorităților relevante, că operațiunea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care ar conduce sau ar avea scopul de a conduce la evitarea sau eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, ar trebui să nu se emită certificatul prealabil operațiunii. Procedurile relevante, inclusiv orice evaluări, ar trebui desfășurate în conformitate cu dreptul intern. În asemenea cazuri, autoritatea competentă ar trebui să poată prelungi perioada de evaluare cu cel mult trei luni.

(36)

Atunci când autoritatea competentă are îndoieli serioase care indică faptul că operațiunea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, evaluarea ar trebui să ia în considerare toate faptele și circumstanțele relevante, și ar trebui să țină cont, după caz, cel puțin de factori orientativi referitori la caracteristicile stabilirii în statul membru în care societatea sau societățile urmează să fie înregistrate după operațiunea transfrontalieră, inclusiv intenția operațiunii, sectorul, investiția, cifra de afaceri netă și profitul sau pierderea, numărul de angajați, structura bilanțului, rezidența fiscală, activele și localizarea acestora, echipamentele, beneficiarii reali ai societății, locurile de muncă obișnuite ale angajaților și ale unor grupuri specifice de angajați, locul în care trebuie plătite contribuțiile la asigurările sociale, numărul de angajați detașați în anul anterior operațiunii transfrontaliere în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și al Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14), numărul de angajați care lucrează simultan în mai mult de un stat membru în înțelesul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și riscurile comerciale pe care și le asumă societatea sau societățile înainte și după operațiunea transfrontalieră.

Evaluarea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare faptele și circumstanțele relevante referitoare la drepturile de participare ale angajaților, în special în ceea ce privește negocierile unor astfel de drepturi atunci când negocierile respective au fost declanșate de atingerea a patru cincimi din pragul național aplicabil. Toate aceste elemente ar trebui să fie luate în considerare numai ca factori orientativi în evaluarea globală și, prin urmare, nu ar trebui să fie analizate în mod izolat. Autoritatea competentă poate lua în considerare faptul că, dacă operațiunea transfrontalieră ar avea drept rezultat localizarea conducerii efective sau a activității economice în statul membru în care societatea sau societățile urmează să fie înregistrate după operațiunea transfrontalieră, aceasta ar fi un indiciu al absenței unor circumstanțe care conduc la abuz sau la fraudă.

(37)

De asemenea, autoritatea competentă ar trebui să poată obține de la societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră, sau de la alte autorități competente, inclusiv de la cele din statul membru de destinație, toate informațiile și documentele relevante pentru a realiza controlul legalității operațiunii transfrontaliere în cadrul procedural prevăzut de dreptul intern. Statele membre ar trebui să poată stipula consecințele posibile ale emiterii certificatului prealabil operațiunii și procedurilor inițiate de asociați și de creditori în conformitate cu prezenta directivă.

(38)

Pentru evaluarea necesară pentru obținerea certificatului prealabil operațiunii, autoritatea competentă ar trebui să poată recurge la un expert independent. Statele membre ar trebui să introducă norme pentru a asigura că expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent de societatea care solicită certificatul prealabil operațiunii. Expertul ar trebui să fie numit de autoritatea competentă și ar trebui să nu aibă nicio legătură trecută sau actuală cu societatea în cauză, care ar putea afecta independența expertului.

(39)

Pentru a asigura că societatea care efectuează operațiunea transfrontalieră nu aduce prejudicii creditorilor săi, autoritatea competentă ar trebui să poată verifica, în special, dacă societatea și-a îndeplinit obligațiile față de creditorii publici și dacă orice obligații care nu au ajuns la termen au fost garantate în mod suficient. Autoritatea competentă ar trebui să poată verifica, mai ales, dacă societatea face obiectul unor proceduri pendinte în instanță, referitoare, de exemplu, la încălcarea dreptului social, al muncii sau al mediului, care ar putea avea drept rezultat impunerea unor noi obligații pentru societate, inclusiv față de cetățeni sau entități private.

(40)

Statele membre ar trebui să prevadă garanții procedurale în conformitate cu principiile generale ale accesului la justiție, inclusiv posibilitatea de revizuire a deciziilor autorităților competente în procedurile referitoare la operațiuni transfrontaliere, posibilitatea de a amâna data de la care produce efecte certificatul prealabil operațiunii pentru a permite părților să formuleze o acțiune în fața instanței competente și posibilitatea de a acorda măsuri provizorii, dacă este cazul.

(41)

Statele membre ar trebui să asigure că îndeplinirea anumitor etape procedurale, și anume comunicarea proiectului, solicitarea unui certificat prealabil operațiunii, precum și depunerea oricăror informații și documente pentru controlul legalității operațiunii transfrontaliere de către statul membru de destinație, poate fi realizată în întregime online, fără a fi necesar ca solicitanții să fie prezenți fizic în fața autorităților competente din statele membre. Normele privind utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților, inclusiv garanțiile relevante, ar trebui să se aplice în mod adecvat. Autoritatea competentă ar trebui să poată primi online solicitarea unui certificat prealabil operațiunii, inclusiv documentele și informațiile depuse, în afara cazului în care, în mod excepțional, acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic pentru autoritatea competentă.

(42)

Pentru a minimiza costurile și a reduce durata procedurilor și sarcinile administrative pentru societăți, statele membre ar trebui să aplice principiul transmiterii unice a informațiilor în domeniul dreptului societăților, care presupune ca societățile să nu fie obligate să transmită aceeași informație mai multor autorități publice. De exemplu, societăților nu ar trebui să li se ceară să transmită aceleași informații atât registrului național, cât și buletinului național.

(43)

Pentru a asigura un nivel adecvat de transparență și utilizarea instrumentelor și proceselor digitale, certificatele prealabile operațiunii emise de autoritățile competente din state membre diferite ar trebui să fie partajate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor și ar trebui să fie puse la dispoziția publicului. În conformitate cu principiul general care stă la baza Directivei (UE) 2017/1132, astfel de schimburi de informații ar trebui să fie întotdeauna gratuite.

(44)

Efectuarea unei transformări transfrontaliere presupune schimbarea formei juridice a unei societăți fără ca aceasta să-și piardă personalitatea sa juridică. Cu toate acestea, nici o transformare transfrontalieră, nici o fuziune sau divizare transfrontalieră nu ar trebui să conducă la eludarea cerințelor privind constituirea în statul membru în care urmează a fi înregistrată societatea după operațiunea transfrontalieră respectivă. Astfel de condiții, inclusiv cerințele de a avea sediul central în statul membru de destinație și cele legate de pierderea dreptului de a exercita o funcție de conducere, ar trebui să fie respectate pe deplin de către societatea în cauză. Cu toate acestea, în cazul transformărilor transfrontaliere aplicarea unor astfel de condiții de către statul membru de destinație nu ar trebui să afecteze continuitatea personalității juridice a societății care face obiectul transformării.

(45)

De îndată ce un certificat prealabil operațiunii este primit și după verificarea faptului că sunt îndeplinite cerințele legale ale statului membru în care societatea urmează a fi înregistrată în urma operațiunii transfrontaliere, inclusiv o posibilă verificare dacă operațiunea transfrontalieră reprezintă o eludare a dreptului Uniunii sau a celui intern, autoritățile competente ar trebui să înregistreze societatea în propriul registru. Autoritatea competentă din fostul stat membru al societății sau societăților care efectuează operațiunea transfrontalieră poate radia societatea din propriul registru numai după înregistrarea respectivă. Nu ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente din statul membru în care societatea urmează a fi înregistrată în urma operațiunii transfrontaliere să conteste informațiile care figurează în certificatul prealabil operațiunii.

(46)

Pentru a crește transparența operațiunilor transfrontaliere, este important ca registrele statelor membre implicate să conțină informațiile necesare de la alte registre referitoare la societăți implicate în operațiunile respective pentru a putea urmări istoricul respectivelor societăți. În special, dosarul societății din registrul în care a fost înregistrată înainte de operațiunea transfrontalieră ar trebui să conțină noul număr de înregistrare care a fost alocat societății respective în urma operațiunii transfrontaliere. În mod similar, dosarul societății din registrul în care este înregistrată după operațiunea transfrontalieră ar trebui să conțină numărul de înregistrare inițial, care a fost alocat societății înaintea operațiunii transfrontaliere.

(47)

Ca o consecință a unei transformări transfrontaliere, societatea care rezultă din transformare (denumită în continuare „societate transformată”) ar trebui să își păstreze personalitatea juridică, activele și datoriile și toate drepturile și obligațiile, inclusiv drepturile și obligațiile rezultate din contracte, fapte sau omisiuni. Societatea transformată ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din raporturi de muncă, inclusiv eventualele contracte colective de muncă.

(48)

În urma fuziunii transfrontaliere, activele și pasivele și toate drepturile și obligațiile, inclusiv orice drepturi și obligații rezultate din contracte, fapte sau omisiuni ar trebui transferate societății absorbante sau noii societăți, iar asociații societăților care fuzionează care nu își exercită dreptul de retragere din societate, ar trebui să devină asociați ai societății absorbante, respectiv ai noii societăți. Societatea absorbantă sau noua societate ar trebui să respecte, în special, orice drepturi și obligații care derivă din contractele de muncă sau din raporturi de muncă, inclusiv eventualele contracte colective de muncă.

(49)

Ca urmare a divizării transfrontaliere, activele și pasivele și toate drepturile și obligațiile, inclusiv cele rezultate din contracte, fapte sau omisiuni ar trebui să fie transferate societăților beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare și asociații societății care face obiectul divizării care nu își exercită dreptul de a se retrage din societate, ar trebui să devină asociați ai societăților beneficiare sau ar trebui să rămână asociați ai societății care face obiectul divizării ori ai ambelor. Societățile beneficiare ar trebui să respecte, în special, drepturile și obligațiile care derivă din contractele de muncă sau din raporturi de muncă, inclusiv eventualele contracte colective de muncă.

(50)

Pentru a asigura securitatea juridică, o operațiune transfrontalieră care a produs efecte în conformitate cu procedura prevăzută de prezenta directivă nu ar trebui să poată fi declarată nulă. Această restricție nu ar trebui să prejudicieze competențele statelor membre, printre altele în privința dreptului penal, a prevenirii și combaterii finanțării terorismului, al dreptului social, al fiscalității și al asigurării respectării legii în conformitate cu dreptul intern, mai ales în cazul în care autoritățile competente sau alte autorități relevante stabilesc, în special pe baza unor noi informații de fond, după ce operațiunea transfrontalieră a produs efecte, că operațiunea transfrontalieră s-a efectuat în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale. În acest context, autoritățile competente ar putea evalua, de asemenea, dacă pragul național aplicabil pentru participarea angajaților în statul membru al societății care efectuează operațiunea transfrontalieră a fost atins sau depășit în anii următori operațiunii transfrontaliere.

(51)	Nicio operațiune transfrontalieră nu ar trebui să prejudicieze răspunderea pentru obligațiile fiscale aferente activității societății înaintea respectivei operațiuni.

(52)

Pentru a garanta alte drepturi ale angajaților decât dreptul la participare, prezenta directivă nu aduce atingere Directivelor 98/59/CE, 2001/23/CE, 2002/14/CE și 2009/38/CE. Legislația națională ar trebui să se aplice și aspectelor aflate în afara domeniului de aplicare al prezentei directive, cum ar fi fiscalitatea sau securitatea socială.

(53)

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor juridice sau administrative din dreptul intern referitor la fiscalitatea statelor membre sau al diviziunilor teritorial-administrative ale acestora, inclusiv cele legate de asigurarea respectării normelor financiare aplicabile în transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere.

(54)	Prezenta directivă nu aduce atingere Directivelor 2009/133/CE (15), (UE) 2015/2376 (16), (UE) 2016/881 (17), (UE) 2016/1164 (18) și (UE) 2018/822 (19) ale Consiliului.

(55)

Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (20), care abordează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, în special obligațiilor prevăzute în aceasta legate de derularea corespunzătoare a măsurilor de precauție privind clientela în funcție de risc și a celor legate de identificarea și înregistrarea beneficiarului real al oricărei entități nou înființate în statul membru de înregistrare.

(56)	Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului Uniunii privind transparența și drepturile acționarilor în cadrul societăților cotate la bursă sau normelor de drept intern stabilite sau instituite în temeiul dreptului Uniunii în cauză.

(57)	Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului Uniunii care reglementează intermediarii de credite și alte întreprinderi financiare sau normelor de drept intern elaborate sau instituite în temeiul dreptului Uniunii în cauză.

(58)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume facilitarea și reglementarea transformărilor, fuziunilor și divizărilor transfrontaliere, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(59)	Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(60)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (21), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, alături de notificarea măsurilor lor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(61)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive, inclusiv o evaluare a punerii în aplicare a dispozițiilor privind informarea, consultarea și participarea lucrătorilor în contextul operațiunilor transfrontaliere. Evaluarea ar trebui să vizeze, în special, evaluarea operațiunilor transfrontaliere atunci când negocierile privind participarea angajaților au fost declanșate prin atingerea a patru cincimi din pragul aplicabil și să determine dacă, după operațiunea transfrontalieră, respectivele societăți au îndeplinit sau au depășit pragul aplicabil pentru participarea angajaților din statul membru al societății care a efectuat operațiunea transfrontalieră. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22) (denumit în continuare „Acordul interinstituțional”), evaluarea respectivă ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării de impact a eventualelor măsuri viitoare.

(62)	Ar trebui colectate informații pentru a permite evaluarea performanței dispozițiilor prezentei directive în raport cu obiectivele acesteia și pentru a furniza baza pentru o evaluare a Directivei (UE) 2017/1132 în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional.

(63)	Prin urmare, Directiva (UE) 2017/1132 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări aduse Directivei (UE) 2017/1132

Directiva (UE) 2017/1132 se modifică după cum urmează:

La articolul 1, a șasea liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—	transformările transfrontaliere, fuziunile transfrontaliere și divizările transfrontaliere ale societăților;”.

La articolul 18 alineatul (3) se introduce următoarea literă:

„(aa)

documentele și informațiile menționate la articolele 86g, 86n, 86p, 123, 127a, 130, 160g, 160n și 160p;”.

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)	lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informații între registre, astfel cum se menționează la articolele 20, 28a, 28c, 30a și 34;”;

(b)

se introduce următoarea literă:

„(ea)

lista detaliată a datelor care urmează a fi transmise în scopul schimbului de informații între registre și în scopul comunicării, astfel cum se menționează la articolele 86g, 86n, 86p, 123, 127a, 130, 160g, 160n și 160p;”;

(c)	la al treilea paragraf, se adaugă următoarea teză: „Comisia adoptă actele de punere în aplicare menționate la litera (ea) până la 2 iulie 2020.”

4.	Denumirea titlului II se înlocuiește cu următorul text: „TRANSFORMĂRILE, FUZIUNILE ȘI DIVIZĂRILE SOCIETĂȚILOR”.

În titlul II se introduce următorul capitol înaintea capitolului I:

„CAPITOLUL -I

Transformările transfrontaliere

Articolul 86a

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică transformărilor societăților care sunt constituite în conformitate cu dreptul unui stat membru și care își au sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în Uniune, în societăți care intră sub incidența dreptului unui alt stat membru.

(2) Prezentul capitol nu se aplică transformărilor transfrontaliere la care participă o societate al cărei obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(3) Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăților în niciuna dintre următoarele situații:

(a)	societatea se află în curs de lichidare și a început să distribuie activele asociaților săi;

(b)	societatea face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE.

(4) Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților care fac obiectul:

(a)	procedurilor de insolvență sau cadrelor de restructurare preventivă;

(b)	procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (3) litera (a); sau

(c)	măsurilor de prevenire a crizelor astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 101 din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 86b

Definiții

În sensul prezentului capitol:

1.	«societate » înseamnă o societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris, de tipul celor enumerate în anexa II, care efectuează o transformare transfrontalieră;

«transformare transfrontalieră» înseamnă o operațiune prin care o societate, fără a fi dizolvată, restructurată sau a intra în lichidare, își transformă forma juridică sub care este înregistrată în statul membru de plecare într-o formă juridică a unei societăți dintr-un stat membru de destinație enumerate în anexa II și își transferă cel puțin sediul social în statul membru de destinație, păstrându-și în același timp personalitatea juridică;

3.	«stat membru de plecare» înseamnă statul membru în care o societate este înregistrată în forma sa juridică înainte de o transformare transfrontalieră;

4.	«stat membru de destinație» înseamnă statul membru în care o societate transformată este înregistrată ca urmare a unei transformări transfrontaliere;

5.	«societate transformată» înseamnă o societate formată în statul membru de destinație, ca rezultat al transformării transfrontaliere.

Articolul 86c

Proceduri și formalități

În conformitate cu dreptul Uniunii, dreptul statului membru de plecare reglementează acele părți ale procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinite în legătură cu transformarea transfrontalieră în vederea obținerii certificatului prealabil transformării, iar dreptul statului membru de destinație reglementează acele părți ale procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinite după primirea certificatului prealabil transformării.

Articolul 86d

Proiectele de transformare transfrontalieră

Organul administrativ sau organul de conducere al societății întocmește proiectul de transformare transfrontalieră. Proiectul de transformare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

(a)	forma juridică și denumirea societății în statul membru de plecare precum și adresa sediului social în acel stat membru;

(b)	forma juridică și denumirea propuse pentru societatea transformată în statul membru de destinație precum și adresa propusă a sediului social în acel stat membru;

(c)	actul constitutiv al societății în statul membru de destinație, după caz, precum și statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat;

(d)	calendarul indicativ propus pentru transformarea transfrontalieră;

(e)	drepturile conferite de societatea transformată asociaților care se bucură de drepturi speciale sau deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiunile reprezentând capitalul societății, sau măsurile propuse cu privire la aceștia;

(f)	orice garanții oferite creditorilor, precum garanțiile reale;

(g)	orice avantaje speciale acordate asociaților organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control al societății;

(h)	dacă societatea a primit stimulente sau subvenții în statul membru de plecare în precedenții cinci ani;

(i)	detalii privind oferta de compensație bănească pentru asociați în conformitate cu articolul 86i;

(j)	posibilele repercusiuni ale transformării transfrontaliere asupra forței de muncă;

(k)	după caz, informații cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 86l, a aranjamentelor referitoare la implicarea angajaților în definirea propriilor drepturi de participare la societatea transformată.

Articolul 86e

Raportul organului administrativ sau al organului de conducere adresat asociaților și angajaților

(1) Organul administrativ sau organul de conducere al societății întocmește un raport pentru asociați și angajați în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale transformării transfrontaliere, explicând și implicațiile transformării transfrontaliere pentru angajați.

Raportul trebuie, în special, să precizeze implicațiile transformării transfrontaliere asupra activității economice viitoare a societății.

(2) Raportul cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată asociaților și o secțiune destinată angajaților.

Societatea poate hotărî fie să întocmească un singur raport care să conțină cele două secțiuni, fie să întocmească rapoarte separate pentru asociați și, respectiv, pentru angajați, care să conțină secțiunea relevantă.

(3) Secțiunea din raport destinată asociaților precizează în special următoarele:

(a)	compensația bănească și metoda de calcul folosită pentru a stabili compensația bănească;

(b)	implicațiile transformării transfrontaliere pentru asociați;

(c)	drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția asociaților în conformitate cu articolul 86i.

(4) Secțiunea din raport destinată asociaților nu este obligatorie în cazul în care toți asociații societății au convenit să renunțe la această cerință. Statele membre pot să excepteze societățile cu asociat unic de la dispozițiile prezentului articol.

(5) Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, în special, să precizeze următoarele:

(a)	implicațiile transformării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, după caz, orice măsuri necesare pentru a păstra respectivele raporturi;

(b)	orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile sau a adreselor sediilor comerciale ale societății;

(c)	cum anume afectează factorii menționați la literele (a) și (b) filialele societății.

(6) Raportul sau rapoartele se pun la dispoziție în orice caz în format electronic, împreună cu proiectul de transformare transfrontalieră, dacă este disponibil, asociaților și reprezentanților angajaților sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 86h.

(7) În cazul în care organul administrativ sau organul de conducere al societății primește, în timp util, o opinie privind informațiile menționate la alineatele (1) și (5) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dreptului intern, asociații sunt informați în acest sens, iar opinia respectivă se anexează la raport.

(8) Secțiunea din raport destinată angajaților nu este obligatorie în cazul în care o societate și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.

(9) În cazul în care, în conformitate cu alineatul (4), se renunță la secțiunea din raport destinată asociaților menționată la alineatul (3), iar secțiunea destinată angajaților menționată la alineatul (5) nu este obligatorie în temeiul alineatului (8), raportul nu este necesar.

(10) Alineatele (1)-(9) din prezentul articol nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, prevăzute la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.

Articolul 86f

Raportul întocmit de expertul independent

(1) Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de transformare transfrontalieră și întocmește un raport destinat asociaților. Respectivul raport este pus la dispoziția asociaților cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86h. În funcție de dreptul statului membru, expertul poate fi o persoană fizică sau juridică.

(2) Raportul menționat la alineatul (1) cuprinde cel puțin opinia experților cu privire la caracterul adecvat al nivelului compensației bănești. Atunci când evaluează compensația bănească, expertul ia în calcul orice preț de piață al acțiunilor societății, înainte de anunțarea propunerii de transformare, sau valoarea societății, excluzând efectul transformării propuse, care se determină în conformitate cu metodele de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

(a)	să indice metoda sau metodele utilizate pentru a stabili compensația bănească propusă;

(b)	să indice dacă metoda sau metodele respective sunt adecvate pentru evaluarea compensației bănești, să indice valoarea la care s-a ajuns prin utilizarea metodelor respective și să emită o opinie privind importanța relativă atribuită metodelor în cauză pentru obținerea valorii decise; și

(c)	să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării.

Expertul are dreptul de a obține din partea societății toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3) Nu este necesar să se efectueze o analiză a proiectului de transformare transfrontalieră de către un expert independent, sau un raport al unui expert independent în cazul în care toți asociații societății convin astfel.

Statele membre pot să excepteze societățile cu asociat unic de la aplicarea prezentului articol.

Articolul 86g

Publicitatea

(1) Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate de societate și puse la dispoziția publicului în registrul statului membru de plecare, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86h:

(a)	proiectul de transformare transfrontalieră; și

(b)

o notificare prin care se informează asociații, creditorii și reprezentanții angajaților societății sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta societății, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observații cu privire la proiectul de transformare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca raportul expertului independent să fie comunicat și pus la dispoziția publicului în registru.

Statele membre se asigură că societatea poate elimina informațiile confidențiale din raportul expertului independent dat publicității.

Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(2) Statele membre pot excepta o societate de la cerința de comunicare menționată la alineatul (1) din prezentul articol dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru adunarea generală menționată la articolul 86h și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectiva societate pune la dispoziția publicului documentele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pe site-ul său web, în mod gratuit.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor care sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3) În cazul în care societatea pune proiectul de transformare transfrontalieră la dispoziție în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, aceasta depune la registrul din statul membru de plecare, cel puțin cu o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 86h, următoarele informații:

(a)	forma juridică și denumirea societății și adresa sediului social în statul membru de plecare, precum și forma juridică și denumirea propuse pentru societatea transformată în statul membru de destinație și adresa sediului social preconizat în acel stat membru;

(b)	registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește societatea, precum și numărul de înregistrare în respectivul registru;

(c)	indicarea aranjamentelor făcute pentru exercitarea drepturilor creditorilor, ale angajaților și ale asociaților; și

(d)

detalii privind site-ul web de pe care pot fi obținute online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, notificarea menționată la alineatul (1) și raportul expertului independent, precum și informații complete cu privire la aranjamentele menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

Registrul din statul membru de plecare pun la dispoziția publicului informațiile menționate la primul paragraf literele (a)-(d).

(4) Statele membre se asigură că cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi îndeplinite integral online, fără a fi necesară prezența fizică în fața unei autorități competente din statul membru de plecare, în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(5) Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea menționată la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol, proiectul de transformare transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol să fie publicate în buletinul național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite informațiile relevante buletinului național sau unei platforme electronice centrale.

(6) Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului în mod gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate pentru comunicarea menționată la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costului asociat prestării unor astfel de servicii.

Articolul 86h

Aprobarea de către adunarea generală

(1) După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 86e și 86f, după caz, opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 86e și observațiile depuse în conformitate cu articolul 86g, adunarea generală a societății decide, printr-o hotărâre, dacă aprobă proiectul de transformare transfrontalieră și dacă modifică actul constitutiv și statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat.

(2) Adunarea generală a societății își poate rezerva dreptul de a condiționa implementarea transformării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a aranjamentelor menționate la articolul 86l.

(3) Statele membre se asigură că aprobarea proiectului de transformare transfrontalieră și a oricăror modificări ale acestuia necesită o majoritate de cel puțin două treimi dar de cel mult 90 % din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunarea generală. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în dreptul intern pentru aprobarea fuziunilor transfrontaliere.

(4) În cazul în care o clauză din proiectul de transformare transfrontalieră sau orice modificare a actului constitutiv al societății care face obiectul transformării duce la o majorare a obligațiilor economice ale unui asociat față de societate sau față de terți, statele membre pot prevedea într-o asemenea situație specială ca respectiva clauză sau modificare a actului constitutiv să fie aprobată de asociatul vizat, cu condiția ca respectivul asociat să se afle în imposibilitatea de a-și exercita drepturile prevăzute la articolul 86i.

(5) Statele membre se asigură că aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:

(a)	compensația bănească menționată la articolul 86d litera (i) a fost stabilită în mod necorespunzător; sau

(b)	informațiile furnizate în legătură cu compensația bănească menționată la litera (a) nu au respectat cerințele legale.

Articolul 86i

Protecția asociaților

(1) Statele membre se asigură că cel puțin asociații societății care au votat împotriva aprobării proiectului de transformare transfrontalieră au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești adecvate în condițiile stabilite la alineatele (2)-(5).

Statele membre pot acorda dreptul prevăzut în primul paragraf și altor asociați ai societății.

Statele membre pot cere ca opoziția expresă față de proiectul de transformare transfrontalieră, intenția asociaților de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile sau ambele să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 86h. Statele membre pot permite ca înregistrarea opoziției față de proiectul de transformare transfrontalieră să fie considerată drept dovadă suficientă a unui vot negativ.

(2) Statele membre stabilesc termenul în care asociații menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății decizia de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 86h. Statele membre se asigură că societatea pune la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3) Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul de transformare transfrontalieră. Acest termen nu trebuie să depășească două luni de la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte conform articolului 86q.

(4) Statele membre se asigură că orice asociat care și-a declarat decizia de a-și exercita dreptul de a înstrăina acțiunile, dar care consideră că compensația bănească oferită de societate nu a fost stabilită în mod corespunzător, are dreptul de a solicita o compensație bănească suplimentară în fața autorității competente sau a organului abilitat prin dreptul intern. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară este valabilă pentru toți asociații care și-au declarat decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5) Statele membre se asigură că dreptul statului membru de plecare reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(4) și că statul membru de plecare deține competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

Articolul 86j

Protecția creditorilor

(1) Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare comunicării proiectului de transformare transfrontalieră și nu sunt scadente la data comunicării respective.

Statele membre se asigură că acei creditori care nu sunt mulțumiți de garanțiile oferite în proiectul de transformare transfrontalieră, astfel cum se prevede la articolul 86d litera (f), pot depune la autoritatea administrativă sau judiciară corespunzătoare, în termen de trei luni de la comunicarea proiectului de transformare transfrontalieră menționat la articolul 86g, o cerere pentru a obține garanțiile adecvate, cu condiția ca respectivii creditori să poată aduce dovezi credibile că, datorită transformării transfrontaliere, achitarea creanțelor pe care le dețin este în pericol și nu au obținut garanții satisfăcătoare din partea societății. Statele membre se asigură că garanțiile sunt condiționate de producerea efectelor transformării transfrontaliere în conformitate cu articolul 86q.

(2) Statele membre pot prevedea obligația organului administrativ sau a organului de conducere al societății de a furniza o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară actuală a acesteia la o dată care nu poate fi nu mai devreme de o lună înainte de comunicarea declarației respective. Declarația trebuie să precizeze că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului administrativ sau a organului de conducere al societății la data declarației respective și, după efectuarea unor investigații rezonabile, respectivul organ administrativ sau de conducere nu a luat la cunoștință niciun motiv pentru care societatea nu ar fi în măsură, după ce transformarea produce efecte, să își execute obligațiile la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul de transformare transfrontalieră în conformitate cu articolul 86g.

(3) Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere punerii în aplicare a dreptului statului membru de plecare în ceea ce privește efectuarea sau garantarea obligațiilor pecuniare sau nepecuniare în favoarea entităților publice.

(4) Statele membre se asigură că acei creditori ale căror drepturi de creanță sunt anterioare comunicării proiectului de transformare transfrontalieră pot iniția proceduri împotriva societății și în statul membru de plecare, în termen de doi ani de la data la care transformarea produce efecte, fără a aduce atingere normelor în materie de competență care derivă din dreptul Uniunii sau cel intern sau dintr-o înțelegere contractuală. Posibilitatea de a iniția astfel de proceduri se adaugă la alte norme privind alegerea competenței care se aplică în temeiul dreptului Uniunii.

Articolul 86k

Informarea și consultarea angajaților

(1) Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu transformarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic prevăzut de Directiva 2002/14/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide ca drepturile angajaților de a fi informați și consultați să se aplice și angajaților altor societăți decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2) În pofida articolului 86e alineatul (7) și articolului 86g alineatul (1) litera (b), statele membre asigură faptul că drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin înainte de adoptarea proiectului de transformare transfrontalieră sau a raportului menționat la articolul 86e, în funcție de care dintre acestea survine prima, astfel încât angajaților să li se dea un răspuns motivat înainte de adunarea generală menționată la articolul 86h.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor sau practicilor în vigoare mai favorabile angajaților, statele membre determină aranjamentele practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.

Articolul 86l

Participarea angajaților

(1) Fără a aduce atingere alineatului (2), societatea transformată intră sub incidența normelor în vigoare privind participarea angajaților din statul membru de destinație, în cazul în care acestea există.

(2) Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru de destinație, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea are, în cele șase luni care precedă comunicarea proiectului de transformare transfrontalieră, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, astfel cum se stabilește în dreptul statului membru de plecare, pentru declanșarea participării angajaților în înțelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care dreptul statului membru de destinație:

(a)

nu prevede cel puțin același nivel de participare a angajaților precum cel practicat de societate înainte de transformarea transfrontalieră, măsurat în funcție de proporția reprezentanților angajaților față de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unitățile de profit ale societății, sub rezerva existenței unei reprezentări a angajaților; sau

(b)	nu prevede, pentru angajații sediilor societății transformate, situate în alte state membre, aceeași posibilitate de a-și exercita drepturile de participare ca și angajații din statul membru de destinație.

(3) În cazurile menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, participarea angajaților la societatea transformată și implicarea lor în definirea acestor drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva alineatelor (4)-(7) de la prezentul articol, în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

(a)	articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i), articolul 3 alineatul (2) litera (b), articolul 3 alineatul (3), articolul 3 alineatul (4) primele două teze, și articolul 3 alineatele (5) și (7);

(b)	articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) și (h) și articolul 4 alineatele (3) și (4);

(c)	articolul 5;

(d)	articolul 6;

(e)	articolul 7 alineatul (1), cu excepția literei (b) a doua liniuță;

(f)	articolele 8, 10, 11 și 12; și

(g)	partea 3 litera (a) din anexă.

(4) Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

(a)

acordă organului special de negociere dreptul de a decide, cu o majoritate de două treimi a asociaților săi care reprezintă cel puțin două treimi dintre angajați, să nu inițieze negocieri sau să pună capăt negocierilor deja inițiate și să se bazeze pe normele de participare în vigoare în statul membru de destinație;

(b)

pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare și în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrul organului administrativ al societății transformate. Cu toate acestea, în cazul în care, în societate, reprezentanții angajaților au constituit cel puțin o treime din organul administrativ sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporție a reprezentanților angajaților în organul administrativ mai mică de o treime;

(c)

se asigură că normele privind participarea angajaților care se aplicau înainte de transformarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absența unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexa la Directiva 2001/86/CE.

(5) Extinderea drepturilor de participare la angajații societății transformate care lucrează în alte state membre, astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajații respectivi la calcularea pragurilor de angajați care conferă drepturi de participare în temeiul dreptului intern.

(6) În cazul în care urmează să aibă la bază un sistem de participare a angajaților, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), societatea transformată este obligată să adopte o formă juridică care permite exercitarea drepturilor de participare.

(7) În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea transformată este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricărei viitoare transformări, fuziuni sau divizări, indiferent dacă este transfrontalieră sau internă, pentru o perioadă de patru ani după ce transformarea transfrontalieră produce efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

(8) O societate comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaților, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 86m

Certificatul prealabil transformării

(1) Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate sau autorități competente să controleze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce privește acele părți de procedură care sunt reglementate de dreptul statului membru de plecare și să elibereze un certificat prealabil transformării care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru de plecare (denumită în continuare „autoritate competentă”).

Îndeplinirea procedurilor și formalităților poate include efectuarea sau garantarea obligațiilor pecuniare sau nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale specifice, inclusiv garantarea obligațiilor care decurg din procedurile în curs.

(2) Statele membre se asigură că cererea de obținere a unui certificat prealabil transformării de către societate este însoțită de următoarele:

(a)	proiectul de transformare transfrontalieră;

(b)	raportul și opinia anexată, dacă există, menționate la articolul 86e, precum și raportul menționat la articolul 86f, dacă sunt disponibile;

(c)	toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 86g alineatul (1); și

(d)	informații privind aprobarea din partea adunării generale menționată la articolul 86h.

(3) Statele membre pot impune ca cererea societății de a obține un certificat prealabil transformării să fie însoțită de informații suplimentare, cum ar fi, în special:

(a)	numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului de transformare transfrontalieră;

(b)	existența unor filiale și repartizarea geografică a acestora;

(c)	informații privind îndeplinirea obligațiilor de către societate față de organismele publice.

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita astfel de informații, dacă nu sunt furnizate de societate, de la alte autorități relevante.

(4) Statele membre se asigură că cererea menționată la alineatele (2) și (3), inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității competente, în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(5) În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 86l, autoritatea competentă din statul membru de plecare verifică dacă proiectul de transformare transfrontalieră include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite aranjamentele relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste aranjamente.

(6) Ca parte a controlului menționat la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

(a)	toate documentele și informațiile transmise autorității competente în conformitate cu alineatele (2) și (3);

(b)	indicarea, de către societate, a faptului că procedura menționată la articolul 86l alineatele (3) și (4) a început, după caz.

(7) Statele membre se asigură că controlul menționat la alineatul (1) se desfășoară în termen de trei luni de la data primirii documentelor și informațiilor privind aprobarea transformării transfrontaliere de către adunarea generală a societății. Controlul respectiv trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

(a)	în cazul în care se stabilește că transformarea transfrontalieră îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil transformării;

(b)

în cazul în care se stabilește că transformarea transfrontalieră nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil transformării și informează societatea cu privire la motivele deciziei sale; în acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile relevante sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8) Statele membre se asigură că autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil transformării atunci când se stabilește potrivit dreptului intern că transformarea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale.

(9) În cazul în care autoritatea competentă, în timpul controlului menționat la alineatul (1) are îndoieli serioase care indică faptul că transformarea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ia în considerare fapte și împrejurări relevante, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoștința autorității competente în timpul controlului menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților relevante. Evaluarea în sensul prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură reglementată de dreptul intern.

(10) Dacă este necesar în scopul evaluării în temeiul alineatelor (8) și (9) să se ia în considerare informații suplimentare sau să se desfășoare activități de investigație suplimentare, perioada de trei luni prevăzută la alineatul (7) poate fi prelungită cu cel mult trei luni.

(11) Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la alineatele (7) și (10), statele membre se asigură ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenele respective.

(12) Statele membre se asigură că autoritatea competentă se poate consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de transformarea transfrontalieră, inclusiv cele din statul membru de destinație și pot obține de la aceste autorități și de la societate informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității transformării transfrontaliere, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul intern. În scopul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.

Articolul 86n

Transmiterea certificatului prealabil transformării

(1) Statele membre se asigură că certificatul prealabil transformării este pus la dispoziția autorităților menționate la articolul 86o alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil transformării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(2) Accesul la certificatul prealabil transformării se acordă gratuit autorităților menționate la articolul 86o alineatul (1) și registrelor.

Articolul 86o

Controlul legalității transformării transfrontaliere exercitat de statul membru de destinație

(1) Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate competentă care să controleze legalitatea transformării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care este reglementată de dreptul statului membru de destinație și să aprobe transformarea transfrontalieră.

Autoritatea respectivă se asigură, în special, că societatea care face obiectul transformării respectă dispozițiile de drept intern privind constituirea și înregistrarea societăților și, după caz, că au fost stabilite aranjamentele referitoare la participarea angajaților, în conformitate cu articolul 86l.

(2) În sensul alineatului (1) din prezentul articol, societatea prezintă autorității menționate la alineatul (1) din prezentul articol proiectul de transformare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 86h.

(3) Fiecare stat membru se asigură că orice cerere în sensul alineatului (1) depusă de societate, inclusiv orice informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(4) Autoritatea menționată la alineatul (1) aprobă transformarea transfrontalieră de îndată ce stabilește că toate condițiile relevante au fost îndeplinite în mod corespunzător, iar formalitățile au fost desfășurate în mod corespunzător în statul membru de destinație.

(5) Certificatul prealabil transformării este acceptat de autoritatea menționată la alineatul (1) ca atestând în mod concludent îndeplinirea corespunzătoare a procedurilor prealabile aplicabile și formalităților din statul membru de plecare, fără de care transformarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.

Articolul 86p

Înregistrarea

(1) Dreptul din statul membru de plecare și cel din statul membru de destinație stabilesc, în ceea ce privește teritoriile lor respective, aranjamentele, în conformitate cu articolul 16, de comunicare a înscrierii finalizării transformării transfrontaliere în registrele lor.

(2) Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor:

(a)	în registrul statului membru de destinație, faptul că înregistrarea societății transformate este rezultatul unei transformări transfrontaliere;

(b)	în registrul statului membru de destinație, data de înregistrare a societății transformate;

(c)	în registrul statului membru de plecare, faptul că radierea sau eliminarea din registru a societății este rezultatul unei transformări transfrontaliere;

(d)	în registrul statului membru de plecare, data radierii sau a eliminării din registru a societății;

(e)	în registrele statului membru de plecare, respectiv al statului membru de destinație, numărul de înregistrare, denumirea și forma juridică ale societății și numărul de înregistrare, denumirea și forma juridică ale societății transformate.

Registrele fac disponibile public informațiile menționate la primul paragraf și acestea pot fi accesate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(3) Statele membre se asigură că registrul din statul membru de destinație îi notifică registrului din statul membru de plecare, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, că transformarea transfrontalieră produce efecte. De asemenea, statele membre se asigură că înregistrarea societății este radiată sau eliminată imediat după primirea notificării respective.

Articolul 86q

Data de la care transformarea transfrontalieră produce efecte

Dreptul statului membru de destinație stabilește data de la care transformarea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă trebuie să fie ulterioară efectuării controlului menționat la articolele 86m și 86o.

Articolul 86r

Efectele unei transformări transfrontaliere

O transformare transfrontalieră are, începând cu data menționată la articolul 86q, următoarele efecte:

(a)	toate activele și datoriile societății, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt ale societății transformate;

(b)	asociații societății sunt în continuare asociați ai societății transformate, cu excepția cazului în care își înstrăinează acțiunile astfel cum se menționează la articolul 86i alineatul (1);

(c)	drepturile și obligațiile societății care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data la care transformarea transfrontalieră produce efecte sunt ale societății transformate.

Articolul 86s

Experți independenți

1. Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent responsabil cu întocmirea raportului menționat la articolul 86f.

2. Statele membre introduc norme pentru a garanta că:

(a)	expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent față de societatea care solicită certificatul prealabil transformării și nu are niciun conflict de interese cu aceasta; și

(b)	opinia expertului este imparțială și obiectivă și este oferită cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de legislația și de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.

Articolul 86t

Validitate

O transformare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă și neavenită.

Primul paragraf nu aduce atingere prerogativelor statelor membre, printre altele în legătură cu dreptul penal, prevenirea și combaterea finanțării terorismului, dreptul social, fiscalitatea și asigurarea respectării legii, de a impune măsuri și sancțiuni, în temeiul dreptului intern, după data la care transformarea transfrontalieră a început să producă efecte.”

La articolul 119, punctul 2 se modifică după cum urmează:

(a)	la sfârșitul literei (c) se adaugă următorul text: „; sau”;

(b)

se adaugă următoarea literă:

„(d)

una sau mai multe societăți își transferă, ca urmare a dizolvării fără lichidare, toate activele și datoriile unei alte societăți existente, societatea absorbantă, fără emiterea de noi acțiuni de către societatea absorbantă, cu condiția ca o persoană să dețină direct sau indirect totalitatea acțiunilor societăților care fuzionează sau cu condiția ca asociații societăților care fuzionează să dețină acțiunile în aceeași proporție în toate societățile care fuzionează.”

Articolul 120 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăților în niciuna dintre următoarele situații:

(a)	societatea se află în curs de lichidare și au început să distribuie activele către asociații săi;

(b)	societatea face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(5) Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților care fac obiectul:

(a)	procedurilor de insolvență sau al cadrelor de restructurare preventivă;

(b)	procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (4) litera (a); sau

(c)	măsurilor de prevenire a crizelor definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 101 din Directiva 2014/59/UE.”

Articolul 121 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), litera (a) se elimină;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Dispozițiile și formalitățile menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol le includ în special pe cele referitoare la procesul decizional referitor la fuziune și la protecția angajaților în ceea ce privește alte drepturi decât cele reglementate de articolul 133.”

Articolul 122 se modifică după cum urmează:

(a)

literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)	pentru fiecare dintre societățile care fuzionează, forma juridică și denumirea sa și adresa sediilor lor sociale, și forma juridică și denumirea propuse pentru societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere și adresa propusă a sediului său social;

(b)	rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societății și valoarea oricărei plăți în numerar, după caz;”;

(b)

literele (h) și (i) se înlocuiesc cu următorul text:

„(h)	orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societăților care fuzionează;

(i)	actul constitutiv al societății care rezultă din fuziunea transfrontalieră, după caz, și statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat;”;

(c)

se adaugă următoarele litere:

„(m)	detalii privind oferta de compensație bănească pentru asociați în conformitate cu articolul 126a;

(n)	orice garanții oferite creditorilor, precum garanții sau angajamente.”

10.

Articolele 123 și 124 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 123

Publicitate

(1) Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate de societate și puse la dispoziția publicului în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care fuzionează, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 126:

(a)	proiectul comun de fuziune transfrontalieră; și

(b)

o notificare prin care se informează asociații, creditorii și reprezentanții angajaților societății care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși, că pot prezenta societății respective, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observații cu privire la proiectul de fuziune transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca raportul expertului independent să fie comunicat și pus la dispoziția publicului în registru.

Statele membre se asigură că societatea este în măsură să excludă informațiile confidențiale din raportul expertului independent dat publicității.

Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(2) Statele membre pot excepta societățile care fuzionează de la cerința privind comunicarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționată la articolul 126 și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectivele societăți pun la dispoziția publicului, pe site-ul lor web, în mod gratuit, documentele menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor, și care sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3) În cazul în care societățile care fuzionează pun la dispoziție proiectul comun de fuziune transfrontalieră în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, acestea fac publice în registrele corespunzătoare, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționată la articolul 126, și următoarele informații:

(a)	pentru fiecare dintre societățile care fuzionează, forma juridică și denumirea sa și adresa sediului lor social precum și forma juridică și denumirea propuse pentru fiecare societate nou-creată și adresa propusă a sediului său social;

(b)	registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește fiecare dintre societățile care fuzionează, precum și numărul de înregistrare al respectivei societăți în respectivul registru;

(c)	indicarea, pentru fiecare dintre societățile care fuzionează, a aranjamentelor făcute pentru exercitarea drepturilor creditorilor, angajaților și asociaților; și

(d)

detalii privind site-ul web de pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de transformare transfrontalieră, notificarea menționată la alineatul (1), raportul expertului independent precum și informații complete cu privire la aranjamentele menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

Registrul statului membru a fiecăreia dintre societățile care fuzionează pune la dispoziția publicului informațiile menționate la primul paragraf literele (a)-(d).

(4) Statele membre se asigură că cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi îndeplinite integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața unei autorități competente din statele membre ale societăților care fuzionează, în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(5) În cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), comunicarea menționată la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se realizează cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.

(6) Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea menționată la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol, proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) de la prezentul articol să fie publicate în buletinul național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite informațiile relevante buletinului național sau unei platforme electronice centrale.

(7) Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt accesibile în mod gratuit publicului prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură, de asemenea, că toate taxele pe care registrele le percep de la societate pentru comunicarea menționată la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (6) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării unor astfel de servicii.

Articolul 124

Raportul organului administrativ sau al organului de conducere adresat asociaților și angajaților

(1) Organul administrativ sau organul de conducere al fiecăreia dintre societățile care fuzionează întocmește un raport adresat asociaților și angajaților în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale fuziunii, precum și implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru angajați.

În special, raportul precizează implicațiile fuziunii transfrontaliere asupra activității economice viitoare a societății.

(2) Raportul cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată asociaților și o secțiune destinată angajaților.

(3) Secțiunea din raport destinată asociaților trebuie, în special, să precizeze următoarele:

(a)	compensațiile bănești și metoda de calcul folosită pentru stabilirea compensației bănești;

(b)	rata de schimb a acțiunilor și metoda sau metodele de calcul folosite pentru determinarea ratei de schimb, după caz;

(c)	implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru asociați;

(d)	drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția asociaților în conformitate cu articolul 126a.

(5) Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, în special, să precizeze următoarele:

(a)	implicațiile fuziunii transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, după caz, orice măsuri necesare pentru a păstra respectivele raporturi;

(b)	orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile sau a adreselor sediilor comerciale ale societății;

(c)	cum anume afectează factorii menționați la literele (a) și (b) filialele societății.

(6) Raportul sau rapoartele se pun la dispoziție în orice caz în format electronic, împreună cu proiectul acordului de fuziune transfrontalieră, dacă este disponibil, la dispoziția asociaților fiecăreia dintre societățile care fuzionează și a reprezentanților angajaților fiecăreia dintre societățile care fuzionează sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 126.

Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziție cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.

(7) În cazul în care organul administrativ sau organul de conducere al societății care fuzionează primește, în timp util, o opinie privind informațiile menționate la alineatele (1) și (5) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dreptului intern, asociații sunt informați în acest sens, iar opinia respectivă se anexează la raport.

(8) Secțiunea din raport destinată angajaților nu este obligatorie în cazul în care o societate care fuzionează și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau organul de conducere.

(10) Alineatele (1)-(9) de la prezentul articol nu aduc atingere drepturilor și procedurilor de informare și consultare aplicabile, prevăzute la nivel național în urma transpunerii Directivelor 2002/14/CE și 2009/38/CE.”

11.

Articolul 125 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Cu toate acestea, în cazul în care nu este necesară aprobarea fuziunii de către adunarea generală a societății absorbante, în conformitate cu articolul 126 alineatul (3), raportul se pune la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale a celeilalte sau a celorlalte societăți care fuzionează.”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Raportul menționat la alineatul (1) trebuie să cuprindă în orice caz, opinia expertului cu privire la caracterul adecvat al nivelului compensației bănești și al ratei de schimb a acțiunilor. Atunci când evaluează compensația bănească, expertul ia în calcul prețul de piață al acțiunilor societăților care fuzionează înainte de anunțarea propunerii de fuziune sau valoarea societății, excluzând efectul fuziunii propuse, care se stabilește în conformitate cu metodele de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

(a)	să indice metoda sau metodele utilizate pentru a determina compensația bănească propusă;

(b)	să indice metoda sau metodele utilizate pentru a calcula rata propusă pentru schimbul de acțiuni;

(c)

să indice dacă metoda sau metodele utilizate sunt adecvate pentru evaluarea cuantumului compensației bănești și rata de schimb a acțiunilor, să indice valorile calculate prin utilizarea metodelor respective și să emită o opinie privind importanța relativă alocată metodelor în cauză pentru calcularea valorii decise, și în cazul în care au fost folosite metode diferite în societățile care fuzionează, să indice, de asemenea, dacă se justifică folosirea de metode diferite; și

(d)	să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării.

Expertul are dreptul de a obține din partea societăților care fuzionează toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.”;

(c)	la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf: „Statele membre pot să excepteze societățile cu asociat unic de la aplicarea prezentului articol.”

12.

Articolul 126 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 124 și 125, după caz, opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 124 și observațiile depuse în conformitate cu articolul 123, adunarea generală a fiecăreia dintre societățile care fuzionează decide, printr-o hotărâre, dacă aprobă proiectul comun de fuziune transfrontalieră și dacă modifică actul constitutiv și statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(4) Statele membre se asigură că aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv unul sau mai multe dintre motivele următoare:

(a)	rata de schimb a acțiunilor menționată la articolul 122 litera (b) a fost stabilită în mod necorespunzător;

(b)	compensația bănească menționată la articolul 122 litera (m) a fost stabilită în mod necorespunzător; sau

(c)	informațiile furnizate în legătură cu rata de schimb a acțiunilor menționată la litera (a) sau compensația bănească menționată la litera (b) nu au respectat cerințele legale.”

13.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 126a

Protecția asociaților

(1) Statele membre se asigură că cel puțin asociații societăților care fuzionează care au votat împotriva aprobării proiectului de fuziune transfrontalieră au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) în cazul în care, în urma fuziunii, ar urma să primească acțiuni la societatea care rezultă din fuziune care ar fi reglementată de dreptul altui stat membru decât statul membru al societății care fuzionează.

Statele membre pot acorda dreptul menționat la primul paragraf și altor asociați ai societăților care fuzionează.

Statele membre pot cere ca opoziția expresă față de proiectul comun de fuziune transfrontalieră, intenția asociaților de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile sau ambele să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 126. Statele membre pot permite ca înregistrarea opoziției față de proiectul comun de fuziune transfrontalieră să fie considerată drept dovadă suficientă a unui vot negativ.

(2) Statele membre stabilesc termenul în care asociații menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății care fuzionează decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 126. Statele membre se asigură că societățile care fuzionează pun la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3) Statele membre stabilesc, de asemenea, termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul comun de fuziune transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care fuziunea transfrontalieră produce efecte în conformitate cu articolul 129.

(4) Statele membre se asigură că orice asociat care și-a declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor, dar consideră că compensația bănească oferită de societatea care fuzionează nu a fost stabilită adecvat, are dreptul să solicite, în fața autorității competente sau a organului abilitat prin dreptul intern, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi compensație bănească suplimentară se aplică pentru toți asociații societății care fuzionează care și-au declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5) Statele membre se asigură că dreptul statului membru sub incidența căruia intră societatea care fuzionează reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(4) și că statul membru respectiv are competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

(6) Statele membre se asigură că asociații societăților care fuzionează ce nu au dreptul sau nu și-au exercitat dreptul de a-și înstrăina acțiunile, dar consideră că rata de schimb a acțiunilor stabilită în proiectul comun de fuziune transfrontalieră este inadecvată, pot contesta respectiva rată de schimb a acțiunilor și pretinde plăți în numerar. Procedurile corespunzătoare se inițiază pe lângă autoritatea competentă sau organul abilitat în temeiul dreptului statului membru care este aplicabil societății relevante care fuzionează, în termenul stabilit în dreptul intern respectiv și astfel de proceduri nu împiedică înregistrarea fuziunii transfrontaliere. Decizia instanței are caracter obligatoriu pentru societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere.

Statele membre pot stabili că rata de schimb a acțiunilor, astfel cum este stabilită în decizia respectivă, se aplică pentru orice asociați ai societății care fuzionează care nu au avut dreptul sau nu și-au exercitat dreptul de înstrăinare a acțiunilor.

(7) Statele membre pot să prevadă că societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere poate să ofere acțiuni sau alt tip de compensație în locul plății în numerar.

Articolul 126b

Protecția creditorilor

(1) Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare comunicării proiectului comun de fuziune transfrontalieră și nu sunt încă scadente la data comunicării respective.

Statele membre au grijă ca creditorii care nu sunt mulțumiți cu garanțiile oferite în proiectul comun de fuziune transfrontalieră, prevăzute la articolul 122 litera (n) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la comunicarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră menționat la articolul 123, să solicite în fața autorității administrative sau judiciare corespunzătoare garanții adecvate, cu condiția ca respectivii creditori să poată aduce dovezi credibile că fuziunea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că nu au obținut garanții satisfăcătoare de la societățile care fuzionează.

Statele membre se asigură că garanțiile sunt condiționate de producerea efectelor fuziunii transfrontaliere în conformitate cu articolul 129.

(2) Statele membre pot prevedea obligația organului administrativ sau a organului de conducere al fiecărei societăți care fuzionează de a da o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară actuală la o dată, care nu poate fi mai devreme de o lună înainte de comunicarea declarației respective. Declarația precizează că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului administrativ sau a organului de conducere al societăților care fuzionează la data declarației respective și, după efectuarea unor investigații rezonabile, organul administrativ sau organul de conducere nu a luat la cunoștință niciun motiv pentru care societatea rezultată în urma fuziunii nu ar fi în măsură să își onoreze obligațiile la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul comun de fuziune transfrontalieră în conformitate cu articolul 123.

(3) Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere aplicării dreptului statelor membre ale societăților care fuzionează în ce privește achitarea sau garantarea obligațiilor pecuniare sau nepecuniare în favoarea entităților publice.

Articolul 126c

Informarea și consultarea angajatului

(1) Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu fuziunea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic stabilit în Directivele 2002/14/CE și 2001/23/CE, în cazul în care fuziunea transfrontalieră este considerată a fi transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide ca drepturile de consultare și informare ale angajaților să se aplice și angajaților altor societăți decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2) În pofida articolului 123 alineatul (1) litera (b) și articolului 124 alineatul (7), statele membre se asigură că drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin înainte de adoptarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră sau a raportului menționat la articolul 124, în funcție de care dintre acestea survine prima, astfel încât angajaților să li se ofere un răspuns motivat înainte de adunarea generală menționată la articolul 126.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor sau practicilor în vigoare care sunt mai favorabile angajaților, statele membre determină aranjamentele practice de exercitare a dreptului la informare și consultare în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/14/CE.”

14.

Articolul 127 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 127

Certificatul prealabil fuziunii

(1) Statele membre desemnează instanța judecătorească, notariatul sau altă autoritate sau autorități competente să controleze legalitatea fuziunilor transfrontaliere în ceea ce privește acele părți de procedură care sunt guvernate de dreptul statului membru de origine ale societății care fuzionează și să elibereze un certificat prealabil fuziunii care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru al societății care fuzionează (denumită în continuare „autoritatea competentă”).

(2) Statele membre se asigură că cererea de obținere a unui certificat prealabil fuziunii de către societatea care fuzionează este însoțită de următoarele:

(a)	proiectul comun de fuziune transfrontalieră;

(b)	raportul și opinia anexată, dacă există, menționate la articolul 124, precum și raportul menționat la articolul 125, dacă sunt disponibile;

(c)	toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 123 alineatul (1); și

(d)	informații privind aprobarea din partea adunării generale menționată la articolul 126.

(3) Statele membre pot impune ca cererea societății care fuzionează de a obține un certificat prealabil fuziunii să fie însoțită de informații suplimentare, precum, în special:

(a)	numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului comun de fuziune transfrontalieră;

(b)	existența filialelor și amplasarea geografică a acestora;

(c)	informații privind îndeplinirea obligațiilor de către societatea care fuzionează față de organismele publice.

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita aceste informații, dacă acestea nu sunt furnizate de societatea care fuzionează, de la alte autorități relevante.

(5) În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 133, autoritatea competentă din statul membru al societății care fuzionează verifică dacă proiectul comun de fuziune transfrontalieră include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite aranjamentele relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste aranjamente.

(6) Ca parte a controlului menționat la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

(a)	toate documentele și informațiile transmise autorității competente în conformitate cu alineatele (2) și (3);

(b)	indicarea, de către societățile care fuzionează, a faptului că procedura menționată la articolul 133 alineatele (3) și (4) a început, după caz.

(7) Statele membre se asigură că controlul menționat la alineatul (1) se desfășoară în termen de trei luni de la primirea documentelor și informațiilor privind aprobarea fuziunii transfrontaliere de către adunarea generală a societății care fuzionează. Controlul respectiv trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

(a)	în cazul în care se stabilește că fuziunea transfrontalieră îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil fuziunii;

(b)

în cazul în care se stabilește că fuziunea transfrontalieră nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil fuziunii și informează societatea cu privire la motivele deciziei sale; în acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile relevante sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8) Statele membre se asigură ca autoritatea competentă să nu elibereze certificatul prealabil fuziunii dacă se stabilește potrivit dreptului intern, că fuziunea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau al celui intern, sau în scopuri criminale.

(9) În cazul în care autoritatea competentă, în timpul controlului menționat la alineatul (1) are îndoieli serioase care indică faptul că fuziunea transfrontalieră se efectuează în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ia în considerare faptele și împrejurările relevante, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care i-au fost aduse la cunoștință în timpul controlului menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților relevante. Evaluarea în sensul prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură reglementată de dreptul intern.

(11) Dacă din cauza complexității procedurii transfrontaliere evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la alineatele (7) și (10), statele membre se asigură că solicitantului i se comunică motivele eventualelor întârzieri înainte să expire termenele respective.

(12) Statele membre se asigură că autoritatea competentă se poate consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de fuziunea transfrontalieră, inclusiv din partea statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii, și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societatea care fuzionează, informațiile și documentele necesare pentru a verifica legalitatea fuziunii transfrontaliere, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul intern. În scopul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.”

15.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 127a

Transmiterea certificatului prealabil fuziunii

(1) Statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este transmis autorităților menționate la articolul 128 alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil fuziunii este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(2) Accesul la certificatul prealabil fuziunii se acordă gratuit autorităților menționate la articolul 128 alineatul (1) și registrelor.”

16.

Articolul 128 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În sensul alineatului (1) din prezentul articol, fiecare societate care fuzionează prezintă autorității menționate la alineatul (1) din prezentul articol proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 126 sau, în cazul în care aprobarea adunării generale nu este necesară în conformitate cu articolul 132 alineatul (3), proiectul comun de fuziune transfrontalieră aprobat de fiecare dintre societățile care fuzionează, în conformitate cu dreptul intern.”;

(b)

se adaugă următoarele alineate:

„(3) Fiecare stat membru se asigură că orice cerere în sensul alineatului (1), de către oricare dintre societățile care fuzionează, inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața unei autorități menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(4) Autoritatea menționată la alineatul (1) aprobă fuziunea transfrontalieră de îndată ce a stabilit îndeplinirea tuturor condițiilor relevante.

(5) Autoritatea menționată la alineatul (1) acceptă certificatul prealabil fuziunii ca probă concludentă a îndeplinirii corecte a procedurilor și formalităților prealabile aplicabile fuziunii în statul membru respectiv, în absența cărora fuziunea transfrontalieră nu poate fi aprobată.”

17.

Articolul 130 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 130

Înregistrarea

(1) Legislațiile statelor membre sub jurisdicția căruia se află societățile care fuzionează și societatea care rezultă în urma fuziunii stabilesc, cu privire la teritoriile lor respective, aranjamentele, în conformitate cu articolul 16, prin care se face publică finalizarea fuziunii transfrontaliere în registrele lor.

(2) Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele lor:

(a)	în registrul statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii, faptul că înregistrarea societății rezultate în urma fuziunii este rezultatul unei fuziuni transfrontaliere;

(b)	în registrul statului membru al societății care rezultă în urma fuziunii, data înregistrării societății rezultate în urma fuziunii;

(c)	în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care fuzionează, faptul că radierea sau eliminarea din registru a societății care fuzionează este rezultatul unei fuziuni transfrontaliere;

(d)	în registrul statului membru al fiecăreia dintre societățile care fuzionează, data radierii sau a eliminării din registru a societății care fuzionează;

(e)	în registrele statelor membre ale fiecăreia dintre societățile care fuzionează și al statului membru al societății rezultate în urma fuziunii, numărul de înregistrare, denumirea și forma juridică ale fiecăreia dintre societățile care fuzionează și a societății care rezultă în urma fuziunii.

Registrele fac disponibile publicului informațiile menționate la primul paragraf iar acestea sunt accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(3) Statele membre asigură faptul că registrul din statul membru al societății rezultate în urma fuziunii transfrontaliere notifică registrului din statul membru al fiecărei societăți care fuzionează, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor faptul că fuziunea transfrontalieră s-a produs. Statele membre asigură, de asemenea, faptul că înregistrarea societății care fuzionează este radiată sau ștearsă din registru imediat la primirea notificării respective.”

18.

Articolul 131 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următoarele:

„(1) Fuziunea transfrontalieră realizată în conformitate cu articolul 119 punctul 2 literele (a), (c) și (d) produce următoarele efecte începând cu data menționată la articolul 129:

(a)	toate activele și datoriile societății absorbite, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societatea absorbantă;

(b)	asociații societății absorbite devin asociații societății absorbante, cu excepția cazului în care și-au înstrăinat acțiunile astfel cum se prevede la articolul 126a alineatul (1);

(c)	societatea absorbită își încetează existența.”;

(b)

la alineatul (2), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)	toate activele și datoriile societăților care fuzionează, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către noua societate;

(b)	asociații societăților care fuzionează devin asociații noii societăți, cu excepția cazului în care își înstrăinează acțiunile astfel cum se prevede la articolul 126a alineatul (1);”.

19.

Articolul 132 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazul în care fuziunea transfrontalieră prin absorbție este realizată fie de o societate care deține toate acțiunile și alte titluri de valoare care conferă drept de vot în adunările generale ale societății sau ale societăților absorbite, fie de o persoană care deține direct sau indirect totalitatea acțiunilor în societatea absorbantă și în societatea sau societățile absorbite, iar societatea absorbantă nu alocă nicio acțiune în cadrul fuziunii:

—	articolul 122 literele (b), (c), (e) și (m), articolul 125 și articolul 131 alineatul (1) litera (b) nu se aplică;

—	articolul 124 și articolul 126 alineatul (1) nu se aplică societății sau societăților absorbite.”;

(b)

se adaugă următorul alineat:

„(3) În cazul în care legislațiile statelor membre ale tuturor societăților care fuzionează prevăd exceptarea de la aprobarea de către adunarea generală în conformitate cu articolul 126 alineatul (3) și cu alineatul (1) de la prezentul articol, proiectul comun de fuziune transfrontalieră sau informațiile menționate la articolul 123 alineatele (1)-(3) și rapoartele menționate la articolele 124 și 125 se pun la dispoziție cu cel puțin o lună înainte de adoptarea deciziei privind fuziunea de către societate în conformitate cu dreptul intern.”

20.

Articolul 133 se modifică după cum urmează:

(a)

La alineatul (2), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru în care societatea rezultată în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care cel puțin una dintre societățile care fuzionează are, în cele șase luni care precedă comunicarea proiectului comun de fuziune transfrontalieră, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, astfel cum este stabilit în dreptul statului membru sub jurisdicția căruia se află societatea care fuzionează, pentru declanșarea participării angajaților în înțelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care dreptul intern aplicabil societății rezultate în urma fuziunii transfrontaliere:”;

(b)

la alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

acordă organelor competente ale societăților care fuzionează, în cazul în care cel puțin una dintre acestea funcționează în temeiul unui sistem de participare a angajaților în înțelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE, dreptul de a alege, fără o negociere prealabilă, între a aplica în mod direct normele standard de participare menționate în partea 3 litera (b) din anexa la directiva respectivă, în conformitate cu legislația statului membru în care societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere își are sediul social, sau a respecta normele respective începând cu data înregistrării;”;

(c)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7) În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea care rezultă în urma fuziunii transfrontaliere este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricăror viitoare fuziuni, divizări sau transformări, transfrontaliere sau interne, pentru o perioadă de patru ani după ce fuziunea transfrontalieră a produs efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).”;

(d)

se adaugă următorul alineat:

„(8) O societate comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora dacă optează să aplice normele standard de participare menționate la alineatul (3) litera (h) sau dacă intră în negocieri în cadrul organului special de negociere. În al doilea caz, societatea comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor fără întârzieri nejustificate.”

21.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 133a

Experți independenți

(1) Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent responsabil cu întocmirea raportului menționat la articolul 125.

(2) Statele membre introduc dispoziții pentru a garanta că:

(a)	expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent față de societatea care solicită certificatul prealabil fuziunii și nu are niciun conflict de interese cu aceasta; și

(b)	opinia expertului este imparțială și obiectivă și este oferită cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate prevăzute de dreptul și de standardele profesionale pe care expertul trebuie să le respecte.”

22.

La articolul 134 se adaugă următorul paragraf:

„Primul paragraf nu afectează prerogativele statelor membre în privința dreptului penal, prevenirii și combaterii finanțării terorismului, dreptului social, fiscalității și asigurării respectării legii, de a impune măsuri și sancțiuni, în temeiul dreptului intern, după data la care fuziunea transfrontalieră a produs efecte.”

23.

În titlul II se adaugă următorul capitol:

„CAPITOLUL IV

Divizări transfrontaliere ale societăților comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris

Articolul 160a

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică divizărilor transfrontaliere ale societăților comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris care este constituită în conformitate cu dreptul unui stat membru și care își au sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în Uniune, cu condiția ca cel puțin două dintre societățile comerciale cu răspundere până la concurența capitalului social subscris implicate în divizare să intre sub incidența legislațiilor unor state membre diferite.

(2) În pofida articolului 160b punctul 4, prezentul capitol se aplică, de asemenea, divizărilor transfrontaliere în cazul cărora dreptul a cel puțin unuia dintre statele membre vizate permite ca plata în numerar menționată la articolul 160b punctul 4 literele (a) și (b) să depășească 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, 10 % din valoarea contabilă nominală a titlurilor de valoare sau acțiunilor reprezentând capitalul societăților beneficiare.

(3) Prezentul capitol nu se aplică divizărilor transfrontaliere la care participă o societate al cărei obiect de activitate este plasamentul colectiv de capitaluri furnizate de către public, care funcționează pe principiul repartizării riscurilor și ale cărei acțiuni sunt răscumpărate sau rambursate, în mod direct sau indirect, din activele respectivei societăți, la cererea acționarilor. Măsurile luate de o astfel de societate pentru a se asigura că valoarea bursieră a acțiunilor sale nu variază semnificativ față de valoarea netă a activelor sunt considerate ca fiind echivalente cu o răscumpărare sau rambursare.

(4) Statele membre se asigură că prezentul capitol nu se aplică societăților în niciuna dintre următoarele situații:

(a)	societatea se află în curs de lichidare și a început să distribuie activele către asociații săi;

(b)	societatea face obiectul instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție prevăzute în titlul IV din Directiva 2014/59/UE;

(5) Statele membre pot decide să nu aplice prezentul capitol societăților care fac obiectul:

(a)	procedurilor de insolvență sau al cadrelor de restructurare preventivă;

(b)	procedurilor de lichidare, altele decât cele menționate la alineatul (4) litera (a); sau

(c)	măsurilor de prevenire a crizelor astfel cum sunt definite în articolul 2 alineatul (1) punctul 101 din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 160b

Definiții

În sensul prezentului capitol:

1.	«societate », înseamnă o societate comercială cu răspundere până la concurența capitalului social subscris de tipul celor enumerate în anexa II;

«societate care face obiectul divizării» înseamnă o societate care, în procesul de divizare transfrontalieră își transferă toate activele și datoriile către două sau mai multe societăți în cazul unei divizări complete, sau care își transferă o parte din activele și datoriile sale către una sau mai multe societăți, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare;

3.	«societate beneficiară» înseamnă o societate nou constituită în cursul divizării transfrontaliere;

«divizare » înseamnă o operațiune prin care:

(a)

o societate care face obiectul divizării, care este dizolvată fără a intra în lichidare, își transferă totalitatea activelor și datoriilor către două sau mai multe societăți beneficiare, în schimbul emiterii, către asociații societății care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acțiuni la societățile beneficiare și, după caz, în schimbul unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni (denumită în continuare «divizare completă»);

(b)

o societate care face obiectul divizării își transferă o parte dintre active și datorii către una sau mai multe societăți beneficiare, în schimbul emiterii, către asociații societății care face obiectul divizării, de titluri de valoare sau acțiuni la societățile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau la ambele și, după caz, în schimbul unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea nominală sau, în absența unei valori nominale, al unei plăți în numerar de maximum 10 % din valoarea contabilă a respectivelor titluri de valoare sau acțiuni (denumită în continuare «divizare parțială»);

(c)	o societate care face obiectul divizării își transferă o parte din active și datorii către una sau mai multe societăți beneficiare, în schimbul emiterii de titluri de valoare sau acțiuni la societățile care fac obiectul divizării (denumită în continuare «divizare prin separare»).

Articolul 160c

Proceduri și formalități

În conformitate cu dreptul Uniunii, dreptul statului membru al societății care face obiectul divizării reglementează acele părți ale procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinite în legătură cu divizarea transfrontalieră în vederea obținerii certificatului prealabil divizării, iar dreptul statelor membre ale societăților beneficiare reglementează acele părți ale procedurilor și formalităților care trebuie îndeplinite după primirea certificatului prealabil divizării.

Articolul 160d

Proiectul de divizare transfrontalieră

Organul administrativ sau de conducere al societății care face obiectul divizării întocmește proiectul de divizare transfrontalieră. Proiectul de divizare transfrontalieră trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

(a)	forma juridică și denumirea societății care face obiectul divizării și adresa sediului social, precum și forma juridică și denumirea propuse pentru societatea sau societățile noi care rezultă în urma divizării transfrontaliere și adresa sediilor sociale ale acestora;

(b)	rata aplicabilă schimbului titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților și valoarea oricărei plăți în numerar, dacă este cazul;

(c)	modalitățile de distribuire a titlurilor de valoare sau acțiunilor care reprezintă capitalul societăților beneficiare sau al societății care face obiectul divizării;

(d)	calendarul indicativ propus pentru divizarea transfrontalieră;

(e)	posibilele repercusiuni ale divizării transfrontaliere asupra forței de muncă;

(f)	data începând cu care deținerea titlurilor de valoare sau a acțiunilor care reprezintă capitalul societăților dau dreptul deținătorilor să participe la profit, precum și toate condițiile speciale care afectează acest drept;

(g)	data sau datele de la care tranzacțiile societății care face obiectul divizării vor fi considerate din punct de vedere contabil ca aparținând societăților beneficiare;

(h)	orice avantaje speciale acordate membrilor organelor administrativ, de conducere, de supraveghere sau de control ale societății care face obiectul divizării;

(i)	drepturile conferite de societățile beneficiare acelor asociați ai societății care face obiectul divizării care se bucură de drepturi speciale sau deținătorilor de titluri de valoare, altele decât acțiunile care reprezintă capitalul societății divizate, sau măsurile propuse cu privire la aceștia;

(j)	actele constitutive ale societăților beneficiare, după caz, și statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat și orice modificare a actului constitutiv al societății care face obiectul divizării, în caz de divizare parțială sau divizare prin separare;

(k)	dacă este cazul, informații cu privire la procedurile de stabilire, în conformitate cu articolul 160l, a aranjamentelor referitoare la implicarea angajaților în definirea drepturi de participare ale acestora la societățile beneficiare;

(l)

descrierea exactă a activelor și a datoriilor societății care face obiectul divizării și o declarație privind modul în care aceste active și datorii urmează să fie repartizate între societățile beneficiare sau păstrate de către societatea care face obiectul divizării în cazul unei divizări parțiale sau unei divizări prin separare, inclusiv dispoziții privind tratarea activelor sau a datoriilor care nu sunt alocate în mod explicit în proiectul de divizare transfrontalieră, cum ar fi activele sau datoriile care sunt necunoscute la data întocmirii proiectului de divizare transfrontalieră;

(m)	informații privind evaluarea activelor și a datoriilor care urmează să fie alocate fiecărei societăți implicate într-o divizare transfrontalieră;

(n)	data conturilor societății care face obiectul divizării, care este utilizată pentru a stabili condițiile divizării transfrontaliere;

(o)	dacă este cazul, alocarea adecvată către asociații societății care face obiectul divizării a acțiunilor și a titlurilor de valoare la societățile beneficiare sau la societatea care face obiectul divizării sau la ambele, precum și criteriul pe care se bazează această alocare;

(p)	detalii privind oferta de compensație bănească pentru asociați, în conformitate cu articolul 160i;

(q)	orice garanții oferite creditorilor, precum garanțiile reale sau angajamentele.

Articolul 160e

Raportul organului administrativ sau al organului de conducere adresat asociaților și angajaților

(1) Organul administrativ sau organul de conducere al societății care face obiectul divizării întocmește un raport pentru asociați și angajați în care explică și justifică aspectele juridice și economice ale divizării transfrontaliere, precum și implicațiile divizării transfrontaliere pentru angajați.

Raportul trebuie, în special, să precizeze implicațiile transformării transfrontaliere asupra activității economice viitoare a societății.

(2) Raportul cuprinde, de asemenea, o secțiune destinată asociaților și o secțiune destinată angajaților.

(3) Secțiunea din raport destinată asociaților trebuie, în special, să precizeze următoarele:

(a)	compensația bănească și metoda de calcul folosită pentru determinarea compensației bănești;

(b)	rata de schimb a acțiunilor și metoda sau metodele de calcul folosite pentru calcularea ratei de schimb, după caz;

(c)	implicațiile divizării transfrontaliere pentru asociați;

(d)	drepturile și măsurile reparatorii aflate la dispoziția asociaților, în conformitate cu articolul 160i.

(5) Secțiunea din raport destinată angajaților trebuie, în special, să precizeze următoarele:

(a)	implicațiile divizării transfrontaliere pentru raporturile de muncă, precum și, dacă este cazul, orice măsuri necesare pentru a păstra raporturile respective;

(b)	orice modificare substanțială a condițiilor de angajare aplicabile sau a adreselor sediilor comerciale ale societății;

(c)	cum anume afectează factorii menționați la literele (a) și (b) filialele societății.

(6) Raportul sau rapoartele se pun la dispoziție în orice caz în format electronic, împreună cu proiectul de divizare transfrontalieră, dacă este disponibil, asociaților societății care face obiectul divizării și a reprezentanților angajaților societății care este divizată sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajaților înșiși, cu cel puțin șase săptămâni înainte de data adunării generale menționate la articolul 160h.

(7) În cazul în care organul administrativ sau organul de conducere al societății care face obiectul divizării primește, în timp util, o opinie privind informațiile menționate la alineatele (1) și (5) din partea reprezentanților angajaților sau, dacă nu există astfel de reprezentanți, din partea angajaților înșiși, potrivit dreptului intern, asociații sunt informați în acest sens, iar opinia respectivă se anexează la raport.

(8) Secțiunea din raport destinată angajaților nu este obligatorie în cazul în care o societate care face obiectul divizării și filialele sale, dacă există, nu au alți angajați în afara celor care fac parte din organul administrativ sau de conducere.

(9) În cazul în care, în conformitate cu alineatul (4), se renunță la secțiunea din raport destinată asociaților menționată la alineatul (3) iar secțiunea destinată angajaților menționată la alineatul (5) nu este obligatorie în temeiul alineatului (8), raportul nu este necesar.

Articolul 160f

Raportul expertului independent

(1) Statele membre se asigură că un expert independent examinează proiectul de divizare transfrontalieră și întocmește un raport destinat asociaților. Raportul respectiv este pus la dispoziția asociaților cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160h. În funcție de dreptul statului membru, expertul poate fi o persoană fizică sau juridică.

(2) Raportul menționat la alineatul (1) cuprinde cel puțin opinia expertului cu privire la caracterul adecvat al nivelului compensației bănești și al ratei de schimb a acțiunilor. Atunci când evaluează compensațiile bănești, expertul ia în calcul prețul de piață al acțiunilor societății care face obiectul divizării, înainte de anunțarea propunerii de divizare, sau valoarea societății, excluzând efectul divizării propuse, care se determină în conformitate cu metodele de evaluare general acceptate. Ca o cerință minimă, raportul trebuie:

(a)	să indice metoda sau metodele utilizate pentru a determina compensația bănească propusă;

(b)	să indice metoda sau metodele utilizate pentru a calcula rata de schimb a acțiunilor propusă;

(c)

să indice dacă metodele respective sunt adecvate pentru a calcula cuantumul compensațiilor bănești și rata de schimb a acțiunilor, să menționeze valorile obținute prin utilizarea metodelor respective și să emită o opinie privind importanța relativă alocată metodelor respective pentru obținerea valorii decise; și

(d)	să descrie orice dificultăți mai deosebite întâmpinate în cursul evaluării.

Expertul are dreptul de a obține din partea societății care face obiectul divizării toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(3) Asociații societății care face obiectul divizării pot conveni în unanimitate să nu ceară nici examinarea acordului de divizare transfrontalieră de un expert independent, nici raportul expertului independent.

Statele membre pot să excepteze societățile cu asociat unic de la aplicarea prezentului articol.

Articolul 160g

Publicitate

(1) Statele membre se asigură că următoarele documente sunt comunicate de societate și puse la dispoziția publicului în registrul statului membru în care este înscrisă societatea care face obiectul divizării, cu cel puțin o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160h.

(a)	proiectul de divizare transfrontalieră; și

(b)

o notificare prin care se informează asociații, creditorii și reprezentanții angajaților societății care face obiectul divizării sau, în cazul în care nu există astfel de reprezentanți, angajații înșiși că pot prezenta societății, cu cel mult cinci zile lucrătoare înainte de data adunării generale, observații cu privire la proiectul de divizare transfrontalieră.

Statele membre pot cere ca proiectul de expertiză independentă să fie comunicat și pus la dispoziția publicului în registru.

Statele membre se asigură că societatea poate exclude informațiile confidențiale din raportul expertului independent dat publicității.

Documentele comunicate în conformitate cu prezentul alineat sunt, de asemenea, accesibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(2) Statele membre pot excepta o societate care face obiectul divizării de la cerința de comunicare menționată la alineatul (1) din prezentul articol dacă, pentru o perioadă continuă care începe cu cel puțin o lună înainte de data fixată pentru reuniunea adunării generale menționate la articolul 160h și se încheie cel mai devreme la sfârșitul acestei reuniuni, respectiva societate pune la dispoziția publicului documentele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pe site-ul său web, în mod gratuit.

Cu toate acestea, statele membre nu condiționează această exceptare de alte cerințe sau restricții în afara celor necesare pentru a asigura securitatea site-ului web și autenticitatea documentelor respective, și care sunt proporționale în vederea realizării acestor obiective.

(3) În cazul în care societatea care face obiectul divizării pune la dispoziție proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, aceasta depune la registru, cel puțin cu o lună înainte de data adunării generale menționate la articolul 160h, următoarele informații:

(a)	forma juridică și denumirea societății care face obiectul divizării și adresa sediului social precum și forma juridică și denumirea propuse pentru fiecare societate sau societăți nou-create în urma divizării transfrontaliere și adresa propusă a sediului social al acestora;

(b)	registrul la care au fost depuse documentele menționate la articolul 14 în ceea ce privește societatea care face obiectul divizării, precum și numărul său de înregistrare în respectivul registru;

(c)	indicarea aranjamentelor făcute pentru exercitarea drepturilor creditorilor, angajaților și asociaților; și

(d)

detalii privind site-ul web de pe care pot fi consultate online, în mod gratuit, proiectul de divizare transfrontalieră, notificarea menționată la alineatul (1) și raportul expertului independent, precum și informații complete cu privire la aranjamentele menționate la litera (c) de la prezentul alineat.

Registrul pune la dispoziția publicului informațiile menționate la literele (a)-(d) de la primul paragraf.

(4) Statele membre se asigură că cerințele menționate la alineatele (1) și (3) pot fi îndeplinite integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața unei autorități competente din statul membru vizat, în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(5) Statele membre pot prevedea obligația ca, în plus față de comunicarea menționată la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol, proiectul de divizare transfrontalieră sau informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol să fie publicate în buletinul național sau prin intermediul unei platforme electronice centrale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3). În acest caz, statele membre se asigură că registrul transmite informațiile relevante buletinului național sau unei platforme electronice centrale.

(6) Statele membre se asigură că documentația menționată la alineatul (1) sau informațiile menționate la alineatul (3) sunt puse la dispoziția publicului gratuit prin sistemul de interconectare a registrelor.

Statele membre se mai asigură și că toate taxele pe care registrele le percep de la societate pentru comunicarea menționată la alineatele (1) și (3) și, după caz, pentru publicarea menționată la alineatul (5) nu depășesc recuperarea costurilor asociate prestării serviciului.

Articolul 160h

Aprobarea de către adunarea generală

(1) După ce ia la cunoștință rapoartele menționate la articolele 160e și 160f, după caz, opiniile angajaților transmise în conformitate cu articolul 160e și observațiile depuse în conformitate cu articolul 160g, adunarea generală a societății care face obiectul divizării decide, printr-o hotărâre, dacă aprobă proiectul de divizare transfrontalieră și dacă modifică actul constitutiv și statutul, atunci când acesta este cuprins într-un act separat.

(2) Adunarea generală a societății care face obiectul divizării își poate rezerva dreptul de a condiționa implementarea divizării transfrontaliere de ratificarea expresă de către adunarea generală a aranjamentelor menționate la articolul 160l.

(3) Statele membre se asigură că aprobarea proiectului de divizare transfrontalieră și orice modificare a proiectului respectiv necesită o majoritate de cel puțin două treimi dar nu mai mult de 90 % din voturile aferente acțiunilor sau capitalului subscris reprezentate la adunarea generală. În orice caz, pragul de vot nu trebuie să fie mai mare decât cel prevăzut în dreptul intern pentru aprobarea fuziunilor transfrontaliere.

(4) În cazul în care o clauză din proiectul de divizare transfrontalieră sau orice modificare a actului constitutiv al societății care face obiectul divizării duce la o majorare a obligațiilor economice ale unui asociat față de societate sau față de terți, statele membre pot prevedea într-o asemenea situație specială că respectiva clauză sau modificare a actului constitutiv al societății care face obiectul divizării trebuie aprobată de asociatul vizat, cu condiția ca acesta să se afle în imposibilitatea de a-și exercita drepturilor prevăzute la articolul 160i.

(5) Statele membre se asigură că aprobarea divizării transfrontaliere de către adunarea generală nu poate fi contestată invocându-se exclusiv motivele următoare:

(a)	rata de schimb a acțiunilor menționată la articolul 160d litera (b) fost stabilită în mod necorespunzător;

(b)	compensația bănească menționată la articolul 160d litera (p) a fost stabilită în mod necorespunzător;

(c)	informațiile furnizate în legătură cu rata de schimb a acțiunilor menționată la litera (a) sau cu compensația bănească menționată la litera (b) nu au respectat cerințele legale.

Articolul 160i

Protecția asociaților

(1) Statele membre se asigură că cel puțin asociații unei societăți care face obiectul divizării care au votat împotriva aprobării proiectului de divizare transfrontalieră a societății au dreptul să își înstrăineze acțiunile în schimbul unei compensații bănești corespunzătoare în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) cu condiția ca, în urma divizării transfrontaliere, ar urma să primească acțiuni la societățile beneficiare care ar fi sub jurisdicția altui stat membru decât statul membru al societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot acorda dreptul menționat la primul paragraf și altor asociați ai societății care face obiectul divizării.

Statele membre pot cere ca opoziția expresă față de proiectul de divizare transfrontalieră, intenția asociaților de a-și exercita dreptul de a-și înstrăina acțiunile, sau ambele, să fie atestate corespunzător cu documente, cel mai târziu cu prilejul adunării generale menționate la articolul 160h. Statele membre pot permite ca opoziția față de proiectul de divizare transfrontalieră să fie considerată drept dovadă suficientă a unui vot negativ.

(2) Statele membre stabilesc termenul în care asociații menționați la alineatul (1) trebuie să declare societății care face obiectul divizării decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor. Termenul respectiv nu trebuie să depășească o lună de la adunarea generală menționată la articolul 160h. Statele membre se asigură că societatea care face obiectul divizării pune la dispoziție o adresă electronică unde se poate trimite declarația respectivă în format electronic.

(3) Statele membre stabilesc de asemenea termenul în care trebuie plătită compensația bănească specificată în proiectul de divizare transfrontalieră. Acest termen nu poate depăși două luni de la data la care divizarea transfrontalieră produce efecte potrivit articolului 160q.

(4) Statele membre se asigură că orice asociat care și-a declarat decizia de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor sale dar consideră că compensația bănească oferită de societatea care face obiectul divizării nu a fost stabilită în mod corespunzător, are dreptul să solicite, în fața autorității competente sau a organului abilitat prin dreptul intern, o compensație bănească suplimentară. Statele membre stabilesc un termen pentru depunerea cererii de compensație bănească suplimentară.

Statele membre pot stabili că decizia finală de a oferi o compensație bănească suplimentară este valabilă pentru toți asociații societății care face obiectul divizării care și-au declarat intenția de a-și exercita dreptul de înstrăinare a acțiunilor în conformitate cu alineatul (2).

(5) Statele membre se asigură că dreptul statului membru al societății care face obiectul divizării reglementează drepturile menționate la alineatele (1)-(4) și că respectivul stat membru deține competența exclusivă de a soluționa orice litigiu legat de aceste drepturi.

(6) Statele membre se asigură că asociații societății care face obiectul divizării ce nu au dreptul sau nu și-au exercitat dreptul de a-și înstrăina acțiunile, dar consideră că rata de schimb a acțiunilor stabilită în proiectul de divizare transfrontalieră este inadecvată, pot contesta respectiva rată de schimb a acțiunilor și pretinde plata în numerar. Procedurile în această privință se inițiază în fața autorității competente sau a organului abilitat în temeiul dreptului statului membru al societății care face obiectul divizării, în termenul stabilit în dreptul intern respectiv și nu împiedică înregistrarea divizării transfrontaliere. Decizia are caracter obligatoriu pentru societățile beneficiare și, în cazul unei divizări parțiale, și pentru societatea care face obiectul divizării.

(7) Statele membre pot de asemenea să prevadă că societatea beneficiară vizată și, în cazul unei divizări parțiale, societatea care face obiectul divizării, pot să ofere acțiuni sau alt tip de compensație în locul plății în numerar.

Articolul 160j

Protecția creditorilor

(1) Statele membre prevăd un sistem adecvat de protecție a intereselor creditorilor, ale căror drepturi de creanță sunt anterioare comunicării proiectului de divizare transfrontalieră și nu sunt scadente la data comunicării respective. Statele membre se asigură că creditorii care nu sunt mulțumiți cu garanțiile oferite în proiectul de divizare transfrontalieră, astfel cum sunt prevăzute la articolul160d litera (q) să aibă posibilitatea, în termen de trei luni de la comunicarea proiectului de divizare transfrontalieră menționată la articolul 160g, să solicite în fața autorității administrative sau judiciare corespunzătoare garanții adecvate cu condiția ca creditorii respectivi să poată aduce dovezi credibile că divizarea transfrontalieră pune în pericol achitarea creanțelor pe care le dețin și că nu au obținut garanții satisfăcătoare din partea societății.

Statele membre se asigură că garanțiile sunt condiționate de producerea efectelor divizării transfrontaliere în conformitate cu articolul 160q.

(2) În cazul în care o creanță a unui creditor al societății care face obiectul divizării nu este satisfăcută de societatea căreia îi este alocată datoria, celelalte societăți beneficiare și, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare, și societatea care face obiectul divizării răspund în solidar cu societatea căreia i este alocată datoria pentru această obligație. Cu toate acestea, suma maximă aferentă răspunderii în solidar a oricărei societăți implicate în divizare este limitată la valoarea, la data începând cu care divizarea produce efecte, a activului net alocat respectivei societăți.

(3) Statele membre pot să îi impună organului administrativ sau a organului de conducere al societății care face obiectul divizării obligația de a furniza o declarație care să reflecte în mod fidel situația financiară la o dată, care nu poate fi mai devreme de o lună înainte de comunicarea declarației respective. Declarația precizează că, pe baza informațiilor aflate la dispoziția organului administrativ sau a organului de conducere al societății divizate, la data declarației și după efectuarea unor investigații rezonabile, organul de conducere sau organul administrativ respectiv nu are cunoștință de niciun motiv pentru care societatea beneficiară și, în cazul unei divizări parțiale, societatea care face obiectul divizării nu ar fi în măsură, după ce divizarea produce efecte, să își onoreze obligațiile care îi revin în concordanță cu proiectul de divizare transfrontalieră la scadența acestora. Declarația se comunică împreună cu proiectul de divizare transfrontalieră în conformitate cu articolul 160g.

(4) Alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere aplicării dreptului statului membru al societății care face obiectul divizării în ce privește achitarea sau garantarea obligațiilor pecuniare sau nepecuniare în favoarea entităților publice.

Articolul 160k

Informarea și consultarea angajaților

(1) Statele membre garantează că drepturile angajaților de a fi informați și consultați în legătură cu divizarea transfrontalieră sunt respectate și exercitate în conformitate cu cadrul juridic prevăzut de Directiva 2002/14/CE și de Directiva 2001/23/CE în cazul în care divizarea transfrontalieră este considerată transfer de întreprindere în înțelesul Directivei 2001/23/CE și, dacă este aplicabil pentru întreprinderile sau grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, în conformitate cu Directiva 2009/38/CE. Statele membre pot decide ca drepturile angajaților de a fi informați și consultați să se aplice și angajaților altor societăți decât cele menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2002/14/CE.

(2) În pofida articolului 160e alineatul (7) și articolului 160g alineatul (1) litera (b), statele membre asigură faptul că drepturile angajaților de a fi informați și consultați sunt respectate, cel puțin înainte de adoptarea proiectului de divizare transfrontalieră sau a raportului menționat la articolul 160e, în funcție de care dintre acestea survine prima, astfel încât angajaților să li se dea un răspuns rezonabil înainte de adunarea generală menționată la articolul 160h.

Articolul 160l

Participarea angajaților

(1) Fără a aduce atingere alineatului (2), fiecare dintre societățile beneficiare face obiectul normelor în vigoare privind participarea salariaților, în cazul în care acestea există, ale statului membru în care își are sediul social.

(2) Cu toate acestea, normele în vigoare privind participarea angajaților din statul membru în care societatea care rezultă în urma divizării transfrontaliere își are sediul social, în cazul în care acestea există, nu se aplică în cazul în care societatea care face obiectul divizării are, în cele șase luni care precedă comunicarea proiectului de divizare transfrontalieră, un număr mediu de angajați echivalent cu patru cincimi din pragul aplicabil, astfel cum se stabilește în dreptul statului membru al societății care face obiectul divizării, care declanșează participarea angajaților în înțelesul articolului 2 litera (k) din Directiva 2001/86/CE sau în cazul în care dreptul intern aplicabil fiecăreia dintre societățile beneficiare:

(a)

nu prevede cel puțin același nivel de participare a angajaților precum cel practicat înainte de divizare de societatea care face obiectul divizării înainte de divizarea transfrontalieră, măsurat în funcție de proporția reprezentanților angajaților față de numărul membrilor organului administrativ sau de supraveghere ori ai comitetelor acestora sau ai grupului de conducere care gestionează unitățile de profit ale societății, sub rezerva existenței unei reprezentări a angajaților; sau

(b)	nu prevede, pentru angajații sediilor societăților beneficiare situate în alte state membre, aceeași posibilitate de a-și exercita drepturile de participare ca și angajații din statul membru în care societatea beneficiară își are sediul social.

(3) În cazurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, participarea angajaților la societățile care rezultă în urma divizării transfrontaliere și implicarea lor în definirea unor asemenea drepturi se reglementează de către statele membre, mutatis mutandis și sub rezerva alineatelor (4)-(7) de la prezentul articol, în conformitate cu principiile și procedurile prevăzute la articolul 12 alineatele (2) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 și cu următoarele dispoziții ale Directivei 2001/86/CE:

(a)	articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i) și litera (b), articolul 3 alineatul (3), articolul 3 alineatul (4) primele două teze, și articolul 3 alineatele (5) și (7);

(b)	articolul 4 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2) literele (a), (g) și (h) și articolul 4 alineatele (3) și (4);

(c)	articolul 5;

(d)	articolul 6;

(e)	articolul 7 alineatul (1), cu excepția literei (b) a doua liniuță;

(f)	articolele 8, 10, 11 și 12; și

(g)	partea 3 litera (a) din anexă.

(4) Atunci când reglementează principiile și procedurile menționate la alineatul (3), statele membre:

(a)

(b)

pot, în cazul în care, după negocieri prealabile, se aplică normele standard de participare și în pofida unor astfel de norme, să stabilească limitarea proporției de reprezentanți ai angajaților în cadrul organului administrativ al societăților beneficiare. Cu toate acestea, în cazul în care, în societatea care face obiectul divizării, reprezentanții angajaților au constituit cel puțin o treime din organul administrativ sau de supraveghere, este posibil ca limitarea să nu aibă niciodată drept rezultat o proporție a reprezentanților angajaților în organul administrativ mai mică de o treime;

(c)

se asigură că normele privind participarea angajaților care se aplicau înainte de divizarea transfrontalieră continuă să se aplice până la data aplicării oricăror norme convenite ulterior sau, în absența unor norme convenite, până la aplicarea normelor standard, în conformitate cu partea 3 litera (a) din anexa la Directiva 2001/86/CE.

(5) Extinderea drepturilor de participare la angajații societăților beneficiare care lucrează în alte state membre, prevăzută la alineatul (2) litera (b), nu implică nicio obligație pentru statele membre care optează să procedeze astfel de a lua în considerare angajații respectivi la calcularea pragurilor de angajați care conferă drepturi de participare în temeiul dreptului intern.

(6) În cazul în care oricare dintre societățile beneficiare urmează să funcționeze pe baza unui sistem de participare a angajaților, în conformitate cu normele menționate la alineatul (2), respectiva societate este obligată să adopte o formă juridică care permite exercitarea drepturilor de participare.

(7) În cazul în care funcționează pe baza unui sistem de participare a angajaților, societatea respectivă este obligată să ia măsuri prin care să se asigure că drepturile de participare ale angajaților sunt protejate în cazul oricărei viitoare transformări, fuziuni sau divizări, fie transfrontalieră sau internă, pentru o perioadă de patru ani după ce divizarea transfrontalieră a produs efecte, prin aplicarea mutatis mutandis a normelor prevăzute la alineatele (1)-(6).

(8) O societate comunică angajaților săi sau reprezentanților acestora rezultatul negocierilor referitoare la participarea angajaților, fără întârzieri nejustificate.

Articolul 160m

Certificatul prealabil divizării

(1) Statele membre desemnează instanța judecătorească, notarul sau altă autoritate competentă sau autorități competente să controleze legalitatea divizărilor transfrontaliere în ceea ce privește părțile de procedură care sunt reglementate de dreptul statului membru al societății care face obiectul divizării și să elibereze un certificat prealabil divizării care atestă conformitatea cu toate condițiile relevante și îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor și formalităților în statul membru respectiv (denumită în continuare „autoritatea competentă”).

Îndeplinirea procedurilor și formalităților poate include achitarea sau garantarea obligațiilor pecuniare sau nepecuniare față de organismele publice sau respectarea cerințelor sectoriale specifice, inclusiv garantarea obligațiilor care decurg din procedurile în curs.

(2) Statele membre se asigură că cererea de obținere a certificatului prealabil divizării de către societatea care face obiectul divizării este însoțită de următoarele:

(a)	proiectul de divizare transfrontalieră;

(b)	raportul și opinia anexată, dacă există, menționate la articolul 160e, precum și raportul menționat la articolul 160f, dacă acestea sunt disponibile;

(c)	toate observațiile transmise în conformitate cu articolul 160g alineatul (1); și

(d)	informații privind aprobarea din partea adunării generale menționată la articolul 160h.

(3) Statele membre pot impune ca cererea societății care face obiectul divizării de a obține un certificat prealabil divizării să fie însoțită de informații suplimentare, precum, în special:

(a)	numărul angajaților la momentul întocmirii proiectului de divizare transfrontalieră;

(b)	existența de filiale și amplasarea geografică a acestora;

(c)	informații privind îndeplinirea obligațiilor de către societatea care face obiectul divizării față de organismele publice.

În sensul prezentului alineat, autoritățile competente pot solicita astfel de informații, dacă acestea nu sunt furnizate de societatea care face obiectul divizării, de la alte autorități relevante.

(5) În ceea ce privește conformitatea cu normele privind participarea angajaților, astfel cum sunt prevăzute la articolul 160l, autoritatea competentă din statul membru al societății care face obiectul divizării verifică dacă proiectul de divizare transfrontalieră include informații cu privire la procedurile prin care sunt stabilite aranjamentele relevante și cu privire la opțiunile posibile privind aceste aranjamente.

(6) Ca parte a controlului menționat la alineatul (1), autoritatea competentă analizează următoarele:

(a)	toate documentele și informațiile transmise autorității competente în conformitate cu alineatele (2) și (3);

(b)	după caz, o înștiințare din partea societății care face obiectul divizării că a început procedura menționată la articolul 160l alineatele (3) și (4).

(7) Statele membre se asigură că controlul menționat la alineatul (1) se face în termen de trei luni de la data la care adunarea generală a societății care face obiectul divizării a primit documentele și informațiile privind aprobarea divizării transfrontaliere. Controlul respectiv trebuie să aibă unul dintre următoarele rezultate:

(a)	în cazul în care se stabilește că divizarea transfrontalieră îndeplinește toate condițiile relevante și că toate procedurile și formalitățile necesare au fost finalizate, autoritatea competentă eliberează certificatul prealabil divizării;

(b)

în cazul în care se stabilește că divizarea transfrontalieră nu îndeplinește toate condițiile relevante sau că nu au fost finalizate toate procedurile și formalitățile necesare, autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil divizării și îi comunică societății motivele pe care și-a întemeiat decizia; în acest caz, autoritatea competentă îi poate da societății posibilitatea de a îndeplini condițiile necesare sau de a finaliza procedurile și formalitățile într-un termen adecvat.

(8) Statele membre se asigură că autoritatea competentă nu eliberează certificatul prealabil divizării atunci când se stabilește potrivit dreptului intern că divizarea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale.

(9) În cazul în care autoritatea competentă, în timpul controlului menționat la alineatul (1) are îndoieli serioase care indică faptul că divizarea transfrontalieră este efectuată în scopuri abuzive sau frauduloase, care duc sau își propun să ducă la evaziune sau la eludarea dreptului Uniunii sau a celui intern, sau în scopuri criminale, autoritatea în cauză ia în considerare fapte și împrejurări relevante, precum, dacă sunt relevante și nu sunt judecate izolat, indicii care au ajuns la cunoștința autorității competente în timpul controlului menționat la alineatul (1), inclusiv prin consultarea autorităților relevante. Evaluarea în sensul prezentului alineat se face de la caz la caz, printr-o procedură reglementată de dreptul intern.

(11) Atunci când, din cauza complexității procedurii transfrontaliere, evaluarea nu se poate face în termenele prevăzute la alineatele (7) și (10), statele membre se asigură ca solicitantului să i se comunice motivele eventualelor întârzieri, înainte să expire termenele respective.

(12) Statele membre se asigură că autoritatea competentă se poate consulta cu alte autorități relevante care sunt competente în diferitele domenii vizate de divizarea transfrontalieră, inclusiv din statul membru al societăților beneficiare, și pot obține de la aceste autorități, precum și de la societatea care face obiectul divizării, informațiile și documentele necesare pentru a efectua controlul legalității divizării transfrontaliere, în limitele cadrului procedural prevăzut în dreptul intern. În scopul evaluării, autoritatea competentă poate recurge la un expert independent.

Articolul 160n

Transmiterea certificatului prealabil divizării

(1) Statele membre se asigură că certificatul prealabil divizării este transmis autorităților menționate la articolul 160o alineatul (1) prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

În plus, statele membre se asigură că certificatul prealabil divizării este disponibil prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(2) Accesul la certificatul prealabil divizării se acordă gratuit autorităților menționate la articolul 160o alineatul (1) și registrelor.

Articolul 160o

Controlul legalității unei divizări transfrontaliere

(1) Statele membre desemnează instanța judecătorească, notariatul sau altă autoritate competentă să controleze legalitatea divizării transfrontaliere în ceea ce privește partea de procedură care se referă la finalizarea divizării transfrontaliere reglementată de dreptul statelor membre ale societăților beneficiare și să aprobe divizarea transfrontalieră.

Autoritatea respectivă se asigură, în special, că societățile beneficiare respectă dispozițiile de drept intern privind constituirea și înregistrarea societăților și, după caz, că au fost stabilite aranjamentele referitoare la participarea angajaților, în conformitate cu articolul 160l.

(2) În sensul alineatului (1) din prezentul articol, societatea care face obiectul divizării prezintă fiecărei autorități menționate la alineatul (1) din prezentul articol proiectul de divizare transfrontalieră aprobat de adunarea generală menționată la articolul 160h.

(3) Fiecare stat membru se asigură că orice cerere în sensul alineatului (1) depusă de societatea care face obiectul divizării, inclusiv prezentarea oricăror informații și documente, poate fi realizată integral online, fără a fi necesară prezența fizică a solicitanților în fața autorității menționate la alineatul (1), în conformitate cu dispozițiile relevante de la titlul I capitolul III.

(4) Autoritatea menționată la alineatul (1) aprobă divizarea transfrontalieră de îndată ce a stabilit că toate condițiile și formalitățile relevante au fost îndeplinite în mod corespunzător în statul membru al societăților beneficiare.

(5) Certificatul prealabil divizării este acceptat de autoritatea menționată la alineatul (1) ca probă concludentă a îndeplinirii corespunzătoare a procedurilor și formalităților prealabile divizării aplicabile în statul membru al societății care face obiectul divizării, fără de care divizarea transfrontalieră nu poate fi aprobată.

Articolul 160p

Înregistrare

(1) Legislațiile statelor membre ale societății care face obiectul divizării și ale societăților beneficiare stabilesc, cu privire la teritoriile respective, aranjamentele, în conformitate cu articolul 16, de a publica finalizarea divizării transfrontaliere în registrele acestora.

(2) Statele membre se asigură că cel puțin următoarele informații sunt înscrise în registrele acestora:

(a)	în registrul statelor membre ale societăților beneficiare, faptul că înregistrarea societății beneficiare este rezultatul unei divizări transfrontaliere;

(b)	în registrul statelor membre ale societăților beneficiare, datele de înregistrare a societăților beneficiare;

(c)	în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării, în cazul unei divizări complete, faptul că radierea sau eliminarea din registru a societății care a fost divizată este rezultatul unei divizări transfrontaliere;

(d)	în registrul statului membru al societății care face obiectul divizării, în cazul unei divizări complete, data de radiere sau de eliminare din registru a societății care a fost divizată;

(e)	în registrele statului membru al societății care face obiectul divizării și ale statelor membre ale societăților beneficiare, numărul de înregistrare, denumirea și forma juridică a societății divizate și a societăților beneficiare.

Registrele fac disponibile public informațiile menționate la primul paragraf și acestea pot fi accesate prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(3) Statele membre se asigură că registrele din statele membre ale societăților beneficiare îi notifică registrului din statul membru al societății care face obiectul divizării, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, că societățile beneficiare au fost înregistrate. Statele membre se asigură, de asemenea, că în cazul unei divizări complete, societatea care face obiectul divizării este radiată sau eliminată din registru imediat după primirea tuturor notificărilor.

(4) Statele membre se asigură că registrul din statul membru al societății care face obiectul divizării notifică registrele din statele membre ale societăților beneficiare, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, că divizarea transfrontalieră s-a produs.

Articolul 160q

Data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte

Dreptul statului membru al societății care face obiectul divizării stabilește data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte. Data respectivă este ulterioară efectuării controlului menționat la articolele 160m și 160o și primirii de către registre a tuturor notificărilor menționate la articolul 160p alineatul (3).

Articolul 160r

Efectele unei divizări transfrontaliere

(1) O divizare transfrontalieră integrală are, începând cu data menționată la articolul 160q următoarele efecte:

(a)	toate activele și datoriile societății care face obiectul divizării, inclusiv toate contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societățile beneficiare în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;

(b)

asociații societății care face obiectul divizării devin asociați ai societăților beneficiare în conformitate cu alocarea acțiunilor specificată în proiectul de divizare transfrontalieră, cu excepția cazului în care aceștia și-au înstrăinat acțiunile astfel cum se menționează la articolul 160i alineatul (1);

(c)	drepturile și obligațiile societății care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societăților beneficiare;

(d)	societatea care face obiectul divizării își încetează existența.

(2) O divizare transfrontalieră parțială are, de la data menționată la articolul 160q, următoarele efecte:

(a)

o parte din activele și datoriile societății care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile și obligațiile, sunt transferate către societatea sau societățile beneficiare în timp ce partea restantă rămâne în continuare la societatea care face obiectul divizării în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;

(b)

cel puțin unii dintre asociații societății care face obiectul divizării devin asociați ai societăților beneficiare și cel puțin o parte dintre asociați rămân în societatea care face obiectul divizării sau devin și asociați ai ambelor în conformitate cu alocarea acțiunilor specificată în proiectul de divizare transfrontalieră, mai puțin dacă membrii respectivi și-au înstrăinat acțiunile astfel cum se menționează la articolul 160i alineatul (1);

(c)

drepturile și obligațiile societății care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă și care există la data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societății sau societăților beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră.

(3) O divizare transfrontalieră efectuată prin separare are, de la data menționată la articolul 160q, următoarele efecte:

(a)

partea din activele și datoriile societății care face obiectul divizării, inclusiv contractele, creditele, drepturile și obligațiile, este transferată către societatea sau societățile beneficiare în timp ce partea restantă rămâne în continuare la societatea care face obiectul divizării, în conformitate cu alocarea prevăzută în proiectul de divizare transfrontalieră;

(b)	acțiunile societății sau societăților beneficiare se alocă societății care face obiectul divizării;

(c)

drepturile și obligațiile societății care face obiectul divizării care decurg din contractele de muncă sau din raporturile de muncă, care există la data de la care divizarea transfrontalieră produce efecte se transferă societății sau societăților beneficiare, fiind alocate acestora în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră.

(4) Fără a aduce atingere articolului 160j alineatul (2), statele membre se asigură că, în cazul în care un activ sau o datorie ale societății care face obiectul divizării nu sunt alocate în mod expres în proiectul de divizare transfrontalieră, astfel cum se prevede la articolul 160d litera (l), și dacă interpretarea termenilor respectivi nu permite luarea unei decizii privind alocarea acestora, activul, aportul aferent sau datoria sunt alocate tuturor societăților beneficiare sau, în cazul unei divizări parțiale sau al unei divizări prin separare, tuturor societăților beneficiare și societății care face obiectul divizării, proporțional cu cota din activul net alocată fiecăreia dintre societățile în cauză în conformitate cu proiectul de divizare transfrontalieră.

(5) În cazul în care, în contextul unei divizări transfrontaliere, legislațiile statelor membre prevăd obligația de a îndeplini anumite formalități speciale înainte ca transferul anumitor active, drepturi și obligații de către societatea care face obiectul divizării să devină opozabil terților, aceste formalități se efectuează de către societatea care face obiectul divizării sau de către societățile beneficiare, după caz.

(6) Statele membre se asigură că acțiunile la una dintre societățile beneficiare nu pot fi schimbate cu acțiuni la societatea care face obiectul divizării, atunci când acțiunile sunt deținute fie de către societatea însăși, fie prin intermediul unei persoane acționând în nume propriu, dar în contul societății.

Articolul 160s

Formalități simplificate

În cazul în care o divizare transfrontalieră are loc ca o divizare prin separare, articolul 160d literele (b), (c), (f), (i), (o) și (p) și articolele 160e, 160f și 160i nu se aplică.

Articolul 160t

Experți independenți

(1) Statele membre stabilesc norme care reglementează cel puțin răspunderea civilă a expertului independent însărcinat cu întocmirea raportului menționat la articolul 160f.

(2) Statele membre introduc norme pentru a se asigura că:

(a)	expertul, sau persoana juridică în numele căreia operează acesta, este independent față de societatea care solicită certificatul prealabil divizării și nu are nici un conflict de interese cu aceasta; și

(b)	opinia expertului este imparțială și obiectivă și este oferită cu intenția de a acorda asistență autorității competente în conformitate cu cerințele de independență și imparțialitate în temeiul dreptului și al standardelor profesionale pe care expertul este ținut să le respecte.

Articolul 160u

Validitate

O divizare transfrontalieră care produce efecte în conformitate cu procedurile de transpunere a prezentei directive nu poate fi declarată nulă și neavenită.

Primul paragraf nu aduce atingere prerogativelor statelor membre în privința dreptului penal, prevenirii și combaterii finanțării terorismului, dreptului social, fiscalității și asigurării respectării legii, de a impune măsuri și sancțiuni, în conformitate cu dreptul intern, după data la care divizarea transfrontalieră a produs efecte.”

24.

Titlul anexei II este înlocuit cu următorul text:

„Tipuri de societăți menționate la articolul 7 alineatul (1), articolul 13, articolul 29 alineatul (1), articolul 36 alineatul (1), articolul 67 alineatul (1), articolul 86b punctele 1 și 2, articolul 119 alineatul (1) litera (a) și articolul 160b punctul 1”.

Articolul 2

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind măsurile și sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a le asigura executarea. Statele membre pot prevedea sancțiuni penale pentru încălcări grave.

Măsurile și sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 3

Transpunere

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 ianuarie 2023. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Raportare și revizuire

(1) Comisia efectuează, în termen de 1 februarie 2027, o evaluare a prezentei directive, evaluând inclusiv implementarea dispozițiilor legate de informarea, consultarea și participarea angajaților în contextul operațiunilor transfrontaliere, normele privind proporția angajaților reprezentați în organul administrativ al societății rezultate în urma operațiunii transfrontaliere și eficacitatea garanțiilor oferite în negocierile privind drepturile de participare ale angajaților, ținând cont de caracterul dinamic al societăților care se extind peste hotare și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European cu constatările sale în urma evaluării, îndeosebi în legătură cu eventuala necesitate de a introduce un cadru armonizat privind reprezentarea angajaților în consiliul de administrație în dreptul Uniunii, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Statele membre pun la dispoziția Comisiei informațiile necesare pentru pregătirea acestui raport, furnizând în special date cu privire la numărul de transformări, fuziuni și divizări transfrontaliere, durata acestora și costurile conexe, date privind cazurile în care cererile de certificat prealabil operațiunii au fost respinse, precum și date statistice agregate privind numărul de negocieri privind drepturile de participare a angajaților la operațiuni transfrontaliere. Statele membre furnizează de asemenea Comisiei date privind funcționarea și efectele normelor aplicabile în operațiuni transfrontaliere.

(2) Raportul evaluează în special procedurile menționate în titlul II capitolele -I și IV din Directiva (UE) 2017/1132, în special în ceea ce privește durata și costurile aferente acestora.

(3) Raportul include o evaluare a fezabilității instituirii unor norme pentru tipurile de divizări transfrontaliere care nu sunt reglementate de prezenta directivă, inclusiv și în special divizările transfrontaliere prin achiziție.

Articolul 5

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Destinatarii

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 27 noiembrie 2019.

Pentru Parlamentul European

Președintele

D.M. SASSOLI

Pentru Consiliu

Președintele

T. TUPPURAINEN

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 24.

(2) Poziția Parlamentului European din 18 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 18 noiembrie 2019.

(3) Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(4) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(5) Directiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea și insolvența) (JO L 172, 26.6.2019, p. 18).

(6) Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

(7) Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

(8) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).

(9) Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).

(10) Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

(11) Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 1).

(12) Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor (JO L 294, 10.11.2001, p. 22).

(13) Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).

(14) Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).

(15) Directiva 2009/133/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parțiale, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din state membre diferite și transferului sediului social al unei SE sau SCE între statele membre (JO L 310, 25.11.2009, p. 34).

(16) Directiva (UE) 2015/2376 a Consiliului din 8 decembrie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 332, 18.12.2015, p. 1).

(17) Directiva (UE) 2016/881 a Consiliului din 25 mai 2016 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (JO L 146, 3.6.2016, p. 8).

(18) Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO L 193, 19.7.2016, p. 1).

(19) Directiva (UE) 2018/822 a Consiliului din 25 mai 2018 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării (JO L 139, 5.6.2018, p. 1).

(20) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(21) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(22) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/45

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/2122 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește anumite categorii de animale și de mărfuri exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, controalele specifice privind bagajele personale ale pasagerilor și transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață, și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 48 literele (b), (c), (d), (e) și (f), articolul 53 alineatul (1) litera (d) punctul (ii) și articolul 77 alineatul (1) litera (k),

întrucât:

(1)

Articolul 48 din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să adopte norme de exceptare a anumitor categorii de animale și de mărfuri de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, atunci când o astfel de exceptare este justificată. Articolul 53 alineatul (1) litera (d) punctul (ii) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să adopte norme privind sarcinile specifice în materie de controale oficiale efectuate de autoritățile vamale sau de alte autorități publice, în măsura în care sarcinile respective nu intră deja în responsabilitatea acestor autorități, în ceea ce privește bagajele personale ale pasagerilor.

(2)

Aceste norme sunt legate între ele substanțial și multe dintre ele sunt destinate să fie aplicate împreună. Prin urmare, în interesul simplității și al transparenței, precum și pentru facilitarea aplicării normelor și evitarea multiplicării lor, acestea ar trebui să fie prevăzute într-un singur act, iar nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate și în cazul cărora există riscul duplicării. Aceste norme servesc adesea unor scopuri comune și se referă la activități complementare ale operatorilor și autorităților competente. Prin urmare, este oportun să se grupeze aceste norme într-un singur regulament delegat.

(3)

În cazul în care se adoptă norme care stabilesc exceptări de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, ar trebui stabilite condiții, cum ar fi măsuri de control adecvate, pentru a garanta faptul că nu există riscuri inacceptabile pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor în cazul în care astfel de animale și de mărfuri intră în Uniune.

(4)

Există deja, în temeiul Directivei 97/78/CE a Consiliului (2), exceptări de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră pentru produsele care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor, pentru produsele destinate consumului echipajului și al pasagerilor la bordul mijloacelor de transport care operează internațional, precum și pentru produsele expediate ca transporturi mici către persoane private. Din motive de claritate juridică și pentru a asigura o aplicare consecventă a exceptărilor respective ținând cont că Directiva 97/78/CE se abrogă de la 14 decembrie 2019, este adecvat să se stabilească dispozițiile privind astfel de exceptări în prezentul regulament. Exceptările respective vizează anumite categorii de animale și de bunuri care, deși intră în Uniune, nu sunt introduse pe piață.

(5)

Pentru a asigura coerența legislației Uniunii, statele membre ar trebui să continue să efectueze controale adecvate bazate pe riscuri, cu scopul de a preveni introducerea în Uniune a anumitor specii alogene invazive, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(6)	Pentru a facilita promovarea activităților științifice, este justificat să fie exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră anumite categorii de animale și de mărfuri destinate unor scopuri științifice.

(7)

Plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 destinate unor scopuri științifice ar trebui să fie exceptate de la efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice la posturile de inspecție la frontieră, în anumite condiții, întrucât sunt prevăzute măsuri de protecție adecvate în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(8)

În temeiul articolului 48 literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625, bunurile care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor și care sunt destinate consumului sau uzului personal, precum și transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață, ar trebui să fie exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră. În ceea ce privește transporturile mici de mărfuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață, statele membre ar trebui să efectueze controale pe bază de riscuri. Riscul potențial de introducere a unor agenți patogeni sau a unor boli în Uniune prin introducerea de produse de origine animală ar trebui luat în considerare în măsurile care reglementează introducerea unor astfel de transporturi sau produse.

(9)

Pentru a garanta că sunt reduse la minimum riscurile pentru sănătatea publică, sănătatea animală și sănătatea plantelor, statele membre ar trebui să revizuiască cel puțin o dată pe an mecanismele și acțiunile specifice de control pentru bunurile care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor și să actualizeze aceste mecanisme și acțiuni în fiecare an după încheierea sezonului principal de călătorie.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013 al Comisiei (6) stabilesc norme privind anumite specii de animale de companie care însoțesc proprietarul sau o persoană autorizată în cadrul circulației necomerciale în Uniune și care provin din țări terțe. Sarcina administrativă aferentă acestei circulații ar trebui să fie redusă la minimum, însă ar trebui garantat un nivel suficient de siguranță în ceea ce privește riscurile legate de sănătatea publică și sănătatea animalelor. În plus, statele membre ar trebui să autorizeze circulația în Uniune a păsărilor de companie numai în conformitate cu Decizia 2007/25/CE a Comisiei (7).

(11)

Articolul 48 litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să adopte norme de exceptare de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră pentru animalele de companie deținute în scopuri necomerciale. Normele de exceptare din prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligației statelor membre de a efectua controale oficiale pentru a asigura respectarea Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 și a Regulamentului (CE) nr. 865/2006 al Comisiei (8).

(12)	Pentru a oferi cetățenilor informații clare și accesibile privind normele care se aplică circulației necomerciale în Uniune a anumitor specii de animale de companie, statele membre ar trebui să aibă obligația de a pune aceste informații la dispoziția publicului.

(13)

Nivelul de risc pentru sănătatea publică și animală care decurge din introducerea de boli ale animalelor și de agenți patogeni variază în funcție de diferiți factori, cum ar fi tipul de produs, speciile de animale de la care au fost obținute produsele și posibilitatea prezenței agenților patogeni. Pentru a contracara astfel de riscuri, Regulamentul (CE) nr. 206/2009 al Comisiei (9) prevede norme cuprinzătoare ale Uniunii vizând prevenirea introducerii bolilor animalelor și a agenților patogeni. Având în vedere faptul că prezentul regulament stabilește norme care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 206/2009, regulamentul menționat ar trebui abrogat de la data aplicării prezentului regulament.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (10) ar trebui modificat în ceea ce privește exceptarea anumitor probe pentru cercetare și diagnostic de la efectuarea controalelor veterinare la posturile de inspecție la frontieră, deoarece obiectul regulamentului menționat intră sub incidența prezentului regulament.

(15)	Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică de la 14 decembrie 2019. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme pentru cazurile și condițiile în care anumite categorii de animale și de mărfuri sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, precum și pentru cazurile și condițiile în care pot fi îndeplinite sarcini de control specifice de către autoritățile vamale sau de către alte autorități publice, în măsura în care sarcinile respective nu intră deja în responsabilitatea acestor autorități, în ceea ce privește bagajele personale ale pasagerilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„probe pentru cercetare și diagnostic” înseamnă probe pentru cercetare și diagnostic astfel cum sunt definite la punctul 38 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011;

2.	„IMSOC” înseamnă sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625;

3.	„produs pescăresc proaspăt” înseamnă produs pescăresc proaspăt astfel cum este definit la punctul 3.5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (11);

4.	„produs pescăresc preparat” înseamnă produs pescăresc preparat astfel cum este definit la punctul 3.6 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

5.	„produs pescăresc prelucrat” înseamnă produs pescăresc prelucrat astfel cum este definit la punctul 7.4 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004;

6.	„animal de companie” înseamnă animal de companie astfel cum este definit la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (12);

7.	„circulație necomercială” înseamnă circulație necomercială astfel cum este definită la articolul 4 punctul 14 din Regulamentul (UE) 2016/429;

8.	„hrană pentru animale de companie” înseamnă hrană pentru animale de companie astfel cum este definită la punctul 19 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011.

Articolul 3

Animale destinate unor scopuri științifice

(1) Nevertebratele destinate unor scopuri științifice, cum ar fi cercetarea, activitățile educaționale sau cercetarea în sprijinul activităților de dezvoltare a unor produse sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, altele decât controalele efectuate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014, dacă:

(a)	respectă cerințele în materie de sănătate a animalelor stabilite în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)	intrarea lor în Uniune este autorizată în prealabil, în scopul respectiv, de către autoritatea competentă a statului membru de destinație;

(c)	Atunci când activitățile legate de scopuri științifice s-au încheiat, animalele și produsele derivate din ele, cu excepția cantităților utilizate în scopuri științifice, se elimină sau se reexpediază în țara terță de origine.

(2) Alineatul (1) nu se aplică albinelor de miere (Apis mellifera), bondarilor (Bombus spp), moluștelor care aparțin tipului Mollusca și crustaceelor care aparțin subtipului Crustacea.

Articolul 4

Probe pentru cercetare și diagnostic

(1) Autoritatea competentă poate excepta probele pentru cercetare și diagnostic de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, dacă:

(a)

autoritatea competentă a statului membru de destinație a eliberat, în prealabil, utilizatorului probelor o autorizație pentru introducerea lor în Uniune, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011, iar această autorizație este înregistrată într-un document oficial eliberat de respectiva autoritate;

(b)	sunt însoțite de documentul oficial menționat la litera (a) sau de o copie a acestuia până când ajung la utilizatorul menționat la litera (a) sau, în cazul menționat la litera (c), la postul de inspecție la frontiera de intrare;

(c)	în cazul intrării în Uniune printr-un alt stat membru decât statul membru de destinație, operatorul prezintă probele la un post de inspecție la frontieră.

(2) În cazul menționat la alineatul (1) litera (c), autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontieră informează prin intermediul IMSOC autoritatea competentă din statul membru de destinație cu privire la introducerea probelor.

Articolul 5

Plante, produse vegetale și alte obiecte destinate unor scopuri științifice

(1) Plantele, produsele vegetale și alte obiecte sunt exceptate de la efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice la posturile de inspecție la frontieră, altele decât controalele efectuate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014, dacă sunt destinate unor scopuri științifice, în conformitate cu articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031.

(2) Autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontiera de primă sosire a transportului în Uniune efectuează controale documentare privind autorizația menționată la articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031. În cazul unei neconformități identificate sau suspectate, autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontiera de primă sosire poate efectua controale de identitate și controale fizice vizând transportul sau poate solicita efectuarea unor astfel de controale de către persoana responsabilă de unitatea de carantină sau de instalația de izolare care a fost desemnată de autoritatea competentă.

(3) În cazul în care autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontiera la primă sosire a transportului solicită efectuarea de controale de identitate și fizice de către persoana responsabilă de unitatea de carantină sau de instalația de izolare care a fost desemnată de autoritatea competentă, autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontiera de la primă sosire a transportului informează, prin intermediul IMSOC, autoritatea competentă a unității de carantină sau a instalației de izolare cu privire la rezultatele controalelor documentare și cu privire la plecarea ulterioară a transportului către unitatea de carantină sau instalația de izolare. Autoritatea competentă a unității de carantină sau a instalației de izolare informează, prin intermediul IMSOC, autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontiera de primă sosire a transportului despre sosirea transportului la unitatea de carantină sau la instalația de izolare. Autoritatea competentă a unității de carantină sau a instalației de izolare efectuează controale de identitate și controale fizice.

Articolul 6

Produse de origine animală și produse compuse aflate la bordul mijloacelor de transport care operează internațional, care nu sunt descărcate, ci sunt destinate consumului de către echipaj și pasageri

(1) Produsele de origine animală și produsele compuse sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră dacă:

(a)	sunt destinate consumului de către echipaj și de către pasageri la bordul mijloacelor de transport care operează internațional; și

(b)	nu sunt descărcate pe teritoriul Uniunii.

(2) Transferul direct al bunurilor menționate la alineatul (1) descărcate într-un port de pe un mijloc de transport care operează internațional pe un alt mijloc de transport care operează internațional este exceptat de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră dacă:

(a)	are loc în conformitate cu acordul autorității competente de la postul de inspecție la frontieră; și

(b)	are loc sub supraveghere vamală.

(3) Operatorul responsabil de bunurile menționate la alineatul (1) solicită acordul menționat la alineatul (2) litera (a) înainte de transferul acestor bunuri de pe un mijloc de transport care operează internațional pe un alt mijloc de transport care operează internațional.

Articolul 7

Bunurile care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor și care sunt destinate consumului sau uzului personal

Produsele de origine animală, produsele compuse, produsele derivate din subproduse de origine animală, plantele, produsele vegetale și alte obiecte care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor și care sunt destinate consumului sau uzului personal sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră dacă aparțin cel puțin uneia dintre următoarele categorii:

(a)	produse enumerate în partea 1 a anexei I, dacă greutatea lor totală nu depășește limita de greutate de 2 kg;

(b)	produse pescărești proaspete eviscerate, produse pescărești preparate sau produse pescărești prelucrate, dacă greutatea lor totală nu depășește limita de greutate de 20 kg sau greutatea unui singur pește, luându-se în considerare greutatea cea mai mare;

(c)	bunuri, altele decât cele menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat și altele decât cele menționate în partea 2 din anexa I, dacă greutatea lor totală nu depășește limita de 2 kg;

(d)	plante, altele decât plantele destinate plantării, produse vegetale și alte obiecte;

(e)	bunuri, altele decât plantele destinate plantării, provenite din Andorra, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, San Marino sau Elveția;

(f)	produse pescărești provenite din Insulele Feroe sau din Groenlanda;

(g)	bunuri, altele decât plantele destinate plantării și altele decât produsele pescărești, care provin din Insulele Feroe sau Groenlanda, dacă greutatea lor totală nu depășește limita de 10 kg.

Articolul 8

Informații privind bunurile care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor și care sunt destinate consumului sau uzului personal

(1) La toate punctele de intrare în Uniune, autoritatea competentă afișează informații prin intermediul unuia dintre afișele prevăzute în anexa II, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru de introducere în Uniune, plasate în locuri ușor vizibile pentru pasagerii care sosesc din țări terțe.

(2) Autoritatea competentă poate completa informațiile menționate la alineatul (1) cu informații suplimentare, incluzând:

(a)	informațiile prevăzute în anexa III;

(b)	informații adecvate condițiilor locale.

(3) Operatorii de transport internațional de persoane, inclusiv operatorii portuari, aeroportuari și feroviari, precum și agențiile de voiaj:

(a)	atrag atenția clienților lor asupra normelor prevăzute la articolul 7 și la prezentul articol, în special prin furnizarea informațiilor prevăzute în anexele II și III;

(b)	acceptă ca autoritatea competentă să afișeze informațiile menționate la alineatele (1) și (2) la sediile lor, în locuri vizibile cu ușurință pentru pasagerii care sosesc din țări terțe.

Articolul 9

Controale oficiale specifice vizând bunurile care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor

(1) Pentru bunurile care fac parte din bagajele personale ale pasagerilor, autoritățile competente, autoritățile vamale sau alte autorități publice responsabile, în cooperare cu operatorii portuari, aeroportuari și feroviari și cu operatorii responsabili de alte puncte de intrare, organizează controale oficiale specifice la punctele de intrare în Uniune. Aceste controale oficiale specifice trebuie să fie bazate pe riscuri și să fie eficace.

(2) Controalele menționate la alineatul (1) din prezentul articol:

(a)	vizează în special să detecteze prezența mărfurilor menționate la articolul 7;

(b)	vizează verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 7; și

(c)	se efectuează cu mijloace corespunzătoare, care pot include utilizarea echipamentelor de scanare sau a unor câini detectivi instruiți în mod specific, pentru a controla volume mari de mărfuri.

(3) Autoritățile competente, autoritățile vamale sau alte autorități publice responsabile, care efectuează controale oficiale specifice:

(a)	vizează identificarea mărfurilor care nu respectă normele prevăzute la articolul 7;

(b)	se asigură că mărfurile neconforme identificate sunt confiscate și distruse în conformitate cu legislația națională și, dacă este relevant, în conformitate cu articolele 197‐199 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13);

(c)	revizuiesc, cel puțin o dată pe an și înainte de 1 octombrie, mecanismele și acțiunile aplicate, stabilesc nivelul de conformitate atins și, în funcție de riscuri, adaptează aceste mecanisme și acțiuni, dacă este necesar, pentru a atinge obiectivele stabilite la alineatul (2) literele (a) și (b).

(4) Revizuirea menționată la alineatul (3) litera (c) asigură faptul că riscurile pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor sunt reduse la minimum.

Revizuirea ține seama de următoarele elemente:

(a)	datele colectate cu privire la numărul aproximativ de transporturi care încalcă normele prevăzute la articolul 7;

(b)	numărul de controale oficiale specifice efectuate;

(c)	cantitatea totală cuantificată de mărfuri confiscate și distruse care au fost găsite în bagajele personale ale pasagerilor și care nu erau în conformitate cu articolul 7; și

(d)	orice alte informații relevante.

Articolul 10

Transporturile mici de mărfuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață

(1) Transporturile mici de produse de origine animală, produse compuse, produse derivate din subproduse de origine animală, plante, produse vegetale și alte obiecte expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață, sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră dacă aparțin cel puțin uneia dintre categoriile enumerate la articolul 7.

(2) Statele membre efectuează controale oficiale specifice care vizează aceste mărfuri în conformitate cu articolul 9.

(3) Serviciile poștale atrag atenția clienților lor asupra normelor stabilite la alineatul (1), în special prin furnizarea informațiilor prevăzute în anexa III.

Articolul 11

Animale de companie

Animalele de companie care intră în Uniune în timpul unei circulații necomerciale sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, altele decât controalele oficiale efectuate în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 și altele decât controalele oficiale efectuate pentru a verifica respectarea articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006, după cum urmează:

(a)

animalele din speciile enumerate în partea A din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 576/2013, care:

(i)

îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 și sunt deplasate dintr-un teritoriu sau o țară terță care figurează în partea 1 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013, cu condiția ca ele să facă obiectul controalelor documentare și de identitate în conformitate cu articolul 33 și, dacă este relevant, al controalelor standard la fața locului în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013; sau

(ii)

îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) sau la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 și sunt deplasate dintr-un teritoriu sau o țară terță care figurează în partea 2 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013, cu condiția ca ele să facă obiectul controalelor documentare și de identitate în conformitate cu articolul 34 și, dacă este relevant, al controalelor standard la fața locului în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013; sau

(iii)

îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 576/2013, cu condiția ca ele să facă obiectul controalelor în conformitate cu permisul menționat la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din regulamentul respectiv și cu cerințele prevăzute la articolul 10 alineatul (3) litera (b) din regulamentul respectiv; sau

(iv)	îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013, cu condiția ca ele să facă obiectul controalelor în conformitate cu autorizația menționată la articolul 32 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv;

(b)

păsările enumerate în partea B din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 576/2013, dacă:

(i)	circulația lor a fost autorizată de statele membre în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din Decizia 2007/25/CE a Comisiei; și

(ii)	ele fac obiectul unor controale veterinare în conformitate cu articolul 2 din Decizia 2007/25/CE;

(c)	păsările enumerate în partea B din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 576/2013 care se deplasează în Uniune din Andorra, Insulele Feroe, Groenlanda, Islanda, Liechtenstein, Monaco, Norvegia, San Marino, Elveția și Cetatea Vaticanului;

(d)	animalele din specii care nu sunt păsări, enumerate în partea B din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 576/2013.

Articolul 12

Informații privind animalele de companie

(1) La toate punctele de intrare în Uniune, autoritatea competentă afișează informațiile din afișul prevăzut în anexa IV, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru de introducere în Uniune, prin anunțuri proeminente plasate în locuri ușor vizibile pentru pasagerii care sosesc din țări terțe.

(2) Operatorii de transport internațional de persoane, inclusiv operatorii portuari, aeroportuari și feroviari, precum și agențiile de voiaj acceptă ca autoritatea competentă să afișeze informațiile menționate la alineatul (1) la sediile lor, în locuri vizibile cu ușurință pentru pasagerii care sosesc din țări terțe.

Articolul 13

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 206/2009

(1) Regulamentul (CE) nr. 206/2009 se abrogă de la 14 decembrie 2019.

(2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 14

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 142/2011

La articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 142/2011, se elimină alineatul (2).

Articolul 15

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35).

(4) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).

(5) Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).

(6) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 577/2013 al Comisiei din 28 iunie 2013 privind modelele de documente de identificare pentru circulația necomercială a câinilor, pisicilor și dihorilor domestici, stabilirea de liste de teritorii și țări terțe și cerințele referitoare la format, punere în pagină și limbă ale declarațiilor care atestă respectarea anumitor condiții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 178, 28.6.2013, p. 109).

(7) Decizia 2007/25/CE a Comisiei din 22 decembrie 2006 privind anumite măsuri de protecție referitoare la influența aviară produsă de tulpini înalt patogene și circulația păsărilor de companie care își însoțesc proprietarii în Comunitate (JO L 8, 13.1.2007, p. 29).

(8) Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 166, 19.6.2006, p. 1).

(9) Regulamentul (CE) nr. 206/2009 al Comisiei din 5 martie 2009 privind introducerea în Comunitate a transporturilor personale cu produse de origine animală și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 136/2004 (JO L 77, 24.3.2009, p. 1).

(10) Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).

(11) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(12) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).

(13) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

ANEXA I

PARTEA 1

Lista mărfurilor menționate la articolul 7 litera (a)

Lapte praf pentru sugari, alimente pentru sugari și produse alimentare speciale necesare din motive medicale, cu condiția ca aceste produse:

(i)	să nu necesite refrigerare înainte de deschidere;

(ii)	să fie produse ambalate de o marcă comercială înregistrată și destinate vânzării directe către consumatorul final; și

(iii)

să aibă ambalajul intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare.

Hrană specială pentru animale de companie necesară din motive medicale, cu condiția ca aceste produse:

(i)	să fie destinate animalului de companie care însoțește pasagerul;

(ii)	să fie cu durată lungă de conservare;

(iii)

să fie produse ambalate de o marcă comercială înregistrată și destinate vânzării directe către consumatorul final; și

(iv)	să aibă ambalajul intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare.

PARTEA 2

Lista mărfurilor care nu sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră astfel cum se prevede la articolul 7 litera (c)

Codul din Nomenclatura combinată (1)	Descriere	Calificare și explicație
ex capitolul 2 (0201-0210)	Carne și organe comestibile	Toate, cu excepția pulpelor de broască (codul NC 0208 90 70 )
0401-0406	Lapte și produse lactate	Toate
ex 0504 00 00	Intestine, vezici și stomacuri de animale, întregi sau bucăți, altele decât cele de pește, proaspete, refrigerate, congelate, sărate sau în saramură, uscate sau afumate	Toate, cu excepția intestinelor
ex 0511	Produse de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte; animale moarte de la capitolele 1 sau 3 din secțiunea 1 a părții 2 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, improprii alimentației umane	Numai hrană pentru animale de companie
1501 00	Grăsime de porc (inclusiv untură) și grăsime de pasăre, altele decât cele de la pozițiile 0209 sau 1503	Toate
1502 00	Grăsimi de animale din speciile bovine, ovine sau caprine, altele decât cele de la poziția 1503	Toate
1503 00	Stearină din untură, ulei de untură, oleo-stearină, oleo‐margarină și ulei de seu, neemulsionate, neamestecate și nici altfel preparate	Toate
1506 00 00	Alte grăsimi și uleiuri de origine animală și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic	Toate
1601 00	Cârnați, cârnăciori, salamuri și produse similare, din carne, din organe sau din sânge; preparate alimentare pe baza acestor produse	Toate
1602	Alte preparate și conserve din carne, din organe sau din sânge	Toate
1702 11 00 1702 19 00	Lactoză și sirop de lactoză	Toate
ex1901	Extracte de malț; preparate alimentare din făină, crupe, griș, amidon, fecule sau extracte de malț, care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție de sub 40 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte; preparate alimentare din produsele de la pozițiile 0401‐0404, care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție de sub 5 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 1902	Paste alimentare chiar fierte sau umplute (cu carne sau cu alte substanțe) sau chiar altfel preparate, cum ar fi spaghete, macaroane, fidea, lasagna, gnochi, ravioli, caneloni; cușcuș, chiar preparat	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 1905	Produse de brutărie, de patiserie și biscuiți, chiar cu adaos de cacao; ostii, cașete goale de tipul celor utilizate pentru medicamente, vafe cu capac, paste uscate din făină, din amidon sau din fecule în foi și produse similare	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 2004	Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, congelate, altele decât produsele de la poziția 2006 (2)	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 2005	Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, necongelate, altele decât produsele de la poziția 2006	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 2103	Preparate pentru sosuri și sosuri preparate; condimente și produse de asezonare, amestecate; făină și pudră de muștar și muștar preparat	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 2104	Supe și ciorbe și preparate pentru supe și ciorbe; preparate alimentare compuse omogenizate	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 2105 00	Înghețate și alte produse similare sub formă de înghețată, comestibile, cu sau fără cacao	Numai acele preparate care conțin lapte
ex 2106	Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte	Numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele
ex 2309	Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor	Numai hrană pentru animalele de companie, produse de ros pentru câini și amestecuri de prafuri care conțin carne, lapte sau ambele

Observații:

Coloana 1: În cazul în care numai anumite produse încadrate la un cod trebuie să fie examinate și nu există nicio subdiviziune specifică a acestui cod în nomenclatura mărfurilor, codul este marcat prin „ex” (de exemplu, ex 19 01: trebuie incluse numai acele preparate care conțin carne, lapte sau ambele).

2.	Coloana 2: Descrierea mărfurilor este cea din coloana de descriere din anexa 1 la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.

3.	Coloana 3: Această coloană furnizează detalii cu privire la produsele vizate.

(1) Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

(2) Poziția 2006 are următorul conținut: „Legume, fructe, coji de fructe și alte părți de plante, confiate (uscate, glasate sau cristalizate)”.

ANEXA II

Afișele menționate la articolul 8 alineatul (1)

Afișele sunt disponibile la următoarea adresă:

https://ec.europa.eu/food/animals/animalproducts/personal_imports_en

ANEXA III

Informațiile menționate la articolul 8 alineatul (2) litera (a)

Nu aduceți boli infecțioase de origine animală în UE!

Produsele de origine animală pot fi purtătoare de agenți patogeni care provoacă boli infecțioase la animale

Din cauza riscului de a introduce boli în Uniunea Europeană (UE), există proceduri stricte de introducere a anumitor produse animale în UE. Aceste proceduri nu se aplică circulației produselor animale între statele membre ale UE și nici produselor animale aduse în cantități mici pentru consum personal provine din Andorra, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, San Marino și Elveția.

Toate produsele animale care nu respectă aceste norme se predau la sosirea în UE pentru a fi distruse în mod oficial. Nedeclararea acestor produse poate conduce la impunerea unei amenzi sau la urmărire penală.

Următoarele mărfuri nu se introduc în UE, decât dacă cantitatea totală a mărfurilor enumerate la punctele 2, 3 și 5 nu depășește limita de greutate de 2 kg de persoană.

În cazul mărfurilor provenite din Insulele Feroe sau din Groenlanda, cantitatea totală a mărfurilor enumerate la punctele 1, 2, 3 și 5 nu depășește limita de greutate de 10 kg de persoană.

1. Cantități mici de carne, lapte și produse derivate (altele decât laptele praf pentru copii sub doi ani, alimentele pentru copii sub doi ani și produsele alimentare speciale, necesare din motive medicale, sau hrana specială pentru animale de companie, necesară din motive medicale)

Aveți voie să aduceți sau să trimiteți în UE transporturi personale conținând carne, lapte și produse derivate (altele decât laptele praf pentru copii sub doi ani, alimentele pentru copii sub doi ani și produsele alimentare speciale, necesare din motive medicale, sau hrana specială pentru animale de companie, necesară din motive medicale) numai dacă acestea provin din Insulele Feroe sau din Groenlanda, iar greutatea lor nu depășește 10 kg de persoană.

2. Lapte praf pentru copii sub doi ani, alimente pentru copii sub doi ani și produse alimentare speciale, necesare din motive medicale

Aveți voie să aduceți sau să trimiteți în UE transporturi personale conținând lapte praf pentru copii sub doi ani, alimente pentru copii sub doi ani și produse alimentare speciale, necesare din motive medicale, numai dacă acestea:

—

provin din Insulele Feroe sau din Groenlanda, iar greutatea lor totală nu depășește limita de 10 kg de persoană și dacă:

(a)	produsul nu necesită refrigerare înainte de consum;

(b)	este un produs ambalat de o marcă comercială înregistrată; și

(c)	ambalajul este intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare.

—

provin din alte țări (decât Insulele Feroe sau Groenlanda), iar greutatea lor totală nu depășește limita de 2 kg de persoană și dacă:

(a)	produsul nu necesită refrigerare înainte de consum;

(b)	este un produs ambalat de o marcă comercială înregistrată; și

(c)

ambalajul este intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare.

3. Hrană pentru animale de companie necesară din motive medicale

Aveți voie să aduceți sau să trimiteți în UE transporturi personale conținând hrană pentru animale de companie necesară din motive medicale, numai dacă:

—

provin din Insulele Feroe sau din Groenlanda, iar greutatea lor totală nu depășește limita de 10 kg de persoană și dacă:

(a)	produsul nu necesită refrigerare înainte de consum;

(b)	este un produs ambalat de o marcă comercială înregistrată; și

(c)	ambalajul este intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare.

—

provin din alte țări (decât Insulele Feroe sau Groenlanda), iar greutatea lor totală nu depășește limita de 2 kg de persoană și dacă:

(a)	produsul nu necesită refrigerare înainte de consum;

(b)	este un produs ambalat de o marcă comercială înregistrată; și

(c)

ambalajul este intact, mai puțin în cazul în care conținutul este în curs de utilizare.

4. Cantități mici de produse pescărești pentru consumul uman personal

Aveți voie să aduceți sau să trimiteți în UE transporturi personale conținând produse pescărești (inclusiv pește proaspăt, uscat, gătit, tratat sau afumat și anumite crustacee precum creveți, homari, midii moarte și stridii moarte) cu respectarea următoarelor condiții:

—	peștele proaspăt este eviscerat;

—	greutatea totală a produselor pescărești nu depășește, de persoană, 20 kg sau greutatea unui singur pește, luându-se în considerare greutatea cea mai mare.

Aceste restricții nu se aplică produselor pescărești provenite din Insulele Feroe sau din Groenlanda.

5. Cantități mici de alte produse animale pentru consumul uman personal

Aveți voie să aduceți sau să trimiteți în UE alte produse animale, cum ar fi de exemplu miere, stridii vii, midii și melci vii, numai dacă acestea:

—	provin din Insulele Feroe sau din Groenlanda, iar greutatea lor totală nu depășește 10 kg de persoană,

—	provin din alte țări (decât Insulele Feroe sau Groenlanda), iar greutatea lor totală nu depășește 2 kg de persoană.

Trebuie să știți că puteți aduce sau trimite în UE cantități mici de produse animale din cele cinci categorii menționate anterior (punctele 1-5) cu condiția ca acestea să respecte normele explicate în fiecare paragraf relevant.

6. Cantități mari de produse animale

Aveți voie să aduceți sau să trimiteți în UE cantități mari de produse animale numai dacă acestea respectă cerințele pentru transporturi comerciale, care includ:

—	cerințe de certificare, astfel cum sunt prevăzute în certificatul oficial UE corespunzător;

—

prezentarea mărfurilor, însoțite de documentația corectă, la un post de inspecție la frontiera UE, la sosirea în UE.

7. Produse exceptate

Următoarele produse sunt exceptate de la aplicarea normelor prevăzute la punctele 1-6:

—

pâine, produse de patiserie, biscuiți, vafe și alveole, pesmeți, pâine prăjită și produse similare prăjite, care conțin mai puțin de 20 % produse lactate și produse din ouă prelucrate și tratate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Decizia 2007/275/CE a Comisiei (1);

—	ciocolată și produse de cofetărie (inclusiv dulciuri) care conțin mai puțin de 50 % produse lactate și produse din ouă prelucrate și tratate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Decizia 2007/275/CE;

—	suplimente alimentare ambalate pentru consumatorul final, care conțin cantități mici (în total mai puțin de 20 %) de produse prelucrate de origine animală (inclusiv glucozamină, condroitină ori chitosan sau și condroitină, și chitosan), altele decât produsele din carne;

—	măsline umplute cu pește;

—	paste făinoase și fidea care nu sunt amestecate sau umplute cu produse din carne și care conțin mai puțin de 50 % produse lactate și produse din ouă prelucrate și tratate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Decizia 2007/275/CE;

—	supe, ciorbe și arome ambalate pentru consumatorul final, care conțin mai puțin de 50 % ulei de pește, făină de pește sau extracte de pește și tratate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Decizia 2007/275/CE.

(1) Decizia 2007/275/CE a Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele de animale și produse care urmează să fie supuse controalelor la punctele de control la frontieră în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului (JO L 116, 4.5.2007, p. 9).

ANEXA IV

Afișul menționat la articolul 12

Afișul este disponibil la următoarea adresă:

https://ec.europa.eu/food/animals/pet-movement/poster-diseases-dont-respect-borders_en

ANEXA V

Tabelul de corespondență menționat la articolul 13 alineatul (2)

Regulamentul (CE) nr. 206/2009

Prezentul regulament

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (3)

Articolul 1 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a)

Articolul 2 alineatul (1) litera (b)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c)

Articolul 2 alineatul (1) litera (d)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (4) litera (a)

Articolul 3 alineatul (4) litera (b)

Articolul 4

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (1) litera (a)

Articolul 6 alineatul (1) litera (b)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11

Anexa I, partea 1

Anexa I, partea 2

Anexa II, partea 1

Anexa II, partea 2

Anexa III

Anexa IV

Anexa V

Anexa VI

Anexa VII

Articolul 7 litera (e) și articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7 litera (a) și articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7 litera (b) și articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7 litera (c) și articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7 litera (a) și articolul 10 alineatul (1)

Articolul 7 litera (g) și articolul 10 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (3) litera (a) și articolul 10 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (1) și articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (2) litera (a) și articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (2) litera (c) și articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3) litera (a) și articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3) litera (b) și articolul 10 alineatul (2)

Anexa I partea 2

Anexa I partea 1 punctul 1

Anexa I partea 1 punctul 2

Anexa II

Anexa III

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/64

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/2123 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru cazurile și condițiile în care se pot efectua controale de identitate și controale fizice vizând anumite mărfuri la punctele de control și în care se pot efectua controale documentare la distanță de posturile de inspecție la frontieră

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește cadrul pentru controalele oficiale și alte activități oficiale cu scopul de a verifica respectarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar. Cadrul respectiv include controalele oficiale efectuate asupra animalelor și mărfurilor care intră în Uniune din țări terțe.

(2)

În acest sens, în vederea asigurării unei efectuări eficiente a controalelor oficiale și a unui control adecvat al riscurilor, autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră ar trebui să fie în măsură să permită efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice care vizează transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte, menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (c) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625, la un alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră, în anumite condiții.

(3)	Din aceleași motive, această posibilitate ar trebui să existe și pentru transporturile de alimente și de hrană pentru animale de origine neanimală care fac obiectul măsurilor prevăzute în actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din regulamentul respectiv.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 669/2009 (2) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 884/2014 (3) ale Comisiei stabilesc, printre altele, norme privind efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice vizând transporturile de alimente și de hrană pentru animală de origine neanimală care fac obiectul lor, la un alt punct de control decât punctul de intrare desemnat. În particular, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 884/2014 stabilește condițiile de autorizare a transferului transportului la un punct de import desemnat pentru efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice, normele privind documentele necesare pentru a însoți transportul la punctul de import desemnat, obligațiile de informare care revin autorităților competente la punctele de intrare desemnate și operatorilor responsabili de transport, precum și normele aplicabile în cazul în care operatorul decide să modifice punctul de import desemnat după ce transportul a părăsit punctul de intrare desemnat. Regulamentele respectivele se abrogă începând cu 14 decembrie 2019, iar dispozițiile menționate mai sus vor fi înlocuite de prezentul regulament. Pentru a asigura efectuarea cu eficacitate a controalelor oficiale și o trasabilitate adecvată a transporturilor, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să utilizeze pe deplin posibilitățile de schimb de informații privind controalele oficiale și trasabilitatea transporturilor oferite de sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) sau de sistemele naționale existente.

(5)

La cererea operatorului, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră ar trebui să autorizeze, în anumite condiții, transferul unui transport de mărfuri la un alt punct de control decât un post de inspecție la frontieră desemnat pentru categoria de mărfuri respectivă. În acest caz, operatorul ar trebui să furnizeze autorităților competente denumirea și codul din Sistemul de control al comerțului și de expertiză (Traces) al punctului de control la care ar trebui transferat transportul.

(6)

În măsura în care este necesar pentru efectuarea unor controale de identitate și fizice eficiente, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita operatorului să transfere mărfurile la un alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră. În astfel de cazuri, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră ar trebui să obțină acordul operatorului înainte de a autoriza transferul la punctul de control. Acordul operatorului ar trebui să fie necesar având în vedere costurile de transport suportate de operator sau pentru a se evita situațiile în care transporturile care conțin mărfuri perisabile sunt transferate către punctul de control care nu este situat la o distanță corespunzătoare de postul de inspecție la frontieră.

(7)

Pentru a limita riscurile la adresa sănătății plantelor sau a sănătății publice, transferul transporturilor de plante, produse vegetale și alte obiecte, precum și al alimentelor și al hranei pentru animale de origine neanimală până la punctul de control ar trebui să fie autorizat pe baza rezultatelor satisfăcătoare ale controalelor documentare efectuate la postul de inspecție la frontieră.

(8)

Pentru a asigura trasabilitatea transporturilor, autoritățile competente de la punctul de control ar trebui să informeze autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră cu privire la sosirea transportului. În absența unor astfel de informații, autoritățile competente de la postul de control la frontieră ar trebui să verifice cu autoritățile competente de la punctul de control dacă transportul a ajuns la punctul de control, iar dacă verificarea respectivă arată că transportul nu a ajuns, ar trebui să informeze autoritățile vamale și alte autorități menționate la articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 și să efectueze investigații suplimentare pentru a stabili locația curentă a transportului.

(9)

Pentru ca autoritățile competente să fie în măsură să efectueze controale de identitate și controale fizice eficiente asupra transporturilor de plante, produse vegetale și alte obiecte, acestea trebuie transferate de la postul de control la frontieră la punctul de control. Transferul ar trebui efectuat într-un mod care să nu provoace infestarea sau infectarea altor plante, produse vegetale sau alte obiecte. Din acest motiv, operatorii ar trebui să asigure faptul că ambalajul sau mijloacele de transport sunt închise sau sigilate în timpul transferului la punctul de control. În anumite cazuri, autoritățile competente ar trebui să poată permite ca ambalajul sau mijloacele de transport ale încărcăturilor de lemn de conifere să nu fie închise sau sigilate în timpul transportării lor de la postul de inspecție la frontieră până la punctul de control, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. În astfel de cazuri, lemnul de conifere pe care îl conține transportul trebuie să fi fost cultivat sau produs într-o zonă geografică a unei țări terțe unde respectiva țară terță are o frontieră terestră comună cu statul membru de care este responsabilă autoritatea competentă și pentru care există informații că lemnul are același statut fitosanitar în țara terță respectivă ca și în statul membru vizat.

(10)

Pentru a organiza controale oficiale eficiente, autoritățile competente, inclusiv autoritățile vamale cărora statul membru le-a conferit responsabilitatea efectuării controalelor oficiale sau autoritățile competente de la alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră, ar trebui să poată efectua controale documentare la distanță de postul de inspecție la frontieră.

(11)

În vederea asigurării efectuării eficiente a controalelor oficiale la punctul de intrare în Uniune, altul decât postul de inspecție la frontieră, autoritățile competente, inclusiv autoritățile vamale cărora statul membru le-a conferit responsabilitatea efectuării controalelor oficiale, ar trebui să poată efectua controale documentare vizând transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei frecvențe reduse în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1756/2004 al Comisiei (4).

(12)

Decizia 2010/313/UE a Comisiei (5) autorizează efectuarea de controale fizice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 669/2009 în incintele aprobate ale operatorilor din sectorul alimentar și al hranei pentru animale din Cipru. În mod similar, Decizia 2010/458/UE a Comisiei (6) autorizează efectuarea de controale fizice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 669/2009 în incintele aprobate ale operatorilor din sectorul alimentar și al hranei pentru animale din Malta. Întrucât prezentul regulament se aplică domeniilor reglementate de deciziile menționate, este adecvat să se abroge Deciziile 2010/313/UE și 2010/458/UE cu efect de la data aplicării prezentului regulament.

(13)

Întrucât Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică de la 14 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să se aplice și el de la aceeași dată, din motive de coerență și de securitate juridică. Totuși, în conformitate cu articolul 165 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625, normele prevăzute la articolul 53 alineatul (1) litera (e) pot deveni aplicabile numai după cel puțin 12 luni de la adoptarea lor, în ceea ce privește transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din același regulament. Din acest motiv, până la 13 decembrie 2020 ar fi necesare măsurile tranzitorii privind dispozițiile corespunzătoare din Directiva 2000/29/CE (7). Această perioadă de un an este necesară pentru a acorda mai mult timp operatorilor și autorităților competente să implementeze anumite cerințe specifice.

(14)

Întrucât prezentul regulament se aplică domeniilor reglementate de Directiva 2004/103/CE a Comisiei (8) privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625, este necesar ca directiva respectivă să fie abrogată începând cu 14 decembrie 2020,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

(1) Prezentul regulament stabilește norme pentru cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot efectua:

(a)

controale de identitate și controale fizice la alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră vizând:

(i)

transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 72 alineatul (1) și la articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1), articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(ii)	transporturile de alimente și de hrană pentru animale de origine neanimală care fac obiectul măsurilor prevăzute de actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)	controale documentare la distanță de un post de inspecție la frontieră vizând transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 72 alineatul (1) și la articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031.

(2) Autoritățile competente situate la distanță de postul de inspecție la frontieră, inclusiv la un alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră și la un punct de intrare în Uniune, efectuează operațiuni în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2130 al Comisiei (10).

CAPITOLUL I

Controale de identitate și controale fizice efectuate la alte puncte de control decât posturile de inspecție la frontieră

Articolul 2

Condiții pentru efectuarea controalelor de identitate și a controalelor fizice la alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră

(1) Controalele de identitate și cele fizice pot fi efectuate la alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră dacă se întrunesc următoarele condiții:

(a)

operatorul, atunci când furnizează notificarea prealabilă în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, sau autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontieră a indicat în documentul sanitar comun de intrare (denumit în continuare „ DSCI”) punctul de control unde trebuie efectuate controalele de identitate și cele fizice;

(b)	rezultatul verificărilor documentare efectuate de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră este satisfăcător;

(c)	autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră au înregistrat în DSCI autorizația de a transfera transportul la punctul de control;

(d)

înainte ca transportul să părăsească postul de inspecție la frontieră, operatorul a notificat autorităților competente de la punctul de control unde trebuie efectuate controalele de identitate și cele fizice ora preconizată a sosirii transportului și mijloacele de transport, prin completarea și depunerea unui DSCI separat în sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (denumit în continuare „IMSOC”);

(e)	operatorul a efectuat transportul de la postul de inspecție la frontieră la punctul de control sub supraveghere vamală, fără ca mărfurile să fie descărcate în timpul transportului;

(f)	operatorul a asigurat faptul că transportul este însoțit la punctul de control de o copie a DSCI menționat la litera (c), pe suport de hârtie sau în format electronic;

(g)

operatorul a asigurat faptul că:

(i)

transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 72 alineatul (1) și la articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 și transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1), articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/2031 și transporturile de alimente și hrană pentru animale de origine neanimală menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 sunt însoțite la punctul de control de o copie autentificată a certificatelor oficiale menționate la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, emise în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

(ii)

transporturile de alimente și hrană pentru animale de origine neanimală care fac obiectul măsurilor prevăzute în actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 sunt însoțite la punctul de control de o copie autentificată a rezultatelor analizelor de laborator efectuate de autoritățile competente din țara terță, eliberate în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

(h)

operatorul a indicat numărul de referință al DSCI menționat la litera (c) în declarația vamală depusă la autoritățile vamale în scopul transferului transportului către punctul de control și a păstrat o copie a respectivului DSCI la dispoziția autorităților vamale, astfel cum se prevede la articolul 163 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(2) Cerința privind copia autentificată menționată la alineatul (1) litera (g) punctele (i) și (ii) care să însoțească transportul nu se aplică în cazul în care certificatele oficiale respective sau rezultatele analizelor de laborator au fost transmise în IMSOC de către autoritățile competente ale țării terțe sau au fost încărcate în IMSOC de către operator, iar autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră au verificat dacă ele corespund certificatelor originale sau rezultatelor originale ale analizelor de laborator.

(3) Dacă autoritatea competentă a unui stat membru gestionează un sistem național existent care înregistrează rezultatele controalelor documentare, de identitate și fizice, alineatul (1) literele (d) și (h) nu se aplică transporturilor care părăsesc postul de inspecție la frontieră către un punct de control din același stat membru, cu condiția ca următoarele cerințe să fie îndeplinite:

(a)	informațiile cu privire la momentul estimat al sosirii transportului la punctul de control și la tipul mijlocului de transport sunt disponibile în sistemul național existent;

(b)

sistemul național existent îndeplinește următoarele condiții:

(i)	asigură informarea la timp a autorităților vamale și a operatorului cu privire la autorizarea menționată la alineatul (1) litera (c) și informarea autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră despre sosirea transportului la punctul de control;

(ii)	face schimb de date electronice cu IMSOC, inclusiv informații privind respingerea transporturilor și informații care permit identificarea clară a fiecărui transport, de exemplu printr-un număr de referință unic;

(iii)

asigură faptul că finalizarea DSCI menționată la alineatul (1) litera (c) poate avea loc numai după schimbul de date electronice și confirmarea de către IMSOC.

Articolul 3

Controalele de identitate și cele fizice vizând transporturile de alimente și de hrană pentru animale de origine neanimală efectuate în alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră

(1) Controalele de identitate și cele fizice vizând transporturile de alimente și de hrană pentru animale de origine neanimală care fac obiectul măsurilor prevăzute în actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 pot fi efectuate de către autoritățile competente la alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră, dacă se aplică oricare dintre condițiile următoare:

(a)

operatorul responsabil de transport a solicitat autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră să se efectueze controale de identitate și controale fizice la punctul de control care a fost desemnat pentru categoria de mărfuri a transportului, iar autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră autorizează transferul transportului la punctul de control;

(b)	autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră au decis efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice la punctul de control care a fost desemnat pentru categoria de mărfuri a transportului, iar operatorul nu are obiecții cu privire la această decizie.

(2) Controalele de identitate și controalele fizice menționate la alineatul (1) se efectuează de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră dacă se aplică oricare dintre următoarele:

(a)	nu există o autorizație din partea autorității competente de la postul de inspecție la frontieră astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (a);

(b)	operatorul se opune deciziei de a transfera transportul la punctul de control menționat la alineatul (1) litera (b).

Articolul 4

Controalele de identitate și cele fizice vizând transporturile plante, produse vegetale și alte obiecte efectuate în alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră

(1) Controalele de identitate și cele fizice pot fi efectuate de autoritățile competente în alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră pentru transporturile care conțin:

(a)	plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 72 alineatul (1) și la articolul 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(b)

plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), articolul 30 alineatul (1), articolul 40 alineatul (3), articolul 41 alineatul (3), articolul 49 alineatul (1), articolul 53 alineatul (3) și articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/2031.

(2) Controalele de identitate și controalele fizice menționate la alineatul (1) pot fi efectuate de către autoritățile competente în alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră dacă se aplică oricare dintre următoarele:

(a)

operatorul responsabil de transport a solicitat autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră să se efectueze controale de identitate și controale fizice la un punct de control care a fost desemnat pentru categoria de mărfuri a transportului, iar autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră autorizează transferul transportului la punctul de control;

(b)	autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră au decis efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice la un punct de control care a fost desemnat pentru categoria de mărfuri a transportului, iar operatorul nu are obiecții cu privire la această decizie.

(3) Controalele de identitate și controalele fizice menționate la alineatul (1) se efectuează de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră dacă se aplică oricare dintre următoarele:

(a)	nu există o autorizație din partea autorității competente de la postul de inspecție la frontieră astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (a);

(b)	operatorul se opune deciziei de a transfera transportul la punctul de control menționat la alineatul (2) litera (b).

Articolul 5

Condiții specifice pentru controalele de identitate și cele fizice efectuate în alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră vizând transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte

(1) Controalele de identitate și cele fizice pot fi efectuate la un punct de control pentru transporturile menționate la articolul 4 alineatul (1) cu condiția ca operatorul să fi asigurat faptul că ambalajele sau mijloacele de transport ale încărcăturilor sunt închise sau sigilate astfel încât, în timpul transferului lor la punctul de control, să nu poată cauza infestarea sau infectarea altor plante, produse vegetale sau a altor obiecte cu dăunători incluși în lista Uniunii cu dăunători care impun carantină sau ca dăunători care nu impun carantină reglementați de Uniune, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, iar în cazul zonelor protejate, cu dăunătorii respectivi incluși în lista elaborată în temeiul articolului 32 alineatul (3) din regulamentul menționat.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de intrare pot permite ca ambalajele sau mijloacele de transport ale încărcăturilor de plante, produse vegetale și alte obiecte să nu fie închise sau sigilate dacă se aplică următoarele condiții:

(a)

transportul este compus din lemn de conifere cultivat sau produs într-o zonă geografică a unei țări terțe unde respectiva țară terță are o frontieră terestră comună cu statul membru de care este responsabilă autoritatea competentă și pentru care există informații că lemnul are același statut fitosanitar în țara terță respectivă ca și în statul membru vizat;

(b)	transporturile de lemn de conifere sunt transportate la un punct de control situat în același stat membru ca și postul de inspecție de la frontiera de intrare;

(c)

transporturile de lemn de conifere nu implică un risc specific de răspândire a dăunătorilor care impun carantină în Uniune sau a dăunătorilor care fac obiectul măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, în timpul transportului către punctul de control;

(d)	înainte de a părăsi teritoriul statului membru respectiv, autoritatea competentă se asigură că lemnul de acest tip este prelucrat în așa fel încât să nu reprezinte un risc fitosanitar.

(3) Statele membre care recurg la dispozițiile menționate la alineatul (2):

(a)	informează Comisia și celelalte state membre cu privire la zona țării terțe în cauză și la statutul fitosanitar al acestei zone;

(b)	transmit anual un raport privind volumul și rezultatele controalelor oficiale efectuate asupra lemnului de conifere în cauză.

Articolul 6

Operațiuni în timpul și în urma controalelor de identitate și a controalelor fizice la alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră

(1) După ce autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră au autorizat sau au decis cu privire la transferul transportului la punctul de control indicat în DSCI, operatorul responsabil de transport nu prezintă transportul pentru controalele de identitate și cele fizice într-un punct de control diferit de cel indicat în DSCI, decât dacă autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră autorizează transferul transportului la un alt punct de control în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 4 alineatul (2) litera (a).

(2) Autoritățile competente de la punctul de control confirmă autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră sosirea transportului prin completarea în IMSOC a DSCI menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (a).

(3) Autoritățile competente de la punctul de control finalizează DSCI-ul separat menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (d) sau, în cazul în care se aplică articolul 2 alineatul (3), DSCI-ul menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (c), prin înregistrarea rezultatului controalelor de identitate și al celor fizice și a oricărei decizii privind transportul luate în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2017/625.

(4) Operatorul furnizează numărul de referință al DSCI finalizat menționat la alineatul (3) în declarația vamală depusă pentru transport la autoritățile vamale și păstrează o copie a respectivului DSCI la dispoziția autorităților vamale, ca document justificativ, astfel cum se menționează la articolul 163 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(5) Dacă autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră nu au primit, în termen de 15 zile de la data la care a fost autorizat transferul unui transport către punctul de control, confirmarea sosirii transportului de la autoritățile competente de la punctul de control, acestea:

(a)	verifică la autoritățile competente de la punctul de control dacă transportul a ajuns la punctul de control;

(b)	în cazul în care verificarea prevăzută la litera (a) arată că transportul nu a ajuns la punctul de control, informează autoritățile vamale și alte autorități menționate la articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 despre neconfirmarea sosirii transportului la destinație;

(c)	efectuează investigații suplimentare pentru a determina locația curentă a mărfurilor în cooperare cu autoritățile vamale și cu alte autorități, astfel cum se menționează la articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

CAPITOLUL II

Controale documentare efectuate la distanță de un post de inspecție la frontieră

Articolul 7

Controale documentare vizând transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte, efectuate la distanță de un post de inspecție la frontieră

Controalele documentare vizând transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625, care intră în Uniune pot fi efectuate de oricare dintre următoarele:

(a)

dacă transporturile sosesc la un post de inspecție la frontieră, de către autoritățile competente situate la distanță față de postul de inspecție la frontieră sau la un alt punct de control decât postul de inspecție la frontieră, dacă sunt situate în același stat membru ca și postul de inspecție de la frontiera de sosire a transportului;

(b)

în cazul în care transporturile fac obiectul unei frecvențe reduse astfel cum este prevăzut în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2017/625 și ajung la un alt punct de intrare decât postul de inspecție la frontieră, de către autoritățile competente de la punctul de intrare în Uniune.

Articolul 8

Condiții pentru efectuarea controalelor documentare vizând transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte la distanță de un post de inspecție la frontieră

(1) La efectuarea controalelor documentare prevăzute la articolul 7 trebuie respectate următoarele condiții:

(a)

autoritățile competente menționate la articolul 7 efectuează controale documentare vizând:

(i)	certificatele oficiale și rezultatele testelor de laborator încărcate în IMSOC de către autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de sosire a transportului;

(ii)	certificatele oficiale și rezultatele testelor de laborator încărcate în IMSOC de către operator, dacă autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră au verificat dacă ele corespund certificatelor originale sau rezultatelor originale ale testelor de laborator;

(iii)

certificatele oficiale și rezultatele testelor de laborator transmise în IMSOC de către autoritățile competente ale țărilor terțe; sau

(iv)	certificatele oficiale originale, în cazul în care autoritățile competente menționate la articolul 7 fac parte din postul de inspecție la frontieră desemnat, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1012 al Comisiei (12);

(b)

operatorul nu transportă încărcătura de la postul de inspecție la frontieră la punctul de control în vederea efectuării controalelor de identitate și a celor fizice decât atunci când autoritățile competente menționate la articolul 7 au informat autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră că rezultatele controalelor documentare sunt satisfăcătoare.

(2) În cazul în care transportul de plante, produse vegetale și alte obiecte urmează să fie transportat de operator la un punct de control pentru efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice, se aplică articolele 2, 4 și 5.

(3) Un transport de plante, produse vegetale și alte obiecte poate fi transportat de operator de la postul de inspecție la frontieră până la un punct de control pentru efectuarea controalelor documentare, cu condiția ca punctul de control să fie supravegheat de aceeași autoritate competentă ca și postul de inspecție la frontieră.

CAPITOLUL III

Dispoziții finale

Articolul 9

Abrogări

(1) Directiva 2004/103/CE se abrogă începând cu 14 decembrie 2020.

(2) Deciziile 2010/313/UE și 2010/458/UE se abrogă începând cu 14 decembrie 2019.

Articolul 10

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolele 7 și 8 se aplică de la 14 decembrie 2020.

Articolul 2 alineatul (3) se aplică până la 13 decembrie 2023.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele oficiale consolidate efectuate asupra importurilor de anumite produse de hrană pentru animale și alimentare de origine neanimală și de modificare a Deciziei 2006/504/CE (JO L 194 25.7.2009, p. 11).

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 884/2014 al Comisiei din 13 august 2014 de impunere a unor condiții speciale aplicabile importurilor din anumite țări terțe de anumite produse de hrană pentru animale și alimente din cauza riscului de contaminare cu aflatoxine și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1152/2009 (JO L 242 14.8.2014, p. 4).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1756/2004 al Comisiei din 11 octombrie 2004 de stabilire a condițiilor specifice privind mijloacele de probă solicitate și criteriile referitoare la tipul și nivelul de reducere a controalelor fitosanitare ale anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte enumerate la anexa V partea B la Directiva 2000/29/CE a Consiliului (JO L 313, 12.10.2004, p. 6).

(5) Decizia 2010/313/UE a Comisiei din 7 iunie 2010 de autorizare a efectuării de controale fizice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 669/2009 în incintele aprobate ale unor operatori economici din sectorul hranei pentru animale și din sectorul alimentar din Cipru (JO L 140, 8.6.2010, p. 28).

(6) Decizia 2010/458/UE a Comisiei din 18 august 2010 de autorizare a efectuării de controale fizice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 669/2009 în incintele aprobate ale unor operatori economici din sectorul hranei pentru animale și din sectorul alimentar din Malta (JO L 218, 19.8.2010, p. 26).

(7) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).

(8) Directiva 2004/103/CE a Comisiei din 7 octombrie 2004 privind controalele de identitate și controalele de sănătate ale plantelor, produselor vegetale și altor obiecte incluse în partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului, care pot fi efectuate în alt loc decât punctul de intrare în Comunitate sau într-un loc situat în apropiere, și de stabilire a condițiilor care reglementează aceste controale (JO L 313, 12.10.2004, p. 16).

(9) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).

(10) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2130 al Comisiei din 25 noiembrie 2019 de stabilire a normelor detaliate privind operațiunile care urmează să fie efectuate în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice asupra animalelor și mărfurilor care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră (a se vedea pagina 128 din prezentul Jurnal Oficial).

(11) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(12) Regulamentul delegat (UE) 2019/1012 al Comisiei din 12 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului prin derogare de la normele privind desemnarea punctelor de inspecție și de la cerințele minime pentru posturile de inspecție la frontieră JO L 165, 21.6.2019, p. 4).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/73

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/2124 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind controalele oficiale ale transporturilor de animale și de bunuri care fac obiectul tranzitului, al transbordării și al continuării transportului pe teritoriul Uniunii și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 798/2008, (CE) nr. 1251/2008, (CE) nr. 119/2009, (UE) nr. 206/2010, (UE) nr. 605/2010, (UE) nr. 142/2011, (UE) nr. 28/2012 ale Comisiei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei și a Deciziei 2007/777/CE a Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 50 alineatul (4), articolul 51 alineatul (1) literele (a)-(d), articolul 77 alineatul (1) literele (c) și (j) și articolul 77 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește cadrul pentru controalele oficiale și alte activități oficiale cu scopul de a verifica respectarea legislației Uniunii privind lanțul agroalimentar. Cadrul respectiv include controale oficiale efectuate asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune din țări terțe prin posturi de inspecție la frontieră desemnate.

(2)

Articolul 50 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să adopte norme de stabilire a cazurilor și a condițiilor în care documentul sanitar comun de intrare (DSCI) este necesar pentru a însoți transporturile de animale, de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie, precum și de produse compuse, de plante, de produse vegetale și de alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, care fac obiectul tranzitului pe teritoriul Uniunii, către locul de destinație.

(3)

În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, Comisia trebuie să stabilească cazurile și condițiile în care autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră ar trebui să poată autoriza continuarea transportului de alimente și de hrană pentru animale de origine nonanimală, de plante, de produse vegetale și de alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) din respectivul regulament până la locul lor de destinație finală în așteptarea rezultatelor controalelor fizice.

(4)

Articolul 51 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să desemneze cazurile și condițiile în care controalele de identitate și controalele fizice ale transporturilor transbordate și ale animalelor care sosesc pe cale aeriană sau maritimă și care rămân la bordul acelorași mijloace de transport în vederea continuării transportului pot fi efectuate la un alt post de inspecție la frontieră decât cel corespunzător primei sosiri în Uniune. În scopul efectuării unor controale eficiente ale transporturilor transbordate, este necesar să se stabilească intervalele de timp și modalitățile conform cărora autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră ar trebui să efectueze controalele documentare, de identitate și controalele fizice.

(5)

Conform articolului 51 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/625, Comisia trebuie să stabilească cazurile și condițiile în care ar trebui autorizat tranzitul pe teritoriul Uniunii al transporturilor de animale, produse de origine animală, subproduse de origine animală, materiale germinative, produse derivate, produse compuse, fân și paie, plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625. Acesta prevede, de asemenea, stabilirea de către Comisie a unor norme privind anumite controale oficiale care trebuie efectuate la posturile de inspecție la frontieră asupra acestor transporturi, inclusiv cazurile și condițiile pentru depozitarea temporară a bunurilor în antrepozite vamale, depozite în zone libere, spații de depozitare temporară și antrepozite specializate în aprovizionarea bazelor militare ale NATO sau ale Statelor Unite.

(6)

Autorităților competente de la posturile de inspecție la frontieră ar trebui să li se permită să autorizeze continuarea transportului către locul de destinație finală în așteptarea rezultatelor analizelor de laborator și ale testelor efectuate pe transporturile de produse alimentare și de hrană pentru animale de origine nonanimală care fac obiectul măsurilor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 și pe transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (c) și (e) din respectivul regulament. Alimentele și hrana pentru animale care constituie astfel de transporturi pot figura pe lista bunurilor care fac obiectul unei intensificări temporare a controalelor oficiale la punctul de intrare în Uniune instituită în temeiul articolului 47 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/625 sau pot face obiectul unei măsuri de urgență prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau pot face obiectul unor condiții suplimentare pentru intrarea în Uniune prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 126 din Regulamentul (UE) 2017/625 sau unor măsuri speciale privind intrarea acestora în Uniune prevăzute în actele adoptate în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (UE) 2017/625.

(7)

Autorizarea continuării transportului ar trebui să facă obiectul unor condiții pentru a asigura un control adecvat al riscurilor. În special, pentru a limita riscurile potențiale pentru sănătatea umană sau a plantelor, transporturile de alimente și de hrană pentru animale de origine nonanimală care fac obiectul măsurilor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 și transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (c) și (e) ar trebui să fie direcționate și depozitate în unități pentru continuarea transportului la locul de destinație finală desemnat de statele membre până la obținerea rezultatelor analizelor și testelor de laborator.

(8)

Aceste unități pentru continuarea transportului ar trebui să fie antrepozite vamale sau spații de depozitare temporară autorizate, desemnate sau aprobate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și, pentru a asigura igiena alimentelor și a hranei pentru animale, ele ar trebui să fie înregistrate la autoritățile competente, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și, respectiv, în Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(9)

Riscurile pentru sănătatea animală asociate transporturilor de animale din țări terțe care sosesc pe cale aeriană sau maritimă, care rămân la bordul aceluiași mijloc de transport pentru continuarea transportului către țara terță sau către un alt stat membru și care sunt destinate să fie introduse pe piață în Uniune sau să tranziteze teritoriul Uniunii, sunt mai mici decât cele asociate altor transporturi de animale, inclusiv transporturilor transbordate în porturi sau aeroporturi. Prin urmare, cu excepția cazului în care se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, controalele de identitate și controalele fizice ale acestor animale ar trebui efectuate la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune. În plus, controalele documentare ar trebui să fie efectuate la posturile de inspecție la frontieră, inclusiv la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune, unde animalele au fost prezentate în vederea efectuării de controale oficiale și prin care intră în Uniune pentru a fi introduse ulterior pe piață sau pentru a tranzita teritoriul Uniunii.

(10)

Călătoriile de lungă durată la bordul aceluiași mijloc de transport pot avea efecte negative asupra bunăstării animalelor. Pentru a respecta cerințele în materie de bunăstare a animalelor în timpul transportului, ar trebui să se aplice dispozițiile din Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (6) până când transportul de animale ajunge la punctul de control la frontiera de introducere în Uniune.

(11)	Pentru a evita introducerea unor boli ale animalelor în Uniune, este necesar să se efectueze controale documentare, de identitate și controale fizice ale transporturilor de animale transbordate în porturi sau aeroporturi la postul de inspecție la frontieră în care are loc prima transbordare.

(12)

Ținând seama de riscurile pentru sănătatea umană și animală asociate transporturilor transbordate de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, precum și de necesitatea de a asigura o funcționare eficientă a controalelor oficiale privind astfel de transporturi, este adecvat să se stabilească perioada de timp în cursul căreia ar trebui efectuate controalele documentare de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea. Calcularea timpului corespunzător perioadei de transbordare ar trebui să înceapă din momentul în care transportul sosește în portul sau în aeroportul statului membru. În cazul în care se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea ar trebui să efectueze controale documentare, de identitate și controale fizice.

(13)

În vederea asigurării unei funcționări eficiente a controalelor oficiale și ținând seama de riscurile pentru sănătatea plantelor asociate transporturilor transbordate de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (c) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625, este adecvat să se stabilească termene după care controalele documentare pot fi efectuate de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea. Calcularea timpului corespunzător perioadei de transbordare ar trebui să înceapă din momentul în care transportul sosește în portul sau în aeroportul statului membru. În cazul în care se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea ar trebui să efectueze controale documentare, de identitate și controale fizice.

(14)

Este oportun să se prevadă că, în afara cazului în care toate controalele efectuate asupra transporturilor transbordate de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (c) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625 și care sunt destinate a fi introduse pe piața din Uniune au fost efectuate la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea din pricina suspiciunii de neconformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune ar trebui să efectueze controale documentare, de identitate și fizice.

(15)

Pentru a reduce sarcina administrativă, operatorii responsabili de transporturile transbordate ar trebui să poată transmite autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea informații despre identificarea și localizarea bunurilor în port sau în aeroport, timpul estimat de sosire, timpul estimat de plecare și destinația transportului lor. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să dispună de un sistem informatic care să le permită consultarea informațiilor furnizate de operatori și verificarea faptului că termenele de efectuare a controalelor documentare nu au fost depășite.

(16)

Riscurile pentru sănătatea animală și publică sunt mici în cazul alimentelor și al hranei pentru animale de origine nonanimală care fac obiectul măsurilor sau al actelor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625, care sunt transbordate de pe o navă sau o aeronavă sub supraveghere vamală pe o altă navă sau aeronavă din același port sau aeroport. Prin urmare, este adecvat să se prevadă că, în acest caz, controalele documentare, de identitate și fizice nu ar trebui să aibă loc la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea, ci într-o etapă ulterioară, la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune. În consecință, operatorul responsabil de transport ar trebui să notifice în prealabil sosirea transporturilor prin completarea și transmiterea părții relevante din DSCI în sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) în vederea transmiterii către autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere.

(17)

Pentru a proteja sănătatea și bunăstarea animalelor, transporturile de animale aflate în tranzit dintr-o țară terță către o altă țară terță care traversează sub supraveghere vamală teritoriul Uniunii ar trebui să facă obiectul controalelor documentare, de identitate și fizice la postul de inspecție la frontieră corespunzător primei sosiri în Uniune, iar un astfel de tranzit ar trebui să fie autorizat numai dacă aceste controale se soldează cu rezultate favorabile.

(18)

În vederea protejării sănătății umane și animale, transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și paie și de produse compuse aflate în tranzit dintr-o țară terță către o altă țară terță care traversează teritoriul Uniunii ar trebui să facă obiectul unor controale documentare și de identitate la postul de inspecție la frontieră. Tranzitul ar trebui autorizat sub rezerva anumitor condiții, inclusiv rezultatul favorabil al controalelor la postul de inspecție la frontieră, în vederea asigurării unui control adecvat al riscurilor la frontieră și în timpul tranzitului și, în cele din urmă, pentru a se garanta faptul că aceste bunuri părăsesc teritoriul Uniunii.

(19)

Pentru a proteja sănătatea plantelor, transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (c) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625 aflate în tranzit dintr-o țară terță către o altă țară terță și care traversează teritoriul Uniunii ar trebui să facă obiectul unor controale documentare și fizice în funcție de riscuri la postul de inspecție la frontieră. Tranzitul ar trebui autorizat sub rezerva anumitor condiții, printre care rezultatul favorabil al controalelor la postul de inspecție la frontieră.

(20)

În anumite cazuri, transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, care se află în tranzit dintr-o țară terță către o altă țară terță traversând teritoriul Uniunii pot fi depozitate temporar în antrepozite. Pentru a asigura trasabilitatea unor astfel de transporturi, o astfel de depozitare temporară ar trebui să aibă loc numai în antrepozite autorizate de autoritățile competente din statele membre și ar trebui să respecte cerințele de igienă prevăzute și menționate în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și în Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (7).

(21)

Din rațiuni de transparență, statele membre ar trebui să mențină și să actualizeze în IMSOC o listă cu toate antrepozitele autorizate, indicând denumirea și adresa acestora, categoria de bunuri pentru care sunt autorizate și numărul de autorizare. Antrepozitele autorizate ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale periodice efectuate de autoritățile competente pentru a asigura menținerea condițiilor de autorizare a acestora.

(22)

Pentru a garanta faptul că transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse sunt efectiv livrate la bordul navelor, inclusiv la bordul navelor militare, care părăsesc Uniunea, autoritatea competentă aferentă portului de destinație sau reprezentantul comandantului navei la încheierea livrării ar trebui să confirme livrarea autorității competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune sau autorității competente a antrepozitului în care au fost depozitate temporar astfel de bunuri. O astfel de confirmare ar trebui să fie efectuată prin contrasemnarea certificatului oficial sau prin mijloace electronice. În cazul în care transporturile nu sunt livrate pe navă, deoarece au ratat nava în port sau ca urmare a unor probleme logistice, autoritatea competentă a antrepozitului sau de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune ar trebui să fie în măsură să autorizeze returnarea transportului la locul de expediere.

(23)

În unele state membre, din cauza situării geografice, tranzitul de animale și de bunuri are loc în condiții specifice prevăzute în normele privind intrarea în Uniune a anumitor animale, materiale germinative, subproduse de origine animală și produse de origine animală. Prin urmare, sunt necesare proceduri și condiții specifice de control pentru a sprijini asigurarea respectării acestor cerințe.

(24)

Este necesar să se stabilească condițiile în care transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân sau de paie și de produse compuse pentru care a fost autorizat tranzitul pe teritoriul Uniunii, dar care sunt respinse de țara terță de destinație, ar trebui să aibă permisiunea să revină direct la postul de inspecție la frontieră care a autorizat tranzitul lor pe teritoriul Uniunii sau la antrepozitele în care aceste bunuri au fost depozitate pe teritoriul Uniunii înainte de respingerea lor de către țara terță.

(25)

Având în vedere riscurile pentru sănătatea și bunăstarea oamenilor și a animalelor, transporturile de animale, de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și paie și de produse compuse care sunt deplasate de pe teritoriul Uniunii într-o altă parte a teritoriului Uniunii, traversând teritoriul unei țări terțe, ar trebui să facă obiectul unor controale documentare și de identitate înainte de reintroducerea în Uniune, care să fie efectuate de autoritățile competente de la posturile de inspecție la frontieră. Plantele, produsele vegetale și alte obiecte care au fost ambalate și transportate în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (8), nu ar trebui să facă obiectul controalelor la postul de inspecție de la frontiera de reintroducere, din cauza riscului mic de introducere a organismelor dăunătoare.

(26)

În vederea asigurării unei comunicări corespunzătoare și a repartizării responsabilităților între diferitele autorități și operatori, ar trebui completată partea relevantă din DSCI. Partea I se completează de către operatorul responsabil de transport și se transmite autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră înainte de sosirea transportului. Partea a II-a se completează de către autoritățile competente imediat după efectuarea controalelor menționate în prezentul regulament și după ce se ia și se consemnează o decizie cu privire la transport. Partea a III-a se completează de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de ieșire sau de destinație finală sau de către autoritatea competentă locală de îndată ce au fost efectuate controalele menționate în prezentul regulament.

(27)

Pentru a garanta faptul că transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân sau paie și de produse compuse care provin de pe teritoriul Croației și tranzitează teritoriul statului Bosnia și Herțegovina pe la Neum („coridorul Neum”) sunt intacte înainte de a intra pe teritoriul Croației prin punctele de intrare de la Klek sau Zaton Doli, autoritatea competentă ar trebui să efectueze controlul sigiliilor vehiculelor sau ale containerelor de transport și să înregistreze data și momentul plecării și sosirii vehiculelor care transportă bunuri.

(28)

Atunci când transporturile de anumite bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (b), (c), (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 sunt destinate a fi introduse pe piață în Uniune sau a tranzita teritoriul Uniunii, în anumite cazuri, legislația Uniunii prevede că transportul lor de la postul de inspecție de la frontiera de sosire la unitatea de la locul de destinație sau de la postul de inspecție de la frontiera de ieșire și sosirea lor la locul de destinație trebuie monitorizate. Pentru a preveni orice risc pentru sănătatea publică și animală, autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune ar trebui să monitorizeze sosirea transporturilor la destinație în termen de 15 zile.

(29)

Unul dintre obiectivele Regulamentului (UE) 2017/625 este de a dispune de norme prevăzute într-un act unic, în loc să fie răspândite în mai multe acte, astfel încât aceste norme să fie mai ușor de înțeles și de aplicat. Prezentul regulament urmează aceeași abordare și evită necesitatea unor trimiteri multiple la diferite acte și prin urmare, conduce la creșterea transparenței. Diferitele norme de completare prevăzute în acest proiect de document legislativ sunt interconectate și trebuie să fie aplicate în tandem. Acest lucru este valabil în special pentru normele privind tranzitul, iar normele respective se vor aplica de la aceeași dată. Faptul că aceste norme de completare sunt prevăzute într-un singur act evită, de asemenea, riscul de suprapunere a normelor.

(30)

Decizia 2000/208/CE a Comisiei (9), Decizia 2000/571/CE a Comisiei (10) și Decizia de punere în aplicare 2011/215/UE a Comisiei (11) stabilesc norme în domeniile care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament. În consecință, pentru a evita duplicarea normelor, actele respective ar trebui abrogate.

(31)

Decizia 2007/777/CE a Comisiei (12), Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (13), Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei (14), Regulamentul (CE) nr. 119/2009 al Comisiei (15), Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (16), Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei (17), Regulamentul (UE) nr. 142/2011, Regulamentul (UE) nr. 28/2012 al Comisiei (18) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei (19) ar trebui modificate pentru a asigura conformitatea normelor prevăzute în actele respective cu normele prevăzute în prezentul regulament.

(32)	Întrucât Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică începând cu 14 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește:

(a)

norme de stabilire a cazurilor și a condițiilor în care autoritățile competente ale unui post de inspecție la frontieră pot autoriza continuarea transportului pentru bunurile din următoarele categorii către locul de destinație finală din Uniune, în așteptarea rezultatelor analizelor și testelor de laborator efectuate în cadrul controalelor fizice menționate la articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625:

(i)	plante, produse vegetale și alte obiecte, astfel cum sunt menționate în listele stabilite în temeiul articolului 72 alineatul (1) și al articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(ii)	plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei măsuri de urgență, conform celor menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(iii)

alimente și hrană pentru animale de origine nonanimală care fac obiectul măsurilor prevăzute de actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)

norme care stabilesc cazurile și condițiile în care controalele de identitate și controalele fizice ale animalelor care sosesc pe cale aeriană sau maritimă și care rămân la bordul acelorași mijloace de transport în vederea continuării transportului pot fi efectuate la un alt post de inspecție la frontieră decât cel corespunzător primei sosiri în Uniune;

(c)

norme specifice pentru controalele oficiale la posturile de inspecție la frontieră în ceea ce privește transporturile de animale transbordate și următoarele categorii de bunuri:

(i)	produse de origine animală, materiale germinative, subproduse de origine animală, produse derivate, fân și paie și produse compuse;

(ii)	plante, produse vegetale și alte obiecte, astfel cum sunt menționate în listele stabilite în temeiul articolului 72 alineatul (1) și al articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(iii)

plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute la articolele din Regulamentul (UE) 2016/2031 menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(iv)	alimente și hrană pentru animale de origine nonanimală care fac obiectul măsurilor sau al actelor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(d)

norme specifice pentru controalele transporturilor în tranzit de animale și a următoarelor categorii de bunuri:

(i)	produse de origine animală, materiale germinative, subproduse de origine animală, produse derivate, fân și paie și produse compuse;

(ii)	plante, produse vegetale și alte obiecte, astfel cum sunt menționate în listele stabilite în temeiul articolului 72 alineatul (1) și al articolului 74 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(iii)

plante, produse vegetale și alte obiecte care fac obiectul unei măsuri de urgență prevăzute la articolul 47 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2) Prezentul regulament se aplică animalelor vertebrate și nevertebrate, cu excepția:

(a)	animalelor de companie astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (20); și

(b)	animalelor nevertebrate destinate unor scopuri științifice, astfel cum se menționează la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2122 (21).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„document sanitar comun de intrare” sau „DSCI” înseamnă documentul sanitar comun de intrare care este utilizat pentru notificarea prealabilă a sosirii transporturilor la postul de inspecție la frontieră și care este utilizat pentru a înregistra rezultatul controalelor oficiale efectuate și al deciziilor luate de autoritățile competente în legătură cu transportul pe care îl însoțește;

„transporturi transbordate” înseamnă transporturi de animale sau de bunuri care intră în Uniune pe cale maritimă sau aeriană provenite dintr-o țară terță, în cazul în care respectivele animale sau bunuri sunt deplasate de pe o navă sau aeronavă și sunt transportate sub supraveghere vamală către o altă navă sau aeronavă în același port sau aeroport în vederea pregătirii continuării transportului;

„antrepozit” înseamnă:

(a)	un depozit vamal, un antrepozit dintr-o zonă liberă, un spațiu de depozitare temporară aprobat, autorizat sau desemnat în conformitate cu articolul 147 alineatul (1), articolul 240 alineatul (1) și, respectiv, cu articolul 243 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013; sau

(b)	un antrepozit specializat în furnizarea de bunuri pentru bazele militare ale NATO sau ale Statelor Unite;

4.	„continuarea transportului” înseamnă circulația transporturilor de bunuri de la un post de inspecție la frontieră până la locul lor de destinație finală din Uniune, în așteptarea rezultatelor analizelor și testelor de laborator;

„unitate pentru continuarea transportului” înseamnă unitatea de la locul de destinație finală din Uniune sau de la locul situat în subordinea aceleiași autorități competente ca și locul de destinație finală, desemnată de statul membru de destinație pentru depozitarea transporturilor de bunuri care fac obiectul continuării transportului înainte de punerea în liberă circulație a acestor transporturi;

6.	„sistem de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale” sau „IMSOC” înseamnă sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625;

„post de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune” înseamnă postul de inspecție la frontieră unde animalele și bunurile sunt prezentate pentru controale oficiale și prin care ele intră în Uniune pentru a fi introduse ulterior pe piață sau pentru a tranzita teritoriul Uniunii și care poate fi postul de inspecție la frontieră corespunzător primei sosiri în Uniune;

8.	„organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune” înseamnă un organism dăunător care îndeplinește toate condițiile enumerate la articolul 36 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

9.	„antrepozit autorizat” înseamnă un antrepozit autorizat de autoritățile competente, astfel cum se prevede la articolul 23 din prezentul regulament;

10.	„ouă fără microorganisme patogene specificate” înseamnă ouă de incubație care sunt obținute de la efective de pui fără microorganisme patogene specificate, astfel cum se descrie în Farmacopeea Europeană (22) și care sunt destinate doar pentru diagnostic, cercetare sau uz farmaceutic.

Capitolul II

Continuarea transportului în cazul transporturilor de plante, de produse vegetale și de alte obiecte și de produse alimentare și de hrană pentru animale de origine nonanimală, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (1) litera (a)

Secțiunea 1

Condiții pentru continuarea transportului

Articolul 3

Obligațiile operatorilor înaintea autorizării continuării transportului

(1) Înainte de sosirea transportului la postul de inspecție la frontieră, operatorul responsabil de transporturile bunurilor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) depune o cerere de autorizare a continuării transportului la autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune. Această cerere se efectuează prin transmiterea notificării prealabile menționate la articolul 56 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, prin completarea părții I a DSCI.

(2) Pentru transporturile bunurilor menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), care sunt selectate pentru eșantionare și analiză de laborator la postul de inspecție la frontieră, operatorul responsabil de transporturi poate depune o cerere de autorizare a continuării transportului către autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune prin completarea părții I a DSCI.

Articolul 4

Autorizarea pentru continuarea transportului

Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune pot autoriza continuarea transportului în cazul transporturilor de bunuri menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	rezultatele controalelor documentare, de identitate și fizice, altele decât analizele și testele de laborator efectuate în cadrul respectivelor controale fizice, efectuate la postul de inspecție la frontieră, sunt satisfăcătoare;

(b)	operatorul responsabil de transport a solicitat continuarea transportului, astfel cum se prevede la articolul 3.

Articolul 5

Obligațiile operatorilor după autorizarea continuării transportului

În cazul în care autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune autorizează continuarea transportului de bunuri menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a), operatorul responsabil de transport:

(a)	completează partea I a unui DSCI separat pentru același transport, legat în IMSOC de DSCI-ul menționat la articolul 3, prin declararea în IMSOC a mijlocului de transport și a datei sosirii transportului la unitatea selectată pentru continuarea transportului;

(b)	transmite DSCI menționat la litera (a) în IMSOC în vederea transmiterii acestuia către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră care a autorizat continuarea transportului.

Articolul 6

Condiții pentru transportarea și depozitarea transporturilor care fac obiectul continuării transportului

(1) În conformitate cu articolul 4, operatorul responsabil de transporturi, autorizat pentru continuarea transportului, se asigură că:

(a)	în timpul transportului la și al depozitării în unitatea pentru continuarea transportului, transportul nu este manipulat fraudulos în niciun fel;

(b)	transportul nu face obiectul niciunei modificări, prelucrări, înlocuiri sau schimbări ale ambalajului;

(c)	transportul nu părăsește unitatea pentru continuarea transportului până la luarea deciziei privind transportul de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2) Operatorul responsabil de transport efectuează transportul sub supraveghere vamală direct de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune până la unitatea pentru continuarea transportului, fără ca bunurile să fie descărcate în timpul transportului și îl depozitează în unitatea pentru continuarea transportului.

(3) Operatorul responsabil de transport se asigură că ambalajele sau mijloacele de transport utilizate pentru transportul de plante, de produse vegetale și de alte obiecte menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) au fost închise sau sigilate astfel încât, în timpul transportului și al depozitării lor la unitatea pentru continuarea transportului:

(a)	nu cauzează o infestare sau o infectare a altor plante, produse vegetale sau a altor obiecte cu organisme dăunătoare enumerate ca organisme dăunătoare care sunt de carantină pentru Uniune sau ca organisme dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune;

(b)	nu sunt infestate sau infectate cu organisme dăunătoare care nu sunt de carantină.

(4) Operatorul responsabil de transport asigură faptul că o copie, pe suport de hârtie sau în format electronic, a DSCI menționat la articolul 3 însoțește transportul de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune până la unitatea pentru continuarea transportului.

(5) Operatorul responsabil de transport notifică autorităților competente de la locul de destinație finală sosirea transportului la unitatea pentru continuarea transportului.

(6) După ce autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune au autorizat continuarea transportului către unitatea pentru continuarea transportului, operatorul responsabil de transport nu trebuie să îl deplaseze către altă o unitate pentru continuarea transportului decât cea indicată în DSCI, cu excepția cazului în care autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune autorizează schimbarea în conformitate cu articolul 4 și cu condiția să fie respectate condițiile prevăzute la alineatele (1) - (5) din prezentul articol.

Articolul 7

Operațiuni care trebuie efectuate de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră după autorizarea continuării transportului

(1) Atunci când autorizează continuarea transportului în conformitate cu articolul 4, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune notifică autorităților competente de la locul de destinație finală efectuarea transportului prin transmiterea în IMSOC a DSCI menționat la articolul 3.

(2) La finalizarea DSCI menționat la articolul 5 din prezentul regulament, în conformitate cu articolul 56 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune informează imediat autoritățile competente de la locul de destinație finală, prin intermediul IMSOC.

(3) În cazul în care transportul nu respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune iau măsuri în conformitate cu articolul 66 alineatele (3)-(6) din respectivul regulament.

(4) În cazul în care autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune nu au primit confirmarea din partea autorităților competente de la locul de destinație cu privire la sosirea unui transport în termen de 15 zile de la data la care transportul a fost autorizat pentru continuarea transportului către unitatea pentru continuarea transportului, acestea:

(a)	verifică împreună cu autoritățile competente de la locul de destinație dacă transportul a ajuns sau nu la unitatea pentru continuarea transportului;

(b)	informează autoritățile vamale cu privire la nesosirea transportului;

(c)	efectuează investigații suplimentare pentru a stabili localizarea efectivă a transportului, în cooperare cu autoritățile vamale și cu alte autorități, în conformitate cu articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 8

Operațiuni care trebuie efectuate de către autoritățile competente de la locul de destinație finală

(1) Autoritățile competente de la locul de destinație finală confirmă sosirea transportului la unitatea pentru continuarea transportului prin completarea în IMSOC a părții III a DSCI, astfel cum se menționează la articolul 3.

(2) Autoritățile competente de la locul de destinație finală plasează transporturile care nu sunt în conformitate cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 în reținere oficială în conformitate cu articolul 66 alineatul (1) din regulamentul respectiv și iau toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse de autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în conformitate cu articolul 66 alineatele (3) și (4) din regulamentul respectiv.

Secțiunea 2

Unitățile pentru continuarea transportului

Articolul 9

Condiții pentru desemnarea unităților pentru continuarea transportului

(1) Statele membre pot desemna unități pentru continuarea transportului pentru una sau mai multe categorii de bunuri, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (1) litera (a), cu condiția ca ele să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)	unitățile sunt antrepozite vamale sau spații de depozitare temporară, astfel cum se menționează la articolul 240 alineatul (1) și, respectiv, la articolul 147 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

(b)

în situația în care desemnarea se referă la:

(i)	alimente de origine nonanimală menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din prezentul regulament, unitățile pentru continuarea transportului sunt înregistrate la autoritatea competentă, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004;

(ii)

hrană pentru animale de origine nonanimală menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din prezentul regulament, unitățile pentru continuarea transportului sunt înregistrate la autoritatea competentă, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005.

(c)	trebuie să dețină tehnologia și echipamentele necesare pentru funcționarea eficientă a IMSOC.

(2) În cazul în care unitățile pentru continuarea transportului încetează să mai îndeplinească cerințele menționate la alineatul (1), statele membre:

(a)	suspendă temporar desemnarea în așteptarea punerii în aplicare a acțiunilor corective sau retrag definitiv desemnarea pentru toate categoriile de bunuri sau pentru unele categorii de bunuri pentru care a fost efectuată desemnarea;

(b)	asigură faptul că informațiile privind unitățile pentru continuarea transportului menționate la articolul 10 sunt actualizate în mod corespunzător.

Articolul 10

Înregistrarea în IMSOC a unităților desemnate pentru continuarea transportului

Statele membre mențin și actualizează în IMSOC lista unităților pentru continuarea transportului desemnate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și furnizează următoarele informații:

(a)	denumirea și adresa unității pentru continuarea transportului;

(b)	categoria de bunuri pentru care unitatea este desemnată.

Capitolul III

Continuarea transportului animalelor care rămân la bordul aceluiași mijloc de transport și transporturile transbordate de animale și de bunuri

Articolul 11

Controale documentare, controale de identitate și controale fizice ale transporturilor de animale care rămân la bordul aceluiași mijloc de transport

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontieră efectuează controale ale documentelor originale sau ale copiilor certificatelor sau ale documentelor oficiale care trebuie să însoțească transporturile de animale care sosesc pe cale aeriană sau maritimă și care rămân la bordul aceluiași mijloc de transport în vederea continuării transportului, în cazul în care se intenționează ca aceste animale să fie introduse pe piață în Uniune sau să tranziteze Uniunea.

(2) Autoritățile competente menționate la alineatul (1) returnează operatorului responsabil de transport certificatele sau documentele oficiale care au făcut obiectul controalelor documentare, pentru a permite ca respectivele certificate sau documente oficiale să însoțească transporturile în vederea continuării călătoriei.

(3) În cazul în care se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontieră efectuează controale documentare, controale de identitate și controale fizice ale transporturilor.

Controalele documentare se efectuează cu privire la certificatele sau documentele oficiale originale care trebuie să însoțească transportul de animale, astfel cum se prevede în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(4) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune efectuează controalele documentare, controalele de identitate și controalele fizice, cu excepția cazului în care toate aceste controale documentare, de identitate și fizice au fost efectuate la un alt post de inspecție la frontieră, în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 12

Controale documentare, controale de identitate și controale fizice vizând transporturile transbordate de animale

Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera la care are loc transbordarea efectuează controale documentare, de identitate și fizice ale transporturilor transbordate de animale.

Articolul 13

Controale documentare, controale de identitate și controale fizice ale transporturilor transbordate de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera în care are loc transbordarea efectuează controale documentare în ceea ce privește originalele sau copiile certificatelor sau documentelor oficiale care trebuie să însoțească transporturile transbordate de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, în următoarele cazuri:

(a)

pentru bunurile care fac obiectul cerințelor de sănătate animală și al normelor de prevenire și reducere la minimum a riscurilor pentru sănătatea umană și animală generate de subprodusele de origine animală și de produsele derivate menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625, în cazul în care perioada de transbordare:

(i)	depășește 3 zile în aeroport;

(ii)	depășește 30 de zile în port;

(b)	pentru alte bunuri decât cele menționate la litera (a), în cazul în care perioada de transbordare depășește 90 de zile.

(3) În cazul în care autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera în care are loc transbordarea suspectează că normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 nu sunt respectate, autoritățile efectuează controale documentare, de identitate și fizice asupra transportului.

Controalele documentare respective se efectuează în ceea ce privește certificatele sau documentele oficiale originale în cazurile în care aceste certificate sau documente oficiale trebuie să însoțească transportul, astfel cum se prevede în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(4) În cazul în care un transport destinat expedierii către țări terțe depășește perioada de timp menționată la alineatul (1) și în cazul în care acesta nu respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră ordonă operatorului fie să distrugă transportul, fie să se asigure că acesta părăsește teritoriul Uniunii fără întârziere.

(5) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune efectuează controalele documentare, de identitate și fizice prevăzute la articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru bunurile destinate a fi introduse pe piața Uniunii, cu excepția cazului în care controalele documentare, de identitate și fizice au fost efectuate la un alt post de inspecție la frontieră, în conformitate cu alineatul (3).

(6) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune efectuează controalele menționate la articolul 19 cu privire la bunurile destinate tranzitului pe teritoriul Uniunii, cu excepția cazului în care controalele documentare, de identitate și fizice au fost efectuate la un alt post de inspecție la frontieră, în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 14

Depozitarea transporturilor transbordate de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse

Operatorii se asigură de faptul că transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse sunt depozitate în perioada de transbordare fie:

(i)	în zona vamală sau zona liberă din același port sau aeroport în containere sigilate; sau

(ii)	în spații comerciale de depozitare aflate sub controlul aceluiași post de inspecție la frontieră, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 3 alineatele (11) și (12) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1014 al Comisiei (23).

Articolul 15

Controale documentare, controale de identitate și controale fizice vizând transporturile transbordate de plante, produse vegetale și alte obiecte

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera în care are loc transbordarea efectuează controale documentare în funcție de riscuri ale transporturilor transbordate de plante, de produse vegetale și de alte obiecte menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii), în cazul în care perioada de transbordare depășește 3 zile în aeroport sau 30 de zile în port.

(2) Autoritățile competente menționate la alineatul (1) returnează operatorului responsabil de transport certificatele sau documentele oficiale care au făcut obiectul controalelor documentare, pentru a permite ca certificatele sau documentele oficiale să însoțească transporturile în vederea continuării călătoriei.

(3) În cazul în care se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontieră în care are loc transbordarea efectuează controale documentare, de identitate și fizice asupra transportului.

(4) Controalele documentare, de identitate și cele fizice se efectuează la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune, cu excepția cazului în care controalele documentare, de identitate și fizice au fost efectuate la un alt post de inspecție la frontieră în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 16

Notificarea informațiilor înainte de expirarea perioadei de transbordare

(1) Pentru transporturile destinate transbordării în perioadele de timp menționate la articolul 13 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (1), operatorul responsabil de transporturi transmite autorităților competente de la postul de inspecție de la frontieră în care are loc transbordarea o notificare înainte de sosirea transporturilor, prin intermediul IMSOC sau al unui alt sistem de informații desemnat în acest scop de autoritățile competente, indicând următoarele:

(a)	informațiile necesare pentru identificarea și localizarea transportului în aeroport sau în port;

(b)	identificarea mijlocului de transport;

(c)	ora estimată de sosire și de plecare a transportului;

(d)	destinația transportului.

(2) În scopul notificării menționate la alineatul (1), autoritățile competente desemnează un sistem de informații care permite autorităților competente de la postul de inspecție de la frontieră în care are loc transbordarea:

(a)	să consulte informațiile furnizate de operatori;

(b)	să verifice, pentru fiecare transport, că perioadele de transbordare prevăzute la articolul 13 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (1) nu sunt depășite.

(3) În plus față de notificarea prealabilă prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, operatorul responsabil de transport informează, de asemenea, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea, prin completarea și transmiterea părții relevante din DSCI în IMSOC, astfel cum se prevede la articolul 56 din Regulamentul (UE) 2017/625, în următoarele cazuri:

(a)	perioada de transbordare menționată la articolul 13 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (1) a expirat; sau

(b)

autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră în care are loc transbordarea informează operatorul responsabil de transport cu privire la decizia lor de a efectua controale documentare, de identitate și fizice din pricina unei suspiciuni de neconformitate, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (3) sau la articolul 15 alineatul (3).

Articolul 17

Controale documentare, de identitate și fizice vizând transporturile transbordate de alimente și de hrană pentru animale de origine nonanimală

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune efectuează controalele documentare, de identitate și fizice ale transporturilor transbordate de alimente și de hrană pentru animale de origine nonanimală supuse măsurilor prevăzute în actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2) Operatorul responsabil de transport transmite autorităților competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune notificarea prealabilă a sosirii transportului de bunuri menționate la alineatul (1) din prezentul articol, astfel cum se prevede la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Capitolul IV

Tranzitul de animale și de bunuri dintr-o țară terță într-o altă țară terță, traversând teritoriul Uniunii

Secțiunea 1

Controale oficiale la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune

Articolul 18

Controale documentare, controale de identitate și controale fizice vizând transporturile de animale în tranzit

Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune autorizează tranzitul transporturilor de animale dintr-o țară terță către o altă țară terță, traversând teritoriul Uniunii, numai în cazul în care controalele documentare, controalele de identitate și controalele fizice au fost favorabile.

Articolul 19

Condiții pentru autorizarea tranzitului transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse

Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune autorizează tranzitul transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a)	bunurile îndeplinesc cerințele aplicabile prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)	la postul de inspecție la frontieră, transportul a fost supus unor controale documentare și unor controale de identitate, cu rezultate favorabile;

(c)	la postul de inspecție la frontieră, transportul a fost supus unor controale fizice, în cazul în care a fost suspectată nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(d)	transportul este însoțit de un DSCI și părăsește postul de inspecție la frontieră în vehicule sau containere de transport sigilate de autoritatea de la postul de inspecție la frontieră;

(e)

transportul trebuie să fie transportat direct sub supraveghere vamală, fără ca bunurile să fie descărcate sau divizate, în termen de cel mult 15 zile, de la postul de inspecție la frontieră către una dintre următoarele destinații:

(i)	către un post de inspecție la frontieră pentru a părăsi teritoriul Uniunii;

(ii)	către un antrepozit autorizat;

(iii)

către baze militare ale NATO sau ale Statelor Unite situate pe teritoriul Uniunii;

(iv)	către o navă care părăsește teritoriul Uniunii, iar transportul este destinat aprovizionării navei.

Articolul 20

Măsuri de urmărire întreprinse de autoritățile competente

Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune care nu au primit, în termen de 15 zile de la data la care tranzitul a fost autorizat la postul de inspecție la frontieră, confirmarea sosirii transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse la una dintre destinațiile menționate la articolul 19 litera (e) punctele (i)-(iv):

(a)	verifică împreună cu autoritățile competente de la locul de destinație dacă transportul a ajuns sau nu la locul de destinație;

(b)	informează autoritățile vamale cu privire la nesosirea transportului;

(c)	efectuează investigații suplimentare pentru a stabili localizarea efectivă a transportului, în cooperare cu autoritățile vamale și cu alte autorități, în conformitate cu articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 21

Transporturi către o navă care părăsește teritoriul Uniunii

(1) Atunci când un transport de bunuri menționate la articolul 19 este destinat unei nave care părăsește teritoriul Uniunii, autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune eliberează, pe lângă DSCI, un certificat oficial în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128 al Comisiei (24), care însoțește transportul până la navă.

(2) În cazul în care mai multe transporturi de produse de origine animală, materiale germinative, subproduse de origine animală, produse derivate, fân și paie și produse compuse sunt livrate împreună pe aceeași navă, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune pot emite un certificat oficial unic, astfel cum se menționează la alineatul (1), care trebuie să însoțească aceste transporturi până la navă, cu condiția să fie indicată referința DSCI pentru fiecare transport.

Articolul 22

Controale documentare și controale fizice ale plantelor, produselor vegetale și ale altor obiecte în tranzit

(1) În cazul în care transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (d) punctele (ii) și (iii) sunt prezentate pentru tranzit la un post de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră respectiv pot autoriza tranzitul acestor plante, produse vegetale și alte obiecte, cu condiția ca transporturile să fie efectuate sub supraveghere vamală.

(2) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră menționate la alineatul (1) efectuează următoarele controale în funcție de riscuri:

(a)	controale documentare ale declarației semnate menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(b)	controale fizice ale transporturilor pentru a se asigura că acestea sunt ambalate și transportate în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/2031.

(3) În cazul în care se efectuează controale oficiale, autoritățile competente autorizează tranzitul bunurilor menționate la alineatul (1), cu condiția ca transporturile:

(a)	să respecte dispozițiile articolului 47 din Regulamentul (UE) 2016/2031;

(b)	să fie transportate până la punctul de ieșire din Uniune sub supraveghere vamală.

(4) Operatorul responsabil de transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 1 se asigură că ambalajele sau mijloacele de transport ale transporturilor au fost închise sau sigilate astfel încât, în timpul transportului și al depozitării lor la antrepozite:

(a)

plantele, produsele vegetale și alte obiecte nu pot cauza o infestare sau o infectare a altor plante, produse vegetale sau alte obiecte cu organismele dăunătoare aflate pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune sau pe lista organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune, menționate la articolul 5 alineatul (2) primul paragraf și, respectiv, la articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 și, în cazul zonelor protejate, cu organismele dăunătoare respective incluse pe listele stabilite la articolul 32 alineatul (3) din regulamentul respectiv;

(b)	plantele, produsele vegetale și alte obiecte nu pot fi infestate sau infectate cu organismele dăunătoare menționate la litera (a).

Secțiunea 2

Condiții de depozitare a transporturilor aflate în tranzit în antrepozite autorizate

Articolul 23

Condiții pentru autorizarea antrepozitelor

(1) Autoritățile competente autorizează antrepozitele pentru depozitarea transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse pentru care tranzitul a fost autorizat în conformitate cu articolul 19.

(2) Autoritățile competente autorizează doar antrepozitele menționate la alineatul (1) care respectă următoarele cerințe:

(a)

antrepozitele de depozitare a produselor de origine animală, a produselor compuse, a subproduselor de origine animală și a produselor derivate trebuie să respecte fie:

(i)	cerințele de igienă prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004; sau

(ii)	cerințele prevăzute la articolul 19 literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011;

(b)	acestea trebuie să fi fost autorizate, aprobate sau desemnate de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 147 alineatul (1), articolul 240 alineatul (1) și articolul 243 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

(c)	antrepozitele trebuie să dispună de un spațiu închis cu intrări și ieșiri aflate sub controlul permanent al operatorilor;

(d)	antrepozitele trebuie să posede camere de depozitare sau de refrigerare care permit depozitarea separată a bunurilor menționate la alineatul (1);

(e)

antrepozitele trebuie să asigure înregistrarea zilnică a tuturor transporturilor care intră sau ies din depozit, cu precizarea naturii și a cantității bunurilor, precum și a numelui și adresei destinatarilor, împreună cu copii ale DSCI și ale certificatelor care însoțesc transporturile; antrepozitele trebuie să păstreze aceste înregistrări pentru o perioadă de cel puțin trei ani;

(f)	toate bunurile menționate la alineatul (1) trebuie să fie identificate prin etichetare sau prin mijloace electronice cu numărul de referință al DSCI care însoțește transportul; bunurile respective trebuie să nu facă obiectul niciunei modificări, prelucrări, înlocuiri sau schimbări ale ambalajului;

(g)	antrepozitele trebuie să dețină tehnologia și echipamentele necesare pentru funcționarea eficientă a IMSOC;

(h)	operatorii antrepozitelor furnizează spațiile și mijloacele de comunicare necesare pentru a permite efectuarea de controale oficiale și de alte activități oficiale în mod eficient, la cererea autorității competente.

(3) În cazul în care antrepozitele nu mai îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (2), autoritatea competentă retrage sau suspendă temporar autorizarea antrepozitului.

Articolul 24

Transportarea bunurilor din antrepozite

Operatorul responsabil de transport efectuează transporturile de bunuri menționate la articolul 23 alineatul (1) din antrepozitele autorizate către una dintre următoarele destinații:

(a)

un post de inspecție la frontieră pentru a părăsi teritoriul Uniunii către:

(i)	o bază militară a NATO sau a Statelor Unite; sau

(ii)	orice altă destinație;

(b)	un alt antrepozit autorizat;

(c)	o bază militară a NATO sau a Statelor Unite situată pe teritoriul Uniunii;

(d)	o navă care părăsește teritoriul Uniunii, în cazul în care transportul este destinat aprovizionării navei;

(e)	un loc în care transporturile urmează să fie eliminate în conformitate cu titlul I capitolul II din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

Articolul 25

Menținerea și actualizarea listei de antrepozite autorizate

Statele membre mențin și actualizează în IMSOC lista antrepozitelor autorizate și furnizează următoarele informații:

(a)	denumirea și adresa fiecărui antrepozit;

(b)	categoriile de bunuri pentru care antrepozitul este autorizat.

Articolul 26

Controalele oficiale în antrepozite

(1) Autoritățile competente efectuează în mod regulat controale oficiale în antrepozitele autorizate pentru a verifica respectarea cerințelor în materie de autorizare prevăzute la articolul 23.

(2) Autoritățile competente responsabile cu efectuarea controalelor oficiale în antrepozitele autorizate verifică eficiența sistemelor existente de a asigura trasabilitatea transporturilor, inclusiv prin compararea cantităților de bunuri care intră și care ies din antrepozite.

(3) Autoritățile competente verifică dacă transporturile care sunt deplasate sau depozitate în antrepozite sunt însoțite de un DSCI relevant, precum și de documentul legalizat sau de copia electronică a certificatului oficial, astfel cum se menționează la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(4) În momentul sosirii bunurilor la antrepozitele autorizate, autoritățile competente:

(a)	efectuează un control de identitate pentru a confirma că transportul corespunde informațiilor relevante din DSCI-ul însoțitor;

(b)	verifică dacă sigiliile fixate pe vehicule sau pe containerele de transport, în conformitate cu articolul 19 litera (d) sau cu articolul 28 litera (d), sunt intacte;

(c)	înregistrează rezultatul controalelor de identitate în partea a III-a a DSCI și comunică aceste informații prin intermediul IMSOC.

Articolul 27

Obligațiile operatorilor din antrepozite

(1) Operatorul responsabil de transport informează autoritățile competente cu privire la sosirea transportului în antrepozitul autorizat.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate scuti operatorul responsabil de antrepozitul autorizat de obligația de a informa autoritățile competente cu privire la sosirea transportului la antrepozit cu condiția ca operatorul să fie autorizat de către autoritățile vamale în calitate de operator economic autorizat, astfel cum se menționează la articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(3) Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea competentă poate scuti transporturile de controalele de identitate, cu condiția ca operatorul responsabil de transport să fie autorizat de către autoritățile vamale în calitate de operator economic autorizat, astfel cum se menționează la articolul 38 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013.

(4) Operatorul responsabil de transport se asigură că bunurile menționate la alineatul (1), deplasate sau depozitate în antrepozite, sunt însoțite de un DSCI relevant, precum și de o copie legalizată pe suport de hârtie sau o copie electronică a certificatului oficial, astfel cum se menționează la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 28

Condiții pentru transportul bunurilor din antrepozite către țări terțe, alte antrepozite și locuri de eliminare

Operatorul responsabil de transport transportă bunurile menționate la articolul 23 alineatul (1) de la antrepozitul autorizat către una dintre destinațiile menționate la articolul 24 litera (a) punctul (ii), literele (b) și (e), dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)

operatorul responsabil de transport prezintă DSCI, prin intermediul IMSOC, pentru întregul transport și declară în acesta mijloacele de transport și locul de destinație; în cazul în care transportul inițial este divizat la antrepozit, operatorul responsabil de transport trebuie să transmită DSCI prin IMSOC pentru fiecare parte a transportului divizat și să declare în acesta cantitatea, mijloacele de transport și locul de destinație pentru partea relevantă a transportului divizat;

(b)

autoritățile competente trebuie să autorizeze circulația și finalizează DSCI pentru:

(i)	întregul transport sau

(ii)	părți individuale ale transportului divizat, cu condiția ca suma cantităților declarate în DSCI eliberate pentru părțile individuale să nu depășească cantitatea totală stabilită în DSCI pentru întregul transport.

(c)

operatorul responsabil de transport se asigură că, pe lângă DSCI care însoțește transportul, o copie legalizată a certificatului oficial care a însoțit transportul până la antrepozitul respectiv, astfel cum se menționează la articolul 27 alineatul (4), însoțește în continuare transportul, cu excepția cazului în care o copie electronică a certificatului oficial a fost încărcată în IMSOC și a fost verificată de autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune; în cazul în care transportul inițial este divizat, iar copia certificatului oficial nu a fost încărcată în IMSOC de către autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune, autoritățile competente eliberează operatorului responsabil de transport copii legalizate ale certificatului oficial pentru a însoți părțile transportului divizat către destinație;

(d)	operatorul responsabil transportă bunurile aflate sub supraveghere vamală din antrepozite în vehicule sau în containere de transport sigilate de către autoritățile competente;

(e)	operatorul responsabil de transport transportă bunurile direct din antrepozit către locul de destinație, fără ca bunurile să fie descărcate sau divizate, în termen de maximum 15 zile de la data autorizării transportării.

Articolul 29

Condiții pentru transportarea bunurilor din antrepozite către baze militare ale NATO sau ale Statelor Unite și către nave care părăsesc Uniunea

Operatorul responsabil de transport transportă bunurile menționate la articolul 23 alineatul (1) de la antrepozitele autorizate către una dintre destinațiile menționate la articolul 24 litera (a) punctul (i) și literele (c) și (d), dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a)	operatorul responsabil de antrepozit declară circulația bunurilor către autoritățile competente prin completarea părții I din certificatul oficial menționat la litera (c);

(b)

autoritatea competentă autorizează circulația bunurilor și eliberează operatorului responsabil de transport un certificat oficial finalizat menționat la litera (c), care poate fi utilizat pentru livrarea transportului care conține bunuri ce provin din mai multe transporturi de origine sau categorii de produse;

(c)	operatorul responsabil de transport se asigură că transportul este însoțit până la locul de destinație de un certificat oficial întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128;

(d)	operatorul responsabil de transport efectuează transportul bunurile sub supraveghere vamală;

(e)	operatorul responsabil de transport transportă bunurile din antrepozite în vehicule sau containere de transport care au fost sigilate sub supravegherea autorităților competente.

Articolul 30

Măsuri de urmărire întreprinse de autoritățile competente

Autoritățile competente ale unui antrepozit care nu au primit, în termen de 15 zile de la data la care a fost autorizat tranzitul de la antrepozit, confirmarea sosirii transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse la una dintre destinațiile menționate la articolul 24:

(a)	verifică împreună cu autoritățile competente de la locurile de destinație dacă transportul a ajuns sau nu;

(b)	informează autoritățile vamale cu privire la nesosirea transporturilor;

(c)	efectuează investigații suplimentare pentru a stabili localizarea efectivă a bunurilor, în cooperare cu autoritățile vamale și cu alte autorități, în conformitate cu articolul 75 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 31

Monitorizarea livrării bunurilor pe o navă care părăsește teritoriul Uniunii

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune sau autoritățile competente ale antrepozitului notifică, prin intermediul IMSOC, autorității competente din portul de destinație expedierea transporturilor de bunuri menționate la articolul 19 și la articolul 23 alineatul (1), precum și locul lor de destinație.

(2) Operatorul poate descărca transporturile de bunuri menționate la articolul 19 și la articolul 23 alineatul (1) în portul de destinație înainte de livrarea transporturilor pe o navă care părăsește teritoriul Uniunii, cu condiția ca operațiunea să fie autorizată și supravegheată de către autoritatea vamală și ca condițiile de livrare indicate în notificarea menționată la alineatul (1) să fie îndeplinite.

(3) După finalizarea livrării la bordul navei a transporturilor de bunuri, astfel cum se menționează la alineatul (1), autoritatea competentă din portul de destinație sau reprezentantul comandantului navei confirmă autorităților competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune sau autorității competente a antrepozitului, efectuarea livrării, fie prin:

(a)	contrasemnarea certificatului oficial menționat la articolul 29 litera (c), fie prin

(b)	utilizarea mijloacelor electronice, inclusiv a sistemului IMSOC sau a sistemelor naționale existente.

(4) Reprezentantul menționat la alineatul (3) sau operatorul responsabil de livrarea transportului pe o navă care părăsește teritoriul Uniunii returnează autorităților competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune sau autorității competente a antrepozitului, în termen de 15 zile de la data livrării transportului, certificatul oficial contrasemnat menționat la alineatul (3) litera (a).

(5) Autoritatea competentă a portului de destinație, autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune sau autoritatea competentă a antrepozitului verifică dacă confirmarea livrării menționate la alineatul (3) este înregistrată în IMSOC sau dacă documentele contrasemnate menționate la alineatul (3) litera (a) sunt returnate autorităților competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune sau autorității competente a antrepozitului.

Secțiunea 3

Controale oficiale la postul de inspecție la frontiera prin care bunurile părăsesc teritoriul Uniunii

Articolul 32

Obligațiile operatorului de a prezenta bunurile care părăsesc teritoriul Uniunii în vederea efectuării de controale oficiale

(1) Operatorii prezintă produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală, produsele derivate, fânul și paiele și produsele compuse care părăsesc teritoriul Uniunii care urmează a fi transportate către o țară terță în vederea efectuării de controale oficiale autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră indicat în DSCI, într-un loc indicat de respectivele autorități competente de la postul de inspecție la frontieră.

(2) Operatorii prezintă bunurile menționate la alineatul (1) care părăsesc teritoriul Uniunii pentru a fi expediate către o bază militară a NATO sau a Statelor Unite situată într-o țară terță, în vederea efectuării de controale oficiale autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră indicate în certificatul oficial, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128.

Articolul 33

Controale oficiale la postul de inspecție la frontiera prin care bunurile părăsesc teritoriul Uniunii

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera prin care materialele germinative, subprodusele de origine animală, fânul și paiele și produsele compuse părăsesc teritoriul Uniunii, efectuează un control de identitate pentru a se asigura că transportul prezentat corespunde transportului menționat în DSCI sau în certificatul oficial menționat la articolul 29 litera (c) care însoțește transportul. În special, ele verifică dacă sigiliile fixate pe vehicule sau pe containerele de transport, în conformitate cu articolul 19 litera (d), articolul 28 litera (d) sau cu articolul 29 litera (e), sunt încă intacte.

(2) Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera prin care bunurile menționate la alineatul (1) părăsesc teritoriul Uniunii, înregistrează rezultatul controalelor oficiale în partea III a DSCI sau în partea III a certificatului oficial în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128. Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontieră responsabile de controalele menționate la alineatul (1) înregistrează în IMSOC rezultatele acestor controale.

Secțiunea 4

Derogări pentru transporturile în tranzit

Articolul 34

Tranzitul anumitor animale și al anumitor bunuri

(1) Prin derogare de la articolele 18 și 19, autoritățile competente de la posturile de inspecție de la frontiera de introducere în Uniune pot autoriza tranzitul pe teritoriul Uniunii al următoarelor transporturi, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la alineatul (2):

(a)	Tranzitul rutier prin Lituania al transporturilor de bovine destinate reproducerii și producției provenite din regiunea Kaliningrad din Rusia și expediate spre o destinație din afara Uniunii, care intră și ies din posturile de inspecție la frontieră desemnate din Lituania.

(b)	Tranzitul rutier sau feroviar pe teritoriul Uniunii al transporturilor de animale de acvacultură, între posturile de inspecție la frontieră din Letonia, Lituania și Polonia, dinspre și având ca destinație Rusia, direct sau printr-o altă țară terță.

(c)

Tranzitul rutier sau feroviar pe teritoriul Uniunii al transporturilor de produse de origine animală, al produselor compuse, al subproduselor de origine animală, al produselor derivate și al materialelor germinative provenite de la animale din speciile bovine, porcine, ovine, caprine, ecvidee, precum și al ouălor fără microorganisme patogene specificate, între posturile de inspecție la frontieră din Letonia, Lituania și Polonia, provenite din Rusia și având ca destinație Rusia, direct sau printr-o altă țară terță.

(d)	Tranzitul rutier sau feroviar al transporturilor de ouă, de produse din ouă și de carne de pasăre, între posturile de inspecție la frontieră din Lituania, provenind din Belarus și având ca destinație regiunea Kaliningrad din Rusia.

(e)

Tranzitul rutier prin Croația al transporturilor de animale de acvacultură, de produse de origine animală, de produse compuse, de subproduse de origine animală, de produse derivate și de materiale germinative provenind de la animale din speciile bovine, porcine, ovine, caprine, ecvidee, precum și de ouă fără microorganisme patogene specificate provenind din Bosnia și Herțegovina, care intră în postul de inspecție la frontieră din Nova Sela și ies de la postul de inspecție la frontiera portuară din Ploče.

(2) Autorizarea prevăzută la alineatul (1) trebuie să respecte următoarele condiții:

(a)

Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune:

(i)	efectuează controale documentare, de identitate și fizice ale transporturilor de animale, astfel cum se prevede la articolul 18;

(ii)	efectuează controale documentare și controale de identitate ale transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie, precum și de produse compuse, astfel cum se prevede la articolul 19;

(iii)

ștampilează certificatele oficiale care însoțesc transporturile destinate țării terțe de destinație cu mențiunea „EXCLUSIV PENTRU TRANZIT PRIN UE”;

(iv)	rețin copiile sau documentele electronice echivalente ale certificatelor menționate la punctul (iii) la postul de inspecție la frontiera de introducere în Uniune;

(v)	sigilează vehiculele sau containerele de transport cu care sunt efectuate transporturile.

(b)	Operatorul responsabil de transport se asigură că transporturile sunt efectuate direct sub supraveghere vamală, fără a fi descărcate, până la postul de inspecție la frontiera prin care transporturile urmează să părăsească teritoriul Uniunii.

(c)

Autoritățile competente de la postul de inspecție la frontiera prin care bunurile părăsesc teritoriul Uniunii:

(i)	efectuează un control de identitate pentru a confirma că transportul care face obiectul DSCI însoțitor părăsește efectiv teritoriul Uniunii. În special, autoritățile verifică dacă sigiliile fixate pe vehicule sau pe containerele de transport sunt încă intacte;

(ii)	înregistrează în IMSOC rezultatul controalelor oficiale menționate la punctul (i).

(d)	Autoritățile competente ale statelor membre efectuează controale în funcție de riscuri pentru a se asigura că numărul de transporturi și cantitățile de animale și de bunuri care părăsesc teritoriul Uniunii corespund numărului și cantităților care intră pe teritoriul Uniunii.

Articolul 35

Tranzitul bunurilor către o bază militară a NATO sau a Statelor Unite situată pe teritoriul Uniunii

(1) Produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală, produsele derivate, fânul și paiele și produsele compuse destinate unei baze militare a NATO sau a SUA situate pe teritoriul Uniunii sunt prezentate de operatorul responsabil de transport în vederea efectuării controalelor oficiale la baza militară a NATO sau a Statelor Unite indicată în DSCI sau în certificatul oficial însoțitor, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128.

(2) Autoritatea competentă responsabilă cu efectuarea de controale la locul de destinație, la baza militară a NATO sau a Statelor Unite, efectuează un control de identitate pentru a confirma că transportul respectiv corespunde celui vizat de DSCI sau de certificatul oficial însoțitor, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128. În special, autoritatea verifică dacă sigiliile fixate pe vehicule sau pe containerele de transport, în conformitate cu articolul 19 litera (d) și cu articolul 29 litera (e), sunt încă intacte. Autoritatea competentă responsabilă cu efectuarea de controale la baza militară a NATO sau a Statelor Unite înregistrează în IMSOC rezultatele acestor controale.

Articolul 36

Tranzitul bunurilor refuzate de o țară terță după tranzitul lor prin Uniune

(1) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera rutieră sau feroviară de introducere în Uniune pot autoriza continuarea tranzitului pe teritoriul Uniunii al produselor de origine animală, al materialelor germinative, al subproduselor de origine animală, al produselor derivate, al fânului și paielor și al produselor compuse, sub rezerva respectării următoarelor condiții:

(a)

o țară terță a refuzat intrarea transportului de bunuri imediat după tranzitul lor pe teritoriul Uniunii sau sigiliile plasate de autoritățile competente menționate la articolul 19 litera (d) sau la articolul 28 litera (e) sau la articolul 29 litera (e) pe vehicul sau pe containerul de transport sunt încă intacte;

(b)	transportul este în conformitate cu normele prevăzute la articolul 19 literele (a), (b) și (c).

(2) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera rutieră sau feroviară de introducere în Uniune resigilează transportul după efectuarea controalelor menționate la articolul 19 literele (b) și (c).

(3) Operatorii efectuează direct transportul către una dintre următoarele destinații:

(a)	postul de inspecție la frontieră care a autorizat tranzitul prin Uniune; sau

(b)	antrepozitul în care a fost depozitat transportul înainte de refuzul unei țări terțe.

Capitolul V

Tranzitul de animale și bunuri dintr-o parte a teritoriului Uniunii în altă parte a teritoriului Uniunii, traversând teritoriul unei țări terțe

Articolul 37

Tranzitul animalelor, al produselor de origine animală, al materialelor germinative, al subproduselor de origine animală, al produselor derivate, al fânului și paielor și al produselor compuse

(1) Autoritățile competente ale statelor membre se asigură că transporturile de animale și produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse care circulă dintr-o partea a teritoriului Uniunii în altă parte a teritoriului Uniunii, traversând teritoriul unei țări terțe, sunt transportate sub supraveghere vamală.

(2) Operatorii responsabili de transporturile menționate la alineatul (1) care au traversat teritoriul unei țări terțe prezintă transporturile în momentul reintroducerii acestora pe teritoriul Uniunii:

(a)	autorităților competente de la postul de inspecție la frontieră desemnat pentru orice categorie de animale și bunuri menționate la alineatul (1); sau

(b)	într-un loc din imediata apropiere a postului de inspecție la frontieră indicat de autoritățile competente menționate la litera (a).

(3) Autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de reintroducere în Uniune:

(a)	efectuează un control documentar pentru a verifica originea animalelor și a bunurilor care compun transportul;

(b)

în cazul în care se prevede astfel în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625, verifică statutul sanitar al țărilor terțe prin care au tranzitat transporturile, precum și certificatele oficiale relevante și documentele însoțitoare ale transporturilor;

(c)	în cazul în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625 impun acest lucru, efectuează un control de identitate pentru a verifica dacă sigiliile aplicate pe vehicule sau pe containerele de transport sunt încă intacte.

(4) În cazul în care se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente de la postul de inspecție de la frontiera de reintroducere în Uniune efectuează, în plus, controale de identitate și controale fizice suplimentare celor prevăzute la alineatul (3).

(5) Operatorii trebuie să prezinte transporturile de animale, care circulă dintr-o parte a teritoriului Uniunii într-o altă parte a teritoriului Uniunii și care traversează teritoriul unei țări terțe, în vederea efectuării de controale oficiale la punctul de ieșire de pe teritoriul Uniunii.

(6) Autoritatea competentă de la punctul de ieșire din Uniune:

(a)	efectuează controalele în cazul în care acest lucru este prevăzut de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)	aplică o ștampilă pe certificatul oficial care însoțește transportul cu următoarea mențiune „EXCLUSIV PENTRU TRANZITUL ÎNTRE DIFERITE PĂRȚI ALE UNIUNII EUROPENE VIA [denumirea țării terțe]”.

Articolul 38

Coridorul Neum

(1) Atunci când transporturile de produse de origine animală, materiale germinative, subproduse de origine animală, produse derivate, fân și paie și produse compuse vin de pe teritoriul Croației pentru a tranzita teritoriul statului Bosnia și Herțegovina prin coridorul Neum, și înainte ca transporturile respective să părăsească teritoriul Croației prin punctele de intrare de la Klek sau Zaton Doli, autoritățile competente din Croația:

(a)	sigilează vehiculele sau containerele de transport înainte ca transportul să tranziteze coridorul Neum;

(b)	înregistrează data și ora de plecare a vehiculelor care transportă transporturile.

(2) Atunci când transporturile menționate la alineatul (1) reintră pe teritoriul Croației la punctele de intrare Klek sau Zaton Doli, autoritățile competente din Croația:

(a)	verifică dacă sigiliile fixate pe vehicule sau containerele de transport sunt încă intacte;

(b)	înregistrează data și ora de sosire a vehiculelor care transportă transporturile.

(3) Autoritățile competente din Croația iau măsurile corespunzătoare în conformitate cu articolul 65 din Regulamentul (UE) 2017/625 în cazul în care:

(a)	sigiliul menționat la alineatul (1) a fost rupt în cursul tranzitării prin coridorul Neum; sau

(b)	timpul de tranzit depășește timpul necesar pentru deplasarea între punctele de intrare Klek și Zaton Doli.

Capitolul VI

Dispoziții finale

Articolul 39

Abrogări

Deciziile 2000/208/CE și 2000/571/CE și Decizia de punere în aplicare 2011/215/UE, se abrogă cu efect de la 14 decembrie 2019.

Articolul 40

Modificări ale Deciziei 2007/777/CE

Decizia 2007/777/CE se modifică după cum urmează:

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 6a se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 41

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 798/2008

Articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 798/2008 se modifică după cum urmează:

1.	La alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină.

2.	La alineatul (2), literele (b) (c) și (d) se elimină.

3.	Alineatele (3) și (4) se elimină.

Articolul 42

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1251/2008

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 se modifică după cum urmează:

1.	La alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină.

2.	Alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 43

Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 119/2009

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 119/2009 se modifică după cum urmează:

1.	La alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină.

2.	Alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 44

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 206/2010

Regulamentul (UE) nr. 206/2010 se modifică după cum urmează:

Articolul 12a se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (d) și (e) se elimină;

(b)	alineatul (2) se elimină.

(c)	alineatul (4) se elimină.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 17a se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 45

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 605/2010

Regulamentul (UE) nr. 605/2010 se modifică după cum urmează:

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

2.	La articolul 7a, alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 46

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 142/2011

Regulamentul (UE) nr. 142/2011 se modifică după cum urmează:

Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 29a se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 47

Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 28/2012

Regulamentul (UE) nr. 28/2012 se modifică după cum urmează:

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 5a se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (1), literele (b), (c) și (d) se elimină;

(b)	alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 48

Modificări ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/759

Articolul 5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759 se modifică după cum urmează:

1.	La alineatul (1), literele (b) (c) și (d) se elimină.

2.	Alineatele (2) și (3) se elimină.

Articolul 49

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).

(5) Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).

(6) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1).

(7) Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).

(9) Decizia 2000/208/CE a Comisiei din 24 februarie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului privind tranzitul produselor de origine animală dintr-o țară terță în altă țară terță, exclusiv pe căi rutiere, prin Comunitatea Europeană (JO L 64, 11.3.2000, p. 20).

(10) Decizia 2000/571/CE a Comisiei din 8 septembrie 2000 de stabilire a procedurilor controalelor veterinare pentru produsele din țări terțe destinate introducerii în zone libere, antrepozite libere, antrepozite vamale sau pentru operatori care aprovizionează mijloace de transport maritim (JO L 240, 23.9.2000, p. 14).

(11) Decizia de punere în aplicare 2011/215/UE a Comisiei din 4 aprilie 2011 de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește transbordarea la punctul de control la frontieră de intrare a unor transporturi de produse destinate importului în Uniune sau țărilor terțe (JO L 90, 6.4.2011, p. 50).

(12) Decizia 2007/777/CE a Comisiei din 29 noiembrie 2007 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și publică precum și a modelelor de certificate pentru importul anumitor produse din carne și stomacuri, vezici și intestine tratate destinate consumului uman, provenind din țări terțe și de abrogare a Deciziei 2005/432/CE (JO L 312, 30.11.2007, p. 49).

(13) Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 226, 23.8.2008, p. 1).

(14) Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori (JO L 337, 16.12.2008, p. 41).

(15) Regulamentul (CE) nr. 119/2009 al Comisiei din 9 februarie 2009 de stabilire a listei țărilor terțe și a părților acestora pentru importul sau tranzitul în Comunitate al cărnii de leporide sălbatice, de anumite mamifere terestre sălbatice și al cărnii de iepuri de crescătorie, precum și cerințele de certificare veterinară (JO L 39, 10.2.2009, p. 12).

(16) Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei din 12 martie 2010 de stabilire a unor liste de țări terțe, teritorii sau părți ale acestora autorizate să introducă în Uniunea Europeană anumite animale și carne proaspătă, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară (JO L 73, 20.3.2010, p. 1).

(17) Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei din 2 iulie 2010 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și sănătate publică și de certificare veterinară pentru introducerea în Uniunea Europeană a laptelui crud, a produselor lactate, a colostrului și a produselor pe bază de colostru destinate consumului uman (JO L 175, 10.7.2010, p. 1).

(18) Regulamentul (UE) nr. 28/2012 al Comisiei din 11 ianuarie 2012 de stabilire a cerințelor de certificare pentru importul și tranzitul anumitor produse compuse pe teritoriul Uniunii și de modificare a Deciziei 2007/275/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1162/2009 (JO L 12, 14.1.2012, p. 1).

(19) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei din 28 aprilie 2016 de stabilire a listelor țărilor terțe, ale părților țărilor terțe și ale teritoriilor din care statele membre trebuie să autorizeze introducerea în Uniune a anumitor produse de origine animală destinate consumului uman, de stabilire a cerințelor de certificare, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 și de abrogare a Deciziei 2003/812/CE (JO L 126, 14.5.2016, p. 13).

(20) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).

(21) Regulamentul delegat (UE) 2019/2122 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește anumite categorii de animale și de mărfuri exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, controalele specifice privind bagajele personale ale pasagerilor și transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață, și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 (a se vedea pagina 45 din prezentul Jurnal Oficial).

(22) http://www.edqm.eu (ultima ediție).

(23) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1014 al Comisiei din 12 iunie 2019 de stabilire a unor norme detaliate privind cerințele minime vizând posturile de inspecție la frontieră, inclusiv centrele de inspecție, precum și formatul, categoriile și abrevierile care trebuie utilizate în lista posturilor de inspecție la frontieră și a punctelor de control (JO L 165, 21.6.2019, p. 10).

(24) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128 al Comisiei din 12 noiembrie 2019 de stabilire a modelului de certificat oficial și a normelor pentru eliberarea certificatelor oficiale pentru bunurile care sunt livrate navelor care părăsesc Uniunea și care sunt destinate aprovizionării navelor sau consumului de către echipaj și pasageri sau care sunt livrate unei baze militare a NATO sau a Statelor Unite (a se vedea pagina 114 din prezentul Jurnal Oficial)

(25) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/99

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/2125 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele referitoare la efectuarea controalelor oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn, notificarea anumitor transporturi și măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 45 alineatul (4) și articolul 77 alineatul (1) litera (d),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește, printre altele, cadrul pentru efectuarea controalelor oficiale și a altor activități oficiale vizând animalele și mărfurile care intră în Uniune din țări terțe pentru a verifica conformitatea cu legislația Uniunii în vederea protejării sănătății umane, animale și a plantelor, a bunăstării animalelor și, în ceea ce privește organismele modificate genetic (OMG) și produsele de protecție a plantelor, în vederea protejării mediului.

(2)

Materialele de ambalaj din lemn, care pot însoți toate tipurile de obiecte, sunt cunoscute ca fiind o sursă de introducere și răspândire a organismelor dăunătoare plantelor. Formele de material de ambalaj din lemn care pot servi ca modalitate de răspândire a organismelor dăunătoare care prezintă un risc de răspândire în Uniune a organismelor dăunătoare plantelor includ, neexhaustiv, casete de ambalaj, cutii, lăzi, tamburi pentru cabluri și role/mosoare, paleți, boxpaleți și alte platforme de încărcare, suporturi de paleți și dunaje, indiferent dacă sunt sau nu utilizate efectiv în transportul de obiecte de orice tip. Volumele de materiale de ambalaj din lemn care intră în Uniune cu ajutorul mijloacelor de transport sunt substanțiale.

(3)

Articolele 43 și 96 din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilesc condiții specifice de import pentru introducerea în Uniune a materialelor de ambalaj din lemn. Articolul 77 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să stabilească norme pentru efectuarea de controale oficiale specifice pentru a verifica conformitatea materialelor de ambalaj din lemn cu aceste cerințe, în locurile menționate la articolul 44 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625, precum și măsurile de luat în caz de nerespectare.

(4)

Pentru a se asigura eficacitatea controalelor vizând materialele de ambalaj din lemn care intră în Uniune și pentru a se evita orice risc de introducere sau de răspândire a organismelor dăunătoare plantelor, ar trebui adoptate norme care să le completeze pe cele din Regulamentul (UE) 2017/625 în ceea ce privește efectuarea de controale oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn și măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate.

(5)

Condițiile specifice de import pentru materialele de ambalaj din lemn prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031 nu se aplică materialelor care fac obiectul scutirilor prevăzute în Standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 – Reglementarea materialelor de ambalaj din lemn în comerțul internațional (ISPM15). Prin urmare, aceste materiale ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(6)

În vederea identificării transporturilor în cazul cărora sunt prezente materiale de ambalaj din lemn, care pot prezenta cel mai mare risc fitosanitar pentru teritoriul Uniunii, și care, în consecință, ar trebui să facă obiectul unor controale oficiale specifice, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să stabilească un plan de monitorizare bazat pe riscurile implicate.

(7)

Pe baza acestui plan de monitorizare, autoritățile competente ar trebui să selecteze transporturile de materiale de ambalaj din lemn care să fie supuse controalelor oficiale specifice. În plus, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita autorităților vamale, atunci când este necesar, pentru efectuarea de controale oficiale specifice de către autoritățile competente, să rețină transporturile selectate în care sunt prezente materiale de ambalaj din lemn până la finalizarea controalelor oficiale specifice.

(8)	Materialele de ambalaj din lemn nu sunt incluse în listele de produse supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(9)	Articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să specifice cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot solicita operatorilor să notifice sosirea anumitor mărfuri care nu fac obiectul controalelor la posturile de inspecție la frontieră.

(10)

Pentru ca autoritățile competente să poată planifica și efectua controale oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn în mod eficient, ele ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita operatorilor să le informeze în prealabil și într-un termen rezonabil cu privire la sosirea transporturilor în care sunt prezente materiale de ambalaj din lemn.

(11)

Prin urmare, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca autoritățile competente să solicite operatorilor să notifice autorităților competente în prealabil sosirea unor astfel de transporturi, împreună cu normele privind controalele oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn prevăzute în prezentul regulament. Pentru astfel de notificări poate fi utilizat sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) instituit și gestionat de Comisie în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625. Autoritățile competente pot solicita operatorilor responsabili de transport să notifice sosirea lui prin intermediul IMSOC, prin intermediul sistemelor naționale de informare existente sau prin alte modalități convenite de către autoritatea competentă, în prealabil și într-un termen rezonabil specificat de autoritățile competente.

(12)

Pentru a înregistra în IMSOC rezultatele controalelor oficiale specifice ar trebui să fie utilizat documentul sanitar comun de intrare (DSCI) menționat la articolul 56 din Regulamentul (UE) 2017/625. Rezultatele înregistrate ale controalelor oficiale vor oferi o imagine de ansamblu a situației controalelor oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn efectuate în statele membre, ca bază pentru acțiuni suplimentare de protejare a teritoriului Uniunii de răspândirea organismelor dăunătoare plantelor.

(13)	Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere dispozițiilor relevante din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(14)

În cazul în care autoritatea competentă decide să reexpedieze materialele de ambalaj din lemn neconforme la o destinație din afara Uniunii, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) litera (b) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2017/625, materialele de ambalaj din lemn neconforme ar trebui să rămână sub supraveghere vamală oficială până când părăsesc teritoriul Uniunii, pentru a evita orice risc de introducere a unor dăunători în Uniune sau de răspândire a lor.

(15)

În cazul în care în cursul controalelor fizice de la punctul de punere în liberă circulație în Uniune sau de la locul de destinație se găsesc materiale de ambalaj din lemn neconforme, acestea ar trebui să fie imediat distruse, având în vedere riscul mai mare de răspândire în Uniune a organismelor dăunătoare care impun carantină și care nu poate fi prevenit prin mijloace mai puțin eficiente.

(16)	Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică de la 14 decembrie 2019. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament stabilește norme pentru efectuarea de controale oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn sau produsele din lemn (cu excepția produselor din hârtie) destinate sprijinirii, protejării sau transportului mărfurilor care intră în Uniune, indiferent dacă sunt sau nu utilizate efectiv în transportul de obiecte de orice tip („material de ambalaj din lemn”), precum și măsuri în caz de neconformitate.

(2) Prezentul regulament stabilește, de asemenea, cazurile și condițiile în care autoritățile competente pot solicita operatorilor să notifice sosirea anumitor transporturi care intră în Uniune în care există materiale de ambalaj din lemn.

(3) Prezentul regulament nu se aplică materialelor de ambalaj din lemn menționate la articolul 43 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031 privind excepțiile prevăzute de Standardul internațional pentru măsuri fitosanitare nr. 15 – Reglementarea materialelor de ambalaj din lemn în comerțul internațional (ISPM15).

Articolul 2

Plan de monitorizare

Autoritățile competente elaborează un plan de monitorizare privind materialele de ambalaj din lemn pe baza unei analize a riscurilor, luând în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)	numărul și rezultatele controalelor oficiale specifice din anii precedenți vizând materialele de ambalaj din lemn efectuate de autoritățile competente, pe baza informațiilor din sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC);

(b)	antecedentele de conformitate a țării terțe, a exportatorului sau a operatorului responsabil de transporturi, cu Regulamentul (UE) 2016/2031, în special cu articolul 43 alineatul (1) și cu articolul 96 alineatul (1) litera (a) primul paragraf din regulamentul respectiv;

(c)	dacă sunt disponibile, informațiile de la autoritățile vamale și din alte surse privind numărul de transporturi care intră în Uniune și în care există materiale de ambalaj din lemn, precum și țara de origine a transportului.

Articolul 3

Notificarea transporturilor

Autoritățile competente pot solicita operatorilor responsabili de transporturi să notifice prin intermediul IMSOC, prin intermediul sistemelor naționale de informare existente sau prin alte modalități convenite de către autoritatea competentă, în prealabil și într-un termen rezonabil specificat de autoritățile competente, sosirea transporturilor care intră în Uniune în care există materiale de ambalaj din lemn.

Articolul 4

Controale oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn

(1) Autoritățile competente selectează pentru controale fizice transporturile care conțin materiale de ambalaj din lemn, pe baza:

(a)	planului de monitorizare menționat la articolul 2;

(b)	după caz, a informațiilor furnizate în notificările menționate la articolul 3; și

(c)	a oricăror alte informații relevante de care dispun.

(2) Autoritățile competente efectuează controale fizice ale transporturilor care au fost selectate în conformitate cu alineatul (1), pentru a verifica respectarea de către acestea a cerințelor de import prevăzute la articolul 43 alineatul (1) și la articolul 96 alineatul (1) litera (a) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031.

(3) Autoritățile competente pot solicita autorităților vamale, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar în scopul efectuării controalelor fizice în conformitate cu alineatul (2) și pe durata acestor controale, să rețină transporturile selectate în care există material de ambalaj din lemn.

(4) În timpul efectuării controalelor oficiale specifice, autoritățile competente au acces la întregul transport, astfel încât controalele fizice menționate la alineatul (2) să poată fi efectuate pe ansamblul materialelor de ambalaj din lemn existente în transport.

(5) În termen de trei zile lucrătoare de la începerea reținerii transportului în care există materiale de ambalaj din lemn, autoritatea competentă transmite autorităților vamale rezultatele controalelor vizând transportul reținut.

(6) În cazul în care controalele fizice nu pot fi finalizate în termen de trei zile lucrătoare de la începerea reținerii transportului în care există materiale de ambalaj din lemn, autoritățile competente pot solicita autorităților vamale să continue reținerea transportului timp de trei zile lucrătoare suplimentare pentru a finaliza controalele.

În acest caz, dacă este posibil din punct de vedere tehnic, autoritatea vamală poate elibera transportul dacă operatorul responsabil de transport separă materialul de ambalaj din lemn de restul transportului.

(7) Un transport care a fost reținut de autoritățile vamale în temeiul alineatului (3) se eliberează în cazul în care, în termen de trei zile lucrătoare de la începerea reținerii, autoritățile competente nu au prezentat rezultatele verificărilor în conformitate cu alineatul (5) sau nu au solicitat autorităților vamale să continue reținerea pentru o perioadă suplimentară de trei zile lucrătoare în conformitate cu alineatul (6).

Articolul 5

Raportarea rezultatelor controalelor oficiale specifice

(1) După încheierea controalelor oficiale specifice în conformitate cu articolul 4, autoritățile competente:

(a)	completează documentul sanitar comun de intrare (DSCI) cu rezultatele controalelor oficiale specifice, astfel cum se menționează la articolul 56 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)	transmite direct în IMSOC sau prin intermediul sistemelor naționale existente rezultatele controalelor oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn; și

(c)	notifică rezultatele controalelor oficiale specifice atât operatorului responsabil de transporturile în care există materiale de ambalaj din lemn, cât și autorităților vamale.

(2) În cazul în care operatorul responsabil de transportul în care există materiale de ambalaj din lemn este informat de autoritățile competente cu privire la rezultatele controalelor oficiale specifice printr-un DSCI, operatorul menționează numărul de referință al DSCI ca document justificativ, astfel cum se menționează la articolul 163 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, în orice declarație vamală depusă la autoritățile vamale care vizează transportul respectiv.

Articolul 6

Măsuri în cazuri de neconformare

(1) Autoritățile competente dispun, în conformitate cu articolul 66 din Regulamentul (UE) 2017/625, distrugerea, reexpedierea sau tratarea specială a materialelor de ambalaj din lemn care nu respectă cerințele prevăzute la articolul 43 alineatul (1) și la articolul 96 alineatul (1) litera (a) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2016/2031.

Totuși, în cazul în care astfel de materiale de ambalaj din lemn neconforme sunt identificate în timpul controalelor fizice în conformitate cu articolul 4 la punctul de punere în liberă circulație în Uniune a transportului sau la locul de destinație al transportului, astfel cum se menționează la articolul 44 alineatul (3) literele (c) și (e) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritățile competente ordonă operatorului în cauză să distrugă fără întârziere materialele de ambalaj din lemn. Înainte și în timpul distrugerii, materialele de ambalaj din lemn sunt manipulate într-un mod care împiedică răspândirea în Uniune a organismelor dăunătoare care impun carantină, astfel cum sunt definite la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2016/2031.

(2) În cazul în care autoritățile competente decid să ordone operatorului responsabil de transport să reexpedieze materialele de ambalaj din lemn neconforme în afara Uniunii, în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) litera (b) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2017/625, transportul în care există materiale de ambalaj din lemn neconform rămâne sub supraveghere vamală oficială, în conformitate cu procedura vamală corespunzătoare, până când materialele de ambalaj din lemn neconforme părăsesc teritoriul Uniunii.

Articolul 7

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4.).

(3) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/104

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/2126 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2019

de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele referitoare la controalele oficiale specifice vizând anumite categorii de animale și de mărfuri, măsurile care trebuie luate în urma efectuării acestor controale și anumite categorii de animale și de mărfuri exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 48 litera (h) și articolul 77 alineatul (1) literele (a), (b) și (k),

întrucât:

(1)

Articolul 77 alineatul (1) literele (a), (b) și (k) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să adopte norme privind efectuarea de controale oficiale specifice vizând anumite categorii de animale și de mărfuri care intră în Uniune și privind măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate.

(2)

Pentru a asigura controale oficiale eficiente ale transporturilor de vânat sălbatic cu blană, nejupuit, introdus în Uniune, ar trebui să se stabilească cerințe pentru controale specifice în cazul în care controalele fizice sunt finalizate la unitatea de destinație, întrucât la posturile de inspecție la frontieră nu se pot efectua controale fizice și prelevări de probe complete.

(3)

În vederea asigurării unor controale oficiale eficiente vizând produsele pescărești proaspete debarcate direct în porturile Uniunii, ar trebui să se permită efectuarea de controale oficiale în porturile desemnate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (2).

(4)

Articolul 77 alineatul (1) litera (k) din Regulamentul (UE) 2017/625 abilitează Comisia să adopte norme privind efectuarea controalelor oficiale specifice vizând animalele și mărfurile menționate la articolul 48 litera (h) din regulamentul respectiv care prezintă un risc scăzut sau nu prezintă niciun risc specific și care sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră atunci când o astfel de exceptare este justificată.

(5)

În cazul în care nu se efectuează controale oficiale la posturile de inspecție la frontieră, ar trebui stabilite condiții, cum ar fi măsuri de control adecvate, pentru a asigura faptul că nu există riscuri inacceptabile pentru sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor în cazul în care astfel de animale și de mărfuri intră în Uniune.

(6)

În cazul tonului congelat care prezintă un risc scăzut sau care nu prezintă niciun risc specific în conformitate cu articolul 48 litera (h) din Regulamentul (UE) 2017/625, pot fi efectuate controale oficiale la unitatea de prelucrare de la destinație, care urmează să fie aprobată de către autoritățile vamale pentru depozitarea temporară a mărfurilor neunionale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(7)

În cazul produselor pescărești care prezintă un risc scăzut sau care nu prezintă niciun risc specific în conformitate cu articolul 48 litera (h) din Regulamentul (UE) 2017/625, capturate de nave care arborează pavilionul unui stat membru și introduse în Uniune după ce au fost descărcate în țări terțe, astfel cum se menționează la articolul 72 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/627 al Comisiei (4), ar trebui luate măsuri în cazul unei suspiciuni de neconformitate.

(8)

Animalele și mărfurile care intră în Uniune prin anumite insule grecești și prin anumite teritorii franceze prezintă un risc scăzut având în vedere că astfel de animale și de mărfuri nu sunt introduse pe piață în afara acestor insule sau insule. Ar trebui să se stabilească cerințe privind controalele oficiale și măsuri adecvate pentru a garanta faptul că astfel de animale și de mărfuri nu vor fi introduse pe piață în afara acestor insule sau teritorii.

(9)

Pentru a raționaliza și a simplifica aplicarea cadrului legislativ, ar trebui adoptate normele privind controalele oficiale în temeiul articolului 77 alineatul (1) litera (k) și al articolului 48 litera (h) din Regulamentul (UE) 2017/625, împreună cu normele privind controalele oficiale referitoare la alte categorii de mărfuri enumerate la articolul 77 alineatul (1) literele (a) și (b) din respectivul regulament.

(10)

(11)	Având în vedere faptul că prezentul regulament stabilește norme care intră sub incidența Deciziei 94/641/CE a Comisiei (5) și a Deciziei de punere în aplicare 2012/44/UE a Comisiei (6), actele juridice respective ar trebui abrogate.

(12)	Întrucât Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică începând cu 14 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme privind efectuarea controalelor oficiale specifice vizând anumite categorii de animale și de mărfuri și măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate. El stabilește norme pentru cazurile și condițiile în care anumite categorii de animale și de mărfuri sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră și când sunt justificate astfel de exceptări.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„IMSOC” înseamnă sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625;

2.	„produs pescăresc proaspăt” înseamnă produs pescăresc proaspăt astfel cum este definit la punctul 3.5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (7);

3.	„ton congelat” înseamnă ton păstrat în conformitate cu cerințele stabilite în secțiunea VIII capitolul VII punctul 2 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 853/2004.

Articolul 3

Vânatul sălbatic cu blană, nejupuit

(1) Autoritatea competentă de la posturile de inspecție la frontiera de primă intrare în Uniune poate permite expedierea de transporturi de vânat sălbatic cu blană, nejupuit, către unitatea de la locul de destinație, fără a finaliza controalele fizice, în cazul în care transporturile sunt expediate în vehicule sau containere, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul delegat (UE) 20190628-026 al Comisiei (8).

(2) Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) informează autoritatea competentă din unitatea de la locul de destinație cu privire la necesitatea de a finaliza controalele fizice, în special controalele sanitare și testele de laborator.

(3) Autoritatea competentă din unitatea de la locul de destinație informează autoritatea competentă menționată la alineatul (1) cu privire la rezultatele controalelor fizice menționate la alineatul (2).

Articolul 4

Produsele pescărești proaspete descărcate direct în porturile Uniunii desemnate de statele membre de pe o navă de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe

Produsele pescărești proaspete descărcate direct de pe o navă de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, dacă respectivele controale sunt efectuate de autoritățile competente în porturile Uniunii desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008.

Articolul 5

Tonul congelat descărcat direct în porturile Uniunii desemnate de statele membre de pe o navă de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe

Statele membre pot efectua, la unitatea de prelucrare de destinație aprobată în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, controale oficiale vizând tonul congelat care nu a fost decapitat sau eviscerat și care a fost debarcat direct în porturile Uniunii desemnate de către statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 de pe o navă de pescuit care arborează pavilionul unei țări terțe, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)	controalele oficiale sunt efectuate de autoritatea competentă de la cel mai apropiat post de inspecție la frontieră;

(b)	unitatea de prelucrare de destinație este autorizată de către autoritățile vamale pentru depozitarea temporară a mărfurilor neunionale în conformitate cu articolul 147 alineatul (1) și cu articolul 148 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

(c)

tonul congelat se expediază de pe navă la unitatea de prelucrare de destinație în vehicule sau containere de transport sigilate, sub supravegherea autorității competente care efectuează controalele oficiale și sub regimul vamal relevant în conformitate cu articolele 134, 135, 140, 141 și cu articolul 148 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013;

(d)

înainte de sosirea transportului în porturile desemnate ale Uniunii, operatorul responsabil de transport a notificat autoritatea competentă menționată la litera (a) de la prezentul articol cu privire la sosirea transportului, prin introducerea în IMSOC a unui document sanitar comun de intrare (DSCI) completat, în conformitate cu articolul 56 din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 6

Produsele pescărești destinate consumului uman capturate de nave care arborează pavilionul unui stat membru, descărcate în țări terțe

(1) Transporturile de produse pescărești destinate consumului uman capturate de nave care arborează pavilionul unui stat membru, descărcate, cu sau fără depozitare, în țări terțe înainte de intrarea în Uniune printr-un mijloc de transport diferit, astfel cum se menționează la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/627, fac obiectul unor controale documentare efectuate de către autoritatea competentă de la posturile de inspecție la frontiera de primă sosire în Uniune.

(2) Transporturile menționate la alineatul (1) pot fi exceptate de la efectuarea controalelor de identitate și a celor fizice la posturile de inspecție la frontieră dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 72 din Regulamentul (UE) 2019/627.

(3) În cazul în care se identifică sau se suspectează nerespectarea normelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontiera de primă sosire în Uniune efectuează, pe lângă controlul documentar, controale ale identității și controale fizice ale transporturilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 7

Transporturile care intră în Uniune prin anumite insule grecești și prin anumite teritorii franceze

(1) Produsele de origine animală și produsele compuse care intră în Uniune din țări terțe prin intermediul punctelor de intrare autorizate din insulele grecești Rodos, Mitilini și Iraklio (Creta), pentru utilizare locală pe insula grecească unde se află punctul de intrare, sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră.

(2) Animalele, produsele de origine animală și produsele compuse care intră în Uniune din țări terțe prin intermediul punctelor de intrare autorizate din departamentele franceze de peste mări Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Mayotte pentru utilizare locală în departamentul francez de peste mări unde se află punctul de intrare sunt exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră.

Articolul 8

Controalele oficiale specifice vizând transporturile care intră în Uniune prin anumite insule grecești și prin anumite teritorii franceze

(1) Transporturile menționate la articolul 7 se supun unor controale, pentru fiecare punct de intrare autorizat, în conformitate cu anexa I.

(2) Fiecare punct de intrare autorizat se află în responsabilitatea unei autorități competente, care are la dispoziție:

(a)	medici veterinari oficiali responsabili cu luarea deciziilor cu privire la transporturi în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625; și

(b)	dacă se consideră necesar de către autoritatea competentă, personalul menționat la articolul 49 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/625 format în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2019/1081 al Comisiei (9).

(3) Autoritatea competentă de la punctele de intrare autorizate din insulele grecești menționate la articolul 7 alineatul (1) garantează că pentru fiecare punct de intrare autorizat există personal și resurse disponibile pentru efectuarea controalelor oficiale vizând transporturile de mărfuri menționate la articolul 7 alineatul (1) pentru care este autorizat punctul de intrare.

(4) Fiecare punct de intrare autorizat din departamentele franceze de peste mări menționat la articolul 7 alineatul (2) dispune de toate facilitățile, echipamentele și personalul necesar pentru a efectua controalele oficiale vizând transporturile de animale și de mărfuri menționate la articolul 7 alineatul (2) pentru care este autorizat punctul de intrare.

Articolul 9

Responsabilitățile operatorilor în ceea ce privește transporturile care intră în Uniune prin anumite insule grecești și prin anumite teritorii franceze

Operatorul responsabil de transporturile menționate la articolul 7:

(a)	notifică sosirea transportului autorității competente de la punctul de intrare autorizat, prin introducerea unui DSCI completat în IMSOC înainte de sosirea transportului la punctul de intrare autorizat;

(b)	păstrează un registru aprobat de autoritatea competentă de la punctul de intrare autorizat în care înregistrează, dacă este cazul, cantitățile de animale, de produse de origine animală și de produse compuse destinate introducerii pe piață, precum și numele și adresa cumpărătorului (cumpărătorilor);

(c)

informează cumpărătorul (cumpărătorii) asupra faptului că:

(i)	produsele de origine animală și produsele compuse care urmează să fie introduse pe piață sunt destinate numai consumului local și că aceste produse nu trebuie să fie reexpediate în niciun caz către alte părți ale teritoriului Uniunii;

(ii)	în cazul revânzării, cumpărătorii trebuie să informeze noii cumpărători, dacă aceștia sunt operatori comerciali, în legătură cu restricțiile în conformitate cu litera (c) punctul (i);

(d)

în cazul departamentelor franceze de peste mări Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Mayotte, informează cumpărătorul (cumpărătorii) cu privire la faptul că:

(i)	animalele care se introduc pe piață sunt destinate exclusiv creșterii și producției locale și că aceste animale și produsele derivate din aceste animale nu trebuie să fie reexpediate în niciun caz către alte părți ale teritoriului Uniunii;

(ii)	în cazul revânzării, cumpărătorii trebuie să informeze noii cumpărători, dacă aceștia sunt operatori comerciali, în legătură cu restricțiile în conformitate cu litera (d) punctul (i).

Articolul 10

Abrogări

(1) Decizia 94/641/CE și Decizia de punere în aplicare 2012/44/UE se abrogă începând cu 14 decembrie 2019.

(2) Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelele de corespondență din anexa II.

Articolul 11

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/627 al Comisiei din 15 martie 2019 de stabilire a unor modalități practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale asupra produselor de origine animală destinate consumului uman în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei în ceea ce privește controalele oficiale (JO L 131, 17.5.2019, p. 51).

(5) Decizia 94/641/CE a Comisiei din 8 septembrie 1994 de stabilire a normelor care se aplică controalelor veterinare ale produselor importate din țări terțe de către unele insule grecești (JO L 248, 23.9.1994, p. 26).

(6) Decizia de punere în aplicare 2012/44/UE a Comisiei din 25 ianuarie 2012 privind normele aplicabile controalelor sanitar-veterinare efectuate asupra animalelor vii și produselor de origine animală introduse în anumite departamente franceze de peste mări provenind din țări terțe (JO L 24, 27.1.2012, p. 14).

(7) Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55).

(8) Regulamentul delegat (UE) 2019/1666 al Comisiei din 24 iunie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește condițiile de monitorizare a transportului și a sosirii transporturilor de anumite mărfuri de la postul de inspecție de la frontiera de sosire la unitatea de la locul de destinație din Uniune (JO L …, …, p. …).

(9) Regulamentul delegat (UE) 2019/1081 al Comisiei din 8 martie 2019 de stabilire a unor norme privind cerințele specifice de formare pentru personalul care efectuează anumite controale fizice la posturile de inspecție la frontieră (JO L 171, 26.6.2019, p. 1).

ANEXA I

Controale oficiale specifice vizând mărfurile care intră în Uniune prin punctele de intrare autorizate din anumite insule grecești și din anumite teritorii franceze

Autoritatea competentă asigură faptul că toate datele privind produsele de origine animală și produsele compuse și, în cazul departamentelor franceze de peste mări Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Mayotte, și toate datele referitoare la animale, prezentate pentru introducere pe piață, sunt introduse în IMSOC.

Autoritățile competente verifică:

(a)	certificatele și documentele însoțitoare;

(b)	identitatea produselor de origine animală și a produselor compuse, iar în cazul departamentelor franceze de peste mări Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Mayotte, și identitatea animalelor;

(c)	ambalajul și marcajul;

(d)	calitatea și starea conservării mărfurilor;

(e)	condițiile de transport și, în cazul transportului cu mijloace de transport refrigerate, temperatura mijlocului de transport și temperatura internă a mărfurilor;

(f)	orice deteriorare a mărfurilor.

Autoritatea competentă se asigură că, după finalizarea controalelor oficiale specifice, DSCI însoțitor indică faptul că produsele de origine animală și produsele compuse care urmează să fie introduse pe piață sunt destinate numai consumului local și că aceste produse nu trebuie să fie reexpediate în niciun caz către alte părți ale teritoriului Uniunii.

În cazul departamentelor franceze de peste mări Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Mayotte, autoritatea competentă se asigură că, după finalizarea controalelor oficiale specifice, DSCI însoțitor indică faptul că animalele care se introduc pe piață sunt destinate exclusiv creșterii și producției locale și că aceste animale și produsele derivate din aceste animale nu trebuie să fie reexpediate în niciun caz către alte părți ale teritoriului Uniunii.

Autoritatea competentă efectuează inspecții periodice ale locului de adăpostire/depozitare a transporturilor în vederea introducerii pe piață pentru a verifica dacă sunt respectate cerințele în materie de sănătate publică și dacă aceste transporturi nu sunt reexpediate către alte părți ale teritoriului Uniunii.

În cazul departamentelor franceze de peste mări Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Mayotte, autoritatea competentă efectuează inspecții periodice ale locului de adăpostire a animalelor care se introduc pe piață pentru a verifica dacă sunt respectate cerințele în materie de sănătate a animalelor și dacă animale respective și produsele derivate din aceste animale nu sunt reexpediate către alte părți ale teritoriului Uniunii.

ANEXA II

Tabelele de corespondență menționate la articolul 10 alineatul (2)

1. Decizia 94/641/CE

Decizia 94/641/CE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 2

Articolul 3, prima liniuță

Articolul 3, a doua liniuță

Articolul 3, a treia liniuță

Articolul 3, a patra liniuță

Articolul 4

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Anexa I

Punctul 1 din anexa II

Punctul 2 din anexa II

Articolul 7

Articolul 8 alineatul (2) litera (a)

Articolul 9 litera (a)

Articolul 9 litera (b)

Articolul 9 litera (c)

Articolul 9 litera (e)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 7

Punctul 2 din anexa I

Punctul 5 din anexa I

2. Decizia de punere în aplicare 2012/44/UE

Decizia de punere în aplicare 2012/44/UE

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 3 alineatul (5)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Anexă

Articolul 7

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (4)

Articolul 9 litera (a)

Articolul 9 litera (b)

Articolul 9 literele (c) și (d)

Articolul 9 literele (e) și (f)

Articolul 8 alineatul (1)

Punctul 1 din anexa I

Punctele 3 și 4 din anexa I

Punctele 5 și 6 din anexa I

Articolul 7

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/111

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/2127 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2019

de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește data aplicării anumitor dispoziții din Directivele 91/496/CEE, 97/78/CE și 2000/29/CE ale Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (1), în special articolul 149 alineatul (2) și articolul 165 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește cadrul pentru controalele oficiale și alte activități oficiale cu scopul de a verifica aplicarea corectă a legislației Uniunii privind alimentele și hrana pentru animale. Cadrul respectiv include controalele oficiale efectuate asupra animalelor și mărfurilor care intră în Uniune din țări terțe.

(2)	Regulamentul (UE) 2017/625 abrogă Directivele 91/496/CEE (2) și 97/78/CE (3) ale Consiliului începând cu data de 14 decembrie 2019. În plus, el modifică Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (4) de abrogare a Directivei 2000/29/CE a Consiliului (5).

(3)

Pentru a evita orice lacună legislativă în așteptarea adoptării actelor de punere în aplicare și a actelor delegate referitoare la aspectele menționate la articolul 47 alineatul (2), la articolul 48, la articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 53 alineatul (1) litera (a), la articolul 54 alineatele (1) și (3) și la articolul 58 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, Regulamentul (UE) 2017/625 prevede că dispozițiile relevante ale Directivelor 91/496/CEE și 97/78/CE și ale Directivei 2000/29/CE continuă să se aplice până la 14 decembrie 2022 sau până la o dată anterioară care urmează să fie stabilită de Comisie. În ceea ce privește Directiva 2000/29/CE, această dată anterioară urmează să cadă după data de aplicare a Regulamentului (UE) 2017/625.

(4)

Un act delegat a fost adoptat în temeiul articolului 53 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, care reglementează controalele oficiale la punctele de control altele decât posturile de inspecție la frontieră. Acest act se va aplica începând cu 14 decembrie 2019. Cu toate acestea, în ceea ce privește categoriile de transporturi de plante, de produse vegetale și de alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv, actul va deveni aplicabil abia începând cu 14 decembrie 2020. Prin urmare, dispozițiile corespunzătoare din Directiva 2000/29/CE ar trebui să rămână în vigoare până la 13 decembrie 2020.

(5)

Un act de punere în aplicare a fost adoptat în temeiul articolului 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625, care reglementează frecvența controalelor de identitate și fizice la intrarea în Uniune a animalelor și a mărfurilor. Acest act se va aplica începând cu 14 decembrie 2019. Cu toate acestea, în ceea ce privește categoriile de transporturi de plante, de produse vegetale și de alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din regulamentul respectiv, actul va deveni aplicabil abia începând cu 14 decembrie 2022. Prin urmare, dispozițiile corespunzătoare din Directiva 2000/29/CE ar trebui să rămână în vigoare până la 13 decembrie 2022.

(6)

În plus, a fost adoptat un act de punere în aplicare în temeiul articolului 47 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, care stabilește o listă de animale și mărfuri care urmează să fie supuse unor controale oficiale la intrarea lor în Uniune. Prin Regulamentul delegat (UE) 2019/478 al Comisiei (6), produsele compuse au fost adăugate la categoriile care urmează să fie listate. Cu toate acestea, cerințele pentru intrarea în Uniune a acestor produse stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2019/625 al Comisiei (7) se vor aplica numai începând cu 21 aprilie 2021. Cerințele existente privind produsele compuse se vor aplica în continuare până la 20 aprilie 2021. Prin urmare, sunt necesare măsuri tranzitorii în ceea ce privește dispozițiile din Directiva 97/78/CE care reglementează aspectele menționate la articolul 47 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625 în ceea ce privește produsele compuse.

(7)

Au fost adoptate acte de punere în aplicare în temeiul articolului 47 alineatul (2) litera (b) și al articolului 58 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625 care reglementează întocmirea unei liste de mărfuri supuse unei intensificări temporare a controalelor oficiale la intrarea lor în Uniune și, respectiv, formatul documentului sanitar comun de intrare (DSCI). Aceste acte se vor aplica de la data aplicării Regulamentului (UE) 2017/625.

(8)

Au fost adoptate acte delegate în temeiul articolului 48 și al articolului 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) din Regulamentul (UE) 2017/625, care reglementează scutirile de la controalele oficiale la posturile de inspecție la frontieră și stabilirea unor norme specifice privind tranzitul și transbordarea. Aceste acte se vor aplica de la data aplicării Regulamentului (UE) 2017/625.

(9)	Prin urmare, este oportun să se modifice în consecință Regulamentul (UE) 2017/625.

(10)	Întrucât normele prevăzute în prezentul act sunt interconectate și vor fi aplicate împreună, este oportun ca acestea să fie prevăzute într-un singur act și nu în acte diferite cu numeroase trimiteri încrucișate și cu riscul duplicării.

(11)	Deoarece Regulamentul (UE) 2017/625 și regulamentele delegate și de punere în aplicare menționate anterior se aplică de la 14 decembrie 2019, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data respectivă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului (UE) 2017/625

Regulamentul (UE) 2017/625 se modifică după cum urmează:

Articolul 149 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Dispozițiile relevante din Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE care reglementează aspectele menționate la articolul 47 alineatul (2) litera (b), la articolul 48, la articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), la articolul 53 alineatul (1) litera (a), la articolul 54 alineatele (1) și (3) și la articolul 58 litera (a) din prezentul regulament se aplică în locul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament până la 13 decembrie 2019.

Dispozițiile relevante din Directiva 97/78/CE care reglementează aspectele menționate la articolul 47 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament referitoare la produsele compuse continuă să se aplice în locul dispoziției corespunzătoare respective până la 20 aprilie 2021.”

Articolul 165 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În legătură cu aspectele reglementate prin Directiva 2000/29/CE, începând cu 15 decembrie 2019, se aplică articolul 47 alineatul (2), articolul 48, articolul 51 alineatul (1) literele (b), (c) și (d) și articolul 58 litera (a) din prezentul regulament în locul dispozițiilor relevante din directiva respectivă, care încetează să fie aplicabilă de la aceeași dată.

Dispozițiile relevante ale Directivei 2000/29/CE continuă să se aplice în ceea ce privește aspectele reglementate prin articolul 53 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament în locul acestei din urmă dispoziții până la 13 decembrie 2020.

Dispozițiile relevante din Directiva 2000/29/CE continuă să se aplice în ceea ce privește aspectele reglementate prin articolul 54 alineatele (1) și (3) din prezentul regulament în locul acestor ultime dispoziții până la 13 decembrie 2022.”

Articolul 2

Intrarea în vigoare și aplicarea prezentului regulament

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(3) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).

(5) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).

(6) Regulamentul delegat (UE) 2019/478 al Comisiei din 14 ianuarie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește categoriile de transporturi care urmează să fie supuse controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră (JO L 82, 25.3.2019, p. 4).

(7) Regulamentul delegat (UE) 2019/625 al Comisiei din 4 martie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele pentru intrarea în Uniune a transporturilor de anumite animale și mărfuri destinate consumului uman (JO L 131, 17.5.2019, p. 18).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/114

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/2128 AL COMISIEI

din 12 noiembrie 2019

de stabilire a modelului de certificat oficial și a normelor pentru eliberarea certificatelor oficiale pentru bunurile care sunt livrate navelor care părăsesc Uniunea și care sunt destinate aprovizionării navelor sau consumului de către echipaj și pasageri sau care sunt livrate unei baze militare a NATO sau a Statelor Unite

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 77 alineatul (3) litera (a) și articolul 90 literele (a) și (f),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește normele pe care trebuie să le respecte autoritățile competente ale statelor membre atunci când efectuează controale oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune, în vederea verificării conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(2)

Regulamentul delegat (UE) 2019/2124 al Comisiei (2) stabilește norme pentru controalele oficiale ale transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse din țări terțe, care sunt stocate în antrepozite situate pe teritoriul Uniunii și care urmează să fie livrate fie unei baze militare a NATO sau a Statelor Unite situate pe teritoriul Uniunii sau într-o țară terță, fie unei nave care părăsește Uniunea, fiind destinate aprovizionării navelor sau consumului de către echipaj și pasageri.

(3)

Regulamentul delegat (UE) 2019/2124 prevede în special că respectivele transporturi de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse trebuie să fie însoțite de un certificat oficial la ieșirea din antrepozit.

(4)

Regulamentul delegat (UE) 2019/2124 prevede, de asemenea, că transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse din țări terțe care sunt destinate unei nave care părăsește Uniunea trebuie să fie însoțite de un certificat oficial atunci când sunt transportate de la postul de inspecție la frontieră la bordul navei.

(5)

Din motive de claritate și coerență, este oportun să se stabilească un model de certificat oficial unic pentru transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse din țări terțe destinate livrării către navele care părăsesc Uniunea și aprovizionării navelor sau consumului de către echipaj și pasageri sau care sunt destinate livrării către o bază militară a NATO sau a Statelor Unite situată pe teritoriul Uniunii sau într-o țară terță.

(6)

Deseori, transporturile sunt formate în antrepozite. Transporturile respective pot consta din bunuri care provin din mai multe transporturi de diferite origini sau categorii de produse. Pentru a reduce sarcinile administrative, ar trebui să se utilizeze un singur certificat oficial pentru bunurile din transporturile nou formate. Trasabilitatea bunurilor ar trebui asigurată prin indicarea în certificatul oficial a numărului documentului sanitar comun de intrare (DSCI) care însoțește transporturile inițiale din care provin bunurile.

(7)	Certificatul oficial poate fi eliberat de către autoritățile competente, fie pe suport de hârtie, fie în format electronic. Prin urmare, este adecvat să se stabilească cerințe în ceea ce privește eliberarea certificatului oficial în ambele cazuri.

(8)

Din motive de coerență, normele care reglementează emiterea de certificate electronice și utilizarea semnăturii electronice pentru certificatele oficiale prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 al Comisiei (3) ar trebui să se aplice, de asemenea, modelului de certificat oficial stabilit în prezentul regulament.

(9)

Modelele de certificate sunt incluse în sistemul electronic TRACES, instituit prin Decizia 2003/623/CE a Comisiei (4) și prin Decizia 2004/292/CE a Comisiei (5) pentru a facilita și a accelera procedurile administrative la frontierele Uniunii și în antrepozitele vamale și pentru a permite comunicarea electronică între părțile implicate. În consecință, formatul modelului de certificat oficial stabilit în prezentul regulament și notele privind completarea acestuia ar trebui adaptate la sistemul TRACES.

(10)

În conformitate cu articolul 133 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/625, sistemul TRACES trebuie să fie integrat în Sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC). Prin urmare, modelul de certificat oficial prevăzut în prezentul regulament ar trebui să fie adaptat la IMSOC.

(11)	Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică de la 14 decembrie 2019. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă.

(12)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiție

În sensul prezentului regulament, se aplică definiția termenului „antrepozit” prevăzută la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2124.

Articolul 2

Modelul de certificat oficial

(1) În sensul articolului 21 alineatul (1) și al articolului 29 litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2019/2124, modelul de certificat oficial stabilit în partea I a anexei la prezentul regulament este folosit pentru certificarea oficială a transporturilor de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse care sunt livrate:

(a)	navelor care părăsesc teritoriul Uniunii, fiind destinate aprovizionării navelor sau consumului de către echipaj și pasageri; sau

(b)	dintr-un antrepozit situat pe teritoriul Uniunii către o bază militară NATO sau a Statelor Unite situată pe teritoriul Uniunii sau într-o țară terță.

Certificatul oficial poate fi emis pe suport de hârtie sau în format electronic prin intermediul IMSOC.

(2) În cazul în care conținutul transporturilor este format într-un antrepozit și este compus din produse de diferite origini sau categorii de produse, se poate elibera un certificat oficial unic care să însoțească transportul respectiv.

Articolul 3

Cerințe privind certificatele oficiale care nu sunt introduse in IMSOC

Certificatele oficiale care nu sunt introduse în IMSOC îndeplinesc următoarele cerințe:

(1)	Pe lângă semnătura funcționarului care certifică, certificatul oficial poartă o ștampilă oficială. Culoarea semnăturii și a ștampilei este diferită de culoarea textului tipărit.

(2)	Atunci când certificatul oficial conține declarații, declarațiile care nu sunt relevante se barează, se parafează și se ștampilează de funcționarul care certifică sau se elimină complet din certificat.

(3)

Certificatul oficial constă în:

(a)	o singură foaie de hârtie; sau

(b)	mai multe foi de hârtie care sunt indivizibile și constituie un tot integral; sau

(c)	o secvență de pagini numerotate pentru a indica o anumită pagină într-o secvență finită.

(4)	În cazul în care certificatul constă într-o secvență de pagini, fiecare pagină trebuie să indice codul unic menționat la articolul 89 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625 și trebuie să poarte semnătura funcționarului care certifică și ștampila oficială.

(5)	Certificatul oficial se eliberează înainte ca transporturile aferente să iasă de sub controlul autorităților competente la postul de inspecție la frontieră sau la antrepozit.

Articolul 4

Cerințe privind certificatele oficiale introduse in IMSOC și privind utilizarea semnăturii electronice

(1) Certificatele oficiale introduse în IMSOC se bazează pe modelul de certificat oficial prezentat în partea 1 a anexei la prezentul regulament.

(2) Certificatul oficial se introduce în IMSOC înainte ca transporturile aferente să iasă de sub controlul autorităților competente la postul de inspecție la frontieră sau la antrepozit.

(3) Certificatele oficiale introduse în IMSOC îndeplinesc cerințele pentru eliberarea certificatului oficial electronic și pentru utilizarea semnăturii electronice prevăzute la articolul 39 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715.

Articolul 5

Note privind completarea certificatului oficial

Certificatul oficial se completează în conformitate cu notele care figurează în partea 2 a anexei la prezentul regulament.

Articolul 6

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 noiembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul delegat (UE) 2019/… al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind controalele oficiale ale transporturilor de animale și de bunuri care fac obiectul tranzitului, al transbordării și al continuării transportului pe teritoriul Uniunii și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 798/2008, (CE) nr. 1251/2008, (CE) nr. 119/2009, (UE) nr. 206/2010, (UE) nr. 605/2010, (UE) nr. 142/2011, (UE) nr. 28/2012 ale Comisiei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei și a Deciziei 2007/777/CE a Comisiei (a se vedea pagina 73 din prezentul Jurnal Oficial).

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1715 al Comisiei din 30 septembrie 2019 de stabilire a normelor privind funcționarea sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale și a componentelor sistemice ale acestuia („Regulamentul IMSOC”) (JO L 261, 14.10.2019, p. 37).

(4) Decizia 2003/623/CE a Comisiei din 19 august 2003 privind dezvoltarea unui sistem informatic veterinar integrat numit Traces (JO L 216, 28.8.2003, p. 58).

(5) Decizia 2004/292/CE a Comisiei din 30 martie 2004 privind punerea în aplicare a sistemului TRACES și de modificare a Deciziei 92/486/CEE (JO L 94, 31.3.2004, p. 63).

ANEXĂ

PARTEA 1

Model de certificat oficial care însoțește transporturile de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse din țări terțe care sunt livrate navelor care părăsesc Uniunea sau unor baze militare ale NATO sau ale Statelor Unite

PARTEA 2

Note privind completarea modelului de certificat oficial

Aspecte generale

Pentru a selecta o opțiune, se bifează sau se marchează cu o cruce (X) rubrica relevantă.

Ori de câte ori este menționat, „codul ISO” înseamnă codul standard internațional compus din două litere pentru o țară, în conformitate cu standardul internațional ISO 3166 alpha-2 (1).

Ori de câte ori o căsuță permite alegerea uneia sau mai multor opțiuni, numai opțiunile respective vor fi afișate în versiunea electronică a certificatului oficial.

Partea I: Detalii privind transportul expediat

Rubrica I.1.	Post de inspecție la frontieră/autoritate competentă: se indică numele postului de inspecție la frontieră (PIF) sau al autorității competente care eliberează certificatul oficial, după caz, și numărul de referință TRACES al acestora.
Rubrica I.2.	Numărul de referință al certificatului: codul unic obligatoriu atribuit de autoritatea competentă care emite certificatul oficial, în conformitate cu clasificarea proprie. Această rubrică este obligatorie pentru toate certificatele care nu sunt transmise în IMSOC.
Rubrica I.2.a	Numărul de referință IMSOC: codul de referință unic atribuit automat de IMSOC, dacă certificatul este înregistrat în IMSOC. Nu se completează această rubrică în cazul în care certificatul nu este transmis în IMSOC.
Rubrica I.3.	Expeditor: în cazul expedierii dintr-un depozit, se indică numele și adresa (strada, orașul și regiunea, provincia sau statul, numărul de înregistrare/autorizare, după caz) ale depozitului de unde este expediat transportul. Nu se completează această rubrică în cazul în care transportul este expediat direct dintr-un post de inspecție la frontieră.
Rubrica I.4.	Operatorul responsabil de transport: numele și adresa (strada, orașul și regiunea, provincia sau statul, numărul de înregistrare/autorizare, după caz) ale persoanei fizice sau juridice care este responsabilă în Uniune de livrarea transportului la locul de destinație.
Rubrica I.5.	Locul de destinație (navă): se indică numele navei căreia îi este destinat transportul, numărul OMI al navei (Organizația Maritimă Internațională – OMI), numele portului, numele și codul ISO ale statului membru de destinație a bunurilor. Nu se completează această rubrică în cazul în care certificatul oficial este eliberat pentru livrarea transportului către o bază militară a NATO sau a Statelor Unite situată pe teritoriul Uniunii sau într-o țară terță.
Rubrica I.6.	Locul de destinație (baza militară a NATO/a Statelor Unite): se indică numele bazei militare a NATO/a Statelor Unite de destinație situată pe teritoriul Uniunii, numele și codul ISO ale statului membru în care se află baza militară a NATO sau a Statelor Unite de destinație. În cazul în care destinația este o bază militară a NATO/a Statelor Unite situată într-o țară terță, numai punctul de inspecție la frontieră de ieșire de pe teritoriul Uniunii trebuie indicat în această rubrică. Nu se completează această rubrică în cazul în care certificatul oficial este eliberat pentru livrarea către nave care părăsesc Uniunea.
Rubrica I.7.	Mijloc de transport: Numărul (numerele) de identificare: pentru avioane, se indică numărul zborului; pentru nave, numele navei; pentru transportul feroviar, identitatea trenului și numărul vagonului; pentru transportul rutier, plăcuța cu numărul de înmatriculare, precum și plăcuța de înmatriculare a remorcii, dacă este cazul. Pentru mărfurile transportate în containere, plăcuța de înmatriculare nu este obligatorie în cazul în care numărul containerului a fost indicat. În cazul transportului cu feribotul, se indică identificarea vehiculului rutier, plăcuța de înmatriculare a vehiculului, însoțită de plăcuța de înmatriculare a remorcii, dacă este cazul, și numele feribotului programat.
Nr. containerului:	dacă este cazul, numerele corespunzătoare. Numărul containerului trebuie să fie furnizat dacă bunurile sunt transportate în containere închise.
Nr. sigiliului:	Trebuie indicat doar numărul sigiliului oficial. Sigiliul oficial se aplică dacă sigiliul este aplicat pe container, pe camion sau pe vagonul de tren sub supravegherea autorității competente care eliberează certificatul.
Rubrica I.8.	Descrierea bunurilor: Descrierea bunurilor și a tipului de produs: se indică codul relevant din Nomenclatura combinată (NC) și titlul menționat în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2). Țara de origine: se indică țara de origine a bunurilor. Referința DSCI de origine: se indică referința DSCI pentru transportul din care provine numărul relevant de cutii de produse. Informațiile din această rubrică pot fi furnizate, de asemenea, într-un document justificativ care să fie anexat la certificatul oficial. În acest caz, trebuie completată rubrica „Document justificativ”, inclusiv numărul de referință al documentului (documentelor) justificativ(e).
Rubrica I.9.	Număr total de pachete: se indică numărul de cutii sau de pachete de bunuri. În cazul transporturilor în vrac, această rubrică este opțională.
Rubrica I.10.	Greutatea netă totală (kg): aceasta este definită ca masa bunurilor propriu-zise, fără containere imediate și fără niciun ambalaj.
Rubrica I.11.	Data și ora plecării: se indică data și ora la care este programată plecarea mijlocului de transport de la postul de inspecție la frontieră sau de la depozit.

Partea II: Declarație

Această parte trebuie completată de un medic veterinar oficial sau de un inspector oficial al autorității competente la postul de inspecție la frontieră sau în depozit.

Partea III: Confirmarea sosirii transportului

Această parte trebuie completată de către:

—	în cazul în care destinația este o navă care părăsește Uniunea, de autoritatea competentă din portul de destinație sau de reprezentantul oficial al comandantului navei;

—	în cazul în care destinația este o bază militară a NATO/a Statelor Unite situată pe teritoriul Uniunii, de autoritatea competentă responsabilă cu controalele la baza militară a NATO/a Statelor Unite;

—	în cazul în care destinația este o bază militară a NATO/a Statelor Unite situată într-o țară terță, de autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontieră de ieșire.

(1) Lista denumirilor țărilor și a elementelor codului este disponibilă la adresa: http://www.iso.org/iso/country_codes/iso-3166-1_decoding_table.htm

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/122

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/2129 AL COMISIEI

din 25 noiembrie 2019

de stabilire a unor norme pentru aplicarea uniformă a frecvenței în ceea ce privește controalele de identitate și fizice asupra anumitor transporturi de animale și bunuri care intră în Uniune

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (1), în special articolul 54 alineatul (3) primul paragraf literele (a) și (c),

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește norme privind efectuarea controalelor oficiale de către autoritățile competente ale statelor membre asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune în vederea verificării conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(2)

Articolul 54 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/625 împuternicește Comisia să stabilească norme pentru aplicarea uniformă a frecvenței adecvate pentru controalele de identitate și fizice asupra transporturilor de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul menționat. Prin urmare, frecvența controalelor de identitate și fizice ar trebui stabilită în funcție de riscul prezentat de fiecare animal, bun sau categorie de animale sau de bunuri pentru sănătatea umană, animală sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în cazul organismelor modificate genetic, și pentru mediu.

(3)

Pentru a se asigura respectarea în mod uniform a frecvenței controalelor fizice necesare în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se prevadă în prezentul regulament utilizarea sistemului de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625 pentru selectarea transporturilor pentru controale fizice.

(4)

Frecvența stabilită în conformitate cu prezentul regulament ar trebui să se aplice animalelor și bunurilor menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/625, care sunt destinate introducerii pe piață. Cu toate acestea, frecvența controalelor fizice efectuate la punctele de control la frontieră pentru a se verifica conformitatea cu Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului (2) ar trebui stabilită în conformitate cu articolul 45 alineatul (5) din respectivul regulament.

(5)

Directiva 91/496/CEE a Consiliului (3) stabilește normele de reglementare a organizării controalelor sanitar-veterinare ale animalelor care intră în Uniune din țări terțe. Articolul 4 din directiva menționată prevede că fiecare transport de animale ar trebui să facă obiectul unor controale de identitate și al unor controale fizice.

(6)

Directiva 91/496/CEE este abrogată prin Regulamentul (UE) 2017/625 cu efect de la 14 decembrie 2019. Având în vedere riscul prezentat de anumite categorii de animale pentru sănătatea umană sau animală și pentru bunăstarea animalelor, frecvența controalelor de identitate și fizice stabilită în Directiva 91/496/CEE sau conformă cu această directivă ar trebui să continue să se aplice animalelor care intră în Uniune din țări terțe.

(7)	Pentru a se asigura eficacitatea controalelor oficiale, controalele de identitate și controalele fizice ar trebui efectuate în așa fel încât operatorul responsabil de transport să nu poată prevedea dacă un anumit transport va fi supus controalelor fizice.

(8)

Articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2130 al Comisiei (4) stabilește norme detaliate privind controalele de identitate pentru bunurile menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/625, în funcție de situația în care transportul face sau nu obiectul controalelor fizice.

(9)

Criteriile de referință utilizate pentru a stabili frecvența de referință a controalelor de identitate și fizice efectuate asupra produselor de origine animală, a materialelor germinative, a subproduselor de origine animală, a produselor derivate, a fânului și a paielor și a produselor compuse, ar trebui stabilită ținând seama de informațiile privind riscurile asociate categoriilor de animale sau de bunuri și de evaluările științifice disponibile.

(10)

Pe baza informațiilor colectate de Comisie în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 cu privire la rezultatele controalelor efectuate de experții Comisiei în țări terțe în conformitate cu articolul 120 alineatul (1) din regulamentul respectiv și pe baza informațiilor colectate prin intermediul IMSOC, ar trebui să fie posibilă modificarea frecvenței controalelor fizice care rezultă din criteriile de referință.

(11)	Pentru a asigura eficiența controalelor oficiale, frecvența stabilită în conformitate cu prezentul regulament ar trebui pusă la dispoziție prin intermediul IMSOC.

(12)

În ceea ce privește acele țări terțe cu care Uniunea a încheiat acorduri veterinare de echivalență, este oportun să se reducă frecvența controalelor fizice pentru anumite produse, având în vedere, inter alia, aplicarea, în cazul unei boli animale, a principiului regionalizării și a altor principii veterinare. Prin urmare, frecvența controalelor fizice specificată în aceste acorduri veterinare ar trebui să se aplice în sensul prezentului regulament.

(13)

Decizia 94/360/CE a Comisiei (5) stabilește frecvența redusă a controalelor fizice care se aplică anumitor categorii de bunuri supuse controalelor sanitar-veterinare. Întrucât prezentul regulament stabilește dispoziții în domeniile reglementate de Decizia 94/360/CE, această decizie ar trebui abrogată cu efect din data specificată în prezentul regulament.

(14)	Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică de la 14 decembrie 2019. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la data respectivă.

(15)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește norme privind aplicarea uniformă a frecvenței adecvate a controalelor de identitate și fizice asupra transporturilor de animale și de bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2017/625, care sunt destinate introducerii pe piață.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

„frecvență” înseamnă procentul minim de transporturi de animale și de bunuri menționate la articolul 1, determinat în conformitate cu prezentul regulament, raportat la numărul de transporturi care au sosit la postul de inspecție la frontieră în cursul unei perioade identificate, pentru care autoritățile competente efectuează controale de identitate și fizice;

2.	„IMSOC” înseamnă sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale menționat la articolul 131 din Regulamentul (UE) 2017/625.

Articolul 3

Selecția transporturilor în vederea controalelor fizice

(1) Autoritățile competente selectează transporturile în vederea efectuării controalelor fizice în conformitate cu procedura următoare:

(a)	o selecție aleatorie a unui transport este generată în mod automat de IMSOC;

(b)	autoritățile competente pot decide să selecteze transportul generat în conformitate cu litera (a) sau să selecteze un transport diferit de aceeași categorie de bunuri și cu aceeași origine a bunurilor.

(2) Pentru fiecare transport selectat pentru controale fizice în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, autoritățile competente efectuează controale de identitate, astfel cum sunt prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2130.

Articolul 4

Frecvența controalelor de identitate și fizice

(1) Autoritățile competente efectuează controale de identitate și fizice asupra transporturilor de animale, de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și paie și de produse compuse, cu frecvența stabilită în conformitate cu articolul 5.

(2) În ceea ce privește țările terțe enumerate în anexa II cu care Uniunea a încheiat acorduri de echivalență, controalele fizice se efectuează cu frecvența stabilită de aceste acorduri.

Articolul 5

Determinarea și modificarea frecvenței controalelor de identitate și fizice efectuate asupra animalelor, a produselor de origine animală, a materialelor germinative, a subproduselor de origine animală, a produselor derivate, a fânului și a paielor și a produselor compuse

(1) Frecvența de referință a controalelor de identitate și a controalelor fizice ale transporturilor de animale și de bunuri menționate la articolul 1 este stabilită în anexa I la prezentul regulament, pe baza evaluărilor științifice și a informațiilor menționate la articolul 54 alineatul (3) primul paragraf litera (a) punctele (v) și (vi) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(2) Frecvența controalelor fizice asupra unor bunuri specifice dintr-o anumită țară terță poate fi mărită atunci când se identifică deficiențe grave pe baza:

(a)	informațiilor colectate de Comisie în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625; sau

(b)

a rezultatului controalelor efectuate de experții Comisiei în conformitate cu articolul 120 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625.

În acest caz, frecvența determinată în conformitate cu alineatul (1) este mărită, fiind înlocuită cu frecvența de referință imediat superioară stabilită în anexa I, sau cu frecvența de 50 % în cazul în care frecvența aplicabilă categoriei specifice de bunuri este de 30 %.

(3) Frecvența controalelor fizice se mărește de la frecvența de referință stabilită în conformitate cu alineatul (1) la frecvența de referință imediat superioară stabilită în anexa I, sau la o frecvență de 50 % în cazul în care frecvența aplicabilă categoriei specifice de bunuri este de 30 %, dacă datele și informațiile colectate prin intermediul IMSOC indică, pentru anumite bunuri dintr-o anumită țară terță, un nivel de neconformitate în ceea ce privește controalele fizice efectuate în ultimele 12 luni, pentru respectiva categorie de bunuri, care depășește cu 30 % rata medie de neconformitate pentru aceeași categorie de bunuri provenite din toate țările terțe.

(4) În cazul în care criteriile menționate la alineatul (2) sau la alineatul (3) nu mai sunt îndeplinite, frecvența se reduce, fiind înlocuită cu frecvența de referință stabilită în anexa I.

(5) Comisia pune la dispoziția autorităților competente și a operatorilor, prin intermediul IMSOC, frecvența stabilită în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 6

Abrogări

Decizia 94/360/CE se abrogă cu efect de la 14 decembrie 2019.

Articolul 7

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95, 7.4.2017, p. 1.

(2) Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1).

(3) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2130 al Comisiei din 25 noiembrie 2019 de stabilire a normelor detaliate privind operațiunile care urmează să fie efectuate în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice asupra animalelor și mărfurilor care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră (a se vedea pagina 128 din prezentul Jurnal Oficial).

(5) Decizia 94/360/CE a Comisiei din 20 mai 1994 privind frecvența redusă a controalelor fizice care se aplică anumitor loturi de produse importate și care provin din țări terțe, în conformitate cu Directiva 90/675/CEE a Consiliului (JO L 158, 25.6.1994, p. 41).

ANEXA I

Criterii de referință pentru determinarea frecvenței de referință a controalelor de identitate și fizice efectuate asupra transporturilor de animale, de produse de origine animală, de materiale germinative, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse

Criterii de referință pentru determinarea frecvenței de referință a controalelor de identitate și a controalelor fizice

Frecvența de referință care se aplică

Categoria de risc

Categoria de animale sau bunuri (*)

controalelor de identitate

controalelor fizice

Animale

100 %

—	— Carne tocată, carne separată mecanic și preparate din carne destinate consumului uman

—	— Carne de pasăre pentru consum uman

—	— Carne de iepure, carne de vânat și produse din aceste tipuri de carne pentru consum uman

—	— Ouă pentru consum uman

—	— Produse din ouă pentru consum uman, păstrate la temperaturi de congelare sau de refrigerare

—	— Lapte pentru consum uman

—	— Produse lactate și produse pe bază de colostru pentru consum uman, păstrate la temperaturi de congelare sau de refrigerare

—	— Produse pescărești din acvacultură și moluște bivalve pentru consum uman, care nu sunt ambalate în recipiente închise ermetic, destinate să le asigure stabilitatea la temperatura ambiantă

—	— Subproduse de origine animală și produse derivate pentru hrănirea animalelor de fermă

100 %

30 %

III

—	— Carne, alta decât carnea menționată în categoria II, și produse derivate din astfel de carne, pentru consum uman

—	— Grăsimi topite de origine animală și jumări pentru consum uman

—	— Produse din carne de pasăre pentru consum uman

—	— Ouă pentru consum uman, altele decât cele menționate în categoria II

—	— Produse lactate și produse pe bază de colostru pentru consum uman, altele decât cele menționate în categoria II

—	— Produse pescărești, altele decât cele menționate în categoria II

—	— Miere și alte produse apicole pentru consum uman

—	— Produse compuse

—	— Ouă pentru incubație

—	— Îngrășăminte organice și amelioratori de sol organici, derivați din subproduse de origine animală

—	— Pulpe de broască și melci pentru consum uman

—	— Insecte pentru consum uman

100 %

15 %

—	— Gelatină și colagen pentru consum uman

—	— Intestine

—	— Material seminal și embrioni

—	— Subproduse de origine animală și produse derivate, altele decât cele menționate în categoriile II și III

100 %

5 %

—	— Produse înalt rafinate pentru consum uman

—	— Fân și paie

—	— Alte bunuri decât cele menționate în categoria II, categoria III și categoria IV

100 %

1 %

(*1) Frecvența controalelor fizice efectuate asupra transporturilor de probe comerciale trebuie să fie în conformitate cu descrierea categoriilor de bunuri prevăzută în prezenta anexă.

ANEXA II

Lista anumitor țări terțe menționate la articolul 4 alineatul (2) și frecvențele controalelor fizice

1. Noua Zeelandă

În cazul Noii Zeelande, frecvențele sunt cele prevăzute în acordul sub forma unui schimb de scrisori aprobat prin Decizia 97/132/CE a Consiliului (1), referitor la aplicarea provizorie a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală.

2. Canada

În cazul Canadei, frecvențele sunt cele prevăzute în anexa VIII la acordul aprobat prin Decizia 1999/201/CE a Consiliului (2).

3. Chile

În cazul Republicii Chile, frecvențele sunt cele prevăzute în Acordul privind măsurile sanitare, fitosanitare și bunăstarea animalelor aplicabile comerțului cu animale și produse animale, plante, produse vegetale și alte mărfuri din anexa IV la Acordul de asociere, care a fost aprobat prin Decizia 2002/979/CE a Consiliului (3).

(1) Decizia 97/132/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (JO L 57, 26.2.1997, p. 4).

(2) Decizia 1999/201/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Canadei cu privire la măsurile sanitare pentru protecția sănătății publice și animale în comerțul cu animale vii și produse de origine animală (JO L 71, 18.3.1999, p. 1).

(3) Decizia 2002/979/CE a Consiliului din 18 noiembrie 2002 privind semnarea și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale unui Acord de constituire a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Chile, pe de altă parte (JO L 352, 30.12.2002, p. 1).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/128

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/2130 AL COMISIEI

din 25 noiembrie 2019

de instituire a unor norme detaliate privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice asupra animalelor și bunurilor care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

(1)	Regulamentul (UE) 2017/625 stabilește normele pentru autoritățile competente ale statelor membre atunci când efectuează controale oficiale asupra animalelor și bunurilor care intră în Uniune, în vederea verificării conformității cu legislația Uniunii privind lanțul agroalimentar.

(2)

În temeiul Regulamentului (UE) 2017/625, transporturile de animale și de bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) fac obiectul unor controale oficiale la punctele de inspecție la frontieră pentru controale oficiale, cu excepția cazului în care sunt scutite de astfel de controale în temeiul articolului 48 din regulamentul respectiv. Aceste controale oficiale trebuie să cuprindă controale documentare, de identitate și fizice. Pentru a se asigura punerea în aplicare uniformă a articolelor 49, 50 și 51 din Regulamentul (UE) 2017/625 și efectuarea eficientă a controalelor oficiale asupra animalelor și bunurilor din categoriile menționate mai sus, prezentul regulament trebuie să prevadă norme detaliate privind efectuarea controalelor documentare, de identitate și fizice la punctele de inspecție la frontieră.

(3)

Normele privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice la posturile de inspecție la frontieră de sosire sau la punctele de control trebuie să se aplice și anumitor categorii de alimente și de furaje de origine neanimală care fac obiectul unei intensificări temporare a controalelor, al altor condiții de intrare în Uniune și al măsurilor de urgență prevăzute de actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(4)

Operațiunile efectuate în timpul controalelor documentare, de identitate și fizice înainte de data aplicării prezentului regulament s-au dovedit a fi eficace și asigură un nivel ridicat de performanță a controalelor. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament trebuie să se bazeze pe aceleași principii ca cerințele de performanță pentru controalele documentare, de identitate și fizice prevăzute în Directivele 91/496/CEE (2), 97/78/CE (3) și 2000/29/CE (4) ale Consiliului, în Regulamentele (CE) nr. 136/2004 (5) și (CE) nr. 282/2004 (6) ale Comisiei și în Decizia 97/794/CE (7) a Comisiei.

(5)

Toate documentele relevante care trebuie să însoțească transporturile de animale și de bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 trebuie să fie verificate pentru a se garanta că au fost întocmite pe baza modelului de document relevant, că cerințele generale de certificare sunt îndeplinite și că oferă garanțiile necesare prevăzute în legislația Uniunii sau în normele naționale aplicabile.

(6)

Atunci când transporturile de anumite categorii de bunuri menționate la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 intră în Uniune, legislația Uniunii prevede obligativitatea efectuării de analize, teste sau diagnosticări de laborator sau sigilarea mijloacelor de transport pentru a se asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și pentru a se preveni orice risc pentru sănătatea publică, a animalelor și a plantelor. În astfel de cazuri, rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticărilor de laborator sau numerele de sigiliu trebuie să fie consemnate în documentul sanitar comun de intrare (DSCI).

(7)	Pentru a se asigura trasabilitatea animalelor și a bunurilor care intră în Uniune, originalul și, după caz, copia certificatelor sau a documentelor oficiale trebuie păstrate o anumită perioadă de timp la postul de inspecție la frontieră de sosire în Uniune.

(8)	Întrucât prezentul regulament stabilește dispoziții în domeniile reglementate de Regulamentele (CE) nr. 136/2004 și (CE) nr. 282/2004 și de Decizia 97/794/CE, actele menționate trebuie abrogate începând cu data aplicării prezentului regulament.

(9)	Regulamentul (UE) 2017/625 se aplică de la 14 decembrie 2019. Prin urmare, normele prevăzute în prezentul regulament trebuie să se aplice și ele de la data respectivă.

(10)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește norme detaliate privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice menționate la articolele 49, 50 și 51 din Regulamentul (UE) 2017/625 privind transporturile de animale și bunuri din categoriile menționate la articolul 47 alineatul (1) din respectivul regulament.

Articolul 2

Norme detaliate pentru controalele documentare

(1) Pentru fiecare transport de animale și bunuri menționat la articolul 1, autoritatea competentă stabilește utilizarea atribuită animalelor și bunurilor în conformitate cu certificatele oficiale, atestatele oficiale și alte documente care însoțesc transportul, precum și destinația transportului indicat în aceste certificate, atestate și documente.

(2) Autoritatea competentă examinează toate certificatele oficiale, atestatele oficiale și alte documente menționate la articolul 3 punctul 41 din Regulamentul (UE) 2017/625 sau echivalentele lor electronice prezentate în sistemul de gestionare a informațiilor pentru controalele oficiale (IMSOC) menționat la articolul 131 din regulamentul respectiv sau prin intermediul sistemelor naționale existente, pentru a se asigura că:

(a)	sunt eliberate de autoritatea competentă din țara terță, după caz;

(b)	îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 89 alineatul (1) și la articolul 91 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 și în actele de punere în aplicare menționate la articolul 90 din regulamentul respectiv;

(c)	corespund modelului stabilit de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(d)	informațiile înscrise în certificate sau documente respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(3) Autoritatea competentă verifică dacă operatorul responsabil de transport a completat integral și în mod corect partea relevantă a documentului sanitar comun de intrare (DSCI), astfel cum se prevede la articolul 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, iar informațiile din acest document corespund informațiilor furnizate în certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente de însoțire a transportului.

Articolul 3

Norme detaliate pentru controalele de identitate

(1) În cursul controalelor de identitate asupra transporturilor de animale și bunuri menționate la articolul 1, autoritatea competentă verifică dacă următoarele elemente corespund informațiilor furnizate în certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente de însoțire a transporturilor:

(a)	numărul de animale, specia, rasa, sexul, vârsta și categoria acestora, după caz;

(b)	conținutul transporturilor;

(c)	cantitatea transporturilor;

(d)	ștampilele și marcajele sau codurile de identificare corespunzătoare, dacă este cazul;

(e)	identificarea mijlocului de transport, dacă este cazul;

(f)	sigiliile de pe containere sau de pe mijloacele de transport, după caz.

(2) Pentru transporturile de produse de origine animală, de material germinativ, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, controalele de identitate pot fi limitate la alineatul (1) literele (e) și (f) în cazurile în care:

(a)	transporturile nu sunt selectate pentru controale fizice;

(b)	transporturile au fost încărcate în unități de transport închise și blocate printr-un sigiliu;

(c)	sigiliile de pe containere sau de pe mijloacele de transport sunt intacte, iar integritatea lor nu a fost violată;

(d)	sigiliile de pe containere sau de pe mijloacele de transport au fost aplicate de autoritatea competentă care eliberează certificatul oficial sau sub supravegherea acesteia; și

(e)	informațiile înscrise pe sigilii corespund celor din certificatul oficial de însoțire prevăzut de normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625.

(3) Pentru transporturile de produse de origine animală, de material germinativ, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, selectarea articolelor sau a pachetelor pentru controale de identitate acoperă 1 % din articolele sau pachetele dintr-un transport, cu minimum două sau maximum 10 articole sau pachete. În cazul în care, pe baza unor articole sau pachete selectate, autoritatea competentă nu este în măsură să efectueze controlul identității, numărul de articole sau de pachete controlate poate fi mărit pentru a efectua controale mai ample și poate ajunge la numărul total de articole sau de pachete din transportul respectiv.

(4) Pentru transporturile de animale, controalele de identitate se bazează pe următoarele reguli:

(a)

pentru animalele pentru care legislația Uniunii impune identificarea individuală, cel puțin 10 % dintre animale, minimul fiind de 10 animale, sunt selectate din transport, astfel încât să constituie un eșantion reprezentativ. În cazul în care transportul este format din mai puțin de 10 animale, controalele de identitate trebuie efectuate pentru fiecare animal din transport;

(b)	pentru animalele pentru care legislația Uniunii nu impune identificarea individuală, marcarea se verifică pentru un număr reprezentativ de pachete sau de containere;

(c)	în cazul în care controalele de identitate prevăzute la literele (a) și (b) nu au fost satisfăcătoare, numărul de animale verificate este mărit și poate atinge numărul total de animale din transportul respectiv.

(5) Transporturile sunt descărcate parțial sau complet de pe mijlocul de transport pentru a avea acces deplin la întregul transport în scopul efectuării controalelor de identitate.

Articolul 4

Norme detaliate pentru controalele fizice

(1) În timpul controalelor fizice asupra transporturilor de animale și bunuri menționate la articolul 1, autoritatea competentă verifică dacă transporturile respectă normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 aplicabile animalelor sau bunurilor specifice și cerințele specifice definite în certificatele oficiale, în atestatele oficiale și în alte documente relevante.

(2) Transporturile sunt descărcate parțial sau complet de pe mijlocul de transport în cazurile în care este necesar accesul deplin la întregul transport în scopul efectuării controalelor fizice.

(3) Controalele fizice asupra animalelor se efectuează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa I la prezentul regulament.

(4) Controalele fizice asupra produselor de origine animală, materialului germinativ, subproduselor de origine animală, produselor derivate, fânului și paielor și produselor compuse, precum și asupra alimentelor și furajelor de origine neanimală care fac obiectul unei intensificări temporare a controalelor, al altor condiții de intrare în Uniune și al măsurilor de urgență prevăzute de actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625 se efectuează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II la prezentul regulament.

(5) Testele de laborator pentru detectarea pericolelor pe care le prezintă produsele de origine animală, materialul germinativ, subprodusele de origine animală, produsele derivate, fânul și paiele și produsele compuse se efectuează în conformitate cu planul de monitorizare menționat la punctul 5 din anexa II.

(6) Controalele fizice asupra plantelor, produselor vegetale și altor obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 și, după caz, supuse măsurilor de urgență prevăzute în actele menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (e) din regulamentul respectiv se efectuează în conformitate cu cerințele stabilite în anexa III la prezentul regulament.

(7) Următoarele transporturi de animale pot fi introduse pe piață înainte de punerea la dispoziție a rezultatelor testelor de laborator efectuate în timpul controalelor fizice:

(a)	transporturile de ungulate eșantionate în conformitate cu cerințele de eșantionare menționate în partea III din anexa I, în cazul în care nu există suspiciunea că respectivele ungulate ar prezenta un pericol imediat la adresa sănătății publice sau a sănătății animale; și

(b)	transporturile de alte animale menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625, în cazul în care nu există suspiciunea că respectivele animale ar prezenta un pericol imediat la adresa sănătății publice sau a sănătății animale.

(8) Transporturile de bunuri testate în conformitate cu planul de monitorizare menționat la alineatul (5) care nu sunt suspectate a prezenta un pericol imediat la adresa sănătății publice sau a sănătății animale pot fi introduse pe piață înainte de punerea la dispoziție a rezultatelor testelor de laborator.

(9) În cazul în care transporturile de plante, produse vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 fac obiectul unei eșantionări pentru analize de laborator în timpul controalelor fizice și nu există suspiciunea că ar prezenta un pericol imediat pentru sănătatea plantelor, transporturile respective pot fi introduse pe piață înainte de punerea la dispoziție a rezultatelor testelor de laborator.

Articolul 5

Operațiunile care trebuie efectuate în urma controalelor documentare, de identitate și fizice

(1) După finalizarea controalelor prevăzute la articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritatea competentă:

(a)	închide și identifică cu un marcaj oficial pachetele pe care le-a deschis pentru a face controalele de identitate sau controalele fizice;

(b)	în cazurile prevăzute de legislația Uniunii, sigilează mijloacele de transport și introduce numărul sigiliului în DSCI.

(2) Autoritățile competente înregistrează în DSCI toate rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticărilor de laborator, de îndată ce acestea sunt disponibile, efectuate asupra transporturilor care au fost testate și introduse pe piață înainte de punerea la dispoziție a rezultatelor testelor de laborator.

(3) Certificatele sau documentele oficiale originale sau documentele electronice echivalente menționate la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 se păstrează de către autoritatea competentă de la postul de inspecție la frontieră de sosire în Uniune pentru o perioadă de cel puțin trei ani de la data la care transporturile au fost autorizate să intre în Uniune.

Cu toate acestea, certificatul sau documentele originale pentru plantele, produsele vegetale și alte obiecte menționate la articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/625 pot fi păstrate prin stocarea electronică a informațiilor, cu condiția ca aceste informații să fie generate de autoritatea competentă pe baza certificatului sau a documentelor originale. În astfel de cazuri, certificatul sau documentul original se anulează sau se distruge de către autoritatea competentă.

(4) În cazul în care normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625 nu impun ca certificatele sau documentele originale să fie prezentate autorității competente și păstrate de aceasta, autoritatea competentă a postului de inspecție la frontieră de sosire în Uniune păstrează o copie, pe suport de hârtie sau în format electronic, a certificatului sau a documentelor oficiale originale menționate la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/625 timp de cel puțin trei ani de la data la care transporturile au fost autorizate să intre în Uniune sau să călătorească în continuare.

Articolul 6

Abrogări

(1) Regulamentul (CE) nr. 282/2004 și Decizia 97/794/CE se abrogă cu efect de la 14 decembrie 2019.

(2) Regulamentul (CE) nr. 136/2004 se abrogă cu efect de la 14 decembrie 2019.

Cu toate acestea, articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 136/2004 continuă să se aplice până la 20 aprilie 2021 în ceea ce privește lista țărilor autorizate și enumerate în anexa V la regulamentul respectiv.

Articolul 7

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 14 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 25 noiembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 95 7.4.2017, p. 1.

(4) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).

(5) Regulamentul (CE) nr. 136/2004 al Comisiei din 22 ianuarie 2004 de stabilire a procedurilor controalelor sanitar-veterinare la punctele de control la frontieră ale Comunității la importul produselor provenind din țări terțe (JO L 21, 28.1.2004, p. 11).

(6) Regulamentul (CE) nr. 282/2004 al Comisiei din 18 februarie 2004 de întocmire a unui document pentru declararea și controlul sanitar-veterinar al animalelor provenite din țări terțe și introduse în Comunitate (JO L 49, 19.2.2004, p. 11).

(7) Decizia 97/794/CE a Comisiei din 12 noiembrie 1997 de stabilire a anumitor modalități de aplicare a Directivei 91/496/CEE a Consiliului privind controalele veterinare ale animalelor vii importate din țări terțe (JO L 323, 26.11.1997, p. 31).

ANEXA I

Norme detaliate privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul controalelor fizice asupra animalelor menționate la articolul 4 alineatul (3)

I. Inspecția privind capacitatea animalelor de a continua transportul

Se face o examinare globală a tuturor animalelor, prin inspecție vizuală, pentru a se evalua capacitatea acestora de a continua transportul, luând în considerare durata călătoriei deja efectuate, inclusiv condițiile de alimentare, de adăpare și de repaus oferite. Se va ține seama de durata călătoriei care mai trebuie făcută și, în special, de condițiile de alimentare, de adăpare și de repaus prevăzute pentru restul călătoriei.

Se verifică mijlocul de transport al animalelor și jurnalul de călătorie pentru a se verifica conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului (1).

II. Examenul clinic

Examenul clinic al animalelor constă în examinarea vizuală a tuturor animalelor și cuprinde cel puțin următoarele:

(a)	un examen vizual al animalelor, inclusiv o evaluare generală a stării lor de sănătate, a capacității lor de a se mișca liber, a stării pielii și a mucoaselor și a oricărei dovezi de scurgeri anormale;

(b)	monitorizarea sistemelor respirator și digestiv;

(c)	monitorizarea aleatorie a temperaturii corporale în cazurile în care au fost detectate anomalii în conformitate cu litera (a) sau (b);

(d)	palparea în cazurile în care au fost detectate anomalii în conformitate cu litera (a), (b) sau (c).

Transporturile de animale destinate creșterii sau producției trebuie supuse unui examen clinic, cu examinarea a cel puțin 10 % dintre animale (minimum 10 capete), care trebuie astfel selecționate încât să fie reprezentative pentru întregul transport. În cazul în care transportul este format din mai puțin de 10 animale, controalele trebuie efectuate pentru fiecare animal din transport.

Transporturile de animale destinate sacrificării trebuie supuse unui examen clinic, cu examinarea a cel puțin 5 % dintre animale (minimum cinci capete), care trebuie astfel selecționate încât să fie reprezentative pentru întregul transport. În cazul în care transportul este format din mai puțin de cinci animale, controalele trebuie efectuate pentru fiecare animal din transport.

Dacă controalele fizice efectuate dau rezultate nesatisfăcătoare, se majorează numărul animalelor controlate în conformitate cu punctul 2 sau 3, acesta putând atinge numărul total de animale din transportul respectiv.

Pentru animalele enumerate mai jos, examenul clinic individual nu este obligatoriu:

—	păsări de curte;

—

păsări;

—	animale de acvacultură și orice pești vii;

—

rozătoare

—	lagomorfe;

—	albine și alte insecte;

—	reptile și amfibieni;

—	alte nevertebrate;

—	anumite animale de parc zoologic și de circ, inclusiv ungulate, considerate a fi periculoase;

—	animale cu blană.

Pentru animalele enumerate la punctul 5, examenul clinic constă în observarea stării de sănătate și a comportamentului întregului grup sau a unui număr reprezentativ de animale. Dacă examenul clinic menționat anterior indică vreo anomalie, trebuie efectuat un examen mai amănunțit, inclusiv o eșantionare acolo unde este necesar.

În cazul crustaceelor, al moluștelor, al peștilor vii și al animalelor destinate centrelor de cercetare științifică, cu o stare de sănătate specifică certificată, transportate în containere sigilate în condiții de mediu controlate, examenul clinic și eșantionarea se efectuează doar dacă se consideră că poate exista un risc specific datorat speciei implicate sau datorat originii respectivelor animale sau dacă există alte nereguli.

III. Proceduri de eșantionare la ungulate

În ceea ce privește transporturile de ungulate, eșantionarea în vederea verificării conformității cu cerințele de sănătate prevăzute în certificatele sau documentele oficiale însoțitoare sau în documentele electronice echivalente se efectuează după cum urmează:

(a)

Cel puțin 3 % din transporturile care au sosit în fiecare lună la postul de inspecție la frontieră fac obiectul eșantionării serologice, cu excepția cailor înregistrați, astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/659 al Comisiei (2), și sunt însoțite de un certificat de sănătate individual care atestă conformitatea cu cerințele de sănătate animală stabilite în regulamentul de punere în aplicare respectiv. Cel puțin 10 % din animalele din fiecare transport trebuie supuse eșantionării, numărul minim fiind de patru animale. În cazul în care autoritatea competentă are motive să suspecteze că această eșantionare nu este concludentă, procentajul respectiv trebuie mărit și poate atinge numărul total de animale din transportul în cauză.

(b)	În urma unei evaluări a riscurilor efectuate de către medicul veterinar oficial sau în cazul în care legislația Uniunii prevede astfel, eșantioanele necesare pot fi prelevate de la orice animal dintr-un transport prezentat pentru efectuarea de controale oficiale.

(c)	Testele de laborator necesare, efectuate în vederea verificării conformității cu cerințele de sănătate animală sau, după caz, cu privire la existența reziduurilor și a contaminanților, se efectuează fără întârziere.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1).

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/659 al Comisiei din 12 aprilie 2018 privind condițiile de introducere în Uniune a ecvideelor vii și a materialului seminal, a ovulelor și a embrionilor de ecvidee (JO L 110, 30.4.2018, p. 1).

ANEXA II

Norme detaliate privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul controalelor fizice asupra bunurilor menționate la articolul 4 alineatul (4)

Autoritatea competentă efectuează controale fizice pentru a verifica dacă:

(a)	condițiile de transport au asigurat conservarea corespunzătoare a bunurilor, ținând seama de scopul acestora;

(b)	intervalul de temperatură în timpul transportului, prevăzut de legislația Uniunii, a fost menținut și nu au existat deficiențe sau întreruperi în lanțul frigorific, prin examinarea înregistrărilor referitoare la intervalul de temperatură în timpul transportului;

(c)	integritatea materialului de ambalare.

Autoritatea competentă efectuează controale fizice pentru a verifica dacă etichetarea datei limită de consum respectă Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

Autoritatea competentă poate efectua controale fizice pentru a verifica dacă etichetarea respectă alte cerințe prevăzute în normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625.

Autoritatea competentă verifică dacă bunurile sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul prevăzut și dacă proprietățile lor nu s-au schimbat în timpul transportului, prin:

(a)	examinarea senzorială a mirosului, a culorii, a consistenței sau a gustului bunurilor; sau

(b)	teste fizice sau chimice simple constând în tăiere, dezghețare sau coacere a bunurilor; sau

(c)	examene de laborator.

În ceea ce privește transporturile de produse de origine animală, de material germinativ, de subproduse de origine animală, de produse derivate, de fân și de paie și de produse compuse, autoritatea competentă efectuează operațiunile menționate la punctul 3 după cum urmează:

(a)	se colectează o selecție de articole sau pachete sau de eșantioane, în cazul produselor în vrac, înainte de efectuarea operațiunilor menționate la punctul 3;

(b)

selectarea eșantioanelor pentru examinare menționate la punctul 3 literele (a) și (b) acoperă 1 % din articolele sau pachetele dintr-un transport, cu un minim de două articole sau pachete și până la maximum 10 articole sau pachete. Dacă este necesar, autoritatea competentă poate mări numărul de articole sau de pachete controlate pentru a efectua controale mai ample;

(c)	testele menționate la punctul 3 literele (b) și (c) se efectuează pe o serie de eșantioane selectate astfel încât să fie reprezentative pentru întregul transport.

În scopul punerii în aplicare a articolului 4 alineatul (5), autoritatea competentă elaborează un plan de monitorizare, în scopul monitorizării conformității cu normele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/625, în special în ceea ce privește detectarea pericolelor prin indicarea bunurilor care trebuie examinate și testele care trebuie efectuate, și efectuează testele de laborator menționate la punctul 3 litera (c) în conformitate cu acest plan.

Acest plan de monitorizare se bazează pe riscuri, luând în considerare toți parametrii relevanți, cum ar fi natura bunurilor, riscul pe care îl reprezintă, frecvența și numărul de transporturi primite și rezultatele monitorizării anterioare.

În ceea ce privește transporturile de alimente și de furaje de origine neanimală supuse unor măsuri prevăzute în actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625, autoritatea competentă efectuează controale fizice în conformitate cu următoarele norme:

(a)	controalele fizice includ teste de laborator în conformitate cu actele menționate la articolul 47 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2017/625;

(b)	controalele fizice se efectuează astfel încât să nu fie posibil ca operatorii din sectorul hranei pentru animale și din sectorul alimentar sau reprezentanții acestora să anticipeze dacă un anumit transport va fi supus unor astfel de controale;

(c)	rezultatele controalelor fizice trebuie să fie disponibile de îndată ce este posibil din punct de vedere tehnic;

(d)

transporturile testate trebuie să fie plasate în reținere oficială până la anunțarea rezultatului testelor de laborator, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează transportul în continuare către locul de destinație finală, la postul de inspecție la frontieră în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2019/2124 al Comisiei (2).

(1) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18).

(2) Regulamentul delegat (UE) 2019/2124 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind controalele oficiale ale transporturilor de animale și de bunuri care fac obiectul tranzitului, al transbordării și al continuării transportului pe teritoriul Uniunii și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 798/2008, (CE) nr. 1251/2008, (CE) nr. 119/2009, (UE) nr. 206/2010, (UE) nr. 605/2010, (UE) nr. 142/2011, (UE) nr. 28/2012 ale Comisiei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei și a Deciziei 2007/777/CE a Comisiei (a se vedea pagina 73 din prezentul Jurnal Oficial).

ANEXA III

Norme detaliate privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul controalelor fizice asupra plantelor, produselor vegetale și altor obiecte menționate la articolul 4 alineatul (6)

Autoritatea competentă efectuează controale fizice asupra transporturilor și a loturilor acestora în întregime sau pe eșantioane reprezentative. Loturile omogene din transport sunt identificate pe baza informațiilor furnizate în certificatul fitosanitar oficial și ținând cont de elementele menționate la punctul 2.

Omogenitatea unui lot în sensul articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului (1) se identifică pe baza următoarelor elemente, astfel cum sunt prezentate în certificatul fitosanitar oficial:

—	originea lor;

—	cultivatorul;

—	unitatea de ambalare;

—	tipul de ambalaj;

—	genul, specia, soiul sau gradul de maturitate;

—	exportatorul;

—	arealul de producție;

—	organismele dăunătoare reglementate și caracteristicile acestora;

—	tratamentul la origine;

—	tipul de prelucrare.

Eșantionarea din loturi în cadrul unui transport trebuie să includă identificarea unității independente corespunzătoare pentru eșantionare. În cazul anumitor plante sau produse vegetale, unitatea este identificată după cum urmează:

—	fructul, din punct de vedere botanic: 1 fruct;

—	flori tăiate: 1 tulpină;

—	frunze, legume cu frunze: 1 frunză;

—	tuberculi, bulbi, rizomi: 1 tubercul sau bulb sau rizom;

—	plantelor destinate plantării: 1 plantă;

—	ramuri: 1 ramură;

—	lemn și scoarță: de stabilit de la caz la caz, cea mai mică bucată trebuind să cântărească cel puțin 1 kg;

—	semințe: o sămânță.

Atunci când unitatea nu poate fi determinată din cauza dimensiunii, a formei sau a modului de ambalare, cea mai mică unitate ambalată este definită ca unitatea de eșantionare.

Eșantionarea pentru controalele fizice efectuate prin inspecție vizuală se efectuează în baza următoarelor planuri de eșantionare, în funcție de bunuri și după cum se menționează în tabelul relevant din Standardele internaționale pentru măsuri fitosanitare nr. 31 Methodologies for sampling of consignments (Metodologii pentru eșantionarea transporturilor – ISPM31):

(a)	plante cu rădăcină destinate plantării, care nu sunt în repaus vegetativ: un plan de eșantionare care să poată identifica cu o fiabilitate de 95 % prezența plantelor infectate într-o proporție de cel puțin 1 %;

(b)	plante în repaus vegetativ, destinate plantării, inclusiv tuberculi, bulbi și rizomi: un plan de eșantionare care să poată identifica cu o fiabilitate de 95 % prezența plantelor infectate într-o proporție de cel puțin 2 %;

(c)	semințe sau produse vegetale care respectă condițiile specifice enumerate la articolele 3 și 4 din Regulamentul (CE) nr. 1756/2004 al Comisiei (2): un plan de eșantionare care să poată identifica cu o fiabilitate de 80 % prezența plantelor infectate într-o proporție de cel puțin 5 %;

(d)	butași nerădăcinoși, plante, produse vegetale și alte obiecte care nu intră sub incidența literelor (a), (b) și (c): un plan de eșantionare care să poată identifica cu o fiabilitate de 95 % prezența plantelor infectate într-o proporție de cel puțin 5 %;

(e)	loturi de semințe și legume cu frunze mai mici sau egale cu 500 de unități: un plan de eșantionare hipergeometric care să poată identifica cu o fiabilitate de 95 % prezența plantelor infectate într-o proporție de cel puțin 10 %.

Orice măsură luată ca răspuns la neconformitate trebuie legată de lotul identificat înainte de controlul fizic.

Se prelevă o cantitate minimă de eșantioane pentru testele de laborator pentru detectarea infecțiilor latente în cazul plantelor destinate plantării, potrivit unei analize a riscurilor, în conformitate cu următoarele criterii:

(a)

istoricul cantităților de organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune interceptate și notificate de către statele membre, în conformitate cu articolul 11 primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/2031, inclusiv organismele dăunătoare prioritare, astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul respectiv, ale unei țări terțe de origine;

(b)	prezența unui organism dăunător prioritar în țara terță de origine, în conformitate cu informațiile științifice disponibile;

(c)	informațiile disponibile prin IMSOC.

(1) Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului ( JO L 317, 23.11.2016, p. 4.).

(2) Regulamentul (CE) nr. 1756/2004 al Comisiei din 11 octombrie 2004 de stabilire a condițiilor specifice privind mijloacele de probă solicitate și criteriile referitoare la tipul și nivelul de reducere a controalelor fitosanitare ale anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte enumerate la anexa V partea B la Directiva 2000/29/CE a Consiliului ( JO L 313, 12.10.2004, p. 6).

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/139

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/2131 AL COMISIEI

din 28 noiembrie 2019

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1198 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul de bază”), în special articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5),

întrucât:

1. PROCEDURĂ

1.1. Măsurile existente

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1932 al Comisiei (3), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China” sau „RPC”). Taxele antidumping individuale în vigoare s-au situat între 13,1 % și 23,4 %. Toți producătorii-exportatori cooperanți neincluși în eșantion care figurează în anexa la regulamentul respectiv au primit o taxă de 17,9 %, iar toți ceilalți producători-exportatori au făcut obiectul taxei reziduale de 36,1 %. Măsurile respective sunt denumite în continuare „măsurile inițiale”, iar ancheta care a condus la măsurile instituite prin regulamentul inițial este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 803/2014 al Comisiei (4), patru producători-exportatori chinezi au primit taxa de 17,9 % corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion și au fost adăugați pe lista producătorilor-exportatori din China din anexa la regulamentul inițial.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2207 al Comisiei (5), alți patru producători-exportatori chinezi au primit o taxă de 17,9 % corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion și au fost adăugați pe lista producătorilor-exportatori din China din anexa la regulamentul inițial.

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 al Comisiei (6), Comisia a menținut măsurile inițiale în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Aceste măsuri sunt denumite în continuare „măsurile în vigoare”, iar ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor este denumită în continuare „ultima anchetă”.

1.2. Deschiderea din oficiu a anchetei

(5)

La începutul anului 2019, Comisia a analizat elementele de probă disponibile de la instituirea măsurilor inițiale privind modelele și canalele de vânzare de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică. Compararea cifrelor privind exporturile între 2014 și 2018 a evidențiat o creștere sau o scădere puternică a exporturilor anumitor producători-exportatori, ceea ce a constituit un indicator privind existența unor practici de canalizare. În plus, în unele cazuri, exporturile efective ale anumitor producători-exportatori depășeau producția declarată. A existat, de asemenea, problema utilizării abuzive a codurilor adiționale TARIC specifice societăților.

(6)

Din analizarea acestor indicatori s-a constatat că anumiți producători-exportatori care fac, în prezent, obiectul taxei reziduale de 36,1 %, precum și producătorii-exportatori care fac obiectul unei taxe individuale își vindeau articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică prin intermediul altor producători-exportatori cărora li se aplică o taxă mai mică.

(7)

Se pare că modificarea configurației schimburilor comerciale privind exporturile din China de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică în urma instituirii măsurilor inițiale, pentru care nu exista altă motivație suficientă sau justificare economică decât instituirea taxei, ar fi fost rezultatul practicilor de canalizare menționate anterior. În plus, elementele de probă aflate la dispoziția Comisiei au indicat faptul că efectele corective ale măsurilor antidumping existente asupra produsului în cauză au fost compromise, atât în ceea ce privește cantitățile, cât și în ceea ce privește prețurile. Într-adevăr, volumele importurilor produsului care face obiectul anchetei, astfel cum sunt definite în considerentul 15, au crescut semnificativ pentru anumiți producători-exportatori între 2014 și 2018. În plus, în unele cazuri, exporturile efective ale anumitor producători-exportatori au depășit producția lor declarată. De asemenea, existau suficiente elemente de probă care atestau faptul că importurile produsului care face obiectul anchetei s-au efectuat la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în cadrul anchetei care a condus la măsurile existente.

(8)	În sfârșit, Comisia dispunea de suficiente elemente de probă conform cărora exporturile produsului vizat de anchetă au făcut obiectul unui dumping în raport cu valoarea normală stabilită în prealabil.

(9)

Prin urmare, Comisia a stabilit, după informarea statelor membre, că existau suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei anchete în temeiul articolului 13 din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) 2019/464 (7) (denumit în continuare „regulamentul de deschidere”), lansând din proprie inițiativă o anchetă privind o eventuală eludare a măsurilor antidumping vizând importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din China sub cele 50 de coduri adiționale TARIC enumerate în anexa la regulamentul de deschidere. Aceste coduri adiționale TARIC au fost atribuite unui număr de 50 de producători-exportatori care erau fie grupuri de societăți, fie societăți individuale din RPC (denumite în continuare „societăți”).

(10)	Comisia a solicitat, de asemenea, autorităților vamale să înregistreze importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică importate sub cele 50 de coduri adiționale TARIC enumerate în anexa la regulamentul de deschidere.

1.3. Ancheta

(11)

Comisia a informat autoritățile din RPC, cei 50 de producători-exportatori enumerați în anexa la regulamentul de deschidere și industria din Uniune cu privire la deschiderea anchetei. De asemenea, ea a trimis chestionare celor 50 de producători-exportatori enumerați în această anexă, solicitând, de asemenea, informații cu privire la orice societate afiliată cu sediul în Republica Populară Chineză. Părțile interesate au avut posibilitatea să-și exprime în scris punctele de vedere, precum și cea de a solicita o audiere.

(12)

Cei 50 de producători-exportatori menționați anterior, enumerați în anexa la regulamentul de deschidere, au făcut obiectul următoarelor taxe antidumping:

—	48 dintre aceștia făceau parte din grupul producătorilor-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion, cu un nivel al taxei de 17,9 %;

—	ceilalți doi producători-exportatori erau supuși unor niveluri individuale ale taxei de 22,9 % și 23,4 %.

1.4. Perioada de raportare și perioada de anchetă

(13)

Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2018 (denumită în continuare „PA”). În ceea ce privește PA, datele au fost colectate pentru a examina, printre altele, presupusa modificare a configurației schimburilor comerciale și practicile, procesele sau activitățile care stau la baza acesteia. Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2018 (denumită în continuare „perioada de raportare” sau „PR”), au fost colectate date mai detaliate pentru a examina eventuala compromitere a efectului corectiv al măsurilor în vigoare și existența dumpingului.

2. REZULTATELE ANCHETEI

2.1. Considerații generale

(14)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă a existat o modificare a configurației schimburilor comerciale cu privire la producătorii-exportatori individuali din RPC, dacă această modificare a fost rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități pentru care nu exista altă motivație suficientă sau altă justificare economică decât aceea de a evita instituirea taxei, dacă existau elemente de probă ale prejudiciului sau elemente de probă care să ateste că efectele corective ale taxei erau compromise în ceea ce privește prețurile și/sau cantitățile produsului care face obiectul anchetei și dacă existau elemente de probă ale continuării dumpingului.

2.2. Produsul în cauză și produsul care face obiectul anchetei

(15)

Produsul în cauză este reprezentat de articolele de masă și articolele de bucătărie din ceramică, încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 21, ex 6912 00 23, ex 6912 00 25 și ex 6912 00 29 (codurile TARIC 6911100090, 6912002111, 6912002191, 6912002310, 6912002510 și 6912002910) și originare din Republica Populară Chineză (denumite în continuare „produsul în cauză”).

Sunt excluse următoarele produse:

—	râșnițele de condimente și mirodenii din ceramică și părțile lor de măcinare din ceramică;

—	râșnițele de cafea din ceramică;

—	dispozitivele de ascuțit cuțite din ceramică;

—	dispozitivele de ascuțit din ceramică;

—	uneltele de bucătărie din ceramică care sunt utilizate pentru operațiuni de tăiere, șlefuire, răzuire, feliere, abraziune și decojire, precum și

—	pietrele de copt pizza din ceramică-cordierit de tipul celor utilizate pentru coacerea pizzei sau a pâinii.

(16)

Produsul care face obiectul anchetei este același cu „produsul în cauză” definit în considerentul anterior, încadrat în prezent la aceleași coduri din NC și TARIC ca și produsul în cauză și importat sub codurile adiționale TARIC enumerate în anexa la regulamentul de deschidere (denumit în continuare „produsul care face obiectul anchetei”).

2.3. Constatări detaliate ale anchetei pentru cei 50 de producători-exportatori

2.3.1. Cele 13 societăți care nu au transmis răspunsuri la chestionar

(17)	Un număr de 13 dintre cei 50 de producători-exportatori nu au trimis niciun răspuns la chestionar.

(18)	Comisia a calificat acești 13 producători-exportatori ca fiind necooperanți, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, și, în consecință, și-a întemeiat constatările în ceea ce îi privește pe datele disponibile, astfel cum se explică în considerentul următor.

(19)

Toți cei 13 producători-exportatori, cărora li se aplică un nivel al taxei de 17,9 %, și-au sporit în mod semnificativ exporturile între 2014 și 2018 sau au exportat peste capacitatea lor, astfel cum s-a declarat în cadrul exercițiului de eșantionare efectuat în cursul ultimei anchete de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor. În absența unei justificări economice, alta decât practicile de eludare, Comisia a concluzionat că acești producători-exportatori sunt implicați în practici de canalizare. Prin urmare, este oportun ca acești producători-exportatori să fie supuși nivelului taxei reziduale de 36,1 %, iar codurile lor adiționale TARIC specifice societății să fie abrogate.

(20)	În plus, trei dintre cei 13 producători-exportatori erau afiliați altor trei producători-exportatori, care beneficiau de un nivel al taxei de 17,9 % corespunzător producătorilor-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion, datorită codului lor adițional TARIC individual.

(21)

În consecință, pentru a evita riscul practicilor de canalizare prin intermediul acestor societăți afiliate, înainte de comunicarea constatărilor, Comisia a concluzionat în mod preliminar că este oportun ca codul lor adițional TARIC specific societății să fie abrogat. Rata reziduală a taxei de 36,1 % ar trebui să se aplice, de asemenea, celor trei producători-exportatori afiliați.

(22)

În urma comunicării constatărilor, una dintre cele trei societăți s-a manifestat și a susținut că nu era afiliată uneia dintre societățile care nu au răspuns la chestionar. În cadrul unei audieri din 10 octombrie 2019 și într-o scrisoare ulterioară din 21 octombrie 2019, această societate a explicat că răspunsul său la chestionarul de eșantionare din cadrul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor indicase în mod eronat că cele două societăți erau afiliate, deși, în realitate, acestea erau doar parteneri de afaceri. La cererea Comisiei, societatea a furnizat documentele referitoare la structura societății și la acționari, care au arătat că, într-adevăr, nu există o astfel de relație. În absența relației și având în vedere demonstrarea de către societatea respectivă a faptului că intensificarea activității sale de export a fost în conformitate cu o creștere a capacității sale de producție în 2016, Comisia a concluzionat că nu este necesar să se abroge codul adițional TARIC specific societății al acestei societăți.

(23)

În consecință, în urma comunicării constatărilor, Comisia a concluzionat în final că nivelul taxei reziduale de 36,1 % ar trebui să se aplice:

—	celor 13 producători-exportatori din cei 50 care nu au trimis răspunsuri la chestionar (a se vedea considerentul 19 anterior); și

—	celor doi producători-exportatori care au fost afiliați celor doi producători-exportatori dintre cei 13 și care aveau propriile coduri adiționale TARIC specifice societății.

2.3.2. Cei 18 producători-exportatori care au transmis răspunsuri extrem de nesatisfăcătoare la chestionar

(24)	În urma analizării răspunsurilor la chestionar primite de la cei 37 de producători-exportatori care au transmis răspunsuri, Comisia a constatat că 18 dintre aceștia au transmis răspunsuri extrem de nesatisfăcătoare, după cum se explică în considerentele de mai jos.

(25)

Un prim producător-exportator a prezentat informații parțiale și la 28 aprilie 2019 a declarat că a încetat să mai producă produsul în cauză în august 2018. La 3 iunie 2019, Comisia a informat societatea că numai producătorii-exportatori au dreptul la un cod adițional TARIC. Prin urmare, Comisia intenționa să îi elimine codul adițional TARIC și să trateze pe viitor societatea ca pe orice altă societate cu codul adițional TARIC „B999”. Societatea nu a prezentat observații suplimentare.

(26)

Un al doilea producător-exportator, supus, de asemenea, unei taxe antidumping de 17,9 %, a furnizat un răspuns la chestionar, prin intermediul mai multor contribuții din lunile aprilie și mai 2019. Acest răspuns a indicat faptul că producătorul-exportator avea doar o singură societate afiliată. Comisia a efectuat o verificare încrucișată a răspunsului respectiv cu alte surse de informații disponibile în mod public. Comisia a stabilit că există și alte societăți afiliate în cadrul acestui grup, care nu au fost dezvăluite de către societate în răspunsul său la chestionar. Producătorul-exportator a fost informat cu privire la această constatare printr-o scrisoare de clarificare din 24 iunie 2019. Ulterior, producătorul-exportator a admis la 28 iunie 2019 că era, de asemenea, afiliat unei alte societăți. Cu toate acestea, grupul de producători-exportatori nu a completat răspunsul la chestionar solicitat pentru această din urmă societate în termenele stabilite. Prin urmare, Comisia a informat producătorul-exportator la 8 iulie 2019 că își va elabora constatările pe baza datelor disponibile (8) și că societatea avea dreptul de a solicita o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Producătorul-exportator nu a prezentat observații suplimentare.

(27)

La 5 iulie 2019, un al treilea producător-exportator a informat Comisia că nu a fost în măsură să răspundă la cererea de clarificare adresată de Comisie și că era pe deplin conștient de consecințele negative care decurg din lipsa unui răspuns. Prin urmare, Comisia a informat producătorul-exportator la 9 iulie 2019 că își va elabora constatările pe baza datelor disponibile (9) și că societatea avea dreptul de a solicita o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Producătorul-exportator nu a prezentat observații suplimentare.

(28)

Cei 15 producători-exportatori care au prezentat răspunsuri extrem de nesatisfăcătoare au primit, în perioada 27 mai-18 iulie 2019, o scrisoare în care se prezintă în detaliu motivele pentru care Comisia a concluzionat în prealabil că răspunsurile lor erau extrem de nesatisfăcătoare. Printre problemele recurente care au condus la evaluarea preliminară a Comisiei, conform căreia aceste 15 răspunsuri au fost extrem de nesatisfăcătoare, se numără următoarele:

—	nu au furnizat informațiile financiare solicitate, cum ar fi situațiile financiare, bilanțurile de verificare, o defalcare a cantităților și a valorilor vânzărilor;

—	au furnizat informații financiare incomplete, contradictorii sau numai parțiale în ceea ce privește procesul de producție, cantitatea producției și/sau capacitatea de producție, achizițiile de materii prime;

—	nu au răspuns la întrebările specifice din chestionar;

—	nu au prezentat documentele oficiale solicitate, cum ar fi licența comercială, dovada înregistrării, declarațiile privind impozitul pe profit;

—	nu au dezvăluit toate societățile afiliate grupului, în pofida solicitării specifice din răspunsul la chestionar și, în consecință, nu au furnizat răspunsurile necesare la chestionar pentru aceste societăți afiliate.

(29)

Fiecare dintre cei 15 producători-exportatori a fost, de asemenea, informat prin aceeași scrisoare că:

—	au dreptul să furnizeze explicații suplimentare ca răspuns la evaluarea preliminară a Comisiei, în termen de o săptămână de la trimiterea scrisorii, în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază;

—	Comisia intenționează să își formuleze constatările finale pe baza datelor disponibile, astfel cum se prevede în considerentele 21-23 din regulamentul de deschidere.

(30)

Ulterior, dintre acești 15 producători-exportatori,

—	trei nu au fost de acord cu evaluarea preliminară a Comisiei;

—	șase au furnizat răspunsuri la evaluarea preliminară a Comisiei. În toate cazurile, răspunsurile au fost nesatisfăcătoare, false și/sau înșelătoare;

—	Un producător-exportator a admis că după luna mai 2018 a încetat producția și că a devenit un comerciant al produsului în cauză.

(31)

Alți doi (dintre acești 15) producători-exportatori au furnizat ulterior câteva documente suplimentare, deși răspunsurile lor încă nu puteau fi considerate complete în întregime. Cu toate acestea, Comisia a decis să efectueze vizite de verificare la sediile acestor doi producători-exportatori. În cursul acestor vizite de verificare, Comisia a identificat probleme la ambii producători-exportatori, respectiv nedivulgarea societăților afiliate și declarații incorecte privind transformarea anumitor tipuri de produs în cauză. Prin urmare, la 7 august 2019, Comisia a informat ambii producători-exportatori că își va menține intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Comisia a subliniat faptul că producătorii-exportatori nu au putut furniza nicio dovadă a unei justificări economice pentru exporturile lor în 2018, în afară de canalizarea producției de la alți producători-exportatori chinezi. În aceeași scrisoare, Comisia a informat, de asemenea, ambii producători-exportatori cu privire la faptul că au avut dreptul de a solicita o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale până cel târziu la 16 august 2019. Niciuna dintre cele două societăți nu a solicitat o audiere în termenul stabilit.

(32)

La 1 august 2019, un alt producător-exportator a prezentat informații suplimentare ca reacție la evaluarea preliminară a Comisiei, conform căreia răspunsul la chestionar era insuficient. Comisia a analizat aceste informații suplimentare. Cu toate acestea, unele probleme au rămas fără răspuns, cum ar fi incapacitatea sa de a furniza informații complete cu privire la toate societățile sale afiliate. Prin urmare, la 13 august 2019, Comisia a informat producătorul-exportator că își va menține intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. În această privință, Comisia a indicat faptul că producătorul-exportator nu a furnizat nicio dovadă pentru exporturile sale în cursul anului 2018, care au fost de peste patru ori mai mari decât cantitatea produsă efectiv de producătorul-exportator în aceeași perioadă. În aceeași scrisoare, Comisia a informat, de asemenea, producătorii-exportatori cu privire la faptul că au avut dreptul de a solicita o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale până cel târziu la 23 august 2019. Producătorul-exportator nu a răspuns în termenul stabilit.

(33)

Prin scrisorile din 18 mai și 26 iunie 2019, Comisia a informat un alt producător-exportator cu privire la deficiențele răspunsurilor acestuia referitoare la documentația necesară și cu privire la intenția sa de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. La 2 iulie 2019, producătorul-exportator a declarat că a furnizat toate informațiile solicitate și a furnizat din nou situațiile sale financiare din 2015 până în 2018, dar nu a completat chestionarul în ceea ce privește societatea sa afiliată. La 12 și la 22 august 2019, Comisia a sesizat consilierul-auditor cu privire la această chestiune. Prin scrisoarea din 27 august 2019, Comisia a informat producătorul-exportator cu privire la motivele pentru care informațiile suplimentare din 2 iulie erau încă insuficiente și, prin urmare, Comisia și-a menținut intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Comisia a subliniat faptul că acest producător-exportator nu a putut furniza nicio dovadă a unei justificări economice pentru exporturile sale din 2018, în afară de canalizarea producției altor producători-exportatori chinezi. În aceeași scrisoare, Comisia a informat producătorul-exportator cu privire la posibilitatea de a da curs solicitării sale de a fi audiat până cel târziu la 2 septembrie 2019. Producătorul-exportator nu a răspuns în termenul stabilit. La 10 septembrie 2019, acesta a trimis Comisiei un e-mail cu o anexă referitoare la anularea societății sale afiliate. Prin scrisoarea din 13 septembrie 2019, Comisia a reiterat faptul că și-a menținut intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază, întrucât ultimele date transmise nu au oferit informații noi, iar răspunsul a rămas foarte incomplet. Ca urmare, s-a concluzionat că acest producător-exportator nu a putut furniza nicio dovadă a unei justificări economice pentru exporturile sale din 2018, în afară de practicile de canalizare.

(34)

În cele din urmă, un producător-exportator a solicitat serviciilor Comisiei o audiere, care a avut loc la 18 iulie 2019. În cursul acestei audieri, producătorul-exportator a transmis răspunsul la chestionar al comerciantului său din Hong Kong și a furnizat documentație și clarificări suplimentare. După audiere, acest producător-exportator a furnizat, la cererea specifică a Comisiei, toate documentele solicitate care au arătat că nu s-a angajat în practici de canalizare prin vânzarea produsului în cauză de la alți producători-exportatori neafiliați, folosind codul adițional TARIC propriu. Prin urmare, Comisia nu și-a menținut intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază pentru acest producător-exportator.

(35)

Pe scurt, 17 dintre cei 18 producători-exportatori au fost informați în mod corespunzător cu privire la consecințele necooperării lor parțiale sau la lipsa de cooperare, în conformitate cu considerentele 21-23 din regulamentul de deschidere. Prin urmare, pentru aceste 17 societăți, Comisia și-a întemeiat concluziile pe datele disponibile, printre altele pe datele privind tendințele exporturilor către Uniune (a se vedea considerentul 36 pentru detalii), precum și pe evaluarea sa privind nivelul de deficiență în răspunsurile lor la chestionar, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(36)

Ulterior, dintre acești 17 producători-exportatori,

—	15 au avut un nivel al taxei de 17,9 % și fie au crescut brusc exporturile între 2014 și 2018, fie au exportat peste capacitatea lor;

—	ceilalți doi producători-exportatori, care aveau taxe vamale individuale de 22,9 % și 23,4 %, mai ridicate decât rata de 17,9 % corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, și-au redus exporturile între 2014 și 2018.

În absența unei justificări economice, alta decât practicile de eludare, Comisia a concluzionat că acești producători-exportatori sunt implicați în practici de canalizare.

(37)

Prin urmare, este oportun ca celor 17 producători-exportatori care au beneficiat inițial de o taxă mai mică să le fie aplicată taxa reziduală de 36,1 %, după cum se explică în considerentul 12, iar codurile lor adiționale TARIC specifice societății ar trebui să fie abrogate. S-a constatat că un singur producător-exportator nu a fost implicat în practici de eludare, astfel cum se explică în considerentul 34, și, prin urmare, ar trebui să își mențină codul adițional TARIC individual și nivelul taxei sale de 17,9 %.

(38)	În urma comunicării constatărilor, trei dintre cele 17 societăți au prezentat observații, care nu au fost acceptate de Comisie din motivele prezentate în considerentele 39-41 de mai jos.

(39)

O societate a susținut că răspunsul la chestionar nu a fost completat în mod corespunzător din cauza unei „înțelegeri incomplete a chestionarului” și a unei „lipse de înțelegere a activității departamentului de producție al societății”. Prin urmare, Comisia a solicitat să se retrimită răspunsul la chestionar. În acest sens, ar trebui subliniat faptul că societatea a avut numeroase ocazii de a se manifesta în cursul anchetei. La 3 iunie 2019, Comisia a informat societatea cu privire la intenția sa de a abroga codul adițional TARIC specific societății, având în vedere deficiențele identificate. Comisia a informat societatea că aceasta are dreptul să furnizeze explicații suplimentare. În absența unui răspuns, Comisia a comunicat la 26 iunie 2019 că „societatea dumneavoastră nu a furnizat în termenele stabilite informațiile necesare în răspunsul la chestionar în ceea ce privește, printre altele, datele financiare și datele privind producția.” După comunicarea constatărilor, societatea a avut la dispoziție alte trei săptămâni pentru a transmite datele necesare și observațiile. Nu au fost primite informații suplimentare în termenul respectiv. Prin urmare, este oportun să se abroge codul adițional TARIC specific societății, așa cum i s-a adus deja la cunoștință acestei societăți la datele de 3 iunie și 26 iunie 2019.

(40)

În urma comunicării constatărilor, cea de a doua societate a susținut, într-un e-mail din 11 octombrie 2019, că a cooperat pe deplin și a făcut trimitere în această privință la observațiile sale anterioare din 28 aprilie și din 6 iunie 2019. De asemenea, ea a confirmat în e-mailul menționat că societatea este o societate comercială conform licenței sale comerciale și că nu s-a angajat în niciun fel de practici de canalizare. În acest sens, ar trebui subliniat faptul că numai producătorii-exportatori pot primi un cod adițional TARIC specific societății. Întrucât însăși societatea a recunoscut că este un comerciant, este oportun să se abroge codul adițional TARIC specific societății, așa cum i s-a adus deja la cunoștință acestei societăți la datele de 3 iunie și 26 iunie 2019.

(41)

În cele din urmă, cea de a treia societate a susținut că a cooperat pe deplin și că nu este implicată în practici de canalizare. În acest sens, ar trebui reamintit faptul că, la 28 mai și la 26 iunie 2019, Comisia informase deja societatea cu privire la deficiențele din răspunsurile sale la chestionar. În plus, la 27 august 2019, Comisia a explicat din nou societății că multe alte aspecte rămăseseră fără răspuns, după cum s-a subliniat în prima scrisoare din 28 mai. După expirarea ultimului termen, Comisia a informat societatea la 13 septembrie 2019 că nu a furnizat documentele solicitate. Prin urmare, societatea nu a furnizat suficiente elemente de probă pentru o justificare economică a creșterii exporturilor sale către Uniune în 2018, în afară de canalizarea producției de la alți producători de articole de masă din China. Prin urmare, este oportun să se abroge codul adițional TARIC specific societății, așa cum i s-a adus deja la cunoștință acestei societăți la 28 mai 2019, la 26 iunie 2019 și la 13 august 2019.

(42)

În plus, înainte de comunicarea constatărilor, Comisia a remarcat că trei dintre cei 17 producători-exportatori erau afiliați altor patru societăți care aveau fiecare un cod adițional TARIC individual și, prin urmare, aveau o taxă de 17,9 %, corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion.

(43)

În consecință, pentru a evita riscul practicilor de canalizare prin intermediul acestor societăți afiliate, Comisia a concluzionat în acest stadiu că este oportună abrogarea codului lor adițional TARIC specific societății. Taxa reziduală de 36,1 % ar trebui să se aplice, de asemenea, celor patru societăți afiliate care, inițial, au avut un nivel mai scăzut al taxei, corespunzătoare societăților cooperante care nu au fost incluse în eșantion, și anume de 17,9 %.

(44)

În urma comunicării constatărilor, toate cele patru societăți afiliate au furnizat observații cu privire la evaluarea preliminară a Comisiei conform căreia acestea erau afiliate unor societăți care au transmis un răspuns extrem de nesatisfăcător la chestionar, astfel cum se menționează în considerentele 45 și 46 de mai jos.

(45)

Trei dintre aceste patru societăți au furnizat elemente de probă care atestă că nu erau afiliate societăților care prezentaseră un răspuns extrem de nesatisfăcător. Comisia a analizat documentația și a concluzionat că cele trei societăți nu sunt, într-adevăr, afiliate. Prin urmare, este oportun ca în cazul acestor trei societăți să nu se abroge codul adițional TARIC specific societății.

(46)

Cea de a patra societate rămasă (societatea A) s-a manifestat la rândul ei. În cadrul unei audieri din 10 octombrie 2019 și într-o scrisoare ulterioară din 18 octombrie 2019, aceasta a susținut că abrogarea propriului cod adițional TARIC specific societății nu era nici justificată din punct de vedere juridic, nici justificată în fapt. Aceasta a susținut, de asemenea, că nu exista un risc de canalizare internă între ea însăși și societățile sale afiliate [printre altele, societățile B și C (10)]. În plus, a solicitat informații cu privire la garanțiile și angajamentele suplimentare care ar permite monitorizarea de către Comisie a articolelor de masă din ceramică fabricate de societate și importate sub codul său adițional TARIC specific societății.

(47)

Comisia a respins afirmația respectivă. În conformitate cu definiția societăților afiliate de la articolul 127 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (11), cea de a patra societate (societatea A) este afiliată societății care a trimis un răspuns extrem de nesatisfăcător la chestionar (societatea B). La momentul deschiderii procedurii, exista o puternică legătură financiară, iar după cesiunea participației la scurt timp după aceea, relația a continuat pe baza unor legături familiale. În plus, societatea A a afirmat în scrisoarea sa din 18 octombrie 2019 că „există încă o relație de familie (de exemplu, soț și soție)” între unul dintre actualii acționari ai societății respective și unul dintre actualii acționari ai celorlalte societăți, confirmând astfel că există o afiliere. Prin urmare, omisiunea societății B de a raporta toate societățile afiliate într-un răspuns la chestionar poate fi atribuită, de asemenea, societății A. Împreună, acestea au ratat ocazia de a transmite Comisiei elemente relevante, în pofida unei scrisori din 28 mai 2019 adresate societății B de a proceda în acest sens. În plus, comportamentul din trecut al societății A indică faptul că există un risc ridicat al existenței unor practici de canalizare internă între societățile afiliate. Această societate și-a sporit exporturile de la 1 657 tone în 2014 la 3 929 tone în 2018, fapt pentru care nu a existat nicio justificare economică. În cele din urmă, Comisia a observat că posibilitatea de a oferi un angajament conform articolului 8 din regulamentul de bază nu există pentru cazurile antieludare conform articolului 13 din regulamentul de bază. În consecință, pentru societatea A, este oportun să se abroge codul adițional TARIC specific societății.

(48)

În plus, în urma comunicării constatărilor, încă o societate s-a manifestat, la rândul ei, [societatea (C), una dintre cele două societăți [societățile (B) și (C)] care au prezentat răspunsuri extrem de nesatisfăcătoare la chestionar și care erau afiliate celei de a patra societăți (A), așa cum se menționează în considerentul 46. Această societate a solicitat Comisiei să își reconsidere intenția de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. În această privință, ea a afirmat că principalul temei juridic al intenției Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază a fost faptul că aceasta identificase o altă societate afiliată. În plus, societatea a susținut că nu a existat decât o legătură la distanță între cele două societăți.

(49)

Din aceleași motive prezentate mai sus în considerentul 47, societatea C a ratat, de asemenea, posibilitatea de a transmite Comisiei elemente relevante, în pofida unei scrisori din 28 mai 2019 adresate societății de a proceda în acest sens. În plus, este incorect să se pretindă, în contextul articolului 18 din regulamentul de bază, că scrisoarea specifică de comunicare a constatărilor din 27 septembrie 2019 se referea în principal la relația dintre societățile A și C. Scrisoarea specifică de comunicare a constatărilor menționează în mod specific faptul că principalele motive pentru aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază au fost prezentate în scrisorile din 28 mai 2019 și 11 iunie 2019 adresate societății, în care au fost enumerate toate încercările nereușite de a dovedi neeludarea.

(50)

În consecință, în urma comunicării constatărilor, pentru a evita riscul practicilor de canalizare prin intermediul societăților afiliate, Comisia a concluzionat în cele din urmă că este oportun ca, pentru această societate, codul adițional TARIC specific societății, menționat în considerentul 46, să fie, de asemenea, abrogat. Taxa reziduală de 36,1 % ar trebui să se aplice, de asemenea, societăților afiliate rămase care, inițial, au avut toate un nivel mai scăzut al taxei corespunzătoare societăților cooperante care nu au fost incluse în eșantion, și anume de 17,9 %.

2.3.3. Cei 19 producători-exportatori care au transmis răspunsuri complete la chestionar

(51)	Restul de 19 producători-exportatori au transmis răspunsuri complete la chestionar, iar ulterior s-au efectuat vizite de verificare la sediile acestora, în perioada iulie-septembrie 2019.

(52)

S-a constatat că un număr de 17 dintre acești 19 producători-exportatori nu s-au implicat în practici de eludare. O mare majoritate a acestora și-au înființat societățile înainte de instituirea măsurilor împotriva RPC. Răspunsurile la chestionar și verificările la fața locului privind, printre alți factori, datele referitoare la producție și capacitate, instalațiile de producție, costurile de producție, achizițiile de materii prime, produsele finite și semifinite și vânzările la export către Uniune au confirmat că toți cei 17 producători-exportatori exportau doar produse fabricate de aceștia.

(53)	În ceea ce-i privește pe ceilalți doi producători-exportatori, Comisia nu i-a considerat ca fiind implicați în practici de eludare, dar a identificat următoarele probleme, astfel cum sunt detaliate în considerentele 54 și 55.

(54)

Pentru primul grup, Comisia a constatat că acesta deține o singură societate comercială, care constituie societatea-mamă, și doi producători-exportatori, toți trei fiind situați în același sediu din China. De asemenea, Comisia a constatat că codul adițional TARIC individual (cu un nivel al taxei de 17,9 %) fusese atribuit numai societății-mamă. Având în vedere că producătorilor-exportatori trebuie să le fie atribuite coduri adiționale TARIC, este oportun ca, în prezent, Comisia să transfere codul adițional TARIC de la societatea comercială-mamă celor cei doi producători-exportatori ai grupului, conform articolului 2 alineatul (1) și al articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(55)

În ceea ce privește al doilea grup, care avea, de asemenea, o altă societate afiliată cu propriul cod adițional TARIC individual (cu un nivel al taxei de 17,9 %), Comisia a observat, în timpul verificării depozitului, că declarațiile de origine erau eronate în mod sistematic. Angajații ambalau produsul în cauză în cutii interioare și în cutii exterioare, pe care erau imprimate informații înșelătoare în ceea ce privește țara de origine și producătorul. Țara de origine menționată era Singapore, iar producătorul, o societate situată în aceeași țară. Comanda de achiziție era primită de la un comerciant cu sediul în Hong Kong. Transportul în sine era destinat unei țări terțe din afara UE, unde există, de asemenea, măsuri antidumping în vigoare cu privire la articolele de masă originare din China. Comisia a verificat la sediile societăților toate documentele justificative privind anumite tranzacții de vânzare la export către Uniune și a analizat în plus datele privind exporturile din Singapore către Uniune. Comisia nu a putut stabili că un astfel de comportament ilegal a fost aplicat vânzărilor la export destinate UE. Prin urmare, în absența unor dovezi de fraudă privind piața UE, Comisia a concluzionat că mărfurile fabricate de ambii producătorii-exportatori și destinate UE sunt declarate în mod corect ca fiind de origine chineză și, prin urmare, nu au eludat taxele antidumping aplicabile ale UE.

(56)

Prin urmare, este adecvat ca unui număr de 18 dintre cei 19 producători-exportatori care au prezentat răspunsuri complete la chestionar și care au fost vizitați la sediile lor să li se aplice în continuare taxa de 17,9 %. În plus, pentru unul dintre acești 19 producători-exportatori, așa cum se menționează în considerentul 54, Comisia ar trebui să transfere codul adițional TARIC de la societatea comercială-mamă către cei doi producători-exportatori ai grupului, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

2.4. Modificarea configurației schimburilor comerciale

2.4.1. Gradul de cooperare și determinarea volumului schimburilor comerciale în China

(57)

În recenta reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a analizat evoluția volumelor importurilor din RPC în Uniune, făcând trimitere la datele Eurostat, care prezintă cifre la nivel național. În prezenta anchetă privind practicile de eludare, a fost necesar să se evalueze datele specifice societății. Aceste date sunt disponibile în baza de date creată în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază. Această bază de date colectează datele raportate în fiecare lună Comisiei de către statele membre cu privire la importurile de produse care fac obiectul anchetei în cadrul fiecărui cod adițional TARIC, precum și cu privire la măsuri, inclusiv înregistrarea. Prin urmare, Comisia a utilizat datele din baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6) pentru a identifica modificarea configurației schimburilor comerciale prin compararea producătorilor-exportatori cu taxe mai mari și cu taxe mai mici în scopul prezentei anchete.

(58)

Producătorii-exportatori care au făcut obiectul prezentei anchete au reprezentat 26 % din volumul total al exporturilor chineze ale produsului care face obiectul anchetei către Uniune în cursul PR, astfel cum este raportat în baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6). Un număr de 48 dintre aceștia făcuseră obiectul unei taxe de 17,9 %, corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion.

(59)

Astfel cum se explică în considerentul 51, numai 19 producători-exportatori au cooperat, prezentând răspunsuri complete la chestionar. În plus, astfel cum se explică în considerentul 34, un alt producător-exportator care a trimis inițial un răspuns extrem de nesatisfăcător la chestionar și-a menținut, în cele din urmă, taxa individuală de 17,9 % Acești 20 producători-exportatori, toți supuși taxei de 17,9 % corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion, au reprezentat 10 % din totalul importurilor din China în cursul PR.

2.4.2. Modificarea configurației schimburilor comerciale în China

(60)

Tabelul 1 prezintă valoarea totală a volumului importurilor de produs în cauză din RPC în Uniune de la 1 ianuarie 2015 până la sfârșitul perioadei de raportare.

Tabelul 1

Volumul total al importurilor din RPC în Uniune (în tone)

	2015	2016	2017	2018
Volumul importurilor	348 003	376 286	403 071	383 460
Indice	100	108	116	111
Sursă: Statisticile UE privind importurile bazate pe baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(61)	Volumul total al importurilor din RPC a crescut în mod global cu 11 % în cursul PA și a trecut de la 348 003 tone în 2015 la 383 460 de tone în cursul PR.

(62)

Astfel cum s-a explicat în secțiunile 2.3.1 și 2.3.2, Comisia a observat că producătorii-exportatori fie și-au sporit în mod semnificativ exporturile între 2014 și 2018, fie au exportat peste capacitatea lor, astfel cum s-a declarat în cadrul exercițiului de eșantionare efectuat în cursul ultimei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. În absența oricărei justificări economice în afară de practicile de eludare, Comisia și-a întemeiat constatările pentru acești 30 producători-exportatori pe datele disponibile, printre altele, pe datele referitoare la tendințele acestora în exporturile către Uniune și nivelul de insuficiență al răspunsurilor lor la chestionar în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază și a concluzionat că toți aceștia sunt implicați în practici de eludare. Acești 30 de producători-exportatori reprezentau 16 % din totalul importurilor din China în cursul PR.

(63)

Cei 30 de producători-exportatori implicați în practici de eludare și-au sporit volumul vânzărilor către Uniune de la 52 497 de tone în 2015 la 63 227 de tone în 2018. Această creștere cu peste 20 % contrastează puternic cu creșterea tuturor importurilor din China în Uniune, care s-a situat la aproximativ 11 %, astfel cum se specifică în tabelul din considerentul 60 din prezentul regulament.

(64)

În plus, atunci când s-a efectuat o diferențiere între acești 30 producători-exportatori pe baza nivelului lor de taxă aplicabil, s-a observat o modificare a configurației schimburilor comerciale în raport cu perioada 2015-2018, după cum urmează:

—

Cei 28 de producători-exportatori care au făcut obiectul unui nivel al taxei corespunzător producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion (17,9 %) și care sunt implicați în practici de eludare și-au sporit volumul vânzărilor către Uniune cu aproximativ 12 600 de tone la nivel agregat (sau o creștere a volumului vânzărilor către Uniune în medie cu 450 de tone per producător-exportator), în timp ce ceilalți producători-exportatori care fac obiectul unui nivel de taxă corespunzător producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion (aproximativ 370 producători-exportatori în total) (12) și-au sporit volumul vânzărilor în Uniune cu doar aproximativ 20 000 de tone în cursul aceleiași perioade (ceea ce corespunde unei creșteri a volumului vânzărilor către Uniune în medie cu 54 de tone per producător-exportator);

—

Cei doi producători-exportatori care au avut taxe individuale, corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți, de 22,9 % și de 23,4 % (mai mare decât taxa de 17,9 %, corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți care nu au fost incluși în eșantion) au scăzut volumul vânzărilor către Uniune cu aproximativ 1 900 de tone, în timp ce ceilalți trei producători-exportatori care aveau niveluri de taxe individuale (nevizați de prezenta anchetă) și-au sporit volumul vânzărilor cu 1 450 de tone. Producătorii-exportatori din urmă au beneficiat de o taxă individuală relativ mai mică, de 13,1 %, 17,6 % și, respectiv, 18,3 % în cadrul anchetei inițiale.

(65)

Aceste modificări ale fluxurilor comerciale către Uniune constituie o modificare a configurației schimburilor comerciale dintre producători-exportatori individuali din țara care face obiectul măsurilor și Uniune, care decurge din practici, procese sau activități pentru care ancheta nu a scos la lumină niciun alt motiv întemeiat sau altă justificare economică decât evitarea taxei reziduale sau a taxei mai mari în vigoare aplicate articolelor de masă și de bucătărie originare din RPC.

2.4.3. Natura practicilor de eludare din China

(66)

Articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că modificarea configurației schimburilor comerciale trebuie să fie rezultatul unei practici, al unui proces sau al unei activități pentru care nu există altă motivație suficientă sau o altă justificare economică decât instituirea taxei. Practicile, procesele sau activitățile includ, printre altele, reorganizarea, de către exportatori sau producători, a modelelor și a canalelor lor de vânzare în țara care face obiectul măsurilor, astfel încât produsele lor să fie exportate în Uniune prin intermediul unor producători care beneficiază de o taxă vamală individuală mai mică decât taxa aplicabilă produselor fabricanților.

(67)

Astfel cum s-a explicat în secțiunile 2.3.1 și 2.3.2, Comisia a concluzionat că 30 dintre cei 50 de producători-exportatori sunt implicați în practici de canalizare. Aceștia au reprezentat 16 % din volumul total al importurilor în Uniune în cursul perioadei de raportare, astfel cum a fost raportat prin baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(68)

Comisia a primit, de asemenea, în 2018, elemente de probă din partea autorităților vamale slovene, care arată că produsul în cauză a fost importat în Uniune de un alt producător-exportator (cu o taxă mai mică) decât cel care l-a fabricat efectiv (cu o taxă mai mare). În plus, în cadrul analizei sale în cadrul unei reexaminări în ceea ce privește un nou exportator, Comisia a colectat, de asemenea, elemente de probă privind o practică de canalizare similară, prin care produsul în cauză era importat în Uniune, pe baza etichetării ambalajelor, de un alt producător-exportator (cu o taxă mai mică) decât cel care l-a fabricat efectiv (cu o taxă mai mare). Acest lucru confirmă constatările anchetei.

(69)	Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit că practicile de canalizare a produsului care face obiectul anchetei au avut loc la scară largă.

2.5. Lipsa unei motivații suficiente sau a unei justificări economice, alta decât impunerea taxei antidumping

(70)	Ancheta nu a relevat niciun motiv întemeiat sau justificare economică pentru practicile de canalizare, altele decât evitarea taxei reziduale sau a taxei mai mari în vigoare instituite asupra articolelor de masă și de bucătărie originare din RPC.

2.6. Dovada existenței dumpingului

(71)	În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă există elemente de probă ale unui dumping în raport cu valoarea normală stabilită anterior pentru produsul similar.

(72)	Atât în regulamentul inițial, cât și în ultima și cea mai recentă reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, s-a stabilit existența dumpingului. Comisia a decis să utilizeze datele din reexaminarea mai recentă în perspectiva expirării măsurilor pentru stabilirea valorii normale.

(73)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) și cu articolul 2 alineatul (12) din regulamentul de bază, valoarea normală medie stabilită în regulamentul de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a fost comparată cu media ponderată a prețurilor de export în cursul PR a celor 30 de producători despre care s-a constatat că eludează măsurile, astfel cum este raportat în baza de date constituită în conformitate cu articolul 14 alineatul (6).

(74)	Întrucât aceste prețuri de export se situau sub valoarea normală, existența dumpingului a fost confirmată.

2.7. Neutralizarea efectului corectiv al taxei antidumping

(75)

În sfârșit, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă produsele importate de la cei 30 de producători-exportatori despre care s-a constatat că sunt implicați în practici de eludare au subminat, în ceea ce privește cantitățile și prețurile, efectele corective ale măsurilor în vigoare.

(76)

În considerentul 205 din ultimul regulament de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, astfel cum s-a menționat în considerentul 4, Comisia a stabilit că consumul din Uniune s-a ridicat la 634 255 de tone în perioada anchetei de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (de la 1 aprilie 2017 până la 31 martie 2018), ceea ce reprezintă cea mai recentă cifră privind consumul la nivelul Uniunii pe care o deține Comisia și un indicator util pentru consumul Uniunii din anul 2018. Utilizând această cifră, rezultă că cota de piață a importurilor celor 30 de producători-exportatori implicați în practici de eludare, care s-a ridicat la 63 227 de tone în 2018, conform bazei de date constituite în conformitate cu articolul 14 alineatul (6), reprezintă aproximativ 10 % din totalul pieței Uniunii, ceea ce înseamnă un procent semnificativ.

(77)

În ceea ce privește prețurile, prețul mediu neprejudiciabil nu a fost stabilit în cadrul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, costul mediu de producție al industriei din Uniune, astfel cum a fost stabilit în ancheta de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, a fost comparat cu prețurile CIF medii ponderate ale celor 30 de producători despre care s-a constatat că eludează măsurile din cursul PR a prezentei anchete, astfel cum au fost raportate în baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(78)	Întrucât prețurile CIF se situau sub costul mediu de producție al industriei din Uniune, importurile care eludează măsurile au subminat efectele corective ale taxei în ceea ce privește prețurile.

(79)	Prin urmare, Comisia a concluzionat că practicile de canalizare descrise mai sus au compromis efectele corective ale măsurilor în vigoare, atât în ceea ce privește cantitățile, cât și prețurile.

3. MĂSURI

(80)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că taxa antidumping definitivă instituită la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din RPC a fost eludată prin practici de canalizare prin intermediul anumitor producători-exportatori chinezi supuși unei taxe mai mici.

(81)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din regulamentul de bază, taxa antidumping reziduală la importurile produsului în cauză originar din RPC ar trebui, prin urmare, să fie extinsă la importurile aceluiași produs declarat ca fiind fabricat de anumite societăți supuse unei taxe mai reduse, deoarece acestea sunt efectiv produse de societăți supuse unei taxe individuale mai mari sau taxei reziduale de 36,1 %.

(82)

Prin urmare, este adecvat să se extindă la „toate celelalte societăți” măsura prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 al Comisiei (13), care reprezintă o taxă antidumping definitivă de 36,1 % aplicabilă prețului net franco frontiera Uniunii, înainte de vămuire.

(83)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) și cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, care prevede că orice măsură extinsă ar trebui să se aplice importurilor care au intrat în Uniune sub obligația de înregistrare instituită de regulamentul de deschidere, ar trebui să se perceapă taxe la importurile înregistrate de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din RPC și importate în Uniune sub codurile adiționale TARIC ale celor 30 de producători în cazul cărora s-a constatat că sunt angajați în practici de canalizare. Valoarea taxelor antidumping percepute retroactiv ar trebui să fie diferența dintre taxa reziduală de 36,1 % și valoarea plătită de societatea respectivă.

4. CONSOLIDAREA CERINȚELOR DE IMPORT ȘI MONITORIZAREA IMPORTURILOR

(84)

Comisia a comparat datele de export prezentate în răspunsurile la chestionar cu cele raportate în baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6). Comisia a remarcat faptul că, pentru anumiți producători-exportatori chinezi, datele raportate în baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6) erau mai ridicate decât datele raportate în răspunsurile la chestionar.

(85)

Comisia a comparat aceste din urmă date și cu alte surse în cursul verificărilor la fața locului, cum ar fi declarațiile privind impozitul pe venit și TVA. În multe cazuri, aceasta a identificat diferențe între datele de export prezentate și cele verificate ulterior din răspunsurile la chestionar, pe de o parte, și datele raportate în baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6), pe de altă parte.

(86)

În considerentul 5, Comisia a făcut referire la utilizarea abuzivă a codurilor adiționale TARIC, care sunt specifice societății. O astfel de utilizare abuzivă ar putea explica diferențele menționate mai sus în ceea ce privește datele referitoare la export, astfel cum sunt descrise în considerentele 71 și 72.

(87)

Prin urmare, Comisia a ridicat problema eventualei utilizări abuzive a codurilor adiționale TARIC specifice societății cu reprezentanții acelor producători-exportatori în cazul cărora Comisia considera mai degrabă că, pe baza verificărilor sale, codurile lor TARIC adiționale erau utilizate în mod abuziv de către alte societăți, decât că producătorii-exportatori înșiși erau implicați în practici de canalizare.

(88)

La 4 iulie 2019, problema eventualei utilizări abuzive a codurilor adiționale TARIC a fost, de asemenea, discutată cu autoritățile chineze și cu Camera de comerț chineză pentru importul și exportul produselor din industria ușoară și de artizanat („China Chamber of Commerce for Import and Export of Light Industrial products & Arts-Crafts”) (denumită în continuare „Camera”).

(89)

Pe baza acestor discuții, Comisia a considerat că sunt necesare măsuri speciale pentru a reduce riscul de utilizare abuzivă a codurilor adiționale TARIC specifice societății, în special prin consolidarea cerințelor de import și monitorizarea importurilor de articole de bucătărie și de masă chineze în UE. Având în vedere faptul că numeroși producători chinezi exportă către UE numai prin intermediul comercianților neafiliați, este oportun să se consolideze sistemul actual, după cum urmează.

(90)

Importatorul ar trebui să aibă obligația de a furniza autorităților vamale ale statelor membre următoarele documente:

—

În cazul în care importatorul cumpără direct de la producătorul-exportator chinez, declarația de import trebuie să fie însoțită de factura comercială care conține o declarație a producătorului-exportator, astfel cum se specifică în anexa 2 („declarația producătorului pentru vânzarea directă la export”);

—

În cazul în care importatorul cumpără de la un comerciant sau de la o altă persoană juridică intermediară, indiferent dacă este situată în China continentală sau nu, declarația de import trebuie să fie însoțită de factura comercială emisă de producător către comerciant care conține o declarație a producătorului, astfel cum se specifică în anexa 3 („declarația producătorului pentru vânzarea indirectă la export”) și de factura comercială emisă de comerciant către importator.

(91)

Deși prezentarea acestor documente este necesară pentru ca autoritățile vamale ale statelor membre să aplice nivelurile individuale ale taxei antidumping la importuri, aceste documente nu sunt singurul element care trebuie luat în considerare de către autoritățile vamale. Într-adevăr, chiar dacă le sunt prezentate aceste documente care îndeplinesc toate cerințele, autoritățile vamale ale statelor membre trebuie să își efectueze verificările obișnuite și pot, la fel ca în toate celelalte cazuri, să solicite documente suplimentare (documente de expediere etc.) pentru a verifica exactitatea datelor conținute în declarație și pentru a se asigura că aplicarea ulterioară a taxei mai mici este justificată, în conformitate cu legislația vamală.

(92)

În plus, în urma discuțiilor la care se face referire în considerentul 88, la 9 august 2019, Comisia a trimis o scrisoare autorităților chineze și Camerei, cărora le-a propus să colaboreze în vederea consolidării cerințelor de import și a sistemului de monitorizare. La 1 septembrie 2019, autoritățile chineze și Camera au acceptat să participe la un nou sistem de aplicare a legislației, după cum urmează: fiecărui producător-exportator căruia i se aplică o altă taxă decât 36,1 %, i se va cere să trimită o copie a facturii sale comerciale către Cameră, care, la rândul său, va prezenta Comisiei un raport anual privind datele de export către UE ale acestor producători-exportatori.

(93)

În urma comunicării constatărilor, Asociația europeană a industriei ceramice a afirmat că salută constatările detaliate din documentul de informare generală și că sprijină acțiunile propuse, cum ar fi monitorizarea importurilor și solicitarea unei serii de documente pe care statele membre le vor colecta la nivelul autorităților vamale.

5. COMUNICAREA CONSTATĂRILOR

(94)

Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la faptele și considerentele esențiale care au condus la concluziile de mai sus și a invitat părțile să își prezinte observațiile. Au fost luate în considerare observațiile prezentate oral și în scris de către părți. Niciunul dintre argumentele prezentate nu a determinat o modificare a constatărilor finale.

(95)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Taxa antidumping definitivă de 36,1 %, aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”, instituită prin articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 al Comisiei asupra importurilor de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, cu excepția râșnițelor de condimente sau mirodenii din ceramică și a pieselor lor de măcinare din ceramică, a râșnițelor de cafea din ceramică, a dispozitivelor de ascuțit cuțite din ceramică, a uneltelor de bucătărie din ceramică utilizate pentru operațiuni de tăiere, șlefuire, răzuire, feliere, abraziune și decojire și a pietrelor de copt pizza din ceramică-cordierit de tipul celor utilizate pentru coacerea pizzei sau a pâinii, încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 21, ex 6912 00 23, ex 6912 00 25 și ex 6912 00 29 (codurile TARIC 6911100090, 6912002111, 6912002191, 6912002310, 6912002510 și 6912002910) și originare din Republica Populară Chineză, este extinsă asupra importurilor declarate de societățile enumerate în tabelul de mai jos începând de la data de 23 martie 2019. Codurile adiționale TARIC ale acestora, astfel cum sunt menționate la articolul 1 alineatul (2) din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198, enumerate în tabelul următor se abrogă și se înlocuiesc cu codul adițional TARIC B999.

Societate	Cod adițional TARIC (abrogat și înlocuit)
CHL Porcelain Industries Ltd	B351
Guangxi Province Beiliu City Laotian Ceramics Co., Ltd	B353
Beiliu Chengda Ceramic Co., Ltd	B360
Beiliu Jiasheng Porcelain Co., Ltd.	B362
Chaozhou Lianjun Ceramics Co., Ltd	B446
Chaozhou Xinde Ceramics Craft Factory	B484
Chaozhou Yaran Ceramics Craft Making Co., Ltd	B492
Evershine Fine China Co., Ltd	B514
Far East (Boluo) Ceramics Factory, Co. Ltd	B517
Fujian Dehua Rongxin Ceramic Co., Ltd	B543
Fujian Dehua Xingye Ceramic Co., Ltd	B548
Profit Cultural & Creative Group Corporation	B556
Guangxi Beiliu Guixin Porcelain Co., Ltd	B579
Guangxi Beiliu Rili Porcelain Co., Ltd	B583
Hunan Huawei China Industry Co., Ltd	B602
Hunan Wing Star Ceramic Co., Ltd	B610
Joyye Arts & Crafts Co. Ltd	B619
Liling Rongxiang Ceramic Co., Ltd	B639
Meizhou Gaoyu Ceramics Co., Ltd	B656
Ronghui Ceramic Co., Ltd Liling Hunan China	B678
Shenzhen Donglin Industry Co., Ltd.	B687
Shenzhen Fuxingjiayun Ceramics Co., Ltd.	B692
Shenzhen Good-Always Imp. & Exp. Co. Ltd	B693
Tangshan Daxin Ceramics Co., Ltd	B712
Tangshan Redrose Porcelain Products Co., Ltd.	B724
Xuchang Jianxing Porcelain Products Co., Ltd.	B742
Yuzhou Huixiang Ceramics Co., Ltd	B751
Yuzhou Ruilong Ceramics Co., Ltd.	B752
Zibo Fuxin Porcelain Co., Ltd	B759
Liling Taiyu Porcelain Industries Co., Ltd	B956

(2) Având în vedere relația lor cu societățile enumerate în tabelul de mai sus, taxa antidumping definitivă de 36,1 % aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”, instituită prin articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 asupra importurilor de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, cu excepția râșnițelor de condimente sau mirodenii din ceramică și a pieselor lor de măcinare din ceramică, a râșnițelor de cafea din ceramică, a dispozitivelor de ascuțit cuțite din ceramică, a uneltelor de bucătărie din ceramică utilizate pentru operațiuni de tăiere, șlefuire, răzuire, feliere, abraziune și decojire și a pietrelor de copt pizza din ceramică-cordierit de tipul celor utilizate pentru coacerea pizzei sau a pâinii, încadrate în prezent la codurile NC ex 6911 10 00, ex 6912 00 21, ex 6912 00 23, ex 6912 00 25 și ex 6912 00 29 (codurile TARIC 6911100090, 6912002111, 6912002191, 6912002310, 6912002510 și 6912002910) și originare din Republica Populară Chineză, este extinsă, de asemenea, asupra importurilor declarate de societățile enumerate în tabelul de mai jos începând de la data de 23 martie 2019. Codurile adiționale TARIC ale acestora, astfel cum sunt menționate în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 și enumerate în tabelul următor se abrogă și se înlocuiesc cu codul adițional TARIC B999.

Societate	Cod adițional TARIC (abrogat și înlocuit)
Guandong Songfa Ceramics Co., Ltd	B573
Guangxi Xin Fu Yuan Co., Ltd	B588
Liling Jiaxing Ceramic Industrial Co., Ltd.	B632

(3) Tabelul de la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 al Comisiei se înlocuiește cu următorul tabel:

Societate	Taxă (%)	Cod adițional TARIC
Hunan Hualian China Industry Co., Ltd; Hunan Hualian Ebillion Industry Co., Ltd; Hunan Liling Hongguanyao China Industry Co., Ltd; Hunan Hualian Yuxiang China Industry Co., Ltd.	18,3	B349
Guangxi Sanhuan Enterprise Group Holding Co., Ltd	13,1	B350
Shandong Zibo Niceton-Marck Huaguang Ceramics Limited; Zibo Huatong Ceramics Co., Ltd; Shandong Silver Phoenix Co., Ltd; Niceton Ceramics (Linyi) Co., Ltd; Linyi Jingshi Ceramics Co., Ltd; Linyi Silver Phoenix Ceramics Co., Ltd; Linyi Chunguang Ceramics Co., Ltd; Linyi Zefeng Ceramics Co., Ltd.	17,6	B352
Societățile enumerate în anexa 1	17,9
Toate celelalte societăți	36,1	B999

(4) Anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 se înlocuiește cu anexa 1 la prezentul regulament.

(5) Taxa extinsă în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se percepe la importurile înregistrate în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/464 și cu articolul 13 alineatul (3) și articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/1036 pentru toate societățile enumerate în tabelul de la alineatul (1) al prezentului articol.

Valoarea taxelor antidumping percepute retroactiv este egală cu diferența dintre taxa reziduală de 36,1 % și valoarea care a fost efectiv plătită.

(6) Anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 se înlocuiește cu anexele 2 și 3 la prezentul regulament. Aplicarea nivelurilor taxelor antidumping individuale pentru societățile menționate la alineatul (3) este condiționată de prezentarea către autoritățile vamale ale statelor membre a următoarelor documente:

(a)

în cazul în care importatorul cumpără direct de la producătorul-exportator chinez, declarația de import trebuie să fie însoțită de factura comercială care conține o declarație a producătorului-exportator, astfel cum se specifică în anexa 2 („declarația producătorului pentru vânzarea directă la export”);

(b)

în cazul în care importatorul cumpără de la un comerciant sau de la o altă persoană juridică intermediară, indiferent dacă este situată în China continentală sau nu, declarația de import trebuie să fie însoțită de factura comercială emisă de producător către comerciant care conține o declarație a producătorului, astfel cum se specifică în anexa 3 („declarația producătorului pentru vânzarea indirectă la export”) și de factura comercială emisă de comerciant către importator.

(7) În absența unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare cu privire la taxele vamale.

Articolul 2

Autoritățile vamale sunt invitate să întrerupă înregistrarea importurilor instituită în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/464.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 noiembrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 176, 30.6.2016, p. 21.

(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului din 13 mai 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO L 131, 15.5.2013, p. 1).

(3) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1932 al Comisiei din 23 octombrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO L 273, 24.10.2017, p. 4).

(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 803/2014 al Comisiei din 24 iulie 2014 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO L 219, 25.7.2014, p. 33).

(5) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2207 al Comisiei din 29 noiembrie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză (JO L 314, 30.11.2017, p. 31).

(6) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 al Comisiei din 12 iulie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (JO L 189, 15.7.2019, p. 8).

(7) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/464 al Comisiei din 21 martie 2019 de deschidere a unei anchete privind o posibilă eludare a măsurilor antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 412/2013 al Consiliului la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză și de supunere a acestor importuri la înregistrare (JO L 80, 22.3.2019, p. 18).

(8) Acest producător-exportator nu a putut furniza nicio dovadă a unei justificări economice pentru exporturile sale în 2018, în afară de canalizarea produsului în cauză fabricat de alți producători-exportatori chinezi.

(9) Societatea nu a furnizat în termenele stabilite informațiile necesare în răspunsul la chestionar în ceea ce privește, printre altele, datele financiare, datele privind vânzările și producția. Acest producător-exportator nu a putut furniza nicio dovadă a unei justificări economice pentru exporturile sale din 2018, în afară de practicile de canalizare.

(10) Trebuie remarcat faptul că scrisoarea din 18 octombrie 2019 a societății A se referă în principal la relația sa cu societatea B și mai puțin la relația sa cu societatea C.

(11) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).

(12) Astfel cum se menționează la nota de subsol 4, mai mult de 400 de producători-exportatori sunt supuși unei taxe de 17,9 %, corespunzătoare producătorilor-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion.

(13) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1198 al Comisiei din 12 iulie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (JO L 189, 15.7.2019, p. 8).

ANEXA 1

Producători-exportatori chinezi cooperanți, neincluși în eșantion

Societate	Cod adițional TARIC
Amaida Ceramic Product Co., Ltd.	B357
Asianera Porcelain (Tangshan) Ltd.	B358
Beiliu Changlong Ceramics Co., Ltd.	B359
Beiliu City Heyun Building Materials Co., Ltd.	B361
Beiliu Quanli Ceramic Co., Ltd.	B363
Beiliu Shimin Porcelain Co., Ltd.	B364
Beiliu Windview Industries Ltd.	B365
Cameo China (Fengfeng) Co., Ltd.	B366
Changsha Happy Go Products Developing Co., Ltd.	B367
Chao An Huadayu Craftwork Factory	B368
Chaoan County Fengtang Town HaoYe Ceramic Fty	B369
Chao’an Lian Xing Yuan Ceramics Co., Ltd.	B370
Chaoan Oh Yeah Ceramics Industrial Co., Ltd.	B371
Chaoan Shengyang Crafts Industrial Co., Ltd	B372
Chaoan Xin Yuan Ceramics Factory	B373
Chao’an Yongsheng Ceramic Industry Co., Ltd.	B374
Guangdong Baodayi Porcelain Co., Ltd.	B375
Chaozhou Baode Ceramics Co., Ltd,	B376
Chaozhou Baolian Ceramics Co., Ltd.	B377
Chaozhou Big Arrow Ceramics Industrial Co., Ltd.	B378
Chaozhou Boshifa Ceramics Making Co., Ltd.	B379
Chaozhou Cantake Craft Co., Ltd.	B380
Chaozhou Ceramics Industry and Trade General Corp.	B381
Chaozhou Chaofeng Ceramic Making Co., Ltd.	B382
Chaozhou Chengxi Jijie Art & Craft Painted Porcelain Fty.	B383
Chaozhou Chengxinda Ceramics Industry Co., Ltd.	B384
Chaozhou Chenhui Ceramics Co., Ltd.	B385
Chaozhou Chonvson Ceramics Industry Co., Ltd.	B386
Chaozhou Daxin Arts & Crafts Co., Ltd.	B387
Chaozhou DaXing Ceramics Manufactory Co., Ltd	B388
Chaozhou Dayi Ceramics Industries Co., Ltd.	B389
Chaozhou Dehong Ceramics Making Co., Ltd.	B390
Chaozhou Deko Ceramic Co., Ltd.	B391
Chaozhou Diamond Ceramics Industrial Co., Ltd.	B392
Chaozhou Dongyi Ceramics Co., Ltd.	B393
Chaozhou Dragon Porcelain Industrial Co., Ltd.	B394
Chaozhou Fairway Ceramics Manufacturing Co., Ltd.	B395
Chaozhou Feida Ceramics Industries Co., Ltd.	B396
Chaozhou Fengxi Baita Ceramics Fty.	B397
Chaozhou Fengxi Dongtian Porcelain Fty. No.2	B398
Chaozhou Fengxi Fenger Ceramics Craft Fty.	B399
Chaozhou Fengxi Hongrong Color Porcelain Fty.	B400
Chaozhou Fengxi Jiaxiang Ceramic Manufactory	B401
Guangdong GMT Foreign Trade Service Corp.	B402
Chaozhou Fengxi Shengshui Porcelain Art Factory	B403
Chaozhou Fengxi Zone Jinbaichuan Porcelain Crafts Factory	B404
Chaozhou Fromone Ceramic Co., Ltd.	B405
Chaozhou Genol Ceramics Manufacture Co., Ltd.	B406
Chaozhou Good Concept Ceramics Co., Ltd.	B407
Chaozhou Grand Collection Ceramics Manufacturing Co. Ltd.	B408
Chaozhou Guangjia Ceramics Manufacture Co., Ltd.	B409
Chaozhou Guidu Ceramics Co., Ltd.	B410
Chaozhou Haihong Ceramics Making Co., Ltd.	B411
Chaozhou Hengchuang Porcelain Co., Ltd.	B412
Chaozhou Henglibao Porcelain Industrial Co., Ltd.	B413
Chaozhou Hongbo Ceramics Industrial Co., Ltd.	B414
Chaozhou Hongjia Ceramics Making Co., Ltd.	B415
Chaozhou Hongye Ceramics Manufactory Co., Ltd.	B416
Chaozhou Hongye Porcelain Development Co., Ltd.	B417
Chaozhou Hongyue Porcelain Industry Co., Ltd.	B418
Chaozhou Hongzhan Ceramic Manufacture Co., Ltd.	B419
Chaozhou Hua Da Ceramics Making Co., Ltd.	B420
Chaozhou Huabo Ceramic Co., Ltd.	B421
Chaozhou Huade Ceramics Manufacture Co., Ltd.	B422
Chaozhou Huashan Industrial Co., Ltd.	B423
Chaozhou Huayu Ceramics Co., Ltd.	B424
Chaozhou Huazhong Ceramics Industries Co., Ltd.	B425
Chaozhou Huifeng Ceramics Craft Making Co., Ltd.	B426
Chaozhou J&M Ceramics Industrial Co., Ltd.	B427
Chaozhou Jencymic Co., Ltd.	B428
Chaozhou Jiahua Ceramics Co., Ltd.	B429
Chaozhou Jiahuabao Ceramics Industrial Co., Ltd.	B430
Chaozhou JiaHui Ceramic Factory	B431
Chaozhou Jiaye Ceramics Making Co., Ltd.	B432
Chaozhou Jiayi Ceramics Making Co., Ltd.	B433
Chaozhou Jiayu Ceramics Making Co., Ltd.	B434
Chaozhou Jin Jia Da Porcelain Industry Co., Ltd.	B435
Chaozhou Jingfeng Ceramics Craft Co., Ltd.	B436
Guangdong Jinqiangyi Ceramics Co., Ltd.	B437
Chaozhou Jinxin Ceramics Making Co., Ltd	B438
Chaozhou Jinyuanli Ceramics Manufacture Co., Ltd.	B439
Chaozhou Kaibo Ceramics Making Co., Ltd.	B440
Chaozhou Kedali Porcelain Industrial Co., Ltd.	B441
Chaozhou King’s Porcelain Industry Co., Ltd.	B442
Chaozhou Kingwave Porcelain & Pigment Co., Ltd.	B443
Chaozhou Lemontree Tableware Co., Ltd.	B444
Chaozhou Lianfeng Porcelain Co., Ltd.	B445
Chaozhou Lianyu Ceramics Co., Ltd.	B447
ChaoZhou Lianyuan Ceramic Making Co., Ltd.	B448
Chaozhou Lisheng Ceramics Co., Ltd.	B449
Chaozhou Loving Home Porcelain Co., Ltd.	B450
Chaozhou Maocheng Industry Dve. Co., Ltd.	B451
Chaozhou MBB Porcelain Factory	B452
Guangdong Mingyu Technology Joint Stock Limited Company	B453
Chaozhou New Power Co., Ltd.	B454
Chaozhou Ohga Porcelain Co.,Ltd.	B455
Chaozhou Oubo Ceramics Co., Ltd.	B456
Chaozhou Pengfa Ceramics Manufactory Co., Ltd.	B457
Chaozhou Pengxing Ceramics Co., Ltd.	B458
Chaozhou Qingfa Ceramics Co., Ltd.	B459
Chaozhou Ronghua Ceramics Making Co., Ltd.	B460
Guangdong Ronglibao Homeware Co., Ltd.	B461
Chaozhou Rui Cheng Porcelain Industry Co., Ltd.	B462
Chaozhou Rui Xiang Porcelain Industrial Co., Ltd.	B463
Chaozhou Ruilong Ceramics Co., Ltd.	B464
Chaozhou Sanhua Ceramics Industrial Co., Ltd.	B465
Chaozhou Sanming Industrial Co., Ltd.	B466
Chaozhou Santai Porcelain Co., Ltd.	B467
Chaozhou Shuntai Ceramic Manufactory Co., Ltd.	B468
Chaozhou Songfa Ceramics Co.,Ltd.	B469
Chaozhou Sundisk Ceramics Making Co., Ltd.	B470
Chaozhou Teemjade Ceramics Co., Ltd.	B471
Chaozhou Thyme Ceramics Co., Ltd.	B472
Chaozhou Tongxing Huajiang Ceramics Making Co., Ltd	B473
Guangdong Totye Ceramics Industrial Co., Ltd.	B474
Chaozhou Trend Arts & Crafts Co., Ltd.	B475
Chaozhou Uncommon Craft Industrial Co., Ltd.	B476
Chaozhou Weida Ceramic Making Co., Ltd.	B477
Chaozhou Weigao Ceramic Craft Co., Ltd.	B478
Chaozhou Wingoal Ceramics Industrial Co., Ltd.	B479
Chaozhou Wood House Porcelain Co., Ltd.	B480
Chaozhou Xiangye Ceramics Craft Making Co., Ltd.	B481
Chaozhou Xin Weicheng Co., Ltd.	B482
Chaozhou Xincheng Ceramics Co., Ltd.	B483
Chaozhou Xingguang Ceramics Co., Ltd.	B485
Chaozhou Wenhui Porcelain Co., Ltd.	B486
Chaozhou Xinkai Porcelain Co., Ltd.	B487
Chaozhou Xinlong Porcelain Industrial Co., Ltd.	B488
Chaozhou Xinyu Porcelain Industrial Co., Ltd.	B489
Chaozhou Xinyue Ceramics Manufacture Co., Ltd.	B490
Chaozhou Yangguang Ceramics Co., Ltd.	B491
Chaozhou Yinhe Ceramics Co., Ltd.	B493
Chaozhou Yongsheng Ceramics Manufacturing Co., Ltd.	B494
Chaozhou Yongxuan Domestic Ceramics Manufactory Co., Ltd.	B495
Chaozhou Yu Ri Ceramics Making Co., Ltd.	B496
Chaozhou Yuefeng Ceramics Ind. Co., Ltd.	B497
Chaozhou Yufeng Ceramics Making Factory	B498
Chaozhou Zhongxia Porcelain Factory Co., Ltd.	B499
Chaozhou Zhongye Ceramics Co., Ltd.	B500
Dabu Yongxingxiang Ceramics Co., Ltd.	B501
Dapu Fuda Ceramics Co., Ltd.	B502
Dapu Taoyuan Porcelain Factory	B503
Dasheng Ceramics Co., Ltd. Dehua	B504
De Hua Hongshun Ceramic Co., Ltd.	B505
Dehua Hongsheng Ceramic Co., Ltd.	B506
Dehua Jianyi Porcelain Industry Co., Ltd.	B507
Dehua Kaiyuan Porcelain Industry Co., Ltd.	B508
Dehua Ruyuan Gifts Co., Ltd.	B509
Dehua Xinmei Ceramics Co., Ltd.	B510
Dongguan Kennex Ceramic Ltd.	B511
Dongguan Shilong Kyocera Co., Ltd.	B512
Dongguan Yongfuda Ceramics Co., Ltd.	B513
Excellent Porcelain Co., Ltd.	B515
Fair-Link Limited (Xiamen)	B516
Far East (chaozhou) Ceramics Factory Co., Ltd.	B518
Fengfeng Mining District Yuhang Ceramic Co. Ltd. („Yuhang”)	B519
Foshan Metart Company Limited	B520
Fujian Jiashun Art&Crafts Co., Ltd.	B521
Fujian Dehua Chengyi Ceramics Co., Ltd.	B522
Fujian Dehua Five Continents Ceramic Manufacturing Co., Ltd.	B523
Fujian Dehua Fujue Ceramics Co., Ltd.	B524
Fujian Dehua Full Win Crafts Co., Ltd.	B525
Fujian Dehua Fusheng Ceramics Co., Ltd.	B526
Fujian Dehua Gentle Porcelain Co., Ltd.	B527
Fujian Dehua Guanhong Ceramic Co., Ltd.	B528
Fujian Dehua Guanjie Ceramics Co., Ltd.	B529
Luzerne (Fujian) Group Co., Ltd.	B530
Fujian Dehua Hongda Ceramics Co., Ltd.	B531
Fujian Dehua Hongsheng Arts & Crafts Co., Ltd.	B532
Fujian Dehua Hongyu Ceramic Co., Ltd.	B533
Fujian Dehua Huachen Ceramics Co., Ltd.	B534
Fujian Dehua Huaxia Ceramics Co., Ltd.	B535
Fujian Dehua Huilong Ceramic Co., Ltd.	B536
Fujian Dehua Jingyi Ceramics Co., Ltd.	B537
Fujian Dehua Jinhua Porcelain Co., Ltd.	B538
Fujian Dehua Jinzhu Ceramics Co., Ltd.	B539
Fujian Dehua Lianda Ceramic Co., Ltd.	B540
Fujian Dehua Myinghua Ceramics Co., Ltd.	B541
Fujian Dehua Pengxin Ceramics Co., Ltd.	B542
Fujian Dehua Shisheng Ceramics Co., Ltd.	B544
Fujian Dehua Will Ceramic Co., Ltd.	B545
Fujian Dehua Xianda Ceramic Factory	B546
Fujian Dehua Xianghui Ceramic Co., Ltd.	B547
Fujian Dehua Yonghuang Ceramic Co., Ltd.	B549
Fujian Dehua Yousheng Ceramics Co., Ltd.	B550
Fujian Dehua You-Young Crafts Co., Ltd.	B551
Fujian Dehua Zhenfeng Ceramics Co., Ltd.	B552
Fujian Dehua Zhennan Ceramics Co., Ltd.	B553
Fujian Jackson Arts and Crafts Co., Ltd.	B554
Fujian Jiamei Group Corporation	B555
Fujian Province Dehua County Beatrot Ceramic Co., Ltd.	B557
Fujian Province Yongchun County Foreign Processing and Assembling Corporation	B558
Fujian Quanzhou Longpeng Group Co., Ltd.	B559
Fujian Dehua S&M Arts Co., Ltd., și Fujian Taigu Ceramics Co., Ltd.	B560
Fung Lin Wah Group	B561
Ganzhou Koin Structure Ceramics Co., Ltd.	B562
Global Housewares Factory	B563
Guangdong Baofeng Ceramic Technology Development Co., Ltd.	B564
Guangdong Bening Ceramics Industries Co., Ltd.	B565
Guangdong Daye Porcelain Co., Ltd.	B566
Guangdong Dongbao Group Co., Ltd.	B567
Guangdong Huaxing Ceramics Co., Ltd.	B568
Guangdong Quanfu Ceramics Ind. Co., Ltd.	B569
Guangdong Shunqiang Ceramics Co., Ltd	B570
Guangdong Shunxiang Porcelain Co., Ltd.	B571
Guangdong Sitong Group Co., Ltd.	B572
GuangDong XingTaiYi Porcelain Co., Ltd	B574
Guangdong Yutai Porcelain Co., Ltd.	B575
Guangdong Zhentong Ceramics Co., Ltd	B576
Guangxi Baian Ceramic Co. Ltd	B577
Guangxi Beiliu City Ming Chao Porcelain Co., Ltd.	B578
Guangxi Beiliu Huasheng Porcelain Ltd.	B580
Guangxi Beiliu Newcentury Ceramic Llc.	B581
Guangxi Beiliu Qinglang Porcelain Trade Co., Ltd.	B582
Guangxi Beiliu Xiongfa Ceramics Co., Ltd.	B584
Guangxi Beiliu Yujie Porcelain Co., Ltd.	B585
Guangxi Beiliu Zhongli Ceramics Co., Ltd	B586
Guangxi Nanshan Porcelain Co., Ltd.	B587
Guangxi Yulin Rongxing Ceramics Co., Ltd.	B589
Guangzhou Chaintime Porcelain Co., Ltd.	B590
Haofa Ceramics Co., Ltd. of Dehua Fujian	B591
Hebei Dersun Ceramic Co., Ltd.	B592
Hebei Great Wall Ceramic Co., Ltd.	B593
Henan Ruilong Ceramics Co., Ltd	B594
Henghui Porcelain Plant Liling Hunan China	B595
Huanyu Ceramic Industrial Co., Ltd. Liling Hunan China	B596
Hunan Baihua Ceramics Co., Ltd.	B597
Hunan Eka Ceramics Co., Ltd.	B598
Hunan Fungdeli Ceramics Co., Ltd.	B599
Hunan Gaofeng Ceramic Manufacturing Co., Ltd.	B600
Hunan Huari Ceramic Industry Co., Ltd	B601
Hunan Huayun Ceramics Factory Co., Ltd	B603
Hunan Liling Tianxin China Industry Ltd.	B604
Hunan Provincial Liling Chuhua Ceramic Industrial Co., Ltd.	B605
Hunan Quanxiang Ceramics Corp. Ltd.	B606
Hunan Rslee Ceramics Co., Ltd	B607
Hunan Taisun Ceramics Co., Ltd.	B608
Hunan Victor Imp. & Exp. Co., Ltd	B609
Hunan Xianfeng Ceramic Industry Co.,Ltd	B611
Jiangsu Gaochun Ceramics Co., Ltd.	B612
Jiangsu Yixing Fine Pottery Corp., Ltd.	B613
Jiangxi Global Ceramic Co., Ltd.	B614
Jiangxi Kangshu Porcelain Co.,Ltd.	B615
Jingdezhen F&B Porcelain Co., Ltd.	B616
Jingdezhen Yuanjing Porcelain Industry Co., Ltd.	B617
Jiyuan Jukang Xinxing Ceramics Co., Ltd.	B618
Junior Star Ent’s Co., Ltd.	B620
K&T Ceramics International Co., Ltd.	B621
Kam Lee (Xing Guo) Metal and Plastic Fty. Co., Ltd.	B622
Karpery Industrial Co., Ltd. Hunan China	B623
Kilncraft Ceramics Ltd.	B624
Lian Jiang Golden Faith Porcelain Co., Ltd.	B625
Liling Gaojia Ceramic Industry Co., Ltd	B626
Liling GuanQian Ceramic Manufacture Co., Ltd.	B627
Liling Huahui Ceramic Manufacturing Co., Ltd.	B628
Liling Huawang Ceramics Manufacturing Co., Ltd.	B629
Liling Jiahua Porcelain Manufacturing Co., Ltd	B630
Liling Jialong Porcelain Industry Co., Ltd	B631
Liling Kaiwei Ceramic Co., Ltd.	B633
Liling Liangsheng Ceramic Manufacture Co., Ltd.	B634
Liling Liuxingtan Ceramics Co., Ltd	B635
Liling Minghui Ceramics Factory	B636
Liling Pengxing Ceramic Factory	B637
Liling Quanhu Industries General Company	B638
Liling Ruixiang Ceramics Industrial Co., Ltd.	B640
Liling Santang Ceramics Manufacturing Co., Ltd.	B641
Liling Shenghua Industrial Co., Ltd.	B642
Liling Spring Ceramic Industry Co., Ltd	B643
Liling Tengrui Industrial and Trading Co.,Ltd.	B644
Liling Top Collection Industrial Co., Ltd	B645
Liling United Ceramic-Ware Manufacturing Co., Ltd.	B646
Liling Yonghe Porcelain Factory	B647
Liling Yucha Ceramics Co., Ltd.	B648
Liling Zhengcai Ceramic Manufacturing Co., Ltd	B649
Linyi Jinli Ceramics Co., Ltd.	B650
Linyi Pengcheng Industry Co., Ltd.	B651
Linyi Wanqiang Ceramics Co., Ltd.	B652
Linyi Zhaogang Ceramics Co., Ltd.	B653
Liveon Industrial Co., Ltd.	B654
Long Da Bone China Co., Ltd.	B655
Meizhou Lianshunchang Trading Co., Ltd.	B657
Meizhou Xinma Ceramics Co., Ltd.	B658
Meizhou Yuanfeng Ceramic Industry Co., Ltd.	B659
Meizhou Zhong Guang Industrial Co., Ltd.	B660
Miracle Dynasty Fine Bone China (Shanghai) Co., Ltd.	B661
Photo USA Electronic Graphic Inc.	B662
Quanzhou Allen Light Industry Co., Ltd.	B663
Quanzhou Chuangli Craft Co., Ltd.	B664
Quanzhou Dehua Fangsheng Arts Co., Ltd.	B665
Quanzhou Haofu Gifts Co., Ltd.	B666
Quanzhou Hongsheng Group Corporation	B667
Quanzhou Jianwen Craft Co., Ltd.	B668
Quanzhou Kunda Gifts Co., Ltd.	B669
Quanzhou Yongchun Shengyi Ceramics Co., Ltd.	B670
Raoping Bright Future Porcelain Factory („RBF”)	B671
Raoping Sanrao Yicheng Porcelain Factory	B672
Raoping Sanyi Industrial Co., Ltd.	B673
Raoping Suifeng Ceramics and Glass Factory	B674
Raoping Xinfeng Yangda Colour Porcelain FTY	B675
Red. Star Ceramics Limited	B676
Rong Lin Wah Industrial (Shenzhen) Co., Ltd.	B677
Shandong Futai Ceramics Co., Ltd.	B679
Shandong Gaode Hongye Ceramics Co., Ltd.	B680
Shandong Kunlun Ceramic Co., Ltd.	B681
Shandong Zhaoding Porcelain Co., Ltd.	B682
Shantou Ceramics Industry Supply & Marketing Corp.	B683
Sheng Hua Ceramics Co., Ltd.	B684
Shenzhen Baoshengfeng Imp. & Exp. Co., Ltd.	B685
Shenzhen Bright Future Industry Co., Ltd. („SBF”)	B686
Shenzhen Ehome Enterprise Ltd	B688
Shenzhen Ever Nice Industry Co., Ltd.	B689
Shenzhen Fuliyuan Porcelain Co., Ltd.	B690
Shenzhen Full Amass Ind. Dev. Co. Ltd	B691
Shenzhen Gottawa Industrial Ltd.	B694
Shenzhen Hiker Housewares Ltd.	B695
Shenzhen Hua Mei Industry Development Ltd	B696
Shenzhen Mingsheng Ceramic Ltd.	B697
Shenzhen Senyi Porcelain Industry Co. Ltd.	B698
Shenzhen SMF Investment Co., Ltd	B699
Shenzhen Tao Hui Industrial Co., Ltd.	B700
Shenzhen Topchoice Industries Limited	B701
Shenzhen Trueland Industrial Co., Ltd.	B702
Shenzhen Universal Industrial Co., Ltd.	B703
Shenzhen Zhan Peng Xiang Industrial Co., Ltd.	B704
Shijiazhuang Kuangqu Huakang Porcelain Co., Ltd.	B705
Shun Sheng Da Group Co., Ltd. Quanzhou Fujian	B706
Stechcol Ceramic Crafts Development (Shenzhen) Co., Ltd.	B707
Taiyu Ceramic Co., Ltd. Liling Hunan China	B708
Tangshan Beifangcidu Ceramic Group Co., Ltd.	B709
Tangshan Boyu Osseous Ceramic Co., Ltd.	B710
Tangshan Chinawares Trading Co., Ltd	B711
Tangshan Golden Ceramic Co., Ltd.	B713
Tangshan Haigelei Fine Bone Porcelain Co., Ltd.	B714
Tangshan Hengrui Porcelain Industry Co., Ltd.	B715
Tangshan Huamei Porcelain Co., Ltd.	B716
Tangshan Huaxincheng Ceramic Products Co., Ltd.	B717
Tangshan Huyuan Bone China Co., Ltd.	B718
Tangshan Imperial-Hero Ceramics Co., Ltd.	B719
Tangshan Jinfangyuan Bone China Manufacturing Co., Ltd.	B720
Tangshan Keyhandle Ceramic Co., Ltd.	B721
Tangshan Longchang Ceramics Co., Ltd.	B722
Tangshan Masterwell Ceramic Co., Ltd.	B723
Tangshan Shiyu Commerce Co., Ltd.	B725
Tangshan Xueyan Industrial Co., Ltd.	B726
Tangshan Yida Industrial Corp.	B727
Tao Yuan Porcelain Factory	B728
Teammann Co., Ltd.	B729
The China & Hong Kong Resources Co., Ltd.	B730
The Great Wall of Culture Group Holding Co., Ltd Guangdong	B731
Tienshan (Handan) Tableware Co., Ltd. („Tienshan”)	B732
Topking Industry (China) Ltd.	B733
Weijian Ceramic Industrial Co., Ltd.	B734
Weiye Ceramics Co., Ltd.	B735
Winpat Industrial Co., Ltd.	B736
Xiamen Acrobat Splendor Ceramics Co., Ltd.	B737
Xiamen Johnchina Fine Polishing Tech Co., Ltd.	B738
Xiangqiang Ceramic Manufacturing Co., Ltd. Liling City Hunan	B739
Xin Xing Xian XinJiang Pottery Co., Ltd.	B740
Xinhua County Huayang Porcelain Co., Ltd.	B741
Yangjiang Shi Ba Zi Kitchen Ware Manufacturing Co., Ltd.	B743
Yanling Hongyi Import N Export Trade Co., Ltd.	B744
Ying-Hai (Shenzhen) Industry Dev. Co., Ltd.	B745
Yiyang Red. Star Ceramics Ltd.	B746
China Yong Feng Yuan Co., Ltd.	B747
Yongchun Dahui Crafts Co., Ltd.	B748
Yu Yuan Ceramics Co., Ltd.	B749
Yuzhou City Kongjia Porcelain Co., Ltd.	B750
Zeal Ceramics Development Co., Ltd, Shenzhen, China	B753
Zhangjiakou Xuanhua Yici Ceramics Co., Ltd. („Xuanhua Yici”)	B754
Zhejiang Nansong Ceramics Co., Ltd.	B755
Zibo Boshan Shantou Ceramic Factory	B756
Zibo CAC Chinaware Co., Ltd.	B757
Zibo Fortune Light Industrial Products Co., Ltd.	B758
Zibo GaoDe Ceramic Technology & Development Co., Ltd.	B760
Zibo Hongda Ceramics Co., Ltd.	B761
Zibo Jinxin Light Industrial Products Co., Ltd.	B762
Zibo Kunyang Ceramic Corporation Limited	B763
Liling Xinyi Ceramics Industry Ltd.	B957
Gemmi (Shantou) Industrial Co., Ltd.	B958
Jing He Ceramics Co., Ltd	B959
Fujian Dehua Huamao Ceramics Co., Ltd	C303
Fujian Dehua Jiawei Ceramics Co., Ltd	C304
Fujian Dehua New Qili Arts Co., Ltd	C305
Quanzhou Dehua Hengfeng Ceramics Co., Ltd	C306
Fujian Dehua Sanfeng Ceramics Co. Ltd	C485

ANEXA 2

Declarația producătorului pentru vânzarea directă la export

Factura comercială valabilă menționată la articolul 1 alineatul (6) litera (a) trebuie să includă o declarație semnată de un reprezentant oficial al producătorului, după următorul model:

1.	Numele și funcția reprezentantului producătorului.

Următoarea declarație: „Subsemnatul certific că (volumul în kg) de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică, vândute la export în Uniunea Europeană, care fac obiectul prezentei facturi, au fost fabricate de (numele și adresa societății) (codul adițional TARIC) în Republica Populară Chineză. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”

3.	Data și semnătura.

ANEXA 3

Declarația producătorului pentru vânzarea indirectă la export

Factura comercială emisă de producător către comerciant menționată la articolul 1 alineatul (6) litera (b) trebuie să includă o declarație a producătorului chinez, semnată de un reprezentant al producătorului care emite factura pentru această tranzacție către comerciant, după următorul model:

1.	Numele și funcția reprezentantului producătorului.

Următoarea declarație: „Subsemnatul certific că (volumul în kg) de articole de masă și articole de bucătărie, vândute comerciantului (numele comerciantului) (țara comerciantului), care fac obiectul prezentei facturi, au fost fabricate de societatea noastră (numele și adresa societății) (codul adițional TARIC) în Republica Populară Chineză. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.”

3.	Data și semnătura.

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/168

DECIZIA

nr. 256/2018 A COMITETULUI MIXT AL SEE

din 5 decembrie 2018

de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE [2019/2132]

COMITETUL MIXT AL SEE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”), în special articolul 98,

întrucât:

(1)	Regulamentul delegat (UE) 2017/1800 al Comisiei din 29 iunie 2017 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 151/2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1) trebuie încorporat în Acordul privind SEE.

(2)	Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1073 a Comisiei din 1 iulie 2016 privind echivalența piețelor contractelor desemnate din Statele Unite ale Americii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2) trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(3)	Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2270 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența burselor aprobate din Singapore în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(4)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2271 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența burselor de instrumente financiare și a burselor de mărfuri din Japonia în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(5)	Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2272 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența piețelor financiare din Australia în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5) trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(6)	Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2273 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența burselor recunoscute din Canada în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6) trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(7)	Prin urmare, anexa IX la Acordul privind SEE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa IX la Acordul privind SEE se modifică după cum urmează:

După punctul 31bcai [Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2042 a Comisiei] se adaugă următoarele puncte:

„31bcaj.

32016 D 1073: Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1073 a Comisiei din 1 iulie 2016 privind echivalența piețelor contractelor desemnate din Statele Unite ale Americii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 178, 2.7.2016, p. 24).

31bcak.

32016 D 2270: Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2270 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența burselor aprobate din Singapore în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 342, 16.12.2016, p. 42).

31bcal.

32016 D 2271: Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2271 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența burselor de instrumente financiare și a burselor de mărfuri din Japonia în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 342, 16.12.2016, p. 45).

31bcam.

32016 D 2272: Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2272 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența piețelor financiare din Australia în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 342, 16.12.2016, p. 48).

31bcan.

32016 D 2273: Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2273 a Comisiei din 15 decembrie 2016 privind echivalența burselor recunoscute din Canada în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 342, 16.12.2016, p. 51).”

La punctul 31bch [Regulamentul delegat (UE) nr. 151/2013 al Comisiei] se adaugă următorul text:

„ , astfel cum a fost modificat prin:

—	32017 R 1800: Regulamentul delegat (UE) 2017/1800 al Comisiei din 29 iunie 2017 (JO L 259, 7.10.2017, p. 14).”

Articolul 2

Textele Regulamentului delegat (UE) 2017/1800 și ale Deciziilor de punere în aplicare (UE) 2016/1073, (UE) 2016/2270, (UE) 2016/2271, (UE) 2016/2272 și (UE) 2016/2273 în limbile islandeză și norvegiană, care urmează să fie publicate în suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt autentice.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la 6 decembrie 2018, cu condiția să se fi efectuat toate notificările prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Acordul privind SEE (7).

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în secțiunea SEE și în suplimentul SEE ale Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 5 decembrie 2018.

Pentru Comitetul mixt al SEE

Președintele

Oda Helen SLETNES

(1) JO L 259, 7.10.2017, p. 14.

(2) JO L 178, 2.7.2016, p. 24.

(3) JO L 342, 16.12.2016, p. 42.

(4) JO L 342, 16.12.2016, p. 45.

(5) JO L 342, 16.12.2016, p. 48.

(6) JO L 342, 16.12.2016, p. 51.

(7) Nu au fost semnalate obligații constituționale.

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/170

DECIZIA nr. 79/2019 A COMITETULUI MIXT AL SEE

din 29 martie 2019

de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE 2019/2133

COMITETUL MIXT AL SEE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”), în special articolul 98,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), astfel cum a fost rectificat în JO L 208, 2.8.2013, p. 68, în JO L 321, 30.11.2013, p. 6 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 2, trebuie încorporat în Acordul privind SEE.

(2)

Regulamentul (UE) 2017/2395 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește măsurile tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor proprii al introducerii IFRS 9 și pentru tratamentul expunerilor mari al anumitor expuneri din sectorul public denominate în moneda națională a oricărui stat membru (2) trebuie încorporat în Acordul privind SEE.

(3)

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (3), astfel cum a fost rectificată în JO L 208, 2.8.2013, p. 73 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 1, trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE se referă la „instituțiile-mamă din UE”, „societățile financiare holding-mamă din UE” și „societățile financiare holding mixte-mamă din UE”, care, în contextul Acordului privind SEE, sunt înțelese ca făcând referire la entitățile care corespund definițiilor relevante stabilite în regulament, care își au sediul într-o parte contractantă la Acordul privind SEE și care nu sunt sucursale ale niciunei alte instituții înființate în oricare altă parte contractantă la Acordul privind SEE.

(5)	Directiva 2013/36/UE abrogă Directivele 2006/48/CE (4) și 2006/49/CE (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului, care sunt încorporate în Acordul privind SEE și care, prin urmare, ar trebui eliminate din respectivul acord.

(6)

Potențialul de reduceri nejustificate ale cerințelor privind fondurile proprii care rezultă din utilizarea modelelor interne a fost, printre altele, limitat de legislația națională de punere în aplicare a articolului 152 din Directiva 2006/48/CE, care, la sfârșitul anului 2017, a fost înlocuită cu articolul 500 din Regulamentul (UE) 575/2013. Cu toate acestea, în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE există încă câteva dispoziții care le permit autorităților competente să abordeze aceeași problemă, inclusiv posibilitatea unor măsuri de contrabalansare a reducerilor nejustificate ale valorilor expunerilor ponderate la risc (a se vedea, de exemplu, articolul 104 din Directiva 2013/36/UE) și de impunere a marjelor de prudență în calibrarea modelelor interne [a se vedea, de exemplu, articolul 144 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 101 din Directiva 2013/36/UE].

(7)	Prin urmare, anexa IX la Acordul privind SEE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa IX la Acordul privind SEE se modifică după cum urmează:

Textul de la punctul 14 (Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului) se înlocuiește cu următorul text:

„32013 L 0036: Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338), astfel cum a fost rectificată în JO L 208, 2.8.2013, p. 73 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 1.

În sensul prezentului acord, dispozițiile directivei se citesc cu următoarele adaptări:

(a)

Fără a se aduce atingere dispozițiilor din Protocolul 1 la prezentul acord, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, termenii «stat membru (state membre)» și «autorități competente» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din directivă, statele AELS și, respectiv, autoritățile lor competente.

(b)	Trimiterile la «băncile centrale din SEBC» sau la «băncile centrale» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din directivă, și băncile centrale naționale din statele AELS.

(c)	Trimiterile din directivă la alte acte sunt considerate relevante în măsura și sub forma în care actele respective sunt încorporate în prezentul acord.

(d)

Trimiterile din directivă la competențele ABE prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului se înțeleg ca referindu-se, în cazurile prevăzute la punctul 31g din prezenta anexă și în conformitate cu acesta, la competențele Autorității AELS de Supraveghere în ceea ce privește statele AELS.

(e)

La articolul 2 alineatul (5) se introduce următorul punct:

«(11a)

În Islanda, „Byggðastofnun”, „Íbúðalánasjóður” și „Lánasjóður sveitarfélaga ohf”;»;

(f)

La articolul 6, la litera (a) se adaugă următorul paragraf:

«Autoritățile competente ale statelor AELS cooperează în spiritul încrederii și al respectului reciproc deplin, în special pentru a asigura circulația unor informații pertinente și fiabile între ele și părțile la SESF și cu Autoritatea AELS de Supraveghere. Autoritățile competente din statele membre ale UE cooperează în același mod cu autoritățile competente ale statelor AELS.»

(g)

Articolul 47 alineatul (3) nu se aplică în ceea ce privește statele AELS. Un stat AELS poate conveni, prin acorduri încheiate cu una sau mai multe țări terțe, să aplice dispozițiile care acordă sucursalelor unei instituții de credit cu sediul central într-o țară terță un tratament identic pe teritoriul respectivului stat AELS.

Părțile contractante se informează și se consultă reciproc înainte de a încheia acorduri cu țări terțe în temeiul articolului 47 alineatul (3) sau al primului alineat de la prezentul punct, după caz.

Ori de câte ori Uniunea Europeană negociază cu una sau mai multe țări terțe în vederea încheierii unui acord în temeiul articolului 47 alineatul (3) și un astfel de acord se referă la obținerea unui tratament național sau a unui acces eficient pe piață pentru sucursalele instituțiilor de credit cu sediul central într-un stat membru al Uniunii Europene în țările terțe în cauză, Uniunea Europeană depune eforturi pentru a obține un tratament echivalent pentru sucursalele instituțiilor de credit cu sediul central într-un stat AELS.

(h)

Articolul 48 nu se aplică. În cazul în care un stat AELS încheie un acord cu una sau mai multe țări terțe cu privire la mijloacele de exercitare a supravegherii pe bază consolidată asupra instituțiilor ale căror societăți-mamă își au sediul central într-o țară terță și asupra instituțiilor situate în țări terțe ale căror societăți-mamă, indiferent dacă acestea sunt instituții, societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte, își au sediul central în respectivul stat AELS, respectivul acord urmărește să asigure faptul că ABE poate obține de la autoritatea competentă din respectivul stat AELS informațiile primite de la autoritățile naționale ale țărilor terțe în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(i)	La articolul 53 alineatul (2), înaintea cuvintelor «în conformitate cu prezenta directivă», se introduc cuvintele «sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere».

(j)	La articolul 58 alineatul (1) litera (d), după cuvântul «AEVMP» se introduc cuvintele «sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere».

(k)	La articolul 89 alineatul (5), cuvintele «actele legislative viitoare ale Uniunii pentru obligațiile de comunicare» se înlocuiesc cu cuvintele «actele legislative viitoare aplicabile în temeiul Acordului privind SEE prevăd obligații de comunicare care».

(l)	La articolul 114 alineatul (1), în ceea ce privește Liechtenstein, cuvintele «o bancă centrală din SEBC» se înlocuiesc cu cuvintele «autoritatea competentă».

(m)	La articolul 117 alineatul (1) al doilea paragraf, după cuvântul «ABE» se introduc cuvintele «sau cu Autoritatea AELS de Supraveghere, după caz».

(n)	La articolul 133 alineatele (14) și (15), după cuvântul «Comisia» se introduc cuvintele «sau, în ceea ce privește statele AELS, Comitetul permanent al statelor AELS».

(o)	La articolul 151 alineatul (1), în ceea ce privește statele AELS, după cuvintele «în conformitate cu» se introduc cuvintele «o decizie a Comitetului mixt al SEE care conține».”

După punctul 14 (Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului) se introduce următorul text:

„14a.

32013 R 0575: Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1), astfel cum a fost rectificat în JO L 208, 2.8.2013, p. 68, în JO L 321, 30.11.2013, p. 6 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 2, astfel cum a fost modificat prin:

—	32017 R 2395: Regulamentul (UE) 2017/2395 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 (JO L 345, 27.12.2017, p. 27).

În sensul prezentului acord, dispozițiile regulamentului se citesc cu următoarele adaptări:

(a)

Fără a se aduce atingere dispozițiilor din Protocolul 1 la prezentul acord, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, termenii «stat membru (state membre)» și «autorități competente» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din regulament, statele AELS și, respectiv, autoritățile lor competente.

(b)	Trimiterile la «băncile centrale din SEBC» sau la «băncile centrale» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din regulament, băncile centrale naționale din statele AELS.

(c)	Trimiterile la alte acte din regulament sunt considerate relevante în măsura și în forma în care actele respective sunt încorporate în prezentul acord.

(d)

Trimiterile la prerogativele ABE prevăzute la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului în Regulament se înțeleg ca referindu-se, în cazurile prevăzute la punctul 31g din prezenta anexă și în conformitate cu acesta, la prerogativele Autorității AELS de Supraveghere în ceea ce privește statele AELS.

(e)	La articolul 4 alineatul (1) punctul 75, înaintea cuvântului «Suedia» se introduc cuvintele «Norvegia și».

(f)	La articolul 31 alineatul (1) litera (b), în ceea ce privește statele AELS, cuvântul «Comisie» se înlocuiește cu «Autoritatea AELS de Supraveghere».

(g)	La articolul 80 alineatele (1) și (2), după cuvântul «Comisia» se introduc cuvintele «sau, în cazul unui stat AELS, Autoritatea AELS de Supraveghere».

(h)	La articolul 329 alineatul (4), articolul 344 alineatul (2), articolul 352 alineatul (6), articolul 358 alineatul (4) și articolul 416 alineatul (5), în ceea ce privește statele AELS, după cuvintele «intrarea în vigoare a» se introduc cuvintele «deciziilor Comitetului mixt al SEE care conțin».

(i)

La articolul 395:

(i)	la alineatele (7) și (8), în ceea ce privește statele AELS, cuvântul «Consiliul» nu se aplică;

(ii)	în ceea ce privește statele AELS, alineatul (8) primul paragraf se citește după cum urmează: «Se conferă Comitetului permanent al statelor AELS competența de a adopta o decizie pentru a accepta sau a respinge măsurile propuse la nivel național menționate la alineatul (7).»;

(iii)

la alineatul (8) al doilea paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

«În termen de o lună de la primirea notificării menționate la alineatul (7), ABE își dă avizul cu privire la punctele menționate la alineatul respectiv Consiliului, Comisiei și statului membru în cauză sau, în cazul în care avizul său se referă la măsurile naționale propuse de un stat AELS, Comitetului permanent al statelor AELS și statului AELS în cauză.»

(j)

La articolul 458:

(i)

în ceea ce privește statele AELS, alineatul (2) primul paragraf se citește după cum urmează:

«În cazul în care autoritatea stabilită în conformitate cu alineatul (1) constată schimbări în intensitatea riscului macroprudențial sau sistemic manifestat în cadrul sistemului financiar care pot să genereze consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar și economia reală dintr-un anumit stat AELS, iar autoritatea respectivă consideră că riscul respectiv ar fi abordat mai bine prin intermediul unor măsuri mai stricte la nivel național, aceasta notifică Comitetul permanent al statelor AELS, Autoritatea AELS de Supraveghere, CERS și ABE cu privire la acest fapt și transmite probe cantitative sau calitative relevante cu privire la toate elementele următoare:»;

(ii)

în ceea ce privește statele AELS, alineatul (4) primul paragraf se citește după cum urmează:

«Se conferă Comitetului permanent al statelor AELS, care acționează în temeiul unei propuneri a Autorității AELS de Supraveghere, competența de a adopta un act de punere în aplicare pentru respingerea proiectelor de măsuri naționale menționate la alineatul (2) litera (d).»;

(iii)

la alineatul (4) al doilea paragraf se adaugă următorul text:

«În cazul în care avizele lor se referă la proiecte de măsuri la nivel național ale unui stat AELS, CERS și ABE își transmit avizele Comitetului permanent al statelor AELS, Autorității AELS de Supraveghere și statului AELS în cauză.»;

(iv)

în ceea ce privește statele AELS, al treilea până la al optulea paragraf de la alineatul (4) se citesc după cum urmează:

«Ținând cont în mod special de avizele menționate la al doilea paragraf și dacă există probe robuste, puternice și detaliate că măsura va avea un impact negativ asupra pieței interne care depășește beneficiile legate de stabilitatea financiară care rezultă din reducerea riscului sistemic sau macroprudențial identificat, Autoritatea AELS de Supraveghere poate, în termen de o lună, să propună Comitetului permanent al statelor AELS să respingă proiectele de măsuri naționale propuse.

În absența unei propuneri a Autorității AELS de Supraveghere în perioada respectivă de o lună, statul AELS în cauză poate adopta imediat proiectele de măsuri la nivel național pentru o perioadă de până la doi ani sau până la încetarea existenței riscului macroprudențial sau sistemic, dacă aceasta are loc mai devreme.

Comitetul permanent al statelor AELS decide asupra propunerii Autorității AELS de Supraveghere în termen de o lună de la primirea propunerii și își expune motivele de respingere sau de acceptare a proiectelor de măsuri naționale.

Comitetul permanent al statelor AELS respinge proiectele de măsuri naționale propuse numai dacă consideră că nu se îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)	schimbările în intensitatea riscului macroprudențial sau sistemic sunt de natură să prezinte o amenințare la adresa stabilității financiare la nivel național;

(b)	articolele 124 și 164 din prezentul regulament și articolele 101, 103, 104, 105, 133 și 136 din Directiva 2013/36/UE nu pot aborda în mod adecvat riscul macroprudențial sau sistemic identificat, ținând seama de eficacitatea relativă a măsurilor respective;

(c)

proiectele de măsuri la nivel național sunt mai adecvate în vederea abordării riscului macroprudențial sau sistemic identificat și nu implică efecte negative disproporționate asupra sistemului financiar în ansamblu sau asupra unor părți ale acestuia, în alte părți contractante sau la nivel global în SEE, creând sau formând astfel un obstacol pentru funcționarea pieței interne;

(d)	chestiunea privește un singur stat AELS și

(e)	riscurile nu au fost abordate prin alte măsuri din prezentul regulament sau din Directiva 2013/36/UE.

Evaluarea Comitetului permanent al statelor AELS ține seama de avizele CERS și ABE și se bazează pe probele prezentate în conformitate cu alineatul (2) de autoritatea stabilită în conformitate cu alineatul (1).

În absența unei decizii a Comitetului permanent al statelor AELS de respingere a proiectelor de măsuri naționale în termen de o lună de la primirea propunerii de către Autoritatea AELS de Supraveghere, statul AELS poate adopta măsurile și le poate aplica pentru o perioadă de până la doi ani sau până la încetarea existenței riscului macroprudențial sau sistemic, dacă aceasta are loc mai devreme.»;

(v)

în ceea ce privește statele AELS, alineatul (6) se citește după cum urmează:

«În cazul în care un stat AELS recunoaște măsurile stabilite în conformitate cu prezentul articol, acesta notifică Comitetul permanent al statelor AELS, Autoritatea AELS de Supraveghere, ABE, CERS și partea contractantă la Acordul privind SEE autorizată să aplice măsurile respective.»

(k)	La articolul 467 alineatul (2), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «Comisia adoptă un regulament» se citesc «intră în vigoare o decizie a Comitetului mixt al SEE care conține un regulament adoptat».

(l)

La articolul 497, în ceea ce privește statele AELS:

(i)	la alineatele (1) și (2), după cuvintele «data intrării în vigoare a celei mai recente» se introduc cuvintele «decizii a Comitetului mixt al SEE care conțin»;

(ii)	la alineatul (1), cuvintele «au fost adoptate» se citesc «se aplică în SEE».”

La punctul 31bc [Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului]:

(a)

se adaugă următoarea liniuță:

„—	32013 R 0575: Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1), astfel cum a fost rectificat în JO L 208, 2.8.2013, p. 68, JO L 321, 30.11.2013, p. 6 și JO L 20, 25.1.2017, p. 2.”

(b)

la adaptarea (zh) se adaugă următorul text:

„(v)	la alineatul 5a, în ceea ce privește statele AELS, după cuvintele «data intrării în vigoare a ultimei» se introduc cuvintele «decizii a Comitetului Mixt al SEE care conțin».”

La punctul 31ea (Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului) se adaugă următoarea liniuță:

„—	32013 L 0036: Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 (JO L 176, 27.6.2013, p. 338), astfel cum a fost rectificată în JO L 208, 2.8.2013, p. 73 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 1.”

5.	Textul de la punctul 31 (Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului) se elimină.

Articolul 2

Textele Regulamentelor (UE) nr. 575/2013, astfel cum au fost rectificate în JO L 208, 2.8.2013, p. 68, în JO L 321, 30.11.2013, p. 6 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 2, și (UE) 2017/2395 și Directiva 2013/36/UE, astfel cum a fost rectificată în JO L 208, 2.8.2013, p. 73 și în JO L 20, 25.1.2017, p. 1, în limbile islandeză și norvegiană, care urmează să fie publicate în Suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt autentice.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la 30 martie 2019, cu condiția să se fi efectuat toate notificările prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Acordul privind SEE (*1).

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în secțiunea SEE și în suplimentul SEE ale Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 29 martie 2019.

Pentru Comitetul mixt al SEE,

Președintele,

Claude MAERTEN

(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(2) JO L 345, 27.12.2017, p. 27.

(3) JO L 176, 27.6.2013, p. 338.

(4) JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(5) JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

(*1) Au fost semnalate obligații constituționale.

Declarația comună a părților contractante

privind Decizia nr. 79/2019 a Comitetului mixt al SEE din 29 martie 2019 de încorporare a Directivei 2013/36/UE în Acordul privind SEE

Ambele părți contractante înțeleg că includerea în Acordul SEE a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE nu aduce atingere normelor naționale de aplicare generală privind verificarea investițiilor străine directe în ceea ce privește securitatea sau ordinea publică.

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/176

DECIZIA nr. 125/2019 A COMITETULUI MIXT AL SEE

din 8 mai 2019

de modificare a anexei IX (Servicii financiare) și a anexei XIX (Protecția consumatorilor) la Acordul privind SEE [2019/2134]

COMITETUL MIXT AL SEE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”), în special articolul 98,

întrucât:

(1)

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (1), astfel cum a fost rectificată în JO L 246, 23.9.2015, p. 11, trebuie încorporată în Acordul privind SEE.

(2)	Prin urmare, anexele IX și XIX la Acordul privind SEE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa IX la Acordul privind SEE se modifică după cum urmează:

La punctul 31g [Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului] se adaugă următoarea liniuță:

„—	32014 L 0017: Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34), astfel cum a fost rectificată în JO L 246, 23.9.2015, p. 11.”

După punctul 31i [Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului] se introduce următorul text:

„31j.

32014 L 0017: Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34), astfel cum a fost rectificată în JO L 246, 23.9.2015, p. 11.

În sensul prezentului acord, dispozițiile directivei se citesc cu următoarele adaptări:

(a)

În pofida dispozițiilor din Protocolul 1 la prezentul acord, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, termenii «stat membru (state membre)» și «autorități competente» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din directivă, statele AELS și, respectiv, autoritățile lor competente.

(b)	La articolul 5 alineatul (3) litera (b), după cuvintele «Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE)» se inserează cuvintele «sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere».

(c)	La articolul 12 alineatul (3) și la articolul 27 alineatul (3), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «20 martie 2014» se citesc «data intrării în vigoare a Deciziei nr. 125/2019 a Comitetului mixt al SEE din 8 mai 2019».

(d)	La articolul 14 alineatul (5), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «20 martie 2014» se citesc «data intrării în vigoare a Deciziei nr. 125/2019 a Comitetului mixt al SEE din 8 mai 2019», iar cuvintele «până la 21 martie 2019» se citesc «timp de cinci ani de la data respectivă».

(e)

La articolul 26 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

«Liechtenstein este exceptat de la monitorizarea statistică prevăzută la articolul 26 alineatul (2).»

(f)	La articolul 34 alineatul (2) al cincilea paragraf și alineatul (4) litera (b), cuvintele «ABE poate acționa» se înlocuiesc cu cuvintele «ABE sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere poate acționa».

(g)

La articolul 37, cuvintele «ABE poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv și orice decizii cu caracter obligatoriu luate de ABE» se înlocuiesc cu cuvintele «ABE sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere poate acționa în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin articolul respectiv și orice decizii cu caracter obligatoriu luate de ABE sau, după caz, de Autoritatea AELS de Supraveghere».

(h)

La articolul 43, în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «21 martie 2016» și «20 martie 2014» se citesc «data intrării în vigoare a Deciziei nr. 125/2019 a Comitetului mixt al SEE din 8 mai 2019», iar cuvintele «21 martie 2017» se citesc «în termen de un an de la data intrării în vigoare a Deciziei nr. 125/2019 a Comitetului mixt al SEE din 8 mai 2019».”

Articolul 2

În anexa XIX la Acordul privind SEE, la punctul 7h (Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului) se adaugă următoarea liniuță:

„—	32014 L 0017: Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34), astfel cum a fost rectificată în JO L 246, 23.9.2015, p. 11.”

Articolul 3

Textele Directivei 2014/17/UE, astfel cum a fost rectificată în JO L 246, 23.9.2015, p. 11, în limbile islandeză și norvegiană, care urmează să fie publicate în suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, sunt autentice.

Articolul 4

Prezenta decizie intră în vigoare la data de 1 iunie 2019, cu condiția să se fi efectuat toate notificările prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Acordul privind SEE (*).

Articolul 5

Prezenta decizie se publică în secțiunea SEE și în suplimentul SEE ale Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 8 mai 2019.

Pentru Comitetul mixt al SEE

Președintele

Claude MAERTEN

(1) JO L 60, 28.2.2014, p. 34.

(*) Au fost semnalate obligații constituționale.

12.12.2019

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 321/178

Rectificare la Directiva delegată (UE) 2019/1846 a Comisiei din 8 august 2019 de modificare, în scopul adaptării la progresul științific și tehnic, a anexei III la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din aliajele de lipire utilizate la anumite motoare cu ardere internă

(Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 283 din 5 noiembrie 2019)

La pagina 42, articolul 2 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre adoptă și publică cel târziu până la 30 aprilie 2020 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 mai 2020.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.”

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 321

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 62 12 decembrie 2019

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DIRECTIVE
	*	Directiva (UE) 2019/2121 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește transformările, fuziunile și divizările transfrontaliere ( 1 )	1

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul delegat (UE) 2019/2122 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește anumite categorii de animale și de mărfuri exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră, controalele specifice privind bagajele personale ale pasagerilor și transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piață, și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 al Comisiei ( 1 )	45
*	Regulamentul delegat (UE) 2019/2123 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele pentru cazurile și condițiile în care se pot efectua controale de identitate și controale fizice vizând anumite mărfuri la punctele de control și în care se pot efectua controale documentare la distanță de posturile de inspecție la frontieră ( 1 )	64
*	Regulamentul Delegat (UE) 2019/2124 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele privind controalele oficiale ale transporturilor de animale și de bunuri care fac obiectul tranzitului, al transbordării și al continuării transportului pe teritoriul Uniunii și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 798/2008, (CE) nr. 1251/2008, (CE) nr. 119/2009, (UE) nr. 206/2010, (UE) nr. 605/2010, (UE) nr. 142/2011, (UE) nr. 28/2012 ale Comisiei, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/759 al Comisiei și a Deciziei 2007/777/CE a Comisiei ( 1 )	73
*	Regulamentul delegat (UE) 2019/2125 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele referitoare la efectuarea controalelor oficiale specifice vizând materialele de ambalaj din lemn, notificarea anumitor transporturi și măsurile care trebuie luate în caz de neconformitate	99
*	Regulamentul delegat (UE) 2019/2126 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele referitoare la controalele oficiale specifice vizând anumite categorii de animale și de mărfuri, măsurile care trebuie luate în urma efectuării acestor controale și anumite categorii de animale și de mărfuri exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră ( 1 )	104
*	Regulamentul delegat (UE) 2019/2127 al Comisiei din 10 octombrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește data aplicării anumitor dispoziții din Directivele 91/496/CEE, 97/78/CE și 2000/29/CE ale Consiliului ( 1 )	111
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2128 al Comisiei din 12 noiembrie 2019 de stabilire a modelului de certificat oficial și a normelor pentru eliberarea certificatelor oficiale pentru bunurile care sunt livrate navelor care părăsesc Uniunea și care sunt destinate aprovizionării navelor sau consumului de către echipaj și pasageri sau care sunt livrate unei baze militare a NATO sau a Statelor Unite ( 1 )	114
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2129 al Comisiei din 25 noiembrie 2019 de stabilire a unor norme pentru aplicarea uniformă a frecvenței în ceea ce privește controalele de identitate și fizice asupra anumitor transporturi de animale și bunuri care intră în Uniune ( 1 )	122
*	Regulamentul De Punere În Aplicare (UE) 2019/2130 al Comisiei din 25 noiembrie 2019 de instituire a unor norme detaliate privind operațiunile care trebuie efectuate în timpul și în urma controalelor documentare, de identitate și fizice asupra animalelor și bunurilor care fac obiectul controalelor oficiale la posturile de inspecție la frontieră ( 1 )	128
*	Regulamentul de Punere în Aplicare (UE) 2019/2131 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/1198 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de articole de masă și articole de bucătărie din ceramică originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului	139

	III Alte acte
	SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN
*	Decizia nr. 256/2018 a Comitetului mixt al SEE din 5 decembrie 2018 de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE [2019/2132]	168
*	Decizia nr. 79/2019 a Comitetului mixt al SEE din 29 martie 2019 de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE [2019/2133]	170
*	Decizia nr. 125/2019 a Comitetului mixt al SEE din 8 mai 2019 de modificare a anexei IX (Servicii financiare) și a anexei XIX (Protecția consumatorilor) la Acordul privind SEE [2019/2134]	176

		Rectificări
	*	Rectificare la Directiva delegată (UE) 2019/1846 a Comisiei din 8 august 2019 de modificare, în scopul adaptării la progresul științific și tehnic, a anexei III la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește o derogare pentru plumbul din aliajele de lipire utilizate la anumite motoare cu ardere internă ( JO L 283, 5.11.2019 )	178