(1)

Cerințele prudențiale solide sunt parte integrantă din condițiile de reglementare în temeiul cărora instituțiile financiare furnizează servicii în interiorul Uniunii. Firmele de investiții intră, împreună cu instituțiile de credit, sub incidența Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) în ceea ce privește tratamentul și supravegherea prudențiale, în timp ce autorizarea lor și alte cerințe organizatorice și de conduită sunt stabilite în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(2)

Regimurile prudențiale existente prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE se bazează în mare măsură pe versiunile succesive ale standardelor internaționale de reglementare stabilite pentru marile grupuri bancare de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și abordează doar parțial riscurile specifice inerente diverselor activități desfășurate de un număr mare de firme de investiții. Vulnerabilitățile și riscurile specifice inerente respectivelor firme de investiții ar trebui, prin urmare, să fie abordate în mod expres prin intermediul unor mecanisme prudențiale adecvate și proporționale la nivelul Uniunii.

(3)

Riscurile cu care se confruntă firmele de investiții și riscurile pe care le prezintă pentru clienții lor și, într-un context mai larg, pentru piețele pe care își desfășoară activitatea depind de natura și de volumul activităților lor, inclusiv în situația în care acționează: ca agenți pentru clienții lor, fără să fie parte la tranzacțiile rezultate, sau în situația în care încheie tranzacții pe cont propriu.

(4)

Prin aplicarea unor cerințe prudențiale solide ar trebui să se asigure că firmele de investiții sunt gestionate în mod ordonat și în interesul clienților lor. Cerințele respective ar trebui să țină cont de posibilitatea ca firmele de investiții și clienții lor să își asume riscuri excesive, precum și de diferitele grade de risc pe care și-l asumă și pe care îl prezintă firmele de investiții. În egală măsură, astfel de cerințe prudențiale ar trebui să vizeze evitarea impunerii unor sarcini administrative nejustificate firmelor de investiții.

(5)

Multe dintre cerințele prudențiale care decurg din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE sunt concepute astfel încât să abordeze riscurile comune cu care se confruntă instituțiile de credit. Prin urmare, cerințele existente sunt, în mare măsură, calibrate pentru a menține capacitatea de creditare a instituțiilor de credit de la un ciclu economic la altul și pentru a proteja deponenții și contribuabilii de o eventuală intrare în dificultate, și nu pentru a aborda totalitatea diverselor profiluri de risc ale firmelor de investiții. Firmele de investiții nu au portofolii mari de credite acordate persoanelor fizice și întreprinderilor și nu atrag depozite. Probabilitatea ca intrarea lor în dificultate să aibă un impact negativ asupra stabilității financiare globale este mai mică decât în cazul instituțiilor de credit. Riscurile cu care se confruntă și pe care le prezintă majoritatea firmelor de investiții diferă astfel în mod substanțial de riscurile cu care se confruntă și pe care le prezintă instituțiile de credit, iar aceste diferențe ar trebui să se reflecte clar în cadrul prudențial al Uniunii.

(6)

Cerințele prudențiale care vizează firmele de investiții în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE se bazează pe cele aplicabile instituțiilor de credit. Firmele de investiții în cazul cărora sfera de aplicare a autorizației este limitată la anumite servicii de investiții care nu sunt vizate de cadrul prudențial actual fac obiectul unui număr mare de exceptări de la aceste cerințe. Respectivele excepții recunosc faptul că firmele de investiții respective nu se confruntă cu riscuri de aceeași natură ca instituțiile de credit. Firmele de investiții care desfășoară activități vizate de cadrul prudențial actual și care implică tranzacționarea de instrumente financiare în mod limitat fac obiectul cerințelor corespunzătoare în materie de capital prevăzute de acest cadru, dar pot beneficia de exceptări în alte domenii, precum lichiditatea, expunerile mari și efectul de levier. Firmele de investiții în cazul cărora sfera de aplicare a autorizației nu face obiectul respectivelor limitări intră sub incidența acelorași cerințe prudențiale ca și instituțiile de credit.

(7)

Tranzacțiile cu instrumente financiare, fie că sunt încheiate în scopul gestionării riscurilor, al acoperirii riscurilor sau al gestionării lichidității sau în scopul asumării unor poziții direcționale pe valoarea instrumentelor în timp, reprezintă o activitate pe care o pot desfășura atât instituțiile de credit, cât și firmele de investiții autorizate să tranzacționeze pe cont propriu și care face deja obiectul cadrului prudențial prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE. Pentru a se evita crearea unui mediu concurențial inechitabil, care ar putea conduce la arbitraj de reglementare între instituțiile de credit și firmele de investiții în acest domeniu, cerințele de fonduri proprii care rezultă din respectivele norme care abordează riscul ar trebui, prin urmare, să se aplice în continuare și firmelor de investiții respective. Expunerile firmelor de investiții respective față de contrapărțile lor în tranzacții specifice și cerințele de fonduri proprii corespunzătoare sunt, de asemenea, reglementate de norme și ar trebui, prin urmare, să continue să se aplice firmelor de investiții într-o manieră simplificată. În sfârșit, normele privind expunerile mari prevăzute în cadrul prudențial actual sunt relevante și în cazul în care expunerile din tranzacții ale respectivelor firme de investiții față de anumite contrapărți sunt deosebit de mari și generează astfel o sursă de risc excesiv de concentrată pentru o firmă de investiții din cauza stării de nerambursare a contrapărții. Prin urmare, ar trebui ca respectivele norme să continue să li se aplice firmelor de investiții într‐un mod simplificat.

(8)

Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește aplicarea cadrului prudențial existent pun în pericol condițiile de concurență echitabile pentru firmele de investiții din cadrul Uniunii. Respectivele diferențe rezultă din complexitatea generală a aplicării cadrului în cazul unor firme de investiții diferite, în funcție de serviciile pe care le furnizează acestea, atunci când unele autorități naționale adaptează sau simplifică aplicarea în legislația sau practica națională. Având în vedere faptul că în cadrul prudențial existent nu sunt abordate toate riscurile cu care se confruntă și pe care le prezintă anumite tipuri de firme de investiții, în unele state membre au fost aplicate majorări de capital importante pentru anumite firme de investiții. Pentru a se asigura armonizarea supravegherii prudențiale a firmelor de investiții din întreaga Uniune ar trebui instituite dispoziții uniforme care să abordeze aceste riscuri.

(9)

Prin urmare, este necesar un regim prudențial special pentru firmele de investiții care, date fiind dimensiunea și gradul lor de interconectare cu alți actori financiari și economici, nu sunt sistemice. În schimb, firmele de investiții sistemice ar trebui să facă în continuare obiectul cadrului prudențial existent prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE. Respectivele firme de investiții sunt o subclasă a firmelor de investiții cărora li se aplică în prezent cadrul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE și care nu beneficiază de exceptări specifice de la niciuna dintre cerințele de principiu prevăzute în acest cadru. Cele mai mari și mai interconectate firme de investiții au modele de afaceri și profiluri de risc similare cu cele ale instituțiilor de credit semnificative. Ele furnizează servicii similare celor oferite de bănci și subscriu riscuri la o scară semnificativă. În plus, firmele de investiții sistemice sunt suficient de mari și au modele de afaceri și profiluri de risc care reprezintă o amenințare la fel de importantă pentru funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare ca și instituțiile de credit mari. Prin urmare, este oportun ca firmele de investiții respective să rămână sub incidența normelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE.

(10)

Regimul prudențial specific pentru firmele de investiții care, date fiind dimensiunea și gradul lor de interconectare cu alți actori financiari și economici, nu sunt considerate sistemice ar trebui să abordeze practicile comerciale specifice ale diferitelor tipuri de firme de investiții. Firmele de investiții cu cel mai mare potențial de a genera riscuri pentru clienți, piețe sau funcționarea ordonată a firmelor de investiții înseși ar trebui, în special, să facă obiectul unor cerințe prudențiale clare și eficace, adaptate la aceste riscuri specifice. Aceste cerințe prudențiale ar trebui să fie calibrate în așa fel încât să fie proporționale cu tipul de firmă de investiții, cu interesele clienților tipului respectiv de firmă de investiții și cu promovarea funcționării armonioase și ordonate a piețelor pe care își desfășoară activitatea acest tip de firmă de investiții. Cerințele ar trebui să atenueze domeniile de risc identificate și să contribuie la asigurarea posibilității ca firmele de investiții, în cazul în care intră în dificultate, să fie lichidate într-o manieră ordonată, perturbând cât mai puțin posibil stabilitatea piețelor financiare.

(11)

Regimul instituit prin prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care revin formatorilor de piață desemnați din locurile de tranzacționare în temeiul Directivei 2014/65/UE de a furniza cotații și de a fi prezenți pe piață în mod continuu.

(12)

Regimul prudențial pentru firmele de investiții care, date fiind dimensiunea și gradul lor de interconectare cu alți actori financiari și economici, nu sunt considerate sistemice ar trebui să se aplice fiecărei firme de investiții la nivel individual. Cu toate acestea, pentru a facilita aplicarea cerințelor prudențiale pentru firmele de investiții din Uniune care fac parte din grupuri bancare, pentru a evita perturbarea anumitor modele de afaceri ale căror riscuri sunt deja acoperite de aplicarea normelor prudențiale, firmele de investiții ar trebui să fie autorizate să aplice cerințele din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și din Directiva 2013/36/UE, după caz, sub rezerva aprobării de către autoritățile competente, cu condiția ca decizia lor de a acționa astfel să nu fie determinată de obiective legate de arbitrajul de reglementare. În plus, având în vedere faptul că riscurile suportate de firmele de investiții mici și neinterconectate sunt, în cea mai mare parte, limitate, aceste firme ar trebui să fie autorizate să beneficieze de o exceptare de la cerințele prudențiale specifice prevăzute pentru firmele de investiții în cazul în care fac parte dintr-un grup bancar sau dintr-un grup de firme de investiții cu sediul în același stat membru și care face obiectul supravegherii consolidate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE sau în temeiul prezentului regulament și al Directivei (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului (7) după caz, în același stat membru, întrucât respectivele cadre prudențiale ar trebui să acopere riscurile respective în aceste cazuri. Pentru a reflecta tratamentul existent al grupurilor de firme de investiții în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE, în cazul grupurilor formate numai din firme de investiții sau în cazul în care consolidarea în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 nu se aplică, întreprinderea-mamă a acestor grupuri ar trebui să aibă obligația de a respecta cerințele prezentului regulament pe baza situației consolidate a grupului. Alternativ, în locul consolidării prudențiale, în cazul în care astfel de grupuri de firme de investiții reflectă structuri și profiluri de risc mai simple, autoritățile competente pot autoriza întreprinderea-mamă a grupului respectiv să dețină capital suficient pentru a sprijini valoarea contabilă a participațiilor sale la filiale. În cazul în care fac parte dintr-un grup de asigurare, firmele de investiții mici și neinterconectate ar trebui, de asemenea, să fie autorizate să beneficieze de exceptarea de la anumite cerințe de publicare a informațiilor.

(13)

Pentru ca firmele de investiții să se poată baza în continuare pe fondurile lor proprii existente în scopul de a respecta cerințele de fonduri proprii care li se aplică în temeiul cadrului prudențial specific pentru firmele de investiții, definiția și structura fondurilor proprii ar trebui aliniată la Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Aceasta include deduceri integrale din fondurile proprii, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a unor elemente bilanțiere cum ar fi creanțele privind impozitul amânat și deținerile de instrumente de capital emise de alte entități din sectorul financiar. Totuși, firmele de investiții ar trebui să poată excepta de la deducere deținerile nesemnificative de instrumente de capital emise de entități din sectorul financiar dacă acestea sunt deținute în vederea tranzacționării, pentru a sprijini activitățile de formare a pieței respectivelor instrumente. Pentru a alinia structura fondurilor proprii la Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ratele corespunzătoare ale tipurilor de fonduri proprii au fost reflectate în contextul prezentului regulament. Pentru a se asigura că cerințele sunt proporționale cu natura, sfera și complexitatea activităților firmelor de investiții și că sunt ușor accesibile pentru firmele de investiții în cadrul prezentului regulament, Comisia ar trebui să reexamineze caracterul adecvat al alinierii în continuare a definiției și a structurii fondurilor proprii la cele din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(14)

Pentru a se asigura că firmele de investiții acționează întotdeauna pe baza nivelului de fonduri proprii necesar pentru autorizarea acestora, toate firmele de investiții ar trebui, în orice moment, să îndeplinească o cerință de capital minim permanent egală cu capitalul inițial necesar pentru acordarea autorizării de a presta serviciile de investiții relevante stabilite în conformitate cu Directiva (UE) 2019/2034.

(15)

Pentru a asigura o aplicare simplă a cerinței de fonduri proprii minime pentru firmele de investiții mici și neinterconectate, acestea ar trebui să dispună de fonduri proprii egale cu valoarea mai ridicată dintre cerința de capital minim permanent sau un sfert din cheltuielile lor generale fixe determinate pe baza activității lor în exercițiul anterior. Firmele de investiții mici și neinterconectate care preferă să dea dovadă de mai multă prudență și să evite efectele în cascadă disproporționate în caz de reclasificare nu ar trebui să fie descurajate să dețină fonduri proprii care depășesc cerințele prezentului regulament sau să aplice măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezentul regulament.

(16)

Pentru a ține seama de riscurile mai ridicate ale firmelor de investiții care nu intră în categoria firmelor mici și neinterconectate, cerința de fonduri proprii minime pentru aceste firme ar trebui să fie valoarea cea mai ridicată dintre cerința de capital minim permanent, un sfert din cheltuielile lor generale fixe din anul precedent sau suma cerințelor calculate pe baza setului de factori de risc adaptați firmelor de investiții („factorii K”), care stabilesc capitalul în funcție de riscurile din domeniile de activitate specifice firmelor de investiții.

(17)

Firmele de investiții ar trebui să fie considerate a fi mici și neinterconectate în sensul cerințelor prudențiale specifice pentru firmele de investiții în cazul în care nu prestează servicii de investiții care prezintă un grad ridicat de risc pentru clienți, piețe sau ele înseși și în cazul în care dimensiunea lor implică o mai mică probabilitate ca acestea să provoace efecte negative pentru clienți și piețe în cazul în care se materializează riscurile inerente activității lor sau în cazul în care acestea intră în dificultate. În consecință, firmele de investiții mici și neinterconectate ar trebui definite ca fiind cele care nu tranzacționează pe cont propriu și nu își asumă riscuri la tranzacționarea cu instrumente financiare, nu dețin active sau fonduri ale clienților, dețin active atât în administrare discreționară de portofolii, cât și prin mecanisme nediscreționare (de consultare) cu o valoare mai mică de 1,2 miliarde EUR, tratează ordine ale clienților în valoare de mai puțin de 100 de milioane EUR pe zi reprezentând ordinele clienților în tranzacții în numerar sau de mai puțin de 1 miliard EUR pe zi reprezentând ordinele clienților în tranzacții cu instrumente financiare derivate și au un bilanț mai mic de 100 de milioane EUR, inclusiv elemente extrabilanțiere și veniturile brute anuale totale rezultate din prestarea serviciilor lor de investiții sunt de mai puțin de 30 de milioane EUR.

(18)

Pentru a evita arbitrajul de reglementare și pentru a reduce motivația firmelor de investiții de a-și restructura operațiunile pentru a evita depășirea pragurilor peste care nu se califică drept firme de investiții mici și neinterconectate, pragurile pentru activele administrate, ordinele clienților tratate, dimensiunea bilanțului și veniturile brute anuale totale ar trebui să se aplice cumulat pentru toate firmele de investiții care fac parte din același grup. Celelalte condiții, și anume dacă o firmă de investiții deține fonduri ale clienților, administrează sau protejează active ale clienților ori tranzacționează instrumente financiare și își asumă un risc de piață sau de contraparte, sunt binare și nu permit o astfel de restructurare; prin urmare, ar trebui analizate de la caz la caz. Pentru a ține seama de evoluția modelelor de afaceri și de riscurile pe care acestea le antrenează în mod continuu, condițiile și pragurile respective ar trebui evaluate la sfârșitul fiecărei zile, cu excepția criteriului privind deținerea unor fonduri ale clienților, care ar trebui evaluat intrazilnic, și al celor privind dimensiunea bilanțului și veniturile brute anuale totale, care ar trebui evaluate în funcție de situația firmei de investiții la sfârșitul exercițiului financiar precedent.

(19)

O firmă de investiții care depășește pragurile de reglementare sau nu îndeplinește celelalte condiții nu ar trebui să fie considerată a fi mică și neinterconectată și ar trebui să facă obiectul cerințelor pentru alte firme de investiții, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii specifice prevăzute în prezentul regulament. Acest lucru ar trebui să încurajeze firmele de investiții să își planifice activitățile astfel încât să se califice clar drept firme de investiții mici și neinterconectate. Pentru ca o firmă de investiții care nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerată mică și neinterconectată să beneficieze de un astfel de tratament, ar trebui prevăzută o fază de monitorizare în timpul căreia să se verifice dacă firma de investiții respectivă îndeplinește condițiile și se menține sub pragurile relevante timp de cel puțin șase luni consecutive.

(20)

Toate firmele de investiții ar trebui să își calculeze cerința de fonduri proprii în raport cu un set de factori K ce reflectă riscul pentru client (Risk-To-Client – „RtC”), riscul pentru piață (Risk‐to-Market – „RTM”) și riscul pentru firmă (Risk-to-Firm – „RTF”). Factorii K aferenți RtC reflectă activele administrate pentru clienți și serviciile de consultanță permanente (K-AUM), fondurile clienților deținute (K-CMH), activele protejate și administrate (K-ASA) și ordinele clienților tratate (K-COH).

(21)

Factorul K aferent RtM reflectă riscul de poziție netă (K-NPR) în conformitate cu dispozițiile privind riscul de piață din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau, în cazul în care autoritatea competentă permite acest lucru pentru anumite tipuri de firme de investiții care tranzacționează pe cont propriu prin membri compensatori, pe baza marjei totale cerute de membrul compensator al unei firme de investiții (K-CMG). Firmele de investiții ar trebui să aibă opțiunea de a aplica simultan K-NPR și K-CMG pe bază de portofoliu.

(22)

Factorii K aferenți RtF reflectă expunerea unei firme de investiții față de starea de nerambursare a contrapărților lor de tranzacționare (K-TCD) în conformitate cu dispozițiile simplificate pentru riscul de credit al contrapărții pe baza Regulamentului (UE) nr. 575/2013, riscul de concentrare existent la nivelul expunerilor mari ale unei firme de investiții față de contrapărți specifice pe baza dispozițiilor din regulamentul menționat care se aplică expunerilor mari din portofoliul de tranzacționare (K‐CON) și riscurile operaționale din fluxul zilnic de tranzacționare al unei firme de investiții (K-DTF).

(23)

Cerința generală de fonduri proprii calculată pe baza factorilor K este suma cerințelor calculate pe baza factorilor K aferenți RtC, RtM și RtF. K-AUM, K-ASA, K-CMH, K‐COH și K-DTF se referă la volumul activității reflectat de fiecare factor K. Volumele pentru K-CMH, K‐ASA și K-DTF se calculează pe baza unei medii mobile a ultimelor nouă luni. Volumul pentru K-COH se calculează pe baza unei medii mobile a ultimelor șase luni, iar pentru K-AUM, pe baza ultimelor 15 luni. Volumele se înmulțesc cu coeficienții corespunzători prevăzuți în prezentul regulament pentru a determina cerința de fonduri proprii. Cerințele de fonduri proprii pentru K‐NPR rezultă din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar cerințele de fonduri proprii pentru K-CON și K-TCD utilizează o aplicare simplificată a cerințelor corespunzătoare din regulamentul menționat referitoare la tratamentul expunerilor mari în portofoliul de tranzacționare, respectiv al riscului de credit al contrapărții. Valoarea factorului K este zero în cazul în care o firmă de investiții nu desfășoară activitatea relevantă.

(24)

Factorii K aferenți RtC reprezintă substituenți care acoperă domeniile de activitate ale firmelor de investiții care, în cazul apariției unor probleme, pot în mod plauzibil să le cauzeze prejudicii clienților. K-AUM reflectă riscul de a cauza prejudicii clienților prin administrarea discreționară incorectă a portofoliilor clienților sau executarea deficitară și oferă reasigurare și beneficii pentru clienți în ceea ce privește continuitatea serviciilor permanente de administrare a portofoliilor și de consultanță de investiții. K-ASA reflectă riscul care decurge din protejarea și administrarea activelor clienților și garantează că firmele de investiții dețin capital proporțional cu valoarea acestor active, indiferent dacă activele figurează în bilanțul propriu sau în conturile unor părți terțe. K-CMH reflectă riscul de a cauza prejudicii în cazul în care o firmă de investiții deține fondurile clienților săi, luându‐se în considerare dacă acestea figurează în bilanțul propriu sau în conturile unor părți terțe și o serie de măsuri în temeiul dreptului intern aplicabil prevăd că fondurile clienților sunt protejate în caz de faliment, insolvență sau intrare în procedura de rezoluție sau de administrare a firmei de investiții. K-CMH exclude fondurile clienților care sunt depuse într-un cont bancar (custode) în numele clientului însuși, în cazul în care firma de investiții are acces la fondurile clienților prin intermediul unui mandat acordat de o parte terță. K-COH reflectă riscul potențial pentru clienții unei firme de investiții care execută ordinele (în numele clientului, și nu în numele firmei de investiții înseși), de exemplu în cadrul serviciilor exclusiv de executare oferite clienților sau atunci când o firmă de investiții este parte a unui lanț pentru ordinele clienților.

(25)

Factorul K aferent RtM pentru firmele de investiții care tranzacționează pe cont propriu se bazează pe normele pentru riscul de piață corespunzător pozițiilor pe instrumente financiare, schimbul valutar și mărfuri, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Acest lucru permite firmelor de investiții să aleagă aplicarea abordării standardizate sau a abordării standardizate alternative în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau opțiunea de a utiliza modele interne, odată ce aceste ultime două abordări devin aplicabile instituțiilor de credit nu numai în scopul raportării, ci și în scopul cerințelor de fonduri proprii. Între timp, și cel puțin în cursul a cinci ani de la data aplicării prezentului regulament, firmele de investiții ar trebui să pună în aplicare cadrul de risc al pieței (abordarea standardizată sau, dacă este cazul, modelele interne) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 cu scopul de a-și calcula K-NPR. În cazul în care dispozițiile prevăzute în partea a treia titlul IV capitolele 1a și 1b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului (8), nu devin aplicabile instituțiilor de credit în scopul cerințelor de fonduri proprii, firmele de investiții ar trebui să continue să aplice cerințele prevăzute în partea a treia titlul IV din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în scopul calculării K-NPR. În mod alternativ, cerința de fonduri proprii a firmelor de investiții care tranzacționează instrumente financiare cu poziții care fac obiectul compensării poate, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă și a anumitor condiții, să fie egală cu cuantumul marjelor totale cerute de membrul compensator al acestora, înmulțit cu un factor multiplicator fix. Utilizarea K-CMG ar trebui să se bazeze în primul rând pe activitatea de tranzacționare a unei firme de investiții care intră în totalitate sau în mod substanțial în sfera de aplicare a acestei abordări. Cu toate acestea, autoritatea competentă a firmei de investiții poate autoriza, de asemenea, firma de investiții să utilizeze parțial abordarea K-CMG, cu condiția ca respectiva abordare să fie utilizată pentru toate pozițiile care fac obiectul compensării sau constituirii marjei și să se utilizeze una dintre cele trei metode alternative pentru K-NPR pentru portofoliile care nu fac obiectul compensării. Pentru a se asigura că cerințele sunt proporționale cu natura, sfera și complexitatea activităților firmelor de investiții și că sunt ușor accesibile pentru firmele de investiții în cadrul prezentului regulament, orice reexaminare care are loc ulterior în ceea ce privește aplicarea metodelor de calculare a factorilor K ar trebui să vizeze inclusiv caracterul adecvat al alinierii în continuare a calculului K-NPR la normele privind riscul de piață pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare în instrumente financiare, în valută și în mărfuri, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(26)

Pentru firmele de investiții care tranzacționează pe cont propriu, factorii K pentru K-TCD și K-CON aferenți RtF constituie o aplicare simplificată a normelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 cu privire la riscul de credit al contrapărții și, respectiv, la riscul asociat expunerilor mari. K-TCD reflectă riscul neîndeplinirii obligațiilor pe care le au față de o firmă de investiții contrapărțile la tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere (OTC), la tranzacțiile de răscumpărare, la operațiunile de dare sau luare cu împrumut de titluri sau mărfuri, la tranzacțiile cu termen lung de decontare, la tranzacțiile de creditare în marjă, la orice altă operațiune de finanțare prin instrumente financiare, precum și beneficiarii împrumuturilor acordate de firma de investiții pe o bază auxiliară ca parte a unui serviciu de investiții, acest factor fiind determinat prin înmulțirea valorii expunerilor, pe baza costului de înlocuire și a unei majorări pentru expunerea potențială viitoare, cu factori de risc bazați pe Regulamentul (UE) nr. 575/2013, reflectând efectele de atenuare ale unei compensări eficace și ale schimbului de garanții reale. Pentru a alinia în continuare tratamentul riscului de credit al contrapărții la Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ar trebui să se adauge, de asemenea, un factor multiplicator fix de 1,2 și un factor multiplicator pentru ajustarea evaluării creditului (CVA – credit valuation adjustment) pentru a reflecta valoarea de piață curentă a riscului de credit al contrapărții pentru firma de investiții în cadrul unor tranzacții specifice. K-CON reflectă riscul de concentrare în ceea ce privește contrapărțile din sectorul privat individuale sau extrem de conectate față de care firmele au expuneri ce depășesc 25 % din fondurile lor proprii sau praguri alternative specifice în ceea ce privește instituțiile de credit sau alte firme de investiții, prin aplicarea unei majorări de capital în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru expunerile în exces care depășesc respectivele limite. În cele din urmă, K-DTF reflectă riscurile operaționale pe care le presupune încheierea într-o singură zi de către o firmă de investiții, pe cont propriu sau pentru clienți în nume propriu, a unor volume mari de tranzacții ca urmare a inadecvării, inaptitudinii sau defectării unor procese, persoane sau sisteme interne sau ca urmare a unor evenimente externe, determinate pe baza valorii noționale a tranzacțiilor zilnice, ajustate pe durata până la scadența instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii pentru a limita creșterile cerințelor de fonduri proprii, în special în cazul contractelor pe termen scurt, în cazul cărora riscurile percepute ca fiind operaționale sunt mai mici.

(27)

Toate firmele de investiții ar trebui să își monitorizeze și să își controleze riscul de concentrare, inclusiv pentru clienții lor. Cu toate acestea, numai firmele de investiții care fac obiectul unei cerințe de fonduri proprii minime calculate pe baza factorilor K ar trebui să raporteze autorităților competente cu privire la riscurile lor de concentrare. Pentru firmele de investiții specializate în instrumente financiare derivate pe mărfuri sau în certificate de emisii ori instrumente financiare derivate pe acestea care au expuneri concentrate mari față de contrapărțile nefinanciare, limitele riscului de concentrare pot fi depășite fără să se aplice nicio cerință de capital suplimentar pe baza K-CON, atât timp cât expunerile sunt în scopuri comerciale, de trezorerie sau de gestionare a riscurilor.

(28)

Toate firmele de investiții ar trebui să dispună de proceduri interne pentru a-și monitoriza și a-și gestiona cerințele de lichiditate. Respectivele proceduri sunt destinate a contribui la asigurarea faptului că firmele de investiții pot funcționa în mod ordonat în timp, fără să trebuiască să rezerve lichidități special pentru perioadele de criză. În acest scop, toate firmele de investiții ar trebui să dețină în orice moment cel puțin o treime din cerința bazată pe cheltuielile lor generale fixe în active lichide. Cu toate acestea, autoritățile competente ar trebui să fie autorizate să excepteze firmele de investiții mici și neinterconectate de la respectiva cerință. Aceste active lichide ar trebui să fie de înaltă calitate și să fie aliniate la cele enumerate în Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (9), precum și la marjele de ajustare care se aplică în cazul respectivelor active în temeiul respectivului regulament delegat. Pentru a se lua în considerare diferența dintre profilurile de lichiditate ale firmelor de investiții și cele ale instituțiilor de credit, lista activelor lichide adecvate ar trebui completată cu numerarul propriu negrevat, cu depozitele pe termen scurt ale firmei de investiții (care nu ar trebui să includă niciun fond al clienților și niciun instrument financiar aparținând clienților), precum și cu anumite instrumente financiare pentru care există o piață lichidă. În cazul în care nu sunt exceptate de la cerințele de lichiditate, firmele de investiții mici și neinterconectate, precum și firmele de investiții care nu sunt autorizate să desfășoare activități de tranzacționare sau de subscriere ar mai putea include ca active lichide elemente legate de creanțe comerciale și onorarii sau comisioane de primit în termen de 30 de zile, cu condiția ca acestea să nu depășească o treime din cerința de lichiditate minimă, să nu fie luate în considerare în contul cerințelor de lichiditate suplimentare impuse de autoritatea competentă și să facă obiectul unei marje de ajustare de 50 %. În circumstanțe excepționale, firmelor de investiții ar trebui să li se permită să scadă sub pragul obligatoriu prin monetizarea activelor lor lichide pentru a-și acoperi necesarul de lichiditate, cu condiția să notifice imediat autoritatea competentă. Toate garanțiile financiare furnizate clienților care pot duce la creșterea necesarului de lichiditate în cazul executării acestora ar trebui să reducă valoarea activelor lichide disponibile cu cel puțin 1,6 % din valoarea totală a garanțiilor respective. Pentru a se asigura că cerințele sunt proporționale cu natura, sfera și complexitatea activităților firmelor de investiții și că sunt ușor accesibile pentru firmele de investiții în cadrul prezentului regulament, ar trebui să aibă loc ulterior o reexaminare în ceea ce privește caracterul adecvat al activelor lichide care sunt eligibile pentru îndeplinirea cerinței de lichiditate minimă, inclusiv alinierea în continuare la cele enumerate în Regulamentul delegat (UE) 2015/61, împreună cu marjele de ajustare aplicabile acestor active în temeiul regulamentului delegat respectiv.

(29)

În completarea noului regim prudențial ar trebui elaborat un cadru corespunzător de raportare în scopuri de reglementare care să fie proporțional și adaptat cu atenție la activitatea firmelor de investiții și la cerințele cadrului prudențial. Cerințele de raportare pentru firmele de investiții ar trebui să vizeze nivelul și structura fondurilor lor proprii, cerințele lor de fonduri proprii, baza pentru calcularea cerințelor lor de fonduri proprii, profilul și dimensiunea activității lor în raport cu parametrii în funcție de care firmele de investiții sunt considerate a fi mici și neinterconectate, cerințele de lichiditate și conformitatea acestora cu dispozițiile privind riscul de concentrare. Firmele de investiții mici și neinterconectate ar trebui să fie exceptate de la obligația de raportare cu privire la riscul de concentrare și să aibă obligația de a raporta numai atunci când astfel de cerințe de lichiditate li se aplică. Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (ABE) ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza modelele detaliate și mecanismele de raportare în scopuri de reglementare și modelele pentru raportarea de fonduri proprii. Respectivele standarde ar trebui să fie proporționale cu amploarea și complexitatea diferitelor firme de investiții și ar trebui, în special, să țină cont de încadrarea firmelor de investiții în categoria firmelor mici și neinterconectate.

(30)

Pentru a asigura transparența pentru investitorii lor și, într-un context mai larg, pentru piețe, firmele de investiții care nu sunt considerate mici și neinterconectate ar trebui să își facă publice nivelurile de fonduri proprii, cerințele de fonduri proprii, mecanismele de guvernanță și politicile și practicile de remunerare. Firmele de investiții mici și neinterconectate nu ar trebui să facă obiectul unor cerințe referitoare la publicarea informațiilor, cu excepția cazului în care acestea emit instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, pentru a asigura transparența pentru investitorii în respectivele instrumente.

(31)

Firmele de investiții ar trebui să aplice politici de remunerare neutre din punctul de vedere al genului, în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Ar trebui aduse unele clarificări în ceea ce privește publicarea informațiilor privind remunerarea. Cerințele de publicare a informațiilor privind remunerarea stabilite în prezentul regulament ar trebui să fie compatibile cu obiectivele normelor privind remunerarea, și anume să stabilească și să mențină, pentru categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact important asupra profilului de risc al firmelor de investiții, politici și practici de remunerare care să fie coerente cu o gestiune eficientă a riscurilor. Mai mult, firmele de investiții care beneficiază de o derogare de la anumite norme privind remunerarea ar trebui să aibă obligația de a publica informații privind o astfel de derogare.

(32)

Pentru a se facilita o tranziție lină a firmelor de investiții de la cerințele din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE la cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Directiva (UE) 2019/2034, este adecvat să se prevadă măsuri tranzitorii corespunzătoare. În special, până la data la care se împlinesc cinci ani de la data aplicării prezentului regulament, firmele de investiții pentru care cerințele de fonduri proprii prevăzute în prezentul regulament ar fi mai mult decât dublul cerințelor lor de fonduri proprii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE ar trebui să fie în măsură să atenueze efectele creșterilor potențiale prin limitarea cerinței de fonduri proprii la dublul cerinței de fonduri proprii relevante în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE.

(33)

Pentru a nu dezavantaja noile firme de investiții cu profiluri similare cu cele ale firmelor de investiții existente, firmele de investiții care nu au făcut niciodată obiectul cerințelor de fonduri proprii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE ar trebui să fie în măsură să limiteze cerințele de fonduri proprii care li se aplică în temeiul prezentului regulament la dublul cerințelor bazate pe cheltuielile lor generale fixe până la data la care se împlinesc cinci ani de la data aplicării prezentului regulament.

(34)

De asemenea, firmele de investiții care au făcut obiectul doar al unor cerințe de capital inițial în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE și pentru care cerințele de fonduri proprii prevăzute în prezentul regulament ar fi mai mult decât duble față de situația lor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE ar trebui să fie în măsură să‐și limiteze cerințele de fonduri proprii care li se aplică în temeiul prezentului regulament la dublul cerințelor lor de capital inițial în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE până la data la care se împlinesc cinci ani de la data aplicării prezentului regulament, cu excepția firmelor locale menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876, care ar trebui să facă obiectul unei cerințe specifice tranzitorii de fonduri proprii care să reflecte nivelul lor mai ridicat de risc. În ceea ce privește proporționalitatea, ar trebui prevăzute, de asemenea, cerințe specifice tranzitorii de fonduri proprii pentru firmele de investiții mai mici și pentru cele care oferă o gamă limitată de servicii de investiții, în cazul în care acestea nu ar beneficia de o limitare a cerințelor de fonduri proprii în temeiul prezentului regulament la dublul cerințelor lor de capital inițial în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului (11), și al Directivei 2013/36/UE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului (12), însă cerința obligatorie de fonduri proprii care li se aplică în temeiul prezentului regulament ar crește în comparație cu situația lor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/630.

(35)

Aceste măsuri tranzitorii ar trebui, după caz, să fie disponibile și în cazul firmelor de investiții menționate la articolul 498 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care exceptează respectivele firme de investiții de cerințele de fonduri proprii în temeiul respectivului regulament, întrucât cerințele de capital inițial aplicabile firmelor de investiții în cauză depind de serviciile sau activitățile de investiții pe care le furnizează. Până la data la care se împlinesc cinci ani de la data aplicării prezentului regulament, cerințele de fonduri proprii prevăzute în temeiul dispozițiilor tranzitorii cuprinse în prezentul regulament ar trebui calculate având în vedere respectivele niveluri aplicabile.

(36)

Până la data la care se împlinesc cinci ani de la data aplicării prezentului regulament sau până la data aplicării modificărilor adoptate la Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la Directiva 2013/36/UE în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață în temeiul părții a treia titlul IV capitolele 1a și 1b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876, oricare dintre aceste date intervine mai târziu, firmele de investiții care fac obiectul dispozițiilor corespunzătoare din prezentul regulament ar trebui să continue să își calculeze cerințele de fonduri proprii pentru portofoliul de tranzacționare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/630.

(37)

Cele mai mari firme de investiții care furnizează servicii esențiale pentru piața angro și servicii bancare de investiții (tranzacționarea pe cont propriu de instrumente financiare, subscrierea de instrumente financiare sau plasarea de instrumente financiare cu angajament ferm) au modele de afaceri și profiluri de risc care sunt similare cu cele ale instituțiilor de credit semnificative. Activitățile firmelor le expun la riscul de credit, în principal sub forma riscului de credit al contrapărții, precum și la riscul de piață corespunzător pozițiilor asumate pe cont propriu, în legătură cu clienții lor sau pentru ele înseși. Ca atare, ele prezintă un risc la adresa stabilității financiare, date fiind dimensiunea și importanța lor sistemică.

(38)

Aceste firme de investiții mari prezintă o provocare suplimentară în ceea ce privește supravegherea prudențială eficace din partea autorităților naționale competente. Chiar dacă cele mai mari firme de investiții furnizează la nivel transfrontalier servicii bancare de investiții la o scară semnificativă, ele fac, în calitate de firme de investiții, obiectul unei supravegheri prudențiale exercitate de autoritățile desemnate în temeiul Directivei 2014/65/UE, care nu sunt neapărat aceleași autorități competente cu cele desemnate în temeiul Directivei 2013/36/UE. Acest lucru poate duce la condiții de concurență inegale în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și a Directivei 2013/36/UE în cadrul Uniunii și împiedică autoritățile de supraveghere să obțină o perspectivă prudențială globală, care este esențială pentru a combate în mod eficace riscurile asociate marilor firme de investiții transfrontaliere. În consecință, supravegherea prudențială poate deveni mai puțin eficace și poate, de asemenea, să denatureze concurența în cadrul Uniunii. Celor mai mari firme de investiții ar trebui, prin urmare, să li se acorde statutul de instituții de credit, astfel încât să se creeze sinergii în ceea ce privește supravegherea activităților transfrontaliere de pe piața angro în cadrul unei categorii de firme similare, promovându-se condiții de concurență echitabile și permițându-se o supraveghere coerentă a tuturor categoriilor de firme.

(39)

Respectivele firme de investiții, în temeiul noului lor statut de instituții de credit, ar trebui, prin urmare, să continue să facă obiectul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE și al supravegherii de către autoritățile competente, inclusiv de către Banca Centrală Europeană în cadrul mecanismului unic de supraveghere, responsabil de instituțiile de credit. Acest lucru ar garanta că supravegherea prudențială a instituțiilor de credit este pusă în aplicare într-un mod coerent și eficace, iar cadrul de reglementare unic privind serviciile financiare se aplică în același mod tuturor instituțiilor de credit, având în vedere importanța lor sistemică. Pentru a evita arbitrajul de reglementare și pentru a reduce riscurile de eludare, autoritățile competente ar trebui să depună eforturi în scopul de a evita situațiile în care grupurile cu importanță potențial sistemică și-ar structura operațiunile în așa fel încât să nu depășească pragurile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și să nu se sustragă de la obligația de a solicita autorizarea ca instituții de credit în temeiul articolului 8a din Directiva 2013/36/UE.

(40)

Marile firme de investiții convertite în instituții de credit ar trebui să fie autorizate să accepte depozite sau alte fonduri rambursabile de la populație și să acorde credite în cont propriu numai după ce au obținut autorizația pentru activitățile respective în conformitate cu Directiva 2013/36/UE. Efectuarea tuturor acestor activități, inclusiv atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la populație și acordarea de credite în cont propriu, nu ar trebui să fie o cerință necesară pentru ca întreprinderile să fie considerate a fi instituții de credit. Modificarea definiției instituției de credit introduse prin prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să nu aducă atingere regimurilor naționale de autorizare puse în aplicare de statele membre în conformitate cu Directivele 2013/36/UE și (UE) 2019/2034, inclusiv oricărei dispoziții pe care statele membre o pot considera adecvată pentru a clarifica activitățile pe care sunt autorizate să le desfășoare marile firme de investiții care se încadrează în definiția modificată a instituțiilor de credit.

(41)

În plus, supravegherea instituțiilor de credit pe bază consolidată urmărește să asigure, printre altele, stabilitatea sistemului financiar și, pentru a fi eficace, ar trebui aplicată tuturor grupurilor, inclusiv celor ale căror întreprinderi-mamă nu sunt instituții de credit sau firme de investiții. Prin urmare, toate instituțiile de credit, inclusiv cele care anterior au avut statutul de firme de investiții, ar trebui să facă obiectul normelor privind supravegherea individuală și consolidată a întreprinderii-mamă de către autoritățile competente în temeiul titlului VII capitolul 3 secțiunea I din Directiva 2013/36/UE.

(42)

Mai mult, este posibil ca marile firme de investiții care nu sunt de importanță sistemică, dar care tranzacționează pe cont propriu, subscriu ori plasează instrumente financiare cu angajament ferm să aibă modele de afaceri și profiluri de risc similare cu cele ale altor instituții sistemice. Având în vedere dimensiunea și activitățile lor, este posibil ca astfel de firme de investiții să prezinte unele riscuri la adresa stabilității financiare și, deși conversia lor în instituții de credit nu este considerată a fi adecvată din perspectiva naturii și a complexității lor, ele ar trebui să facă în continuare obiectul aceluiași tratament prudențial ca și instituțiile de credit. Pentru a evita arbitrajul de reglementare și pentru a reduce riscurile de eludare, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să depună eforturi în scopul de a evita situațiile în care firmele de investiții își structurează operațiunile în așa fel încât să nu depășească pragul de 15 miliarde EUR în legătură cu valoarea totală a activelor la nivel individual sau de grup sau să limiteze în mod nejustificat libertatea autorităților competente de a supune firmele de investiții cerințelor din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și îndeplinirii cerințelor prudențiale prevăzute în Directiva 2013/36/UE, în conformitate cu articolul 5 din Directiva (UE) 2019/2034.

(43)

Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (13) a introdus un regim armonizat la nivelul Uniunii de acordare a accesului pentru firmele din țări terțe care furnizează servicii sau desfășoară activități de investiții în beneficiul contrapărților eligibile și al clienților profesionali stabiliți în Uniune. Accesul la piața internă este condiționat de adoptarea de către Comisie a unei decizii de echivalare și de înregistrarea de către Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (14) (ESMA) a firmei dintr-o țară terță. Este important ca evaluarea echivalării să fie efectuată pe baza legislației aplicabile relevante a Uniunii și să fie instituite instrumente eficace care să monitorizeze condițiile în care se acordă echivalarea. Din aceste motive, firmele înregistrate în țări terțe ar trebui obligate să raporteze anual către ESMA informații privind amploarea și obiectul serviciilor prestate și al activităților desfășurate în Uniune. De asemenea, ar trebui îmbunătățită cooperarea în domeniul supravegherii în ceea ce privește monitorizarea, aplicarea și îndeplinirea condițiilor de echivalare.

(44)

În scopul de a garanta condiții de concurență echitabile și a promova transparența pieței Uniunii, Regulamentul (UE) nr. 600/2014 ar trebui să fie modificat astfel încât cotațiile comunicate de operatorii independenți, variațiile de preț și prețurile de executare să se supună regimului pasurilor de cotare, pentru tranzacțiile de toate dimensiunile. În consecință, standardele tehnice de reglementare aplicabile în prezent care vizează regimul pasurilor de cotare ar trebui să se aplice, de asemenea, domeniului de aplicare extins al Regulamentului (UE) nr. 600/2014.

(45)

Pentru a asigura protecția investitorilor și integritatea și stabilitatea piețelor financiare din Uniune, atunci când adoptă o decizie de echivalare, Comisia ar trebui să ia în considerare riscurile potențiale prezentate de serviciile și activitățile pe care firmele din țara terță respectivă le-ar putea furniza în Uniune în urma deciziei respective. Importanța lor sistemică ar trebui examinată pe baza unor criterii precum amploarea și sfera potențială a furnizării de servicii sau a desfășurării de activități de către firmele din țara terță în cauză. În același scop, Comisia ar trebui să poată ține seama dacă țara terță este identificată ca fiind o jurisdicție fiscală necooperantă în temeiul politicii relevante a Uniunii sau ca fiind o țară terță cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (15). Comisia ar trebui să aibă în vedere anumite cerințe prudențiale, organizaționale sau privind conduita profesională ca fiind echivalente numai în cazul obținerii aceluiași efect. În plus, Comisia ar trebui să poată adopta, după caz, decizii de echivalare limitate la servicii și activități specifice sau la categorii de servicii și activități enumerate în secțiunea A din anexa I la Directiva 2014/65/UE.

(46)

ABE, cu participarea ESMA, a elaborat, pe baza unei analize de fond detaliate, a colectării de date și a consultărilor, un raport privind un regim prudențial adaptat pentru toate firmele de investiții care nu sunt sistemice, ce servește drept bază pentru revizuirea cadrului prudențial pentru firmele de investiții.

(47)

Pentru a asigura aplicarea armonizată a prezentului regulament, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza sfera de aplicare și metodele pentru consolidarea prudențială a grupurilor de firme de investiții, modul de calcul al cheltuielilor generale fixe, calcularea factorilor K, precizarea noțiunii de „conturi separate” în raport cu fondurile clienților, ajustarea coeficienților aplicabili factorului K-DTF în cazul condițiilor de criză a pieței, modul de calcul pentru stabilirea de cerințe de fonduri proprii egale cu marja totală cerută de membrii compensatori, modelele pentru publicarea informațiilor inclusiv cu privire la politica de investiții a firmelor de investiții și raportarea în scopuri de reglementare în temeiul prezentului regulament și informațiile care trebuie furnizate autorităților competente privind pragurile pentru solicitarea unei autorizații în calitate de instituție de credit. Comisia ar trebui să fie împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare elaborate de ABE prin acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10‐14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Comisia și ABE ar trebui să se asigure că respectivele standarde tehnice de reglementare pot fi aplicate de către toate firmele de investiții vizate într-un mod care este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea acelor firme de investiții și cu activitățile lor.

(48)

Comisia ar trebui, de asemenea, să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE și de ESMA prin acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(49)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament și pentru a se ține seama de evoluțiile de pe piețele financiare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezentul regulament prin detalierea definițiilor prevăzute în prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (16). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(50)

În vederea asigurării securității juridice și a evitării unei suprapuneri între cadrul prudențial actual aplicabil atât instituțiilor de credit, cât și firmelor de investiții și prezentul regulament, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE ar trebui modificate pentru a elimina firmele de investiții din domeniul lor de aplicare. Cu toate acestea, firmele de investiții care fac parte dintr-un grup bancar ar trebui să rămână sub incidența dispozițiilor din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și din Directiva 2013/36/UE care sunt relevante pentru grupul bancar, cum ar fi dispozițiile cu privire la întreprinderea-mamă din UE intermediară menționată la articolul 21b din Directiva 2013/36/UE, și sub incidența normelor privind consolidarea prudențială prevăzute în partea întâi titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(51)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui cadru prudențial eficace și proporțional pentru a se asigura că firmele de investiții care sunt autorizate să opereze pe teritoriul Uniunii își desfășoară activitatea pe o bază financiară solidă și sunt gestionate în mod ordonat, inclusiv, dacă este cazul, în interesul clienților lor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(1)

O supraveghere prudențială solidă face parte integrantă din condițiile de reglementare în care instituțiile financiare furnizează servicii în interiorul Uniunii. Firmele de investiții intră, împreună cu instituțiile de credit, sub incidența Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) în ceea ce privește tratamentul și supravegherea prudențiale, în timp ce autorizarea lor și alte cerințe organizatorice și de conduită sunt stabilite în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(2)

Regimurile prudențiale existente prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE se bazează în mare măsură pe versiunile succesive ale standardelor internaționale de reglementare stabilite pentru marile grupuri bancare de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și abordează doar parțial riscurile specifice inerente diverselor activități desfășurate de un număr mare de firme de investiții. Vulnerabilitățile și riscurile specifice inerente firmelor de investiții respective ar trebui, prin urmare, să fie abordate mai în detaliu prin intermediul unor mecanisme prudențiale eficiente, adecvate și proporționale la nivelul Uniunii, care să contribuie la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe întregul teritoriu al Uniunii, să garanteze o supraveghere prudențială eficace, ținând totodată sub control costurile de conformitate, precum și să asigure un nivel suficient de capital pentru riscurile aferente firmelor de investiții.

(3)

Printr-o supraveghere prudențială solidă ar trebui să se asigure că firmele de investiții sunt gestionate în mod ordonat și în interesul clienților lor. Supravegherea prudențială ar trebui să țină cont de posibilitatea ca firmele de investiții și clienții lor să își asume riscuri excesive, precum și de diferitele grade de risc pe care și-l asumă și pe care îl prezintă firmele de investiții. În egală măsură, o asemenea supraveghere prudențială ar trebui să vizeze evitarea impunerii unor sarcini administrative disproporționate firmelor de investiții. Totodată, această supraveghere prudențială ar trebui să permită găsirea unui echilibru între garantarea siguranței și solidității firmelor de investiții și evitarea unor costuri excesive, care le-ar putea submina viabilitatea afacerii.

(4)

Multe dintre cerințele care decurg din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și al Directivei 2013/36/UE sunt concepute astfel încât să abordeze riscurile comune cu care se confruntă instituțiile de credit. Prin urmare, cerințele existente sunt, în mare măsură, calibrate pentru a menține capacitatea de creditare a instituțiilor de credit de la un ciclu economic la altul și pentru a proteja deponenții și contribuabilii de o eventuală intrare în dificultate, și nu pentru a aborda totalitatea diverselor profiluri de risc ale firmelor de investiții. Firmele de investiții nu au portofolii mari de credite acordate persoanelor fizice și întreprinderilor și nu atrag depozite. Deși probabilitatea ca intrarea lor în dificultate să producă efecte negative asupra stabilității financiare globale este mai mică decât în cazul instituțiilor de credit, firmele de investiții prezintă totuși un risc ce trebuie preîntâmpinat printr-un cadru solid. Riscurile cu care se confruntă și pe care le prezintă majoritatea firmelor de investiții diferă astfel în mod substanțial de riscurile cu care se confruntă și pe care le prezintă instituțiile de credit, iar această diferență ar trebui să se reflecte clar în cadrul prudențial al Uniunii.

(5)

Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește aplicarea cadrului prudențial existent pun în pericol condițiile de concurență echitabile pentru firmele de investiții din cadrul Uniunii, îngreunând accesul investitorilor la noi oportunități și la modalități mai bune de gestionare a riscurilor. Aceste diferențe rezultă din complexitatea generală a aplicării cadrului prudențial în cazul unor firme de investiții diferite, în funcție de serviciile pe care acestea le furnizează, atunci când unele autorități naționale adaptează sau simplifică aplicarea în legislația sau practica națională. Având în vedere faptul că în cadrul prudențial existent nu sunt abordate toate riscurile cu care se confruntă și pe care le prezintă anumite tipuri de firme de investiții, în unele state membre au fost aplicate majorări de capital importante pentru anumite firme de investiții. Pentru a se asigura armonizarea supravegherii prudențiale a firmelor de investiții din întreaga Uniune ar trebui instituite dispoziții uniforme care să abordeze aceste riscuri.

(6)

Prin urmare, este necesar un regim prudențial specific pentru firmele de investiții care, date fiind dimensiunea și gradul lor de interconectare cu alți actori financiari și economici, nu sunt sistemice. În schimb, firmele de investiții sistemice ar trebui să facă în continuare obiectul cadrului prudențial existent prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE. Aceste firme de investiții sunt o subclasă a firmelor de investiții cărora li se aplică în prezent cadrul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE și care nu beneficiază de derogări specifice de la niciuna dintre cerințele de principiu prevăzute în acest cadru. Firmele de investiții cele mai mari și mai interconectate au modele de afaceri și profiluri de risc similare cu cele ale instituțiilor de credit semnificative. Ele furnizează servicii similare celor oferite de bănci și subscriu riscuri la o scară semnificativă. În plus, firmele de investiții sistemice sunt suficient de mari și au modele de afaceri și profiluri de risc care reprezintă o amenințare la fel de importantă pentru funcționarea stabilă și ordonată a piețelor financiare ca și instituțiile de credit mari. Prin urmare, este oportun ca firmele de investiții respective să rămână sub incidența dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE.

(7)

Este posibil ca firmele de investiții care tranzacționează pe cont propriu, care subscriu instrumente financiare ori plasează instrumente financiare cu angajament ferm la o scară semnificativă sau care sunt membri compensatori în cadrul contrapărților centrale să aibă modele de afaceri și profiluri de risc similare cu cele ale instituțiilor de credit. Având în vedere dimensiunea și activitățile lor, este posibil ca astfel de firme de investiții să prezinte riscuri pentru stabilitatea financiară comparabile cu riscurile prezentate de instituțiile de credit. Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a le impune să facă în continuare obiectul aceluiași tratament prudențial ca cel prevăzut pentru instituțiile de credit care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și să respecte în continuare cerințele în materie de supraveghere prudențială prevăzute în Directiva 2013/36/UE.

(8)

În unele state membre, autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențială a firmelor de investiții ar putea fi diferite de autoritățile competente în materie de supraveghere a conduitei. Prin urmare, este necesar să se creeze un mecanism de cooperare și de schimb de informații între aceste autorități pentru a se asigura armonizarea supravegherii prudențiale a firmelor de investiții din întreaga Uniune, care se desfășoară în mod eficace și cu promptitudine.

(9)

O firmă de investiții poate efectua tranzacții prin intermediul unui membru compensator dintr-un alt stat membru. Într-o astfel de situație, ar trebui instituit un mecanism pentru schimbul de informații între autoritățile competente relevante din diferite state membre. Un astfel de mecanism ar trebui să permită schimbul de informații între autoritatea competentă în ceea ce privește supravegherea prudențială a firmei de investiții și fie autoritatea care supraveghează membrul compensator, fie autoritatea care supraveghează contrapartea centrală cu privire la modelul și parametrii utilizați pentru calcularea cerințelor de marjă ale firmei de investiții, în cazul în care o astfel de metodă de calcul este utilizată drept bază pentru determinarea cerințelor de fonduri proprii ale firmei de investiții.

(10)

Pentru a promova armonizarea standardelor și a practicilor în materie de supraveghere în cadrul Uniunii, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (7) (ABE), în strânsă cooperare cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8) (ESMA), ar trebui să își mențină competența principală în ceea ce privește coordonarea și convergența practicilor de supraveghere în domeniul supravegherii prudențiale exercitate asupra firmelor de investiții în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară (SESF).

(11)

Nivelul de capital inițial pe care trebuie să îl dețină o firmă de investiții ar trebui să se bazeze pe serviciile și pe activitățile pe care firma de investiții este autorizată să le presteze și, respectiv, să le desfășoare, în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. Posibilitatea ca statele membre să reducă nivelul obligatoriu de capital inițial în situații specifice, astfel cum se prevede în Directiva 2013/36/UE, pe de o parte, și punerea inegală în aplicare a directivei respective, pe de altă parte, au condus la o situație în care nivelul obligatoriu de capital inițial diferă pe teritoriul Uniunii. Pentru a pune capăt acestei fragmentări, ar trebui ca nivelul obligatoriu de capital inițial să fie armonizat pentru toate firmele de investiții din Uniune. În vederea diminuării obstacolelor la intrarea pe piață care există în prezent pentru sistemele alternative de tranzacționare (MTF) și pentru sistemele organizate de tranzacționare (OTF), capitalul inițial al firmelor de investiții care exploatează un MTF sau un OTF ar trebui stabilit la nivelul menționat în prezenta directivă. În cazul în care unei firme de investiții autorizate să exploateze un OTF i s-a acordat permisiunea de a se implica și în tranzacționarea pe cont propriu în condițiile prevăzute la articolul 20 din Directiva 2014/65/UE, capitalul inițial al acesteia ar trebui stabilit la nivelul menționat în prezenta directivă.

(12)

Deși firmele de investiții nu ar trebui să mai fie cuprinse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 sau al Directivei 2013/36/UE, anumite concepte utilizate în contextul actelor legislative respective ar trebui să își păstreze sensul bine definit. Pentru a permite și a facilita interpretarea consecventă a acestor concepte în actele juridice ale Uniunii, atunci când sunt folosite, trimiterile din astfel de acte la capitalul inițial al firmelor de investiții, la competențele de supraveghere ale autorităților competente în cazul firmelor de investiții, la procesul de evaluare a adecvării capitalului intern al firmelor de investiții, la procesul de supraveghere și evaluare desfășurat de autoritățile competente în cazul firmelor de investiții, precum și la dispozițiile în materie de guvernanță și de remunerare aplicabile firmelor de investiții ar trebui să fie interpretate ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din prezenta directivă.

(13)

Buna funcționare a pieței interne impune ca responsabilitatea supravegherii prudențiale a unei firme de investiții, în special a solvabilității și a solidității financiare ale acesteia, să revină autorității competente din statul său membru de origine. Pentru a realiza o supraveghere eficace a firmelor de investiții și în alte state membre în care acestea prestează servicii sau au o sucursală, ar trebui să se asigure cooperarea strânsă și schimbul de informații cu autoritățile competente din aceste state membre.

(14)

În scopuri legate de informare și de supraveghere și, în special, pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar, autoritățile competente din statele membre gazdă ar trebui să aibă posibilitatea, de la caz la caz, de a efectua verificări la fața locului, de a inspecta activitățile sucursalelor aparținând firmelor de investiții de pe teritoriul lor și de a solicita informații privind activitatea acestor sucursale. Măsurile de supraveghere pentru sucursalele în cauză ar trebui totuși să rămână în responsabilitatea statului membru de origine.

(15)

Pentru a proteja informațiile sensibile din punct de vedere comercial, autoritățile competente ar trebui să respecte normele privind secretul profesional atunci când își desfășoară sarcinile de supraveghere și atunci când fac schimb de informații confidențiale.

(16)

Pentru a consolida supravegherea prudențială a firmelor de investiții și protecția oferită clienților firmelor de investiții, auditorii ar trebui să efectueze verificarea cu imparțialitate și să raporteze imediat autorităților competente faptele care pot avea efecte grave asupra situației financiare a unei firme de investiții sau a organizării sale administrative și contabile.

(17)

În sensul prezentei directive, datele cu caracter personal ar trebui să fie prelucrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și cu Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (10). În special, în cazul în care prezenta directivă permite schimburi de date cu caracter personal cu țări terțe, ar trebui să se aplice dispozițiile relevante din capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679 și capitolul V din Regulamentul (UE) 2018/1725.

(18)

Pentru a garanta respectarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului (11), statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni administrative și alte măsuri administrative care să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Pentru a garanta că sancțiunile administrative au un efect de descurajare, acestea ar trebui publicate, cu excepția anumitor situații bine definite. Pentru a permite clienților și investitorilor să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la opțiunile lor de investiții, clienții și investitorii respectivi ar trebui să aibă acces la informații privind sancțiunile administrative și alte măsuri administrative impuse firmelor de investiții.

(19)

Pentru a depista încălcările dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive și încălcările Regulamentului (UE) 2019/2033, statele membre ar trebui să aibă competențele de investigare necesare și să instituie mecanisme rapide și eficace de raportare a încălcărilor potențiale sau efective.

(20)

Firmele de investiții care nu sunt considerate mici și neinterconectate ar trebui să aibă la dispoziție capital intern care să fie adecvat în ceea ce privește cantitatea, calitatea și distribuirea pentru a acoperi riscurile specifice la care sunt sau pot fi expuse. Autoritățile competente ar trebui să se asigure că firmele de investiții dispun de strategii și procese adecvate pentru a evalua și a menține caracterul adecvat al capitalului lor intern. Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să solicite și firmelor de investiții mici și neinterconectate să aplice cerințe similare, dacă este cazul.

(21)

Competențele de supraveghere și evaluare ar trebui să rămână în continuare un important instrument de reglementare care să le permită autorităților competente să evalueze elementele calitative, inclusiv guvernanța și controalele interne, procesele și procedurile de gestionare a riscurilor și, acolo unde este necesar, să stabilească cerințe suplimentare, în special cu privire la cerințele de fonduri proprii și de lichiditate, mai ales pentru firmele de investiții care nu sunt considerate ca fiind mici și neinterconectate, dar și pentru firmele de investiții mici și neinterconectate atunci când autoritatea competentă consideră că acest lucru este justificat și adecvat.

(22)

Principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare, este prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Principiul respectiv ar trebui să fie aplicat în mod consecvent de către firmele de investiții. Pentru a alinia remunerarea la profilul de risc al firmelor de investiții și pentru a garanta condiții de concurență echitabile, firmele de investiții ar trebui să facă obiectul unor principii clare privind mecanismele de guvernanță corporativă și al unor norme privind remunerarea care să fie neutre din punctul de vedere al genului și care să țină cont de diferențele dintre instituțiile de credit și firmele de investiții. Firmele de investiții mici și neinterconectate ar trebui totuși să fie scutite de la aplicarea acestor norme, întrucât dispozițiile referitoare la remunerare și guvernanța corporativă prevăzute în Directiva 2014/65/UE sunt suficient de cuprinzătoare pentru aceste tipuri de firme de investiții.

(23)

În mod similar, în raportul Comisiei din 28 iulie 2016 referitor la evaluarea normelor privind remunerarea prevăzute de Directiva 2013/36/UE și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 s-a demonstrat că cerințele privind reportarea și plata sub formă de instrumente prevăzute în Directiva 2013/36/UE nu sunt adecvate în cazul firmelor de investiții de mici dimensiuni și complexitate scăzută sau al personalului cu un nivel scăzut de remunerație variabilă. Pentru asigurarea convergenței în materie de supraveghere și a unor condiții de concurență echitabile, sunt necesare criterii clare, coerente și armonizate de identificare a firmelor de investiții și a persoanelor care sunt scutite de la îndeplinirea acestor cerințe. Având în vedere rolul important pe care persoanele cu venituri ridicate îl au în conducerea activităților și privind performanța pe termen lung a firmelor de investiții, ar trebui să se asigure o supraveghere eficace a practicilor și tendințelor în materie de remunerare în ceea ce privește aceste persoane. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să monitorizeze remunerarea persoanelor cu venituri ridicate.

(24)

De asemenea, este adecvat să se ofere o anumită flexibilitate în ceea ce privește modul în care firmele de investiții utilizează instrumente fără numerar la plata remunerației variabile, cu condiția ca aceste instrumente să fie eficace în atingerea obiectivului de a alinia interesele personalului cu interesele diferitelor părți interesate, precum acționarii și creditorii, și să contribuie la alinierea remunerației variabile cu profilul de risc al firmei de investiții.

(25)

Veniturile firmelor de investiții sub formă de taxe, comisioane și alte câștiguri în ceea ce privește furnizarea de diverse servicii de investiții sunt extrem de volatile. Limitarea componentei variabile a remunerației la o parte din componenta fixă a remunerației ar afecta capacitatea firmei de investiții de a scădea remunerația în perioadele în care înregistrează venituri reduse și ar putea conduce la o creștere a bazei de costuri fixe ale firmei de investiții, ceea ce ar putea, la rândul său, să conducă la apariția unor riscuri pentru capacitatea firmei de investiții de a rezista în perioadele de recesiune economică sau de venituri reduse. Pentru a evita aceste riscuri, ar trebui ca firmelor de investiții care nu sunt sistemice să nu li se impună un singur raport maxim între componentele variabile și cele fixe ale remunerației. În schimb, firmele de investiții respective ar trebui să își stabilească ele însele raportul adecvat. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să pună în aplicare în dreptul intern măsuri concepute pentru a impune firmelor de investiții cerințe mai stricte în ceea ce privește raportul maxim dintre componentele variabile și cele fixe ale remunerației. În plus, prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să impună un astfel de raport maxim în cazul tuturor firmelor de investiții sau al anumitor tipuri de firme de investiții.

(26)

Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte o abordare mai strictă cu privire la remunerare în cazul în care firmele de investiții primesc sprijin financiar public extraordinar.

(27)

În statele membre sunt utilizate diferite structuri de guvernanță. În majoritatea cazurilor este folosită o structură unitară sau duală de conducere. Definițiile stabilite în prezenta directivă au obiectivul de a cuprinde toate structurile existente, fără a exprima vreo preferință pentru o anumită structură. Definițiile au caracter pur funcțional și vizează stabilirea de norme care să asigure un anumit rezultat, indiferent de dispozițiile de drept intern în domeniul societăților aplicabile instituțiilor din fiecare stat membru. Prin urmare, definițiile nu ar trebui să aducă atingere repartizării generale a competențelor în conformitate cu dispozițiile de drept intern în domeniul societăților.

(28)

Organele de conducere ar trebui să aibă funcții executive și de supraveghere. Competențele și structura organelor de conducere diferă de la un stat membru la altul. În statele membre în care structura organelor de conducere constă dintr-un singur nivel, un consiliu de administrație unic îndeplinește de obicei sarcini de conducere și de supraveghere. În statele membre în care există un sistem bazat pe două niveluri, funcția de supraveghere este exercitată de un consiliu de supraveghere separat, care nu are funcții executive, iar acestea din urmă sunt exercitate de un consiliu de administrație separat care este responsabil și răspunzător pentru gestionarea curentă a întreprinderii. Astfel, diferitelor entități din cadrul organului de conducere le sunt atribuie sarcini diferite.

(29)

Ca răspuns la cererea tot mai mare a publicului de a se asigura transparență fiscală și pentru a promova responsabilitatea corporativă a firmelor de investiții, este oportun să se prevadă că firmele de investiții, cu excepția celor care se încadrează în categoria firmelor mici și neinterconectate, au obligația de a publica anual anumite informații, inclusiv cu privire la profiturile înregistrate, la impozitele achitate și la toate subvențiile publice primite.

(30)

Pentru a aborda riscurile la nivelul grupurilor formate numai din firme de investiții, metoda consolidării prudențiale prevăzută în Regulamentul (UE) 2019/2033 ar trebui, în cazul grupurilor respective, să fie însoțită de un test al capitalului la nivel de grup pentru structurile de grup mai simple. Stabilirea supraveghetorului grupului ar trebui totuși, în ambele cazuri, să se bazeze pe aceleași principii care se aplică în cazul supravegherii pe bază consolidată, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE. Pentru a asigura o bună cooperare, elementele principale ale măsurilor de coordonare și, în special, cerințele de informare în situații de urgență sau mecanismele de cooperare și de coordonare ar trebui să fie similare cu elementele de bază ale coordonării aplicabile în contextul cadrului unic de reglementare pentru instituțiile de credit.

(31)

Comisia ar trebui să poată transmite Consiliului recomandări în vederea negocierii de acorduri între Uniune și țările terțe în vederea exercitării concrete a supravegherii în materie de asigurare a conformității cu testul capitalului la nivel de grup pentru firmele de investiții ale căror întreprinderi-mamă sunt stabilite în țări terțe, precum și pentru firmele de investiții care își desfășoară activitatea în țări terțe și ale căror întreprinderi-mamă sunt stabilite în Uniune. În plus, statele membre și ABE ar trebui, de asemenea, să poată institui acorduri de cooperare cu țările terțe în vederea îndeplinirii sarcinilor lor de supraveghere.

(32)

În vederea asigurării securității juridice și a evitării unor suprapuneri între cadrul prudențial actual aplicabil atât instituțiilor de credit, cât și firmelor de investiții și prezenta directivă, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE ar trebui modificate pentru a elimina firmele de investiții din domeniul lor de aplicare. Cu toate acestea, firmele de investiții care fac parte dintr-un grup bancar ar trebui să rămână sub incidența dispozițiilor din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și din Directiva 2013/36/UE care sunt relevante pentru grupul bancar, cum ar fi normele privind consolidarea prudențială prevăzute la articolele 11-24 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dispozițiile cu privire la întreprinderea-mamă din UE intermediară menționată la articolul 21b din Directiva 2013/36/UE.

(33)

Este necesar să se precizeze etapele pe care întreprinderile trebuie să le parcurgă pentru a verifica dacă se încadrează în definiția unei instituții de credit, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dacă, prin urmare, trebuie să obțină o autorizație de instituție de credit. Întrucât anumite firme de investiții desfășoară deja activitățile menționate la punctele 3 și 6 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE, este necesar, de asemenea, să se asigure claritate în ceea ce privește continuitatea oricărei autorizații acordate pentru aceste activități. În special, este esențial ca autoritățile competente să se asigure că tranziția de la cadrul actual la cel nou oferă suficientă securitate în materie de reglementare pentru firmele de investiții.

(34)

Pentru a se asigura o supraveghere eficace, este important ca întreprinderile care întrunesc condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să solicite o autorizație de instituție de credit. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica sancțiuni întreprinderilor care nu solicită autorizația respectivă.

(35)

Prin modificarea definiției conceptului de „instituție de credit” din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin Regulamentul (UE) 2019/2033, acest concept poate să cuprindă, de la data intrării în vigoare a celui din urmă regulament menționat, firmele de investiții care își desfășoară deja activitatea pe baza unei autorizații eliberate în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. Acestor întreprinderi ar trebui să li se permită să continue să funcționeze în temeiul autorizației lor ca firme de investiții până la acordarea autorizației de instituție de credit. Firmele de investiții respective ar trebui să depună o cerere de autorizare ca instituții de credit cel mai târziu atunci când media activelor lor lunare totale este mai mare sau egală cu oricare dintre pragurile stabilite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru o perioadă de 12 luni consecutive. În cazul în care firmele de investiții ating oricare dintre pragurile stabilite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 la data intrării în vigoare a prezentei directive, media activelor lor lunare totale ar trebui să fie calculată luând în considerare cele 12 luni consecutive anterioare acestei date. Firmele de investiții respective ar trebui să solicite autorizarea ca instituții de credit în termen de un an și o zi de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(36)

Modificarea definiției conceptului de „instituție de credit” din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin Regulamentul (UE) 2019/2033 poate afecta, de asemenea, întreprinderile care au solicitat deja autorizarea ca firme de investiții în conformitate cu Directiva 2014/65/UE și ale căror cereri sunt încă pendinte. Aceste cereri ar trebui să fie transferate către autoritățile competente în temeiul Directivei 2013/36/UE și să fie tratate în conformitate cu dispozițiile privind autorizarea stabilite în directiva respectivă în cazul în care activele totale preconizate ale întreprinderii au o valoare egală sau mai mare decât oricare dintre pragurile stabilite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(37)

Întreprinderile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui, de asemenea, să facă obiectul tuturor cerințelor privind accesul la activitatea instituțiilor de credit prevăzute în titlul III din Directiva 2013/36/UE, inclusiv al dispozițiilor referitoare la retragerea autorizației în conformitate cu articolul 18 din directiva respectivă. Articolul 18 din directiva respectivă ar trebui totuși modificat pentru a se asigura că autoritățile competente pot să retragă autorizația acordată unei instituții de credit în cazul în care aceasta folosește autorizația exclusiv pentru a se implica în activitățile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și are timp de cinci ani consecutivi active medii totale sub pragurile prevăzute la litera respectivă.

(38)

În temeiul articolului 39 din Directiva 2014/65/UE, firmele din țări terțe care furnizează servicii financiare în Uniune intră sub incidența regimurilor naționale care pot necesita înființarea unei sucursale într-un stat membru. Pentru a facilita monitorizarea și evaluarea regulată a activităților desfășurate de firmele din țări terțe prin intermediul sucursalelor din Uniune, autoritățile competente ar trebui să fie informate cu privire la amploarea și sfera de cuprindere a serviciilor și activităților desfășurate pe teritoriul lor prin intermediul sucursalelor respective.

(39)

Trimiterile specifice din Directivele 2009/65/CE (12), 2011/61/UE (13) și 2014/59/UE (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului la dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale Directivei 2013/36/UE care vor înceta să se aplice firmelor de investiții începând cu data aplicării prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/2033 ar trebui să fie interpretate ca trimiteri la dispozițiile corespunzătoare din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) 2019/2033.

(40)

În cooperare cu ESMA, ABE a elaborat, pe baza unei analize de fond detaliate, a colectării de date și a consultărilor, un raport privind un regim prudențial adaptat pentru toate firmele de investiții care nu sunt sistemice, ce servește drept bază pentru revizuirea cadrului prudențial aplicabil firmelor de investiții.

(41)

Pentru a asigura aplicarea armonizată a prezentei directive, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza criteriile în baza cărora anumitor firme de investiții să li se aplice Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a preciza informațiile care ar trebui să facă obiectul schimbului dintre autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă în contextul supravegherii, pentru a stabili modul în care firmele de investiții ar trebui să evalueze dimensiunea activităților lor în sensul cerințelor de guvernanță internă și, în special, pentru a evalua dacă acestea constituie firme de investiții mici și neinterconectate. Standardele tehnice de reglementare ar trebui, de asemenea, să precizeze categoriile de personal care au activități profesionale cu impact semnificativ asupra profilului de risc al firmelor în sensul dispozițiilor privind remunerarea și să precizeze instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 care pot fi considerate drept remunerație variabilă. În sfârșit, standardele tehnice de reglementare ar trebui să precizeze elementele care permit evaluarea anumitor riscuri de lichiditate,, aplicarea cerințelor de fonduri proprii suplimentare de către autoritățile competente, precum și funcționarea colegiilor de supraveghetori. Comisia ar trebui să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare elaborate de ABE prin acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Comisia și ABE ar trebui să se asigure că respectivele standarde tehnice de reglementare pot fi aplicate de către toate firmele de investiții vizate într-un mod care este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea acelor firme de investiții și cu activitățile lor.

(42)

Comisia ar trebui, de asemenea, împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE privind schimbul de informații între autoritățile competente și cerințele de publicare ale autorităților competente și standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA prin acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din și cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(43)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentei directive și pentru a se ține seama de evoluțiile de pe piețele financiare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru a completa prezenta directivă prin clarificarea definițiilor prevăzute în prezenta directivă și prin aducerea de clarificări privind capitalul intern și evaluările de risc ale firmelor de investiții și privind competențele de supraveghere și evaluare ale autorităților competente. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (15). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(44)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unui cadru prudențial eficace și proporțional pentru a se asigura că firmele de investiții care sunt autorizate să opereze pe teritoriul Uniunii își desfășoară activitatea pe o bază financiară solidă și sunt gestionate în mod ordonat, inclusiv în interesul clienților lor, nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta din urmă poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(45)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (16), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,