ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 268

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 62
22 octombrie 2019


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2019/1745 al Comisiei din 13 august 2019 de completare și de modificare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește punctele de reîncărcare pentru autovehiculele de categoria L, alimentarea de la rețeaua electrică terestră a navelor de navigație interioară, alimentarea cu hidrogen pentru transportul rutier și alimentarea cu gaze naturale pentru transportul rutier și naval și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2018/674 al Comisiei ( 1 )

1

 

*

Regulamentul De Punere În Aplicare (UE) 2019/1746 al Comisiei din 1 octombrie 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1185 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește notificările către Comisie ale informațiilor și documentelor ( 1 )

6

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1747 al Comisiei din 15 octombrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1178/2011 în ceea ce privește cerințele pentru anumite licențe și certificate de echipaj de zbor, normele privind organizațiile de pregătire și autoritățile competente ( 1 )

23

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2019/1748 A Consiliului din 7 octombrie 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul Subcomitetului de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare instituit prin Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, în ceea ce privește modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul menționat

53

 

*

Decizia (UE) 2019/1749 a Consiliului din 14 octombrie 2019 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA)

73

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

22.10.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2019/1745 AL COMISIEI

din 13 august 2019

de completare și de modificare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește punctele de reîncărcare pentru autovehiculele de categoria L, alimentarea de la rețeaua electrică terestră a navelor de navigație interioară, alimentarea cu hidrogen pentru transportul rutier și alimentarea cu gaze naturale pentru transportul rutier și naval și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2018/674 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (1), în special articolul 4 alineatul (14), articolul 5 alineatul (3) și articolul 6 alineatul (11),

întrucât:

(1)

Activitatea de standardizare a Comisiei urmărește să asigure că specificațiile tehnice privind interoperabilitatea punctelor de reîncărcare și realimentare sunt indicate în standardele europene sau internaționale prin identificarea specificațiilor tehnice necesare, luând în considerare activitățile conexe de standardizare desfășurate la nivel european și internațional.

(2)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), Comisia a solicitat (3) Comitetului European de Standardizare (CEN) și Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică (Cenelec) să elaboreze și să adopte standarde europene adecvate sau să modifice standardele europene existente, pentru alimentarea cu energie electrică pentru transportul rutier, transportul maritim și navigația pe căi navigabile interioare; alimentarea cu hidrogen pentru transportul rutier; alimentarea cu gaze naturale, inclusiv biometan, pentru transportul rutier, transportul maritim și navigația pe căi navigabile interioare.

(3)

Standardele elaborate de CEN și Cenelec au fost acceptate de industria europeană, pentru a asigura mobilitatea la nivelul întregii Uniuni cu vehicule și nave care funcționează cu combustibili diferiți. CEN și Cenelec i-au recomandat Comisiei să includă standardele respective în cadrul juridic al Uniunii. Specificațiile tehnice menționate în anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui completate sau modificate în consecință.

(4)

Dispozițiile privind „interoperabilitatea” în contextul prezentului regulament delegat se referă strict la capacitatea stațiilor de reîncărcare și realimentare de a oferi energie compatibilă cu toate tehnologiile autovehiculelor pentru a permite o utilizare fără sincope la nivelul UE a autovehiculelor alimentate cu combustibili alternativi.

(5)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardele recomandate a fi aplicate pentru punctele de reîncărcare pentru autovehicule de categoria L. Standardele EN 62196-2 „Fișe, prize, prize mobile pentru vehicule și conectoare de vehicul. Încărcare conductivă a vehiculelor electrice. Partea 2: Prescripții dimensionale de compatibilitate și interschimbabilitate pentru accesorii cu știfturi și teci de contact de curent alternativ” și IEC 60884-1 „Fișe și prize pentru uz casnic și similar – Partea 1: Prescripții generale” ar trebui să se aplice pentru respectivele puncte de reîncărcare. Prin urmare, punctul 1.5 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui completat în consecință.

(6)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardele recomandate a fi aplicate pentru alimentarea de la rețeaua electrică terestră a navelor de navigație interioară. Standardele EN 15869-2 „Nave pentru navigație interioară – Conexiune la rețeaua electrică terestră, sistem trifazat de 400 V, până la 63 A, 50 Hz – Partea 2: Unitate terestră, condiții de securitate (în curs de modificare pentru creșterea amperajului de la 63 la 125)” și EN 16840 „Nave pentru navigație interioară – Conexiune la rețeaua electrică terestră, sistem trifazat de 400 V, 50Hz, minimum 250 A” ar trebui să se aplice în cazul rețelei electrice respective. Prin urmare, punctul 1.8 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui completat în consecință.

(7)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardele recomandate a fi aplicate pentru stațiile de alimentare cu gaz natural comprimat (GNC). Standardul european EN ISO 16923 „Stații de alimentare cu gaze naturale – Stații GNC pentru alimentarea vehiculelor”, acoperă proiectarea, construirea, operarea, inspectarea și întreținerea stațiilor de alimentare cu GNC a vehiculelor, inclusiv echipamente, dispozitive de siguranță și control. Acest standard european se aplică, de asemenea, părților dintr-o stație de realimentare în care gazul natural se află în stare gazoasă și care distribuie GNC provenit din gaz natural lichefiat (GNC-L) în conformitate cu EN ISO 16924. De asemenea, standardul se aplică alimentării cu biometan, metan din zăcăminte de cărbune îmbunătățit și gaze provenite din vaporizarea GNL (la fața locului sau în alte locații). Elementele standardului EN ISO 16923 care asigură interoperabilitatea stațiilor de realimentare cu GNC și a vehiculelor ar trebui să se aplice punctelor de realimentare cu GNC. Prin urmare, punctul 3.4 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui completat în consecință.

(8)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardele recomandate a fi aplicate pentru stațiile de alimentare cu gaz natural lichefiat (GNL). Standardul european EN ISO 16924 „Stații de alimentare cu gaze naturale – Stații GNL pentru alimentarea vehiculelor”, în versiunea sa actuală, acoperă proiectarea, construirea, operarea, întreținerea și inspectarea stațiilor de alimentare cu gaze naturale lichefiate (GNL) a vehiculelor, inclusiv echipamente, dispozitive de siguranță și control. Acest standard european oferă, de asemenea, specificații cu privire la proiectarea, construirea, operarea, întreținerea și inspectarea stațiilor de alimentare pentru utilizarea GNL ca sursă la fața locului pentru alimentarea vehiculelor cu GNC (stații de alimentare cu GNC-L), inclusiv dispozitive de siguranță și control al stației și echipamente specifice pentru stația de alimentare cu GNC-L. Standardul european acoperă stații de alimentare care au următoarele caracteristici: acces privat; acces public (autoservire sau servire asistată); distribuire contorizată sau distribuire necontorizată; stații de alimentare cu depozitare fixă pentru GNL; stații de alimentare cu depozitare mobilă pentru GNL. Standardul european EN ISO 12617 „Vehicule rutiere – Conector de alimentare cu gaz natural lichefiat (GNL) – Conector de 3,1 MPa”, în versiunea sa actuală, specifică pistoalele de alimentare și unitățile de umplere cu gaz natural lichefiat (GNL), construite în întregime din piese și materiale noi și neutilizate, pentru vehiculele rutiere care funcționează cu GNL. Un conector de realimentare cu GNL constă, după caz, dintr-o unitate de umplere și capacul său de protecție (montate pe vehicul) și un pistol de alimentare. Acest standard european se aplică numai unor dispozitive concepute pentru o presiune maximă de lucru de 3,4 MPa (34 bari), celor care utilizează GNL drept combustibil și care au componente corespondente standardizate. Elementele standardului EN ISO 16924 care asigură interoperabilitatea stațiilor de realimentare cu GNL și standardul EN ISO 12617 care definește specificațiile pentru conectoare ar trebui să se aplice pentru punctele de realimentare cu GNL. Prin urmare, punctul 3.2 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui completat în consecință.

(9)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardele recomandate a fi aplicate pentru punctele de realimentare a navelor de navigație interioară sau a navelor maritime. Standardul european EN ISO 20519, „Nave și tehnologie marină – Specificație pentru alimentarea navelor care funcționează cu gaz natural lichefiat” este diferențiat pentru punctele de realimentare a navelor maritime și cele de realimentare a navelor de navigație interioară. Pentru navele maritime care nu sunt acoperite de Codul internațional pentru construcția și echiparea navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), punctele de realimentare cu GNL ar trebui să respecte standardul EN ISO 20519. Totuși, în cazul navelor de navigație interioară, punctele de realimentare cu GNL ar trebui să respecte standardul EN ISO 20519 (articolele 5.3-5.7) exclusiv în scopul interoperabilității. Standardul european EN ISO 20519 ar trebui să se aplice punctelor de realimentare a navelor maritime și același standard european (articolele 5.3-5.7) ar trebui să se aplice punctelor de realimentare a navelor de navigație interioară. Prin urmare, punctul 3.1 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui completat în consecință.

(10)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardul recomandat a fi aplicat punctelor de realimentare cu hidrogen care distribuie hidrogen gazos și protocoalelor de umplere. Standardul european EN 17127 „Puncte exterioare de alimentare cu hidrogen care distribuie hidrogen gazos și integrează protocoale de umplere”, în versiunea sa actuală, acoperă interoperabilitatea stațiilor de alimentare cu hidrogen gazos a vehiculelor din punctul de vedere al proiectării, construirii, operării, inspectării și întreținerii acestora. Cerințele de interoperabilitate descrise în standardul EN 17127 ar trebui să se aplice punctelor de realimentare cu hidrogen și același standard european ar trebui să se aplice pentru protocoalele de umplere relevante. Prin urmare, punctele 2.1 și 2.3 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui modificate în consecință.

(11)

CEN și Cenelec au informat Comisia cu privire la standardul recomandat a fi aplicat pentru definirea caracteristicilor de calitate ale hidrogenului distribuit de punctele de realimentare cu hidrogen a vehiculelor rutiere. Standardul european EN 17124 „Hidrogen combustibil. Specificație de produs și asigurarea calității. Aplicații cu pile de combustie cu membrană cu schimb de protoni (PEM) pentru vehiculele rutiere”, în versiunea sa actuală, acoperă caracteristicile de calitate ale combustibilului pe bază de hidrogen și asigurarea corespunzătoare a calității pentru a garanta uniformitatea produsului pe bază de hidrogen astfel cum este distribuit spre utilizare în sistemele vehiculelor rutiere cu pile de combustie cu membrană cu schimb de protoni (PEM). Ar trebui să se aplice standardul european EN 17124, care stabilește caracteristicile de calitate ale hidrogenului distribuit de punctele de realimentare cu hidrogen. Prin urmare, punctul 2.2 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui modificat în consecință.

(12)

CEN și Cenelec au informat Comisia că s-a recomandat aplicarea standardului european EN ISO 17268 „Dispozitive de conectare pentru alimentarea vehiculelor terestre cu hidrogen gazos” în cazul conectoarelor pentru autovehicule în vederea realimentării cu hidrogen gazos. Prin urmare, este important să se încheie procesul certificării conectoarelor pentru realimentarea autovehiculelor cu hidrogen gazos în conformitate cu standardul EN ISO 17268. La finalizarea acestui proces, conectoarele pentru autovehicule destinate realimentării cu hidrogen gazos ar trebui să respecte standardul EN ISO 17268. Prin urmare, punctul 2.4 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui modificat în consecință.

(13)

CEN și Cenelec au informat Comisia că standardul european EN ISO 14469 „Vehicule rutiere – Conector de alimentare cu gaz natural comprimat (GNC)” ar trebui să se aplice conectoarelor/unităților de umplere cu GNC. Prin urmare, punctul 3.3 din anexa II la Directiva 2014/94/UE ar trebui modificat în consecință.

(14)

„Grupul de experți al forumului pentru transporturi durabile” și Comisia Centrală pentru Navigația pe Rin (CCNR) au fost consultate și au oferit consiliere cu privire la standardele europene care fac obiectul acestui regulament delegat al Comisiei.

(15)

În consecință, Comisia ar trebui să completeze și să modifice Directiva 2014/94/UE cu trimiteri la standardele europene elaborate de CEN și Cenelec.

(16)

În cazul în care noile specificații tehnice identificate în anexa II la Directiva 2014/94/UE trebuie stabilite, actualizate sau completate prin intermediul regulamentelor delegate ale Comisiei, se aplică o perioadă de tranziție de 24 de luni.

(17)

Prezentul regulament ar trebui să incorporeze actualizări realizate ca urmare a solicitărilor formulate de unele state membre în ceea ce privește punctele de reîncărcare a autovehiculelor de categoria L, alimentarea cu energie electrică terestră a navelor de navigație interioară și punctele de realimentare cu GNL pentru transportul naval, precum și noile evoluții generate de CEN și Cenelec la nivelul standardelor privind alimentarea cu gaze naturale și hidrogen. Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2018/674 al Comisiei (4) ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Puncte de reîncărcare pentru autovehicule de categoria L

În cazul punctelor de reîncărcare pentru autovehicule de categoria L, menționate la punctul 1.5 din anexa II la Directiva 2014/94/UE, se aplică următoarele specificații tehnice:

(1)

Punctele de reîncărcare cu curent alternativ (CA) accesibile publicului și rezervate pentru vehiculele electrice de categoria L de până la 3,7 kVA trebuie să fie echipate, din motive de interoperabilitate, cu cel puțin unul dintre următoarele dispozitive:

(a)

prize de curent sau conectoare de vehicule de tip 3a, astfel cum sunt descrise în standardul EN 62196-2 (pentru încărcare în Mod 3);

(b)

prize de curent conforme cu standardul IEC 60884-1 (pentru încărcare în Mod 1 sau în Mod 2).

(2)

Punctele de reîncărcare cu curent alternativ (CA) accesibile publicului rezervate pentru vehiculele electrice de categoria L de peste 3,7 kVA trebuie să fie echipate, din motive de interoperabilitate, cel puțin cu prize de curent sau conectoare de vehicule de tip 2, astfel cum sunt descrise în standardul EN 62196-2.

Articolul 2

Alimentarea cu energie electrică terestră a navelor de navigație interioară

În cazul alimentării cu energie electrică terestră a navelor de navigație interioară, menționate la punctul 1.8 din anexa II la Directiva 2014/94/UE, se aplică următoarele specificații tehnice:

Alimentarea cu energie electrică terestră a navelor de navigație interioară trebuie să respecte standardul EN 15869-2 sau standardul EN 16840 în funcție de cerințele energetice.

Articolul 3

Puncte de realimentare cu gaz natural comprimat (GNC) a autovehiculelor

În cazul punctelor de realimentare cu gaz natural comprimat (GNC), menționate la punctul 3.4 din anexa II la Directiva 2014/94/UE, se aplică următoarele specificații tehnice:

Presiunea de alimentare (presiunea de serviciu) trebuie să fie de 20,0 MPa (200 bari) la 15 °C. Este permisă o presiune maximă de alimentare de 26,0 MPa cu o „compensare a temperaturii” astfel cum se prevede în standardul EN ISO 16923 „Stații de alimentare cu gaz natural – Stații GNC pentru alimentarea vehiculelor”.

Articolul 4

Puncte de realimentare cu gaz natural lichefiat (GNL) a autovehiculelor

În cazul punctelor de realimentare cu gaz natural lichefiat (GNL) a autovehiculelor, menționate la punctul 3.2 din anexa II la Directiva 2014/94/UE, se aplică următoarele specificații tehnice:

Presiunea de alimentare trebuie să fie inferioară presiunii de lucru maxime admise a rezervorului autovehiculului astfel cum se prevede în EN ISO 16924 „Stații de alimentare cu gaze naturale – Stații GNL pentru alimentarea vehiculelor”.

Profilul conectorului trebuie să respecte standardul EN ISO 12617 „Vehicule rutiere – Conector de alimentare cu gaz natural lichefiat (GNL) – Conector de 3,1 MPa”.

Articolul 5

Puncte de realimentare a navelor de navigație interioară sau a navelor maritime

În cazul punctelor de realimentare a navelor de navigație interioară sau a navelor maritime, menționate la punctul 3.1 din anexa II la Directiva 2014/94/UE, se aplică următoarele specificații tehnice:

Pentru navele maritime care nu sunt acoperite de Codul internațional pentru construcția și echiparea navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), punctele de realimentare pentru GNL trebuie să respecte standardul EN ISO 20519.

În cazul navelor de navigație interioară, punctele de realimentare cu GNL trebuie să respecte standardul EN ISO 20519 (articolele 5.3-5.7) exclusiv în scopul interoperabilității.

Articolul 6

Anexa II la Directiva 2014/94/UE se modifică după cum urmează:

(1)

Punctul 2.1 se înlocuiește cu următorul text:

„2.1.Punctele de realimentare cu hidrogen situate în aer liber care distribuie hidrogen gazos utilizat drept combustibil la bordul autovehiculelor trebuie să respecte cerințele de interoperabilitate descrise în standardul EN 17127 «Puncte exterioare de alimentare cu hidrogen care distribuie hidrogen gazos și integrează protocoale de umplere».”

(2)

Punctul 2.2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.2.Caracteristicile de calitate ale hidrogenului distribuit de punctele de realimentare cu hidrogen a autovehiculelor trebuie să respecte cerințele descrise în standardul EN 17124 «Hidrogen combustibil. Specificație de produs și asigurarea calității. Aplicații cu pile de combustie cu membrană cu schimb de protoni (PEM) pentru vehiculele rutiere»; metodele de asigurare a respectării criteriilor de calitate a hidrogenului sunt, de asemenea, descrise în standardul menționat.”

(3)

Punctul 2.3 se înlocuiește cu următorul text:

„2.3.Algoritmul de alimentare trebuie să respecte cerințele standardului EN 17127 «Puncte exterioare de alimentare cu hidrogen care distribuie hidrogen gazos și integrează protocoale de umplere».”

(4)

Punctul 2.4 se înlocuiește cu următorul text:

„2.4.Odată încheiate procesele de certificare a standardului EN ISO 17268 Conectoare, conectoarele pentru realimentarea cu hidrogen gazos a autovehiculelor trebuie să respecte standardul EN ISO 17268 «Dispozitive de conectare pentru alimentarea vehiculelor terestre cu hidrogen gazos».”

(5)

Punctul 3.3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.3.Profilul conectorului trebuie să respecte cerințele din standardul EN ISO 14469 «Vehicule rutiere – Conector de alimentare cu gaz natural comprimat (GNC)».”

Articolul 7

Regulamentul delegat (UE) 2018/674 se abrogă.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 12 noiembrie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 13 august 2019.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Violeta BULC

Membru al Comisiei


(1)  JO L 307, 28.10.2014, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(3)  M/533 Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2015) 1330 final din 12 martie 2015 privind o cerere de standardizare adresată organizațiilor de standardizare europene, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului referitoare la elaborarea de standarde europene aplicabile infrastructurii pentru combustibili alternativi.

(4)  Regulamentul delegat (UE) 2018/674 al Comisiei din 17 noiembrie 2017 de completare a Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește punctele de reîncărcare pentru autovehiculele de categoria L, alimentarea de la rețeaua electrică terestră a navelor de navigație interioară și punctele de realimentare cu GNL pentru transportul naval și de modificare a directivei respective în ceea ce privește conectoarele pentru realimentarea cu hidrogen gazos a autovehiculelor (JO L 114, 4.5.2018, p. 1).


22.10.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/6


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/1746 AL COMISIEI

din 1 octombrie 2019

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1185 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește notificările către Comisie ale informațiilor și documentelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 223 alineatul (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 (2) al Comisiei stabilește normele de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește obligațiile statelor membre de a notifica informații și documente relevante Comisiei.

(2)

Prin rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare (3), Parlamentul European a invitat toate părțile interesate implicate în gestionarea lanțului de aprovizionare alimentar să mărească transparența întregului lanț de aprovizionare alimentar și să asigure o mai mare transparență și o mai bună informare la nivelul lanțului de aprovizionare, precum și o consolidare a organismelor și a instrumentelor de informare a pieței, pentru a furniza fermierilor și organizațiilor de producători date corecte și actuale privind piața.

(3)

În decembrie 2016, în concluziile sale din 12 decembrie 2016 privind consolidarea poziției fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare și combaterea practicilor comerciale neloiale, Consiliul a invitat Comisia să rezolve problema lipsei de transparență și asimetria informațiilor din cadrul lanțului de aprovizionare alimentar.

(4)

În aprilie 2019 a fost adoptată Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului (4), după care, la 22 martie 2019, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au adoptat o declarație comună (5) prin care Comisia a fost invitată/încurajată să mărească transparența pieței agricole și alimentare la nivelul Uniunii, inclusiv prin îmbunătățirea procesului de colectare a datelor statistice necesare pentru analizarea mecanismelor de formare a prețurilor de-a lungul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, scopul fiind de a ajuta operatorii economici și autoritățile publice să facă alegeri mai bine informate, precum și ca operatorii să înțeleagă mai bine evoluțiile pieței.

(5)

În plus, în ianuarie 2016, Comisia a înființat Grupul operativ pentru piețele agricole, un grup de experți independenți, pentru a oferi recomandări privind modul în care poate fi consolidată poziția producătorilor în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. În acest scop, grupul operativ a recomandat sporirea transparenței pieței în scopul încurajării stabilirii unor condiții de concurență eficace de-a lungul lanțului de aprovizionare prin introducerea unui sistem de comunicare a prețurilor sau prin consolidarea sistemului existent, în special în sectorul cărnii, al fructelor și legumelor și al produselor lactate. De asemenea, grupul a recomandat diseminarea datelor colectate într-o manieră agregată corespunzător.

(6)

În 2017 a avut loc o consultare publică deschisă și în 2018 au fost adresate chestionare specifice statelor membre, părților interesate și consumatorilor. În 2018 și în 2019 au fost organizate mai multe ateliere și conferințe dedicate cu părțile interesate, precum și reuniuni cu grupuri de experți și cu grupuri de dialog civil din statele membre în ceea ce privește transparența pieței.

(7)

Notificarea informațiilor privind prețurile, producția și piețele de către statele membre a devenit deja obligatorie în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1185, însă doar în legătură cu prețurile de producție.

(8)

În consecință, deși, pe de o parte, Uniunea asigură în prezent un nivel relativ ridicat de informații publice cu privire la prețurile la producător și prețurile de consum, comunicate de birourile de oficiile de statistică din statele membre, pe de altă parte foarte puține informații privind prețurile de-a lungul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar ajung la cunoștința publicului larg. Extinderea raportării prețurilor ar trebui să acopere aceste deficite de informații, mai ales în cazul în care lanțurile de aprovizionare alimentare sectoriale sunt complexe. Monitorizarea transmiterii prețurilor de-a lungul lanțului prin extinderea procesului de colectare și diseminare a datelor ar trebui să permită actorilor de pe piață să înțeleagă mai bine funcționarea lanțului de aprovizionare, îmbunătățindu-și astfel funcționarea și eficiența economică în general, în special în cazul operatorilor mai puțin performanți care nu au acces imediat la informații privind prețurile cu caracter privat.

(9)

Prețurile raportate în prezent reprezintă prețurile de vânzare a producției ale operatorilor în primul stadiu al lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Monitorizarea transmiterii prețurilor de-a lungul lanțului va necesita colectarea datelor privind prețurile de la diverși operatori din lanțul de aprovizionare (de exemplu, angrosiștii, comercianții, industria alimentară și detailiștii), în special pentru lanțurile de aprovizionare cu stadii și produse puternic diferențiate.

(10)

Raportarea doar a prețurilor reprezentative (cum ar fi prețurile de pe piețele principale și de la operatorii importanți) ar trebui să permită statelor membre să aibă o abordare eficientă din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește raportarea acestor prețuri și să contribuie la reducerea la minimum a poverii administrative pentru întreprinderile mici și mijlocii. În conformitate cu practicile curente, statele membre ar trebui să descrie metodologia pentru stabilirea prețurilor reprezentative. De asemenea, statele membre ar trebui să caute să își aproximeze metodologiile, pentru a asigura cea mai bună comparabilitate posibilă a datelor la nivelul statelor membre.

(11)

Pentru a putea oferi un mecanism de raportare eficient din punct de vedere al timpului și al costurilor, Comisia ar trebui să pună sistemul de informare existent la dispoziția operatorilor pentru ca aceștia să poată notifica informațiile direct Comisiei, sub supravegherea statelor membre. Statele membre ar trebui să informeze Comisia în cazul în care deleagă operatorilor această obligație de notificare a informațiilor.

(12)

Comisia ar trebui să organizeze reuniuni periodice cu statele membre și cu părțile interesate pentru a împărtăși bune practici, pentru a dezvolta sinergii și pentru a contribui la o înțelegere comună a dinamicii pieței în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. De asemenea, Comisia ar trebui să ofere statelor membre și părților interesate informații cu privire la aplicarea Regulamentului.

(13)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 ar trebui modificat în consecință.

(14)

Este necesar să se prevadă o dată de aplicare a prezentului regulament care ar da statelor membre posibilitatea de a se adapta la noile cerințe de raportare.

(15)

Comitetul pentru organizarea comună a piețelor agricole nu a emis un aviz în termenul stabilit de președintele său,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări aduse Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1185

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (1), se adaugă următorul paragraf:

„În cazul notificărilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu actele adoptate în temeiul regulamentului respectiv, sistemul informatic menționat la primul paragraf al prezentului alineat este, de asemenea, în cazul în care este relevant, pus la dispoziția operatorilor și a țărilor terțe.”

2.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 5

Notificarea implicită

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în actele menționate la articolul 1, dacă statele membre, precum și, după caz, țările terțe sau operatorii nu notifică Comisiei informațiile sau documentele necesare până la termenul-limită («declarație nulă»), se consideră că statele membre, precum și, după caz, țările terțe sau operatorii au notificat următoarele:

(a)

în cazul unei informații cantitative, valoarea zero;

(b)

în cazul unei informații calitative, o situație «nimic de raportat».”

3.

Titlul capitolului II se înlocuiește cu următorul text:

„NOTIFICĂRI ȘI COORDONARE CU PRIVIRE LA PREȚURI, LA PRODUCȚIE, LA INFORMAȚIILE PRIVIND PIAȚA ȘI LA INFORMAȚIILE NECESARE ÎN TEMEIUL ACORDURILOR INTERNAȚIONALE”.

4.

La articolul 7, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   statele membre, precum și, după caz, țările terțe și operatorii notifică Comisiei orice informații noi importante care ar putea să schimbe substanțial informațiile deja furnizate.”

5.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 8

Informații suplimentare

Statele membre, precum și, după caz, țările terțe și operatorii pot notifica Comisiei informații suplimentare celor impuse de anexele I, II și III, prin intermediul sistemului de informare menționat la articolul 1, în cazul în care aceste informații sunt considerate relevante de către statele membre, precum și, după caz, de către țările terțe și operatorii în cauză. Aceste notificări se fac printr-un formular pus la dispoziție de Comisie în cadrul sistemului informatic.”

6.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)

titlul articolului 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Stabilirea prețului și a cantităților”;

(b)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pentru fiecare notificare a prețurilor și a cantităților prevăzută în prezenta secțiune, statele membre notifică sursa și metodologia utilizate pentru stabilirea informațiilor furnizate. Aceste notificări includ informații privind piețele reprezentative stabilite de statele membre și coeficienții de ponderare aferenți.”;

(c)

se introduce următorul alineat (1a):

„(1a)   Pentru fiecare notificare a prețurilor și a cantităților prevăzută în prezenta secțiune, statele membre pot delega operatorilor transmiterea directă a prețurilor și a cantităților către sistemul de informare al Comisiei menționat la articolul 1. Statele membre informează Comisia în legătură cu identitatea operatorilor care fac obiectul unei asemenea delegări.”

7.

Articolele 10, 11 și 12 se înlocuiesc cu următorul text:

Articolul 10

Raportarea prețurilor în moneda oficială

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexele I, II și III, statele membre, precum și, după caz, țările terțe și operatorii notifică informațiile privind prețurile în moneda lor națională, fără TVA.

Articolul 11

Notificarea săptămânală a prețurilor

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa I, statele membre, precum și, după caz, țările terțe și operatorii notifică Comisiei informațiile săptămânale privind prețurile menționate în anexa în cauză, în fiecare miercuri la ora 12.00 (ora Bruxelles-ului) cel târziu, pentru săptămâna anterioară.

Articolul 12

Notificarea informațiilor privind prețurile care nu sunt săptămânale și a informațiilor privind producția și piețele

Statele membre, precum și, după caz, țările terțe și operatorii notifică Comisiei, în termenele specificate, următoarele:

(a)

informațiile privind prețurile care nu sunt săptămânale menționate în anexa II la prezentul regulament;

(b)

informațiile privind producția și piețele menționate în anexa III la prezentul regulament.”

8.

Anexele I, II și III se înlocuiesc cu textul care figurează în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 1 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1185 al Comisiei din 20 aprilie 2017 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1307/2013 și (UE) nr. 1308/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește notificările către Comisie ale informațiilor și documentelor, precum și de modificare și abrogare a mai multor regulamente ale Comisiei (JO L 171, 4.7.2017, p. 113).

(3)  JO C 86, 6.3.2018, p. 49.

(4)  Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (JO L 111, 25.4.2019, p. 59).

(5)  ST 7607 2019 ADD 1 REV 1, 22.3.2019, p. 1.


ANEXA I

Cerințe referitoare la notificările săptămânale privind prețurile menționate la articolul 11

Dacă nu se prevede altfel, statele membre vizate sunt cele care produc sau folosesc mai mult de 2 % din producția sau din utilizarea totală corespunzătoare a Uniunii.

1.   Cereale

Conținutul notificării: prețurile de piață reprezentative pentru fiecare dintre tipurile de cereale și pentru calitățile de cereale considerate relevante pentru piața Uniunii, exprimate per tonă de produs.

Statele membre vizate: toate statele membre.

Altele: prețurile trebuie să se refere, acolo unde este relevant, la caracteristicile privind calitatea, la locul de cotare și la stadiul de comercializare ale fiecărui produs.

2.   Orez

Conținutul notificării: prețurile de piață reprezentative pentru fiecare dintre soiurile de orez considerate relevante pentru piața Uniunii, exprimate per tonă de produs.

Statele membre vizate: statele membre producătoare de orez și statele membre care au industrie de morărit.

Altele: prețurile trebuie să se refere, acolo unde este relevant, la stadiul de prelucrare, la locul de cotare și la stadiul de comercializare ale fiecărui produs.

3.   Semințe oleaginoase

Conținutul notificării: prețurile reprezentative pentru semințe de rapiță, semințe de floarea-soarelui, soia, făină din semințe de rapiță, făină din semințe de floarea-soarelui, făină de soia, ulei de rapiță nerafinat, ulei de floarea-soarelui nerafinat și ulei de soia nerafinat.

Statele membre vizate: statele membre cu o suprafață plantată din cultura respectivă de cel puțin 10 000 ha pe an. În ceea ce privește notificarea prețurilor pentru făinuri și uleiuri, statele membre care prelucrează peste 200 000 de tone din cultura de oleaginoase respectivă.

4.   Ulei de măsline

Conținutul notificării: prețurile medii înregistrate pe principalele piețe reprezentative și prețurile medii naționale ponderate pentru categoriile de ulei de măsline enumerate în partea VIII din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, exprimate per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: statele membre care produc mai mult de 20 000 de tone de ulei de măsline în perioada anuală de la 1 octombrie la 30 septembrie.

Altele: prețurile trebuie să corespundă celor pentru uleiul de măsline în vrac, celor de la ieșirea din presă pentru uleiul de măsline virgin și franco fabrică pentru celelalte categorii. Piețele reprezentative trebuie să acopere cel puțin 70 % din producția națională de produs vizat.

Prețuri de cumpărare

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de cumpărare ale detailiștilor pentru categoriile de ulei de măsline virgin și ulei de măsline extravirgin enumerate în partea VIII din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, exprimate per 100 kg de produs.

Altele: prețurile reprezentative trebuie să corespundă uleiului de măsline virgin și uleiului de măsline extravirgin ambalate în recipiente gata de oferit consumatorilor finali și să acopere cel puțin o treime din achizițiile naționale de produs vizat.

5.   Fructe și legume, banane

(a)    Prețuri pentru produsele destinate pieței de produse proaspete

Conținutul notificării: prețurile reprezentative pentru tipurile și soiurile de roșii, mere, portocale, piersici și nectarine enumerate în anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2017/891 al Comisiei (1), exprimate per 100 kg net de produs.

Statele membre vizate: statele membre enumerate în anexa VI la Regulamentul delegat (UE) 2017/891.

Altele: prețurile trebuie să fie cele de la ieșirea din unitatea de ambalare, produsele fiind sortate, ambalate și, după caz, pe paleți.

(b)    Prețuri pentru banane

Conținutul notificării: prețurile cu ridicata ale bananelor galbene încadrate la codul NC 0803 90 10, exprimate per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: toate statele membre care comercializează peste 50 000 de tone de banane galbene pe an calendaristic.

Altele: prețurile trebuie notificate per grup de țări de origine.

(c)    Prețuri la producător

Conținutul notificării: prețurile reprezentative pentru roșiile, merele, portocalele, piersicile, nectarinele și bananele destinate pieței de produse proaspete. Toate prețurile sunt exprimate per 100 kg de produs.

Altele: prețurile trebuie să fie prețuri la producător pentru produsele recoltate.

(d)    Prețuri de cumpărare

Conținutul notificării: prețuri de cumpărare cu amănuntul reprezentative pentru roșii, mere, portocale, piersici și nectarine, exprimate per 100 kg de produs.

6.   Carne

Conținutul notificării: prețurile pentru carcasele și bucățile tranșate de vită, de porc și de oaie și pentru anumite bovine vii, viței și purcei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și pentru carcase în conformitate cu clasificarea carcaselor de bovine, de porcine și de ovine, exprimate per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: pentru carcase și animale vii, toate statele membre. Pentru bucățile tranșate de carne, statele membre a căror producție națională reprezintă minimum 2 % din producția Uniunii.

Altele: în cazul în care autoritatea competentă din statul membru în cauză consideră că numărul de carcase sau de animale vii care urmează să fie notificat este insuficient, statul membru respectiv poate decide, pentru perioada în cauză, să suspende înregistrarea prețurilor pentru astfel de carcase sau de animale vii și trebuie să notifice Comisiei motivele deciziei sale. În ceea ce privește bucățile, statele membre vizate raportează prețurile pentru sfert posterior de vită, sfert anterior de vită, carne tocată de vită, cotlet de porc, burtă de porc, spată de porc, carne tocată de porc și șuncă.

Prețuri de cumpărare

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de cumpărare ale detailiștilor și ale altor operatori din sectorul alimentar pentru carnea tocată de porc și de vită, exprimate per 100 kg de produs.

7.   Lapte și produse lactate

Conținutul notificării: prețurile pentru zer praf, lapte praf degresat, lapte praf integral, unt, smântână, lapte de consum și brânzeturi de bază, exprimate per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: statele membre a căror producție națională reprezintă 2 % sau mai mult din producția Uniunii; sau, în cazul brânzeturilor de bază, atunci când tipul de brânzeturi reprezintă 4 % sau mai mult din producția națională totală de brânzeturi.

Altele: prețurile trebuie notificate pentru produsele achiziționate de la producător, excluzând orice alte costuri (transport, încărcare, manipulare, depozitare, paleți, asigurări etc.), pe baza contractelor încheiate pentru livrări în termen de trei luni.

Prețuri de cumpărare

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de cumpărare ale detailiștilor și ale altor operatori din sectorul alimentar pentru unt și pentru brânzeturi relevante, exprimate per 100 kg de produs.

8.   Ouă

Conținutul notificării: prețul cu ridicata pentru ouăle de categoria A per modalitate de creștere a găinilor ouătoare (medie a categoriilor L și M), exprimat per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: toate statele membre.

Altele: prețurile trebuie notificate pentru produse în centrele de ambalare.

9.   Carne de pasăre

Conținutul notificării: prețul cu ridicata mediu pentru puii întregi din categoria A („pui 65 %”) și bucăți de carne de pui (fileuri din piept, pulpe), exprimat per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: toate statele membre.

Altele: prețurile trebuie notificate pentru produse în unitățile de abatorizare sau înregistrate pe piețele reprezentative.

Prețuri de cumpărare

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de cumpărare ale detailiștilor și ale altor operatori din sectorul alimentar pentru puii întregi din categoria A și pentru fileurile din piept de pui, exprimate per 100 kg de produs.

10.   Altele

Conținutul notificării: prețul laptelui praf cu adaos de grăsimi vegetale, exprimat per 100 kg de produs.

Altele: prețurile trebuie notificate pentru produsele achiziționate de la producător, excluzând orice alte costuri (transport, încărcare, manipulare, depozitare, paleți, asigurări etc.), pe baza contractelor încheiate pentru livrări în termen de trei luni.


(1)  Regulamentul delegat (UE) 2017/891 al Comisiei din 13 martie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sancțiunile care trebuie aplicate în sectoarele menționate și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei (JO L 138, 25.5.2017, p. 4).


ANEXA II

Cerințe referitoare la notificările privind prețurile care nu sunt săptămânale prevăzute la articolul 12 litera (a)

Dacă nu se prevede altfel, statele membre vizate sunt cele care produc sau utilizează peste 2 % din producția sau utilizarea totală corespunzătoare a Uniunii, cu excepția produselor ecologice, pentru care pragul este de 4 % din producție.

1.   Cereale

(a)   Prețuri pentru cerealele ecologice

Conținutul notificării: prețurile de piață reprezentative pentru grâu comun ecologic, grâu dur și secară, exprimate per tonă de produs.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

(b)   Prețuri pentru făina de grâu

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de vânzare ale industriei morăritului pentru făina de grâu, exprimate per tonă de produs.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

(c)   Prețuri de cumpărare pentru făina de grâu

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de cumpărare ale detailiștilor și ale altor operatori din sectorul alimentar pentru făina de grâu, exprimate per tonă de produs.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

2.   Oleaginoase și culturi proteice

Conținutul notificării: prețurile de piață reprezentative pentru fiecare dintre culturile proteice considerate relevante pentru piața Uniunii, precum și pentru soia ecologică, făină de soia ecologică și făină de soia nemodificată genetic, exprimate per tonă de produs.

Statele membre vizate: pentru culturile proteice, statele membre cu o suprafață cultivată din respectiva cultură de cel puțin 10 000 de hectare pe an.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

3.   Zahăr

Conținutul notificării:

(a)

mediile ponderate ale următoarelor prețuri pentru zahăr, exprimate per tonă de zahăr, precum și cantitățile corespunzătoare totale și abaterile standard ponderate:

(i)

pentru luna precedentă, prețul de vânzare;

(ii)

pentru luna precedentă, prețul de vânzare trecut în facturile corespunzătoare contractelor pe termen scurt. Aceste prețuri sunt publicate de Comisie cel devreme la două luni de la sfârșitul perioadei de notificare stabilite mai jos.

(b)

prețul mediu ponderat pentru sfecla de zahăr în cursul anului de comercializare anterior, exprimat per tonă de sfeclă de zahăr, precum și cantitățile corespunzătoare totale.

Statele membre vizate:

(a)

pentru prețurile la zahăr, toate statele membre în care se produc mai mult de 10 000 de tone de zahăr din sfeclă de zahăr sau din zahăr brut;

(b)

pentru prețurile la sfecla de zahăr, toate statele membre cu o suprafață cultivată de peste 10 000 ha de sfeclă de zahăr în anul de comercializare în cauză.

Perioada de notificare:

(a)

pentru prețurile la zahăr, până la data de 25 a fiecărei luni;

(b)

pentru prețurile la sfecla de zahăr, până la data de 30 iunie a fiecărui an.

Altele: Prețurile trebuie stabilite în conformitate cu metodologia publicată de Comisie și trebuie să se refere la:

(a)

prețurile franco fabrică ale zahărului alb vândut în vrac pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definită la punctul B II din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, colectate de la întreprinderile producătoare de zahăr și de la rafinăriile de zahăr;

(b)

prețul sfeclei de zahăr pentru sfecla de zahăr de calitate standard care conține 16 % zahăr, plătit producătorilor de către întreprinderile producătoare de zahăr. Sfecla de zahăr trebuie alocată aceluiași an de comercializare ca și zahărul extras din ea.

Prețuri de cumpărare

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de cumpărare ale detailiștilor și ale sectorului alimentar și nealimentar (în afara biocombustibilului) pentru zahăr și melasă, exprimate per tonă de produs.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni.

Altele: prețurile reprezentative trebuie stabilite în conformitate cu metodologia publicată de Comisie.

4.   Fibre de in

Conținutul notificării: prețurile medii franco fabrică pentru luna anterioară înregistrate pe principalele piețe reprezentative pentru fibrele de in lungi, exprimate per tonă de produs.

Statele membre vizate: toate statele membre care produc fibre de in lungi pe o suprafață plantată care depășește 10 000 ha de in pentru fibre.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

5.   Ulei de măsline și măsline de masă

Conținutul notificării:

prețurile de piață reprezentative ale uleiului de măsline ecologic pentru categoriile ulei de măsline virgin și ulei de măsline extravirgin menționate în partea VIII din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, exprimate per 100 kg de produs;

prețurile reprezentative ale măslinelor crude pentru măsline de masă, exprimate per 100 kg de produs.

Statele membre vizate:

pentru uleiul de măsline ecologic, statele membre care produc mai mult de 5 000 de tone de ulei de măsline ecologic (categoriile ulei de măsline virgin și ulei de măsline extravirgin) în perioada anuală de la 1 octombrie la 30 septembrie;

pentru măslinele de masă, statele membre care produc mai mult de 5 000 de tone de măsline de masă în perioada anuală de la 1 septembrie la 31 august.

Perioada de notificare:

pentru uleiul de măsline ecologic, până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă;

pentru măslinele de masă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, în ceea ce privește recolta din anul calendaristic precedent (1 septembrie-31 decembrie).

Altele: în ceea ce privește uleiul de măsline ecologic, prețurile trebuie să corespundă celor pentru uleiul de măsline în vrac, celor de la ieșirea din presă pentru uleiul de măsline virgin și franco fabrică pentru celelalte categorii. În ceea ce privește măslinele crude pentru producția de măsline de masă, prețurile trebuie să corespundă celor pentru măslinele livrate de producători la punctele de recepționare ale industriei prelucrătoare.

6.   Vin

Conținutul notificării: în ceea ce privește vinurile menționate la punctul 1 din partea II a anexei VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013:

(a)

un rezumat al prețurilor pentru luna anterioară, exprimate per hectolitru de vin, cu referire la volumele în cauză, sau

(b)

sursele de informații accesibile publicului care sunt considerate credibile pentru înregistrarea prețurilor.

Statele membre vizate: statele membre a căror producție de vin în ultimii cinci ani a depășit în medie 5 % din producția totală de vin a Uniunii.

Perioada de notificare: până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Altele: prețurile trebuie să fie pentru produse neambalate franco producător. În ceea ce privește informațiile menționate la literele (a) și (b), statele membre în cauză selectează cele opt piețe cele mai reprezentative care urmează să fie monitorizate, care includ cel puțin două pentru vinurile cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

7.   Lapte și produse lactate

(a)    Lapte

Conținutul notificării: prețul laptelui crud și al laptelui crud ecologic și prețul estimativ pentru livrările de lapte crud în luna în curs, exprimate per 100 kg de produs la conținutul real de grăsimi și de proteine.

Statele membre vizate: toate statele membre.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Altele: prețul trebuie să fie cel plătit de primii cumpărători stabiliți pe teritoriul statului membru.

(b)    Produse din lapte

Conținutul notificării: prețurile pentru brânzeturi, cu excepția brânzeturilor de bază menționate la punctul 7 din anexa I, exprimate per 100 kg de produs.

Statele membre vizate: toate statele membre pentru tipurile de brânzeturi relevante pentru piața națională.

Perioada de notificare: până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Altele: prețurile trebuie să se refere la brânzeturile achiziționate de la producător, excluzând orice alte costuri (transport, încărcare, manipulare, depozitare, paleți, asigurări etc.), pe baza contractelor încheiate pentru livrări în termen de trei luni.

8.   Fructe și legume, banane

(a)    Prețuri pentru fructe și legume ecologice proaspete

Conținutul notificării: prețurile reprezentative de vânzare ale roșiilor, merelor, portocalelor, piersicilor și nectarinelor ecologice, exprimate per 100 kg net de produs.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna calendaristică precedentă.

(b)    Prețuri pentru banane verzi

Conținutul notificării:

(a)

prețurile medii de vânzare pe piețele locale ale bananelor verzi comercializate în regiunea de producție, exprimate per 100 kg de produs, și cantitățile aferente;

(b)

prețurile medii de vânzare ale bananelor verzi comercializate în afara regiunii de producție, exprimate per 100 kg de produs, și cantitățile aferente.

Perioada de notificare:

până la data de 15 iunie a fiecărui an, în ceea ce privește perioada precedentă de la 1 ianuarie la 30 aprilie;

până la data de 15 octombrie a fiecărui an, în ceea ce privește perioada precedentă de la 1 mai la 31 august;

până la data de 15 februarie a fiecărui an, în ceea ce privește perioada precedentă de la 1 septembrie la 31 decembrie.

Statele membre vizate: statele membre care au o regiune de producție, și anume:

(a)

Insulele Canare;

(b)

Guadelupa;

(c)

Martinica;

(d)

Madeira și Azore;

(e)

Creta și Laconia;

(f)

Cipru.

Altele: prețurile pentru bananele verzi comercializate în Uniune în afara regiunii lor de producție trebuie să fie cele din primul port de descărcare (mărfuri nedescărcate).

(c)   Prețuri la producător

Conținutul notificării: prețurile reprezentative pentru roșiile, merele și portocalele destinate prelucrării. Toate prețurile sunt exprimate per 100 kg de produs.

Perioada de notificare:

(a)

pentru roșii, până la data de 31 ianuarie a anului următor;

(b)

pentru mere și portocale, până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna calendaristică precedentă.

Altele: prețurile trebuie să fie prețuri la producător pentru produsele recoltate.

9.   Carne

Conținutul notificării: prețurile de vânzare reprezentative ale carcaselor de bovine ecologice, în conformitate cu clasificarea carcaselor de bovine, astfel cum este cazul notificării prevăzute la punctul 6 litera (a) din anexa I, exprimate per 100 kg de produs. până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna calendaristică precedentă.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

10.   Păsări de curte

Conținutul notificării: prețurile de vânzare reprezentative ale puilor întregi ecologici din categoria A („pui 65 %”), exprimate per 100 kg de produs.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna calendaristică precedentă.


ANEXA III

Cerințe referitoare la notificările informațiilor privind producția și piețele prevăzute la articolul 12 litera (b)

1.   Orez

Conținutul notificării: pentru fiecare dintre tipurile de orez menționate în partea I punctele 2 și 3 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013:

(a)

suprafața cultivată, randamentul agronomic, producția de orez nedecorticat în anul de recoltare și randamentul la prelucrare;

(b)

consumul local (inclusiv de către industria prelucrătoare) de orez, exprimat în echivalent albit;

(c)

stocurile de orez (exprimate în echivalent albit) deținute de producători și de morile de orez la 31 august în fiecare an, defalcate pe orez produs în Uniunea Europeană și orez importat.

Perioada de notificare: până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, pentru anul precedent.

Statele membre vizate:

(a)

pentru producția de orez nedecorticat, toate statele membre producătoare de orez;

(b)

pentru utilizarea locală, toate statele membre;

(c)

pentru stocurile de orez, toate statele membre producătoare de orez și statele membre care au mori de orez.

2.   Zahăr

A.    Suprafețe cultivate cu sfeclă

Conținutul notificării: suprafața cultivată cu sfeclă de zahăr pentru anul de comercializare în curs și o estimare pentru anul de comercializare următor.

Perioada de notificare: până la data de 31 mai a fiecărui an.

Statele membre vizate: toate statele membre cu o suprafață cultivată de peste 1 000 ha de sfeclă de zahăr în anul în cauză.

Altele: aceste cifre trebuie exprimate în hectare și defalcate pe suprafețele destinate producției de zahăr și cele destinate producției de bioetanol.

B.    Producția și utilizarea de zahăr și de bioetanol

Conținutul notificării:

(a)

producție: producția de zahăr și de melasă și producția de bioetanol a fiecărei întreprinderi pentru anul de comercializare precedent și, pentru anul de comercializare în curs, o estimare a producției totale de zahăr din fiecare stat membru și a producției de zahăr a fiecărei întreprinderi;

(b)

utilizare: zahărul vândut de întreprinderi și de rafinăriile de zahăr în anul de comercializare precedent, defalcat pe destinație.

Perioada de notificare: până la data de 30 noiembrie a fiecărui an în ceea ce privește producția și utilizarea din anul de comercializare precedent, precum și producția totală de zahăr estimată pentru anul de comercializare în curs; și până la data de 31 martie a fiecărui an (30 iunie pentru departamentele franceze Guadelupa și Martinica) în ceea ce privește producția din anul de comercializare în curs a fiecărei întreprinderi.

Statele membre vizate: toate statele membre unde se produc peste 10 000 de tone de zahăr.

Altele:

(a)

prin „producție de zahăr” se înțelege cantitatea totală, exprimată în tone de zahăr alb după cum urmează, de:

(i)

zahăr alb, fără a se lua în considerare diferențele de calitate;

(ii)

zahăr brut, în funcție de randamentul acestuia stabilit în conformitate cu punctul B.III din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(iii)

zahăr invertit, în funcție de greutatea sa;

(iv)

siropuri de zaharoză sau de zahăr invertit care au o puritate de cel puțin 70 % și care sunt produse din sfeclă de zahăr, în funcție de conținutul lor de zahăr extractibil sau în funcție de randamentul real;

(v)

siropuri de zaharoză sau de zahăr invertit care au o puritate de cel puțin 75 % și care sunt produse din trestie de zahăr, în funcție de conținutul de zahăr;

(b)

producția de zahăr nu cuprinde zahărul alb obținut din oricare dintre produsele menționate la litera (a) sau produse în regim de perfecționare activă;

(c)

zahărul extras din sfecla semănată în cursul unui anumit an de comercializare se alocă anului de comercializare următor. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aloce zahărul extras din sfecla semănată în toamna unui anumit an de comercializare aceluiași an de comercializare, notificând Comisia cu privire la decizia lor până cel târziu la 1 octombrie 2017;

(d)

cifrele pentru zahăr sunt defalcate pe lună și, în ceea ce privește anul de comercializare în curs, corespund cifrelor provizorii până în luna februarie, precum și estimărilor pentru celelalte luni ale anului de comercializare;

(e)

producția de bioetanol cuprinde doar bioetanol obținut din oricare dintre produsele menționate la litera (a) și este exprimată în hectolitri;

(f)

prin „consumul de zahăr” se înțelege cantitățile totale, exprimate în tone de echivalent zahăr alb, vândute de întreprinderile producătoare de zahăr și de rafinăriile de zahăr detailiștilor și consumatorilor de zahăr în cursul anului de comercializare. Aceste cantități trebuie defalcate în cantități vândute pentru comerțul cu amănuntul, către industria alimentară și către alte sectoare, cu excepția bioetanolului.

C.    Producția de izoglucoză

Conținutul notificării:

(a)

cantitățile din producția proprie de izoglucoză livrate de fiecare producător în cursul anului de comercializare precedent;

(b)

cantitățile din producția proprie de izoglucoză livrate de fiecare producător în cursul lunii precedente.

Perioada de notificare: până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, în ceea ce privește anul de comercializare precedent, și până la data de 25 a fiecărei luni, în ceea ce privește luna precedentă.

Statele membre vizate: toate statele membre care produc izoglucoză.

Altele: prin „producție de izoglucoză” se înțelege cantitatea totală de produs obținut din glucoză sau din polimerii acesteia, cu un conținut în greutate, în stare uscată, de cel puțin 41 % fructoză, exprimată în tone de substanță uscată, indiferent de conținutul real de fructoză care depășește pragul de 41 %. Cifrele de producție anuală trebuie să fie defalcate pe lună.

D.    Stocurile de zahăr și de izoglucoză

Conținutul notificării:

(a)

cantitățile de zahăr depozitate la sfârșitul fiecărei luni de către întreprinderile producătoare de zahăr și de către rafinăriile de zahăr;

(b)

cantitățile de izoglucoză depozitate de către producătorii de izoglucoză la sfârșitul anului de comercializare precedent.

Perioada de notificare: până la sfârșitul fiecărei luni, cu privire la luna precedentă în cauză, în ceea ce privește zahărul, și până la 30 noiembrie în ceea ce privește izoglucoza.

Statele membre vizate:

(a)

pentru zahăr, toate statele membre în care sunt situate întreprinderi producătoare de zahăr sau rafinării de zahăr și a căror producție de zahăr depășește 10 000 de tone;

(b)

pentru izoglucoză, toate statele membre care produc izoglucoză.

Altele: cifrele trebuie să se refere la produsele depozitate în liberă circulație pe teritoriul Uniunii și la producția de zahăr și producția de izoglucoză, astfel cum sunt definite la punctele B și C.

În ceea ce privește zahărul:

cifrele trebuie să se refere la cantitățile deținute de întreprindere sau de rafinărie sau care fac obiectul unui warant;

cifrele trebuie să menționeze, pentru cantitățile aflate în depozite la sfârșitul lunilor iulie, august și septembrie, cantitatea care provine din producția de zahăr pentru următorul an de comercializare;

în cazul depozitării într-un stat membru diferit de cel care efectuează notificarea către Comisie, statul membru care efectuează notificarea trebuie să informeze statul membru în cauză cu privire la cantitățile depozitate și locurile de depozitare de pe teritoriul său, până la sfârșitul lunii următoare celei de notificare a Comisiei.

În ceea ce privește izoglucoza, cantitățile trebuie să se refere la cantitățile deținute de producător.

E.    Acordurile interprofesionale

Conținutul notificării: conținutul acordurilor interprofesionale dintre crescători și întreprinderi, precum și al clauzelor colective de repartizare a valorii. Elementele relevante care urmează să fie notificate trebuie stabilite în conformitate cu metodologia publicată de Comisie.

Perioada de notificare: până la sfârșitul fiecărui an de comercializare în ceea ce privește anul de comercializare respectiv.

Statele membre vizate: toate statele membre în care sunt situate întreprinderi producătoare de zahăr și a căror producție de zahăr depășește 10 000 de tone.

3.   Culturi de plante pentru fibre

Conținutul notificării:

(a)

suprafața cultivată cu in pentru fibre pentru anul de comercializare precedent și estimarea pentru anul de comercializare în curs, exprimată în hectare;

(b)

producția de fibre de in lungi pentru anul de comercializare precedent și o estimare pentru anul de comercializare în curs, exprimată în tone;

(c)

suprafața cultivată cu bumbac pentru anul agricol precedent și o estimare pentru anul agricol în curs, exprimată în hectare;

(d)

producția de bumbac neegrenat pentru anul agricol precedent și o estimare pentru anul agricol în curs, exprimată în tone;

(e)

prețul mediu al bumbacului neegrenat plătit producătorilor de bumbac pentru anul agricol precedent, exprimat pe tonă de produs.

Perioada de notificare:

(a)

pentru suprafața cultivată cu in pentru fibre, până la data de 31 iulie a fiecărui an;

(b)

pentru producția de fibre de in lungi, până la data de 31 octombrie a fiecărui an;

(c)

pentru bumbac, până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

Statele membre vizate:

(a)

pentru in, toate statele membre care produc fibre de in lungi pe o suprafață plantată care depășește 10 000 ha de in pentru fibre;

(b)

pentru bumbac, toate statele membre în care sunt semănate cu bumbac cel puțin 1 000 ha.

4.   Hamei

Conținutul notificării: următoarele informații privind producția, furnizate ca total și pentru informațiile menționate la literele (b), (c) și (d), defalcate în funcție de soiurile de hamei amar și aromatic:

(a)

numărul de fermieri care cultivă hamei;

(b)

suprafața plantată cu hamei, exprimată în hectare;

(c)

cantitatea (în tone) și prețul mediu la producător, exprimat per kg de hamei vândut în cadrul unui contract la termen de tip forward și fără un astfel de contract;

(d)

producția (în tone) de acid alfa și conținutul mediu (în procente) de acid alfa.

Perioada de notificare: până la data de 30 aprilie a anului următor recoltei de hamei.

Statele membre vizate: statele membre cu o suprafață cultivată cu hamei de peste 200 de hectare în anul precedent.

5.   Ulei de măsline

Conținutul notificării:

(a)

datele privind producția finală (inclusiv datele privind producția ecologică), consumul intern total (inclusiv de către industria de prelucrare) și stocurile finale pentru perioada anuală precedentă de la 1 octombrie la 30 septembrie;

(b)

o estimare a producției lunare, o estimare a nivelului lunar al stocurilor deținute de producători și de industrie și estimări ale producției totale, ale consumului intern total (inclusiv de către industria de prelucrare) și ale stocurilor finale pentru perioada anuală în curs de la 1 octombrie la 30 septembrie.

Perioada de notificare:

(a)

până la data de 31 octombrie a fiecărui an, pentru datele referitoare la perioada anuală precedentă;

(b)

până la data de 31 octombrie a fiecărui an și până la data de 15 a fiecărei luni din noiembrie până în iunie, pentru datele referitoare la perioada anuală în curs.

Statele membre vizate: pentru notificarea nivelului lunar al stocurilor, statele membre care produc peste 20 000 de tone de ulei de măsline în perioada anuală de la 1 octombrie la 30 septembrie. Pentru alte date, toate statele membre care produc ulei de măsline.

6.   Tutun

Conținutul notificării: pentru fiecare grupă de varietăți de tutun brut:

(a)

numărul de fermieri;

(b)

suprafața (în hectare);

(c)

cantitatea livrată (în tone);

(d)

prețul mediu plătit fermierilor, fără taxe și alte impozite, exprimat per kg de produs.

Perioada de notificare: până la data de 31 iulie a anului care urmează anului de recoltă.

Statele membre vizate: statele membre cu o suprafață cultivată cu tutun de peste 3 000 de hectare, pentru recolta precedentă.

Altele: grupele de varietăți de tutun brut sunt:

Grupa I:

Tutunuri uscate cu aer cald (flue-cured): tutun uscat în cuptoare în care circulația aerului, temperatura și umiditatea sunt controlate, în special tutunul de tip Virginia;

Grupa II:

Tutunuri uscate la aer (light air-cured): tutun uscat la aer, în spații acoperite, care nu este lăsat să fermenteze, în special tutunul de tip Burley și tutunul de tip Maryland;

Grupa III:

Tutunuri brune uscate la aer (dark air-cured): tutun uscat la aer, în spații acoperite, lăsat să fermenteze în mod natural înainte de a fi comercializat, în special tutunurile de tip Badischer Geudertheimer, de tip Fermented Burley, de tip Havana, de tip Mocny Skroniowski, de tip Nostrano del Brenta și de tip Pulawski;

Grupa IV:

Tutunuri uscate la foc (fire-cured): tutun uscat cu ajutorul focului, în special tutunul de tip Kentucky și tutunul de tip Salento;

Grupa V:

Tutunuri uscate la soare (sun-cured): tutun uscat prin expunere la soare, numit și „tutun oriental”, în special tutunurile de tip Basmas, de tip Katerini și de tip Kaba-Koulak.

7.   Produse vitivinicole

Conținutul notificării:

(a)

estimări cu privire la producția de produse vitivinicole (inclusiv must de struguri vinificat și nevinificat) pe teritoriul statului membru pentru campania vitivinicolă în curs;

(b)

rezultatul definitiv al declarațiilor de producție menționate la articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 2018/273 (1), precum și o estimare a producției care nu face obiectul acestor declarații;

(c)

o sinteză a declarațiilor de stocuri menționate la articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 2018/273, deținute la data de 31 iulie a campaniei vitivinicole precedente;

(d)

bilanțul final al campaniei vitivinicole precedente, inclusiv informații complete cu privire la disponibilități (stocuri inițiale, producție, importuri), la utilizări (consum uman și industrial, transformare, exporturi și pierderi) și la stocurile finale.

Perioada de notificare:

(a)

estimările cu privire la producție, până la data de 30 septembrie a fiecărui an;

(b)

rezultatul definitiv al declarațiilor de producție, până la data de 15 martie a fiecărui an;

(c)

sinteza declarațiilor de stocuri, până la data de 31 octombrie a fiecărui an;

(d)

bilanțul final, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an.

Statele membre vizate: statele membre care mențin un registru actualizat al plantațiilor viticole în conformitate cu articolul 145 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

8.   Lapte

Conținutul notificării:

cantitatea totală de lapte de vacă crud, exprimată în kilograme, la conținutul de grăsimi real;

cantitatea totală de lapte de vacă crud ecologic, exprimată în kilograme, la conținutul de grăsimi real;

conținutul de grăsimi și conținutul de proteine din laptele de vacă crud, ca procent din greutatea produsului.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Statele membre vizate: toate statele membre.

Altele: în ceea ce privește laptele, cantitățile trebuie să se refere la laptele livrat în luna precedentă primilor cumpărători stabiliți pe teritoriul statului membru. Statele membre trebuie să se asigure că toți primii cumpărători stabiliți pe teritoriul lor declară autorității naționale competente cantitatea de lapte de vacă crud care le-a fost livrată în fiecare lună, în timp util și cu exactitate, astfel încât să respecte această cerință.

9.   Ouă

Conținutul notificării:

numărul de locuri de producție a ouălor, cu defalcare în funcție de modalitățile de creștere a găinilor ouătoare menționate în anexa II din Regulamentul (CE) nr. 589/2008 (2), și numărul de locuri de producție a ouălor ecologice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (3), inclusiv capacitatea maximă a fiecărei exploatații, exprimată prin numărul de găini ouătoare prezente în același timp;

volumul producției de ouă în coajă în funcție de modalitatea de creștere a găinilor ouătoare, exprimat în tone greutate netă, inclusiv ouăle ecologice.

Perioada de notificare:

numărul de locuri de producție a ouălor, anual, până la data de 1 aprilie a fiecărui an;

volumele de producție, lunar, până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Statele membre vizate: toate statele membre.

10.   Alcool etilic

Conținutul notificării: pentru alcoolul de origine agricolă, exprimat în hectolitri de alcool pur:

(a)

producția obținută prin fermentare și distilare, defalcată în funcție de materia primă agricolă din care se obține alcoolul;

(b)

volumele transferate de producătorii sau de importatorii de alcool pentru prelucrare sau pentru ambalare, defalcate în funcție de categoria de utilizare (produse alimentare și băuturi, combustibili, utilizare industrială/altele).

Perioada de notificare: până la data de 1 martie a fiecărui an, pentru anul calendaristic precedent.

Statele membre vizate: toate statele membre.

11.   Carne

Conținutul notificării:

(a)

carne de vită: numărul și greutatea carcaselor clasificate, în funcție de categorie și defalcate pe clase de conformație și de acoperire cu grăsime;

(b)

carne de porc: numărul și greutatea carcaselor clasificate, în funcție de clasele de conținut de carne macră;

(c)

carne de vită: numărul și greutatea carcaselor ecologice clasificate, în funcție de categorie și defalcate pe clase de conformație și de acoperire cu grăsime.

Perioada de notificare: săptămânal pentru literele (a) și (b), împreună cu notificarea prețurilor prevăzută la punctul 6 litera (a) din anexa I; lunar pentru litera (c), împreună cu notificarea prețurilor prevăzută la punctul 9 din anexa II.

Statele membre vizate: toate statele membre.

12.   Altele

Conținutul notificării: cantitatea totală de lapte praf cu adaos de grăsimi vegetale, exprimată în tone.

Perioada de notificare: până la data de 25 a fiecărei luni, pentru luna precedentă.

Statele membre vizate: toate statele membre.

Altele: cantitățile trebuie să se refere la laptele praf cu adaos de grăsimi vegetale livrat în luna precedentă de unitățile de prelucrare a laptelui și a produselor lactate stabilite pe teritoriul statului membru.


(1)  Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei din 11 decembrie 2017 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, registrul plantațiilor viticole, documentele însoțitoare și certificarea, registrul de intrări și de ieșiri, declarațiile obligatorii, notificările și publicarea informațiilor notificate, de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele și sancțiunile relevante, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 555/2008, (CE) nr. 606/2009 și (CE) nr. 607/2009 ale Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 436/2009 al Comisiei și a Regulamentului delegat (UE) 2015/560 al Comisiei (JO L 58, 28.2.2018, p. 24).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 589/2008 al Comisiei din 23 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (JO L 163, 24.6.2008, p. 20).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 4).


22.10.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/23


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/1747 AL COMISIEI

din 15 octombrie 2019

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1178/2011 în ceea ce privește cerințele pentru anumite licențe și certificate de echipaj de zbor, normele privind organizațiile de pregătire și autoritățile competente

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (1), în special articolul 23 alineatul (1), articolul 27 alineatul (1) și articolul 62 alineatul (14),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 al Comisiei (2) stabilește norme detaliate cu privire la cerințele tehnice și procedurile administrative referitoare la personalul navigant din aviația civilă.

(2)

Punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1178/2011 a arătat că anumite cerințe conțineau erori de redactare sau ambiguități. În plus, o serie de termene-limită sau de dispoziții, incluse inițial pentru a le acorda statelor membre suficient timp să-și aducă normele naționale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1178/2011, au expirat. Aceasta a condus la probleme în ceea ce privește punerea în aplicare și claritatea normelor Uniunii. Cerințele respective ar trebui clarificate și corectate. Ar trebui introduse noi definiții pentru a se asigura că termenii sunt puși în aplicare în mod uniform.

(3)

Pentru a spori proporționalitatea și transparența sistemului de reglementare în cazul aviației generale, normele aplicabile piloților de aeronave ușoare, piloților particulari, piloților de planoare și piloților de baloane ar trebui modificate astfel încât să se prevadă extinderea privilegiilor și să se clarifice conținutul pregătirii și al examenelor. Atunci când se prevede extinderea privilegiilor, calificarea pentru avioanele cu aterizare pe apă, cerințele privind experiența recentă, cerințele privind examenele teoretice și cerințele privind creditele ar trebui clarificate.

(4)

Cerințele privind calificarea de zbor instrumental (IR) pentru avioane și elicoptere ar trebui modificate în scopul de a clarifica dispozițiile privind cunoștințele teoretice și instruirea practică, precum și cerințele în materie de revalidare și reînnoire.

(5)

Ar trebui aduse modificări cerințelor în materie de calificare de clasă și de tip în scopul clarificării și pentru a asigura coerența în ceea ce privește variantele, valabilitatea și reînnoirea. Mai mult, ar trebui operate modificări pentru a clarifica cerințele privind calificarea de zbor acrobatic, calificările de tractare planoare și tractare bannere, calificarea de zbor pe timp de noapte și calificarea de zbor în munți.

(6)

Punerea în aplicare a normelor a indicat faptul că unele cerințe aplicabile instructorilor și examinatorilor sunt neclare. Ca urmare, în ceea ce privește instructorii, cerințele referitoare la certificatele de instructor, condițiile indispensabile, evaluarea competențelor, valabilitatea, privilegiile și condițiile, conținutul cursurilor de pregătire, revalidarea și reînnoirea ar trebui modificate. În ceea ce privește examinatorii, cerințele referitoare la certificatele de examinator, standardizarea, condițiile indispensabile, evaluarea competențelor, valabilitatea, privilegiile și condițiile, revalidarea și reînnoirea ar trebui modificate.

(7)

Regulamentul (UE) 2018/1139 prevede posibilitatea de a recunoaște pregătirea și experiența pe aeronave care nu fac obiectul Regulamentului (UE) 2018/1139 [Anexa I „Aeronavele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (d)”] în scopul obținerii unei licențe conforme cu partea FCL. În acest sens, ar trebui modificate normele relevante pentru organizațiile de pregătire și autoritățile competente, în scopul de a permite o astfel de recunoaștere.

(8)

Punerea în aplicare a normelor aferente organizațiilor de pregătire declarate (DTO) (3) a evidențiat necesitatea de a clarifica normele aplicabile în vederea asigurării supravegherii reglementare eficace a organizațiilor de pregătire declarate. Cerințele ar trebui modificate pentru a se asigura faptul că posibilitatea pregătirii în cadrul unei organizații de pregătire declarate ar trebui permisă doar dacă organizația respectivă este situată pe teritoriul pentru care statele membre sunt responsabile în temeiul Convenției de la Chicago.

(9)

Punerea în aplicare a normelor privind posibilitatea transferării licențelor conforme cu partea FCL și a certificatelor medicale asociate a evidențiat necesitatea de a clarifica responsabilitățile autorităților competente implicate și calendarul transferului răspunderii referitoare la supraveghere. Din acest motiv, normele relevante ar trebui modificate.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament au fost sugerate în Avizul nr. 05/2017 emis de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației în temeiul articolului 75 alineatul (2) literele (b) și (c) și al articolului 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139 și în contextul discuțiilor tehnice subsecvente.

(11)

Măsurile stipulate în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 127 din Regulamentul (UE) 2018/1139,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.   diferitele certificate medicale pentru piloți, condițiile de eliberare, menținere, modificare, limitare, suspendare sau revocare a certificatelor medicale, privilegiile și responsabilitățile titularilor de certificate medicale;”.

2.

La articolul 2 se elimină punctele 4, 9, 10 și 13.

3.

La articolul 4, alineatul (1) se elimină.

4.

La articolul 4, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   În pofida alineatului (3), titularilor unui certificat de instructor sau de examinator pentru calificarea de clasă care dețin privilegii pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot li se convertesc respectivele privilegii într-un certificat de instructor sau de examinator pentru calificarea de tip pentru avioane cu un singur pilot.”

5.

Articolul 5 se elimină.

6.

La articolul 9, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1.   În ceea ce privește eliberarea licențelor conforme cu partea FCL în conformitate cu anexa I, se creditează integral pregătirea începută înainte de aplicarea prezentului regulament în conformitate cu cerințele și procedurile JAA, sub supravegherea reglementară a unui stat membru recomandat pentru recunoaștere mutuală în cadrul sistemului autorităților aeronautice comune în privința JAR relevante, cu condiția ca respectiva pregătire și testarea să se fi finalizat cel târziu înainte de 8 aprilie 2016 și o licență conformă cu partea FCL să fie emisă până la data de 1 aprilie 2020 cel târziu.”

7.

Articolul 10a se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1139, organizațiile au dreptul să furnizeze cursuri de pregătire pentru piloții implicați în operarea aeronavelor menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) subpunctele (i) și (ii) din Regulamentul (UE) 2018/1139 numai dacă organizațiile respective au primit din partea autorității competente o aprobare prin care se confirmă faptul că acestea îndeplinesc cerințele esențiale prevăzute în anexa IV la Regulamentul (UE) 2018/1139, precum și cerințele prevăzute în anexa VII la prezentul regulament.

Cu toate acestea, având în vedere articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2018/1139, organizațiile care își au sediul principal într-un stat membru sunt autorizate să ofere pregătirea menționată la punctul DTO.GEN.110 din anexa VIII la prezentul regulament fără o astfel de aprobare pe cuprinsul teritoriului pentru care sunt responsabile statele membre în temeiul Convenției de la Chicago dacă au depus o declarație înaintea autorității competente în conformitate cu cerințele prevăzute la punctul DTO.GEN.115 din anexa respectivă și, în cazul în care li se solicită acest lucru în temeiul punctului DTO.GEN.230 litera (c) din anexa respectivă, autoritatea competentă a aprobat programul de pregătire.”;

(b)

alineatele (2), (3) și (4) se elimină.

8.

La articolul 10b, alineatele (2) și (3) se elimină.

9.

La articolul 10c, alineatele (2) și (3) se elimină.

10.

La articolul 11, alineatul (2) se elimină.

11.

La articolul 11a, alineatele (2) și (3) se elimină.

12.

La articolul 12, alineatele (1b), (2), (3), (5) și (6) se elimină.

13.

La articolul 12, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   În cazul în care un stat membru face uz de dispozițiile alineatelor (2a) și (4), acesta transmite o notificare în acest sens Comisiei și agenției. Această notificare descrie motivele care stau la baza derogării, precum și programul de implementare care cuprinde acțiunile prevăzute și calendarul aferent.”

14.

Anexa I (partea FCL), anexa VI (partea ARA) și anexa VIII (partea DTO) sunt modificate în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, punctele 57, 58, 59 și 66 din anexa la prezentul regulament se aplică începând cu 21 decembrie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 octombrie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 212, 22.8.2018, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 al Comisiei din 3 noiembrie 2011 de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la personalul navigant din aviația civilă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 311, 25.11.2011, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) 2018/1119 al Comisiei din 31 iulie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1178/2011 în ceea ce privește organizațiile de pregătire declarate (JO L 204, 13.8.2018, p. 13).


ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 (partea FCL) se modifică după cum urmează:

1.

Punctul FCL.010 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următoarea definiție după „Operațiune unghiulară”:

„«Evaluarea competenței» înseamnă demonstrarea abilităților, a cunoștințelor și a atitudinii în vederea emiterii inițiale, a revalidării sau a reînnoirii unui certificat de instructor sau de examinator.”;

(b)

se introduce următoarea definiție după „Echipament de pregătire pentru procedurile de zbor și navigație”:

„«Pilotate numai cu ajutorul instrumentelor» înseamnă că piloții pilotează aeronava fără a folosi repere vizuale externe, în condiții meteorologice de zbor instrumental simulate sau reale.”;

(c)

se introduce următoarea definiție după „Operațiune liniară”:

„«Zboruri de linie sub supraveghere (LIFUS)» înseamnă zborurile de linie efectuate după urmarea unui curs aprobat de pregătire pentru calificare de tip fără ore de zbor pe aeronavă (Zero Flight Time Type Rating – ZFTT) sau zborurile de linie impuse printr-un raport cu datele privind conformitatea operațională (OSD).”;

(d)

se introduce următoarea definiție după „Noapte”:

„«Datele privind conformitatea operațională (OSD)» se referă la datele privind conformitatea operațională stabilite în conformitate cu anexa I (partea 21) la Regulamentul (UE) nr. 748/2012;”

(e)

se introduce următoarea definiție după „Tip de aeronavă”:

„«Listă privind calificarea de tip și anexele la licență» înseamnă o listă publicată de agenție, pe baza rezultatului evaluării datelor privind conformitatea operațională și care cuprinde clasele de avioane și tipurile de aeronave în vederea eliberării licențelor de echipaj de zbor.”;

(f)

definiția pentru „noapte” se înlocuiește cu următorul text:

„«Noapte» înseamnă perioada dintre sfârșitul crepusculului civil și începutul răsăritului civil sau o altă perioadă similară între apus și răsărit, conform eventualelor prevederi ale autorității relevante.”;

(g)

definiția pentru „«Alte echipamente de pregătire» (Other Training Devices – OTD)” se înlocuiește cu următoarea definiție:

„«Alte echipamente de pregătire» (Other Training Devices – OTD) înseamnă mijloace auxiliare de pregătire, altele decât echipamentele de pregătire sintetică pentru zbor (Flight Simulation Training Devices – FSTD), care asigură mijloace de antrenament pentru care nu este necesară simularea unei cabine de pilotaj complete.”;

(h)

definiția pentru „Verificarea competenței” se înlocuiește cu următorul text:

„«Verificarea competenței» înseamnă demonstrarea abilităților în vederea revalidării sau a reînnoirii calificărilor sau privilegiilor, incluzând, în funcție de necesități, o examinare orală.”

2.

Punctul FCL.025 se modifică după cum urmează:

(a)

la litera (a), punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Solicitanții participă la întregul set de examene teoretice pentru o licență sau calificare specifică aflată în responsabilitatea autorității competente a aceluiași stat membru.”;

(b)

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

Standarde de promovare

1.

Se consideră că un solicitant a promovat un examen teoretic scris dacă acesta obține cel puțin 75 % din punctele corespunzătoare examenului respectiv. Nu se aplică puncte de penalizare.

2.

Cu excepția cazului în care prezenta parte prevede altfel, un solicitant promovează cu succes examenul teoretic necesar pentru licența sau calificarea de pilot corespunzătoare dacă acesta a promovat toate examenele teoretice scrise necesare într-un interval de 18 luni de la sfârșitul lunii calendaristice în care respectivul solicitant s-a prezentat pentru prima dată la un examen.

3.

În cazul în care un solicitant al examenului de pregătire teoretică ATPL sau pentru eliberarea unei licențe de pilot comercial (CPL) sau a unei calificări de zbor instrumental (IR) sau a unei calificări de zbor instrumental pe rută (EIR) nu a promovat unul dintre examenele teoretice scrise după patru tentative, sau dacă nu a promovat toate examenele fie după șase tentative, fie în perioada menționată la litera (b) de la punctul 2, acesta susține din nou întregul set de examene teoretice scrise.

4.

În cazul în care un solicitant pentru eliberarea unei licențe de pilot de aeronave ușoare (LAPL), a unei licențe de pilot particular (PPL), a unei licențe de pilot de planoare (SPL) sau a unei licențe de pilot de baloane (BPL) nu a promovat unul dintre examenele teoretice scrise după patru tentative, sau dacă nu a promovat toate examenele în perioada menționată la litera (b) de la punctul 2, acesta susține din nou întregul set de examene teoretice scrise.

5.

Înainte de a susține din nou examenele teoretice, solicitanții urmează o pregătire suplimentară în cadrul unei DTO sau al unei ATO. Nivelul și sfera pregătirii necesare se decid de către DTO sau ATO, pe baza nevoilor solicitanților.”

3.

Punctul FCL.040 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.040 Exercitarea privilegiilor asociate licențelor

Exercitarea privilegiilor acordate printr-o licență este condiționată de valabilitatea calificărilor conținute în aceasta, dacă este cazul, și de valabilitatea certificatului medical corespunzător privilegiilor exercitate.”

4.

Punctul FCL.055 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.055 Competența lingvistică

(a)

Dispoziții generale. Piloții de avion, elicopter, aeronavă cu decolare-aterizare verticală și dirijabil care trebuie să folosească radiotelefonul exercită privilegiile asociate licențelor și calificărilor lor numai dacă pe licența lor figurează o autorizare privind competența lingvistică fie în engleză, fie în limba utilizată în radiocomunicațiile pe care le presupune zborul. Autorizarea precizează limba, nivelul de competență și termenul de valabilitate și se obține în conformitate cu o procedură stabilită de o autoritate competentă. Nivelul minim acceptabil de competență este nivelul operațional (nivelul 4) în conformitate cu apendicele 2 la prezenta anexă.

(b)

Solicitantul unei autorizări privind competența lingvistică demonstrează, în conformitate cu apendicele 2 la prezenta anexă, cel puțin un nivel operațional de competență lingvistică în folosirea atât a expresiilor convenționale, cât și a limbajului comun înaintea unui examinator certificat de o autoritate competentă sau a unui organism de testare lingvistică aprobat de o autoritate competentă, după caz. În acest scop, solicitantul trebuie să demonstreze capacitatea:

1.

de a comunica eficace atât în situațiile de comunicare exclusiv vocală, cât și atunci când interlocutorul este de față;

2.

de a comunica pe teme comune și de natură profesională, cu acuratețe și claritate;

3.

de a folosi strategiile de comunicare corespunzătoare pentru a schimba mesaje și pentru a recunoaște și a rezolva neînțelegerile într-un context general sau profesional;

4.

de a trata cu succes dificultățile lingvistice prezentate de o complicație sau de o conjunctură neașteptată care intervine în contextul unei situații profesionale de rutină sau al unei sarcini de comunicare cu care este în general familiarizat; precum și

5.

de a utiliza un dialect sau un accent care este inteligibil pentru comunitatea aeronautică.

(c)

Cu excepția piloților care au demonstrat un nivel expert (nivelul 6) de competență lingvistică în conformitate cu apendicele 2 la prezenta anexă, autorizarea privind competența lingvistică se re-evaluează la fiecare:

1.

4 ani, dacă nivelul demonstrat este nivelul operațional (nivelul 4); sau

2.

6 ani, dacă nivelul demonstrat este nivelul avansat (nivelul 5).

(d)

Cerințe specifice pentru titularii unei calificări de zbor instrumental (IR) sau ai unei calificări de zbor instrumental pe rută (EIR). Fără a aduce atingere punctelor de mai sus, titularii unei IR sau EIR trebuie să demonstreze capacitatea de a folosi limba engleză la un nivel de competență corespunzător, astfel cum se prevede în definiția din apendicele 2 la prezenta anexă.

(e)

În cazul titularilor unei IR sau EIR, demonstrarea competenței lingvistice și a utilizării limbii engleze se face printr-o metodă de evaluare stabilită de orice autoritate competentă.”

5.

La punctul FCL.060, litera (c) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Dacă nu respectă cerința de la punctul 1, pilotul trebuie să execute un zbor de pregătire cu un instructor calificat în conformitate cu subpartea J în ceea ce privește asigurarea de instruire pentru tipul de aeronavă respectiv. Zborul de pregătire se desfășoară pe aeronava sau pe un FFS corespunzător tipului de aeronavă care urmează a fi utilizată și include cel puțin cerințele descrise la litera (b) punctele 1 și 2, înainte ca acesta să își poată exercita privilegiile.”

6.

La punctul FCL.115, se adaugă o nouă literă (d) după cum urmează:

„(d)

În ceea ce privește privilegiul pregătirii pentru pilotarea avioanelor monomotor cu piston din clasa cu aterizare pe apă, se au în vedere elementele din apendicele 9 la prezenta anexă, punctul 7 (Calificări de clasă – aterizare pe apă), secțiunea B (Cerințe specifice pentru categoria avioane).”

7.

Punctul FCL.120 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.120 LAPL – Examen teoretic

(a)

Solicitanții unei licențe de pilot aeronave ușoare pentru avioane LAPL(A) și pentru elicoptere LAPL(H) trebuie să demonstreze, prin examene susținute în următoarele domenii, un nivel de cunoștințe teoretice corespunzător privilegiilor acordate:

1.

subiecte comune:

Legislație aeronautică și proceduri de control al traficului aerian (ATC);

Performanțe umane;

Meteorologie;

Comunicații;

Navigație;

2.

subiecte specifice diferitelor categorii de aeronave:

Principii de zbor;

Proceduri operaționale;

Performanțe de zbor și planificarea zborului;

Cunoașterea generală a aeronavei.

(b)

Solicitanții unei licențe de pilot aeronave ușoare pentru baloane LAPL(B) și pentru planoare LAPL(S) trebuie să demonstreze, prin examene susținute în următoarele domenii, un nivel de cunoștințe teoretice corespunzător privilegiilor acordate:

1.

subiecte comune:

Legislație aeronautică și proceduri de control al traficului aerian (ATC),

Performanțe umane,

Meteorologie și

Comunicații;

2.

subiecte specifice diferitelor categorii de aeronave:

Principii de zbor,

Proceduri operaționale;

Performanțe de zbor și planificarea zborului,

Cunoașterea generală a aeronavei și

Navigație.”

8.

Punctul FCL.105.A se înlocuiește cu următorul text:

FCL.105.A LAPL(A) – Privilegii și condiții

(a)

Privilegii

Privilegiile titularului unei licențe LAPL pentru avioane îi conferă acestuia dreptul de a acționa ca PIC pe avioane monomotor cu piston cu aterizare pe uscat [SEP(aterizare pe uscat)], pe avioane monomotor cu piston cu aterizare pe apă [SEP(aterizare pe apă)] sau pe motoplanoare de agrement (TMG) cu o masă maximă certificată la decolare de 2 000 kg sau mai puțin, care transportă un număr maxim de 3 pasageri, astfel încât la bordul aeronavei se află întotdeauna maximum 4 persoane.

(b)

Condiții

1.

Titularii unei LAPL(A) transportă pasageri doar după ce au efectuat, după eliberarea licenței, 10 ore timp de zbor ca PIC pe avioane sau pe TMG.

2.

Titularii unei LAPL(A) care au deținut anterior o ATPL(A), o MPL(A), o CPL(A) sau o PPL(A) sunt scutiți de la respectarea cerințelor prevăzute la litera (b) de la punctul 1”

9.

Punctul FCL.135.A litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

În vederea extinderii privilegiilor la o altă variantă din cadrul unei clase, pilotul trebuie să urmeze cursuri de pregătire fie pentru diferențe, fie de familiarizare. Cursul de pregătire pentru diferențe se consemnează în carnetul de zbor al pilotului sau într-un document echivalent și se semnează de către instructor.”

10.

Punctul FCL.140.A se înlocuiește cu următorul text:

FCL.140.A LAPL(A) – Cerințe privind experiența recentă

(a)

Titularii unei LAPL(A) își exercită privilegiile acordate prin licență doar dacă au întrunit, în ultimii doi ani, oricare dintre următoarele condiții în calitate de piloți pe avioane sau pe TMG:

1.

au efectuat cel puțin 12 ore timp de zbor ca PIC sau zburând în dublă sau simplă comandă sub supravegherea unui instructor, inclusiv:

12 decolări și aterizări;

cursuri de perfecționare de cel puțin 1 oră din timpul total de zbor sub supravegherea unui instructor;

2.

au promovat o verificare LAPL(A) a competenței cu un examinator. Programul de verificare a competenței este bazat pe testul de îndemânare pentru LAPL(A).

(b)

Dacă titularii unei LAPL(A) dețin atât un privilegiu SEP(aterizare pe uscat), cât și unul SEP(aterizare pe apă), aceștia pot îndeplini cerințele de la punctul 1 litera (a) în oricare dintre clase sau într-o combinație a acestora care este valabilă pentru ambele privilegii. În acest scop, se execută cel puțin o oră din timpul de zbor necesar și șase din cele 12 decolări și aterizări necesare în fiecare clasă.”

11.

Punctul FCL.140.H se înlocuiește cu următorul text:

FCL.140.H LAPL(H) – Cerințe privind experiența recentă

Titularii unei LAPL(H) își exercită privilegiile asociate licenței pe un tip specific doar dacă, în ultimele 12 luni, fie:

(a)

au realizat cel puțin 6 ore timp de zbor pe elicoptere din tipul respectiv ca PIC, zburând în dublă sau simplă comandă sub supravegherea unui instructor, inclusiv 6 decolări, apropieri și aterizări, și au efectuat cursuri de perfecționare de cel puțin 1 oră timp total de zbor sub supravegherea unui instructor;

(b)

au promovat o verificare a competenței cu un examinator pe respectivul tip specific înainte de a relua exercitarea privilegiilor asociate licenței. Programul respectiv de verificare a competenței este bazat pe testul de îndemânare pentru LAPL(H).”

12.

Punctul FCL.215 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.215 Examen teoretic

(a)

Solicitanții unei PPL trebuie să demonstreze, prin susținerea unor examene în următoarele domenii, un nivel de cunoștințe teoretice corespunzător privilegiilor acordate:

1.

subiecte comune:

Legislație aeronautică,

Performanțe umane,

Meteorologie,

Comunicații și

Navigație;

2.

subiecte specifice diferitelor categorii de aeronave:

Principii de zbor,

Proceduri operaționale,

Performanțe de zbor și planificarea zborului, precum și

Cunoașterea generală a aeronavei.

(b)

Solicitanții unei BPL sau SPL trebuie să demonstreze, prin susținerea unor examene în următoarele domenii, un nivel de cunoștințe teoretice corespunzător privilegiilor acordate:

1.

subiecte comune:

Legislație aeronautică,

Performanțe umane,

Meteorologie și

Comunicații;

2.

subiecte specifice diferitelor categorii de aeronave:

Principii de zbor,

Proceduri operaționale,

Performanțe de zbor și planificarea zborului,

Cunoașterea generală a aeronavei și

Navigație.”

13.

La punctul FCL.205.A, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

Privilegiile titularilor unei PPL(A) le conferă acestora dreptul de a acționa neremunerat ca PIC sau copiloți pe avioane sau TMG utilizate în operațiuni necomerciale și de a exercita toate privilegiile titularilor unei LAPL(A).”

14.

La punctul FCL.205.H, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

Privilegiile titularului unei PPL(H) îi conferă acestuia dreptul de a acționa neremunerat ca PIC sau copilot pe elicoptere utilizate în operațiuni necomerciale și de a exercita toate privilegiile titularilor unei LAPL(H).”

15.

Punctul FCL.625 IR se înlocuiește cu următorul text:

FCL.625 IR – Valabilitate, revalidare și reînnoire

(a)

Valabilitate

O IR este valabilă pe o perioadă de 1 an.

(b)

Revalidare

1.

O IR se revalidează în intervalul de 3 luni imediat precedent datei sale de expirare prin respectarea criteriilor de revalidare pentru categoria de aeronave relevantă.

2.

În cazul în care solicitanții optează pentru îndeplinirea cerințelor de revalidare mai devreme decât se prevede la punctul 1, noua perioadă de valabilitate începe de la data verificării competenței.

3.

Solicitanții care nu promovează secțiunea relevantă a unei verificări a competenței IR înainte de data expirării IR nu exercită privilegiile asociate IR decât dacă au promovat verificarea competenței IR.

(c)

Reînnoire

Dacă o IR a expirat, pentru reînnoirea privilegiilor solicitanții trebuie să respecte toate cerințele următoare:

1.

să urmeze cursuri de perfecționare în cadrul unei ATO, dacă ATO consideră că acest lucru este obligatoriu pentru a atinge nivelul de competență necesar promovării elementului instrumental al testului de îndemânare în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă;

2.

să promoveze o verificare a competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă, pe categoria de aeronave relevantă;

3.

să dețină calificarea de clasă sau de tip relevantă, cu excepția cazului în care prezenta anexă prevede altfel.

(d)

Dacă IR nu a fost revalidată sau reînnoită în ultimii 7 ani, este necesar ca persoanele care solicită IR să promoveze din nou examenul teoretic și testul de îndemânare IR.

(e)

Titularii unei IR valabile pentru o licență de pilot emisă de o țară terță în conformitate cu anexa 1 la Convenția de la Chicago sunt scutiți de la respectarea cerințelor de la litera (c) punctul 1 și de la litera (d) la momentul reînnoirii privilegiilor IR cuprinse în licențele eliberate în conformitate cu prezenta anexă.

(f)

Verificarea competenței menționată la litera (c) punctul 2 și la litera (e) poate avea loc odată cu o verificare a competenței efectuată în vederea reînnoirii calificării relevante de clasă sau de tip.”

16.

Litera (a) de la punctul FCL.625.A se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

Revalidare.

În vederea revalidării unei IR(A), solicitanții trebuie:

1.

să dețină clasificarea de clasă sau de tip relevantă, cu excepția cazului în care se solicită revalidarea IR odată cu reînnoirea calificării relevante de clasă sau de tip;

2.

să promoveze o verificare a competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă dacă se solicită revalidarea IR odată cu revalidarea calificării de clasă sau de tip;

3.

în cazul în care nu se solicită revalidarea IR odată cu revalidarea unei calificări de clasă sau de tip:

(i)

pentru avioanele cu un singur pilot, să promoveze secțiunea 3b și părțile de la secțiunea 1 a verificării competenței aplicabile zborului avut în vedere în conformitate cu apendicele 9 de la prezenta anexă;

(ii)

pentru avioanele multimotor, să promoveze secțiunea 6 a verificării competenței pentru avioanele cu un singur pilot în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă numai cu ajutorul instrumentelor.

4.

Se poate folosi un FNPT II sau un FFS reprezentând clasa sau tipul de avion relevante în vederea revalidării în temeiul punctului 2, cu condiția ca cel puțin fiecare a doua verificare a competenței pentru revalidarea unei IR(A) să fie efectuată pe un avion.”

17.

Punctul FCL.625.H se înlocuiește cu următorul text:

FCL.625.H IR(H) – Revalidare

(a)

În vederea revalidării unei IR(H), solicitanții trebuie:

1.

să dețină clasificarea de tip relevantă, cu excepția cazului în care se solicită revalidarea IR odată cu reînnoirea calificării relevante de tip;

2.

să promoveze o verificare a competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă, pe tipul elicopter relevant, dacă se solicită revalidarea IR odată cu revalidarea calificării de tip;

3.

în cazul în care nu solicită revalidarea IR odată cu revalidarea unei calificări de tip, să promoveze secțiunea 5 și părțile relevante din secțiunea 1 a verificării competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă, pentru tipul de elicopter relevant.

(b)

Se poate folosi un FTD 2/3 sau un FFS reprezentând tipul de elicopter relevant pentru verificarea competențelor în temeiul literei (a) de la punctul 3, cu condiția ca cel puțin fiecare a doua verificare a competenței pentru revalidarea unei IR(H) să fie efectuată pe un elicopter.

(c)

Se acordă credite în conformitate cu apendicele 8 la prezenta anexă.”

18.

Punctul FCL.710 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.710 Calificări de clasă și de tip – variante

(a)

Piloții execută cursuri de pregătire pentru diferențe sau de familiarizare pentru a-și extinde privilegiile la o altă variantă de aeronavă din cadrul unei calificări de clasă sau de tip. În cazul variantelor din cadrul unei calificări de clasă sau de tip, cursurile de pregătire pentru diferențe sau de familiarizare includ elementele relevante definite în datele privind conformitatea operațională (OSD), după caz.

(b)

Cursurile de pregătire pentru diferențe se desfășoară la oricare dintre următoarele:

1.

o organizație de pregătire aprobată (ATO);

2.

o organizație de pregătire declarată (DTO) în cazul aeronavelor menționate la litera (a) punctul 1 litera (c) și la litera (a) punctul 2 litera (c) de la punctul DTO.GEN.110 din anexa VIII;

3.

un titular de certificat de operator aerian (AOC) cu un program aprobat de pregătire pentru diferențe pentru clasa sau tipul relevant.

(c)

În pofida cerinței de la litera (b), cursurile de pregătire pentru diferențe pentru TMG, pentru avioanele monomotor cu piston (SEP), monomotor cu turbină (SET) și multimotor cu piston (MEP) pot fi desfășurate de un instructor calificat în mod corespunzător, cu excepția cazului în care OSD prevăd altfel.

(d)

Dacă piloții nu au efectuat zboruri pe respectiva variantă într-un interval de 2 ani de la încheierea cursurilor de pregătire menționate la litera (b), este necesară efectuarea altor cursuri de pregătire pentru diferențe sau a unei verificări a competenței pe respectiva variantă, cu excepția tipurilor sau a variantelor din cadrul calificărilor de clasă SEP și TMG.

(e)

Cursul de pregătire pentru diferențe sau verificarea competenței pe respectiva variantă se consemnează în carnetul de zbor al piloților sau într-un document echivalent și se semnează de către instructor sau examinator, după caz.”

19.

La punctul FCL.725 litera (b) se adaugă următorul punct 5:

„5.

Pentru avioanele monomotor cu un singur pilot și avioanele multimotor cu un singur pilot (cu aterizare pe apă), examenul se susține în scris și cuprinde cel puțin 30 de întrebări cu răspuns la alegere.”

20.

Punctul FCL.740 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.740 Valabilitatea și reînnoirea calificărilor de clasă și de tip

(a)

Valabilitate

Perioada de valabilitate a calificărilor de clasă și de tip este de un an, cu excepția calificărilor de clasă monomotor cu un singur pilot, pentru care perioada de valabilitate este de 2 ani, sub rezerva cazului în care se prevede altfel în datele privind conformitatea operațională (OSD). În cazul în care piloții optează pentru îndeplinirea cerințelor de revalidare mai devreme decât se prevede la punctele FCL.740.A, FCL.740.H, FCL.740.PL și FCL.740.As, noua perioadă de valabilitate începe de la data verificării competenței.

(b)

Reînnoire

Pentru reînnoirea unei calificări de clasă sau de tip, solicitantul respectă toate cerințele următoare:

1.

efectuarea unei verificări a competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă;

2.

înainte de verificarea competenței menționată la punctul 1, finalizarea unui curs de perfecționare la o ATO, dacă acest lucru este considerat a fi obligatoriu de către ATO în vederea atingerii nivelului de competență necesar pentru a opera în condiții de siguranță clasa sau tipul relevant de aeronavă, cu excepția cazului în care acesta deține o calificare valabilă pentru aceeași clasă sau tip de aeronavă pe o licență de pilot eliberată de o țară terță în conformitate cu anexa 1 la Convenția de la Chicago și dacă are dreptul de a exercita privilegiile asociate calificării respective. Solicitantul poate urma cursurile de pregătire:

(i)

în cadrul unei DTO sau în cadrul unei ATO, în cazul în care calificarea expirată viza o calificare de clasă monomotor cu piston, alta decât cele de înaltă performanță, o calificare de clasă pentru TMG sau o calificare de tip monomotor pentru elicopterele menționate la punctul DTO.GEN.110 litera (a) punctul 2 litera (c) din anexa VIII;

(ii)

în cadrul unei DTO, al unei ATO sau cu un instructor, în cazul în care calificarea a expirat în urmă cu cel mult trei ani și era o calificare de clasă monomotor cu piston, alta decât cele de înaltă performanță, sau o calificare de clasă pentru TMG.

3.

În pofida literei (b) punctul 1 și literei (b) punctul 2, piloții titulari ai unei calificări de pilot de încercare eliberate în conformitate cu punctul FCL.820 care au participat la zboruri de încercare pentru dezvoltarea, certificarea sau producerea unui tip de aeronavă și care au efectuat fie 50 de ore timp total de zbor, fie 10 ore timp de zbor ca PIC pe zboruri de încercare pe acel tip în anul anterior datei solicitării lor au dreptul de a solicita revalidarea sau reînnoirea calificării de tip relevante.”

21.

La punctul FCL.805, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

Privilegiile calificărilor de tractare planoare sau bannere se limitează la avioane sau TMG, în mod corespunzător în funcție de aeronava pe care s-a efectuat instruirea practică. În cazul tractării de bannere, privilegiile se limitează la metoda de tractare utilizată pentru instruirea practică. Privilegiile se extind dacă piloții au efectuat cu succes cel puțin trei zboruri de pregătire în dublă comandă acoperind întreaga programă de pregătire pentru zbor de tractare pe fiecare categorie de aeronave și pe metoda de tractare pentru tractarea de bannere.”

22.

La punctul FCL.810, teza introductivă de la litera (a) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Solicitanții trebuie să fi efectuat un curs de pregătire într-un interval de până la șase luni în cadrul unei DTO sau al unei ATO pentru a exercita privilegiile asociate unei LAPL, SPL sau PPL pentru avioane, TMG sau dirijabile în condiții VFR (reguli de zbor la vedere) pe timp de noapte. Cursul trebuie să cuprindă:”

23.

La punctul FCL.815 litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

Revalidare

Pentru a revalida o calificare de zbor în munți, solicitanții trebuie fie:

1.

să efectueze cel puțin șase aterizări pe o suprafață desemnată ca necesitând o calificare de zbor în munți, în cei doi ani anteriori;

2.

să promoveze o verificare a competenței în conformitate cu cerințele de la litera (c).”

24.

La punctul FCL.900, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

Instruirea furnizată în afara teritoriului statelor membre

1.

Prin derogare de la dispozițiile literei (a), în cazul instruirii practice furnizate pe durata unui curs de pregătire aprobat în conformitate cu prezenta anexă în afara teritoriului pentru care statele membre sunt responsabile în temeiul Convenției de la Chicago, autoritatea competentă le eliberează un certificat de instructor solicitanților care:

(i)

dețin o licență de pilot care îndeplinește toate criteriile următoare:

(A)

este conformă cu anexa 1 la Convenția de la Chicago;

(B)

în orice caz, este cel puțin o CPL în categoria de aeronave relevantă cu o calificare sau un certificat relevant;

(ii)

îndeplinesc cerințele prevăzute în prezenta subparte pentru eliberarea certificatului de instructor relevant;

(iii)

demonstrează autorității competente un nivel corespunzător de cunoaștere a normelor europene de siguranță a aviației, astfel încât să își poată exercita privilegiile de asigurare a instruirii în conformitate cu prezenta anexă.

2.

Certificatul se limitează la asigurarea instruirii practice pe durata unui curs de pregătire aprobat în conformitate cu prezenta anexă și care îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)

este furnizat în afara teritoriului pentru care statele membre sunt responsabile în temeiul Convenției de la Chicago;

(ii)

este furnizat pentru elevii piloți care cunosc suficient limba în care se asigură instruirea practică.”

25.

La punctul FCL.935, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

Cu excepția instructorului pentru cooperare în echipaj multiplu (MCCI), a instructorului de pregătire sintetică (STI), a instructorului pentru calificare de zbor în munți (MI) și a pilotului instructor de încercare (FTI), o persoană care solicită un certificat de instructor trebuie să promoveze o evaluare a competențelor pe categoria de aeronave corespunzătoare, în clasa sau tipul relevant sau în FTSD corespunzătoare, pentru a demonstra, în fața unui examinator calificat în conformitate cu subpartea K din prezenta anexă, capacitatea de a oferi instruire unui elev pilot la nivelul necesar pentru eliberarea licenței, calificării sau certificatului relevant.”

26.

Punctul FCL.940 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.940 Valabilitatea certificatelor de instructor

Cu excepția MI și fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul FCL.900 litera (b) punctul 1 și de la punctul FCL.915 litera (e) punctul 2, certificatele de instructor sunt valabile pentru o perioadă de 3 ani.”

27.

Punctul FCL.905.FI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.905.FIPrivilegii și condiții

Privilegiile de FI constau în dreptul de a asigura instruire practică pentru eliberarea, revalidarea sau reînnoirea:

(a)

unei PPL, SPL, BPL și LAPL pe categoria de aeronave corespunzătoare;

(b)

calificărilor de clasă și de tip pentru aeronave cu un singur pilot cu excepția avioanelor complexe de înaltă performanță cu un singur pilot; extinderilor de clasă sau de grupă pentru baloane și experiențelor recente de clasă pentru planoare;

(c)

calificărilor de clasă și de tip pentru avioanele cu un singur pilot, cu excepția avioanelor complexe de înaltă performanță cu un singur pilot, în operațiuni multipilot, cu condiția ca FI să întrunească oricare dintre următoarele condiții:

1.

să dețină sau să fi deținut un certificat de TRI pentru avioane multipilot;

2.

să fi efectuat următoarele în totalitate:

(i)

cel puțin 500 de ore ca piloți în operațiuni multipilot pe avioane;

(ii)

cursul de pregătire pentru instructor pentru cooperare în echipaj multiplu (MCCI) în conformitate cu punctul FCL.930.MCCI;

(d)

calificărilor de tip pentru dirijabile cu un singur pilot sau multipilot;

(e)

unei CPL pe categoria corespunzătoare de aeronave, cu condiția ca FI să fi efectuat cel puțin 200 de ore de instruire practică pe categoria de aeronave respectivă;

(f)

calificării de zbor pe timp de noapte, cu condiția ca FI să întrunească toate condițiile următoare:

1.

să aibă calificarea pentru zbor pe timp de noapte pe categoria de aeronave corespunzătoare;

2.

să fi demonstrat capacitatea de a oferi instruire pe timp de noapte în fața unui FI calificat în conformitate cu litera (j);

3.

să îndeplinească cerința privind experiența de zbor pe timp de noapte prevăzută la punctul FCL.060 litera (b) punctul 2;

(g)

unei calificări de tractare, de zbor acrobatic sau, în cazul unui FI(S), a unei calificări de zbor în nori, cu condiția ca FI să fie titularul unor astfel de privilegii și să fi demonstrat capacitatea de a oferi instruire pentru calificarea respectivă unui FI calificat în conformitate cu litera (j);

(h)

unei calificări de zbor instrumental (IR) sau a unei calificări de zbor instrumental pe rută (EIR) pe categoria de aeronave corespunzătoare, cu condiția ca FI să întrunească toate condițiile următoare:

1.

să fi efectuat cel puțin 200 de ore timp de zbor în condiții IFR, dintre care maximum 50 de ore pot reprezenta timp instrumental la sol efectuate pe un FFS, un FTD 2/3 sau FNPT II;

2.

să fi efectuat, în calitate de elevi piloți, cursul de pregătire IRI și să fi promovat o evaluare a competenței pentru certificatul de IRI;

3.

să respecte punctele FCL.915.CRI litera (a), FCL.930.CRI și FCL.935 în cazul avioanelor multimotor și punctele FCL.910.TRI litera (c) punctul 1 și FCL.915.TRI litera (d) punctul 2 în cazul elicopterelor multimotor;

(i)

calificărilor de clasă sau de tip multimotor cu un singur pilot, cu excepția avioanelor complexe de înaltă performanță cu un singur pilot, cu condiția să îndeplinească următoarele condiții:

1.

în cazul avioanelor, să fie în conformitate cu punctele FCL.915.CRI litera (a), FCL.930.CRI și FCL.935;

2.

în cazul elicopterelor, să fie în conformitate cu punctele FCL.910.TRI litera (c) punctul 1 și FCL.915.TRI litera (d) punctul 2;

(j)

unui certificat de FI, de IRI, de instructor pentru calificarea de clasă (CRI), de instructor de pregătire sintetică (STI) sau de instructor pentru calificare de zbor în munți (MI), cu condiția să întrunească toate condițiile următoare:

1.

să fi efectuat cel puțin 50 de ore sau 150 de lansări de instruire practică pe planoare în cazul unui FI(S), cel puțin 50 de ore de instruire practică sau 50 de lansări în cadrul instruirii practice pe baloane în cazul unui FI(B) și 500 de ore de instruire practică pe categoria de aeronave corespunzătoare în toate celelalte cazuri;

2.

să fi promovat o evaluare a competențelor în conformitate cu punctul FCL.935 pe categoria de aeronave corespunzătoare pentru a demonstra unui examinator pentru instructori de zbor (FIE) capacitatea de a oferi instruire pentru obținerea certificatului relevant;

(k)

unei licențe de pilot cu echipaj multiplu (MPL), cu condiția ca FI să întrunească toate condițiile următoare:

1.

pentru faza esențială de zbor a pregătirii, să fi efectuat cel puțin 500 de ore timp de zbor ca pilot pe avioane, inclusiv cel puțin 200 de ore de instruire practică;

2.

pentru faza de bază a pregătirii:

(i)

să fie titularul unei IR pe avion multimotor și să aibă privilegiul de a oferi instruire pentru o IR;

(ii)

să fi efectuat cel puțin 1 500 de ore timp de zbor în operațiuni cu echipaj multiplu;

3.

în cazul FI deja calificați să ofere instruire pentru cursuri integrate ATP(A) sau CPL(A)/IR, cerința de la punctul 2 subpunctul (ii) poate fi înlocuită cu obligația de a absolvi un curs structurat de pregătire care să cuprindă:

(i)

calificare MCC;

(ii)

asistarea la cinci ședințe de instruire practică în faza 3 a unui curs MPL;

(iii)

asistarea la cinci ședințe de instruire practică în faza 4 a unui curs MPL;

(iv)

asistarea la cinci ședințe de pregătire periodică orientată pe zborul de linie, efectuată de operator;

(v)

conținutul cursului pentru MCCI.

În acest caz, FI își desfășoară primele 5 ședințe ca instructor sub supravegherea unui TRI(A), MCCI(A) sau SFI(A) calificat pentru asigurarea instruirii practice MPL.”

28.

Punctul FCL.915.FI se modifică după cum urmează:

(a)

litera (b) punctul 2 subpunctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i)

cu excepția unui FI(A) care asigură pregătire doar pentru LAPL(A), a promovat examenul teoretic CPL, care poate fi susținut fără a efectua un curs de pregătire teoretic CPL și care nu este valid pentru eliberarea unei CPL; și”;

(b)

litera (c) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

cel puțin 200 de ore ca PIC dacă solicitantul deține cel puțin o licență de pilot particular pentru elicoptere PPL(H) și a promovat examenul teoretic CPL, care poate fi susținut fără a efectua un curs de pregătire teoretic CPL și care nu este valid pentru eliberarea unei CPL;”.

29.

La punctul FCL.930.FI, se adaugă următoarea literă (c):

„(c)

Persoanele care solicită certificatul FI și care dețin sau care au deținut orice alt certificat de instructor eliberat în conformitate cu prezenta anexă se consideră că îndeplinesc cerințele de la litera (b) punctul 1.”

30.

Punctul FCL.940.FI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.940.FI – Revalidare și reînnoire

(a)

Revalidare

1.

Pentru a revalida un certificat FI, titularii trebuie să îndeplinească cel puțin două dintre următoarele trei cerințe înainte de data de expirare a certificatului FI:

(i)

să fi efectuat:

(A)

în cazul unor FI(A) și FI(H), cel puțin 50 de ore de instruire practică pe categoria corespunzătoare de aeronave, în calitate de FI, TRI, CRI, IRI, MI sau de examinatori. Dacă privilegiile de a oferi instruire pentru IR urmează a fi revalidate, cel puțin 10 dintre orele respective trebuie să reprezinte instruire practică pentru o IR și să fi fost efectuate în intervalul de 12 luni imediat precedent datei expirării certificatului de FI;

(B)

în cazul unui FI(As), cel puțin 20 de ore de instruire practică pe dirijabile în calitate de FI, IRI sau de examinatori. Dacă privilegiile de a oferi instruire pentru IR urmează a fi revalidate, 10 dintre orele respective trebuie să reprezinte instruire practică pentru o IR și se efectuează în intervalul de 12 luni imediat precedent datei expirării certificatului de FI;

(C)

în cazul unui FI(S), cel puțin 60 de decolări sau 30 de ore de instruire practică pe planoare, planoare motorizate sau TMG, în calitate de FI sau de examinatori;

(D)

în cazul unui FI(B), cel puțin 6 ore de instruire practică pe baloane în calitate de FI sau de examinatori;

(ii)

să fi efectuat pregătire în vederea perfecționării pentru instructori ca FI în cadrul unei ATO sau la autoritatea competentă. FI(B) și FI(S) pot efectua pregătirea în vederea perfecționării pentru instructori în cadrul unei DTO;

(iii)

să fi promovat o evaluare a competențelor în conformitate cu punctul FCL.935 în intervalul de 12 luni imediat anterior datei expirării certificatului de FI.

2.

Pentru cel puțin fiecare a doua revalidare în cazul FI(A) sau FI(H) sau pentru fiecare a treia revalidare în cazul FI(As), FI(S) și FI(B), titularii certificatului FI relevant trebuie să promoveze o evaluare a competenței în conformitate cu punctul FCL.935.

(b)

Reînnoire.

Dacă certificatul FI a expirat, solicitanții trebuie, în termen de 12 luni înainte de data solicitării de reînnoire, să efectueze un curs de perfecționare de instructori ca FI în cadrul unei ATO sau la o autoritate competentă, sau în cazul unui FI(B) sau FI(S) în cadrul unei ATO, al unei DTO sau la o autoritate competentă, precum și să efectueze o evaluare a competenței în conformitate cu punctul FCL.935.”

31.

La punctul FCL.905.TRI, literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b)

eliberarea unui certificat de TRI sau SFI, cu condiția ca titularul să întrunească toate condițiile următoare:

1.

să aibă cel puțin 50 de ore de experiență în ceea ce privește instruirea ca TRI sau SFI în conformitate cu prezentul regulament sau cu Regulamentul (UE) nr. 965/2012 al Comisiei;

2.

să fi coordonat elaborarea programei de instruire practică a componentei relevante a cursului de pregătire TRI în conformitate cu punctul FCL.930.TRI litera (a) punctul 3 spre satisfacția șefului programului de pregătire din cadrul unei ATO; precum și

(c)

în cazul unui TRI pentru avioane cu un singur pilot:

1.

eliberarea, revalidarea și reînnoirea calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot, cu condiția ca solicitantul să aibă în vedere privilegii care îi conferă dreptul de a participa la operațiuni cu un singur pilot.

Privilegiile TRI(SPA) pot fi extinse la instruirea practică pentru calificările de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot în operațiuni multipilot, cu condiția ca TRI să îndeplinească oricare din următoarele condiții:

(i)

să dețină sau să fi deținut un certificat de TRI pentru avioane multipilot;

(ii)

să aibă cel puțin 500 de ore pe avioane în operațiuni multipilot și să fi efectuat un curs de pregătire MCCI în conformitate cu punctul FCL.930.MCCI;

2.

cursul MPL referitor la faza de bază, cu condiția ca acesta să aibă privilegiile extinse la operațiuni multipilot și să dețină sau să fi deținut un certificat de FI(A) sau IRI(A).”

32.

Punctul FCL.910.TRI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.910.TRI Privilegii limitate

(a)

Dispoziții generale. Dacă pregătirea TRI se desfășoară exclusiv pe FSTD, privilegiile TRI se limitează la pregătirea pe FSTD. Această limitare include însă următoarele privilegii pentru efectuarea, la bordul aeronavei, a:

1.

zborurilor de linie sub supraveghere (LIFUS), cu condiția ca respectivul curs de pregătire TRI să fi inclus pregătirea specificată la punctul FCL.930.TRI litera (a) punctul 4 subpunctul (i);

2.

pregătirii pentru aterizare, cu condiția ca respectivul curs de pregătire TRI să fi inclus pregătirea specificată la punctul FCL.930.TRI litera (a) punctul 4 subpunctul (ii); sau

3.

zborul de pregătire specificat la punctul FCL.060 litera (c) punctul 2, cu condiția ca respectivul curs de pregătire TRI să fi inclus pregătirea menționată la litera (a) punctul 1 sau la litera (a) punctul 2.

Limitarea la pregătirea pe FSTD este eliminată dacă TRI au efectuat o evaluare a competenței pe aeronavă.

(b)

TRI pentru avioane și aeronave cu decolare-aterizare verticală – TRI(A) și TRI(PL). Privilegiile TRI se limitează la tipul de avion sau aeronavă cu decolare-aterizare verticală pe care s-au efectuat pregătirea și evaluarea competenței. Cu excepția cazurilor în care se stabilește altfel în OSD, pentru a extinde privilegiile TRI la alte tipuri, TRI trebuie:

1.

să fi efectuat, în intervalul de 12 luni care precedă solicitarea, cel puțin 15 segmente de rută, inclusiv decolări și aterizări pe tipul de aeronavă aplicabil, dintre care maximum 7 segmente se pot efectua pe un FSTD;

2.

să fi efectuat componentele relevante de pregătire tehnică și componentele de instruire practică din cursul TRI aplicabil;

3.

să fi promovat secțiunile relevante ale evaluării competenței în conformitate cu punctul FCL.935 pentru a demonstra, unui FIE sau unui TRE calificat în conformitate cu subpartea K la prezenta anexă, capacitatea de a oferi instruire unui pilot la nivelul necesar eliberării unei calificări de tip, inclusiv de a oferi instruire înainte și după zbor și instruirea teoretică.

Privilegiile TRI se extind la alte variante în conformitate cu OSD dacă TRI au efectuat componentele relevante ale pregătirii tehnice și componentele instruirii practice ale cursului TRI aplicabil.

(c)

TRI pentru elicoptere – TRI(H).

1.

Privilegiile TRI(H) se limitează la tipul de elicopter pe care s-a susținut evaluarea competenței pentru eliberarea certificatului TRI. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în OSD, privilegiile TRI sunt extinse la alte tipuri dacă TRI:

(i)

au efectuat componentele relevante de pregătire tehnică și componentele de instruire practică din cursul TRI;

(ii)

au efectuat, în termen de 12 luni înaintea datei solicitării, cel puțin 10 ore pe tipul de elicopter aplicabil, dintre care maximum 5 ore pot fi efectuate pe un simulator complet de zbor (Full Flight Simulator – FFS) sau pe un echipament de pregătire pentru zbor (Flight Training Device – FTD) 2/3; și

(iii)

au promovat secțiunile relevante ale evaluării competenței în conformitate cu punctul FCL.935 pentru a demonstra, unui FIE sau unui TRE calificat în conformitate cu subpartea K de la prezenta anexă, capacitatea de a oferi instruire unui pilot la nivelul necesar eliberării unei calificări de tip, inclusiv de a oferi instruire înainte și după zbor și instruirea teoretică.

Privilegiile TRI se extind la alte variante în conformitate cu OSD dacă TRI au efectuat componentele relevante ale pregătirii tehnice și componentele instruirii practice ale cursului TRI aplicabil.

2.

Înainte ca privilegiile unui TRI(H) să fie extinse de la privilegii pentru un singur pilot la privilegii multipilot pe același tip de elicopter, titularul trebuie să fi efectuat cel puțin 100 de ore de zbor în operațiuni multipilot pe acest tip.

(d)

În pofida punctelor de mai sus, titularii unui certificat de TRI care au primit o calificare de tip în conformitate cu punctul FCL.725 litera (e) au dreptul la extinderea privilegiilor lor de TRI la respectivul tip nou de aeronavă.”

33.

La punctul FCL.915.TRI, litera (c) punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

pentru un certificat de TRI(SPA):

1.

să fi efectuat, în intervalul de 12 luni care precede data solicitării, cel puțin 30 de segmente de rută, inclusiv decolări și aterizări, ca PIC pe tipul de aeronavă aplicabil, dintre care maximum 15 segmente se pot efectua pe un FSTD reprezentând respectivul tip; și”.

34.

Punctul FCL.930.TRI se modifică după cum urmează:

(a)

Teza introductivă de la litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

Cursul de pregătire TRI este efectuat pe aeronavă doar în cazul în care nu este disponibil și accesibil niciun FSTD și include:”.

(b)

Punctul 3 de la litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„3.

5 ore de instruire practică pe aeronava corespunzătoare sau pe un FSTD reprezentând respectiva aeronavă în cazul aeronavelor cu un singur pilot și 10 ore pe o aeronavă multipilot sau pe un FSTD reprezentând respectiva aeronavă;”.

(c)

Se introduce un nou punct 4:

„4.

următoarea pregătire, după caz:

(i)

pregătire specifică suplimentară înainte de efectuarea zborurilor de linie sub supraveghere (LIFUS);

(ii)

pregătire specifică suplimentară înainte de efectuarea pregătirii pentru aterizare. Pregătirea respectivă pe FSTD include pregătirea pentru procedurile de urgență legate de aeronavă.”

35.

Punctul FCL.935.TRI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.935.TRI Evaluarea competenței

(a)

Evaluarea competenței pentru un TRI pe MPA și PL se efectuează pe un FFS. Dacă nu este disponibil sau accesibil niciun FFS, se utilizează o aeronavă.

(b)

Evaluarea competenței pentru un TRI pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot și pentru elicoptere se efectuează pe oricare dintre următoarele:

1.

pe un FFS disponibil și accesibil;

2.

dacă nu este disponibil sau accesibil niciun FFS, pe o combinație de FSTD și o aeronavă;

3.

dacă nu este disponibil sau accesibil niciun FSTD, pe o aeronavă.”

36.

Punctul FCL.940.TRI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.940.TRI Revalidare și reînnoire

(a)

Revalidare

1.

Avioane

Pentru a revalida un certificat TRI(A) solicitanții trebuie, în termen de 12 luni imediat anterior datei de expirare a certificatului, să îndeplinească cel puțin două dintre următoarele trei cerințe:

(i)

să realizeze una din următoarele părți ale unui curs complet de pregătire pentru calificare de tip sau recurent: o ședință de pregătire la simulator de cel puțin trei ore și un exercițiu aerian de cel puțin o oră care să cuprindă cel puțin două decolări și aterizări;

(ii)

să efectueze un curs de perfecționare pentru instructori în calitate de TRI(A) în cadrul unei ATO;

(iii)

să promoveze evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.935. Se consideră că solicitanții care au respectat punctul FCL.910.TRI litera (b) punctul 3 sunt în conformitate cu această cerință.

2.

Elicoptere și aeronave cu decolare-aterizare verticală

Pentru a revalida un certificat de TRI (H) sau TRI(PL), solicitanții trebuie să îndeplinească, în perioada de valabilitate a certificatului de TRI, cel puțin două dintre următoarele trei cerințe:

(i)

să efectueze cel puțin 50 de ore de instruire practică pe fiecare dintre tipurile de aeronavă pentru care sunt titularii unor privilegii de asigurare a instruirii sau pe un FSTD reprezentând respectivele tipuri, dintre care cel puțin 15 ore se efectuează în intervalul de 12 luni imediat anterior datei de expirare a certificatului TRI. În cazul TRI(PL), orele respective se desfășoară ca TRI sau examinator pentru calificare de tip (TRE) ori ca SFI sau examinator de zbor sintetic (SFE). În cazul TRI(H), timpul de zbor ca FI, instructori pentru calificare de zbor instrumental (IRI), instructori de pregătire sintetică (STI) sau ca orice alt tip de examinatori este luat în considerare în acest scop;

(ii)

să participe la un curs de perfecționare pentru instructori în calitate de TRI(H) sau de TRI(PL), după caz, în cadrul unei ATO;

(iii)

în perioada de 12 luni imediat anterioară datei de expirare a certificatului, să fi promovat o evaluare a competenței în conformitate cu punctele FCL.935, FCL.910.TRI litera (b) punctul 3 sau FCL.910.TRI litera (c) punctul 3, după caz.

3.

Pentru cel puțin fiecare a doua revalidare a unui certificat de TRI, titularii trebuie să promoveze evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.935.

4.

Dacă TRI sunt titularii unui certificat pentru mai mult de un tip de aeronavă din aceeași categorie, evaluarea competenței susținută pe unul dintre tipurile respective de aeronave revalidează certificatul de TRI pentru celelalte tipuri deținute în cadrul aceleiași categorii de aeronave, cu excepția cazului în care OSD prevăd altfel.

5.

Cerințe specifice pentru revalidarea unui certificat de TRI(H)

Se consideră că TRI(H) titulari ai unui certificat de FI(H) pe tipul relevant sunt în conformitate cu cerințele de la litera (a). În acest caz, certificatul de TRI(H) este valabil până la data expirării certificatului de FI(H).

(b)

Reînnoire

Pentru a reînnoi un certificat de TRI, solicitanții trebuie, în termenul de 12 luni imediat anterior datei solicitării, să fi promovat evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.935 și să fi efectuat următoarele:

1.

pentru avioane:

(i)

cel puțin 30 de segmente de rută, inclusiv decolări și aterizări pe tipul de avion aplicabil, dintre care maximum 15 segmente se pot efectua pe un FFS;

(ii)

cursuri de perfecționare pentru instructori ca TRI în cadrul unei ATO care trebuie să cuprindă elementele relevante ale cursului de pregătire TRI;

2.

pentru elicoptere și aeronave cu decolare-aterizare verticală:

(i)

cel puțin 10 ore timp de zbor, inclusiv decolări și aterizări pe tipul de aeronavă aplicabil, dintre care maximum 5 ore se pot efectua pe un FFS sau pe un FTD 2/3;

(ii)

cursuri de perfecționare pentru instructori ca TRI în cadrul unei ATO, care trebuie să cuprindă elementele relevante ale cursului de pregătire TRI;

3.

dacă solicitanții sunt titularii unui certificat pentru mai mult de un tip de aeronavă din aceeași categorie, evaluarea competenței susținută pe unul dintre tipurile respective de aeronave reînnoiește certificatul de TRI pentru celelalte tipuri deținute în cadrul aceleiași categorii de aeronave, cu excepția cazului în care OSD prevăd altfel.”

37.

La punctul FCL.905.CRI se introduce următoarea literă (ba) după litera (b):

„(ba)

Privilegiile CRI sunt de a oferi instruirea pentru calificările de clasă și de tip pentru avioanele cu un singur pilot, cu excepția avioanelor complexe de înaltă performanță cu un singur pilot, în operațiuni multipilot, cu condiția ca CRI să îndeplinească oricare dintre următoarele condiții:

1.

să dețină sau să fi deținut un certificat de TRI pentru avioane multipilot;

2.

să aibă cel puțin 500 de ore pe avioane în operațiuni multipilot și să fi efectuat un curs de pregătire MCCI în conformitate cu punctul FCL.930.MCCI.”

38.

La punctul FCL.930.CRI, litera (a) punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.

cinci ore de instruire practică pe avioane multimotor sau pe un FSTD reprezentând clasa sau tipul respectiv de avion, inclusiv cel puțin trei ore pe avion, sau cel puțin trei ore de instruire practică pe avioane monomotor, asigurată de un FI(A) calificat în conformitate cu punctul FCL.905.FI litera (j).”

39.

Punctul FCL.940.CRI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.940.CRI Revalidare și reînnoire

(a)

Pentru a revalida un certificat de CRI, solicitanții trebuie să îndeplinească, în perioada de valabilitate a certificatului de CRI, cel puțin două dintre următoarele trei cerințe:

1.

să asigure cel puțin 10 ore de instruire practică în calitate de CRI. În cazul în care solicitanții dețin privilegii de CRI atât pe avioane monomotor, cât și pe avioane multimotor, orele respective de instruire practică se împart în mod egal între avioanele monomotor și cele multimotor;

2.

să efectueze un curs de perfecționare în calitate de CRI în cadrul unei ATO sau la o autoritate competentă;

3.

să promoveze evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.935 pentru avioane multimotor sau monomotor, după caz.

(b)

Pentru cel puțin fiecare a doua revalidare a unui certificat de CRI, titularii trebuie să fi îndeplinit cerința de la litera (a) punctul 3.

(c)

Reînnoire

În cazul în care certificatul de CRI a expirat, acesta se reînnoiește dacă, în perioada de 12 luni înainte de solicitarea reînnoirii, solicitanții:

1.

au efectuat un curs de perfecționare în calitate de CRI în cadrul unei ATO sau la o autoritate competentă;

2.

au efectuat evaluarea competenței astfel cum se prevede la punctul FCL.935.”

40.

La punctul FCL.915.IRI, litera (b) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

în cazul solicitanților unui IR(H) pentru elicoptere multimotor, să îndeplinească cerințele de la FCL.905.FI litera (h) punctul 3 subpunctul (ii);”

41.

La punctul FCL.930.IRI, litera (a) punctul 3 subpunctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

pentru IRI(H), cel puțin 10 ore de instruire practică pe un elicopter, FFS, FTD 2/3 sau FPNT II/III. În cazul solicitanților titulari ai unui certificat de FI(H), numărul orelor respective se reduce la cel puțin cinci;”

42.

Punctul FCL.905.SFI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.905.SFI Privilegii și condiții

(a)

Privilegiile SFI constau în dreptul de a asigura instruire practică de zbor sintetic pe categoria de aeronave relevantă pentru:

1.

revalidarea și reînnoirea unei IR, cu condiția ca aceștia să dețină sau să fi deținut o IR pe categoria de aeronave relevantă;

2.

eliberarea unei IR, cu condiția ca aceștia să dețină sau să fi deținut o IR pe categoria de aeronave relevantă și să fi urmat un curs de pregătire IRI.

(b)

Privilegiile asociate SFI pentru avioanele cu un singur pilot constau în asigurarea instruirii practice de zbor sintetic pentru:

1.

eliberarea, revalidarea și reînnoirea calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot, în cazul în care solicitanții au în vedere privilegii care să le confere dreptul de a participa la operațiuni cu un singur pilot.

Privilegiile SFI pentru avioanele cu un singur pilot pot fi extinse la instruirea practică pentru calificările de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot în operațiuni multipilot, cu condiția ca aceștia să îndeplinească oricare dintre următoarele condiții:

(i)

să dețină sau să fi deținut un certificat de TRI pentru avioane multipilot;

(ii)

să aibă cel puțin 500 de ore pe avioane în operațiuni multipilot și să fi efectuat un curs de pregătire de MCCI în conformitate cu punctul FCL.930.MCCI;

2.

cursurile de pregătire de MCC și MPL cu privire la faza de bază, cu condiția ca privilegiile SFI(SPA) să fi fost extinse la operațiuni multipilot în conformitate cu punctul 1.

(c)

Privilegiile asociate SFI pentru avioanele multipilot constau în asigurarea instruirii practice de zbor sintetic pentru:

1.

eliberarea, revalidarea și reînnoirea calificărilor de tip pentru avioane multipilot și, în cazul în care solicitanții doresc să obțină privilegii în vederea participării în operațiuni multipilot, pentru avioanele complexe de înaltă performanță cu un singur pilot;

2.

cursul de pregătire pentru MCC;

3.

cursul MPL cu privire la fazele de bază, intermediară și avansată, cu condiția ca, pentru faza de bază, să dețină sau să fi deținut un certificat de FI(A) sau de IRI(A).

(d)

Privilegiile SFI pentru elicoptere constau în dreptul de a asigura instruire practică de zbor sintetic pentru:

1.

eliberarea, revalidarea și reînnoirea calificărilor de tip pentru elicoptere;

2.

cursul MCC, dacă SFI au privilegii de a oferi instruire pentru elicoptere multipilot.”

43.

Punctul FCL.910.SFI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.910.SFI Privilegii limitate

Privilegiile SFI se limitează la FTD 2/3 sau FFS din tipul de aeronavă pe care s-a urmat cursul de pregătire SFI.

Privilegiile se pot extinde la alte FSTD reprezentând alte tipuri ale aceleiași categorii de aeronave dacă titularii:

(a)

au parcurs conținutul referitor la simulator al cursului relevant pentru calificarea de tip;

(b)

au efectuat componentele relevante de pregătire tehnică și componentele FSTD ale programei de instruire practică din cursul TRI aplicabil;

(c)

au desfășurat, în cadrul unui curs complet pentru calificare de tip, cel puțin trei ore de instruire practică legată de sarcinile unui SFI pe tipul aplicabil sub supravegherea și spre satisfacția unui TRE sau a unui SFE calificat în acest scop.

Privilegiile unui SFI se extind la alte variante în conformitate cu OSD dacă SFI a efectuat componentele relevante de tip ale pregătirii tehnice și componentele FSTD ale programei de instruire practică a cursului TRI aplicabil.”

44.

La punctul FCL.930.SFI, litera (a) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

componentele relevante de pregătire tehnică și componentele FSTD ale programei de instruire practică din cursul TRI aplicabil.”

45.

Punctul FCL.940.SFI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.940.SFI Revalidare și reînnoire

(a)

Revalidare

Pentru a revalida un certificat de SFI, solicitanții trebuie să îndeplinească, înainte de data expirării certificatului de SFI, cel puțin două dintre următoarele trei cerințe:

1.

să fi efectuat cel puțin 50 de ore ca instructori sau examinatori pe FSTD, dintre care cel puțin 15 ore în intervalul de 12 luni imediat precedent datei expirării certificatului de SFI;

2.

să fi participat la un curs de perfecționare pentru instructori în calitate de SFI în cadrul unei ATO;

3.

să fi promovat secțiunile relevante ale evaluării competenței în conformitate cu punctul FCL.935.

(b)

În plus, solicitanții trebuie să fi fost supuși, pe un FFS, verificărilor competenței pentru eliberarea calificărilor de tip pentru o aeronavă specifică reprezentând tipurile pentru care aceștia sunt titulari de privilegii.

(c)

Pentru cel puțin fiecare a doua revalidare a unui certificat de SFI, titularii trebuie să îndeplinească cerința de la litera (a) punctul 3.

(d)

Dacă un SFI este titularul unui certificat pe mai mult de un tip de aeronavă din aceeași categorie, evaluarea competenței susținută pe unul dintre tipurile respective revalidează certificatul de SFI pentru celelalte tipuri deținute în cadrul aceleiași categorii de aeronave, cu excepția cazului în care OSD prevăd altfel.

(e)

Reînnoire

Pentru a reînnoi certificatul de SFI, solicitanții trebuie ca, în intervalul de 12 luni imediat anterior solicitării reînnoirii, să întrunească toate condițiile următoare:

1.

să fi participat la un curs de perfecționare pentru instructori în calitate de SFI în cadrul unei ATO;

2.

să fi promovat evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.935;

3.

să fi efectuat, pe un FSTD, testul de îndemânare pentru eliberarea calificărilor de tip pentru o aeronavă specifică reprezentând tipurile pentru care urmează a fi reînnoite privilegiile.”

46.

Punctul FCL.910.STI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.910.STI Privilegii limitate

Privilegiile titularilor unui certificat de STI se limitează la FSTD pe care s-a urmat cursul de pregătire STI.

Privilegiile se pot extinde la alte FSTD reprezentând alte tipuri de aeronave dacă, în perioada de 12 luni imediat anterioară solicitării, titularii:

(a)

au parcurs conținutul FSTD al cursului CRI sau TRI pe clasa sau pe tipul de aeronavă pentru care se solicită privilegii de asigurare a instruirii;

(b)

au promovat, pe FSTD pe care urmează să se desfășoare instruirea practică, secțiunea aplicabilă a verificării competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă pentru clasa sau tipul de aeronavă corespunzătoare.

Pentru STI(A) care oferă instruire exclusiv pe echipament de pregătire instrumentală de bază (BITD), verificarea competenței cuprinde numai exercițiile corespunzătoare unui test de îndemânare pentru eliberarea unei PPL(A);

(c)

au efectuat, în cadrul unui curs pentru CPL, IR, PPL sau pentru calificare de clasă sau de tip, cel puțin trei ore de instruire practică sub supravegherea unui FI, CRI(A), IRI sau TRI desemnat de ATO în acest scop, inclusiv cel puțin o oră de instruire practică sub supravegherea unui FIE în categoria de aeronavă corespunzătoare.”

47.

Punctul FCL.915.STI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.915.STI Condiții indispensabile

(a)

Persoanele care solicită eliberarea unui certificat de STI trebuie:

1.

să dețină sau să fi deținut, în intervalul de trei ani care precede solicitarea, o licență de pilot și privilegii de asigurare a instruirii adecvate cursurilor care se intenționează a fi oferite;

2.

să fi efectuat pe un FSTD verificarea competenței corespunzătoare calificării de clasă sau de tip în intervalul de 12 luni care precedă imediat solicitarea.

Persoanele care solicită eliberarea unui certificat de STI(A) și care doresc să ofere instruire exclusiv pe BITD efectuează doar exercițiile corespunzătoare unui test de îndemânare pentru eliberarea unei PPL(A).

(b)

Pe lângă cerințele prevăzute la litera (a), persoanele care solicită eliberarea unui certificat de STI(H) trebuie să fi efectuat cel puțin o oră timp de zbor ca asistent în cabina de pilotaj a tipului aplicabil de elicopter, în intervalul de 12 luni imediat anterior solicitării.”

48.

Punctul FCL.940.STI se înlocuiește cu următorul text:

FCL.940.STI Revalidarea și reînnoirea certificatului de STI

(a)

Revalidare

Pentru a reînnoi un certificat de STI, solicitanții trebuie ca, în intervalul de 12 luni imediat anterior datei expirării certificatului de STI, să întrunească toate condițiile următoare:

1.

să fi efectuat cel puțin trei ore de instruire practică pe un FSTD, ca parte a unui curs complet pentru CPL, IR, PPL sau pentru calificarea de clasă sau de tip;

2.

să fi promovat, pe FSTD pe care se desfășoară instruirea practică, secțiunile aplicabile ale verificării competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă pentru clasa sau tipul de aeronavă corespunzătoare.

Pentru STI(A) care oferă instruire exclusiv pe BITD, verificarea competenței cuprinde exercițiile corespunzătoare unui test de îndemânare doar pentru eliberarea unei PPL(A).

(b)

Reînnoire

Pentru a reînnoi certificatul de STI, solicitanții trebuie ca, în intervalul de 12 luni imediat anterior solicitării de reînnoire:

1.

să urmeze un curs de perfecționare în calitate de STI în cadrul unei ATO;

2.

să promoveze, pe FSTD pe care se desfășoară instruirea practică, secțiunile aplicabile ale verificării competenței în conformitate cu apendicele 9 la prezenta anexă pentru clasa sau tipul de aeronavă corespunzătoare.

Pentru un STI(A) care oferă instruire exclusiv pe BITD, verificarea competenței cuprinde exercițiile corespunzătoare unui test de îndemânare doar pentru eliberarea unei PPL(A);

3.

să efectueze, în categoria relevantă de aeronave, în cadrul unui curs complet CPL, IR, PPL sau pentru calificare de clasă sau de tip, cel puțin trei ore de instruire practică sub supravegherea unui FI, CRI, IRI sau TRI desemnat de ATO în acest scop, inclusiv cel puțin o oră de instruire practică sub supravegherea unui examinator pentru instructori de zbor (FIE).”

49.

Punctul FCL.1000 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.1000 Certificate de examinator

(a)

Dispoziții generale

Titularii unui certificat de examinator trebuie:

1.

cu excepția cazului în care prezenta anexă prevede altfel, să fie titularii unei licențe, unei calificări sau unui certificat echivalent celor pentru care sunt autorizați să desfășoare teste de îndemânare, verificări ale competenței sau evaluări ale competenței și să aibă privilegiul de a oferi instruire pentru acestea;

2.

să fie calificați să acționeze ca PIC pe aeronavă în timpul unui test de îndemânare, al verificării competenței sau al evaluării competenței, dacă acestea se desfășoară pe o aeronavă.

(b)

Condiții speciale:

1.

Autoritatea competentă poate elibera un certificat specific care acordă privilegii pentru desfășurarea testelor de îndemânare, a verificărilor competenței și a evaluărilor competenței dacă nu este posibilă respectarea cerințelor stabilite în prezenta subparte din cauza introducerii oricăror dintre următoarele:

(i)

aeronave noi în statele membre sau în flota unui operator;

(ii)

cursuri noi de pregătire în prezenta anexă.

Un astfel de certificat se limitează la testele de îndemânare, verificările competenței și evaluările competenței necesare pentru introducerea noului tip de aeronavă sau a noului curs de pregătire, iar valabilitatea sa nu poate depăși, în niciun caz, un an.

2.

Titularii unui certificat eliberat în conformitate cu litera (b) punctul 1 care doresc să solicite eliberarea unui certificat de examinator trebuie să îndeplinească condițiile indispensabile și cerințele de revalidare pentru respectiva categorie de certificat de examinator.

3.

În cazul în care nu este disponibil niciun examinator calificat, autoritățile competente pot, în funcție de caz, să autorizeze inspectori sau examinatori care nu îndeplinesc cerințele relevante pentru calificarea de clasă, de tip sau de instructor, astfel cum sunt specificate la litera (a), în vederea efectuării testelor de îndemânare, a verificărilor competenței și a evaluărilor competenței.

(c)

Examinarea furnizată în afara teritoriului statelor membre:

1.

Prin derogare de la dispozițiile literei (a), în cazul testelor de îndemânare și al verificărilor competenței furnizate în afara teritoriului pentru care statele membre sunt responsabile în temeiul Convenției de la Chicago, autoritatea competentă eliberează un certificat de examinator solicitanților care dețin o licență de pilot conformă cu anexa 1 la Convenția de la Chicago, cu condiția ca solicitanții respectivi:

(i)

să fie titulari cel puțin ai unei licențe, calificări sau certificat echivalent celui pentru care sunt autorizați să desfășoare teste de îndemânare, verificări ale competenței sau evaluări ale competenței și, în orice caz, să fie titularii cel puțin ai unei CPL;

(ii)

să fie calificați să acționeze ca PIC în aeronavă în timpul unui test de îndemânare sau al unei verificări a competenței care se desfășoară în aeronavă;

(iii)

să îndeplinească cerințele prevăzute în prezenta subparte pentru eliberarea certificatului de examinator relevant; și

(iv)

să demonstreze autorității competente un nivel corespunzător de cunoaștere a normelor europene de siguranță a aviației, astfel încât să își poată exercita privilegiile de examinator în conformitate cu prezenta anexă.

2.

Certificatul menționat la punctul 1 se limitează la efectuarea de teste de îndemânare și verificări ale competenței:

(i)

în afara teritoriilor pentru care statele membre sunt responsabile în temeiul Convenției de la Chicago; și

(ii)

pentru piloții care cunosc suficient limba în care se face testul/verificarea.”

50.

Punctul FCL.1005 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.1005 Limitarea privilegiilor în cazul unor interese directe

Examinatorii nu desfășoară:

(a)

teste de îndemânare sau evaluări ale competenței pentru persoanele care solicită eliberarea unei licențe, unei calificări sau a unui certificat și cărora le-au furnizat peste 25 % din instruirea practică necesară pentru licența, calificarea sau certificatul pentru care se susține testul de îndemânare sau evaluarea competenței; și

(b)

teste de îndemânare, verificări ale competenței sau evaluări ale competenței ori de câte ori cred că obiectivitatea lor ar putea fi afectată.”

51.

Punctul FCL.1025 se înlocuiește cu următorul text:

FCL.1025 Valabilitatea, revalidarea și reînnoirea certificatelor de examinator

(a)

Valabilitate

Un certificat de examinator este valabil trei ani.

(b)

Revalidare

Pentru a revalida un certificat de examinator, titularii trebuie să îndeplinească toate condițiile următoare:

1.

înainte de data expirării certificatului, să fi efectuat cel puțin șase teste de îndemânare, verificări ale competenței sau evaluări ale competenței;

2.

în perioada de 12 luni imediat anterioară datei expirării certificatului, să fi efectuat un curs de perfecționare pentru examinatori, furnizat de autoritatea competentă sau asigurat de o ATO și aprobat de autoritatea competentă. Un examinator care este titularul unui certificat pentru planoare sau baloane poate să fi efectuat, în decursul intervalului de 12 luni imediat anterior datei de expirare a certificatului, un curs de perfecționare pentru examinatori, asigurat de o DTO și aprobat de autoritatea competentă;

3.

unul dintre testele de îndemânare, verificările competenței sau evaluările competenței efectuate în conformitate cu punctul 1 se desfășoară în perioada de 12 luni imediat anterioară datei expirării certificatului de examinator și:

(i)

să fi fost evaluat de un inspector din partea autorității competente sau de un examinator superior autorizat în mod expres în acest sens de către autoritatea competentă care eliberează certificatul de examinator; sau

(ii)

să respecte cerințele de la punctul FCL.1020.

Dacă solicitanții unei revalidări sunt titularii unor privilegii pentru mai mult de o categorie de examinatori, toate privilegiile de examinator pot fi revalidate în cazul în care solicitanții îndeplinesc cerințele de la litera (b) punctele 1 și 2 și de la punctul FCL.1020 pentru una dintre categoriile de certificate de examinator deținute, în acord cu autoritatea competentă.

(c)

Reînnoire

Dacă certificatul a expirat, înainte de reluarea exercitării privilegiilor solicitanții trebuie să îndeplinească cerințele de la litera (b) punctul 2 și de la punctul FCL.1020 în perioada de 12 luni imediat anterioară solicitării reînnoirii.

(d)

Un certificat de examinator se revalidează sau se reînnoiește numai dacă solicitanții demonstrează că îndeplinesc în permanență cerințele prevăzute la punctele FCL.1010 și FCL.1030.”

52.

Punctul FCL.1005.TRE se modifică după cum urmează:

(a)

La litera (a), punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.

evaluarea competenței pentru eliberarea, revalidarea sau reînnoirea unor certificate de TRI sau SFI pe categoria de aeronave aplicabilă, cu condiția ca aceștia să fi acumulat cel puțin trei ani de experiență ca TRE și să fi urmat pregătire specifică pentru evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.1015 litera (b).”

(b)

La litera (b), punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.

evaluarea competenței pentru eliberarea, revalidarea sau reînnoirea unor certificate de TRI(H) sau SFI(H), cu condiția ca aceștia să fi acumulat cel puțin trei ani de experiență ca TRE și să fi urmat pregătire specifică pentru evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.1015 litera (b).”

53.

La punctul FCL.1005.CRE, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

(b)

„verificări ale competenței pentru:

1.

revalidarea sau reînnoirea calificărilor de clasă și de tip;

2.

revalidarea IR, cu condiția ca aceștia să fi executat cel puțin 1 500 de ore ca piloți pe avioane și să fi efectuat cel puțin 450 de ore timp de zbor în condiții IFR;

3.

reînnoirea IR, cu condiția să respecte cerințele prevăzute la punctul FCL.1010.IRE litera (a); și

4.

revalidarea și reînnoirea EIR, cu condiția să fi efectuat cel puțin 1 500 de ore timp de zbor ca pilot pe avioane și să respecte cerințele de la punctul FCL.1010.IRE litera (a) punctul 2.”

54.

La punctul FCL.1010.CRE, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

să fie titularii unui certificat de CRI sau de FI cu privilegii de asigurare a instruirii pentru clasa sau tipul aplicabile;”

55.

Punctul FCL.1010.IRE se înlocuiește cu următorul text:

FCL.1010.IRE Condiții indispensabile

(a)

IRE(A)

Persoanele care solicită un certificat de IRE (examinator pentru calificarea de zbor instrumental) pentru avioane trebuie să fie titularii unui certificat de IRI(A) sau de FI(A) cu privilegiul de a oferi instruire pentru IR(A) și trebuie să fi efectuat:

1.

2 000 de ore timp de zbor ca piloți pe avioane; și

2.

450 de ore timp de zbor în condiții IFR, dintre care 250 de ore ca instructor.

(b)

IRE(H)

Persoanele care solicită un certificat de IRE pentru elicoptere trebuie să fie titularii unui certificat de IRI(H) sau de FI(H) cu privilegiul de a oferi instruire pentru IR(H) și trebuie să fi efectuat:

1.

2 000 de ore timp de zbor ca piloți pe elicoptere; și

2.

300 de ore timp de zbor instrumental pe elicoptere, dintre care 200 de ore ca instructor.

(c)

IRE(As)

Persoanele care solicită un certificat de IRE pentru dirijabile trebuie să fie titularii unui certificat de IRI(As) sau de FI(As) cu privilegiul de a oferi instruire pentru IR(As) și trebuie să fi efectuat:

1.

500 de ore timp de zbor ca piloți pe dirijabile; și

2.

100 de ore timp de zbor instrumental pe dirijabile, dintre care 50 de ore ca instructor.”

56.

Punctul FCL.1005.SFE se înlocuiește cu următorul text:

FCL.1005.SFE Privilegii și condiții

(a)

SFE (examinatorii de zbor sintetic) pentru avioane [SFE(A)] și SFE pentru aeronave cu decolare-aterizare verticală [SFE(PL)]

Privilegiile SFE pentru avioane sau pentru aeronave cu decolare-aterizare verticală constau în efectuarea, pe un FFS sau pentru evaluările de la punctul 5 pe FSTD aplicabile:

1.

a unor teste de îndemânare și verificări ale competenței pentru eliberarea, revalidarea sau reînnoirea calificărilor de tip pentru avioane sau aeronave cu decolare-aterizare verticală, după caz;

2.

a unor verificări ale competenței pentru revalidarea sau reînnoirea IR dacă sunt combinate cu revalidarea sau reînnoirea unei calificări de tip, cu condiția să fi promovat o verificare a competenței pentru tipul de aeronavă, inclusiv calificarea de zbor instrumental din decursul ultimului an;

3.

a unor teste de îndemânare pentru eliberarea ATPL(A);

4.

a unor teste de îndemânare pentru eliberarea MPL, cu condiția să fi respectat cerințele prevăzute la punctul FCL.925; și

5.

a unei evaluări a competenței pentru eliberarea, revalidarea sau reînnoirea unui certificat de SFI pe categoria de aeronave relevantă, cu condiția să fi acumulat cel puțin trei ani de experiență ca SFE(A) și să fi urmat pregătire specifică pentru evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.1015 litera (b).

(b)

SFE pentru elicoptere – [SFE(H)]

Privilegiile unui SFE(H) constau în efectuarea pe un FFS sau pentru evaluările de la punctul 4 pe FSTD aplicabil:

1.

a unor teste de îndemânare și verificări ale competenței pentru eliberarea, revalidarea și reînnoirea calificărilor de tip;

2.

a unor verificări ale competenței pentru revalidarea și reînnoirea IR dacă verificările respective sunt combinate cu revalidarea sau reînnoirea unei calificări de tip, cu condiția ca SFE să fi promovat o verificare a competenței pentru tipul de aeronavă, inclusiv calificarea de zbor instrumental din decursul ultimului an anterior verificării competenței;

3.

a unor teste de îndemânare pentru eliberarea ATPL(H); și

4.

a unor evaluări ale competenței pentru eliberarea, revalidarea sau reînnoirea unui certificat de SFI(H), cu condiția să fi acumulat cel puțin trei ani de experiență ca SFE(H) și să fi urmat pregătire specifică pentru evaluarea competenței în conformitate cu punctul FCL.1015 litera (b).”

57.

Punctul FCL.1010.SFE se înlocuiește cu următorul text:

FCL.1010.SFE Condiții indispensabile

(a)

SFE(A)

Persoanele care solicită un certificat de SFE(A) trebuie să îndeplinească toate condițiile următoare:

1.

în cazul avioanelor multipilot:

(i)

să dețină sau să fi deținut o ATPL(A) și o calificare de tip pentru tipul aplicabil de avion;

(ii)

un certificat de SFI(A) pentru tipul aplicabil de avion; și

(iii)

să fi efectuat cel puțin 1 500 de ore timp de zbor ca piloți pe avioane multipilot;

2.

în cazul avioanelor complexe de înaltă performanță cu un singur pilot:

(i)

să dețină sau să fi deținut o CPL(A) sau o ATPL(A) și o calificare de tip pentru tipul aplicabil de avion;

(ii)

să dețină un certificat de SFI(A) pentru clasa sau tipul aplicabil de avion;

(iii)

să fi efectuat cel puțin 500 de ore timp de zbor ca piloți pe avioane cu un singur pilot;

3.

pentru obținerea unui certificat de SFE, să fi efectuat cel puțin 50 de ore de instruire practică de zbor sintetic ca TRI(A) sau SFI(A) pe tipul aplicabil.

(b)

SFE(H)

Persoanele care solicită un certificat de SFE(H) trebuie să îndeplinească toate condițiile următoare:

1.

să dețină sau să fi deținut o ATPL(H) și o calificare de tip pentru tipul aplicabil de elicopter;

2.

să fie titularii unui certificat de SFI(H) pentru tipul aplicabil de elicopter;

3.

să fi efectuat cel puțin 1 000 de ore timp de zbor ca piloți pe elicoptere multipilot;

4.

pentru obținerea unui certificat de SFE, să fi efectuat cel puțin 50 de ore de instruire practică de zbor sintetic ca TRI(H) sau SFI(H) pe tipul aplicabil.”

58.

Punctele 1.1 și 1.2 de la apendicele 1 se înlocuiesc cu următorul text:

„1.1.

Pentru eliberarea unei LAPL, titularul unei LAPL pe o altă categorie de aeronave se creditează integral cu cunoștințe teoretice pe subiectele comune stabilite la punctul FCL.120. Cu toate acestea, subiectul „Navigație” face obiectul unei astfel de creditări doar în cazul unui titular de LAPL(A) care solicită eliberarea unei LAPL(H) sau al unui titular de LAPL(H) care solicită eliberarea unei LAPL(A).

1.2.

Pentru eliberarea unei LAPL(A), a unei LAPL(H) sau a unei PPL, titularii unei PPL, CPL, sau ATPL pe o altă categorie de aeronave se creditează integral cu cunoștințe teoretice pe subiectele comune stabilite la punctul FCL.215 litera (a) punctul 1.”

59.

Se introduce un nou punct 1.2a la apendicele 1, având următorul text:

„1.2a

Pentru eliberarea unei LAPL(B), a unei LAPL(S), a unei BPL sau SPL, titularii unei licențe pe o altă categorie de aeronave se creditează integral cu cunoștințe teoretice pe subiectele comune stabilite la punctul FCL.215 litera (b) punctul 1.”

60.

În partea A de la apendicele 3, litera (b) de la punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

70 de ore ca PIC, dintre care până la 55 de ore pot fi efectuate ca elev pilot comandant (SPIC). Timpul de zbor instrumental ca SPIC se contabilizează ca timp de zbor ca PIC numai până la un maxim de 20 de ore.”

61.

În partea C de la apendicele 3, litera (b) de la punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

70 de ore ca PIC, dintre care până la 55 de ore pot fi efectuate ca elev pilot comandant (SPIC). Timpul de zbor instrumental ca SPIC se contabilizează ca timp de zbor ca PIC numai până la un maxim de 20 de ore;”.

62.

În partea D de la apendicele 3, litera (b) de la punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

70 de ore ca PIC, dintre care până la 55 de ore pot fi efectuate ca SPIC.”

63.

În partea E de la apendicele 3, litera (a) de la punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

să fi efectuat 150 de ore timp de zbor;

Cu excepția cerinței de 50 de ore ca PIC pe avioane, numărul de ore ca PIC pe alte categorii de aeronave poate luat în considerare pentru cele 150 de ore de timp de zbor pe avion în oricare dintre următoarele cazuri:

1.

20 de ore pe elicoptere, dacă solicitanții sunt titularii unei PPL(H);

2.

50 de ore pe elicoptere, dacă solicitanții sunt titularii unei CPL(H);

3.

10 ore pe TMG sau planoare;

4.

20 de ore pe dirijabile, dacă solicitanții sunt titularii unei PPL(As);

5.

50 de ore pe dirijabile, dacă solicitanții sunt titularii unei CPL(As).”

64.

În partea K de la apendicele 3, litera (a) de la punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

să fi efectuat 155 de ore timp de zbor, inclusiv 50 de ore ca PIC pe elicoptere, dintre care 10 ore reprezintă zbor în raid.

Cu excepția cerinței de 50 de ore ca PIC pe elicoptere, numărul de ore ca PIC pe alte categorii de aeronave poate fi luat în considerare pentru cele 155 de ore de timp de zbor pe elicopter în oricare din următoarele cazuri:

1.

20 de ore pe avioane dacă solicitanții sunt titularii unei PPL(A);

2.

50 de ore pe avioane dacă solicitanții sunt titularii unei CPL(A);

3.

10 ore pe TMG sau planoare;

4.

20 de ore pe dirijabile dacă solicitanții sunt titularii unei PPL(As);

5.

50 de ore pe dirijabile dacă solicitanții sunt titularii unei CPL(As);”

65.

Tabelul numit CONȚINUTUL TESTULUI aferent categoriei de avioane de la apendicele 7 se înlocuiește cu următorul tabel:

Avioane

SECȚIUNEA 1 – PROCEDURI ÎNAINTE DE ZBOR ȘI PLECARE

Folosirea listei de verificare, a abilităților de zbor, a procedurilor anti-givrare/de degivrare etc. se aplică tuturor secțiunilor

a

Utilizarea manualului de zbor (sau a unui document echivalent), în special calculul performanțelor avionului, masa și centrajul

b

Utilizarea documentelor serviciilor de trafic aerian și a buletinului meteorologic

c

Pregătirea planului de zbor ATC, a planului/jurnalului de zbor IFR

d

Identificarea mijloacelor de navigație necesare pentru procedurile de plecare, de sosire și de apropiere

e

Inspecția înainte de zbor

f

Minimele meteorologice

g

Rulaj

h

Plecare PBN (dacă este cazul):

— Se verifică dacă procedura corectă a fost încărcată în sistemul de navigație; și — Se efectuează verificări încrucișate între afișajul sistemului de navigație și diagrama de plecare.

i

Informare înainte de decolare, Decolare

j (°)

Trecerea la zborul instrumental

k (°)

Proceduri de plecare instrumentală, inclusiv plecări PBN, și calarea altimetrului

l (°)

Legătura cu ATC – conformare, proceduri R/T

SECȚIUNEA 2 – MANEVRE GENERALE (°)

a

Controlul avionului numai cu ajutorul instrumentelor, inclusiv zbor orizontal la diferite viteze, compensare

b

Viraje în urcare și în coborâre cu menținerea ratei 1 de viraj

c

Reveniri din atitudini neobișnuite, inclusiv menținerea în viraj cu înclinare de 45° și viraje strânse în coborâre

d (*1)

Revenire din apropiere de angajare în zbor orizontal, în viraje în urcare/coborâre și în configurație de aterizare

e

Utilizarea unui panou redus de instrumente de bord: urcare sau coborâre stabilizată, viraje orizontale cu rata 1 spre capuri date, revenirea din atitudini neobișnuite

SECȚIUNEA 3 – PROCEDURI IFR PE RUTĂ (°)

a

Urmărirea traiectului, inclusiv interceptarea, de exemplu NDB, VOR, sau a traiectoriei între puncte intermediare

b

Utilizarea sistemului de navigație și a mijloacelor de radionavigație

c

Zbor orizontal, menținerea capului, a altitudinii și a vitezei față de aer, alegerea regimurilor motoarelor, tehnica de compensare

d

Calarea altimetrului

e

Previzionarea și revizuirea orelor estimate de sosire (așteptare pe rută, dacă este necesar)

f

Monitorizarea desfășurării zborului, jurnalul de bord, consumul de combustibil, gestionarea sistemelor

g

Proceduri de protecție contra givrării, simulate dacă este necesar

h

Legătura – conformarea cu ATC, proceduri R/T

SECȚIUNEA 3a – PROCEDURI DE SOSIRE

a

Setarea și verificarea mijloacelor de navigație, identificarea echipamentelor, dacă este cazul

b

Proceduri de sosire, verificarea altimetrului

c

Limite de altitudine și de viteză, dacă este cazul

d

Sosire PBN (dacă este cazul):

— Se verifică dacă procedura corectă a fost încărcată în sistemul de navigație; și — Se efectuează verificări încrucișate între afișajul sistemului de navigație și diagrama de sosire.

SECȚIUNEA 4 (°) – OPERAȚIUNI 3D (+)

a

Setarea și verificarea mijloacelor de navigație

Verificarea unghiului traiectoriei verticale

Pentru RNP APCH:

— Se verifică dacă procedura corectă a fost încărcată în sistemul de navigație; și — Se efectuează verificări încrucișate între afișajul sistemului de navigație și diagrama de apropiere.

b

Informarea pentru apropiere și aterizare, inclusiv verificările de coborâre/apropiere/aterizare și identificarea instalațiilor

c (+)

Procedura de așteptare

d

Conformarea cu procedura de apropiere publicată

e

Cronometrarea procedurii de apropiere

f

Menținerea altitudinii, a vitezei și a capului (apropiere stabilizată)

g (+)

Procedura de ratare

h (+)

Procedura de apropiere întreruptă/aterizare

i

Legătura – conformarea cu ATC, proceduri R/T

SECȚIUNEA 5 (°) – OPERAȚIUNI 2D (++)

a

Setarea și verificarea mijloacelor de navigație

Pentru RNP APCH:

— Se verifică dacă procedura corectă a fost încărcată în sistemul de navigație; și — Se efectuează verificări încrucișate între afișajul sistemului de navigație și diagrama de apropiere.

b

Informarea pentru apropiere și aterizare, inclusiv verificările de coborâre/apropiere/aterizare și identificarea instalațiilor

c (+)

Procedura de așteptare

d

Conformarea cu procedura de apropiere publicată

e

Cronometrarea procedurii de apropiere

f

Menținerea altitudinii/distanței față de MAPT, a vitezei și a capului (apropiere stabilizată), repere de coborâre gradată (SDF), dacă este cazul

g (+)

Procedura de ratare

h (+)

Procedura de apropiere întreruptă/aterizare

i

Legătura – conformarea cu ATC, proceduri R/T

SECȚIUNEA 6 – ZBOR CU UN MOTOR INOPERANT (doar avioane multimotor) (°)

a

Simularea defectării motorului după decolare sau în timpul ratării

b

Apropiere, ratare și procedura de apropiere întreruptă cu un motor inoperant

c

Apropiere și aterizare cu un motor inoperant

d

Legătura – conformarea cu ATC, proceduri R/T

66.

Apendicele 8 se înlocuiește cu următorul text:

„APENDICELE 8

Acordarea de credite cu privire la componenta IR a verificării competenței pentru o calificare de clasă sau de tip

A.   Avioane

Se acordă credite numai dacă titularilor li se revalidează sau li se reînnoiesc privilegiile IR pentru avioane monomotor cu un singur pilot și pentru avioane multimotor cu un singur pilot, după caz.

Dacă se efectuează un test de îndemânare sau o verificare a competenței, inclusiv IR, iar titularii dețin una dintre următoarele calificări valabile:

Creditul este valabil pentru componenta IR în cadrul unei verificări a competenței pentru:

o calificare valabilă de tip MPA;

o calificare valabilă de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță cu un singur pilot

calificarea de clasă SE  (*2)și

calificarea de tip SE  (*2)și

calificarea de clasă sau de tip SP ME, cu excepția calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță, numai credite pentru secțiunea 3B a verificării conformității de la punctul B.5 din apendicele 9

o calificare valabilă de clasă sau de tip pentru avioane SP ME, cu excepția calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță, operate ca pilot unic

calificarea de clasă SE și

calificarea de tip SE și

calificarea de clasă sau de tip SP ME, cu excepția calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță

o calificare valabilă de clasă sau de tip pentru avioane SP ME, cu excepția calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță, limitată la operațiuni multipilot

calificarea de clasă SE și

calificarea de tip SE  (*2)și

calificarea de clasă sau de tip SP ME, cu excepția calificărilor de tip pentru avioane complexe de înaltă performanță  (*2)

o calificare valabilă de clasă sau de tip pentru avioane SP SE

calificarea de clasă SE și

calificarea de tip SE

B.   Elicoptere

Se acordă credite numai dacă titularilor li se revalidează privilegiile IR pentru elicoptere monomotor și pentru elicoptere multimotor cu un singur pilot, după caz.

Dacă se efectuează un test de îndemânare sau o verificare a competenței

care include IR, iar titularii dețin:

Creditul este valabil pentru componenta IR

în cadrul unei verificări a competenței pentru:

o calificare valabilă de tip pentru elicoptere multipilot (MPH)

calificarea de tip SE (*3); și

calificarea de tip SP ME (*3).

o calificare valabilă de tip SP ME, operată ca pilot unic

calificarea de tip SE (*3); și

calificarea de tip SP ME (*3)

o calificare valabilă de tip SP ME, limitată la operare multipilot

calificarea de tip SE (*3); și

calificarea de tip SP ME (*3).

o calificare valabilă de tip SP SE, operată ca pilot unic

o calificare valabilă de tip SP SE, operată ca pilot unic

67.

În apendicele 9, secțiunea B se modifică după cum urmează:

(a)

tabelul de la litera (k) punctul 5 se înlocuiește cu următorul tabel:

 

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

*Tipul de operațiune

SP (cu un singur pilot)

MP (multipilot)

SP → MP (eliberare inițială)

MP → SP (eliberare inițială)

SP + MP

 

Pregătire

Testare/verificare

Pregătire

Testare/verificare

Pregătire

Testare/verificare

Pregătire, testare și verificare (avioane SE)

Pregătire, testare și verificare (avioane ME)

Avioane SE (monomotor)

Avioane ME (multimotor)

Eliberarea inițială

Complexe SP

Secțiunile

1-6

1-7

Secțiunile

1-6

1-6

Secțiunile 1-7

Secțiunile

1-6

Cooperare în echipaj multiplu (MCC)

Managementul resurselor echipajului (CRM)

Factorii umani

Gestionarea amenințărilor și a erorilor (TEM)

Secțiunea 7

Secțiunile

1-6

1.6, 4.5, 4.6, 5.2 și, dacă este cazul, o apropiere din secțiunea 3.B

1.6, secțiunea 6 și, dacă este cazul, o apropiere din secțiunea 3.B

 

 

Revalidare

Complexe SP

nu se aplică

nu se aplică

Secțiunile

1-6

1-6

nu se aplică

Secțiunile

1-6

nu se aplică

nu se aplică

nu se aplică

nu se aplică

Operațiuni multipilot (MPO):

Secțiunile 1-7 (pregătire)

Secțiunile 1-6 (verificare)

Operațiuni cu un singur pilot (SPO):

1.6, 4.5, 4.6, 5.2 și, dacă este cazul, o apropiere din secțiunea 3.B

Operațiuni multipilot (MPO):

Secțiunile 1-7 (pregătire)

Secțiunile 1-6 (verificare)

Operațiuni cu un singur pilot (SPO):

1.6, secțiunea 6 și, dacă este cazul, o apropiere din secțiunea 3.B

Reînnoire

Complexe SP

FCL.740

Secțiunile

1-6

1-6

FCL.740

Secțiunile

1-6

nu se aplică

nu se aplică

nu se aplică

nu se aplică

Pregătire: FCL.740

Verificare: ca în cazul revalidării

Pregătire: FCL.740

Verificare: ca în cazul revalidării”

(b)

în tabelul de după litera (l) de la punctul 5, rândul aferent exercițiului 7.2.2. se înlocuiește cu următorul text:

„7.2.2

Următoarele exerciții de restabilire a atitudinii normale de zbor:

revenire din atitudine cu botul sus la diferite unghiuri de înclinare; precum și

revenire din atitudine cu botul jos la diferite unghiuri de înclinare.

P

X

Pentru acest exercițiu nu se folosește un avion”

 

 

 

Anexa VI (partea ARA) la Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 se modifică după cum urmează:

68.

La punctul ARA.GEN.220, sunt înlocuite litera (a) punctul 11 și litera (a) punctul 12 și este introdus un nou punct, litera (a) punctul 13, după cum urmează:

„11

informațiilor privind siguranța și a măsurilor subsecvente;

12.

utilizării măsurilor derogatorii în conformitate cu articolul 71 din Regulamentul (UE) 2018/1139; și

13.

procesului de evaluare și autorizare a aeronavelor prevăzut la punctele ORA.ATO.135 litera (a) și DTO.GEN.240 litera (a).”

69.

Se introduce un nou punct ARA.GEN.360, având următorul text:

ARA.GEN.360 Schimbarea autorității competente

(a)

La momentul primirii unei solicitări din partea unui titular de licență cu privire la schimbarea autorității competente, astfel cum se menționează la punctul FCL.015 litera (d) de la anexa I (partea FCL), autoritatea competentă care primește documentele îi solicită, fără întârziere, autorității competente a titularului de licență să transfere, fără întârziere, următoarele:

1.

o verificare a licenței;

2.

copii ale documentelor medicale ale titularului de licență păstrate de autoritatea competentă respectivă în conformitate cu punctele ARA.GEN.220 și ARA.MED.150. Documentele medicale sunt transferate în conformitate cu punctul MED.A.015 de la anexa IV (partea MED) și includ o sinteză a istoricului medical relevant al solicitantului, verificat și semnat de examinatorul medical.

(b)

Autoritatea competentă care efectuează transferul păstrează documentele medicale și de licențiere inițiale ale titularului de licență, în conformitate cu punctele ARA.GEN.220, ARA.FCL.120 și ARA.MED.150.

(c)

Autoritatea competentă care primește documentele reemite, fără întârziere, licența și certificatul medical, cu condiția să fi primit și să fi prelucrat toate documentele precizate la litera (a). La momentul reemiterii licenței și a certificatului medical, autoritatea competentă care primește documentele îi solicită imediat titularului de licență să îi predea licența eliberată de autoritatea competentă care efectuează transferul, precum și certificatul medical aferent.

(d)

Autoritatea competentă care primește documentele notifică imediat autoritatea competentă care efectuează transferul odată ce a reemis licența și certificatul medical titularului de licență, iar titularul de licență a predat licența și certificatul medical în temeiul literei (c). Până la momentul primirii notificării respective, autoritatea competentă care efectuează transferul rămâne responsabilă de licența și de certificatul medical eliberate inițial titularului de licență respectiv.”

Anexa VII (partea ORA) la Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 se modifică după cum urmează:

70.

La punctul ORA.ATO.135, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

ATO utilizează o flotă adecvată de aeronave de pregătire sau FSTD echipate în mod corespunzător pentru cursurile de pregătire furnizate. Flota de aeronave este alcătuită din aeronave care respectă toate cerințele definite în Regulamentul (UE) 2018/1139. Aeronavele care intră sub incidența dispozițiilor de la literele (a), (b), (c) sau (d) din anexa I la Regulamentul (UE) 2018/1139 pot fi utilizate pentru pregătire dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

1.

în timpul unui proces de evaluare, autoritatea competentă a confirmat un nivel de siguranță comparabil cu cel definit de toate cerințele esențiale prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1139;

2.

autoritatea competentă a autorizat utilizarea aeronavelor pentru pregătire în cadrul ATO.”

Anexa VIII (partea DTO) la Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 se modifică după cum urmează:

71.

La punctul DTO.GEN.240, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

DTO utilizează o flotă adecvată de aeronave de pregătire sau FSTD echipate în mod corespunzător pentru cursul de pregătire furnizat. Flota de aeronave este alcătuită din aeronave care respectă toate cerințele definite în Regulamentul (UE) 2018/1139. Aeronavele care intră sub incidența dispozițiilor de la literele (a), (b), (c) sau (d) din anexa I la Regulamentul (UE) 2018/1139 pot fi utilizate pentru pregătire dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

1.

în timpul unui proces de evaluare, autoritatea competentă a confirmat un nivel de siguranță comparabil cu cel definit de toate cerințele esențiale prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1139;

2.

autoritatea competentă a autorizat utilizarea aeronavelor pentru pregătire în cadrul DTO.”


(°)  Trebuie efectuat numai cu ajutorul instrumentelor.

(*1)  Se poate efectua într-un FFS, FTD 2/3 sau FNPT II.

(+)  Se poate efectua fie în secțiunea 4, fie în secțiunea 5.

(++)  Pentru a obține sau a menține privilegii PBN, o apropiere fie din secțiunea 4, fie din secțiunea 5 trebuie să fie o RNP APCH. Atunci când o RNP APCH nu este posibilă din punct de vedere practic, aceasta se efectuează într-un FSTD echipat în mod corespunzător.

(*2)  Cu condiția ca, în intervalul precedent de 12 luni, solicitanții să fi efectuat cel puțin trei proceduri de plecare și de apropiere în condiții IFR cu exercitarea privilegiilor PBN, inclusiv cel puțin o procedură de apropiere RNP APCH pe un avion de clasă sau de tip SP în operațiuni SP sau, pentru avioanele multimotor, altele decât cele HP complexe, solicitanții să fi promovat secțiunea 6 a testului de îndemânare pentru alte avioane SP decât cele HP complexe pilotate numai cu ajutorul instrumentelor în operațiuni SP.

(*3)  Cu condiția ca, în intervalul precedent de 12 luni, să se fi efectuat cel puțin trei proceduri de plecare și de apropiere în condiții IFR cu exercitarea privilegiilor PBN, inclusiv o procedură de apropiere RNP APCH [ar putea fi o apropiere de un punct în spațiu (PinS)] pe un elicopter de tip SP în operațiuni SP.”


DECIZII

22.10.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/53


DECIZIA (UE) 2019/1748 A CONSILIULUI

din 7 octombrie 2019

privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul Subcomitetului de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare instituit prin Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, în ceea ce privește modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul menționat

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul de asociere”) a intrat în vigoare la 1 septembrie 2017.

(2)

Articolul 64 alineatul (1) din acordul de asociere prevede ca Ucraina să își apropie legislația sanitară și fitosanitară și pe cea din domeniul bunăstării animalelor de legislația Uniunii, astfel cum este cuprinsă în anexa V la acord.

(3)

Ucraina s-a angajat să prezinte o strategie cuprinzătoare sub forma unei liste de acte legislative ale Uniunii privind măsuri în domeniul sanitar și fitosanitar și al bunăstării animalelor (denumită în continuare „lista”) față de care intenționează să își apropie legislația internă. Lista urmează să constituie documentul de referință pentru punerea în aplicare a capitolului 4 (Măsuri sanitare și fitosanitare) din titlul IV (Comerțul și aspectele legate de comerț) al acordului de asociere și urmează să fie adăugată în anexa V la capitolul 4 din acordul de asociere. Prin urmare, anexa V la capitolul 4 din acordul de asociere urmează să fie modificată printr-o decizie a Subcomitetului de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare (denumit în continuare „Subcomitetul SPS”), astfel cum se prevede la articolul 74 alineatul (2) litera (c) din acordul de asociere.

(4)

Ucraina a prezentat Comisiei o listă în iunie 2016. Uniunea a adoptat poziția sa în ceea ce privește modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere prin Decizia (UE) 2017/1391 a Consiliului (2) pe baza listei. La puțin timp după aceea, Ucraina a anunțat că consideră necesar să aducă noi clarificări și modificări privind termenele pentru adoptarea legislației, să efectueze rectificări, inclusiv în ceea ce privește duplicarea actelor, și să adăuge acte noi. Prin urmare, decizia Subcomitetului SPS bazat pe poziția Uniunii adoptată prin Decizia (UE) 2017/1391 nu a fost adoptat.

(5)

În octombrie 2018, Ucraina a prezentat Comisiei o versiune revizuită a listei. Pe baza versiunii revizuite a listei, Subcomitetul SPS urmează să adopte o decizie de modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere.

(6)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Subcomitetului SPS în ceea ce privește modificarea anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere.

(7)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Subcomitetului SPS ar trebui să fie de sprijinire a modificării anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere, astfel cum se prevede în anexa la proiectul de decizie a Subcomitetului SPS.

(8)

Întrucât lista adoptată prin Decizia (UE) 2017/1391 a fost revizuită, este necesară abrogarea deciziei menționate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Subcomitetului de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare (denumit în continuare „Subcomitetul SPS”) instituit prin Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul de asociere”) privind modificarea anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere este de a sprijini modificarea anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere, astfel cum se prevede în anexa la proiectul de decizie a Subcomitetului SPS, atașat la prezenta decizie.

(2)   Reprezentanții Uniunii în cadrul Subcomitetului SPS pot accepta modificări tehnice minore aduse proiectului de decizie al Subcomitetului SPS de fără a fi necesară o altă decizie a Consiliului.

Articolul 2

Decizia (UE) 2017/1391 se abrogă.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 7 octombrie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

A.-M. HENRIKSSON


(1)  JO L 161, 29.5.2014, p. 3.

(2)  Decizia (UE) 2017/1391 a Consiliului din 17 iulie 2017 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Subcomitetului de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare instituit prin Acordul de asociere între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, în ceea ce privește modificarea anexei V la acordul menționat (JO L 195, 27.7.2017, p. 13).


PROIECT

DECIZIA nr. … A SUBCOMITETULUI DE GESTIONARE PENTRU MĂSURI SANITARE ȘI FITOSANITARE UE-UCRAINA

din …

de modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere

SUBCOMITETUL DE GESTIONARE PENTRU MĂSURI SANITARE ȘI FITOSANITARE,

având în vedere Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, în special articolul 74 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (1) (denumit în continuare „acordul de asociere”) a intrat în vigoare la 1 septembrie 2017.

(2)

Articolul 64 alineatul (1) din acordul de asociere prevede ca Ucraina să își apropie legislația sanitară și fitosanitară și pe cea din domeniul bunăstării animalelor de legislația Uniunii, în conformitate cu anexa V la capitolul 4 din acordul de asociere.

(3)

Ucraina s-a angajat să prezinte o strategie cuprinzătoare sub forma unei liste de acte legislative ale Uniunii privind măsuri în domeniul sanitar și fitosanitar și al bunăstării animalelor (denumită în continuare „lista”) față de care intenționează să își apropie legislația internă. Lista urmează să constituie documentul de referință pentru punerea în aplicare a capitolului 4 (Măsuri sanitare și fitosanitare) din titlul IV (Comerțul și aspectele legate de comerț) al acordului de asociere, și urmează să fie adăugată în anexa V la capitolul 4 din acordul de asociere.

(4)

În octombrie 2018, Ucraina a prezentat Comisiei Europene lista. Pe baza listei, Subcomitetul de gestionare pentru măsuri sanitare și fitosanitare (denumit în continuare „Subcomitetul SPS”) urmează să adopte o decizie de modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere.

(5)

Prin urmare, este oportun ca Subcomitetul SPS să adopte o decizie de modificare a anexei V la capitolul 4 din acordul de asociere prin înlocuirea actualei anexe V la capitolul 4 din acordul de asociere cu o nouă anexă V la capitolul 4 din acordul de asociere, astfel cum este conținută în anexa la la prezenta decizie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa V la capitolul 4 din Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Ucraina, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul de asociere”) se înlocuiește cu anexa V la capitolul 4 din Acordul de asociere, astfel cum este conținută în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la …,

Pentru Subcomitetul de gestionare

pentru măsuri sanitare și fitosanitare

Președintele


(1)  JO L 161, 29.5.2014, p. 3.


ANEXĂ

MODIFICAREA ANEXEI V LA CAPITOLUL 4 DIN ACORDUL DE ASOCIERE

Anexa V la capitolul 4 din acordul de asociere se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA V LA CAPITOLUL 4

STRATEGIA CUPRINZĂTOARE PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A CAPITOLULUI 4 (MĂSURI SANITARE ȘI FITOSANITARE)

LISTA ACTELOR LEGISLATIVE ALE UNIUNII CARE URMEAZĂ A FI APROPIATE DE CĂTRE UCRAINA

Ucraina se angajează să își apropie legislația cu privire la următoarele acte legislative ale Uniunii, în termenele pentru adoptare precizate mai jos, în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din prezentul acord.

Legislația Uniunii

Termenul pentru adoptare (1)

Capitolul I – Legislație generală (sănătate publică)

Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE

2018

Directiva nr. 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate

2018

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare

2016

Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman

2018

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare

2016

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală

2018

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman

2016

Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele oficiale consolidate efectuate asupra importurilor de anumite produse de hrană pentru animale și alimentare de origine neanimală și de modificare a Deciziei 2006/504/CE

2018

Regulamentul (UE) nr. 16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 931/2011 al Comisiei din 19 septembrie 2011 privind cerințele în materie de trasabilitate a alimentelor de origine animală stabilite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului

2018

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 208/2013 al Comisiei din 11 martie 2013 privind cerințele în materie de trasabilitate aplicabile germenilor și semințelor destinate producției de germeni

2018

Etichetarea și informațiile referitoare la produsele alimentare

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare

2018

Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare

2018

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei

2018

Directiva 2011/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar

2018

Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor

2018

Decizia de punere în aplicare 2013/63/UE a Comisiei din 24 ianuarie 2013 de adoptare a unor orientări privind punerea în aplicare a condițiilor specifice pentru mențiunile de sănătate prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

2018

Măsuri aplicabile produselor de origine animală

Directiva 2001/110/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001 privind mierea

2019

Decizia 2002/226/CE a Comisiei din 15 martie 2002 de instituire a controalelor sanitare speciale pentru recoltarea și tratarea anumitor moluște bivalve care prezintă un conținut de toxină ASP (Amnesic Shellfish Poison) mai mare decât limita stabilită de Directiva 91/492/CEE a Consiliului

2020

Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare

2018

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul I, apendicele II)

2018

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul V, apendicele III)

2018

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul VII, apendicele III)

2019

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul VIII, apendicele III)

2019

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul IX, apendicele III)

2018

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul X, apendicele III)

2019

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul XI, apendicele III)

2019

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul XII, apendicele III)

2020

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul XIII, apendicele III)

2019

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul XIV, apendicele III)

2019

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul XV, apendicele III)

2020

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman

2019

Regulamentul (CE) nr. 37/2005 al Comisiei din 12 ianuarie 2005 privind controlul temperaturii din mijloacele de transport, din spațiile de antrepozitare și depozitare a alimentelor congelate rapid destinate consumului uman

2016

Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare

2018

Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare și de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a Directivei 2001/112/CE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 258/97

2018

Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari

2018

Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE

2018

Regulamentul (UE) nr. 234/2011 al Comisiei din 10 martie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare

2018

Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei din 9 martie 2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

2018

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 872/2012 al Comisiei din 1 octombrie 2012 de adoptare a listei cu substanțele aromatizante prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului, de introducere a acesteia în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1565/2000 al Comisiei și a Deciziei 1999/217/CE a Comisiei

2018

Regulamentul (UE) nr. 873/2012 al Comisiei din 1 octombrie 2012 de stabilire a măsurilor tranzitorii privind lista Uniunii de arome și materii prime, prevăzută în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

2018

Alte măsuri

Directiva 78/142/CEE a Consiliului din 30 ianuarie 1978 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind materialele și obiectele care conțin monomerul clorură de vinil și care vin în contact cu produsele alimentare

2019

Directiva 82/711/CEE a Consiliului din 18 octombrie 1982 de stabilire a normelor de bază privind verificarea migrării constituenților materialelor și ai obiectelor din material plastic care vin în contact cu produsele alimentare

2019

Directiva 84/500/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1984 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind obiectele din ceramică ce vin în contact cu produsele alimentare

2019

Directiva 85/572/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1985 de stabilire a listei de simulanți utilizați pentru testarea migrării constituenților materialelor și obiectelor din material plastic care vin în contact cu produsele alimentare

2019

Directiva 93/11/CEE a Comisiei din 15 martie 1993 privind eliberarea N‐nitrozaminelor și a substanțelor N‐nitrozabile din tetinele și suzetele fabricate din elastomeri sau cauciuc

2019

Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic

2019

Regulamentul (CE) nr. 641/2004 al Comisiei din 6 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cererea de autorizare a noilor produse alimentare și noile furaje modificate genetic, notificarea produselor existente și prezența întâmplătoare sau tehnic inevitabilă a unui material modificat genetic care a făcut obiectul unei evaluări de risc și a obținut un aviz favorabil

2019

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE

2019

Regulamentul (CE) nr. 1895/2005 al Comisiei din 18 noiembrie 2005 privind limitarea utilizării anumitor derivați epoxidici în materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produse alimentare

2019

Regulamentul (CE) nr. 2023/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 privind buna practică de fabricație a materialelor și a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare

2019

Decizia 2007/275/CE a Comisiei din 17 aprilie 2007 privind listele de animale și produse care urmează să fie supuse controalelor la punctele de control la frontieră în conformitate cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE ale Consiliului

2018

Directiva 2007/42/CE a Comisiei din 29 iunie 2007 privind materialele și obiectele fabricate din folie de celuloză regenerată care vin în contact cu produsele alimentare

2019

Regulamentul (CE) nr. 282/2008 al Comisiei din 27 martie 2008 privind materialele și obiectele din plastic reciclat destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2023/2006

2020

Regulamentul (CE) nr. 450/2009 al Comisiei din 29 mai 2009 privind materialele și obiectele active și inteligente destinate să vină în contact cu produsele alimentare

2019

Decizia 2010/169/UE a Comisiei din 19 martie 2010 privind neincluderea substanței 2,4,4′-tricloro-2′-hidroxidifenil eter în lista Uniunii de aditivi care se pot utiliza la fabricarea materialelor și obiectelor din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare, în temeiul Directivei 2002/72/CE

2019

Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei din 14 ianuarie 2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare

2019

Regulamentul (UE) nr. 284/2011 al Comisiei din 22 martie 2011 de stabilire a condițiilor specifice și a procedurilor detaliate pentru importul de articole de bucătărie din material plastic pe bază de poliamidă și melamină originare sau expediate din Republica Populară Chineză și din Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Republicii Populare Chineze

2019

Regulamentul (UE) nr. 28/2012 al Comisiei din 11 ianuarie 2012 de stabilire a cerințelor de certificare pentru importul și tranzitul anumitor produse compuse pe teritoriul Uniunii și de modificare a Deciziei 2007/275/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1162/2009

2021

Măsuri care urmează a fi incluse după apropierea legislației

Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora în animale vii și în produse de origine animală și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE

2018

Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi

2020

Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante

2020

Directiva 1999/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de stabilire a unei liste comunitare cu produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante

2020

Directiva 2002/63/CE a Comisiei din 11 iulie 2002 de stabilire a metodelor comunitare de prelevare de probe pentru controlul oficial al reziduurilor de pesticide de pe și din produsele de origine vegetală și animală și de abrogare a Directivei 79/700/CEE

2018

Regulamentul (CE) nr. 401/2006 al Comisiei din 23 februarie 2006 de stabilire a modalităților de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conținutului de micotoxine din produsele alimentare

2018

Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare

2018

Regulamentul (CE) nr. 1882/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a modalităților de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de nitrați din anumite produse alimentare

2018

Regulamentul (CE) nr. 333/2007 al Comisiei din 28 martie 2007 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor și de analiză pentru controlul nivelurilor de oligoelemente și de contaminanți rezultați în urma prelucrării din produsele alimentare

2018

Regulamentul (UE) nr. 589/2014 al Comisiei din 2 iunie 2014 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul nivelurilor de dioxine, de PCB-uri de tipul dioxinelor și de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor în anumite produse alimentare și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 252/2012

2018

Capitolul II - sănătatea animalelor

Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine

2018

Decizia 86/474/CEE a Comisiei din 11 septembrie 1986 privind aplicarea controalelor la fața locului efectuate în cadrul regimului aplicabil la importul de animale din speciile bovină și porcină, precum și de carne proaspătă provenind din țări terțe

2018

Directiva 88/407/CEE a Consiliului din 14 iunie 1988 de stabilire a cerințelor de sănătate animală aplicabile în schimburile intracomunitare și la importul de material seminal de animale domestice din specia bovină

2018

Directiva 89/556/CEE a Consiliului din 25 septembrie 1989 de stabilire a condițiilor de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile de embrioni de animale domestice din specia bovină provenind din țări terțe

2018

Directiva 90/429/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină

2018

Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE

2018

Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea

2018

Decizia 2004/211/CE a Comisiei din 6 ianuarie 2004 de elaborare a listei țărilor terțe și a părților din teritoriile acestor țări din care statele membre autorizează importurile de ecvidee vii și de material seminal, de ovule și embrioni din specia ecvină și de modificare a Deciziilor 93/195/CEE și 94/63/CE

2018

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (capitolul VII)

2020

Regulamentul (CE) nr. 1739/2005 al Comisiei din 21 octombrie 2005 de stabilire a condițiilor de sănătate animală privind circulația animalelor de circ între statele membre

2018

Decizia 2006/168/CE a Comisiei din 4 ianuarie 2006 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a certificării sanitar-veterinare privind importul în Comunitate de embrioni de animale din specia bovină și de abrogare a Deciziei 2005/217/CE

2018

Decizia 2006/605/CE a Comisiei din 6 septembrie 2006 privind anumite măsuri de protecție referitoare la schimburile intracomunitare de păsări de curte destinate furnizării de vânat sălbatic pentru repopulare

2019

Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură

2020

Decizia 2006/767/CE a Comisiei din 6 noiembrie 2006 de modificare a Deciziilor 2003/804/CE și 2003/858/CE ale Comisiei în ceea ce privește cerințele de certificare aplicabile moluștelor vii și peștilor vii de acvacultură, precum și produselor derivate destinate consumului uman

2020

Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei din 8 august 2008 de stabilire a unei liste a țărilor terțe, teritoriilor, zonelor sau compartimentelor din care pot fi importate în Comunitate și pot tranzita Comunitatea păsările de curte și produsele de pasăre, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară

2018

Regulamentul (CE) nr. 1251/2008 al Comisiei din 12 decembrie 2008 de punere în aplicare a Directivei 2006/88/CE a Consiliului în ceea ce privește condițiile și cerințele de certificare pentru introducerea pe piață și importul în Comunitate de animale de acvacultură și produse obținute din aceste animale și de stabilire a unei liste a speciilor-vectori

2020

Decizia 2009/712/CE a Comisiei din 18 septembrie 2009 de punere în aplicare a Directivei 2008/73/CE a Consiliului în ceea ce privește paginile de internet informative care conțin liste de unități și laboratoare aprobate de statele membre în conformitate cu legislația comunitară din domeniul veterinar și zootehnic

2019

Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe

2019

Directiva 2009/158/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație

2018

Decizia 2010/57/UE a Comisiei din 3 februarie 2010 de stabilire a unor garanții sanitare pentru transportul ecvideelor aflate în tranzit pe teritoriile enumerate în anexa I la Directiva 97/78/CE a Consiliului

2019

Decizia 2010/270/UE a Comisiei din 6 mai 2010 de modificare a părților 1 și 2 din anexa E la Directiva 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce privește modelele de certificate de sănătate pentru animalele care provin din exploatații și pentru albine și bondari

2018

Decizia 2010/471/UE a Comisiei din 26 august 2010 privind importul în Uniune de material seminal, ovule și embrioni de animale din specia ecvină în ceea ce privește listele de centre de colectare și de depozitare a materialului seminal și echipele de colectare și de producție a embrionilor și cerințele de certificare

2018

Decizia 2010/472/UE a Comisiei din 26 august 2010 privind importurile de material seminal, ovule și embrioni de animale din speciile ovină și caprină în Uniune

2018

Decizia de punere în aplicare 2011/630/UE a Comisiei din 20 septembrie 2011 privind importul în Uniune de material seminal de la animale domestice din specia bovină

2018

Decizia de punere în aplicare 2012/137/UE a Comisiei din 1 martie 2012 privind importurile în Uniune de material seminal de la animale domestice din specia porcină

2018

Boli ale animalelor

Directiva 82/894/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1982 privind notificarea maladiilor la animale în cadrul Comunității

2018

Decizia 92/260/CEE a Comisiei din 10 aprilie 1992 privind măsurile sanitare și certificarea veterinară pentru admiterea temporară a cailor înregistrați

2018

Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor pentru combaterea pestei cabaline africane

2018

Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului

2020

Decizia 93/197/CEE a Consiliului din 5 februarie 1993 privind condițiile de sănătate animală și certificarea veterinară la importul de ecvidee înregistrate și ecvidee pentru reproducție și producție

2018

Decizia 2000/428/CE a Comisiei din 4 iulie 2000 de stabilire a procedurilor de diagnosticare, a metodelor de prelevare de probe și a criteriilor de evaluare a rezultatelor testelor de laborator pentru confirmarea și diagnosticul diferențial ale bolii veziculoase a porcului

2018

Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 de stabilire a dispozițiilor specifice privind măsurile de combatere și de eradicare a febrei catarale ovine

2018

Directiva 2001/89/CE a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind măsurile comunitare pentru controlul pestei porcine clasice

2018

Directiva 2002/60/CE a Consiliului din 27 iunie 2002 de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane și de modificare a Directivei 92/119/CEE în ceea ce privește boala Teschen și pesta porcină africană

2018

Decizia 2003/466/CE a Comisiei din 13 iunie 2003 de stabilire a criteriilor de zonare și a măsurilor de monitorizare oficială care trebuie să fie adoptate ca urmare a suspectării sau confirmării prezenței anemiei infecțioase a somonului (AIS)

2018

Decizia 2003/634/CE a Comisiei din 28 august 2003 de aprobare a programelor destinate obținerii statutului de zone autorizate sau de exploatații de creștere autorizate situate în zone neautorizate în ceea ce privește boli ale peștilor precum septicemia hemoragică virală (SHV) și necroza hematopoietică infecțioasă (NHI)

2018

Decizia 2005/217/CE a Comisiei din 9 martie 2005 de stabilire a condițiilor de sănătate animală și a certificării sanitar-veterinare privind importul în Comunitate de embrioni de animale din specia bovină

2018

Decizia 2008/855/CE a Comisiei din 3 noiembrie 2008 privind măsurile zoosanitare de combatere a pestei porcine clasice în anumite state membre

2018

Decizia 2009/3/CE a Comisiei din 18 decembrie 2008 de constituire a rezervelor comunitare de vaccinuri împotriva pestei cabaline africane

2020

Regulamentul (CE) nr. 789/2009 al Comisiei din 28 august 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1266/2007 în ceea ce privește protecția împotriva atacurilor vectorilor și cerințele minime pentru programele de monitorizare și supraveghere a bolii limbii albastre

2018

Identificarea și înregistrarea animalelor

Regulamentul (CE) nr. 494/98 al Comisiei din 27 februarie 1998 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor administrative minime în cadrul sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor

2018

Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului

2018

Decizia 2000/678/CE a Comisiei din 23 octombrie 2000 de stabilire a normelor detaliate pentru înregistrarea exploatațiilor în baze de date naționale pentru porcine astfel cum se prevede în Directiva 64/432/CEE a Consiliului

2018

Regulamentul (CE) nr. 1082/2003 al Comisiei din 23 iunie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controalele minime care trebuie efectuate în cadrul sistemului de identificare și de înregistrare a bovinelor

2018

Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE

2018

Regulamentul (CE) nr. 911/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului privind crotaliile, pașapoartele și registrele exploatațiilor

2018

Decizia 2006/28/CE a Comisiei din 18 ianuarie 2006 privind prelungirea termenului maxim prevăzut pentru aplicarea de crotalii pe anumite bovine

2018

Regulamentul (CE) nr. 1505/2006 al Comisiei din 11 octombrie 2006 privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 21/2004 al Consiliului cu privire la controalele minime care trebuie să fie efectuate în legătură cu identificarea și înregistrarea animalelor din speciile ovină și caprină

2018

Decizia 2006/968/CE a Comisiei din 15 decembrie 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 21/2004 al Consiliului în ceea ce privește orientările și procedurile de identificare electronică a animalelor din speciile de ovine și caprine

2018

Directiva 2008/71/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind identificarea și înregistrarea porcinelor

2018

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/262 al Comisiei din 17 februarie 2015 de stabilire, în temeiul Directivelor 90/427/CEE și 2009/156/CE ale Consiliului, a unor norme privind metodele de identificare a ecvideelor (Regulamentul privind pașapoartele ecvideelor)

2018

Subproduse de origine animală

Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonelei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară

2019

Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului

2019

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală)

2018

Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată

2018

Regulamentul (UE) nr. 749/2011 al Comisiei din 29 iulie 2011 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată

2018

Măsuri aplicabile furajelor și aditivilor pentru furaje

Directiva 90/167/CEE a Consiliului din 26 martie 1990 de stabilire a condițiilor de reglementare a preparării, introducerii pe piață și utilizării furajelor cu adaos de medicamente în Comunitate

2019

Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare

2018

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor

2018

Directiva 2004/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de modificare a Directivei 2001/82/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele veterinare

2018

Recomandarea 2004/704/CE a Comisiei din 11 octombrie 2004 privind monitorizarea nivelurilor de fond ale dioxinei și ale PCB de tipul dioxinelor din furaje

2018

Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor

2018

Regulamentul (CE) nr. 378/2005 al Comisiei din 4 martie 2005 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind funcțiile și atribuțiile laboratorului comunitar de referință cu privire la cererile de autorizare a unor aditivi pentru hrana animalelor

2018

Regulamentul (CE) nr. 1876/2006 al Comisiei din 18 decembrie 2006 privind autorizarea provizorie sau permanentă a anumitor aditivi în hrana animalelor

2018

Directiva 2008/38/CE a Comisiei din 5 martie 2008 de stabilire a listei utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale

2018

Regulamentul (CE) nr. 429/2008 al Comisiei din 25 aprilie 2008 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la pregătirea și prezentarea cererilor, precum și la evaluarea și autorizarea aditivilor din hrana animalelor

2018

Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului

2018

Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei

2018

Regulamentul (UE) nr. 1270/2009 al Comisiei din 21 decembrie 2009 privind autorizarea permanentă a anumitor aditivi din hrana animalelor

2018

Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei din 22 decembrie 2009 privind substanțele active din punct de vedere farmacologic și clasificarea lor în funcție de limitele reziduale maxime din produsele alimentare de origine animală

2018

Regulamentul (UE) nr. 892/2010 al Comisiei din 8 octombrie 2010 privind statutul anumitor produse în ceea ce privește aditivii furajeri care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului

2018

Recomandarea 2011/25/UE a Comisiei din 14 ianuarie 2011 de stabilire a orientărilor pentru efectuarea distincției între materiile prime furajere, aditivii furajeri, produsele biodestructive și medicamentele de uz veterinar

2018

Regulamentul (UE) nr. 68/2013 al Comisiei din 16 ianuarie 2013 privind Catalogul cu materii prime pentru furaje

2018

Bunăstarea animalelor

Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare

2018

Directiva 2002/4/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2002 de înregistrare a unităților de creștere a găinilor ouătoare, reglementată de Directiva 1999/74/CE a Consiliului

2018

Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97

2019

Decizia 2006/778/CE a Comisiei din 14 noiembrie 2006 privind cerințele minime pentru colectarea de informații cu ocazia inspecțiilor la locurile de producție ale anumitor animale de crescătorie

2018

Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne

2018

Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor

2018

Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor

2018

Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii

2019

Decizia de punere în aplicare 2013/188/UE a Comisiei din 18 aprilie 2013 privind rapoartele anuale referitoare la inspecțiile nediscriminatorii efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97

2018

Capitolul III – măsuri fitosanitare

Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere

2018

Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale

2018

Directiva 69/464/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1969 privind combaterea râiei negre a cartofului

2020

Directiva 92/90/CEE a Comisiei din 3 noiembrie 1992 de stabilire a anumitor obligații pentru producătorii și importatorii de plante, de produse vegetale sau de alte obiecte, precum și a modalității de înregistrare a acestora

2019

Directiva 92/105/CEE a Comisiei din 3 decembrie 1992 de stabilire a unui grad de standardizare pentru pașapoartele fitosanitare utilizate pentru circulația anumitor plante, produse sau alte obiecte vegetale în cadrul Comunității și de stabilire a procedurilor detaliate de eliberare a acestor pașapoarte și a condițiilor și procedurilor detaliate de înlocuire

2020

Directiva 93/51/CEE a Comisiei din 24 iunie 1993 de stabilire a normelor de circulație a anumitor plante, produse vegetale sau a altor obiecte printr-o zonă protejată și de circulație a acestor plante, produse vegetale sau alte obiecte care își au originea sau care circulă în cadrul unei zone protejate

2020

Directiva 93/85/CEE a Consiliului din 4 octombrie 1993 privind combaterea veștejirii bacteriene a cartofului

2020

Directiva 94/3/CE a Comisiei din 21 ianuarie 1994 de instituire a unei proceduri pentru notificarea interceptării unui transport sau a unui organism dăunător din țările terțe și care prezintă un pericol fitosanitar iminent

2019

Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante

2020

Regulamentul (CE) nr. 1238/95 al Comisiei din 31 mai 1995 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului în ceea ce privește taxele datorate Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante

2020

Regulamentul (CE) nr. 1768/95 al Comisiei din 24 iulie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a derogării prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor de plante

2020

Regulamentul (CE) nr. 2506/95 al Consiliului din 25 octombrie 1995 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor de plante

2020

Regulamentul (CE) nr. 2470/96 al Consiliului din 17 decembrie 1996 de prelungire a perioadei de protecție comunitară a soiurilor de plante, în ceea ce privește cartoful

2020

Directiva 97/46/CE a Comisiei din 25 iulie 1997 de modificare a Directivei 95/44/CE de stabilire a condițiilor în care anumite organisme dăunătoare, plante, produse din plante și alte elemente enumerate în anexele I-V la Directiva 77/93/CEE a Consiliului pot fi introduse sau puse în circulație în Comunitate sau în anumite zone protejate ale acesteia, pentru testări sau în scopuri științifice sau pentru lucrări pe selecții de soiuri de plante

2021

Directiva 98/22/CE a Comisiei din 15 aprilie 1998 de stabilire a condițiilor minime pentru desfășurarea controalelor fitosanitare în Comunitate la posturi de inspecție, altele decât cele de la locul de destinație, cu privire la plante, produse vegetale sau alte produse provenind din țări terțe

2019

Directiva 98/56/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind comercializarea materialelor de înmulțire pentru plantele ornamentale

2018

Directiva 98/57/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind controlul Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al.

2020

Regulamentul (CE) nr. 2605/98 al Comisiei din 3 decembrie 1998 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1768/95 de stabilire a normelor de aplicare a derogării prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului de instituire a unui regim de protecție comunitară a soiurilor de plante

2020

Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

2019

Directiva 2002/54/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de sfeclă

2018

Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de legume

2018

Directiva 2002/56/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea cartofilor de sămânță

2018

Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre

2018

Decizia 2003/17/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind echivalența inspecțiilor în câmp la culturile producătoare de semințe, efectuate în țări terțe și echivalența semințelor produse în țări terțe

2018

Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE

2019

Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele

2021

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor

2018

Directiva 2004/102/CE a Comisiei din 5 octombrie 2004 de modificare a anexelor II, III, IV și V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

2019

Directiva 2004/103/CE a Comisiei din 7 octombrie 2004 privind controalele de identitate și controalele de sănătate ale plantelor, produselor vegetale și altor obiecte incluse în partea B din anexa V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului, care pot fi efectuate în alt loc decât punctul de intrare în Comunitate sau într-un loc situat în apropiere, și de stabilire a condițiilor care reglementează aceste controale

2020

Regulamentul (CE) nr. 1756/2004 al Comisiei din 11 octombrie 2004 de stabilire a condițiilor specifice privind mijloacele de probă solicitate și criteriile referitoare la tipul și nivelul de reducere a controalelor fitosanitare ale anumitor plante, produse vegetale sau alte obiecte enumerate la anexa V partea B la Directiva 2000/29/CE a Consiliului

2020

Directiva 2004/105/CE a Comisiei din 15 octombrie 2004 de stabilire a modelelor de certificate fitosanitare sau de certificate fitosanitare de reexport oficiale, care însoțesc plantele, produsele vegetale sau alte obiecte reglementate de Directiva 2000/29/CE a Consiliului, provenind din țări terțe

2019

Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE

2020

Regulamentul (CE) nr. 217/2006 al Comisiei din 8 februarie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE și 2002/57/CE ale Consiliului în ceea ce privește autorizația acordată statelor membre de a permite comercializarea temporară a semințelor care nu îndeplinesc cerințele referitoare la facultatea germinativă minimă

2018

Directiva 2007/33/CE a Consiliului din 11 iunie 2007 privind combaterea nematozilor cu chisturi ai cartofului și de abrogare a Directivei 69/465/CEE

2020

Decizia 2008/495/CE a Comisiei din 7 mai 2008 privind interzicerea provizorie a utilizării și vânzării în Austria a porumbului modificat genetic (Zea mays L. linia MON810), în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului

2018

Directiva 2008/61/CE a Comisiei din 17 iunie 2008 de stabilire a condițiilor în care anumite organisme dăunătoare, plante, produse din plante și alte elemente enumerate în anexele I-V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului pot fi introduse și puse în circulație în Comunitate sau în anumite zone protejate ale acesteia, pentru testări sau în scopuri științifice și pentru lucrări pe selecții de soiuri de plante

2020

Directiva 2008/72/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind comercializarea răsadurilor de legume și a materialului săditor de legume, altul decât semințele

2018

Directiva 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe

2018

Decizia 2009/244/CE a Comisiei din 16 martie 2009 privind introducerea pe piață, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei garoafe de grădină (Dianthus caryophyllus L., linia 123.8.12) modificată genetic pentru schimbarea culorii florii

2018

Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic

2018

Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura în fața Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante

2020

Decizia 2009/770/CE a Comisiei din 13 octombrie 2009 de stabilire a formularelor standard de raportare pentru prezentarea rezultatelor monitorizării privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, ca produse sau ca și componente ale produselor, în vederea introducerii pe piață, în temeiul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului

2018

Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor

2018

Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului

2020

Decizia 2010/135/UE a Comisiei din 2 martie 2010 privind introducerea pe piață, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui soi de cartof (Solanum tuberosum L., linia EH92-527-1) modificat genetic pentru conținut sporit de amilopectină în amidon

2018

Recomandarea 2010/C 200/01 a Comisiei din 13 iulie 2010 privind orientările pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice

2018

Regulamentul (UE) nr. 188/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de stabilire a normelor detaliate de punere în aplicare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în ceea ce privește procedura de evaluare a substanțelor active care nu existau pe piață la doi ani de la data notificării directivei menționate

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 541/2011 al Comisiei din 1 iunie 2011 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active aprobate

2020

Regulamentul (UE) nr. 547/2011 al Comisiei din 8 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele de etichetare pentru produsele de protecție a plantelor

2020

Regulamentul (UE) nr. 544/2011 al Comisiei din 10 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de date aplicabile substanțelor active

2020

Regulamentul (UE) nr. 545/2011 al Comisiei din 10 iunie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 702/2011 al Comisiei din 20 iulie 2011 de autorizare a substanței active prohexadion, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 703/2011 al Comisiei din 20 iulie 2011 de aprobare a substanței active azoxistrobin, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 704/2011 al Comisiei din 20 iulie 2011 de aprobare a substanței active azimsulfuron, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 705/2011 al Comisiei din 20 iulie 2011 de autorizare a substanței active imazalil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 706/2011 al Comisiei din 20 iulie 2011 de aprobare a substanței active profoxidim, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 736/2011 al Comisiei din 26 iulie 2011 de aprobare a substanței active fluroxipir, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 740/2011 al Comisiei din 27 iulie 2011 de aprobare a substanței active bispiribac, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 786/2011 al Comisiei din 5 august 2011 de aprobare a substanței active 1-naftilacetamidă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/941/CE a Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 787/2011 al Comisiei din 5 august 2011 de aprobare a substanței active acid 1-naftilacetic, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/941/CE a Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 788/2011 al Comisiei din 5 august 2011 de aprobare a substanței active fluazifop-P, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 797/2011 al Comisiei din 9 august 2011 de aprobare a substanței active spiroxamină, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 798/2011 al Comisiei din 9 august 2011 de aprobare a substanței active oxifluorfen, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 800/2011 al Comisiei din 9 august 2011 de aprobare a substanței active teflutrin, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 807/2011 al Comisiei din 10 august 2011 de aprobare a substanței active triazoxid, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 810/2011 al Comisiei din 11 august 2011 de aprobare a substanței active kresoxim‐metil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 974/2011 al Comisiei din 29 septembrie 2011 de aprobare a substanței active acrinatrin, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 993/2011 al Comisiei din 6 octombrie 2011 de aprobare a substanței active 8-hidroxichinolină, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1143/2011 al Comisiei din 10 noiembrie 2011 de aprobare a substanței active procloraz, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei și a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei

2020

Decizia de punere în aplicare 2011/787/UE a Comisiei din 29 noiembrie 2011 de autorizare a statelor membre în vederea adoptării provizorii a unor măsuri urgente împotriva răspândirii Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al. provenind din Egipt

2020

Decizia de punere în aplicare 2012/138/UE a Comisiei din 1 martie 2012 privind măsurile de urgență pentru prevenirea introducerii și răspândirii în Uniunea Europeană a Anoplophora chinensis (Forster)

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 359/2012 al Comisiei din 25 aprilie 2012 de autorizare a substanței active metam, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Decizia de punere în aplicare 2012/340/UE a Comisiei din 25 iunie 2012 privind organizarea unui experiment temporar în temeiul Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 2002/54/CE, 2002/55/CE și 2002/57/CE ale Consiliului în ceea ce privește inspecția în câmp sub supraveghere oficială, pentru semințele de bază și semințele selecționate din generațiile anterioare semințelor de bază

2018

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 582/2012 al Comisiei din 2 iulie 2012 de autorizare a substanței active bifentrin, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 589/2012 al Comisiei din 4 iulie 2012 de autorizare a substanței active fluxapiroxad, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 595/2012 al Comisiei din 5 iulie 2012 de autorizare a substanței active fenpirazamină, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 746/2012 al Comisiei din 16 august 2012 de autorizare a substanței active Adoxophyes orana granulovirus, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Decizia de punere în aplicare 2012/535/UE a Comisiei din 26 septembrie 2012 privind măsurile de urgență pentru prevenirea răspândirii în Uniune a Bursaphelenchus xylophilus (Steiner și Buhrer) Nickle et al. (nematodul lemnului de pin)

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 485/2013 al Comisiei din 24 mai 2013 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanțelor active clotianidin, tiametoxam și imidacloprid și de interzicere a utilizării și a vânzării semințelor tratate cu produse de protecție a plantelor care conțin aceste substanțe active

2018

Directiva de punere în aplicare 2014/20/UE a Comisiei din 6 februarie 2014 privind definirea claselor de cartofi de sămânță de bază și certificați de la nivelul Uniunii, precum și a condițiilor și denumirilor aplicabile acestor clase

2018

Directiva de punere în aplicare 2014/21/UE a Comisiei din 6 februarie 2014 de definire a condițiilor minime și a claselor Uniunii pentru cartofii de sămânță de prebază

2018

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 632/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de autorizare a substanței active flubendiamidă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 571/2014 al Comisiei din 26 mai 2014 de autorizare a substanței active ipconazol, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei

2020

Decizia de punere în aplicare 2014/362/UE a Comisiei din 13 iunie 2014 de modificare a Deciziei 2009/109/CE privind organizarea unui experiment temporar privind aplicarea anumitor derogări în vederea comercializării amestecurilor de semințe destinate folosirii ca plante furajere în conformitate cu Directiva 66/401/CEE a Consiliului

2018

Decizia de punere în aplicare 2014/367/UE a Comisiei din 16 iunie 2014 de modificare a Directivei 2002/56/CE a Consiliului în ceea ce privește data prevăzută la articolul 21 alineatul (3) până la care statele membre sunt autorizate să prelungească perioada de valabilitate a deciziilor referitoare la echivalența cartofilor de sămânță proveniți din țări terțe

2018

Directiva de punere în aplicare 2014/83/UE a Comisiei din 25 iunie 2014 de modificare a anexelor I, II, III, IV și V la Directiva 2000/29/CE a Consiliului privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate

2019

Directiva de punere în aplicare 2014/96/UE a Comisiei din 15 octombrie 2014 privind cerințele referitoare la etichetarea, sigilarea și ambalarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe, care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2008/90/CE a Consiliului

2018

Directiva de punere în aplicare 2014/97/UE a Comisiei din 15 octombrie 2014 de punere în aplicare a Directivei 2008/90/CE a Consiliului în ceea ce privește înregistrarea furnizorilor și a soiurilor și lista comună a soiurilor

2018

Directiva de punere în aplicare 2014/98/UE a Comisiei din 15 octombrie 2014 de punere în aplicare a Directivei 2008/90/CE a Consiliului în ceea ce privește cerințele specifice pentru genurile și speciile de plante fructifere menționate în anexa I la directivă, cerințele specifice pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii și normele detaliate privind inspecțiile oficiale

2018

Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului

2018

Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic

2018”


(1)  (1)«Adoptare» înseamnă data punerii în aplicare stabilită în actul juridic relevant publicat în «Jurnalul Oficial al Ucrainei» sau în «Curierul Guvernamental» sau publicat pe site-ul de internet oficial al Serviciului de Stat al Ucrainei privind siguranța alimentară și protecția consumatorilor, cu efect imediat sau cu o perioadă de tranziție indicată.


22.10.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 268/73


DECIZIA (UE) 2019/1749 A CONSILIULUI

din 14 octombrie 2019

privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere articolul 4 din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere solicitarea Guvernului Irlandei, transmisă prin scrisoarea din 12 aprilie 2019 adresată președintelui Consiliului Uniunii Europene, de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, astfel cum se precizează în scrisoarea respectivă,

întrucât:

(1)

Prin Decizia 2002/192/CE (1), Consiliul a autorizat Irlanda să participe la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, conform condițiilor prevăzute în decizia respectivă.

(2)

Prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a fost instituită Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, cunoscută sub denumirea de „eu-LISA”, pentru a asigura gestionarea operațională a Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II), a Sistemului de informații privind vizele (VIS) și a Eurodac, precum și a anumitor aspecte ale infrastructurilor de comunicare ale acestora și, posibil, a altor sisteme informatice de mari dimensiuni în spațiul de libertate, securitate și justiție, pe baza unor acte juridice distincte ale Uniunii, în temeiul articolelor 67-89 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(3)

Prin Decizia 2012/764/UE (3), Consiliul a autorizat participarea Irlandei la Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 în măsura în care acesta se referă la gestionarea operațională a VIS și, în parte, la SIS II, la care Irlanda nu participă.

(4)

La 14 noiembrie 2018, a fost adoptat Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (4), care abrogă Regulamentul (UE) nr. 1077/2011. Regulamentul (UE) 2018/1726 instituie Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) („agenția”), care înlocuiește agenția, astfel cum a fost instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011, și îi succedă acesteia. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1726, trimiterile la Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 abrogat se interpretează ca trimiteri la Regulamentul (UE) 2018/1726 și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa la regulamentul respectiv.

(5)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1726, agenția este responsabilă cu gestionarea operațională a Sistemului de informații Schengen (SIS), a VIS și a Eurodac. De asemenea, agenția este responsabilă cu pregătirea, dezvoltarea și gestionarea operațională a Sistemului de intrare/ieșire (EES), a DubliNet și a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS). Agenției i-ar putea reveni responsabilitatea pregătirii, dezvoltării și gestionării operaționale a altor sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție, dacă se prevede astfel în acte juridice relevante ale Uniunii, în temeiul articolelor 67-89 din TFUE.

(6)

SIS face parte din acquis-ul Schengen. Regulamentele (UE) 2018/1861 (5) și (UE) 2018/1862 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului reglementează instituirea, funcționarea și utilizarea SIS în domeniul verificărilor la frontiere și, respectiv, în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală. În plus, Regulamentul (UE) 2018/1860 (7) reglementează utilizarea SIS pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. Odată ce vor fi aplicabile, Regulamentele (UE) 2018/1861 și (UE) 2018/1862 vor înlocui Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (9), care se aplică în prezent cu privire la respectivele aspecte. Cu toate acestea, Irlanda a participat numai la adoptarea Deciziei 2007/533/JAI și a Regulamentului (UE) 2018/1862, care dezvoltă dispozițiile acquis-ului Schengen menționate la articolul 1 litera (a) punctul (ii) din Decizia 2002/192/CE.

(7)

VIS face parte, de asemenea, din acquis-ul Schengen. Irlanda nu a participat la adoptarea Deciziei 2004/512/CE a Consiliului (10), a Regulamentului (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și a Deciziei 2008/633/JAI a Consiliului (12) care reglementează instituirea, funcționarea sau utilizarea VIS, iar aceste acte nu sunt obligatorii pentru Irlanda.

(8)

Eurodac nu face parte din acquis-ul Schengen. Irlanda a participat la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13), care reglementează instituirea, funcționarea și utilizarea Eurodac, iar acest regulament este obligatoriu pentru Irlanda.

(9)

EES face parte din acquis-ul Schengen. Irlanda nu a participat la adoptarea Regulamentului (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (14), care reglementează instituirea, funcționarea și utilizarea EES, iar acest regulament nu este obligatoriu pentru Irlanda.

(10)

ETIAS face parte, de asemenea, din acquis-ul Schengen. Irlanda nu a participat la adoptarea Regulamentului (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului (15), care reglementează instituirea, funcționarea și utilizarea ETIAS, iar acest regulament nu este obligatoriu pentru Irlanda.

(11)

DubliNet nu face parte din acquis-ul Schengen. Irlandei îi revin obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei (16), care instituie DubliNet, un canal separat de transmisie electronică securizată.

(12)

Având în vedere participarea sa la Eurodac și la DubliNet, precum și participarea sa parțială la SIS, Irlanda are dreptul de a participa la activitățile agenției, în măsura în care agenția este responsabilă de gestionarea operațională a SIS, astfel cum este reglementat de Regulamentul (UE) 2018/1862, a Eurodac și a DubliNet.

(13)

Agenția are personalitate juridică unică și este caracterizată printr-o structură organizațională și financiară unitară. În mod corespunzător și în conformitate cu articolul 288 din TFUE, agenția a fost instituită prin intermediul unui instrument legislativ unic care este aplicabil în întregime în statele membre cărora le revin obligații în temeiul său. Este exclusă, astfel, posibilitatea unei aplicări parțiale pentru Irlanda. În consecință, ar trebui luate măsurile necesare pentru a se asigura faptul că Regulamentul (UE) 2018/1726 este aplicabil în întregime Irlandei.

(14)

În conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, Irlanda a notificat Comisiei și Consiliului, prin scrisorile din 12 aprilie 2019, intenția sa de a accepta dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1726 referitoare la Eurodac și DubliNet.

(15)

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 331 alineatul (1) din TFUE, Comisia a confirmat, prin Decizia din 23 iulie 2019, aplicarea în Irlanda a Regulamentului (UE) 2018/1726, în măsura în care dispozițiile acestuia se referă la Eurodac și DubliNet. Decizia respectivă prevede că Regulamentul (UE) 2018/1726 intră în vigoare pentru Irlanda la data intrării în vigoare a Deciziei Consiliului privind solicitarea Irlandei de a participa la dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1726 referitoare la SIS, astfel cum este reglementat de Regulamentul (UE) 2018/1861, care va înlocui Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și de Regulamentul (UE) 2018/1860, precum și referitoare la VIS, EES și ETIAS.

(16)

În urma adoptării Deciziei Comisiei din 23 iulie 2019, prima condiție prealabilă pentru ca Irlanda să participe la dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1726 este îndeplinită.

(17)

Pentru a asigura respectarea tratatelor și a protocoalelor aplicabile și, în același timp, pentru a garanta unitatea și coerența Regulamentului (UE) 2018/1726, Irlanda a solicitat, prin scrisoarea acesteia din 12 aprilie 2019 adresată Consiliului, să participe la Regulamentul (UE) 2018/1726 în temeiul articolului 4 din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („Protocolul Schengen”), în măsura în care dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1726 se referă la responsabilitatea agenției în ceea ce privește gestionarea operațională a SIS, astfel cum este reglementat de Regulamentul (UE) 2018/1861, care va înlocui Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, și de Regulamentul (UE) 2018/1860, precum și a VIS, a EES și a ETIAS.

(18)

Consiliul recunoaște dreptul Irlandei de a formula, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul Schengen, o cerere de a participa la dispozițiile Regulamentului (UE) 2018/1726, în măsura în care Irlanda nu va participa la regulamentul respectiv pentru alte temeiuri.

(19)

Participarea Irlandei la Regulamentul (UE) 2018/1726 nu aduce atingere faptului că, în prezent, Irlanda nu participă și nu poate participa la dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la libera circulație a resortisanților țărilor terțe, la politica în domeniul vizelor și la trecerea frontierelor externe ale statelor membre de către persoane. În consecință, Regulamentul (UE) 2018/1726 conține dispoziții specifice care reflectă această poziție specială a Irlandei, în special în ceea ce privește drepturile de vot limitate în consiliul de administrație al agenției.

(20)

Comitetul mixt, înființat în temeiul articolului 3 din Acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea Regatului Norvegiei la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (17), a fost informat cu privire la pregătirea prezentei decizii în conformitate cu articolul 5 din respectivul acord.

(21)

Comitetul mixt, înființat în temeiul articolului 3 din Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (18), a fost informat cu privire la pregătirea prezentei decizii în conformitate cu articolul 5 din respectivul acord,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Ca urmare a Deciziilor 2002/192/CE și 2012/764/UE, Irlanda participă la Regulamentul (UE) 2018/1726, în măsura în care acesta se referă la gestionarea operațională a VIS și, în parte, la SIS, la care Irlanda nu participă, precum și la EES și la ETIAS.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 14 octombrie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

J. LEPPÄ


(1)  Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 286, 1.11.2011, p. 1).

(3)  Decizia 2012/764/UE a Consiliului din 6 decembrie 2012 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la instituirea Agenției europene pentru gestionarea operațională a unor sisteme informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 337, 11.12.2012, p. 48).

(4)  Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 (JO L 295, 21.11.2018, p. 99).

(5)  Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 (JO L 312, 7.12.2018, p. 14).

(6)  Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, de modificare și de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei (JO L 312, 7.12.2018, p. 56).

(7)  Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 312, 7.12.2018, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4).

(9)  Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înființarea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) (JO L 205, 7.8.2007, p. 63).

(10)  Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de Informații privind Vizele (SIV) (JO L 213, 15.6.2004, p. 5).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, p. 60).

(12)  Decizia 2008/633/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind accesul la Sistemul de informații privind vizele (VIS) în vederea consultării de către autoritățile desemnate ale statelor membre și de către Europol în scopul prevenirii, depistării și cercetării infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave (JO L 218, 13.8.2008, p. 129).

(13)  Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, p. 1).

(14)  Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).

(15)  Regulamentul (UE) 2018/1240 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 septembrie 2018 de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226 (JO L 236, 19.9.2018, p. 1).

(16)  Regulamentul (CE) nr. 1560/2003 al Comisiei din 2 septembrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe (JO L 222, 5.9.2003, p. 3).

(17)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(18)  JO L 53, 27.2.2008, p. 52.